Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMSEMNUL SEMINȚEI DIN TIMPUL SFÂRȘITULUI

Va urma
19/03/1962, seara - Tifton, GA

Bună seara, prieteni. Este un privilegiu să fiu în seara aceasta din nou în Tifton. Este o mare surpriză pentru mine. Cu câtva timp în urmă i-am spus bunului nostru prieten, fratele Welch Evans, că atunci când voi fi obosit, voi veni să merg la pescuit, jos, în Tifton, unde ne vom întâlni şi vom avea o rugăciune într-o baracă. Şi iată-mă aici în acest amfiteatru.

Sunt puţin răguşit din cauză că am vorbit prea mult. Nu vreau să vă speriaţi, dar ieri am avut doar o scurtă predică de şase ore. În seara aceasta nu voi vorbi atât de mult, pentru că sunt răguşit.

Pentru mine este un privilegiu să fiu aici să mă întâlnesc cu acest păstor cumsecade care mi-a făcut o prezentare atât de frumoasă. Noi ne bucurăm întotdeauna când ne întâlnim cu oamenii.

Ceea ce a spus fratele este adevărul absolut. Putem spune „Amin” la aceasta, pentru că în timpul acesta în care trăim, diavolul umblă răcnind ca un leu și încearcă să prindă tot ce poate, fiindcă ştie că timpul lui este scurt. El nu prea mai are timp, aşa că face orice cât mai poate.

Îmi place poziţia acestui auditoriu. Vreau să mulţumesc comitetului şcolii şi celor care au fost atât de cumsecade să ne primească aici şi vouă tuturor pentru că această mică adunare poate avea loc numai datorită colaborării voastre. Am observat chiar şi preşul cu „Bun venit” de la uşă. Cred că fratele Willie l-a pus afară în stradă, și apreciez acest lucru.

Dacă va fi cu voia Domnului, aş vrea să vin aici pentru un sezon întreg şi să avem adunări timp de patru sau cinci seri. Vom anunţa din timp, ca să putem aduna toate bisericile, fiindcă avem nevoie unii de alţii, mai mult ca niciodată în toată istoria. Noi, credincioşii adevăraţi, avem nevoie unul de celălalt. Întotdeauna a fost o binecuvântare să întâlneşti copiii lui Dumnezeu pe unde mergi. Este cu adevărat o binecuvântare.

Am văzut că avem nişte tinerei aici. Mă uitam la un băieţel şi la o fetiţă chiar din rândul din faţă, nişte drăgălaşi. Copilaşii aceştia au ceva inocent şi scump. Îmi place aceasta.

Vreau să vă mulţumesc pentru participarea din seara aceasta. M-am gândit că ar fi frumos dacă am folosi timpul din seara aceasta pentru a semăna nişte Sămânţă a Cuvântului Domnului. Ieri am predicat vreo şase ore din subiectul „Sămânţa originală a Cuvântului,” şi am adus-o din Geneza până în Apocalipsa, înainte şi înapoi; o înregistrare de şase ore despre programul lui Dumnezeu: ce este El şi cum Cuvântul vorbit al lui Dumnezeu este Sămânţa lui Dumnezeu. Noi am găsit aceasta în Luca, unde scrie că Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânţă semănată de Semănător.

Noi ştim că orice cuvânt semănat trebuie să fie udat înainte ca să aducă rod; iar când cade apa pe pământ, orice sămânţă care a fost semănată trebuie să rodească după soiul ei, fiindcă aşa a spus Dumnezeu în Geneza 1.11: „…fiecare sămânţă să facă rod după soiul ei.”

Ploaia a venit des peste pământ să-l ude ca să rodească, însă în urma ei au ieşit şi buruienile şi mărăcinii. Dar „după roade îi veţi cunoaşte.”  Tot aşa şi creştinii sunt cunoscuţi după roadele Duhului Sfânt. Aceasta domină viaţa unui creştin şi dovedeşte ce este el. Roadele Duhului sunt: pacea, bucuria, credinţa, îndelunga răbdare, bunătatea, blândeţea, şi se manifestă prin creştini.

Aseară am văzut că atunci când a minţit-o pe Eva, Satan a semănat şi sămânţa de dezbinare. Noi am văzut că îndoiala cu privire la un singur Cuvânt vorbit al lui Dumnezeu, a cauzat moartea, boala şi toate necazurile de pe pământ; punerea la îndoială a unui singur Cuvânt. Eva nu L-a crezut întocmai cum a fost spus şi a încercat să-L amestece cu ceva, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu Se poate amesteca cu nimic. El trebuie să rămână aşa cum este, fiindcă este Sămânţa originală.

Dumnezeu este veşnic şi Dumnezeu este Cuvântul: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.”

Dumnezeu şi Cuvântul este Unul şi Acelaşi. Gândiţi-vă că Dumnezeu va judeca într-o zi lumea prin Cuvântul Său, nu printr-un congres şi nici prin faptele vreunei biserici.  Dacă ar fi să ne luăm după o biserică organizată, care din ele are dreptate? Catolicii se deosebesc de protestanţi şi protestanţii se deosebesc de ortodocşi. Fiecare este altfel. Şi atunci care are dreptate?  Suntem confuzi în mod constant. Oamenii nu ştiu ce ar trebui să facă, dar un Dumnezeu drept care va judeca tot pământul, cu siguranţă are ceva prin care îi va judeca.

Noi am citit în Biblie că „Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece.” (Matei 24.35). Tot în Biblie scrie că oricine va adăuga sau va scoate ceva din Ea, şi lui i se va scoate partea din Cartea Vieţii şi aceasta rămâne exact cum este scris. Unii spun că aceasta trebuie să fie aşa şi aşa, dar eu nu cred. Eu cred că trebuie să fie un Etalon după care Dumnezeu va judeca pământul şi lumea. Trebuie să fie un Etalon. Nu poate fi o biserică organizată pentru că fiecare dintre ele este diferită, iar atunci cine ar şti ce să facă? Dar este un Etalon, iar Acela este Cuvântul Lui, şi eu cred că Dumnezeu veghează asupra Cuvântului Său; cred  că Biblia punctează exact aşa cum vrea Dumnezeu să fie Cuvântul. Ea este Cuvântul lui Dumnezeu pentru oameni, de aceea o cred.

Eu cred că Cuvântul este o Sămânţă care, dacă este semănat în pământul potrivit şi este udat de Duhul Sfânt, va rodi după soiul lui; va împlini orice făgăduinţă făcută de Dumnezeu.

Şi când Dumnezeu vindecă pe cineva… Cu câtva timp în urmă, am spus că duminica aceasta voi predica aici. Pentru că s-a ştiut aceasta, a fost adusă aici o fată pe o targă. Ei m-au chemat în toiul nopţii şi mi-au spus: „Fata are cancer în ultima fază şi nu se ştie dacă mai apucă ziua.” Fata avea doar şaptesprezece ani şi era un caz disperat. Eu nu m-am atins deloc de fată. Am intrat înăuntru și ea era întinsă pe targă. Erau şi alţi bolnavi, dar eu eram preocupat de acea copilă, ca să-i prind duhul când vorbeam cu ea. Părea o fată cumsecade care urma să umple prea devreme mormântul. Cum am spus, eu n-am atins-o deloc, ci m-am dus direct la amvon cu Cuvântul, iar Cuvântul a vindecat-o instantaneu, aşa că s-a ridicat şi a umblat ca oricare altul. Nu s-a mai găsit nici urmă de boală, iar eu n-am atins-o deloc.

Vedeţi, Cuvântul a fost rostit şi ea L-a crezut; iar Cuvântul este Viaţa şi puterea lui Dumnezeu. Vedeţi? Cuvântul face aceasta, El îl vindecă pe cel bolnav.

Tu spui: „Dar Isus a vindecat bolnavi.”

El este Cuvântul. Astfel, când primeşti Cuvântul, Îl primeşti pe Isus, fiindcă El este Cuvântul.

Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.” Noi credem aceasta, nu-i aşa? Noi credem că Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat; şi credem că Mireasa Lui trebuie să fie la fel ca El. Noi credem că ea trebuie să creadă fiecare Cuvânt şi că trebuie să aibă în ea acel Cuvânt, fiindcă este o parte a Trupului. Ea este Trupul, în timp ce El este Capul.

După moartea şi învierea Sa din morţi, El stă pe tronul îndurării, la dreapta majestăţii lui Dumnezeu, în timp ce noi suntem trimişii Lui. La rândul nostru, noi suntem morţi faţă de noi înşine şi îngropaţi prin botez, înviaţi cu El, şi acum stăm împreună cu El în locurile cereşti în Hristos Isus. Aceasta ar trebui să ne facă pe toţi să strigăm, nu-i aşa?  Gândiţi-vă că noi suntem acum fiii şi fiicele lui Dumnezeu, nu vom fi; şi nu vom sta în locurile cereşti cu El, ci stăm acum.

Isus a spus că trebuie să se împlinească Scripturile; că trebuie să se împlinească fiecare Cuvânt. Dar astăzi suntem atât de departe de aceasta, pentru că am amestecat cu Cuvântul crezuri şi alte lucruri, aşa cum a spus Biblia că vom face. Exact.

  Înainte ca Adam s-o ia pe nevasta lui, ea a fost însărcinată cu sămânţa rea; Eva a acceptat minciuna Satanei şi a amestecat-o cu Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce a cauzat moartea. Întâiul ei născut avea în el moartea, iar de atunci fiecare copil care se naşte are în el moartea.

Ce s-a întâmplat când IeHoVaH a scos-o pe soţia Sa din Egipt? Ea a făcut acelaşi lucru ca Eva. IeHoVaH a dus-o în ţara făgăduită, dar în călătoria ei s-a întâlnit cu un proroc fals care se numea Balaam. Şi ce a spus acesta? „Păi, nu este nici o diferenţă între noi. Să ne unim, să fim o singură familie.”

Aceasta a făcut mireasa: s-a unit cu lumea, cu crezurile şi cu lucrurile lumii şi a negat Cuvântul lui Dumnezeu, zicând: „Zilele minunilor au trecut. Nu mai există botez cu Duhul Sfânt!” Şi unde a ajuns acum? Este divorţată.

