SEMNUL FIAREI

Întotdeauna în vorbirea noastră prezentăm un singur lucru: pe Isus Hristos, şi căutăm să facem un singur lucru: voia Sa. De aceea, dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară voi vorbi despre „Pecetea lui Dumnezeu.”

În
seara aceasta aş vrea să vorbim despre unul din cele mai fierbinţi subiecte
actuale: „Semnul fiarei.”

Aseară
am trecut prin epocile Bisericii. Am început cu prima epocă, epoca Bisericii
Efes şi am încheiat cu epoca Bisericii Laodicea. Fie ca Domnul să adauge
binecuvântarea Sa la Cuvânt.

Înainte
de a deschide Biblia pentru a citi Cuvântul divin, aş vrea să ne plecăm capetele
pentru rugăciune.

Bunule
Tată ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru că avem harul să fim vii în seara
aceasta, şi pentru că suntem sănătoşi şi în putere, astfel încât am putut veni
în locul acesta unde se citeşte şi se vesteşte Cuvântul lui Dumnezeu.

Răscumpărătorule
binecuvântat, Te rugăm pe Tine, care ne-ai spălat păcatele prin sângele Tău ca
să ne putem prezenta înaintea Tatălui fără nici o vină în Hristos Isus, să vii
în seara aceasta, să iei Cuvântul şi să ne deschizi inimile pentru El. Îngăduie
ca Duhul Sfânt să aducă Cuvântul aşa cum este dat de Tine, ca în felul acesta
să ajungă direct la ţintă: la inimile celor care ascultă această predică. Fie
ca nimeni să nu se ofenseze de Cuvântul Tău, iar dacă voi spune cumva ceva
contrar călăuzirii Tale, fă ca Duhul Sfânt să mă oprească încă înainte ca acel
cuvânt să fie pronunţat, pentru că dorinţa mea este să vorbesc numai Adevărul
şi să umblu în El.

Binecuvântează-ne
aşa cum stăm înaintea Ta şi iartă-ne păcatele ca să fim curaţi în timp ce stăm
adunaţi în această casă de închinare. Îngăduie ca păcatele noastre să fie puse
sub sânge, iar duhurile noastre să fie aşezate într-o atitudine de închinare
corectă, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Mi-am
notat câteva versete de la care să încep, dar parcă nu are intrare nici unul
dintre ele. Aşa procedez întotdeauna când vin sus: îmi pregătesc 4-5 texte de
la care să încep.

Fac
aceasta numai ca o introducere, deoarece nu mă pregătesc niciodată pentru ceea
ce voi spune în continuare. Citesc doar textele pregătite, apoi Îl aştept pe
El. Uneori totul pare greu, dar aceasta este singura modalitate prin care aduc
mesajul.

Ceea
ce vreau să spun de la început este că Cuvântul pe care Îl aduc nu se îndreaptă
împotriva vreunui om sau a vreunei religii. Noi nu avem nimic împotriva nimănui
şi credem că suntem americani, ceea ce-i dă fiecărui om libertatea de a se
închina lui Dumnezeu aşa cum îi dictează conştiinţa.  Aşa vrem să privim întotdeauna lucrurile. În
ce priveşte însă bisericile, fiecare are propria ei doctrină.

Oamenii
din denominaţiuni au un crez pe care îşi bazează toată învăţătura. Ei spun:
„Acesta este crezul nostru!” Nu contează ce gândeşte predicatorul, el trebuie
să predice crezul acelei denominaţiuni pentru că îi aparţine.

În
ce ne priveşte, noi nu avem nici un crez, ci posedăm credinţa în Domnul Isus
Hristos. Aici nu este nici o lege, doar dragostea.  Nu este nici o altă carte, doar Biblia, iar
Hristos este Capul nostru. Biblia este Cartea din care îmi iau textele, iar
câmpul meu de lucru este lumea. Mai mult, îmi place să predic numai aşa cum
sunt călăuzit de El şi cum îmi descoperă El lucrurile.

Tema
despre care vreau să vorbesc în seara aceasta este un subiect greu şi dur, un
subiect în care Cuvântul devine tăietor, dar voi ştiţi cu toţii că adunarea
este un loc de judecată.

Cuvântul
spune că judecata începe (De unde?) din casa lui Dumnezeu. Aşa este. Acesta
este locul de unde începe judecata Lui.

Dacă
ar trebui să mergeţi la tribunal, aţi vedea că ei au o carte cu toate legile,
din care se citeşte articolul în care se încadrează problema voastră.

Aceeaşi
este situaţia şi în casa Domnului. Noi trebuie să luăm Cuvântul lui Dumnezeu ca
să primim rezolvarea oricărei probleme.

Eu
sunt om şi s-ar putea să greşesc, dar mă silesc să vă citesc totul din Cuvânt,
pentru că El nu poate greşi. Eu stau pe Cuvânt şi nu spun decât ceea ce spune
El.

Nu
ştiu dacă aceasta este voia Domnului, dar aş vrea să stau aici timp de o
săptămână, să privesc ceea ce spune Cuvântul, începând din Daniel până în
Apocalipsa şi să vă arăt cum se leagă fiecare prorocie.

Cuvântul
lui Dumnezeu, Biblia, este formată de altfel prin legarea fiecărei bucăţi de profeţie
care a fost dată prin Duhul lui Dumnezeu. Ea cuprinde 66 de cărţi şi a fost
scrisă de diferiţi oameni, care au trăit în timpuri şi locuri diferite, dar cu
toate acestea  nici măcar una dintre ele
nu o contrazice pe cealaltă, ci toate se completează într-o unitate
desăvârşită. Niciodată în lume nu s-a scris o altă carte care să se poată
asemăna cu Biblia.

De
două mii de ani încoace, oamenii au încercat tot timpul să adauge sau să scoată
ceva din rugăciunea Domnului Isus, dar nu au reuşit s-o facă mai bună pentru că
ea este desăvârşită. Ea este Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu
cred că Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu. Fiecare Cuvânt scris în
ea a fost inspirat. Eu nu pot crede că o parte din ea este inspirată şi alta
nu! Dimpotrivă, cred că toată Biblia este inspirată. Ori este toată inspirată,
deci adevărată, ori este greşită! Dacă este şi inspirată şi neinspirată, cum
vor şti ce este adevărat şi ce nu este adevărat? Eu cred însă din toată inima
că fiecare iotă din Biblie este Adevărul şi sunt gata să-mi sacrific în orice
clipă viaţa pentru încredinţarea pe care o am: că Biblia este „Aşa vorbeşte
Domnul!”

Fraţii
au propus să ne întâlnim şi sâmbătă seara, iar dacă va fi cu voia Domnului,
mâine seară vă voi spune despre ce voi vorbi sâmbătă.

În
seara aceasta ne oprim la „Semnul fiarei”, iar mâine seară vom vorbi despre
„Pecetea lui Dumnezeu.”

Aceste
două subiecte sunt vitale pentru biserică, deoarece cred că trăim în timpul
când este pe cale să înceapă judecata Domnului. Eu cred că suntem deja acolo,
de aceea dorim să ne apropiem cu toată seriozitatea de Biblie, ca să auzim
prezentarea ei referitoare la aceste lucruri. Şi prezentarea ei este cu
siguranţă desăvârşită.

Astăzi,
oamenii vorbesc foarte mult despre „Semnul fiarei.”

Ce
este „semnul fiarei”? Cine-l pune? Unde? Cine îl va primi? Ce se va întâmpla cu
cei care îl primesc? Îi va vătăma? Are el vreo urmare asupra celor care îl
primesc? Aceasta dorim să aflăm în seara aceasta din Cuvântul lui Dumnezeu. Şi
prima întrebare care se ridică este: Vorbeşte Biblia despre vreun semn al
fiarei?

A
doua întrebare care se pune este: În ce epocă se pune el? Cine sunt cei care îl
vor avea? Ce putem face noi? S-ar putea să îl avem şi să nu ştim? Şi aşa mai
departe.  Sunt o mulţime de întrebări
care se ridică, iar noi vom încerca să răspundem la ele pe rând.

Din
câte ştiu eu, Biblia atinge două subiecte vitale:

  1. Semnul fiarei;
  2. Pecetea lui Dumnezeu.

În seara aceasta vom vorbi despre semnul fiarei.
Este periculos să ai acest semn? Pentru a răspunde la întrebarea aceasta vom
deschide Biblia la Apocalipsa 14.9-10, unde apare cel de-al treilea înger.

Îl
văd printre noi pe fratele Stanley şi pe alţi doi sau trei predicatori. Aseară
au fost printre noi câţiva fraţi de la seminarul baptist din Louisville şi cred
că au venit şi în seara aceasta. Poate sunt prezenţi şi metodişti, catolici şi
chiar iudei ortodocşi.

Dorinţa
mea este ca nici unul din cei veniţi în locul acesta, să nu fie jignit, dar vom
vorbi întocmai cum este scris în Biblie. Aş vrea să ne apropiem de Cuvântul Lui
cu frică şi cutremur, fiind conştienţi că El ne va judeca după cuvintele pe
care le vom spune. Cuvintele noastre ne vor aduce binecuvântarea Sa sau ne vor
condamna în ziua judecăţii.

Dacă
eu ştiu ceva şi nu vreau să vă spun, deşi este Adevărul, Dumnezeu mă va face
răspunzător pentru aceasta în ziua judecăţii. 
De ce aceasta? Pentru că sufletele acelea vor ridica mâinile împotriva
mea pentru că le-am ascuns Adevărul şi vor spune: „Frate Branham, dacă ne-ai fi
spus adevărul, astăzi nu am fi în locul acesta!”

Dorinţa
mea este să pot spune ca Pavel:

De
aceea vă mărturisesc astăzi, că sunt curat de sângele tuturor.

Căci
nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.”
(Fapte
20.26-27).

Acesta-i
adevărul. Eu cred că dacă fac vreo greşeală, Dumnezeu mă va ierta pentru că nu
am venit niciodată în faţa voastră cu un cuvânt învăţat în vreun seminar, nici
nu am urmat vreo şcoală teologică sau sfaturile vreunul om, ci am venit cu
Biblia, după ce am stat în post şi rugăciune. Acelaşi Înger al lui Dumnezeu
care mă îndrumă să văd vedenii şi lucrează prin vindecarea divină, îmi dă şi
călăuzirea în Cuvânt. În ceea ce vă priveşte, puteţi judeca dacă ceea ce spun
este sau nu adevărat!

În
Apocalipsa 14.9-10 este mesajul îngerului al treilea către lume. Mesajul lui
merge şi astăzi înainte.

Acest
înger a fost urmat de trei nenorociri:

  • prima a fost primul război mondial;
  • a doua a fost al doilea război
    mondial;
  • a treia este în faţa noastră.

Noi
ne apropiem de capătul drumului.

Înainte de a citi din Scriptură, să luăm aceste lucruri
sus.  Trăim în timpul sfârşitului? Cât
mai este? Nu ştiu! Nimeni nu ştie!


privim puţin lucrurile din punct de vedere istoric. După primii două mii de
ani, ordinea lumii a ajuns la apogeu şi Dumnezeu a distrus lumea veche prin
apă. Aţi ştiut aceasta? (Amin). După aceea a venit la suprafaţă o lume nouă.

După
alţi două mii de ani, Dumnezeu L-a trimis pe Isus. Este adevărat? (Amin).
Acesta este sfârşitul următorilor două mii de ani.

Şi
Isus a zis: „Şi dacă zilele acestea nu ar fi fost  scurtate, nimeni n-ar scăpa; dar din pricina
celor aleşi, zilele acestea vor fi scurtate.”
(Matei 24.22).

Astfel,
noi am ajuns la sfârşitul timpului. A şaptea mie de ani este un simbol al
Mileniului, a Împărăţiei de o mie de ani.

Aşa
cum citim din Geneza, Dumnezeu a lucrat şase zile, iar în cea de-a şaptea s-a
odihnit, iar Cuvântul spune că „pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani şi
o mie de ani sunt ca o zi.”
(2 Petru 3.8).

Vedeţi?

Dumnezeu
a făcut lumea în şase mii de ani, iar Biserica SA luptă tot de şase mii de ani împotriva
păcatului.

În
a şaptea mie de ani (a şaptea zi), Dumnezeu S-a dus şi S-a odihnit. Acesta este
un simbol spre Împărăţia de o mie de ani, în care Mireasa, Trupul lui Hristos,
se va odihni pe acest pământ fără să mai guste boli, întristări, necazuri sau
moartea. Acea epocă măreaţă stă chiar în faţa noastră.

Îmi
place mult cântarea care spune:

„Pământul
geme,

Strigând
după ziua dulcii eliberări.

Când
Isus va veni din nou

           Înapoi pe pământ.

Păcatul
şi tristeţea, durerea şi moartea

Din
această lume întunecoasă vor înceta.

Într-o
domnie glorioasă

Cu
Isus o mie de ani de pace vom trăi.”

Biblia
spune că: „Ei au împărăţit cu Hristos o mie de ani.” (Apocalipsa 20.4).

Mesajul
îngerului al treilea a răsunat chiar acum, înainte de venirea Domnului, când
sunt puse Pecetea lui Dumnezeu şi semnul fiarei. Acum va avea loc o mare
adunare.

Când
eram copil, în fiecare primăvară mergeam la adunarea împreună a vitelor. După
ce adunam toate vitele pe care le găseam prin munţi, începeam să facem
separarea, despărţind vitele noastre de acelea care nu ne aparţineau. Toate
vitele noastre purtau o anumită marcă.