Mireasa lui Isus a făcut acelaşi lucru ca mireasa lui IaHVeH şi ca mireasa lui Adam. Exact aşa. Biblia spune că „Orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (2Corinteni 13.1). Aici sunt trei biserici, trei mirese, și toate au făcut acelaşi lucru. Dar cu toate acestea, există o Mireasă adevărată pe care Dumnezeu o scoate afară. De fiecare dată a fost o reformă şi a fost răspândită o anumită cantitate din Cuvânt. Fiecare generaţie are timpul ei. Aţi observat? Astfel, vine un om al lui Dumnezeu care loveşte cu Focul lui Dumnezeu şi urmează o mare trezire care cuprinde ţara. Dar ce se întâmplă după aceea? Este luată învăţătura acelui om şi se face o organizaţie, aducându-se înăuntru crezuri pe care le amestecă cu Cuvântul. Dar când fac aceasta, mor şi nu se mai ridică niciodată. Aşa a fost întotdeauna şi aşa va fi.

 Fiecare generaţie are oportunitatea să guste Cuvântul proaspăt al lui Dumnezeu: generaţia lui Luther a gustat neprihănirea; generaţia lui Wesley a gustat sfinţirea şi mişcarea penticostală a gustat botezul Duhului Sfânt. Înţelegeţi? Fiecare are o şansă.

Dar ce au făcut oamenii care au urmat după aceşti reformatori? S-au organizat şi s-au amestecat cu crezuri: puţin de aici şi puţin de acolo. Astfel, a urmat o nouă grupare de oameni educaţi cu o nouă psihologie, exact ca Eva care a încercat să afle o lumină nouă amestecând Cuvântul cu o părere; dar a rezultat moartea.

Când au mers înainte cu organizaţia, au murit spiritual. Acesta este adevărul. Întotdeauna a fost aşa. Poate nu credeţi că este aşa, dar dacă este cu voia Domnului, în seara aceasta voi vorbi despre „Semnul seminţei timpului de sfârşit.”

Ce fel de semn va fi semnul seminţei în timpul din urmă? Înainte de a citi Cuvântul, să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul Lui.

În timp ce stăm cu capetele plecate şi fiind conştienţi că trăim în umbra venirii Fiului lui Dumnezeu, mă întreb dacă în seara aceasta sunt cereri de care aţi vrea să ştie Dumnezeu şi pe care aţi vrea să le împlinească. Vreţi să ridicaţi mâna spre El şi să spuneţi: Dumnezeule, acesta sunt eu şi aş dori aceasta şi aceasta.”? Mulţumesc.

Tatăl nostru ceresc, ne apropiem de tronul harului Tău şi nu de tronul de judecată. Dumnezeule, nu ne dorim judecata, pentru că nu am putea rezista înaintea judecăţii Tale, şi ne bucurăm că a fost Cineva care a stat acolo pentru noi, Fiul Tău, Isus Hristos. El a stat acolo pentru noi şi a fost judecat ca să putem avea dreptul la tronul de îndurare, de care ne apropiem în seara aceasta în Numele Lui.  El a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14.13). Tată, fiecare Cuvânt care a ieşit de la El este Scriptura şi trebuie să se împlinească. Noi ştim că Cuvântul acela este adevărat şi ne apropiem să-L rugăm pe Tatăl, să ne dea în Numele lui Isus harul Său iertător de la tronul îndurării Sale.

În seara aceasta ne rugăm ca El să ne desluşească Cuvântul Său ca să-L putem cunoaşte şi să ne descopere ceasul de care ne apropiem, fiindcă nu vrem să bâjbâim ca unii care nu ştiu pe unde merg. Tu ai spus că suntem fiii Luminii şi că ar trebui să ştim pe unde umblăm pas cu pas. Nu se vede până la capăt, dar în timp ce facem aceşti paşi, Te rugăm să ne ajuţi să  vedem scopul pentru care ne-a trimis Dumnezeu aici. Doamne, Te rog să îngădui ca toţi cei care au ridicat mâna, să primească răspuns.

Dacă acea mână s-a ridicat pentru mântuire, îngăduie s-o primească. Dacă s-a ridicat pentru o problemă în căsnicie, îndreaptă casa aceea, Doamne, ca să aibă pace. Dacă este pentru cineva tulburat, arată-Ți îndurarea, Tată. Dacă este pentru cineva bolnav, fie ca cuvintele vindecării Lui Dumnezeu să fie turnate adânc în inimile lor, ca să aducă o recoltă bună: vindecarea divină de mâine. Îndură-Te, Doamne, şi ascultă-ne. Îţi prezentăm Cuvântul şi aceste texte, ca să ne aduci un subiect şi să ne descoperi lucrurile pe care ar trebui să le ştim.

Binecuvântează-i pe aceşti oameni şi binecuvântează această şcoală care ne-a primit aici, când ceilalţi ne-a respins din cauză că suntem un grup inter-denominaţional. Dar uşa aceasta s-a deschis. Te rugăm să-i binecuvântezi şi să-i faci să ştie că Scriptura spune că „ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.” (Matei 25.40).

„Dar când ai avut nevoie şi Ţi-am făcut?” Şi Tu ai spus: „Vă spun că atunci când aţi făcut aceste lucruri, Mie Mi le-aţi făcut.”

Tată ceresc, mă rog ca din această şcoală să iasă predicatori puternici şi unşi. Te rog pentru fiecare persoană care este aici şi pentru păstorii lor. Binecuvântează bisericile lor, Doamne, şi îngăduie să se ridice o mare trezire în comunitatea acestor oameni care să aducă mulţi salvaţi. Vindecă bolnavii şi suferinzii spre slava Ta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Voi citi un text din Scriptură care vi se poate părea ciudat, dar vedeţi, Dumnezeu face lucruri ciudate şi stranii, şi lucrează în chip misterios minunile Lui. Când mergeţi acasă, să citiţi din Amos 3.7:

Nu Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Şi descopere taina Sa slujitorilor Săi proroci.

Subiectul pe care aş vrea să-l iau din textul acesta este „Semnul seminţei timpului de sfârşit.”Aşa cum am predicat şi ieri, Sămânţa este Cuvântul. Toate lucrurile au început în Geneza, fiindcă Geneza înseamnă „începutul” sau „capitolul sămânţă” al Bibliei. Astfel, tot ce avem astăzi pe pământ, îşi are originea în Geneza. Dar noi avem şi lucruri care nu au început în Geneza, deoarece sunt hibrizi. Orice hibrid este ceva fraudulos şi nu este bun; nu se poate reproduce. Tot ce este hibrid este făcut de om şi nu se poate reproduce.

După cum am spus de multe ori, în urma împerecherii măgarului cu iapa rezultă catârul, dar catârul nu se mai poate reproduce. El este un amestec, un hibrid şi nu ştie cine este tatăl şi mama lui.

Să luăm porumbul de astăzi. Este un hibrid. Ei spun că este mai mare şi mai frumos, dar nu este bun. Aţi citit ce scria în Rider´s Digest? Dacă femeile vor continua să mănânce pui, vită şi produse hibride, în douăzeci de ani de acum, rasa umană va înceta să mai existe, fiindcă femeile vor fi sterpe. Aşa este. Hibridul nu este bun.

Dacă iei porumb hibrid obţii ştiuleţi mari, dar dacă vrei să-l semeni din nou, nu se mai poate reproduce, este mort. De aceea, orice lucru care nu a fost făcut prin Cuvântul lui Dumnezeu, la început, este hibrid.

Aşa se întâmplă şi cu oamenii care se îndepărtează de Cuvântul lui Dumnezeu. Totul a devenit o hibridare şi trebuie să moară. Sămânţa nu mai poate rodi după soiul ei. Biserica ce refuză să creadă Cuvântul lui Dumnezeu este o biserică hibridată cu dogme, crezuri şi doctrine care nu sunt biblice. O asemenea biserică nu poate aduce la suprafaţă un fiu umplut cu Duhul, fiindcă este un hibrid, nu este bună. Poate fi mare, cu pereţi înalţi, cu scaune frumoase de pluş, dar toate acestea nu înseamnă nimic, pentru că duhovniceşte este moartă. Aşa este. Nu poate aduce la suprafaţă copii umpluţi cu Duhul Sfânt, fiindcă ea însăşi este moartă.

Orice om înţelept ar vrea să ştie ce-i stă înainte. Noi toţi vrem să ştim aceasta: „Ce trebuie să fac? Încotro să-mi îndrept paşii?” Este ca în cazul unui om care trece peste o apă. Păşeşte pe o piatră, apoi priveşte în jur ca să vadă unde să pună piciorul celălalt. Nu poate sări oriunde, pentru că se poate îneca. El trebuie să aibă grijă pe unde calcă. „Şi dacă am trecut de pasul acesta, încotro să merg mai departe?” Toţi suntem aşa. Acesta a fost strigătul rasei umane de-a lungul timpului: „Încotro?”

Odată demult, după ce a fost botezat, un creştin s-a dus şi i-a vorbit regelui Angliei care stătea într-o piaţă, lângă un foc foarte mare. Acest creştin îi vorbea despre Dumnezeu, iar la un moment dat a apărut o vrăbiuţă. Ea a venit, a zburat în lumină, după care s-a dus înapoi în întuneric. Atunci creştinul s-a ridicat şi i-a zis regelui: „De unde a venit şi unde s-a dus vrăbiuţa aceea?”

Aceasta am vrea să ştim şi noi: De unde am venit, ce facem aici şi unde vom merge? După câtă ştiinţă avem şi după câte oase am dezgropat, nu scrie în nici o carte de unde veniţi şi nici unde mergeţi. Singura Carte care atinge această problemă este Biblia. Ea vă spune de unde veniţi, cine sunteţi şi unde vă duceţi. Astfel, dacă vrem să ştim aceste lucruri, haideţi să luăm această singură Carte care ne poate spune.

Toate lucrurile găsite peste tot: oase şi peşteri, nu pot dovedi nimic, dar Cuvântul lui Dumnezeu are răspunsul la orice întrebare pe care o avem. Biblia este Cartea lui Dumnezeu. Noi citim adesea Scripturile şi ne întrebăm cu privire la unele lucruri, dar nu ar trebui să ne întrebăm, pentru că aceste lucruri nu pot fi explicate, ci trebuie să le crezi.

Nimeni nu-L poate dovedi ştiinţific pe Dumnezeu, iar dacă L-ai putea dovedi, atunci nu mai este nevoie de credinţă. Noi trebuie să-L credem pe Dumnezeu, iar credinţa nu este ştiinţă.

Dacă Moise ar fi rupt nişte frunze din rugul acela care nu se mistuia şi ar fi spus: „Am să iau câteva frunze să le duc în laborator să văd ce fel de substanţe sunt de nu se mistuie,” nu L-ar fi întâlnit niciodată pe Dumnezeu.

Vedeţi, Dumnezeu nu i-a spus nimic despre aceasta, aşa că Moise nu a ştiut nimic. Tot ce a putut să facă el, a fost să-şi scoată încălţămintea din picioare şi să stea respectuos. Și atunci i-a vorbit Dumnezeu.

Noi nu putem dovedi ştiinţific aceste făgăduinţe ale lui Dumnezeu, dar dacă privim în urmă, putem vedea că fiecare din ele s-a împlinit la timpul potrivit exact cum a spus Dumnezeu. Aşadar, cu respect şi în ascultare faţă de Cuvânt, să ne uităm în El ca să vedem de unde venim, unde ne ducem şi care este scopul pentru care am venit aici. De ce suntem aici? Despre ce este vorba?

Cu câtva timp în urmă am fost în Vest şi cineva m-a invitat să cinez cu el.

„Domnule Branham,” mi-a spus la un moment dat, „te-am văzut admirând opera de artă de deasupra şemineului.”

„Da, domnule.” Pictura înfăţişa o căruţă veche acoperită. În faţa ei mergea un bărbat, iar în ea era un băiat care călătorea alături de mama lui.

„Aceia sunt părinţii mei, iar băiatul sunt chiar eu,” a spus omul. „Am venit aici doar cu căruţa aceea, iar de atunci am prosperat într-una. Aş vrea să vii puţin în grădină.” Am uitat câte mii de acri de pământ avea ferma lui, dar mi-a spus:

„Am cumpărat ferma aceasta în tinereţe, iar după aceea m-am extins spre Sud. Vezi fumul acela?”

„Da, domnule.”

„Acolo este un oraş.” El deţinea foarte multe proprietăţi în oraş. Apoi mi-a zis: „Sunt şi preşedintele băncii de aici,” şi a continuat să-mi spună tot ce avea.

L-am ascultat o vreme, apoi i-am zis: „Aş vrea să-ţi pun o întrebare, domnule. Ai arătat spre est şi spre vest şi mi-ai spus că ai ferme, apoi mi-ai arătat oraşul. Aş vrea să te uiţi în sus şi să-mi spui cât deţii acolo.”

Acesta este cel mai important lucru, pentru că într-o zi va trebui să părăsiţi orice bucăţică de aici de jos şi unde veţi merge atunci? Acesta este lucrul cel mai important.

Aici este o staţie scurtă, dar acolo este veşnicia. Deci, ar trebui să ne gândim unde ne vom petrece veşnicia.

Dacă ne îngrijim de familiile noastre şi de casele noastre pământeşti, de confort, de educaţie, sunt lucruri pe care trebuie să le facem, dar problema este că lăsăm nefăcut cel mai important dintre toate lucrurile, iar când ajungem la capătul drumului nu ştim nimic despre Dumnezeu, despre planul Lui de mântuire şi despre răscumpărarea plină de har a lui Isus Hristos. Este păcat că facem aceasta, dar o facem.

Când au aflat că suntem o creatură a timpului, înţelepţii s-au întrebat ce se va întâmpla când va înceta timpul.

Am să vă vorbesc puţin despre un bărbat numit Iov. Cartea lui este cea mai veche carte a Bibliei, şi am înţeles că Iov a fost cel mai înţelept om din vremea aceea. Era atât de înţelept încât oamenii se plecau în faţa înţelepciunii lui. Iov era un om important, dar într-o zi s-a întrebat ce se va întâmpla când se va sfârşi tot ce este aici. Ce va fi atunci? Astfel, a început să observe creaţia lui Dumnezeu. El ştia că toate lucrurile au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu. Apoi a observat că pomii nu mor, ci trăiesc din nou. (Iov 14.7).

Dacă observaţi natura, Îl vedeţi pe Dumnezeu care le vorbeşte oamenilor prin ea, ca ei să fie siguri, indiferent dacă au Biblia sau nu.

Priviţi soarele când răsare dimineaţa. Ce se întâmplă? Este ca un bebeluş abia născut. Cam pe la ora zece este deja adolescent; la amiază este în toată puterea; după-amiază este la mijlocul vârstei, iar seara la apus este gata, este terminat. Cu aceasta s-a terminat cu soarele? Nu. Dumnezeu are un scop cu soarele, aşa că se întoarce şi răsare din nou în dimineaţa următoare. Despre ce ne vorbeşte aceasta? Despre naştere, maturitate, moarte şi înviere.

Uitaţi-vă la flori. În timp ce veneam încoace, m-am uitat la nişte flori şi le-am admirat cât erau de frumoase. Ele există pentru un scop. Ele sunt cuvinte rostite de Dumnezeu. Dumnezeu a vorbit şi ele au venit la existenţă. Priviţi ce s-a întâmplat când le-a făcut: ele sunt frumoase şi împodobesc grădinile noastre.

Când vine frigul, le prinde îngheţul de la mic la mare şi mor. Dar ce se întâmplă? Înainte să moară, din ele cade o sămânţă mică şi neagră. Credeţi sau nu, Dumnezeu are o slujbă de înmormântare pentru ele. Când plouă, din cer cad lacrimi şi îngroapă sămânţa. Apoi vine iarna, petalele nu mai sunt, bulbul nu mai este şi seminţele îngheaţă.  Dar este acesta sfârşitul seminţei? Nu, domnilor. Să vină numai soarele acela cald şi toată viaţa biologică va reînvia. De îndată ce soarele începe să lumineze pământul și să-l încălzească, dacă acea sămânţă posedă germenul de viaţă, va trăi din nou. De ce? Pentru că serveşte scopului lui Dumnezeu şi El face pentru ea o cale ca să trăiască din nou.

Şi noi am fost puşi aici pentru un scop şi trebuie să slujim acelui scop. Acest scop este slujirea lui Dumnezeu, pentru că suntem fii şi fiice de Dumnezeu.

Iov a studiat creaţia şi a observat că moartea nu este sfârşitul, pentru că după moarte este viaţă din nou. De îndată ce soarele devine mai puternic, natura vine din nou la viaţă. Şi Iov a spus: „Dacă sămânţa aceea este o Sămânţă sau un Cuvânt vorbit al lui Dumnezeu şi slujeşte scopului Său şi apoi moare… dar omul coboară în ţărână, îşi dă duhul şi se prăpădeşte. Fiii lui vin şi-l plâng şi el nu ştie. Unde s-a dus? O, dacă m-ai ascunde în mormânt, într-un loc tainic până va trece mânia Ta!”

El a mai spus: „Floarea moare. Ea serveşte scopului Lui şi se ridică din nou. Văd pomul cum moare, toamna îşi pierde frunzele, dar primăvara…”

Aţi observat vreodată un pom? Face frunze şi serveşte scopului pentru care a fost trimis, apoi vine toamna. Înainte ca să vină îngheţul, frunza aceea se face galbenă, roşie maro, iar după un timp cade din copac. Acesta este sfârşitul? Viaţa care era în frunză se întoarce înapoi în rădăcina copacului de unde a venit. Şi mai departe? Primăvara o aduce din nou la viaţă, reînvie o frunză nouă cu aceeaşi viaţă în ea.

Şi creştinii atârnă de Pomul vieţii. Şi frunzele acestui trup păcătos se întorc la Dumnezeu care le-a dat să vină la viaţă din nou, înnoite, pentru că slujesc unui scop.

Cu câtva timp în urmă, am fost în statul Kentucky la vânătoare de veveriţe împreună cu domnul Wood, unul din administratorii care este în seara aceasta aici. Eu avusesem o adunare la Acton, în biserica metodistă de acolo, iar Domnul a făcut lucruri mari, pentru că am ţinut şi un serviciu de vindecare şi ne-am rugat pentru bolnavi. Voi, care aţi fost acolo, ştiţi ce s-a întâmplat.

Eu nu pot să vindec pe nici un om, pentru că a făcut-o deja Dumnezeu. Voi trebuie numai să credeţi. Deci, el are o cale şi a promis că în zilele din urmă va ridica un dar prin care va lucra şi va deosebi duhurile. Noi ştim aceasta, sută la sută, pentru că Dumnezeu îşi manifestă promisiunea în acest timp din urmă.

Acolo era o femeie care a stat undeva în spate, iar Duhul Sfânt S-a coborât printre oameni şi le-a descoperit diferite lucruri. Era Domnul nostru Isus şi Cuvântul Lui Se manifesta în trupul Bisericii Sale.

Când a început să vorbească, Isus a cunoscut gândurile inimilor lor şi le-a spus oamenilor diferite lucruri, aşa cum ştiţi voi toţi care citiţi Biblia, fiindcă El a promis că va face aceleaşi lucrări în zilele din urmă.

Era un cort foarte mare, cu câteva sute de oameni, iar femeia aceea stătea în spate şi plângea. Dar Duhul Sfânt S-a dus la ea şi i-a zis: „Tu plângi pentru sora ta care se numeşte Cutare şi trăieşte în cutare loc. Tu ai în buzunar o batistă  pe care ai luat-o înainte de a ieşi din casă. Este o batistă aşa şi aşa. Ia batista şi pune-o peste sora ta care este pe moarte din cauza cancerului. Aşa vorbeşte Domnul: ea va trăi!” Femeia a plecat din clădire, s-a dus şi a pus batista peste sora ei chiar în noaptea aceea, iar în dimineaţa următoare a fost  bine.

Era sezonul veveriţelor şi mulţi dintre tovarăşii mei de vânătoare ştiu că o creangă ruptă sperie imediat veveriţele. Era secetă şi din cauza aceasta trebuia să mergem într-un loc unde era o mică depresiune, şi a trebuit să mergem prin pădure. Numele prietenului meu este Wood, şi el mi-a zis:

„Ştiu pe cineva care are mulţi acri de pământ, dar este greu de discutat cu el pentru că este necredincios.  Nu crede în Dumnezeu şi este foarte batjocoritor. Ne cunoaşte pe mine şi pe tata, aşa că voi merge şi îl voi ruga să ne lase să vânăm pe pământul lui.”

„Atunci să mergem,” am spus eu.

Am pornit pe un deal şi am mers până am ajuns într-un loc unde sub un măr stăteau doi bărbaţi mai în vârstă. Când i-a văzut, fratele mi-a zis:

„Iată-l, este cel din partea dreaptă.”

„Mai bine rămân în maşină având în vedere  că sunt predicator,” am spus eu. Astfel, s-a dus singur la ei şi le-a zis:

„Bună ziua.”

„Vino aici şi ia loc,” i-a zis bătrânul.

„Mă numesc Wood şi aş vrea să te întreb dacă am putea vâna pe terenul tău.”

„Care Wood eşti?”

„Sunt băiatul lui Jim Wood.”

„Păi, Jim Wood este prietenul meu şi oricare din fiii lui poate vâna oriunde pe pământul meu.”