A
văzut cineva cum arată vitele de rasă? Ele sunt marcate ca să fie recunoscute.
Marcarea este un lucru dezgustător! Aţi văzut vreodată cum se face? Sarcina mea
era să încălzesc fierul pentru marcat, iar când era destul de fierbinte îl
puneam pe coapsa animalului, care era culcat la pământ cu picioarele legate.
Când îl aplicam pe piele, părul şi carnea sfârâiau cum se frigeau. După aceea
puneam peste rană puţin gudron şi-i dădeam drumul. Să vezi cum o lua la fugă!
Dar era marcat.

Aşa
procedează şi Dumnezeu. Din când în când, voi trebuie să veniţi jos, la altar,
şi să fiţi legaţi de picioare. O, frate, dar atunci când vine Duhul Sfânt şi-ţi
pune marca (Pecetea) Lui, poţi alerga, poţi ţipa, dar eşti marcat. Acesta-i
adevărul. Tu faci parte din turma Lui. Atunci când Şeful trece pe acolo, El
ştie unde aparţii!

Dar
animalele care nu posedau marca erau despărţite de ciurdă. La fel se va
întâmpla şi cu oamenii care nu posedă Pecetea Lui. Ei sunt condamnaţi să se
întoarcă printre cei neciopliţi!

Acum
este timpul pecetluirii, iar cei care fac acest lucru sunt numai doi călăreţi:
Dumnezeu şi Satana. Satana îi va lua pe ai lui, iar Dumnezeu îi va lua pe ai
Lui.

În
seara aceasta vom vedea cine posedă semnul fiarei, al Satanei, iar mâine seară
vom vedea cine posedă Pecetea lui Dumnezeu, conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Deci
citim din Apocalipsa 14.9-12:

„Apoi a urmat un alt înger, al treilea, şi a zis cu
glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei
pe frunte sau pe mână,

va
bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă,
înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.”
Desigur,
noi nu vrem să avem de-a face cu aceasta!

„Şi fumul chinului lor se va sui în sus în vecii
vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi
icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei!”

Eu
nu vreau să am vreo legătură cu aceasta!

Ascultaţi
ce scrie în versetul următor:

„Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc
poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” (v. 12).

Acum
să citim din Apocalipsa 16.2:

„Cel dintâi s-a dus şi a vărsat potirul lui pe
pământ, şi o rană rea şi  dureroasă a
lovit pe oamenii, care aveau semnul fiarei şi care se închinau icoanei ei.”


citim şi Apocalipsa 20.4:

„Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au
şezut pe ele, li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase
capul din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi din pricina mărturiei lui Isus, şi
ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei lor, şi nu primiseră semnul ei
pe frunte şi pe mână. Ei au înviat, şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.”

Voi
nu puteţi primi semnul fiarei şi apoi să vă închinaţi lui Hristos sau să fiţi
ai Lui!

„Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi
primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână,

…va fi chinuit în
foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.”

Aici
este ceea ce spune Domnul referitor la această problemă.

Acum
vom începe! Deschideţi Bibliile la capitolul 13 din Apocalipsa, căci vom începe
imediat. Este un text foarte important, de aceea aş vrea să ascultaţi cu
atenţie.

Mai
întâi aş vrea să revenim puţin asupra subiectului de aseară.

Aseară
am vorbit despre epocile Bisericii şi L-am văzut pe Isus stând în mijlocul
Bisericii Sale.

„Capul şi părul
Lui erau albe ca lâna, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului;

şi glasul Lui era
ca vuietul unor ape mari.” (Apocalipsa 1.14-15).

Amintiţi-vă
că toată Apocalipsa este o viziune dată prin simboluri. Acest lucru este de
mare importanţă şi trebuie urmărit cu atenţie. Citiţi profeţii şi vedeţi ce au
însemnat simbolurile primite de ei, apoi comparaţi cu Apocalipsa şi veţi
înţelege ce înseamnă.

„Ochii Lui erau ca para focului…”

„Din gura Lui
ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri.” Noi ştim că Sabia este Cuvântul lui Dumnezeu care a fost dus
mai departe prin gura Bisericii.

În
Evrei 4.12 ni se spune că „Cuvântul lui
Dumnezeu este viu şi lucrător…pătrunde până acolo că desparte sufletul şi
duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţurile şi gândurile  inimii.”

În
descrierea Domnului Isus, vedem Biserica în toată frumuseţea ei. Hristos este
oglindit în ea! Biserica Lui este îmbrăcată într-o haină albă; ea este o
femeie. Îmbrăcămintea albă îi acoperă ruşinea goliciunii, iar la piept este
încinsă cu un brâu de aur.

„Albul”
ne vorbeşte despre neprihănirea lui Hristos, iar „brâul de aur” reprezintă Evanghelia.
Predicarea Evangheliei aduce peste Biserică Duhul Sfânt, neprihănirea lui
Hristos. Astfel, Biserica este încinsă cu „brâul de aur” al Adevărului.

„…picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă
într-un cuptor.” (v.
15).

„Arama”
ne vorbeşte despre „judecata divină.”

Ca
să-şi împlinească făgăduinţa dată, Dumnezeu L-a trimis pe Hristos, iar Hristos
a plătit preţul judecăţii divine. De aceea, Biserica Lui trece peste judecata
divină – Hristos a fost judecat în locul ei.

Ce
tablou minunat!

„În mijlocul celor şapte sfeşnice de aur şedea cineva
care semăna cu Fiul omului…: (v. 13).

În
continuare am privit prima epocă a Bisericii. Câţi aţi fost aseară aici? Să vă
văd mâinile.  În ordine. Prima epocă a
Bisericii a fost Efes. Noi am văzut că ea a posedat botezul Duhului Sfânt  şi că i-a botezat pe oameni în apă în Numele
Domnului Isus Hristos. Ei posedau semne şi minuni care îl însoţeau pe fiecare
credincios.

În
următoarele epoci, puterea Duhului s-a micşorat tot mai mult, iar biserica a
intrat în epoca întunecoasă. Ei au început să practice un nume fals şi un botez
fals – atât pentru botezul în apă cât şi pentru botezul cu Duhul Sfânt.

În
epoca următoare (Sardes), Lumina s-a mai mărit puţin, pentru ca în epoca
Filadelfia să fie pusă în faţa bisericii o uşă deschisă.

A
urmat epoca Laodicea, în care biserica a devenit căldicică, scoţându-L pe
Domnul afară din mijlocul ei. Aceasta a făcut ca Dumnezeu s-o verse din gura
Lui. Acesta este adevărul; aceasta este Scriptura!

Fiecare
istoric şi fiecare credincios adevărat ştie că „cele şapte sfeşnice de aur” sunt „cele şapte
epoci ale Bisericii.”
Aşa cum spune Biblia în Apocalipsa 1.20.

Noul
Testament este împlinirea Vechiului Testament.

Chiar
înainte de încheierea perioadei de har pentru neamuri şi înainte ca harul să meargă
din nou la evrei, va avea loc o mare şi puternică trezire care va zgudui lumea.

Amintiţi-vă
că timpul de har pentru neamuri este limitat.

Biblia
spune că „Ierusalimul va fi călcat în
picioare de neamuri, până se vor împlini vremurile neamurilor.” (Luca 21.24).

Aşa
a spus Isus şi acesta este adevărul. Neamurile au un timp hotărât şi el se
apropie de sfârşit.

Noi
am putut vedea lucrurile pe care le-a făcut biserica primară: semnele şi
minunile care i-au însoţit şi cum se purtau ei.

Apoi
Lumina a devenit tot mai slabă, pentru ca în epoca întunecoasă să se stingă
aproape de tot. Dar aproape de sfârşit, Dumnezeu a lăsat o uşă deschisă pentru
Biserică.


luăm acum o altă profeţie care îmi vine în minte. Profetul Zaharia vorbeşte
despre „o zi deosebită, cunoscută de
Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7).

Vorbesc
prea tare? (Nu!). Încerc să vorbesc mai tare ca să fiu auzit şi de oamenii din
spate. Este foarte important să audă şi ei ceea ce spun.

Vedeţi,
va fi un timp, „o zi”, cum spune profetul, „în care nu va fi nici zi, nici noapte”. Cu alte cuvinte, va fi lumină, dar
va fi un cer înnourat; o zi cu nori, dar „spre
seară se va arăta lumina.”

Ce
tablou frumos!

Ziua
aceasta înnourată înseamnă războaie, necazuri, urcuşuri şi coborâşuri,
încercări, organizaţii şi ismuri, etc. Nu va fi nici zi, nici noapte. Va fi un
timp în care noi vedem că există un Dumnezeu şi o Evanghelie adevărată, pe care
însă ceilalţi nu o vor putea vedea.

Înţelegeţi
ce vreau să spun?

Ei
zic: „Biblia învaţă ce s-a întâmplat la rusalii şi semnele şi minunile de care
a fost însoţită biserica primară, dar biserica noastră nu învaţă aşa ceva!”
Vedeţi, aceasta este ziua înnourată când nu va fi nici zi, nici noapte. „Dar”,
spun ei în continuare, „noi credem în Isus Hristos. Credem în a doua Lui
venire; ştim că vine!”

Dar
Biblia spune: „…nu va fi nici zi, nici
noapte.” Nu poate fi
numită nici zi, nici noapte. Vedeţi? „Dar
spre seară se va arăta lumina.”

Biblia
este o carte care a pornit din est, din răsărit. Noi ne amintim ce s-a
întâmplat când lumina s-a revărsat peste biserica timpurie, peste biserica
epocii Efes. Lumina lui Dumnezeu a fost adusă prin Isus Hristos şi dusă mai
departe prin prima revărsare a Duhului Sfânt. El a dat Lumină întregii lumi şi
a inspirat Biblia. Este adevărat? (Amin).

Dar
El a făgăduit acelaşi lucru şi lumii apusene. Soarele răsare în răsărit (acesta
este începutul vremii de har) şi apune în vest (peste poporul din timpul de
sfârşit al harului). Noi suntem poporul apusean! (Fratele Branham bate de trei
ori în amvon). Şi El a făgăduit că în timpul serii va fi din nou lumină.

Acum
ea se pregăteşte să treacă dincolo de orizont, iar noi ne ţinem de puţina
Lumină pe care o mai avem. Acelaşi Soare care a răsărit peste evrei, apune acum
peste neamuri. De două mii de ani încoace, în fiecare epocă oamenii au avut una
şi alta, treziri şi organizaţii, şi nu au ştiut unde se află, dar Biblia,
Dumnezeu, a făgăduit prin profetul Său că „spre seară va fi lumină.” Da, în timpul serii va fi lumină şi cred că noi am ajuns
chiar acolo. Soarele apune şi întreaga natură suspină şi geme aşteptând ziua
aceea.

Observaţi!

Citind
prima epocă a Bisericii, noi vedem că acolo a apărut o învăţătură ciudată care
este numită „fapte”.

Apocalipsa
2.6: „…urăşti faptele nicolaiţilor.”

Ce
erau nicolaiţii? Eu am căutat explicaţia prin cele mai bune cărţi de istorie şi
am studiat cele mai bune comentarii, dar nimeni nu poate să spună decât că
„învăţătura nicolaiţilor” este o învăţătură înfiinţată la Nicolas, unul dintre
diaconii bisericii primare, care a deviat de la adevăr. El a întemeiat un crez,
etc, etc, şi de acolo au apărut nicolaiţii. La început, crezul acesta a fost
numit „fapte”, pentru ca în epocile următoare să devină „învăţătură”, doctrină,
iar în epoca întunecoasă să-i prigonească pe toţi cei care nu au primit-o.

Dar
mai întâi am avut de-a face cu „faptele niciolaiţilor”. Ei ziceau: „Păi, ar fi
mai bine aşa sau aşa…” Voi, cititorii Bibliei ştiţi cum au înaintat aceste
fapte.

Au
început în zilele împăratului Constantin, o dată cu convertirea lui (aşa zisa
convertire, pentru că în realitate el nu a fost niciodată un creştin adevărat).
Un om care face murdăriile pe care le-a făcut Constantin, nu poate fi numit
creştin. Acesta-i adevărul. Singurul lucru religios pe care l-a făcut vreodată,
a fost că a ridicat o cruce pe biserica „Sfânta Sofia”.

„Nu
a fost aceasta suficient ca să meargă în cer?”

Pentru
că în faţa lui stătea o luptă, le-a promis creştinilor că dacă va birui va
deveni creştin. Ei s-au rugat pentru el, iar când s-a întors biruitor, a spus:
„Păi, voi adera la biserică..” el este tipul potrivit pentru membrul căldicel
din biserica de astăzi. Acesta-i adevărul.


şi a pus crucea pe biserică.

El
a avut trei fii: Constantin, Constantinus şi Constans, care au despărţit estul
Imperiului Roman de vestul lui. Mai târziu, Constantinopol a devenit capitala
Imperiului Otoman.

Şi
cum am spus deja, la 2-3 generaţii de la apostoli, în cadrul bisericii au
apărut neînţelegeri care au dus la ruperea bisericii. Aşa s-a întâmplat în
fiecare epocă.

Dacă
priviţi biserica metodistă, ea era în plină putere în timpul vieţii lui John
Wesley. La fel a fost şi biserica lui Luther în ziua ei, dar după moartea
reformatorilor s-au dus în rătăcire.

Când
Dumnezeu a început să lucreze cu putere în mijlocul nostru, ştiţi că şi mie mi
s-a propus să ader la o organizaţie, dar eu nu am putut accepta aşa ceva. Eu am
vizitat Moody Bible Institute, care poartă numele marelui ei fondator Dwight
Moody, şi m-am întrebat ce ar face dacă ar vedea pentru ce se luptă şi ce fac
urmaşii lui astăzi?