„Mulţumesc.”

După ce a mai discutat puţin cu bătrânul, i-a zis: „Aş vrea să ştiu dacă este în ordine să vină şi păstorul meu cu mine.”

„Nu-mi spune că ai decăzut atât de mult încât trebuie să cari peste tot un predicator după tine.”

„Păstorul meu este acolo.”

Atunci m-am gândit că ar fi bine să ies din maşină, aşa că am coborât şi m-am dus la ei, zicând:

„Bună ziua, ce mai faceţi?”

„Bună ziua,” a răspuns bătrânul. „Deci tu eşti predicator?”

„Da, domnule.”

„Păi, eu sunt necredincios, domnule,” a spus bătrânul.

„Cred că acesta nu este un lucru cu care te poţi lăuda.”

„Păi, nu, dar ceea ce am eu împotriva voastră a predicatorilor este că vorbiţi despre ceva ce nu ştiţi nimic.”

„Aşa crezi?”

„Da, domnule. I-am auzit vorbind despre un Dumnezeu şi alte lucruri, dar nu există aşa ceva.”

„Domnule,” i-am zis eu, „ştiţi cum este. Fiecare cu credinţa lui.” Apoi m-am gândit: „Doamne, dă-mi ceva ca  să-l pot ajuta pe omul acesta să nu se mai îndoiască.”

Atunci el a zis: „O singură dată am văzut un predicator despre care aş vrea să mai aud.”

„Şi cine este acela?”

„În urmă cu doi ani a fost aici, în Acton, un predicator. Cutare femeie de sus de pe deal, zăcea pe pat de doi ani şi era pe moarte din cauza cancerului. Într-o seară, doctorul a fost la ea şi a spus că nu mai prinde dimineaţa, pentru că avea cancer la stomac şi era mâncată toată. De câteva săptămâni nu mai putea bea nici apă, de aceea o hrăneau cu glucoză prin vene, dar deja îi erau terminate şi venele şi nu se mai putea face nimic.

Sora ei s-a dus să-l asculte pe predicatorul acela, şi spune că el i-a spus  cine era, fără s-o cunoască, i-a spus cine era sora ei şi că are la ea o batistă pe care trebuia s-o pună peste soră-sa. În noaptea aceea am crezut că a venit Armata Salvării sus pe deal, atâtea strigăte erau. Astfel, în dimineaţa următoare ne-am dus sus pe deal să vedem dacă nu cumva a murit. Dar când am ajuns acolo, ea gătea plăcinte cu mere şi le mânca, iar acum îi ajută şi pe vecinii ei la muncă.”

„Şi ce este ciudat aici?”

„Uite ce vreau eu să ştiu,” a spus bătrânul, „Dacă îl voi întâlni vreodată pe acel predicator, îl voi întreba Cine i-a spus despre acea femeie, şi că va fi vindecată.”

Eu stăteam în faţa lui, murdar, nebărbierit, plin de sânge de veveriţă şi mă gândeam: „Nu prea arăt a predicator.”

Apoi am spus: „Pot să iau un măr, domnule?”

„Da. Le mănâncă viermii.”

„Mulţumesc.” Am muşcat din măr, apoi i-am zis: „Acesta este un măr foarte bun.”

„Da, soiul acesta produce mere multe şi bune.”

„Cât este de bătrân?”

„Are cam patruzeci de ani,” a răspuns el.

„Oho, am observat că-i cad merele pe jos, dar și frunzele.”

„Da, aşa face el.”

„ Aş vrea să te întreb ceva,” am continuat eu.

„Dă-i drumul şi întreabă-mă.”

„Încă nu am avut îngheţ fiindcă suntem abia la mijlocul lui august, şi nu îngheaţă până în octombrie sau noiembrie. Atunci ce le face pe frunze să cadă?”

„Păi, le părăseşte seva,” a răspuns el.

„Şi dacă nu le-ar părăsi seva?”

„Păi, ar muri copacul pe timpul iernii. Aceasta l-ar omorî.”

„Aşa, deci seva trebuie să coboare jos în rădăcini unde este cald, şi stă acolo în timpul iernii, apoi se întoarce primăvara aducând mai multe frunze şi mai multe mere.”

„Da, aşa este.”

„Atunci aş vrea să te întreb ceva. Ce inteligenţă… Sigur, pomul nu are nici una. Dar ce inteligenţă îi spune acelui pom: Sevă, du-te în rădăcină şi stai acolo până la primăvară pentru că vine iarna? Sigur că dacă ai turna o găleată de apă la parul acela şi ai aştepta ca la primăvară să revină înapoi, nu se va întâmpla aceasta. Deci, trebuie să admiţi că este o inteligenţă care face ca seva să coboare toamna în rădăcină, fiindcă dacă nu face aceasta, pomul moare. O ascunde ca să-i protejeze viaţa. Şi pentru că pomul nu are inteligenţă, trebuie să fie Legea lui Dumnezeu  care face aceasta.”

„Nu m-am gândit niciodată în felul acesta,” a spus bătrânul.

„Domnule, aceeaşi Inteligenţă mi-a spus şi mie cine era femeia aceea şi ce se va întâmpla.”

„Doar nu eşti predicatorul acela.”

„Ba da.” El a fost condus la Hristos şi a murit creştin un an mai târziu, la optzeci şi cinci de ani. Vedeţi, Dumnezeu este pretutindeni în jurul nostru, iar dacă vom privi natura, Îl vom vedea acolo.

După ce L-a întâlnit în moartea, îngroparea şi învierea naturii, Iov nu a putut înţelege ce se întâmplă cu omul: „Dacă omul moare şi îşi dă duhul, unde este el?” Vedeţi, pomul nu a păcătuit; natura nu a păcătuit, deci nu…

Iov era un profet, iar în Biblie scrie că El Își descoperă tainele prorocilor Săi.” Cuvântul Domnului vine la profeți. Noi ştim povestea lui Iov. În final, Domnul i-a explicat că sămânţa omului a fost amestecată din cauză că mama omenirii nu a ascultat Cuvântul lui Dumnezeu. Ea a încercat să-L amestece cu altceva, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu se hibridează cu nimic. Aşa este.

Când a fost aici, Isus a spus: „Dacă aţi avea credinţă cât un bob de muştar, aţi vorbi acestui munte…” De ce a făcut referire la sămânţa de muştar? Pentru că sămânţa de muştar nu se hibridează, nu se amestecă cu nimic. Este o sămânţă originală şi nu acceptă să se încrucişeze cu nimic altceva.

Cu alte cuvinte, Isus a spus aici: „Dacă ai avea credinţă în Cuvântul lui Dumnezeu care nu se hibridează cu îndoiala sau necredinţa…” Oh, mă simt atât de bine acum! Indiferent de situaţie sau împrejurări, nu puneţi la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu! Credeți-L! Trebuie să-L credeţi!

Dacă Eva ar fi crezut, ar fi avut copii aşa cum trebuie, dar a fost pângărită înainte ca soţul ei să ajungă la ea. Aşa a constatat şi IaHVeH şi Isus. Era o pângărire a pântecelui gândirii ei, pentru că a acceptat o sămânţă a necredinţei în locul Cuvântului lui Dumnezeu. De ce a făcut aceasta? Pentru că părea mai strălucitoare şi a vrut mai multă cunoştinţă.

Aceasta este problema şi astăzi. Noi am fi o grămadă de neştiutori dacă nu am fi educaţi, fiindcă educaţia este o parte a civilizaţiei noastre. Dar educaţia a venit din creştinism, deoarece creştinismul este rădăcina civilizaţiei. Absolut. Civilizaţia a venit prin Hristos. Sigur că da.

Tu nu poţi pune la îndoială Cuvântul lui Dumnezeu şi nici să-L amesteci cu ceva ca să primeşti mai multă lumină. El nu se poate amesteca. Nu se amestecă. Tu trebuie să-L crezi aşa cum L-a scris Dumnezeu şi aşa cum L-a vorbit. Nu trebuie adăugat sau scos ceva din El, ci trebuie crezut aşa cum este.

Fiind un profet, Iov a primit la final vedenia, şi astfel a văzut cum avea să facă Dumnezeu o cale pentru ca omul să poată trăi din nou, fiindcă urma să vină un alt Cuvânt despre o fecioară care va naşte. Prima a fost Eva care s-a îndoit, dar când Cuvântul a venit la Maria, ea nu s-a îndoit, ci a spus: „Iată roaba Domnului; facă-mi-se după Cuvântul Tău.” Ea nu a spus: „Să aşteptăm până voi simţi viaţa, fiindcă vreau să fiu convinsă pe deplin, apoi voi pune mărturie.”

Aşa fac aşa-zişii creştini de astăzi. „Stai până când sunt sigur. Stai până când încep să mă simt mai bine, sau până când voi vedea că se întâmplă ceva şi atunci voi mărturisi.” Nu, domnule. Tu nu trebuie să pui Cuvântul la îndoială, ci trebuie să crezi mai întâi.

Ce i-a spus Ilie femeii la care s-a dus şi care nu avea decât o mână de făină? El i-a spus: „Fă mai întâi o turtă pentru mine.”

Minunea se va întâmpla după ce accepţi mai întâi Cuvântul lui Dumnezeu. Mai întâi crede Cuvântul lui Dumnezeu şi apoi minunea se va întâmpla pe baza Cuvântului, fiindcă Cuvântul este Sămânţa care aduce la suprafaţă minunea. Mai întâi trebuie să iei Cuvântul, apoi Duhul Sfânt dă Viaţa Lui, la fel ca apa care cade din cer.

Apa reprezintă Duhul Sfânt care… Aşa cum a ridicat Moise şarpele de aramă în pustie, tot aşa trebuia să fie ridicat Fiul omului. De ce? Pentru că poporul pierea. Când a lovit Stânca… Hristos era acea Stâncă lovită şi din El au ţâşnit apele Vieţii pentru un popor sortit pieirii. Tu trebuie să crezi şi să acţionezi pe baza credinţei.

Şi Iov L-a văzut venind pe Singurul care putea să stea în spărtura dintre păcătos şi Dumnezeu, o Punte desăvârşită, Sămânţa desăvârşită. El a spus că vede cum cade în pământ sămânţa aceea păcătoasă şi a adăugat: „Fiii lui vin şi-l plâng, dar el nu ştie nimic. Zace acolo şi nu se mai ridică. Rămâne acolo, putrezeşte şi aceasta este tot. Nu se mai poate ridica pentru că este o sămânţă păcătoasă.” Dar a văzut că avea să vină Cel care aducea desăvârşirea înapoi, Cuvântul lui Dumnezeu, ca să facă o Cale, o Punte, iar atunci profetul a intrat în Duhul şi a strigat: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă viermii vor mânca trupul acesta, totuşi în trup Îl voi vedea pe Dumnezeu.” (Iov 19.25-26). El L-a văzut venind pe Cel desăvârşit.

Dumnezeu i-a făcut cunoscute tainele Lui pentru că Iov era un profet. El i-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi i-a arătat cum urma să se întâmple, iar la timpul potrivit s-a întâmplat exact aşa, Cuvântul S-a materializat, fiindcă era Cuvântul vorbit.

Hristos S-a născut, Răscumpărătorul care putea să stea între vii şi morţi ca o Punte, aducând învierea. Exact. De ce? Pentru că El era Cuvântul lui Dumnezeu. El era Cuvântul şi Cuvântul era o Sămânţă care S-a maturizat la timpul ei. Fiecare sămânţă a lui Dumnezeu care este pusă corect, se va maturiza.

Dacă atunci când Dumnezeu L-a trimis pe îngerul Său la Maria, să-i spună că va avea un copil fără să cunoască vreun bărbat, ea ar fi spus: „Stai puţin să merg la un doctor ca să-mi explice cum se poate întâmpla aceasta şi apoi voi crede,” lucrul acela nu s-ar fi întâmplat niciodată. Pântecele duhului tău este mintea şi mintea ta este un canal. Tu ai cinci simţuri care controlează trupul şi ai cinci simţuri care controlează duhul tău: conştiinţa şi celelalte. Trupul are văzul, auzul, gustul, pipăitul şi mirosul, dar în interiorul sufletului tău este un singur canal care arată că eşti o sămânţă. Tu eşti trup, duh şi suflet şi este un singur canal, o singură cale, iar aceea este libera ta alegere. Tu poţi accepta sau respinge, poţi să faci ce vrei.

Cu Eva s-a întâmplat la fel: ea a putut să accepte Cuvântul lui Dumnezeu şi să spună: „Dumnezeu a spus să nu facem aceasta, deci pleacă de aici!” Aceasta ar fi fost foarte bine. Dar în loc să facă aceasta, ea a încercat să-L hibrideze cu minciuna Satanei, şi astfel a adus moartea asupra ei.

Dar când a venit la Maria a fost cu totul altceva: „Nu contează cum se va face aceasta, Tu ai vorbit Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl primesc. Iată roaba Domnului; facă-mi-se după Cuvântul Tău.” Priviţi! Aceasta a fost tot. Prin aceasta ea era în ordine.

Ea a adus la suprafaţă acel Germen de Viaţă care era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat în chipul unui Om, iar prin moartea Celui drept, a fost plătit preţul pentru fiecare dintre noi, care eram nedrepţi.

Prin acceptare, Cuvântul Lui aduce Viaţa, Îl aduce pe Hristos în noi, fiindcă Hristos este Cuvântul, Cuvântul vorbit. Dacă Îl poţi primi, El Se va maturiza. Voi, care sunteţi bolnavi, acceptaţi-L! Credeţi-L, fiindcă trebuie să Se maturizeze şi să răsară la timpul Lui. Trebuie!

Noi toţi credem că suntem în timpul sfârşitului. Oricine are puţină minte şi priveşte în jur, poate să-şi dea seama că aceste lucruri nu pot merge mai departe. În următoarele cincisprezece minute aş vrea să vă arăt ce vreau să spun. Oricine ştie că trebuie să se întâmple ceva, fiindcă toată Scriptura arată spre aceasta.

Noi am fost învăţaţi că lumea a fost creată în şase mii de ani, o mie de ani însemnând o zi. Aşa spune Biblia: că lumea a fost creată în şase zile, şi că la Dumnezeu o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi. (2Petru 3.8).

După primii două mii de ani, lumea, cosmosul (ordinea lumii), a ajuns la sfârşit şi Dumnezeu a trebuit să trimită ceva. Judecata Lui a venit din cer şi a lovit pământul, fiind salvat doar neprihănitul Noe şi familia lui.

În următorii două mii de ani s-a întâmplat la fel. Cosmosul, ordinea lumii, chiar şi bisericile au fost pângărite. În zilele lui Noe, ei şi-au bătut joc de el, în timp ce le-a predicat o sută douăzeci de ani în uşa arcei. Apoi, în următorii două mii de ani biserica a intrat în robie, a curvit cu lumea şi a devenit o adunătură de forme şi crezuri. Atunci Dumnezeu a trimis judecata pe pământ, trimiţându-L pe Fiul Său.

Ce spune Biblia acum, în anul 1962? Biblia spune că în zilele din urmă lucrarea va fi scurtată, şi Scriptura nu poate minţi, pentru ca cei aleşi să fie salvaţi, pentru că altfel El nu va mai găsi pe nimeni. Deci, vedem că suntem la sfârşitul timpului.

Ziua a şaptea este Sabatul, Mileniul. Atunci va fi Împărăţia de o mie de ani. Deci ziua a şasea s-a împlinit.

Omul are chiar acum în mână o armă cu care se poate autodistruge. El poate distruge lumea, poate arunca pământul în aer într-o secundă. El poate s-o îndrepte chiar acum împotriva acestei ţări şi să spună: „Predaţi-vă sau îi dăm drumul!” Vedeţi? Deci ne dăm seama şi credem că suntem la sfârşitul timpului. Am putea vorbi ore întregi despre aceasta, dar haideţi să ne ocupăm de câteva texte care arată că sămânţa timpului de sfârşit a fost semănată.

Iov a vorbit despre aceasta; Isaia a vorbit, şi fiecare om al lui Dumnezeu, fiecare profet al lui Dumnezeu căruia i-au fost făcute cunoscute tainele lui Dumnezeu (chiar şi David, Isaia, Ieremia şi ceilalţi profeți), au vorbit despre venirea acelei Seminţe, iar când a venit vremea, a fost exact aşa. Întotdeauna este aşa. Nu poate da greş. Este Cuvântul veşnic al Domnului şi nu poate da greş. Şi noi toţi ştim că Isus era Cuvântul.

Atunci haideţi să luăm Cuvântul Lui. În Evrei 1.1-2 scrie: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri,

la sfârşitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul Său, Isus Hristos.” El era Dumnezeul-Profet. Sigur că era Profet, fiindcă Moise a spus: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău… un profet ca mine.” Dar El era mai mult decât un profet; era Dumnezeu manifestat în trup.

Acest Dumnezeu-Profet ne-a dat două sau trei semne la care vrem să privim aici, semne mari de care ne amintim. Astfel, în Matei 24, când Isus a fost întrebat: „Când se vor întâmpla aceste lucruri?” le-a răspuns ucenicilor Săi: „un popor se va ridica împotriva altui popor, o împărăţie împotriva altei împărăţii,” şi aşa mai departe, dar a mai spus: „De la smochin învăţaţi pilda lui…” (v.3,32).

Câţi de aici sunt creştini? Ridicaţi mâna. În ordine, mulţumesc. Cred că sută la sută. Acum fiţi atenţi! Isus a spus: „De la smochin învăţaţi pilda lui…” Din pilda cui? A smochinului. Oricine citeşte Biblia ştie că smochinul îl simbolizează pe Israel.

Ioel spunea: „Ce a lăsat viermele, a mâncat lăcusta,” şi aşa mai departe. Acesta a fost începutul, crezurile şi lucrurile care au mâncat biserica. Dar El a spus: „Vă voi restitui.”

Pavel ne spune că evreii au fost tăiaţi jos şi au fost altoite neamurile în Împărăţie. Dar dacă observaţi, Isus a spus: „De la smochin învăţaţi pilda lui…”

Aşa cum a văzut Iov, dacă acel copac moare, va trăi din nou? Sigur că da. El a spus: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.” (Luca 21.29). Care copaci? Este Pomul vieţii, pomul crezului denominaţiunii, pomul crezului naţiunii.

Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.” Priviţi, el lua pilda dintre naţiuni.

Dumnezeu lucrează cu neamurile ca individ, unul de aici şi unul de dincolo, dar cu evreii lucrează ca naţiune, nu ca individ. Acesta a fost poporul ales al lui Dumnezeu; Dumnezeu i-a ales ca naţiune. Misionarii merg la Ierusalim, dar când va fi salvat, Israelul va fi salvat ca naţiune. Biblia spune că se va naşte într-o singură zi. Aşa este. Deci, Israelul Îl va accepta pe Hristos ca popor, nu individual. Dar fiţi atenţi ce a spus El: „Vedeţi smochinul şi toţi copacii.

Când înfrunzesc şi-i vedeţi, voi singuri cunoaşteţi că de acum vara este aproape.”

Acum toate popoarele au avut sau au o trezire. Evreii sunt înapoi în patria lor ca naţiune, au steagul lor, guvernul lor, moneda lor. După două mii şi ceva de ani, ei sunt din nou un popor. Israel este din nou o naţiune. Cel mai vechi steag din lume, steaua cu şase colţuri, flutură din nou după două mii două sute de ani. Şi Isus a spus: „Când va înfrunzi, timpul este aproape.”

Priviţi! El a spus că şi ceilalţi pomi vor înfrunzi. Biserica romano-catolică a avut cea mai mare propăşire, iar biserica protestantă a avut cea mai mare trezire. Billy Graham, Jack Shuler au mari treziri. Prin Oral Roberts, Tommy Hicks şi ceilalţi, penticostalii au avut cea mai mare trezire.

Naţiunile au şi ele treziri. Chiar acum se derulează o asemenea trezire. Comunismul? Nici vorbă. Arătaţi-mi unde scrie în Biblie că lumea va fi condusă de comunism. Nu scrie. Roma va conduce lumea, nu comunismul.

Amintiţi-vă vedenia împăratului Nebucadneţar. El a văzut chipul acela care avea capul din aur curat; pieptul şi braţele din argint; pântecele şi coapsele din aramă; fluierele picioarelor de fier; picioarele parte de fier şi parte de lut. Din munte s-a dezlipit o piatră şi a lovit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi. Amintiţi-vă că la sfârşit lutul, slăbiciunea, s-a amestecat cu fierul.

Această mare întâlnire a avut loc între Hrusciov şi Eisenhower. Ştiţi ce înseamnă Hrusciov în limba rusă? Lut, noroi. Dar Eisenhower în engleză? Fier.

Ca să se facă înţeles de oameni, Hrusciov şi-a scos pantoful şi a dat cu el în masă, fiindcă nu erau de acord. Şi atunci cine va conduce? Roma.  Se vor uni împreună într-o confederaţie a bisericilor, iar Roma va fi puterea conducătoare. Aşa spune Biblia şi Cuvântul ei nu poate da greş.