Ce
ar spune Wesley, Calvin, Moody, Finney, Sankey sau toţi ceilalţi reformatori
dacă ar vedea unde a ajuns biserica lor? O, Doamne! Vedeţi? Generaţia în care
trăieşte fondatorul ţine adevărul, dar după moartea lui…

Uitaţi-vă
la dr. Dowie din Zion City. Astăzi, oamenii de acolo râd când aud de vindecarea
divină, deşi întemeietorul oraşului lor s-a bazat pe ea. După moartea lui
Dowie, s-au ridicat Black, John Lake, etc., care au adus în Adunarea lui
Dumnezeu tot felul de formalităţi, depărtând-o tot mai mult de Adevăr, aşa că
au ajuns într-o stare oribilă.

Atunci
când mi-au propus să ader la organizaţie, m-am gândit la ceea ce spune Biblia
despre David: „David a fost credincios
în toate zilele vieţii lui”, aşa că am zis: „Doamne, nu vreau să ader la nici o organizaţie!
Ajută-mă să te slujesc cu toată inima mea cât voi trăi, pentru că ştiu că după
ce voi pleca din lume, vei pregăti pe cineva care să-mi ia locul.” Aceasta este
totul!

Nu
încercaţi să zidiţi pe ceva ce a spus un om, pentru că nu puteţi aprinde un foc
pe acelaşi loc. Israelul nu a avut voie să se oprească, ci a trebuit să-şi
continue călătoria. Când s-au oprit, au rătăcit! Ei trebuiau să meargă tot
timpul şi în fiecare noapte au făcut un foc nou. Da, ei au mers tot timpul
înainte.

Exact
aceasta trebuie să facem şi noi! Mesajul lui Luther a fost bun pentru zilele
lui. Mesajul lui Wesley a fost bun pentru zilele lui, şi la fel mesajul
penticostal, dar astăzi trăim într-o altă zi. Noi mergem înainte, iar dacă va
mai urma o altă zi, şi ei vor merge mai departe. În ce ne priveşte, noi trebuie
să umblăm în Lumina acestui timp.

La
început, Biserica a avut o singură învăţătură, dar mai târziu s-a rupt formând
o mulţime de „ismuri”.

După
căderea lui Alexandru cel Mare şi prăbuşirea Imperiului Grec, romanii au
devenit naţiunea stăpânitoare a lumii, şi va rămâne până la sfârşit. Daniel a
văzut acest lucru în vedenie şi noi vom ajunge imediat acolo. Roma va domina
întotdeauna lumea.

Ce
au făcut apoi romanii? Au format prima organizaţie. O mulţime de oameni s-au
adunat în anul 606 A.D. şi s-au autointitulat „părinţii timpurii”, părinţii
bisericii. Ei s-au sfătuit şi au format o organizaţie.

Lăsaţi-mă
să vă spun adevărul, scumpii mei prieteni creştini, protestanţi şi catolici.

Cred
că printre noi se află şi prieteni catolici, de aceea aş vrea să ştiţi că nu
spun aceste cuvinte ca să vă supăr, ci pentru că trebuie să predic Evanghelia
aşa cum este ea (Fratele Branham bate de cinci ori în amvon).

Voi
ştiţi că Ioan Botezătorul a spus: „Iată
că securea a şi fost înfiptă în rădăcina pomilor…” (Matei 3.10), de aceea lăsaţi
aşchiile să sară în toate părţile.

Acesta
este adevărul. El trebuie să taie pomii care nu fac roadă bună şi toate
lucrurile nebiblice.

Deci
ei au format prima organizaţie şi i-au dat denumirea de „Biserica universală”
sau „Biserica Catolică din Roma.”

După
cum ştiţi, catolicismul se pretinde „biserica mamă”, ceea ce este perfect
adevărat, pentru că el este „mama” organizaţiei. Corect. Biserica catolică este
prima biserică organizată din istoria lumii. 
Aşa ceva nu s-a mai întâmplat niciodată până atunci, de la începutul
timpului.

Israelul
nu a fost o organizaţie. Ei erau o naţiune, nu o organizaţie. Şi noi ştim că
Isus Hristos nu a organizat niciodată vreo biserică. Nici apostolii nu au făcut
aşa ceva şi nici următoarele 2-3 generaţii de după ei.


vrea să-mi dovediţi cu istoria că nu am dreptate.

Înainte
să fac această afirmaţie, eu i-am studiat pe cei mai renumiţi istorici ai
lumii, deoarece trebuie să fiu sigur de ceea ce spun. Sunt conştient că fac
această afirmaţie în faţa a mii de oameni şi că la o adică trebuie să fiu
capabil să dovedesc ceea ce spun. Acesta este adevărul. Până la catolicism nu a
existat nici o altă organizaţie.

Apostolul
Petru nu a fondat niciodată Biserica Catolică. Arătaţi-mi unde spune Istoria
ceea ce susţineţi voi. Petru a fost căsătorit, dar voi susţineţi că a fost
primul papă. Cum putea fi papă dacă era căsătorit? Biblia spune că „Isus s-a dus apoi în casa lui Petru şi a văzut pe soacra
acestuia zăcând în pat prinsă de friguri,” şi a vindecat-o. (Matei 8.14).

Pe
altă parte, din câte cunosc eu, apostolul Petru nu a fost niciodată la Roma. Nu
există nici o dovadă istorică să ateste că Petru ar fi fost la Roma, de aceea
ceea ce susţin catolicii este o minciună.

Deci
ei s-au organizat şi au format o biserică pe care au numit-o „Biserica
universală”. Aveau o rugăciune universală şi o armonie perfectă, deoarece toţi
trebuiau să se adune împreună şi să spună acelaşi lucru.

Da,
toţi spuneau aceeaşi rugăciune; apoi şi-au făcut o mulţime de scrieri. Unele au
fost luate din Biblie, dar altele au fost născocite de ei.

De
exemplu, Biblia nu vorbeşte nicăieri despre purgatoriu şi nici despre „Ave
Maria”. Aşa ceva este împotriva învăţăturii Bibliei. Dacă veţi găsi un singur
loc în Biblie unde scrie aşa ceva, mâine seară aveţi libertatea să veniţi aici
să mă corectaţi.

Aşa
ceva nu scrie nicăieri! Aduceţi-l pe preotul sau pe păstorul vostru să mă
corecteze. Ei nu vor putea face aceasta pentru că Biblia nu menţionează
nicăieri aşa ceva.

Ei
au adăugat la Biblie cartea Macabeilor, care nu este inspirată de Duhul Sfânt.
Biblia este una singură. Ea a fost recunoscută de fondatorii timpurii şi de
toţi istoricii bisericii timpurii, care nu au recunoscut nici o altă scriere
decât Biblia pe care o avem şi noi astăzi.

Ascultaţi
cu atenţie cuvintele ei! Credeţi că numai catolicii vor fi scărmănaţi?
Aşteptaţi puţin!

După
ce s-a organizat, Biserica Catolică a început prigoana. Toţi trebuiau aduşi pe
acelaşi făgaş, adică în Roma papală, şi aceasta cu ajutorul statului, pentru că
biserica şi statul erau una. Vedeţi, ei au trecut din Roma păgână în Roma
papală, îmbrăcând superstiţiile păgâne într-un creştinism propriu.

Vedeţi?
Ei nu puteau înţelege că în realitate oamenii se rugau la nimic. De ce? Pentru
că fiind păgâni, au înlocuit-o pe Venus cu Maria; şi pe Jupiter cu Petru. Au
schimbat doar chipul statuilor şi au continuat să li se închine. Apoi au făcut
o rugăciune universală, pe care au spus-o în limba latină ca să nu dea greş
niciodată, şi o spun întotdeauna la fel.

Voi
nu puteţi vorbi cu un preot catolic din Biblie!

De
curând, am vorbit cu un tânăr catolic. El mi-a zis: „Voi protestanţii, citiţi
Biblia şi staţi acasă, dar noi catolicii,, mergem şi ne închinăm în biserică.”

„De
ce faceţi aceasta?”

„Pentru
că Dumnezeu este în biserica noastră.”

„Nicăieri
în Biblie nu scrie aşa ceva. Dumnezeu este în Cuvântul Său, pentru că în Romani
3.4 scrie: „Dimpotrivă! Dumnezeu să fie
găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris:
„Să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale…”

„Nu
eşti de acord că sfatul mai multor oameni este mai înţelept decât părerea unuia
singur?”

„Nu,
pentru că omul acela este în voia lui Dumnezeu şi posedă Adevărul. Istoria a
dovedit întotdeauna acest Adevăr.”

Voi
ştiţi lecţiile pe care le-am ţinut despre Iosafat şi Mica. Acolo erau 400 de
proroci care spuneau într-un glas: „Du-te sus, căci Domnul este cu tine! Du-te
căci Domnul este cu tine!”

Atunci
Iosafat a întrebat: „Nu mai este nici
un alt profet prin care să-L întrebăm pe Domnul?”

„Mai
este Mica”, a răspuns Ahab, „dar îl urăsc!”

„Să
vedem ce va spune şi el.”

Şi
Mica a zis: „Du-te, dar văd Israelul împrăştiat ca o turmă fără păstor.”

Când
a auzit aceasta, Ahab i-a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că-mi proroceşte
numai de rău?”

Cine
avea dreptate? Cei 400 de proroci instruiţi în şcoala lui Ahab sau bătrânul
Mica, micuţul holly-roller zdrenţos şi dispreţuit de ceilalţi?  Cu toate acestea, Mica  era singurul care poseda adevărul. Aşa este.
El a avut adevărul. Zedechia l-a lovit peste gură, dar Mica poseda adevărul.

Aceasta
arată că nu contează cât sunt de mulţi cei care spun asta sau cealaltă. Important
este ceea ce spune „Aşa vorbeşte Domnul!”

De
multe ori când stai pe Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să rămâi singur, dar stai
sigur pe ceea ce a spus El.

Deci
ei au făcut această mare organizaţie care astăzi domină toate celelalte
religii: biserica catolică.

În
discuţia avută cu tânărul preot catolic, l-am întrebat:

„De
unde luaţi voi porunca să nu se mănânce carne? De unde aţi luat interzicerea
căsătoriei la preoţi?… şi multe altele.”

„Noi
nu învăţăm Biblia”, a răspuns el. (Fratele Branham bate de câteva ori în
amvon). Biserica este glasul Domnului, de aceea pentru noi nu contează ce spune
Biblia, ci ceea ce spune biserica.”

Dar
Dumnezeu a spus: „Cuvântul fiecărui om
să fie mincinos şi al Meu este Adevărul.” (Parafrazare – fratele Branham bare de trei ori în amvon).

Voi
trebuie să alegeţi pe cine vreţi să ascultaţi!

Faptele
nicolaiţilor au devenit învăţătură (doctrină), iar după aceea au început
prigoana. În zilele din urmă ele vin din nou la suprafaţă. După epocile
întunecoase ale prigoanei a urmat o alinare prin prima reformă, adusă de Martin
Luther. El s-a ridicat şi a protestat împotriva bisericii catolice deoarece
catolicii spuneau referitor la Cină: „Acesta este Trupul Domnului!” Dar Martin
a răspuns: „Acesta nu este trupul lui Hristos, ci o azimă!”

Ei
cred că aceea este sfânta împărtăşanie şi că atunci când o luaţi, luaţi de fapt
Duhul Sfânt în voi, în trupul vostru. Iată de ce este falsă această învăţătură.

Duhul
Sfânt este botezul Duhului.

Biblia
nu spune nicăieri că „Atunci când a venit ziua cincizecimii, în camera de sus a
intrat un preot care le-a dat „sfânta împărtăşanie” punându-le o azimă pe
limbă.”

Nu
scrie nici că „Acolo a venit predicatorul, i-a stropit cu apă şi apoi le-a
strâns mâna!” Nu, domnilor!

Cuvântul
spune că „Deodată a venit din cer un
sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde şedeau ei.” (Fapte 2.2).

Aceasta
este Scriptura, şi ea spune adevărul. Acest lucru s-a întâmplat în Biserica
primară şi acelaşi lucru s-a întâmplat şi acum, în timpul nostru, când Lumina
luminează din nou. Aceeaşi Lumină a strălucit şi acolo şi aici.

Dacă
ceva din ceea ce spun vă ridică vreun semn de întrebare, spuneţi-mi şi vă voi
arăta locul din Scriptură la care mă refer. În ordine.

După
Martin Luther a venit John Wesley. Martin Luther a ieşit afară cu un catehism
şi cu o listă întreagă de lucruri. El a continuat  învăţătura trinitară şi botezul trinitar, pe
care Biblia nu le-a învăţat niciodată. 
În biserica primară nu a fost botezat nici măcar un singur om cu botezul
trinitar. Dacă nu mă credeţi, arătaţi-mi unde scrie contrar cu ceea ce spun.
Voi nu veţi găsi aşa ceva în Biblie.

Ucenicii
au fost trimişi de Domnul prin cuvintele: „Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele
Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh.” (Matei 28.19); iar când s-au dus să împlinească
porunca Mântuitorului, au botezat în Numele Domnului Isus Hristos”, şi au
poruncit ca toţi cei care au fost botezaţi altfel, să fie botezaţi din nou ca
să poată primi Duhul Sfânt.

Arătaţi-mi
un singur loc din Biblie unde scrie că cineva ar fi fost botezat în Numele
Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt.” Acest lucru sună destul de sec, nu-i aşa?

Sâmbătă
seara vom avea întrebări şi răspunsuri, aşa că vom reveni asupra acestei
probleme şi o vom clarifica.

Dacă
cineva îmi va putea arăta un singur loc din Biblie, unde scrie că cineva a fost
botezat în Numele Tatălui, Fiului şi al Duhului Sfânt, voi coborî de la amvon
şi voi recunoaşte că sunt un făţarnic.

Biblia
spune că oricine a fost botezat altfel decât în Numele Domnului Isus Hristos,
trebuie să fie botezat din nou ca să poată primi Duhul Sfânt. Aceasta este ceea
ce spune Biblia.