Priviţi ce se întâmplă astăzi. Nu a invitat papa acesta nou, toate bisericile protestante să vină împreună? Şi se vor duce. Dar penticostalii? Se vor duce şi ei. Toţi vor merge în federaţia bisericilor.

Priviţi! Sămânţa aceea trebuie să iasă. Ea trebuie să se maturizeze pentru că este timpul maturizării. Dar ce fac oamenii? Se organizează şi continuă să ridice clădiri mari, organizaţii şi denominaţiuni mari. Şi ce se va întâmpla? Exact ce spune Biblia.

Aceasta a spus Dumnezeul-Profet că se va întâmpla. Evreii vor avea o mare trezire ca naţiune şi li se va restitui. Va fi o trezire şi printre metodişti, baptişti, prezbiterieni, penticostali. O naţiune se va ridica împotriva altei naţiuni. Sămânţa se maturizează. Israel a devenit naţiune după două mii două sute de ani; bisericile se adună împreună şi au o mare trezire.

Acum a fost plantată o altă mare sămânţă. El a spus în 2Timotei 3 că biserica se va îndepărta de credinţa Bibliei. Aşa este. Este aceasta o sămânţă? Este o făgăduinţă?  Uitaţi-vă la ei. Uitaţi-vă la bisericile noastre. Ele se organizează, cooperează, se leagă una de alta, nu cred Biblia, nu cred Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu.

Tu spui: „Biblia spune aceasta, dar zilele acelea au trecut. Nu mai există aşa ceva. Zilele minunilor au trecut  demult. Nu există botez cu Duhul Sfânt. Acesta a fost numai pentru cei doisprezece apostoli.” Vedeţi ce sămânţă este aceea? Se maturizează. Este semnul seminţei timpului de sfârşit.

Ce a spus Isus? „Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră este aproape.” (Luca 21.28). Aceasta i se spune bisericii, dar noi o vedem cum se îndepărtează.

Ioel ne-a spus că în zilele din urmă va fi o ploaie timpurie şi o ploaie târzie, în acelaşi sezon. Câţi din creştini ştiu aceasta? Spuneţi: „Amin”. Desigur. Ploaia timpurie şi ploaia târzie vor veni în acelaşi sezon. În dicţionarul evreiesc cuvântul „timpuriu” adică „mureh” înseamnă „învăţătură.” Deci va veni o ploaie de învăţătură. Adică ce? Punerea seminţei în pământ. Aceasta am avut. Ce urmează? Găsim că va fi o ploaie a învăţăturii care se va desfăşura. Astfel, baptiştii spun: „Cu un milion mai mulţi decât în ’44.” Mai mulţi membri în biserică. Uitaţi-vă la trezirile mari ale lui Billy Graham şi la ale lui Oral Roberts. A avut loc o ploaie a învăţăturii.

A avut loc o ploaie a învăţăturii naţionale: comunismul a fost semănat printre oameni, în fiecare popor.

A fost o trezire romană. Şi ştiţi ce se întâmplă? Dacă vor da înapoi partea de est a Berlinului, aceasta va aduce vechiul Imperiu roman exact în vechiul cerc care a fost în zilele lui Isus. Sigur că da. Perfect.

Acum are loc o trezire. Ce este aceasta? Un semănat. Nu mai prea auziţi de Billy Graham, nu-i aşa? Dar de Oral? Dar de restul? Focul marii treziri nu mai arde. De ce? Este semnul seminţei timpului de sfârşit. Cuvintele au fost semănate. Şi ce va urma? Denominaţiunile vor culege denominaţiuni. Acestea se vor uni împreună.

Dar şi Cuvântul lui Dumnezeu a fost semănat. Şi când va începe să se reverse Duhul lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu va trăi în oameni. Ce credeţi că va secera mireasa falsă care a comis curvie, s-a băgat în crezuri şi şi-a vândut dreptul de întâi născut? O confederaţie a bisericilor care va arde ca spinii şi mărăcinii. Dar unde a fost semănat Cuvântul lui Dumnezeu în inimile oamenilor, vor culege o Mireasă pentru Hristos. Aceasta este atât de sigur, pe cât este de sigur că stau aici. Este semnul timpului de sfârşit.

Ce este cu tine, Biserică a lui Dumnezeu? Ce este cu noi? Ce este cu voi, baptiştilor, prezbiterienilor, Isus only şi restul? Ce este cu voi? Nu puteţi vedea? Fiţi atenţi ce fel de sămânţă acceptaţi în pântecele inimilor voastre! Nu acceptaţi crezuri, ci acceptaţi Cuvântul.

Ei au vorbit atât de mult despre ploaia târzie! Fraţilor, nu vreau să ponegresc ploaia voastră târzie, dar aceasta nu este ploaia târzie. Dacă ar fi fost aici ploaia târzie, puterea lui Dumnezeu ar fi fost prezentă în ea şi s-ar fi răspândit în întreaga lume. Această ploaie târzie este gata să vină.

Dar ce face biserica? Îşi fabrică ceva aşa cum a făcut şi Eva. Ea a încercat să aibă mai multă lumină şi şi-a fabricat ceva, iar noi am făcut acelaşi lucru: ne-am fabricat ceva. Ţineţi-vă departe de acel lucru şi lăsaţi-L pe Dumnezeu să lucreze. Luaţi Cuvântul Lui şi ţineţi-L în inimile voastre. Iar când va începe să cadă ploaia, Viaţa va prinde viaţă şi Cuvântul Se va manifesta.

Poate vă gândiţi că sunt nebun, dar nu sunt. Iar dacă sunt, lăsaţi-mă aşa, pentru că sunt fericit aşa cum sunt. Eu cred Cuvântul lui Dumnezeu. Dar ce se întâmplă cu biserica? Pântecele ei, mintea ei a primit tot felul de crezuri şi învăţături în locul Cuvântului lui Dumnezeu.

Când a venit Hristos, El a găsit acelaşi lucru pe care l-a găsit Adam, acelaşi lucru pe care l-a găsit IaHVeH. Şi iată că la sfârşitul timpului sunt aceste semne, iar biserica nu are răspuns. Aşa este. Este timpul.

Ploaia timpurie a trecut. Din cauza aceasta nu mai face prea multe Billy Graham. Isus a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” Acolo, la sodomiţi au mers doi îngeri. Amintiţi-vă că Lot a umblat odată cu Avraam. Biserica a umblat odată în părtăşie cu Hristos, cu Cuvântul, dar ei şi-au vândut dreptul de întâi născut pentru denominaţiune. Acum ea vinde totul şi se organizează într-o mare confederaţie a bisericilor.

Exact aceasta s-a întâmplat cu Lot. Cei doi îngeri – Oral Roberts şi Billy Graham din timpul acesta, – s-au dus acolo şi le-au prezentat Evanghelia. Şi ce s-a întâmplat? A ieşit o ruşine din toată treaba.

Dar Unul a rămas cu Avraam; Cel pe care L-a numit „Dumnezeu.” Şi ce a făcut El înaintea lor? A dovedit cine era. Avraam a fost ales şi avea făgăduinţa. Uitaţi-vă, aici este sămânţa lui Avraam. Făgăduinţa nu a fost numai pentru Avraam, ci şi pentru sămânţa lui. Nu sămânţa lui Isaac. Sămânţa, credinţa pe care a avut-o, nu s-a clătinat indiferent care au fost împrejurările, cât de împotrivitoare  era natura şi câţi medici au spus că este imposibil. După ce i-a fost dată făgăduinţa, când totul părea imposibil, el a mers înainte.

Avraam s-a căsătorit cu Sara, care era pe jumătate sora lui, când avea şaptesprezece ani, şi nu aveau copii împreună, dar când ea avea şaizeci şi cinci de ani, Dumnezeu i s-a arătat lui Avraam şi i-a spus: „Vei avea un copil de la ea.” Când a auzit aceasta, el a acceptat Cuvântul şi s-a pregătit. Timp de douăzeci şi cinci de ani de la darea făgăduinţei nu s-a întâmplat nimic, aşa că el avea deja o sută de ani şi ea nouăzeci. Dar aceasta nu l-a oprit nici un pic. „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă…” (Romani 4.20). Aceasta este credinţa; aceasta este sămânţa împărătească a lui Avraam; aceasta este sămânţa care acceptă Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru va aduce Biserica. Aceasta Îl va întâlni pe Hristos. Este Cuvântul. Dar dacă biserica este însămânţată cu altceva în afară de Cuvânt, nu Îl va putea întâlni, pentru că El nu are un trup diform cu ciupercă pe el, ci are un trup desăvârşit, deoarece El este Cuvântul desăvârşit. Astfel, Biserica ce crede Cuvântul desăvârşit, va fi culeasă. Atunci, Cuvântul desăvârşit, Hristos, şi Cuvântul desăvârşit, Biserica, Se vor uni şi vor deveni un singur trup, ca soţul cu soţia lui. Amin. Eu nu spun „Amin” ca să mă aprob pe mine, pentru că „Amin” înseamnă „Aşa să fie.” Da, domnilor. Eu Îl cred oricum.

Ploaia timpurie a fost, iar ploaia târzie este gata să cadă. Ce va aduce aceasta? Încă un semn: fecioarele neînţelepte. Isus a spus că înainte de venirea Mirelui, când se aude strigarea: „Iată Mirele!” vor fi fecioare înţelepte cu untdelemn în candelă şi fecioare neînţelepte. Cele neînţelepte se vor trezi şi vor constata că nu au untdelemn în candelă atunci când se aude strigarea: „Iată Mirele!” Acesta este strigătul acum: „Vine Hristos!” Şi ele se trezesc că nu au untdelemn. Untdelemnul Îl simbolizează pe Duhul Sfânt. Duhul este Cel care aduce Cuvântul la viaţă. Duhul este apa care aduce Cuvântul la viaţă.

Tu zici: „Ce va fi cu aceste biserici?” Dacă seamănă seminţe denominaţionale, acestea vor aduce o viaţă, dar Duhul lui Dumnezeu va aduce adevărata Viaţă.

Biblia spune că ploaia cade şi peste cel drept şi peste cel nedrept. Evrei 6 spune că ploaia  vine să ude roadele pământului, însă spinii şi mărăcinii se bucură de ploaie şi trăiesc prin ea, la fel ca grâul. Dar „după roade îi veţi cunoaşte.” Exact aşa este.

Vedeţi, roadele trebuie adunate şi ploaia este gata să cadă. Denominaţiunile vor rodi denominaţiuni, dar Cuvântul Îl va aduce la suprafaţă pe Hristos, Mireasa. Sigur că da. A fost semănată sămânţa Cuvântului.

Aţi observat Glasul oamenilor de afaceri creştini? Eu vorbesc pentru ei pretutindeni în lume, şi nu pot să nu lovesc, pentru că acesta este Cuvântul. Uitaţi-vă la prezbiterieni, la episcopali şi la ceilalţi. Sute dintre ei au un mare avânt şi caută Duhul Sfânt.

Când l-am întrebat pe un prieten de-al meu, care este predicator în Africa: „Nu ştii ce este aceasta, frate?” nu a ştiut ce să spună. Atunci m-am gândit: „Nu poţi vedea că este timpul în care fecioarele neînţelepte vor untdelemn ca să crească şi sămânţa lor? Nu vezi că este timpul când vine Hristos şi ele vor fi lăsate afară?”

Marele predicator Billy Graham a afirmat de curând că avem nevoie de o Cincizecime; că avem nevoie ca oamenii să se întoarcă la început. Episcopalii au scris un articol lung în care spuneau: „Avem nevoie de vorbire în limbi; avem nevoie de vindecarea divină şi de oameni care să se roage pentru cei bolnavi.” Ce încearcă ei prin aceasta? Să obţină untdelemn în candelă. Exact. Acesta este semnul timpului de sfârşit. Amin. Dar în timp ce încearcă să facă aceasta, vine Mirele, iar Mireasa este luată înăuntru şi uşa închisă. O, în ce zi minunată trăim!

Trebuie să mai spunem un lucru: „strâmtorare printre oameni, semne înspăimântătoare în ceruri.” Credeţi că este aşa? Mai avem puţin timp? Nu vreau să ţin audienţa, fiindcă numai harul a făcut ca oamenii aceştia să ne lase aici.

Ascultaţi! Popoarele tocmai au fost zguduite de nişte semne. Aţi auzit ce a găsit omul acela pe orbită? El a întâlnit lucruri despre care ştiinţa nu ştie ce sunt. Când a trecut în jurul pământului… ei s-au uitat şi s-au uitat, dar nu le-au văzut, şi credeau că orbita Pământului se va împrăştia în bucăţi, dar n-a fost aşa. Orbita lui era în ordine.

Aţi văzut la televizor, aţi auzit la radio şi s-a publicat în ziare: farfuriile zburătoare sunt peste tot, iar cu vreo şase săptămâni în urmă, Pentagonul a lăsat să-i scape faptul că ele nu sunt ficţiune. Ei au arătat la televizor că au descoperit aceste farfurii care aruncau nişte lumini inteligente, iar pozele lor sunt peste tot în Washington D.C. Ei le-au reperat pe radare şi piloţii le-au văzut. Au venit în jurul lor şi au dispărut fulgerător. Ce este această inteligenţă?

Isus a spus că „vor fi semne în cer, strâmtorare printre oameni, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării, şi oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ…” (Luca 21.25-26). Nu vedeţi că semnul seminţei este aici, timpul secerişului, lucrurile despre care vorbeşte Biblia că se vor întâmpla? Nu vedeţi că sămânţa care a fost semănată prinde viaţă şi creşte? Aceasta este problema.

Şi încă ceva. Vă rog să fiţi atenţi ca să nu pierdeţi aceasta! Înainte de prima venire a lui Isus, astronomii din India, magii… Eu am fost misionar în India şi am stat de vorbă cu acei magi referitor la lucrul acesta. Ei observau corpurile cereşti, erau astronomi, şi spuneau că Dumnezeu Se manifestă mai întâi în corpurile cereşti şi abia după aceea o face pe pământ.

Ei spuneau: „Scriptura voastră spune că atunci când cei trei înţelepţi s-au dus să se închine înaintea acestui Împărat care urma să împărăţească pe pământ, ei au urmat o stea; dar în realitate au fost trei stele care s-au aliniat formând o singură stea mare după care s-au luat ei.” Astronomul cu care am discutat, sau magul acela care era creştin, spunea: „Aceasta înseamnă că Omul acela a murit pentru trei rase de oameni, şi anume: pentru poporul lui Sem, Ham şi Iafet. Şi când Evanghelia va fi propovăduită poporului lui Sem, Ham şi Iafet, ei se vor uni împreună în Evanghelia Lui şi atunci va fi revenirea Lui.

Este în ordine dacă El vrea să crească aşa. Trei este numărul desăvârşirii. Dar de ce cred că erau trei? Pentru că trei este numărul desăvârşirii, arătând că plinătatea lui Dumnezeu (Tată, Fiu şi Duh Sfânt), S-a manifestat în Omul desăvârşit Isus Hristos. Toţi ceilalţi oameni au dat greş, dar iată că a venit un Om pe care moartea nu L-a putut ţine; era atât de desăvârşit încât moartea nu L-a putut ţine în mormânt, și El a înviat din nou.

Trei este numărul desăvârşirii. Noi ştim cu toţii aceasta. În numerologia lui Dumnezeu, trei este numărul descoperirii Lui. Dumnezeu este cunoscut după numerele Lui: trei este desăvârşirea; şapte este încheierea; douăzeci şi patru este închinarea; patruzeci este ispita; cincizeci este jubileul şi aşa mai departe.

Toate numerele lui Dumnezeu, numerologia Lui este desăvârşită. Fiţi atenţi! Când S-a născut micul Hristos, s-au unit trei stele şi au format o singură stea a dimineţii, care vestea venirea Celui desăvârşit, a Copilului Hristos.

Şi ce s-a întâmplat? Vedem trâmbiţându-se prin ziare şi la televizor că cinci stele s-au aliniat cu pământul. Ce este cinci? Numărul harului. Întotdeauna când cele cinci stele ajung împreună, trebuie să se întâmple ceva pe pământ. Ce vesteşte aceasta? Priviţi ce s-a întâmplat de atunci. Germania aproape că a fost ştearsă de pe hartă. Unii magi spuneau că Pământul va exploda ca un pepene roşu.

Priviţi ce s-a întâmplat. Anglia a fost măturată zilele trecute de o furtună care a distrus într-o singură zi o mie şapte sute de case. Peste tot este strâmtorare. California, Los Angeles, spălate de ocean. Ce este aceasta? Începutul durerilor. Peste tot au avut loc cutremure. Ce este aceasta? S-au aliniat cinci stele. Harul, harul lui Dumnezeu.

Ce aduce la suprafaţă harul Lui? O Biserică nou-născută, aleluia, o Mireasă neînsemnată peste care a început să se reverse puterea lui Dumnezeu. Ea începe să ia formă: o Mireasă pentru Mine. Alinierea celor trei stele arătau desăvârşirea Tatălui ceresc, plinătatea lui Dumnezeu, cele trei descoperiri ale Sale devenind una printre noi pe pământ. Dar acum ce s-a întâmplat? Biserica Dumnezeului celui viu se adună împreună sub Cuvântul lui Dumnezeu, iar semnele astronomice anunţă apariţia ei. Amin. Poate nu vă vine să credeţi, dar este Cuvântul lui Dumnezeu. Da, domnilor.

Acum voi încheia. Prieteni, această biserică iese afară. Dumnezeu va avea o Biserică fără pată şi fără zbârcitură, care este hotărâtă mai dinainte. Aşa a spus El şi o va avea. Cine va fi mădular în ea? Nu ştiu, dar cred că voi fi şi eu şi cred că veţi fi şi voi. El va avea un Trup fără pată sau zbârcitură.

Eu cred că toate aceste semne ale timpului de sfârşit care au loc, ne arată că Hristos este gata să vină pentru Mireasa Sa. Aşa cum a fost Dumnezeu în Cuvântul Lui manifestat într-un Om, într-un Om desăvârşit; acum Dumnezeu şi Cuvântul Lui vin din nou manifestându-Se în Mireasă.

Ea nu va face ca Eva care s-a hibridat cu altceva, ci în ea se va naşte Cuvântul lui Dumnezeu nepătat, şi va sta ca Isus Hristos, pe Cuvânt, sub ungerea Duhului Sfânt. Amin. Cred că acum este prezentarea.

Profetul a spus: „Va fi o zi deosebită, nu va fi nici zi, nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7). Voi toţi cititorii Bibliei ştiţi aceasta. Ce s-a întâmplat? Civilizaţia a călătorit de la est la vest. China este cea mai veche civilizaţie, apoi civilizaţia a călătorit spre vest, ca şi soarele. Unde este ea acum? Pe Coasta de vest,  iar dacă ar merge mai departe, ar ajunge din nou în est. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Soarele care răsare în est este acelaşi soare care apune în vest. Tot aşa, Fiul lui Dumnezeu care a venit pe pământ să ia o Mireasă din poporul din est… iar acea mireasă s-a murdărit ca şi Eva şi ca mireasa lui IaHVeH, este acelaşi Fiu care străluceşte cu aceeaşi putere de la Cincizecime, ca să culeagă sămânţa pe care a semănat-o în vest. De ce? Ca să aducă la suprafaţă o Mireasă. Lumina de seară a Evangheliei va aduce la suprafaţă o Mireasă, amin, pentru Domnul Isus. Aici sunt câteva sute de seminţe, semn al timpului de seară.

Mai avem cinci minute până încheiem. Sunteţi unul dintre ei? Credeţi că sunteţi una din acele seminţe? Credeţi că inima voastră este însămânţată cu Evanghelia neamestecată şi că nu este nimic în lume care să vă poată scoate din inimă Cuvântul lui Dumnezeu? Credeţi aceasta? Dacă nu, poate nu o să vă mai văd pe acest pământ, însă aduceţi-vă aminte de Cuvântul Domnului şi de taina Domnului făcută cunoscută profeților Săi. Profeții Lui au vorbit despre aceasta. Este aici chiar acum, o vedem întâmplându-se, iar eu doar repet avertizarea lor.

Dacă nu aveţi această sămânţă şi nu sunteţi încă creştini.. Poate mergeţi la vreo biserică. Nu vă legaţi de ea, fraţilor, şi nu ascultaţi lucrurile acelea, pentru că este o hibridare. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să trăiască în voi suveran, aşa cum a fost în Isus Hristos, pentru că El este Capul. Capul nu poate face un lucru, iar trupul să facă altceva, ci trebuie să fie acelaşi Cuvânt.

Dacă biserica ta îţi oferă numai crezuri şi dogme, să nu o credeţi pentru că nu este biblic. Voi nu puteţi face parte dintr-o astfel de biserică, pentru că trebuie să vă naşteţi din nou, în trupul Lui, prin Cuvântul Dumnezeului celui viu. Dacă nu aveţi aceasta, nu scăpaţi şansa.