Necazul
este că noi ne luăm după ceea ce spun oamenii, în loc să urmăm Adevărul. Voi să
vă uitaţi numai la Scriptură! Nu spuneţi: „Păi fratele Branham a spus…” Voi
priviţi Scriptura! Luaţi concordanţa şi căutaţi problema care vă interesează!

Până
la epoca întunecoasă, toate epocile Bisericii au  cunoscut Numele Lui.

Priviţi
cum biserica ebraică simbolizează întocmai epoca întunecoasă a Bisericii dintre
neamuri. Cea mai întunecoasă epocă pentru Israel a fost în timpul lui
Ahab.  Înainte de domnia lui, Israel a
avut o frumoasă înflorire. Dar apoi a venit Ahab, un credincios formalist şi
căldicel, care s-a căsătorit cu micuţa prinţesă păgână  Izabela, care a dus Israelul la idolatrie.


amintiţi tabloul?

Când
protestantismul s-a căsătorit cu romanismul, au adus din nou idolatria în
creştinătate. Aceasta s-a întâmplat în epoca întunecoasă.

Şi
ce a adus la suprafaţă această biserică? Un înlocuitor al Duhului Sfânt: azima;
un înlocuitor pentru botezul în apă în Numele Domnului Isus Hristos: Tată, Fiu
şi Duh Sfânt. Da, ei au înlocuit toate lucrurile. Pot să iau Scriptura şi să vă
dovedesc toţi înlocuitorii, unul după altul.

Martin
Luther a fost de acord cu unele din aceste lucruri, şi la fel s-a întâmplat cu
John Wesley. Dar Biblia nu pomeneşte nimic despre botezul prin stropire.
Niciodată nu s-a făcut aşa ceva.

Dar
deşi Biblia nu pomeneşte nimic despre un asemenea botez, ei îl fac. Acesta-i
adevărul. Preotul ia vasul acela micuţ şi vă stropeşte. De ce? Pentru că aşa
învaţă Biserica Catolică, iar voi v-aţi plecat înaintea ei. Acesta este
adevărul.

Zilele
trecute a venit la mine un om şi mi-a spus: „Tu nu eşti decât un necatolic!”

„Nu,
frate”, i-am răspuns, „eu sunt un protestant! Eu protestez împotriva
catolicismului!”

Acesta
este adevărul. Ca slujitor al lui Dumnezeu şi având copiii lui Dumnezeu ca şi
candidaţi pentru cer, eu trebuie să predic în faţa lor numai Adevărul însoţit
de semne şi minuni, şi aş fi un făţarnic dacă nu aş lupta pentru Adevăr!

Şi
am continuat: „Voi sta de partea Adevărului şi voi învăţa numai ce învaţă
Biblia, chiar dacă aceasta mă va costa viaţa.”

Sunt
gata să stau în faţa oricui cu acest Adevăr, fie acela chiar şi papa de la
Roma. Da, domnilor! Acesta este adevărul. Dovediţi-mi dacă sunt greşit undeva!
Dar ştiu că nu sunt greşit pentru că citez tocmai ceea ce spune Scriptura; şi
nu folosesc numai o parte din texte, ci întreaga Biblie.

 Deci ei au venit afară cu tot felul de
formalităţi.

În zilele din urmă
va fi o prigoană! Cu
aceste cuvinte am ajuns la Apocalipsa 13.

În
versetul 1 ni se spune:

„Apoi am stat pe nisipul mării. Şi am văzut
ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; şi pe capete avea
nume de hulă.”

Ce
înseamnă cuvântul „hulă”? „A batjocori, a ridiculiza, a vorbi împotrivă.”

Priviţi!
Fiara aceasta avea zece coarne şi şapte capete. Tot versetul 1 spune că această
fiară „s-a ridicat din mare.”

În
Apocalipsa 17.15 am văzut că „apele pe
care şade curva sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.”

Această
fiară reprezintă o putere necredincioasă. Vedeţi? Din ape, dintre oameni, s-a
ridicat o fiară, un animal de pradă.

v.
2: „Fiara pe care am văzut-o, semăna cu
un leopard; avea labe de urs; şi gura ca o gură de leu. Balaurul i-a dat
puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.”

„Balaurul”.
Aici avem două lucruri la care trebuie să fim atenţi.

Priviţi
mai întâi această fiară care are patru trăsături distincte.

Daniel
a văzut aceeaşi vedenie cu 800 de ani înaintea lui Ioan. Dar el a văzut aceste
fiare separat, chiar la începutul stăpânirii neamurilor.

Ioan
a văzut acest lucru la sfârşitul stăpânirii neamurilor, toate cele patru fiare
fiind reunite într-una singură. Aceiaşi draci care au stăpânit fiecare
împărăţie care s-a ridicat de-a lungul istoriei neamurilor, au venit şi s-au
întâlnit la sfârşit într-o singură fiară. Vom vedea imediat cine este ea.

Câţi
ştiu cine este balaurul? Balaurul reprezintă Roma. Da.


citim acest lucru pentru că ştiu că vă îndoiţi în mintea voastră. Pentru
aceasta vom deschide Bibliile la Apocalipsa 12.

v.1:
„În cer s-a arătat un semn mare: o
femeie îmbrăcată în soare, cu luna sub picioare…”

„Învelită în
soare”. Soarele
reprezintă perioada de har, în timp ce luna reprezintă perioada Legii. Femeia
este biserica adevărată care stă pe Lege, mai bine zis peste Lege. Legea a
trecut pentru că ea a fost numai o umbră a lucrurilor care urmau să vină. Este
adevărat? Luna este numai o reflectare a luminii soarelui. Şi aici vedem că
biserica stă cu picioarele pe lună, pe Lege, arătând că a trecut deja peste
zilele Legii.


citim mai departe:

„…şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.” Biserica este încoronată cu
învăţătura celor doisprezece apostoli.

v.
2: „Ea era însărcinată, ţipa în
durerile naşterii, şi avea un mare chin ca să nască.

În cer s-a mai
arătat un alt semn: Iată, s-a văzut un mare balaur roş, cu şapte capete, zece
coarne şi şapte cununi împărăteşti pe capete.

Cu coada trăgea
după el a treia parte din stelele cerului, şi le arunca pe pământ. Balaurul a
stătut înaintea femeii, care sta să nască, pentru ca să-i mănânce copilul, când
se va naşte.

Ea a născut un
fiu, un copil de parte bărbătească. El are să cârmuiască toate neamurile cu un
toiag de fier. Copilul a fost răpit la Dumnezeu şi la scaunul Lui de domnie.” (v.2-5).

Aici
este tabloul Bisericii adevărate care stă pe învăţătura celor doisprezece
apostoli. În ordine.

Ea
are luna sub picioare – Legea, umbra lucrurilor care urmau să vină.

Acum
străluceşte Lumina Evangheliei, iar Legea s-a stins când a apărut Soarele.

Ea
era în durerile naşterii şi a născut un copil de parte bărbătească: pe Isus
Hristos. „Copilul a fost răpit la Dumnezeu.”

„Balaurul stătea înaintea femeii care sta să nască,
pentru ca să-i mănânce copilul când se va naşte.” (v. 4).

Când
S-a născut Isus, Imperiul Roman a emis o poruncă prin care au fost ucişi toţi
copiii până la doi ani, cu scopul de a-L ucide pe El. Dar Dumnezeu L-a dus şi
L-a ascuns în Egipt, aşa cum a fost ascuns şi Moise.

Acolo
este balaurul roşu. Unde este scaunul lui de domnie? În Rusia? Nu! La Roma.
Satana i-a dat scaunul şi autoritatea Lui. Cui? Romei.

Eu
i-am auzit pe mulţi predicatori renumiţi spunând: „Rusia este Antihristul!” Nu
este adevărat! Rusia nu are nimic a face cu Antihristul. Ea este comunistă.
Falsitatea protestantismului şi a catolicismului a produs comunismul. Ruşii
i-au dat afară din ţară pentru că manevrau toţi banii. Prin rugăciunile făcute
în faţa acelor sfinţi, ei au furat banii oamenilor şi au înălţat cele mai mari
clădiri. Dar când au văzut că nu duc o viaţă mai bună decât ceilalţi oameni,
ruşii i-au dat afară şi au format comunismul.

Dacă
Domnul îmi va îngădui încă o seară, aş vrea să vorbesc despre acest subiect şi
vă voi dovedi că comunismul este folosit de mâna lui Dumnezeu ca să distrugă
Roma. Ţineţi minte că vă spun aceste lucruri ca profet al lui Dumnezeu: Imperiul Rus va arunca  o bombă atomică peste cetatea Vatican şi o va
distruge într-o oră! Aşa vorbeşte Domnul!

Biblia
spune că Dumnezeu i-a ales pe aceşti oameni nemiloşi şi i-a luat în mâna SA ca
unelte care să-I împlinească voia şi să-I aducă planul la îndeplinire. Aşa
spune Cuvântul.

Frate,
tu nici nu-ţi dai seama cât sunt de alunecoase aceste lucruri! Amintiţi-vă că
Isus a spus în Matei 24.24 că Antihristul va fi atât de apropiat de Adevăr
încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.

Cuvântul
spune: „Nimeni să nu vă înşele cu vorbe
deşarte…” (Efeseni
5.6).

Tot
Cuvântul spune: „Când vă rugaţi, nu
bolborosiţi aceleaşi vorbe ca păgânii…” (Matei 6.7). Nu repetaţi aceleaşi cuvinte în rugăciunea
voastră: „Ave Maria, binecuvântată eşti tu, plină de har…” Da, Cuvântul spune:
„Nu bolborosiţi aceleaşi cuvinte, ca
păgânii care folosesc repetiţii zadarnice.”

Cuvântul
spune: „Tată” să nu numiţi pe nimeni pe
pământ; pentru că Unul singur este Tatăl vostru: Acela care este în ceruri.” (Matei 23.9).

Dar
voi ignoraţi Cuvântul şi procedaţi numai împotriva Lui. Diavolul a avut
întotdeauna o formă de evlavie. De la început, el s-a prezentat cu o formă de
evlavie, de religie.

Cain
a fost la fel, iar astăzi duhul lui lucrează prin antihrist. Tot astăzi vine la
suprafaţă şi duhul lui Abel cel ucis. Acesta este adevărul.

Deci
toate aceste fiare sunt reunite într-una singură: în balaurul roşu, diavolul.

În
continuare vom citi din Apocalipsa 13. Deci scaunul de domnie al Satanei este
la Roma. Fiara cu şapte capete şi zece coarne a stat lângă Copilul Isus ca să-L
înghită de îndată ce se va naşte. Cine a făcut aceasta? Roma prin împăratul
Irod.

  Dacă ne va ajuta Domnul şi vom avea suficient
timp, vom vedea toate lucrurile.

Eu
pot dovedi cu Scriptura că Babilonul a început în Geneza, fiind prima mare
împărăţie a neamurilor, şi se sfârşeşte în Apocalipsa. Babilonul a fost
întemeiat de Nimrod, fiul lui Cuş, fiul lui Ham, fiul lui Noe, şi a avut o
închinare păgână, idolatrică. Acest duh a mers din epocă în epocă, iar astăzi
este printre noi şi pretinde plin de viclenie că este biserica creştină, deşi
în realitate este o închinare la idoli.

Nu
ne-a spus apostolul Pavel aceste lucruri în 2Tesaloniceni ? El le-a văzut prin
Duhul Sfânt mai înainte ca ele să vină la suprafaţă în timpul nostru.

O,
Doamne, el a văzut întunericul în care trăim şi cum bărbaţii şi femeile se vor
afunda, fără să ştie, tot mai mult în acest întuneric al păgânismului.

Ce
păcat!

Pavel
a spus: „Nimeni să nu vă amăgească în
vreun chip căci (ziua
Domnului) nu va veni înainte ca să fi
venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul fărădelegii, fiul
pierzării.” (2Tesaloniceni
2.3).

Vedeţi?
Pavel spune că este vorba despre un om. Este adevărat? Amin.

Pavel
îl numeşte „omul fărădelegii, fiul
pierzării, potrivnicul care se înaltă mai presus de tot ce se numeşte
„Dumnezeu” sau de ce este vrednic de închinare.” (v. 3-4).

Vedeţi?
Un om venerat ca şi cum ar fi Dumnezeu; un om care aduce o formă de închinare.

Pavel
a spus clar că „ziua Domnului nu va
veni înainte ca să fi venit mai întâi lepădarea de credinţă…” Ce înseamnă aceasta? Că biserica
va ajunge într-o stare căldicică. În ordine.

Ascultaţi
cu atenţie în timp ce voi citi din 2Tesaloniceni. Voi începe de la versetul 3:

„Nici un om să nu fie amăgit în vreun chip: căci nu
va veni înainte să fi venit lepădarea de credinţă, şi de a se descoperi omul
fărădelegii, fiul pierzării,

potrivnicul, care
se înalţă (pe sine
însuşi) mai pe sus de tot ce se numeşte
„Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Aşa că se va aşeza în Templul
lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu.” (el va accepta să i se facă mărturisiri şi va pretinde că
iartă păcatele ca şi cum ar fi Dumnezeu).


nu-mi spuneţi voi, prietenii mei catolici, că biserica voastră crede într-o
singură căsătorie; că biserica catolică vorbeşte numai de o căsătorie!

Dacă
nu aveţi bani este adevărat, dar lăsaţi-mă să vă spun adevărul despre această
problemă aici, în mijlocul poporului meu.

Printre
noi este o familie care are o fată ce s-a căsătorit cu un băiat protestant (nu
le voi spune numele), dar după un timp s-au despărţit iar ea s-a recăsătorit cu
un băiat catolic.

Fata
aceasta are 26 de ani. Ea şi-a părăsit soţul şi a fugit cu un catolic.
Catolicii au spus: „El trebuie să părăsească biserica”, dar cei doi tineri au
plătit o mulţime de bani să-i primească şi să se căsătorească. După ce au
plătit, ea a fost declarată virgină şi au cununat-o cu acest tânăr. Acestea
sunt însă baliverne! Cum poate fi o femeie virgină? În ochii lui Dumnezeu ea
este căsătorită cu bărbatul protestant şi trăieşte în curvie cu cel catolic.
Acesta este adevărul, este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Ce
dizgraţie! Oamenii trebuie să dea o mulţime de bani pentru orice lucru! Aşa se
explică faptul că bisericile pot construi aceste clădiri mari. Aici în Statele
Unite vă bucuraţi de libertate, dar ar trebui să veniţi cu mine peste ocean ca
să vedeţi ce se întâmplă acolo unde este la putere biserica catolică.

Pot
să vă aduc o fotografie pe care tocmai a făcut-o fratele Koop. În ea se vede un
predicator protestant care a fost ucis în stradă împreună cu soţia şi fiica sa,
pentru că credeau în botezul Duhului Sfânt. Sunt deja umflaţi pentru că zac
acolo de câteva zile. Au fost ucişi pentru că L-au predicat pe Isus Hristos în
puterea învierii şi astfel, oamenii au fost salvaţi şi au primit Duhul Sfânt.
Da, i-au ucis în stradă şi nu au permis să fie îngropaţi, iar când treceau pe
lângă cadavrele lor, scuipau pe ele. Acesta-i adevărul.

Fratele
Osborn a trebuit să umble escortat din pricina preoţilor catolici. El a văzut
cum a venit un grup de preoţi şi l-au ucis pe un predicator tânăr. Soţia lui
tocmai născuse.

Fiind
escortat de soldaţi, el s-a dus şi a ridicat trupul tânărului ca să poată fi
înmormântat. Tânăra lui soţie mergea cu copilaşul în braţe, plângând în urma
soţului mort, iar oamenii cinstiţi priveau pe ferestrele caselor şi îşi ziceau:
„Dacă biserica catolică procedează în felul acesta, renunţăm la ea!” Şi l-au
urmat cu miile pe străzi! Fratele Osborn a ţinut o mare trezire acolo şi mulţi
au primit adevărul.

Oh,
făţărnicia acestei biserici! Ştiu că ceea ce spun este neplăcut, dar aveţi
puţină răbdare, prieteni catolici, şi vom privi imediat şi partea cealaltă.

Mai
am încă 30 de minute.

Fiecare
credincios adevărat ştie că împărăţia neamurilor a început cu împăratul
Nebucadneţar. Este adevărat? (Amin). Fiecare credincios adevărat ştie aceasta.

Noi
ştim că împăratul Nebucadneţar a avut o vedenie de noapte pe care i-a
tălmăcit-o Daniel. Este adevărat? Amin.

  • Împărăţia
    babiloneană a fost capul de aur
  • Au
    urmat medo-persanii
  • Imperiul
    Grec şi
  • Imperiul
    Roman.

Imperiul
Roman merge până la sfârşit, când Isus Hristos, Piatra care S-a dezlipit din
munte fără ajutorul vreunei mâini, va lovi chipul şi-l va zdrobi. Este
adevărat? Apoi El va deveni un munte mare şi va acoperi pământul. (Amin).
Oricine ştie aceasta, orice credincios.

În
zilele din urmă ajungem la picioare, care sunt parte de fier şi parte de lut,
iar profetul Daniel a spus:

„Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că
se vor amesteca prin legături de căsătorie, dar nu vor fi lipiţi unul de altul
după cum fierul nu se poate uni cu lutul.” (Daniel 2.43).

Ei
vor amesteca sămânţa. Cu alte cuvinte, se vor căsători între ei, fiecare
încercând să îşi crească copiii pentru religia lor. Voi ştiţi că acesta este
adevărul. Şi oamenii spun: „O, este minunat!”

Uitaţi-vă
la Stevenson, sau cum îl cheamă pe tipul acela care stârneşte tot felul de
atacuri. (Adunarea spune un nume). Da. O, Doamne!

Statele
Unite sunt putrede până în măduvă. Da, domnilor. Eu pot dovedi aceasta.
Cuvântul spune că după ce S-a născut Copilul de parte bărbătească, a fost răpit
la cer, la scaunul de domnie al lui Dumnezeu, iar femeia din Apocalipsa 12 a
fugit în pustie, unde a fost hrănită 1260 de zile, adică până la data fondării
Coloniei Plymouth (Această colonie a fost fondată în anul 1620 pe malurile
statului Massachusetts, de către pelerinii care au fugit de catolicism pentru a
trăi în libertate de credinţă).

Acum
voi citi din Apocalipsa 13.11:

„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară,
care avea două coarne…”

„Ridicându-se din pământ.” Noi am văzut că fiara cealaltă
s-a ridicat din ape, adică dintre noroade, gloate, neamuri şi limbi, pe când
fiara aceasta se ridică dintr-un loc unde nu erau oameni: Statele Unite.

„…care avea două coarne ca ale unui miel.”

„Două coarne ca ale unui miel”, ceea ce înseamnă că nu era un
miel. Cine este acesta? Bivolul nostru american. Desigur. Vedeţi? Ea are „două coarne ca ale unui miel.” Ce înseamnă aceasta? La început a
acţionat ca un miel şi a vorbit ca un balaur: libertatea de religie. Dar nu
uitaţi! El nu a devenit niciodată un berbec bătrân, ci a rămas un miel. Statele
Unite au numai 150 de ani de existenţă: e doar un miel.

„…şi vorbea ca un balaur.”

v.
12: „Ea lucra cu toată puterea fiarei
dintâi înaintea ei: şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine fiarei
dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată.

Săvârşea semne
mari, până acolo că făcea chiar să se pogoare foc din cer pe pământ, în faţa
oamenilor.” (Bomba
atomică, bomba cu hidrogen, etc. O naţiune deşteaptă care înşeală celelalte naţiuni).

Va veni o vreme
când Statele Unite vor aduce biserica şi statul împreună. Protestanţii se vor uni cu
catolicii ca să lupte împotriva comunismului, dar prin aceasta vor face exact
ce spune Dumnezeu aici.

Şi
voi protestanţilor, staţi nepăsători, adormiţi de-a binelea, şi în loc să
citiţi Biblia vă delectaţi cu poveşti de dragoste. În loc să mergeţi la adunări
de rugăciune, hoinăriţi pe străzi, mergeţi la distracţii şi vă certaţi unii cu
alţii de la lucruri neînsemnate şi fără rost. (fratele Branham pocneşte din
degete).

Dacă
ştiţi ce înseamnă cu adevărat veşnicia, ar trebui să fiţi pe genunchi!

Priviţi-l
pe împăratul Nebucadneţar care a domnit în prima împărăţie a neamurilor. Să
privim cum a venit la putere această împărăţie, pentru că se va sfârşi exact
cum a venit.

Noi
ştim că există un început al timpului de har pentru neamuri şi un sfârşit al
lui. Este adevărat? (Amin).

În
timpul lui Daniel, când restul evreilor s-au plecat în faţa babilonienilor, au
existat trei tineri (de fapt patru), care au rămas credincioşi lui Dumnezeu:
Şadrac, Meşac, Abed-Nego şi Daniel. Noi ştim că Daniel a devenit un bărbat mare
în timpul împăratului Nebucadneţar. Apoi citim că împăratul acesta a ridicat un
chip mare de aur şi a poruncit ca toţi oamenii să se închine înaintea lui.

V-aţi
gândit vreodată pe cine înfăţişa chipul acela? Pe Daniel; era chipul unui om.
Nu au spus babilonienii despre Daniel că în el locuieşte „duhul dumnezeilor
celor sfinţi?”

Oare
nu avem şi noi astăzi trei asemenea dumnezei?

Deci
ei au spus: „duhul dumnezeilor celor sfinţi locuieşte în el”, s-au închinat
înaintea lui Daniel şi i-au făcut un chip. Când chipul a fost gata, s-a zis:

„Oricine nu se va arunca cu faţa la pământ şi nu se
va închina, va fi aruncat chiar în clipa aceasta în mijlocul unui cuptor
aprins.” (Daniel
3.6).

Dacă
sunteţi atenţi, Daniel nu participă la această scenă. Înţelegeţi ce vreau să
spun?

„Oricine nu se va închina înaintea acestui chip, va
fi aruncat în cuptorul aprins!”

Aşa
a început împărăţia neamurilor: cu o formă păgână de închinare religioasă, cu o
prigoană care să-i silească pe oameni să se închine în faţa acelui chip păgân.

Şi
Biblia spune că la sfârşit se va întâmpla la fel. „Noi avem un om sfânt: pe
Isus Hristos, de aceea vom face un chip şi ne vom închina înaintea Lui!”


mai amintiţi cartea martirilor scrisă de Fox? Preoţii păgâni ţineau în mână un
crucifix, în timp ce victima era legată cu fiecare mână şi picior de câte un
cal, fiecare fiind mânat într-o parte, în aşa fel încât omul era întins. Şi
preoţii spuneau: „Dacă renunţi la protestantism şi devii catolic, sărută
crucifixul acesta!” Dacă credinciosul refuza, cei patru cai erau loviţi şi
victima era ruptă în bucăţi. Alţii au fost arşi pe rug, aruncaţi la lei, etc.

Eu
ştiu ce spun pentru că am vizitat catacombele. Ei au suferit martirajul în
zilele grele ale epocii întunecoase, chiar înainte de venirea lui Martin
Luther.


vrea să fiţi atenţi ca să mai observaţi un lucru!

Într-o
noapte, ei s-au dus şi au luat vasele sfinte ale lui Dumnezeu şi au început să
bea vin din ele. Aveau o mare petrecere la care au participat o mulţime de
concubine, aşa că toţi se desfătau şi se destrăbălau. Este adevărat? (Amin).
Biblia spune că în timpul acelei petreceri a apărut un ciot de mână care a
scris pe perete cuvintele: Mene, mene, techel upfarsin!” Este adevărat? Imediat
au fost aduşi toţi înţelepţii, haldeii, cititorii în stele şi ghicitorii,
membrii căldicei ai bisericii, dar nici unul dintre ei nu a putut să citească
acele cuvinte.

Acesta
este adevărul.

Dar
printre ei era un om care putea să citească limbile necunoscute (aleluia!) şi
să le tălmăcească. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Aşa
s-a întâmplat atunci, iar acum este la fel. Biserica neamurilor ajunge la
sfârşit, dar înainte de aceasta, puterea Duhului Sfânt se revarsă asupra unui
popor care este umplut cu botezul Duhului Sfânt şi este însoţit de semne şi
minuni. Apoi apare rămăşiţa.

Împărăţia
neamurilor a început şi se termină la fel: Forţată să se plece în faţa unei
religii care este pe jumătate păgână. Dar Dumnezeu intervine în ceasul crucial
şi scrie într-o limbă necunoscută, pe care un om a putut s-o tâlcuiască. Daniel
nu cunoştea limba aceea, dar a putut s-o tălmăcească pentru că poseda Duhul
care scrisese acele cuvinte. Şi astăzi este în mijlocul Bisericii acelaşi Duh
Sfânt care i-a tălmăcit lui Daniel acele cuvinte.

Voi
numiţi aceasta fanatism. Eu admit că este şi mult fanatism, dar dacă există
fanatism există şi o lucrare adevărată. Satana încearcă să arunce în faţa
voastră orice lucru fals, ca să vă zăpăcească, iar dacă aţi început să nu vă
mai gândiţi la Dumnezeu, dacă nu mai citiţi Biblia şi nu vă mai rugaţi, aceasta
arată că în sufletul vostru aţi devenit dezinteresaţi.

 Mergeţi înainte şi spuneţi: „Dumnezeule, nu-mi
pasă câte sperietori de ciori bătrâne sunt puse în calea mea! Eu văd că Biblia
spune că m-ai hotărât mai dinainte să merg înainte. Tu mi-ai făgăduit aceasta
mie, care sunt sămânţa lui Avraam. Acesta este adevărul.

Dacă
eşti ales de Dumnezeu vei veni la El, dar dacă nu ai fost ales de El, totul
este zadarnic oricât eşti de religios: nu Îl vei putea urma. Nimeni nu poate
face aceasta decât dacă este chemat de Dumnezeu. Voia Lui este ca nici unul să
nu piară, dar cu toate acestea vor pieri mulţi, şi aceasta datorită faptului că
sunt nepăsători.

De
ce aceasta? pentru că priviţi în jur şi spuneţi: „Păi, dr. Cutare şi Cutare a
spus aşa şi aşa…” iar după aceea începeţi să Îl huliţi pe Duhul Sfânt, lucru
care nu vi se va ierta niciodată. Voi ştiţi că acesta-i adevărul.

Veţi
înţelege imediat ce este semnul Satanei, semnul fiarei: „Oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi
iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.” (Matei 12.32).

Priviţi
ce a făcut prima biserică şi fiţi atenţi la ceea ce a făcut cea de-a doua.

Tu
poţi să te sigilezi afară din Împărăţia lui Dumnezeu, în diavolul, acolo unde
nu mai există nici o iertare „nici în
veacul acesta, nici în veacul viitor.” Acesta este adevărul, de aceea fiţi atenţi cum umblaţi!
Fiţi smeriţi şi aveţi grijă pentru că nu ştiţi ce va urma!

Acum
vedem că totul merge în jos.


deschidem la Apocalipsa 17, pentru că mai avem încă 20 de minute şi vreau să
încheiem. Acum vom atinge drumul spre casă, de aceea aş vrea să fiţi atenţi.

Nu
uitaţi că există două semne:

  • semnul
    fiarei – lepădarea de credinţă;
  • Pecetea
    Duhului Sfânt.

Semnul
fiarei este semnul Satanei.


vrea ca oamenii catolici dintre noi să stea în smerenie pentru câteva minute.
Biserica catolică de la început şi-a format propria opinie cu privire la semnul
fiarei.

Ei
au o doctrină falsă despre sfânta împărtăşanie, deoarece cred că primesc Duhul
Sfânt dacă iau o azimă.

La
rândul lor, protestanţii au adoptat strângerea mâinilor sau facerea unei juruinţe.
Adevărul este însă că atât catolicii cât şi protestanţii sunt greşiţi, conform
Cuvântului lui Dumnezeu. Acesta este adevărul. Ei vin şi botează în Numele
Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt, cu toate că Biblia nu arată nici măcar
o singură persoană care să fi fost botezată aşa. Adevărul este că acest botez
este un botez păgân, catolic.

Catolicii
admit aceasta şi spun: „Voi protestanţii vă plecaţi la botezul nostru!”

Eu
i-am întrebat pe catolici:

„De
ce faceţi aceasta?”

„Pentru
că biserica catolică are putere să schimbe orice Cuvânt din Scriptură, după cum
vrea!”

„Aceasta
este o minciună!”

„Atunci
voi de ce vă plecaţi la aceasta?”

Oh,
voi protestanţii trebuie să închideţi gura în faţa unei asemenea întrebări, dar
eu nu! Eu nu cred părerile bisericii catolice, ci doar ceea ce spune Cuvântul
lui Dumnezeu! Acesta este adevărul.  Dacă
oamenii vor să urmeze ceea ce spune biserica catolică, pot s-o facă, dar în ce
mă priveşte, eu voi spune numai Adevărul.

Uitaţi-vă
la biserică! Ea ţine în continuare de vechiul catehism şi de toate celelalte
lucruri care nu au nici un rost! Prin toate aceste învăţături nebiblice,
biserica catolică a clocit milioane de adepţi necredincioşi, reci şi formali.

Ea
este de la început biserica diavolului. Vă pot dovedi aceasta cu Biblia pentru
că în Apocalipsa 17.8 scrie:

„Şi locuitorii pământului, ale căror nume n-au fost
scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor vedea că
fiara era, nu mai este şi va veni.”

Roma
păgână a devenit Roma papală. Imperiul roman fizic a încetat să mai existe, dar
Roma papală, biserica catolică a continuat să meargă înainte prin papalitate.
Astfel, dacă moare un papă, biserica alege altul. Vedeţi?

„Fiara era, nu mai
este şi va veni.” Ea
există încă şi merge la pierzare. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul,” prin
Scriptură.


citim Apocalipsa 17.1:

„Apoi a venit unul dintre cei şapte îngeri, care
ţineau cele şapte potire (acestea sunt ultimele potire care vor fi turnate), a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt
judecata curvei celei mari, care şade pe ape mari.”

Urmăriţi
Apocalipsa 12. Acolo este vorba despre o altă femeie, care este curată
(virgină). Aceea este o adevărată doamnă. Ce frumos arată ea!

Dar
aici, în Apocalipsa 17, întâlnim o femeie care este numită „curvă”, o
prostituată. De ce este numită curvă?

Scuzaţi-mă,
m-am grăbit pentru că mai am doar vreo 15 minute, dar dacă mai aveţi răbdare,
voi vorbi încă o oră. (Amin).


privim deci femeia din Apocalipsa 17.

Aceasta
este o femeie respingătoare. Ce este o curvă? Nu-mi place să pronunţ cuvântul
acesta, dar sunt nevoit s-o fac pentru că este scris în Biblie. O astfel de
femeie se pretinde corectă şi credincioasă soţului ei, dar comite adulter cu
alţi bărbaţi.

Dacă
femeia reprezintă biserica, înseamnă că în Apocalipsa 17 avem de-a face cu o
biserică ce pretinde a fi creştină, dar comite adulter cu alte lucruri. Este
adevărat?

„Ea şade pe ape
mari”, adică „pe noroade, gloate, neamuri şi limbi”. V. 15).

Vom
ajunge imediat şi la versetul 15.

Deci
curva cea mare şade pe ape mari. Dacă aş avea la dispoziţie mai multe zile, am
putea merge în urmă şi s-o vedem de la Cain până la venirea Domnului Isus, ca
să vă dovedesc că ea este prima biserica organizată; este mama organizaţiei.

Priviţi!
„femeia, curva cea mare, şade pe ape
mari.”

Acum
versetul 2: „Cu ea au curvit împăraţii
pământului şi locuitorii pământului s-au îmbătat de vinul curviei ei.”

Cu
alte cuvinte, ea pretinde că este o biserică creştină, mare şi frumoasă.
Uitaţi-vă cum este îmbrăcată: cu aur, pietre scumpe şi mărgăritare, ceea ce
înseamnă că nu se zice degeaba: „Cine este ca ea?”

„În mână ţinea un potir de aur, plin cu spurcăciuni
şi cu necurăţiile curviei ei”, adică murdăria ei, doctrina prin care îi determină pe
împăraţii pământului să plătească pentru ca ea să se roage să fie scoşi din
purgatoriu, etc. Ia te uită! Aceasta este ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.

 Să citim versetul 3: „Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o
femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă, şi avea
şapte capete şi zece coarne.”

Stacojiu
este culoarea bogăţiei. Deci această biserică este cea mai bogată din lume.

Nu
degeaba spun oamenii: „Cine se poate lupta cu ea?” În toată lumea există un
singur Om care poate să se războiască cu ea şi s-o biruiască: Acela pe care L-a
văzut Nebucadneţar în visul lui.

Cele
zece degete de fier ale Romei se află în fiecare naţiune din lume. Nici un om
din lumea aceasta nu are atâta autoritate cât are papa de la Roma. Preşedintele
Eisenhower poate vorbi în Statele Unite şi cuvintele lui sunt lege pentru
naţiune, dar cuvintele lui nu înseamnă nimic pentru alte naţiuni. Ierarhia
catolică poate vorbi însă în Roma şi orice naţiune ia aminte la cuvintele ei.
Acesta este adevărul.


citim mai departe: „Şi am văzut o
femeie şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă…”

Botez
fals, economie falsă, învăţătură falsă, prin care îi orbeşte pe oameni
spunându-le că este suficient dacă merg la biserică, se spovedesc şi spun un
„Ave Maria”. Aceasta este însă ignoranţă. Fără sens! Eu nu pot înţelege cum
este posibil ca nişte oameni normali să creadă asemenea lucruri!

„…avea şapte capete…”

Iată-l
din nou pe acelaşi demon, pe balaurul roşu, fiara care are şapte capete şi zece
coarne.

Femeia
este biserica, iar fiara este puterea pe care o are biserica romano-catolică.

Acum
ne vorbeşte de biserică:

„Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu:
era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un
potir de aur, plin de spurcăciuni şi de necurăţiile curviei ei.” (v. 4).

Iat-o!
Şi se pretinde biserică creştină, nu-i aşa?


citim mai departe şi să vedem cine este ea:

„Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul
cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului!” (v. 5).

În
regulă! Acum am ajuns la protestanţi.

Voi
protestanţii, admiteţi că această femeie este o prostituată, dar Biblia spune
că este şi mamă. A cui? A fiilor? Nu! Este mama curvelor! Deci are fiice! Este
adevărat? (Amin). Fiicele ei sunt biserici, este adevărat? (Amin) Ea este
biserica mamă, este adevărat? (Amin).

De
unde a ieşit Martin Luther? Din catolicism. De unde au ieşit toate aceste biserici
care şi-au ridicat propria doctrină, în faţa căreia vă plecaţi şi îi daţi
ascultare? Tot din catolicism.

Acum
fiţi atenţi! Cea mai decăzută femeie din Jeffersonville poate să nască o fată
bună, o fecioară, care dacă vrea poate să trăiască în curăţie chiar dacă mama
ei e o stricată. Acesta este adevărul.

La
fel s-a întâmplat şi cu biserica luterană, metodistă, baptistă, prezbiteriană,
etc. Cât timp au trăit fondatorii lor, au mers corect, dar acum, membrii
acestor biserici fumează, merg la cinema, participă la spectacole şi discoteci,
iar duminica stau acasă şi se uită la televizor în loc să meargă la biserică.
De ce fac aceasta? Pentru că fiicele acţionează la fel ca mămica lor. Acesta
este adevărul.


vedem acum unde îşi are sediul această „mamă a curvelor”, cum o numeşte Biblia.
Cred că oricine ştie că această mamă este Roma papală, biserica catolică. În
câteva minute vom vedea unde este aşezată şi cine este ea. Aceasta nu este
părerea mea, ci este ceea ce spune Biblia. Cuvântul spune că ea a născut o
mulţime de fiice.

Unde
vreţi să ajungeţi voi, metodiştii, baptiştii, luteranii, etc? La mama curvelor.

La
început, fiecare dintre aceste biserici au mers drept, dar când  a început să strălucească Lumina…

Este
ca atunci când pui lumina peste o grămadă de gândaci. În clipa în care apare
lumina, toţi fug în toate părţile şi se ascund.

Dacă
încercaţi să predicaţi Evanghelia sau botezul Duhului Sfânt la o grămadă din
aceşti formalişti, la membrii acestor biserici necredincioase, vor spune: „Noi
nu credem aşa ceva! Nu suntem de acord cu aceste lucruri!” De ce? Pentru că
sunt ceea ce au fost de la început! Acesta-i adevărul.

Eu
nu spun nimic împotriva bisericilor voastre, deoarece printre voi sunt şi
oameni credincioşi, adevărate nestemate. Nu vorbesc împotriva oamenilor
catolici, pentru că îi iubesc la fel ca pe oamenii din Tabernacolul Branham. Nu
împotriva voastră strig eu, prieteni! Nu am nimic nici cu metodiştii, nici cu
baptiştii, ci încerc să somez păcatul, pe diavolul pe care-l lăsaţi să
stăpânească peste voi.

El
vă amăgeşte spunându-vă că dacă mergeţi la biserică sunteţi salvaţi, dar Isus
nu a spus aşa ceva, ci a zis: „Dacă nu
se naşte cineva din apă şi din Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui
Dumnezeu.” (Ioan
3.5).

Tot
Isus a spus care este dovada primirii botezului cu Duhul Sfânt: „Aceste semne vor urma pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.17). Acesta este
Cuvântul Scripturii, nu al unui om. Isus nu a spus niciodată: „Poate că aceste
semne îi vor urma pe unii…” ci El a spus clar: „Aceste semne îi vor urma…”

Dar
oamenii răspund: „Eu cred că aceste lucruri au fost numai pentru apostoli.
Părerea mea este că epoca apostolică a fost numai la început, în timpul vieţii
apostolilor.”

Dar
lecţia de seara trecută ne-a învăţat altceva: „În mâna dreaptă ţinea şapte stele…” (Apocalipsa 1.16), şi fiecare stea a fost un mesager,
o lumină corectă trimisă pentru fiecare din cele şapte epoci ale Bisericii.
Fiecare stea a fost un apostol: un apostol pentru fiecare epocă a Bisericii.

Tot
în Apocalipsa ni se vorbeşte de „şapte
ochi, care sunt cele şapte Duhuri ale lui Dumnezeu,
trimise pe tot pământul”,
adică Duhul care i-a însoţit pe fiecare din cei şapte mesageri ai Bisericii.

Frate,
tu poţi merge în jur cu doctrina ta metodistă sau baptistă, dar ia pune-o şi
compar-o cu Biblia. Va mai rămâne ea în picioare? Acum mă simt cu adevărat
bine! Amin. Acolo trebuie să priviţi voi: în Biblie.

Ceea
ce vă spun eu ajută la digestie; orice bătaie are scopul de a vă ajuta.

Îmi
amintesc că mama ne obliga să luăm ulei de ricin. Când eram mici, mâncam foarte
multă pâine de mălai şi fasole, de aceea mama obişnuia să ne dea ulei de ricin.
Când o vedeam că vine la mine, îmi ţineam nasul în felul acesta (nu o spun ca o
glumă) şi ziceam: „Mamă, nu-l pot lua pentru că mă îmbolnăveşte…”

Dar
mama răspundea: „Dacă nu face rău, nu face nici bine.”

Aşa
este şi ceea ce vă spun eu. (Fratele Branham bate în Biblie). Vă scormoneşte!
Face ca organele voastre digestive să lucreze corect, astfel încât să puteţi
digera Evanghelia deplină.

Luteranii
au venit cu neprihănirea. Dar ce au făcut cu ea? Au organizat—o: „Da, domnilor,
noi suntem biserica!”

John
Wesley a adus sfinţirea. El a spus: „Văd că sfinţirea este ceva deosebit.” Da,
el a spus: „Ceea ce a adus Luther este în ordine, dar sfinţirea este mai mult.”
De ce? Pentru că Luther fusese steaua epocii lui, dar Wesley era steaua care a
răsărit în epoca următoare. În ordine.

 Wesley a venit în epoca lui, dar luteranii
s-au dus înapoi pe raft şi s-au organizat. Biserica lor trăieşte şi astăzi
mesajul trecut al epocii lui Luther.

Dar
când a venit Wesley, el a mers înainte. În odine.

După
epoca lui Wesley au venit penticostalii. Ei au primit Duhul Sfânt, au vorbit în
limbi şi au prorocit, etc.

Doamne,
metodiştii, baptiştii, nazarinenii, spun: „Oh, acesta este diavolul!” dar ce
fac prin aceasta? O hulă împotriva Duhului Sfânt. Vedeţi unde au ajuns prin
aceasta? Să dispreţuiască Lumina.

Dar
penticostalii? În această epocă a Bisericii Laodicea, voi aţi ajuns căldicei,
de aceea sunteţi vărsaţi din gura lui Dumnezeu! Acesta este adevărul.

Voi
întrebaţi: „Crezi în vorbirea în limbi?” Da, domnilor. „Ai vorbit vreodată în
limbi?” Da, domnilor, am vorbit de câteva ori, şi cred că aceasta este puterea
lui Dumnezeu. Da. Eu nu cred că vorbirea în limbi este dovada botezului cu
Duhul Sfânt, dar cred că există o putere a lui Dumnezeu care vă face să vorbiţi
în limbi şi să săvârşiţi semne şi minuni. Da, domnilor.

Diavolul
pune însă o sperietoare veche ce ciori, prin cineva care a imitat şi a acţionat
ca şi cum ar fi posedat Duhul Sfânt. Aceasta vă face să priviţi în urmă şi să
spuneţi: „O, nu vreau să am nici o legătură cu aceasta!”

O,
milă! Dacă aţi avea Duhul Sfânt sau o parte din Dumnezeu, în inimile voastre,
nu aţi vorbi aşa ci aţi recunoaşte puterea lui Dumnezeu.

Nu
le-a spus Isus fariseilor că „Dacă aţi
crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că El a scris despre Mine!”? (Ioan 5.46).

Desigur.
Dacă sfinţirea este o parte a lucrării Duhului Sfânt, şi este, prin ea sunteţi
curăţaţi, iar dacă o primiţi pe ea veţi recunoaşte şi treapta următoare a
lucrării Duhului.

Mâna
aceasta o recunoaşte pe cealaltă, iar capul recunoaşte piciorul. De ce? Pentru
că sunt părţi ale aceluiaşi trup.

Biblia
spune că în cadrul Bisericii sunt cinci slujbe: proroci, învăţători,
evanghelişti, apostoli şi păstori, şi nouă daruri duhovniceşti: prorocia,
vorbirea în limbi, tălmăcirea limbilor, vindecarea divină, etc. Cine posedă
Duhul Lui va recunoaşte fiecare părticică din El.

Dar
voi aţi îngheţat! „O, eu nu vreau să am nimic  
de-a face cu aceasta!” Iuh! Se face cald aici, nu-i aşa? Acesta-i
adevărul. De ce aţi îngheţat? Pentru că v-aţi organizat, iar acum faceţi numai
ce spune biserica voastră. (Fratele Branham bate de câteva ori în amvon).

Dar
mulţi dintre voi, metodiştii, au venit afară şi au primit Duhul Sfânt. Da,
domnilor! Mulţi dintre voi, propovăduitorii sfinţeniei, au venit afară şi au
primit Duhul Sfânt. Printre noi sunt mulţi din aceste organizaţii care au ieşit
afară şi au primit Duhul Sfânt. De ce? Pentru că nu v-a păsat ce a spus
biserica. Voi aţi venit la Lumină! Amin. Nu  
v-a păsat de urmări. Aţi ştiut că izvorul acela vine de la Dumnezeu şi
aţi umblat în El.

 Lăsaţi-o pe bătrâna doamnă să rămână în urmă
alături de mămica ei bătrână. Ea se poartă la fel ca mama ei: este o curvă! De
ce? Pentru că s-a organizat. Aici a început necazul: când s-a organizat
biserica catolică. Apoi a urmat-o biserica luterană, organizându-se şi ea. După
ea s-a organizat biserica metodistă, apoi cea baptistă, aşa încât astăzi există
696 de organizaţii diferite. Penticostalii au făcut acelaşi lucru: s-au
organizat şi ei.

Dar
ce face Dumnezeu? Dovedeşte că El nu este în nici o organizaţie. Dumnezeu este
Duh şi El este în Cuvântul Său. Da, domnilor!

Pe
El nu Îl interesează din ce organizaţie faceţi parte! Lucrul acesta este fără
importanţă. Organizaţia voastră este conectată cu catolicismul şi este dusă
înapoi în catolicism, de aceea veţi primi acelaşi semn ca şi ea.

Nu
a spus Domnul: „Ieşiţi din mijlocul ei,
poporul Meu, ca să nu fiţi părtaşi la păcatele ei, şi să nu fiţi loviţi cu
urgiile ei!”? (Apocalipsa
18.4). „Şi vă voi primi”, spune 2 Corinteni 6.17. Duhul
Sfânt spune aceasta.

„Şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă
semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei.” (Apocalipsa 13.17).


fi dorit să am mai mult timp ca să intrăm în problema aceasta, dar timpul meu a
trecut deja.

Care
este numărul numelui ei? Protestantismul zice: „Să facem o organizaţie, să
facem un chip fiarei!” sau: „Biserica noastră este la fel de mare ca biserica
catolică.” Ei au luat toate aceste lucruri de la mama lor. Astfel, au biserici
mari la fel ca mama lor, iar în mijlocul lor sunt o mulţime de oameni
importanţi din conducerea oraşului, etc. Vedeţi? „Să facem un chip fiarei.” Dar ce a spus Biblia? Că este o
curvă, o stricată, prin faptul că s-a organizat.

Dar
biserica Dumnezeului celui viu este liberă. „Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan 8.36).

„Naţiunile
se rup, Israel se trezeşte,

Semnele
pe care Biblia le-a prezis;

Zilele
neamurilor sunt numărate,

Cu
chinuri împovărate;

Întoarceţi-vă,
o, risipiţilor!

Ziua
răscumpărării este aproape,

Inimile
oamenilor slăbesc de frică;

Fiţi
umpluţi cu Duhul lui Dumnezeu,

Lămpile
să vă fie curăţate şi pregătite,

Priviţi
în sus!

Răscumpărarea
voastră este aproape.”

Vedeţi
unde au ajuns lucrurile?

Dar
„nu te teme turmă mică; pentru că Tatăl
vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” (Luca 12.32).

Voi,
metodiştii, baptiştii, prezbiterienii, aţi râs de mişcarea  penticostală de la început, dar acum şi
penticostalii au nevoie de o bătaie de modă veche pentru că şi ei se
organizează. Au aderat şi ei la Confederaţia Bisericilor şi au devenit la fel
de formali şi de indiferenţi ca ceilalţi. Şi vă spun sincer că cel mai uşuratic
fel de vorbire la adresa Duhului Sfânt l-am întâlnit la un predicator
penticostal. De aceea, să nu vă gândiţi că veţi fi salvaţi pentru că aparţineţi
bisericii penticostale.

Voi
sunteţi salvaţi numai dacă sunteţi botezaţi cu adevărat cu Duhul lui Dumnezeu.
În felul acesta sunteţi uniţi cu El în puterea învierii şi mergeţi înainte
însoţiţi de semne şi minuni. Atunci veţi merge oriunde vă va călăuzi Duhul.

Profeţii
au fost urmaţi de semne, Isus a fost urmat de semne şi apostolii au fost urmaţi
de semne. De ce aceasta? Pentru că El a spus: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede..” (Marcu 16.17) Până când? Până voi
reveni.

Dar
voi spuneţi: „Frate Branham, a spus Domnul aşa ceva?”

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia
la orice făptură.” (Marcu
16.15). Cu toate acestea, două treimi din omenire nu a auzit încă nimic despre
aceste lucruri.

„Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” Pe cine vor însoţi? „Pe cei ce vor crede”, fiecare făptură care va crede, indiferent din ce
naţiune este ea.

Glorie!
Iuh! O, Doamne! Poate vă gândiţi că sunt nebun! Frate, eu iubesc din toată
inima această credinţă dată sfinţilor. Da, domnilor, pentru că ea te ancorează
în Hristos.

Înţelegeţi
acum ce este semnul fiare? Semnul
lepădării.  Cine este prins de el? Oricine se gândeşte:
„Păi eu aparţin de biserică şi sunt la fel de bun ca cel de lângă mine!”
Spuneţi aceasta pentru că nu vă daţi seama de unde vine organizaţia în care
v-aţi pus încrederea şi de care depindeţi!

„…se închină fierei şi icoanei ei, şi primeşte semnul
ei pe frunte sau pe mână.” (Apocalipsa 14.9).

„Semnul pe frunte
sau pe mână” înseamnă „cunoştinţă sau faptă”. „Semnul” nu înseamnă că vi se va
face un tatuaj mare pe faţă, pentru că nu este vorba de un semn vizibil, fizic,
ci este vorba de un semn spiritual.

Priviţi
şi vedeţi ce ştiu oamenii aceştia despre Biblie şi vă veţi da seama încotro
merg. Cuvântul spune că un om care nu se ţine de învăţătura sănătoasă, nu este
în Lumină. Vedeţi? Priviţi ce fac ei şi veţi vedea încotro merg.

Dacă
vorbiţi cu ei, vă spun: „Sunt protestant şi aparţin de biserică…” Da, domnilor.

Dar
ce fac ei? În loc să meargă la rugăciune, se aşează în fotoliu şi urmăresc
programul TV. Merg afară, se distrează, beau şi se comportă la fel ca restul
lumii, iar apoi spun că sunt creştini şi că aparţin bisericii.

Acesta
este semnul păcatului!


citim repede mai departe:

„Şi am văzut pe femeia aceasta îmbătată de sângele
sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus.” (Apocalipsa 17.5).

„Îmbătată de sângele sfinţilor”. Voi ştiţi că Biblia spune în
Apocalipsa 18, unde ni se arată cum va fi nimicită ea, că sângele fiecărui
muritor de pe pământ a curs din vina ei şi a fost găsit în biserica catolică.
Aşa este.

„…şi sângele mucenicilor lui Isus. Când am văzut-o (spune Ioan), m-am mirat minune mare.”

Ioan
s-a uitat la ea şi a văzut că era foarte frumoasă. O biserică mare şi drăguţă,
dar ea este mama curvelor şi are o mulţime de biserici (fiice) care s-au născut
din ea. Când a privit în urmă,  Ioan a
văzut că această biserică dădea tuturor învăţătura ei falsă, îmbătându-i pe
toţi împăraţii şi pe toţi oamenii cu ea. Iar fiicele fac acelaşi lucru ca mama
lor. Totuşi, când a privit-o, Ioan a văzut-o foarte frumoasă.

În
Apocalipsa 18.7 scrie: „Şed ca
împărăteasă, nu sunt văduvă şi nu voi şti ce este tânguirea.” Vedeţi?

Şi
Ioan spunea: „Şi îngerul mi-a zis: „De
ce te miri? Îţi voi spune taina acestei femei şi a fiarei care o poartă, şi
care are cele şapte capete şi cele zece coarne.”

Acum
să vedem dacă am avut dreptate. Dacă femeia este într-adevăr catolicismul,
atunci veţi şti sigur că protestantismul o urmează. Cred că aveţi destulă
înţelepciune ca să vedeţi aceasta:

„Fiara, pe care ai văzut-o, era şi nu mai este…” (v. 8).

Fiara.
În continuare se spune despre câţi împăraţi au fost şi cum au căzut, după care
zice că se va mai ridica unul „care
merge la pierzare.” (v.
11).

De
unde se ridică el? Nu din Biblie, ci dintr-o grămadă de superstiţii. Învăţături
care nu au nici o bază biblică.

De
unde aţi luat „purgatoriul”? De unde aţi luat interdicţia pentru mâncarea
cărnii de porc? De unde aţi luat interzicerea căsătoriei pentru preoţi? De unde
aţi luat spovedania înaintea preotului? Unde aţi găsit toate aceste lucruri,
pentru că nicăieri în Biblie nu scrie aşa ceva! Biblia spune că fiara, puterea
şi doctrina ei, vin din pierzare şi merg înapoi în pierzare.

Unde
este „pierzarea”? În iad. Ea merge înapoi de unde a venit.

„Şi toţi locuitorii pământului, ale căror nume n-au
fost scrise de la întemeierea lumii în cartea vieţii, se vor mira când vor
vedea că fiara era, nu mai este şi va veni.” (v. 8).

Bisericile
protestante spun: „Cum poate fi adevărat acest lucru când credem că Isus
Hristos este Salvatorul nostru 
personal?” O, fraţilor, şi dracii cred!

Voi
trebuie să trăiţi naşterea din nou! Cei ce sunt născuţi din nou au numele
scrise în Cartea Vieţii Mielului.

Dar
voi spuneţi: „Bine, dar nu sunt la fel de bun ca ceilalţi? Nu sunt mai bun
decât grămada aceea de holly-rollers neştiutori? Eu sunt înţelept. Am o mulţime
de diplome. Mă trag dintr-o familie bună şi am urmat o facultate. Toţi
înaintaşii mei au aparţinut acestei biserici, deci nu sunt eu mai bun decât
voi?

Dar
Cuvântul spune: „Locuitorii
pământului…se vor mira…”
Cine? Întreaga lume: protestanţii şi toţi ceilalţi oameni, toţi cu excepţia
celor al căror nume a fost scris în Cartea Vieţii de la întemeierea lumii.

De
ce le-au fost scrise numele în Cartea Vieţii? Pentru că sunt sămânţa lui Avraam
şi conform făgăduinţei lui Dumnezeu sunt aleşi înainte de întemeierea lumii ca
moştenitori. De aceea nu se vor mira.

Priviţi
acum ce scrie despre cei scrişi în Cartea Vieţii:

„Aici este mintea plină de înţelepciune…” (v. 9).

Acum
aş vrea să vă întreb ceva: este înţelepciunea unul din darurile Duhului Sfânt?
(Amin). Este adevărat? Câţi cred că Biblia învaţă în 1Corinteni 12 că unul din
cele nouă daruri duhovniceşti este înţelepciunea? (Amin). Atunci cum puteţi
spune că nu există vorbire în limbi? Cum puteţi spune că nu există tălmăcirea
limbilor? Cum puteţi spune că nu există vindecarea divină?

Dacă
eu sunt un trup, am o mână pe partea aceasta şi una pe partea aceasta. Cum
puteţi spune că am mână, dar picior nu? Nu aţi auzit ce a spus Pavel?


vrea să fiţi atenţi ce spune Ioan în continuare pentru Trupul din zilele din
urmă:

„Aici este mintea plină de înţelepciune.”

Oh,
îmi place aceasta! Aici este ceva ce vă va şoca. Ascultaţi cu atenţie!

Dacă
darurile Duhului Sfânt nu au venit prin toate epocile, de ce a vorbit el
aceasta pentru zilele din urmă? Dacă în biserica din timpul sfârşitului nu mai
este nevoie de daruri, de ce a îndreptat aceste cuvinte spre zilele noastre?

„Aici este mintea plină de înţelepciune. Cele şapte
capete sunt şapte munţi, pe care şade femeia.” (v. 9).

Câţi
munţi? Câte oraşe din lume sunt aşezate pe şapte munţi?? (şi acolo locuieşte o
biserică). Unul singur. Cine este acesta? Roma cu cetatea Vatican în ea. Este
adevărat? (Amin).

Biblia
spune că această curvă oribilă a dus întreaga lume în curvie şi a născut o
mulţime de fiice care învaţă la fel ca ea. Ele nu sunt aşa de rele ca mama lor,
dar sunt tot curve. Le-a învăţat să facă acelaşi lucru ca şi ea.

Vedeţi?
Este o femeie, o biserică ce stă pe şapte munţi. Unde? În Roma. Eu am căutat în
toată lumea: spuneţi-mi vă rog, unde se află biserica ce stă pe şapte munţi?
Acum citesc din nou din Biblie:

„Sunt şi şapte împăraţi: cinci au căzut…” (v. 10).

Dacă
am lua Istoria, am vedea cine sunt cei cinci împăraţi care au căzut.

„…unul este (Nero, celălalt n-a
venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme (cam şase luni).

Şi fiara… (Oh, priviţi! Puterea aceasta va
ocupa locul fostei Rome păgâne).

Apocalipsa
17.11: „Şi fiara care era, şi nu mai
este, ea însăşi este al optulea împărat: este din numărul celor şapte şi merge
la pierzare.”

Voi
ştiţi cât de crud a fost împăratul Nero. El şi-a legat mama cu o funie şi a
fost târâtă după un cal pe străzile Romei; tot el a dat foc Romei, şi în timp
ce oraşul ardea, cânta la harpă sus pe deal. Acelaşi duh domină şi biserica ce
a luat locul Romei păgâne.

„Al optulea împărat este din numărul celor şapte. Şi
fiara, care era şi nu mai este, ea însăşi este al optulea împărat, şi merge la
pierzare.”

La
venirea Domnului, el va fi aruncat în iad.

v.
12: „Cele zece coarne, pe care le-ai
văzut, sunt zece împăraţi care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere
împărătească timp de un ceas împreună cu fiara.”

Ei
nu au primit încă puterea; nu sunt împăraţi în adevăratul sens al cuvântului,
dar primesc putere de împăraţi. Ce sunt ei? Dictatori. Ei nu sunt împăraţi
încoronaţi, ci dictatori. O, Doamne!

Uneori
când citesc aceste lucruri, inima mea saltă de bucurie pentru că mă gândesc că
noi trăim în timpul din urmă.

„Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece
împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi putere împărătească
timp de un ceas împreună cu fiara.

Toţi au acelaşi
gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea lor.

Ei se vor război
cu Mielul: dar Mielul îi va birui…” (v. 12-14).

Acesta
este Armaghedonul, apoi va începe Împărăţia de o mie de ani.

„…pentru că El este Domnul domnilor şi Împăratul
împăraţilor. Şi cei chemaţi, aleşi şi credincioşi, care sunt cu El, de asemenea
vor birui.”

Nu
voi veţi birui, ci El în voi. Voi aveţi Duhul Sfânt, de aceea s-ar cuveni să
strigaţi: „Victorie!” Dumnezeu v-a ales înainte de întemeierea lumii. Dacă
cineva nu poate să vadă Lumina Evangheliei, este pentru că e orb.

„…aleşi şi credincioşi…”

„Apoi mi-a zis: „Apele, pe care le-ai văzut, pe care
şade curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.” (v.15).

Cu
alte cuvinte, femeia aceasta, biserica, va da doctrina ei fiecărui popor. Ea va
stăpâni peste naţiuni; puterea ei le va domina. 
Biblia spune că ea şade pe şapte munţi (coline) şi că este îmbrăcată în
purpuriu şi stacojiu: este cea mai bogată biserică din lume.

„Cele zece coarne pe care le-ai văzut…” Priviţi! Aici apare puterea
comunismului.

„…şi fiara, o vor urî pe curvă, o vor pustii, şi o
vor lăsa goală. Carnea i-o vor mânca, şi o vor arde în foc.

Căci Dumnezeu le-a
pus în inimă să aducă la îndeplinire planul Lui: să se învoiască pe deplin şi
să dea fiarei stăpânirea lor împărătească, până se vor împlini cuvintele lui
Dumnezeu.” (v.
16-17).

Aleluia!
Cuvântul spune că cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele lui Dumnezeu nu
vor trece niciodată!

„Şi femeia pe care ai văzut-o… este cetatea cea mare,
care are stăpânire peste împăraţii pământului.” (v. 18).

Arătaţi-mi
o altă cetate care stăpâneşte peste împăraţii pământului, afară de ierarhia
catolică din Roma, care şade pe cele şapte coline. Nu este, nu a a fost şi nici
nu va fi altă cetate afară de „Cetatea eternă”. Biblia vorbeşte despre Noul
Ierusalim care se va coborî din cer… Acesta-i adevărul.

Mai
aveţi puţină răbdare pentru că vreau să vă mai arăt ceva.

„I s-a dat putere să dea suflare fiarei…”

Cea
care dă viaţă icoanei fiarei este Statele Unite, fiara pe care a văzut-o Ioan
ridicându-se din pământ.

„…ca icoana fiarei să vorbească, şi să facă să fie
omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei.

Şi a făcut ca
toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe
mâna dreaptă sau pe frunte.

Şi nimeni să nu
poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică semnul fiarei sau
numărul numelui ei.”
(v. 15-17).

Acum
aş vrea să fiţi atenţi!

„Aici este înţelepciunea.” (v. 18).

Vedeţi
cum Duhul Sfânt îi cheamă înapoi la Cuvânt pe credincioşii din timpul
sfârşitului? El îi cheamă şi le spune: „Aici
e înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul fiarei.”

„Cine are
pricepere să socotească numărul fiarei, căci este un număr de om (nu o naţiune). Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.”

Acest
număr este în cetatea Vatican, acolo unde papa stă ca „Locţiitorul lui
Dumnezeu.” Eu am aici prieteni care au fost catolici, iar ei ştiu că spun
adevărul.

Catolicii
spun că sfântul Patrick a fost catolic, dar aceasta este o minciună. Ei spun că
Ioana d’Arc este o sfântă, deşi în realitate a fost arsă pe rug chiar de către
preoţii catolici, sub învinuirea că este vrăjitoare.

Nu-i
de mirare că Isus a spus odată:

„…voi zidiţi mormintele prorocilor, împodobiţi
gropile celor neprihăniţi…. (Matei 23.29). Acesta este adevărul.

Priviţi
acest număr, care este un număr de om!

Pe
coroana papală este scris în latină: „VICARIVS 
FILII  DEI”. Dacă veţi lua aceste
litere şi veţi trece sub ele cifrele corespunzătoare, veţi obţine exact numărul
căutat:

     V  I 
C  A  R  I  V 
S     F  I 
L  I  I     
D  E  I

     5 + 1 
+   100   +  
1+5             +     1+50 +1+1    + 
500   +   1

                   
112                    +                      53      +         
501 =   666

Unde
şade el? Pe şapte munţi.

De
acolo a venit religia organizată care a învăţat dogmele în locul Cuvântului.
Protestanţii au ieşit afară din ea, dar astăzi fac acelaşi lucru deoarece
Cuvântul spune că această „curvă” are fiice, iar ele sunt la fel de stricate ca
mama lor. Curva a adus un botez fals, o religie falsă, o învăţătură falsă
despre Duhul Sfânt, o concepţie falsă despre iad şi multe alte lucruri greşite,
care au fost urmate în mare parte şi de protestanţi, care calcă pe urmele ei.

„Dar
va fi lumină în timpul serii,

Cărarea
gloriei cu siguranţă o vei afla;

(Acesta-i
adevărul)

…calea,
este Lumina astăzi,

Îngropat
în Numele scump al lui Isus.

Tineri
şi bătrâni,

Pocăiţi-vă
de păcatul vostru,

Duhul
Sfânt cu siguranţă va intra înăuntru

Lumina
de seară a venit!

Este
un adevăr, căci Dumnezeu şi Hristos sunt una!”

Frate,
aceasta este lumina de seară care străluceşte. În timpul acesta de seară,
neamurile pot vedea aceeaşi învăţătură apostolică, acelaşi botez apostolic,
aceeaşi umplere cu Duhul Sfânt, aceleaşi semne şi minuni apostolice. Aceleaşi
lucrări care s-au întâmplat în zorii dimineţii harului, în mijlocul evreilor,
se întâmplă şi acum, la apusul soarelui.

„Există
oameni aproape peste tot,

Ale
căror inimi sunt cu totul în flăcări

Cu
focul care a căzut la cincizecime,

Care
i-a curăţit şi i-a sfinţit.

Oh,
El arde acum în inima mea!

Oh,
glorie Numelui Său!

Eu
sunt aşa bucuros că pot spune:

„Sunt
unul dintre ei!”

Unul
din ei, eu sunt unul din ei,

Eu
sunt aşa bucuros că pot spune:

„Eu
sunt unul din ei!”

Unul
din ei, sunt unul din ei,

Eu
sunt aşa bucuros că pot spune:

„Sunt
unul dintre ei!”

Ei
erau adunaţi în camera de sus,

Toţi
rugându-se în Numele Lui.

Ei
au fost botezaţi cu Duhul Sfânt

Şi
puterea pentru lucrare a venit.

Ce
El a făcut pentru ei în ziua aceea,

Va
face acum pentru voi la fel,

Şi
sunt aşa bucuros că pot spune:

„Sunt
unul dintre ei!”

Voi
nu? (Adunarea spune: „Amin!”).

Vino,
fratele meu şi caută această binecuvântare:

„Care
îţi va curăţa inima de păcat

Şi
vor începe să sune clopotele bucuriei!

Şi-ţi
va ţine sufletul în flăcări:

Oh,
aceasta arde acum in inima mea!

Oh,
glorie Numelui Său,

Eu
sunt aşa bucuros că pot spune:

„Sunt
unul dintre ei!”

Oh,
această Evanghelie glorioasă!

Această
picătură de sânge! Da.

Această
picătură de sânge!”

Socotiţi
preţul! „Dacă voieşte cineva să vină
după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea (să moară faţă de lume), şi să Mă urmeze.” (Matei 16.24).

„Această
Evanghelie a Duhului Sfânt

Picătură
de sânge.

Sângele
ucenicilor care au murit pentru Adevăr.

Această
Evanghelie a Duhului Sfânt,

Picătură
de sânge.

Primul
să moară pentru Planul Duhului Sfânt

A
fost Ioan Botezătorul, dar el a murit ca un om.

Apoi
a venit Domnul Isus

Şi
ei L-au răstignit.

El
a predicat că Duhul îi va salva

Pe
oameni din păcat.

Acolo
sunt Petru, Pavel şi Ioan cel iubit.

Ei
au renunţat la vieţile lor,

Ca
profeţii din vechime.

Astfel
ca Cuvântul lui Dumnezeu


poată fi spus în faţă.

Apoi
ei l-au ucis pe Ştefan,

Care
a predicat împotriva păcatului.

El
i-a mâniat aşa tare că l-au ucis cu pietre.

Dar
el n-a murit în Duhul, el şi-a dat duhul.

Această
Evanghelie a Duhului Sfânt

A
continuat să picure sânge.

El
a mers să se unească cu ceilalţi,

Cu
întreaga oştire ce şi-a dat viaţa.

Ea
picură cu sânge, da, ea picură cu sânge!

Această
Evanghelie a Duhului Sfânt

A
continuat să picure cu sânge,

Sângele
ucenicilor care au murit pentru Adevăr.

Această
Evanghelie a Duhului Sfânt

A
continuat să picure cu sânge.

Sufletele
de sub altar strigă: „Până când?”

Ca
Domnul să-i pedepsească

Pe
cei ce au făcut răul (batjocorind).

Dar
acolo vor fi mai mulţi

Care-şi
vor da viaţa pentru El.

Pentru
această Evanghelie a Duhului Sfânt

Şi
drumul ei presărat cu martiri.

Ea
picură cu sânge, da, ea picură cu sânge,

Această
Evanghelie a Duhului Sfânt

continuă
să picure cu sânge

Sângele
ucenicilor care au murit pentru Adevăr.

Această
Evanghelie a Duhului Sfânt

Picură
cu sânge.


ne întoarcem în jur şi să dăm mâna unii cu alţii.

Ea
picură cu sânge, da, ea picură cu sânge

Această
Evanghelie a Duhului Sfânt

Picură
cu sânge.

Sângele
ucenicilor care au murit pentru adevăr.

Această
Evanghelie a Duhului Sfânt

Picură
cu sânge.

Îl
iubiţi pe Domnul? (Amin). Domnul să vă binecuvânteze.

Tată,
Te rugăm să binecuvântezi această audienţă. Fă să plece acasă plini de bucurie!
Ajută-i să vină la Izvorul plin cu sânge, care curge din venele lui Emanuel.
Ajută-i să părăsească vechea religie şi să vină să primească Duhul Sfânt, căci
Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu
să vă binecuvânteze. Noapte bună! Domnul să fie cu voi. Amin

                        – Amin –