Dacă aţi merge şi aţi comanda un bol cu supă şi aţi găsi în ea un păianjen, aţi da în judecată restaurantul. Nu aţi mânca nicidecum aşa ceva fiindcă vă temeţi că va face rău acestui trup. Frate, nu te teme de ce îţi poate distruge trupul, ci teme-te de ceea ce poate distruge şi sufletul şi trupul.

Dacă sunteţi atenţi cu mâncarea voastră şi nu mâncaţi nimic murdar ca să nu se îmbolnăvească acest trup, de ce să înghiţiţi în sufletul vostru veşnic, orice fel de crez, când acest trup va pieri? Nu-l lăsaţi pe diavol să vă îndese pe gât acele lucruri!

Voi v-aţi născut din nou din Duhul lui Dumnezeu şi duhul vostru va mărturisi fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu scris aici, şi fiecare făgăduinţă pe care a dat-o El se va manifesta în voi. Duhul lui Dumnezeu va veni şi va locui în voi, fiindcă sunteţi trupul lui Hristos şi reprezentanţii Lui aici pe pământ. Dar dacă nu aveţi aceasta, dacă nu puteţi crede în vindecarea divină…

Dacă sunteţi bolnavi şi credeţi că Dumnezeu vă va da vindecarea divină, repetaţi cuvintele Lui: „Eu sunt Domnul care te vindecă de toate bolile tale,” apoi spuneţi: „Doamne, eu cred,” şi veţi vedea ce se va întâmpla.

Spuneţi: „Doamne, eu cred. Deschide fiecare canal, fiindcă stau aici,” şi veţi vedea ce se va întâmpla. Va fi exact cum s-a întâmplat cu fetiţa care era pe moarte zilele trecute şi cu miile de bolnavi vindecaţi din întreaga lume.

În Africa de Sud, la o singură rugăciune s-au încărcat şapte camioane… Voi nu aveţi în Georgia camioane ca acelea cu şase sau opt roţi.

A doua zi dimineaţa, primarul oraşului m-a chemat la fereastră: „Frate Branham vino şi uită-te.” Pe drum mergeau şapte camioane mari încărcate cu cârje şi scaune cu rotile. Nu i-am atins pe niciunul din acei oameni, doar le-am adus Cuvântul şi le-am spus să creadă, iar ei au crezut. Astfel, oamenii care cu o zi înainte merseseră în cârje şi în scaune cu rotile, acum mergeau pe stradă cu mâinile ridicate şi cântau în limba lor natală: „Totul este cu putinţă, crede numai.”

El a trimis Cuvântul Lui.” El trimite Cuvântul şi biserica Îl primeşte. Cel născut din Dumnezeu Îl primeşte pe Dumnezeu şi Îl crede. Voi credeţi? Să ne plecăm capetele. Mă voi ruga peste aceste batiste.

În timp ce avem capetele plecate şi ochii închişi, aş vrea să pun o întrebare serioasă. Dacă nu sunteţi în rânduială cu Dumnezeu, dacă este ceva ce nu vă lasă să credeţi că această Biblie este Cuvântul lui Dumnezeu inspirat, şi nu credeţi că aţi putea trăi după regulile ei, n-aţi vrea să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Dumnezeu să aibă milă. Frate Branham, vreau să te rogi pentru mine ca să fiu acel fel de creştin.” Ridicaţi mâna. Mulţumesc, doamnă. Mulţumesc. Dumnezeu să te binecuvânteze. În ordine. Mai este în clădire cineva care crede aşa? Sunt doi.

Dacă Cuvântul nu vă mişcă, eu nu sunt genul de persoană insistentă. Oricum, voi faceţi numai ceea ce sunteţi hotărâţi mai dinainte să faceţi.

Amintiţi-vă că Isus a făcut multe minuni şi totuşi fariseii nu au putut să creadă. Nu puteau cuprinde aceste lucruri pentru că n-au fost făcuţi pentru aceasta. Ce te vei face în ziua judecăţii dacă Cuvântul lui Dumnezeu nu lucrează în tine şi nu ridici mâna spre Dumnezeu să ceri îndurare?

Este cineva aici care ar vrea să fie amintit în rugăciune? Ridicaţi mâna. Trei, patru, cinci, cam zece au ridicat mâna.

Bine, să ne rugăm. Nu vă îndoiţi. Dumnezeu să te binecuvânteze pentru inima ta, sora mea micuţă, de acolo, care ai ridicat mâna ca să fii amintită în rugăciune. Fie ca în seara aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu să prindă rădăcini în inima ta mică, în aşa fel încât să devii o mărturie pentru Hristos.

Bărbatul care a ridicat mâna puţin mai târziu, fratele cu părul cărunt… nu uita că Avraam avea şaptezeci şi cinci de ani înainte ca să-i vorbească Dumnezeu. Fie ca Dumnezeu să planteze în seara aceasta rădăcinile Cuvântului în inima ta, iar când va cădea acea ploaie, să nu rodească doar un crez, ci manifestarea lui Hristos în voi.

Pentru toţi cei care aţi ridicat mâna pentru vindecare, Biblia spune că „rugăciunea făcută cu credinţă va vindeca pe cel bolnav şi Dumnezeu îl va ridica.” Dacă în inima ta este sămânţa, mă voi ruga ca Duhul Sfânt s-o ude chiar acum. Atunci se va întâmpla ceva.

Dacă Dumnezeu l-a salvat pe unul, îl va salva şi pe celălalt care va crede; dacă îl va vindeca pe unul, îl va vindeca şi pe celălalt. Dar trebuie să credeţi. Dacă credeţi, mă voi ruga pentru voi.

Tată ceresc, eu ţin în mâna mea nişte batiste care au fost puse aici. Poate unul are pe cineva drag care este bolnav şi suferind, sau are altceva; poate este vreo mamă cu un copil bolnav, poate este un tată orb sau este cineva aflat undeva într-un spital. Tu cunoşti totul despre aceste lucruri. Doamne, noi ştim un singur lucru: că Tu eşti Hristosul care a câştigat vindecarea lor. Eu trimit Cuvântul Tău într-un cuvânt de rugăciune, Doamne, căci Tu ai trimis Cuvântul Tău.

Femeia care a venit la Tine, a spus: „Ai milă de mine, Fiul lui David,” dar pentru ea, Tu nu erai Fiul lui David, fiindcă era dintre neamuri, de aceea i-ai răspuns: „Nu este bine să iei pâinea copiilor, şi s-o arunci la căţei.” Dar ea a spus: „Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.” Când ai auzit aceasta, i-ai spus că fiica ei va trăi. (Matei 15.22-28). Şi am văzut că atunci când a ajuns acasă, Cuvântul Tău ajunsese deja acolo şi o vindecase pe fiica ei.

Un tată a fost întrebat şi a spus că febra l-a părăsit pe la ceasul al unsprezecelea. Tu ai trimis Cuvântul Tău. Doamne, eu trimit Cuvântul Tău într-o rugăciune de credinţă. Îl trimit la fetiţa de acolo care şi-a ridicat mâna. Îl trimit la bărbatul acela care şi-a ridicat mâna. Îngăduie să-L apuce în seara aceasta pentru mântuire. Îndură-Te, Doamne.

Tu ai spus: „Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică.” Doamne, acesta este Cuvântul Tău, aşa ai spus Tu.

După ştiinţă ei au încălcat orice lege, deoarece ştiinţa spune că nu poţi ridica mâna din pricina gravitaţiei care o ţine în jos. Dar în om este un duh. Astfel, el poate lua o decizie şi să ridice mâna spre Creatorul său.

Tată ceresc, fie ca Cuvântul Tău să cadă în inimile lor chiar acum, în pântecele inimilor lor, ca să iasă din ei Mireasa lui Hristos. Îndură-Te, Tată.

Cei care sunt bolnavi aici, în clădire, au ridicat mâna fiindcă au nevoie de ajutor. Ei cred că Tu eşti Vindecătorul, de aceea mă rog rugăciunea de credinţă şi o trimit spre Tine în Numele lui Isus Hristos. Fie ca acea credinţă să cadă în fiecare inimă şi Cuvântul lui Dumnezeu să aducă vindecarea pentru fiecare din ei. Îndură-Te, Tată.

În ce priveşte batistele puse aici, în Biblie scrie că le-au pus peste trupul lui Pavel şi duhurile necurate au ieşit din oameni şi bolile au plecat. Noi nu suntem  apostolul Pavel, şi nici el nu a fost cel care a făcut aceasta, ci Cuvântul era în el. Şi Tu eşti încă acelaşi Cuvânt.

Odată Israel a pornit spre ţara făgăduită. El era mireasa Ta, iar Tu l-ai pus pe drum spre acea ţară şi ai făcut o cale pentru el. Vrăjmaşul s-a pus în calea lor, dar Tu i-ai condus printr-un Stâlp de Foc cu ochi mânioşi, aşa că marea s-a înspăimântat şi s-a tras înapoi, iar Israel a trecut mai departe.

Acum Dumnezeu nu Se uită prin Stâlpul de Foc, ci prin sângele Fiului Său, care a murit pentru acest scop. Eu trimit Cuvântul Tău şi fie ca diavolul să fie pus pe fugă, iar aceşti oameni să vină şi să ia făgăduinţa lui Dumnezeu, fără greşeală, la fel ca Israel.

Fie ca ei să ajungă la acea mare făgăduinţă: „…doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine, şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.” (3Ioan 1.2). Îndură-Te, Doamne. Îngăduie ca Cuvântul Tău să facă lucrarea pentru care a fost trimis, fiindcă El nu se poate întoarce gol. Îngăduie aceasta, pentru că mă rog această rugăciune de credinţă în Numele lui Isus Hristos.

Câţi din voi veţi accepta ceea ce a fost spus şi veţi crede că Cuvântul lui Dumnezeu a venit la voi? Îl acceptaţi? Toţi cei care au ridicat mâna, să spună: „Eu cred că voi avea ceea ce am cerut şi Îl accept chiar acum.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aceasta este minunat, este bine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Nădăjduiesc că Cuvântul lui Dumnezeu va prinde rădăcină în voi.

În timp ce staţi cu capetele plecate, aveţi aici un păstor, un frate scump care mai devreme a făcut o afirmaţie. Lăsaţi-l pe acest păstor evlavios să vă conducă într-o experienţă mai adâncă cu Dumnezeu, pentru vindecarea şi mântuirea voastră.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate păstor.

Amin

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *