SCRISUL DE MÂNĂ DE PE PERETE

Astăzi, fiind miercuri seara am promis că dacă va fi cu voia Domnului,
voi vorbi despre tema: „Scrisul de mână de pe perete!” Noi am putea să
stăm săptămâni de-a rândul la această temă şi totuşi nu vom atinge decât
vârfurile subiectului. Acesta este motivul pentru care, în seara aceasta voi
încerca să conturez doar puţin din el, cu ajutorul Duhului Sfânt.

Vom citi din Daniel 5.25:

Iată, înscrierea care a fost
scrisă: „Numărat, numărat, cântărit, şi împărţit!”, adică: „Mene, mene, techel
upfarsin.

Fie ca Domnul să adauge binecuvântarea Sa la citire.

Aş vrea să-l rog pe fratele îngrijitor de aici, să stingă reflectoarele
pentru că îmi bat chiar în ochi. Îţi mulţumesc. Din cauza luminilor nu puteam
să văd audienţa şi mie îmi place ca întotdeauna când vorbesc cu cineva, să-l
pot privi. Aici nu este vorba de o singură persoană, ci de un întreg auditoriu,
dar mie îmi place ca să văd.

Acum, în timp ce mă pregătesc să vorbesc despre acest subiect,
încredinţez totul în mâna Domnului nostru. Eu ştiu că subiectul acesta
constituie o temă măreaţă. Adevărul este că subiectul din seara aceasta este
potrivit pentru un serviciu de evanghelizare şi nu pentru un serviciu de
vindecare cum avem noi.

Cel mai bolnav trup pe care-l cunosc eu, este Trupul duhovnicesc al
Domnului Isus – este atât de sfâşiat şi de răvăşit încât are cu adevărat nevoie
de vindecare divină.

Întâmplarea despre care vorbim în seara aceasta, se petrece în Babilon.

Şi primul lucru care ar trebui făcut este să-l localizăm: Babilonul se
întindea în valea Şinear. Numele lui iniţial a fost Babel, care însemna „Poarta
lui Dumnezeu.” Dar mai târziu, a fost cunoscut sub numele de Babilon, care
înseamnă „încurcătură”, „confuzie”.

Babilonul apare mai întâi în Geneza; apoi îl întâlnim în mijlocul
Bibliei; pentru ultima dată apărând în ultima carte a Bibliei, Apocalipsa. Şi
pentru că el apare peste tot în Biblie, concluzia este că Babilonul există şi
astăzi.

Noi ştim de asemenea, că fiecare lucru care există, sau a existat
vreodată pe pământ, îşi are începutul în Geneza, fie că este vorba de lucruri
spirituale, fie că este vorba despre lucruri naturale.

Geneza înseamnă „începutul”. Toate lucrurile au început de acolo. Chiar
dacă au fost cunoscute sub un alt nume sau într-o altă formă, totuşi a fost
vorba de acelaşi duh care le-a adus la suprafaţă.

Este întocmai ca în cazul unui copac în creştere – totul merge în sus,
spre Cap, spre deznodământul final, spre judecata lui Dumnezeu, unde toate
lucrurile vor fi ordonate. Tot ce are început, va avea şi sfârşit. Doar
lucrurile care nu au un început, nu vor avea nici sfârşit.

Acesta este motivul pentru care creştinul născut din nou nu are sfârşit.
De ce? Pentru că el posedă o Viată Veşnică, iar Viaţa Veşnică este o parte din
propria Viaţă a lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Veşnic.

          Cuvântul grecesc folosit pentru a
denumi „Viaţa lui Dumnezeu”, este „Zoe,” adică acelaşi cuvânt pe care L-a
folosit şi Isus când a zis:

Eu le dau viaţa veşnică.
(Ioan 10.28).

De aceea, duhul unui om născut din nou, este schimbat, el devenind o
parte din Dumnezeu, un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu.

El este veşnic pentru că Dumnezeu este veşnic, iar prin naşterea din
nou, el devine o parte din Dumnezeu.

Babilonul a fost întemeiat de Nimrod, care a fost fiul lui Cuş, fiul lui
Ham, un om foarte rău.

Odinioară, Babilonul a fost capitala lumii. După ce a fost zidită,
această cetate mare a subjugat toate cetăţile din împrejurimi şi ele i-au
plătit impozit şi tribut.

Dacă veţi citi unele cărţi antice, care se referă la cetatea Babilon,
cum ar fi de exemplu: „Cele două Babiloane” de Hislop, etc., veţi constata că
ei au avut tot felul de învăţături ciudate.

Astfel, ei au avut o femeie care aduna rădăcini şi din ele din care
făcea dumnezei. Oamenii credeau că aceia erau dumnezeii pe care i-a furat
Rahela de la tatăl ei, Laban. Vedeţi, atunci erau numai nişte „ismuri” micuţe,
dar ele au dat naştere la cultele pe care le avem astăzi. Dacă veţi observa cu
atenţie natura acestor lucruri, veţi constata că este aceeaşi ca în Babilon.

Deci, Babilonul era aşezat în bogata vale Şinear, fiind înconjurat şi
udat de Eufrat şi Tigru. Aceasta a făcut din 
el un mare centru agricol. Babilonul era o cetate mare, care se întindea
pe o suprafaţă de o sută douăzeci de mile – câte treizeci de mile pe fiecare
latură. Se spune că străzile cetăţii aveau o lăţime de două sute de picioare.
Zidurile aveau optzeci de picioare grosime şi erau înalte de două sute de
picioare. Acele ziduri erau atât de groase, încât pe ele se putea face curse de
şarete. Porţile cetăţii erau făcute din bronz şi aveau o lăţime de două sute de
picioare. În mijlocul cetăţii se afla palatul şi în mijlocul palatului era
tronul. Prin mijlocul cetăţii trecea marele râu Eufrat.

Aceasta era cetatea Diavolului, care a imitat Cetatea lui Dumnezeu cu
Râul Vieţii care curge din scaunul de domnie al lui Dumnezeu.

De-a lungul zidurilor se întindeau măreţele grădini suspendate.
Babilonul era o mare putere a acelui timp, foarte multe popoare fiind nevoite
să-i plătească tribut. Babilonienii deţineau supremaţia în ştiinţă, deţinând
primii ultimele descoperiri. Astfel, ei aveau cele mai moderne care de luptă,
cele mai puternice armuri, cele mai frumoase clădiri, etc. Ei se deosebeau de
tot restul lumii.

Întâmplarea la care vreau să ne referim în seara aceasta, s-a petrecut
în timpul domniei împăratului Belşaţar, fiul marelui împărat Nebucadneţar.

Cred că  vă amintiţi că împăratul
Nebucadneţar a fost cel mai mare împărat al Babilonului, fiind numit capul de
aur. El este acela care a cucerit Ierusalimul, care se afla la multe mile
depărtare de Babilon, şi i-a dus pe evrei în robie. Din mijlocul acestor
popoare înrobite, babilonienii au luat o mulţime de înţelepţi şi savanţi, pe
care i-au folosit pentru a obţine noi şi noi descoperiri.

Ei au procedat la fel ca Rusia, când a învins Germania. Folosindu-se de
savanţii germani luaţi prizonieri, ruşii au obţinut bomba atomică. Aceasta a
făcut ca ei să obţină un progres aşa de mare: faptul că au capturat aceşti
bărbaţi înţelepţi.

Şi noi aflăm că în timpul acela se afla în Babilon un om neprihănit, un
prooroc al lui Dumnezeu. Este vorba de Daniel, care se afla în robie alături de
poporul său. După tâlcuirea visului lui Nebucadneţar, Daniel a fost numit „cea mai înaltă căpetenie a tuturor
înţelepţilor Babilonului.”
(Daniel 2.48).

Acum însă, tronul Babilonului era ocupat de Belşaţar, care era un om
rău. În timpul domniei lui, tot poporul din Babilon se simţea într-o mare
siguranţă. Puteţi să vă gândiţi în ce siguranţă se simţeau ei în această cetate
care avea zidurile de două sute de picioare înălţime, şi de optzeci de picioare
lăţime?

Să nu uitaţi însă niciodată un lucru: Oricât de mare ar fi siguranţa pe
care v-o dă ştiinţa, Dumnezeu vă va găsi când păcătuiţi! De aceea, există o
singură siguranţă, şi aceasta este în Isus Hristos.

Ei s-au simţit foarte importanţi, pentru că erau naţiunea conducătoare a
lumii, aşa cum este astăzi America. Mă simt tulburat, deoarece mă tem ca nu
cumva să luăm şi noi aceeaşi atitudine ca şi ei. Când spun aceasta, mă gândesc
la faptul că şi noi deţinem cei mai buni savanţi, cel mai ultramodern armament,
cele mai rapide avioane, bombe atomice, etc. Şi pentru că suntem naţiunea
conducătoare a lumii, nu ne-am găsit oare şi noi siguranţa fără Dumnezeu?

Babilonul este un tablou foarte bun pentru noi, fiindcă Dumnezeu nu se
schimbă. Atitudinea Lui faţă de păcat este şi astăzi la fel ca atunci şi aşa
cum atunci nu a existat nici un loc de adăpost, nici astăzi nu există nici un
loc! Numai în Hristos puteţi fi în siguranţă!

Şi locuind în acea cetate puternică, babilonienii se gândeau că nu
există nici o posibilitate, nici o cale posibilă, ca vreo armată străină să-i
invadeze şi să-i biruiască. Zidurile puternice şi armamentul lor modern le
dădea această linişte şi siguranţă. Ei nici nu bănuiau măcar că departe, un
popor păgân (medo-persanii) săpa o albie de râu, ca să devieze apele Eufratului
şi astfel să poată pătrunde pe albia secată în cetate. Când făceau mezii
aceasta? În timp ce babilonienii se simţeau în cea mai mare siguranţă! Şi
pentru că se simţeau în siguranţă, au început să se afunde în păcat.

Întotdeauna când omul ajunge în bunăstare şi se simte în siguranţă,
începe să se afunde în păcat. Biserica, naţiunea sau individul care începe să
se gândească că nu are nevoie de nici un ajutor din afară, începe să fie
dominat de păcat. Acesta este adevărul.

Noi vom putea vedea cum întotdeauna când oamenii încep să aibă acel
simţământ de superioritate şi de siguranţă, sunt cuprinşi de păcatul care încep
să-i roadă.

Deci, babilonienii se simţeau în siguranţă după zidurile Babilonului,
dar Dumnezeu privea din ceruri spre ei, pentru că păcatul e o ocară pentru
orice naţiune!

În seara aceasta, mă gândesc la tot echipamentul nostru sofisticat, la
submarinele atomice şi la avioanele cu reacţie care zboară cu o viteză aşa de
mare încât depăşesc bariera sunetului….nu vă puneţi încrederea în ele, ci
gândiţi-vă că păcatele voastre vă vor ajunge!

Babilonienii au închis porţile cetăţii şi pentru că se considerau în
siguranţă, s-au gândit că pot trăi în chefuri şi în desfrâu. Da, ei erau
naţiunea conducătoare, toate celelalte naţiuni luând de la ei toate
descoperirile ştiinţei. Toţi alergau la ei după ajutor.

Şi Belşaţar s-a gândit că poate petrece un timp minunat. Astfel, el a
hotărât o mare petrecere (în limbajul nostru modern un rock-and-roll), la care
a invitat toate celebrităţile timpului, pe conducătorii oştirilor cu soţiile şi
concubinele lor.

Noi ştim că în limbajul nostru, concubina este o prostituată. Vedeţi?
Când omul se simte în siguranţă începe să se bălăcească în păcat.

Şi împăratul a poruncit să se aducă cele mai bune băuturi, pentru
această mare petrecere de rock-and-roll, care urma să aibă loc.

El se credea în siguranţă. Se gândea că nimeni şi nimic nu-l poate
atinge pentru că este în siguranţă. De aceea, Belşaţar s-a hotărât să facă
această mare petrecere în grădinile palatului. Probabil că au decorat-o foarte
frumos, împodobind-o cu tot felul de zorzoane. Au invitat fete care să-i
distreze pe invitaţi şi pe soldaţi. Şi bineînţeles, nu au lipsit berea şi vinul!
Dacă acesta nu este un bun aranjament al petrecerilor moderne de rock-and-roll,
eu nu ştiu care altul ar fi! Totul este întocmai! Şi ei au pregătit toate
lucrurile, aşa că urmau să aibă un timp minunat.

Fără îndoială, au venit multe femei căsătorite. Bărbaţii au rămas acasă
ca să îngrijească de copii, în timp ce ele s-au dus să se distreze puţin.
Bineînţeles că era şi viceversa, aducă o mamă mâhnită se plimba prin casă cu
copilaşul bolnav în braţe, în timp ce soţul beat participa la marea distracţie.
Raportul acestor situaţii este de unul la şase, în cazul bărbaţilor, şi o
jumătate de duzină în cazul femeilor.

Şi eu pot să-i văd cum încep să bea şi să se distreze. Orchestra a
început să cânte, în timp ce micuţii adolescenţi se legănau perechi, perechi,
în ritmul muzicii. Soldaţii beţi apucau femeile, le trăgeau în braţe şi le
sărutau, după care strigau: „Ura!” Toţi erau plini de sine, crezându-se în
siguranţă.

Oh, America, Dumnezeul care a privit spre acea petrecere rock-and-roll
plină de beţivani, priveşte şi în seara aceasta spre tine!

Ce timp aveau ei! Mi-l închipui pe acest Belşaţar ca fiind un tip
asemenea lui Elvis Presley, care făcea tot timpul ce-i trecea prin gând,
neştiind că moartea era deja la uşă.

Astfel, când petrecerea era în plină desfăşurare, asemenea unui
spectacol modern de la Hollywood, când spunea tot felul de bancuri bune despre
religie, (asemenea lui Artur Godfrey sau Ernie Ford) şi despre predicatori,
Dumnezeu privea din cer spre ei. Gândul lor era că trăiesc într-o naţiune
puternică, ce nu poate fi atinsă de nimic, dar să nu uitaţi: voi veţi culege
ceea ce semănaţi!

Ia aminte la aceasta, poporule! Fie că este vorba de o naţiune, de o
biserică, sau de un individ, fiecare va culege ceea ce a semănat!

Pot să mi-l închipui pe împărat, cum s-a ridicat şi a spus: „O clipă
fetelor, haideţi şi spuneţi-mi un banc bun despre religie şi despre
predicator!”

Toate tinerele doamne au alergat la el, făcând să le sune zorzoanele şi
strigând: „Whopee! Ne-ar plăcea mult să auzim aşa ceva!”

Tinerii soldaţi au sărit şi ei în sus, comportându-se asemenea
adolescenţilor de azi! Spun aceasta, pentru că ceea ce se petrece astăzi, nu
este mai mult decât un Babilon modern.

Eu sunt american, dar nu uitaţi că Daniel a trăit curat în Babilonul
acela murdar deşi era tânăr. Aşa că faptul că sunteţi tineri nu scuză păcatul.

De curând am vorbit cu o tânără şi am întrebat-o:

„Eşti creştină?”

„Îţi spun clar, ca să înţelegi: eu sunt americană!” a răspuns ea.

„Aceasta nu are nici o legătură cu întrebarea mea!”

Eu mă bucur că sunt american, dar aceasta nu are nici o legătură cu
creştinismul! Nici una!

Să nu uitaţi un lucru: dacă păcătuim, vom plăti pentru aceasta!

Vedeţi, ei aveau un profet în Babilon, dar nu voiau să asculte. Ei aveau
Mesajul, dar îl batjocoreau.

Nu este acesta tabloul modernei Americi? Ei au Evanghelia, au Adevărul,
dar în loc să ia aminte la Ea, o batjocoresc!

Şi împăratul a zis: „Să mergem şi să aducem vasele luate din Ierusalim,
acele vase holly-rollers, să le aducem aici şi să ne distrăm puţin!”

Dar nu uitaţi: Dumnezeu nu permite păcătoşilor să-şi bată joc de
slujitorii Săi! Voi veţi da într-o zi socoteală pentru aceasta!

Ce a urmat? Ei s-au dus şi au adus vasele Domnului ca să bea din ele. Au
turnat în ele Oertel 92 sau Pabst Blue Ribbon (vinuri renumite), după care au
ciocnit şi au băut, râzând şi făcând tot felul de glume bune la adresa
Dumnezeului lui Israel. Ei nu-şi dădeau seama ce fac!

Aşa este şi naţiunea americană în seara aceasta. Ea respinge Mesajul
Domnului Isus Hristos, botezul Duhului Sfânt prin care poate fi născută din
nou.

Deşi erau religioşi, ei au participat la acea petrecere rock-and-roll,
unde s-au îmbătat şi s-au destrăbălat. Cu toate acestea, ei erau religioşi,
pentru că Biblia spune:

…au lăudat pe dumnezeii de
aur….
” (Daniel 5.4).

Aceasta arată că voi puteţi să fiţi foarte religioşi şi cu toate acestea
să fiţi greşiţi! Acesta-i adevărul! Nu are importanţă că sunteţi sinceri!

Cuvântul spune: „Multe căi i se
par bune omului, dar la urmă duc la moarte.
” (Proverbe 16.25).

Ei aveau o religie oficială, o religie de stat căreia îi erau
credincioşi, dar şi-au bătut joc de lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu.

Aşa ceva putem întâlni foarte des astăzi: ca oamenii să-şi bată joc de
lucrurile sfinte ale lui Dumnezeu. Ei îi numesc pe cei ce încearcă să ducă o
viaţă sfântă şi curată „fanatici”, „de modă veche”, „holly-rollers”, etc.

Ei numesc darurile Duhului, prin care Domnul lucrează în mijlocul
Bisericii ca fiind: „Lucrarea unui duh necurat!”; „Ghicitorie” sau: „De la
Satana!”

Oh, cum credeţi că veţi scăpa de judecată? Sângele martirilor strigă
împotriva voastră!

Dacă Dumnezeu nu va judeca această naţiune modernă pentru păcatele ei,
va trebui să ridice Sodoma şi Gomora să-Şi ceară scuze de la ele pentru că le-a
nimicit. Acesta-i adevărul. Noi ne îndreptăm spre judecată! Iar aceste semne şi
minuni măreţe pe care vedeţi că le face binecuvântatul nostru Salvator, sunt un
avertisment care ne atenţionează că judecata este aproape. Această Evanghelie a
străbătut întreaga naţiune de la o margine la alta, de la Est la Vest şi de la
Sud la Nord.

Dar ce fac oamenii? Batjocoresc tot ce face Dumnezeu, râd, critică şi
scriu în glumă despre lucrarea Lui. Să nu uiţi aceasta, Babilonule modern!

Şi în timp ce beau şi chefuiau, ciocnindu-şi cupele pline cu vin, acest
mare play-boy de cinema, cu numele de Belşaţar, tocmai se pregătea să ducă cupa
cu vin la gură, când privind spre palat, a văzut cum coboară din cer o Mână
care a început să scrie pe perete.

Aş vrea să observaţi faptul că acea mână de om a scris pe tencuiala
palatului împărătesc. Probabil că lumânările erau aşezate peste tot prin
grădina în care ei aveau acea petrecere rock-and-roll, modernă, lumina lor
luminând puternic peretele palatului. Vedeţi, Dumnezeu nu-Şi face lucrarea
într-un colţ! El lucrează şi Se mişcă acolo unde este lumina mai puternică. Aşa
se face că Mâna Lui supranaturală a scris pe tencuiala zidului palatului sub
privirea tuturor celor pierduţi.

Împăratul, acest comic modern, acest actor, acest comentator, a văzut-o
primul. Când şi-a dus cupa la gură ca să bea, împăratul a îngălbenit şi ochii i
s-au bulbucat, din pricina a ceea ce vedea. Eu pot să-mi imaginez cum a
reacţionat el. Biblia spune că:

…gândurile atât l-au tulburat
că i s-au desfăcut încheieturile şoldurilor, şi genunchii i s-au izbit unul de
altul.
” (v.6).

Desigur, el a fost foarte cutremurat de ceea ce vedea. Când Dumnezeu
începe să-ţi arate semnele Sale, este vremea să te cutremuri! Acesta-i
adevărul! Când a văzut acea mână, cântăreţul rock-and-roll s-a cutremurat!

Văzându-l cum arată (după ce a văzut mâna), pot   să-mi imaginez că micuţele domnişoare
înzorzonate şi vopsite, purtate de la un soldat la altul, s-au întrebat:

„Ce-o fi păţit oare băiatul ăsta?” Dar tinerii le-au apucat şi le-au
zis: „Totul este în regulă! Haideţi să dansăm…” Dar deodată muzica s-a
oprit…

Oh, tu, naţiune păcătoasă! Într-o zi şi rock-and-roll-urile voastre vor
înceta! Dacă astăzi nu vreţi să ascultaţi vocea unui predicator, vine ziua când
veţi asculta de Dumnezeul care vă va judeca! Aceste rock-and-roll se vor opri
dintr-o dată, aşa cum au încetat orchestrele de pe Titanic, care cântau „Mai
aproape de Dumnezeul meu!” când vasul a fost lovit de acel aisberg.

Într-o zi, voi veţi schimba această melodie!

Deci muzica s-a oprit. Şi cei prezenţi au văzut că marea lor stea de
cinema, (împăratul), stă îngrozit cu genunchii bătându-se unul de altul şi cu
privirea aţintită spre acea mână: „Păi”, îşi zicea el, „porţile cetăţii sunt
închise! Zidurile sunt păzite de străjerii mei, toţi oameni aleşi!”

Dar vedeţi voi, Dumnezeu nu a trebuit să treacă pe la poartă ca să poată
intra înăuntru. El nu procedează cum credeţi voi! Mâna Lui a coborât din slavă
şi a scris pe perete.

Şi pentru că Babilonul era capitala lumii, împăratul a chemat îndată
prezicătorii, astronomii, episcopii, doctorii, papii şi cardinalii, etc., şi
le-a zis: „Domnilor, v-am dat libertate să predicaţi şi să faceţi tot ce aţi
vrut, de aceea     v-am chemat aici ca
să-mi tâlcuiţi ce a scris această mână pe perete!”

Dar atunci era la fel ca astăzi: oamenii nu erau obişnuiţi cu
supranaturalul. Ei nu ştiau nimic despre aşa ceva. Nu ştiau ce să spună despre
o limbă necunoscută, pentru că nu aveau habar de existenţa unei limbi cereşti.
Ei erau fără grai într-o asemenea problemă. Nu ştiau nimic despre ea. Şi cum
stăteau ei acolo….

Amintiţi-vă că aşa a început timpul harului pentru Neamuri. Şi aşa cum a
început printr-o lucrare supranaturală, se va încheia tot printr-o lucrare
supranaturală.

Însă aceşti episcopi, cardinali şi doctori în teologie, nu au putut
înţelege supranaturalul. Ei nu ştiau nimic despre aşa ceva. Ei au căutat prin
tratatele lor de artă dar nu au găsit nimic ce s-ar putea compara cu această
lucrare supranaturală. De ce? Pentru că lucrurile duhovniceşti trebuie înţelese
duhovniceşte. Acesta este motivul pentru care toţi erau foarte tulburaţi şi nu
ştiau ce să facă.

Împărăteasa, care nu participa la această petrecere rock-and-roll, a
aflat  de cele ce se petreceau în grădina
unde avea loc petrecerea, şi că regele era îngrozit de ceea ce a văzut. Ea era
poate o creştină adevărată. Sau oricum ar fi fost, nu a uitat ceea ce se
întâmplase cu ani în urmă, în timpul lui Nebucadneţar.

Ea a alergat deci la petrecere şi când l-a văzut pe glumeţul
înspăimântat şi orchestra şi participanţii la petrecere cufundaţi într-o tăcere
deplină, a spus:

Să trăieşti veşnic, împărate! Să
nu te tulbure gândurile tale şi să nu ţi se îngălbenească faţă.
” (din
pricina scrisului de mâna de pe perete.) Eu îl văd aici pe papa, pe episcopi,
pe cardinali şi pe doctorii în teologie, dar înţeleg că nici unul dintre ei nu
poate să citească scrisul acela. Dar, oh, împărate, îngăduie-mi să-ţi spun
ceva!

În împărăţia ta este un om, care
are în el duhul dumnezeilor celor sfinţi… şi înţelege lucruri supranaturale.

(v. 10-11).

Oh, frate, şi noi vedem astăzi acest scris pe perete, dar să nu uităm că
există un Om care ştie să ni-l descifreze.

Poate că ai mers pe la toţi medicii din oraş şi ei ţi-au spus: „Nu mai
este nici o nădejde, vei muri!” Totuşi, nu uita: acolo este un Om!

Poate că te-ai bălăcit în păcat până când sufletul tău a ajuns la fel de
negru cum sunt pereţii iadului. Poate vrei să te sinucizi pentru că nu mai ai
nici o nădejde. Nu uita însă că acolo este un Om – numele Lui este Isus! El
cunoaşte toate lucrurile supranaturale. El vrea să ne dea Împărăţia pentru că
suntem fiii Împărăţie Lui! Da, acolo este un Om!

Şi împărăteasa a continuat:

…şi pentru că s-a găsit la el,
la Daniel, numit de împărat Belşaţar, un duh înalt, ştiinţă şi pricepere,
putinţa să tâlcuiască visele, să lămurească întrebările grele şi să dezlege
lucrurile încâlcite.
” (v. 12). Deci nu fii supărat, pentru că în câteva
minute va fi adus aici.”

Să nu uitaţi că va veni o zi când voi Îl veţi chema pe acest Om. Poate
că astăzi nu aveţi nici un loc pentru El în casa voastră, pentru că sunteţi
prea ocupaţi: trebuie să urmăriţi emisiunile 
la televizor, să jucaţi cărţi, să beţi sau să participaţi la petrecerile
rock-and-roll. Dar vine o zi când Îl veţi chema! Acesta-i adevărul.

Şi astfel, Daniel a fost adus în faţa lui Belşaţar…Un predicator al
neprihănirii, un slujitor al lui Dumnezeu. Parcă nu-mi închipui ca un slujitor
al lui Dumnezeu să locuiască într-un loc destrăbălat ca Babilonul fără să
strige împotriva acestor lucruri! Dar vedeţi, împăratul nu i-a dat nici o
atenţie. De aceea Daniel părea necunoscut.

Şi când l-au adus pe Daniel, el l-a întrebat pe împărat: „Ce tălmăcire
ţi-a dat papa şi doctorii tăi în teologie?” Ei nu au putut spună nimic despre
acest lucru supranatural.

Ce a urmat? Daniel a luat cuvântul şi a zis:

O, Belşaţar, tu nu ţi-ai smerit
inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri!
” (v. 22).

Şi eu îţi vorbesc ţie, America! Aş vrea ca în aceste clipe să-mi poţi
auzi glasul! Voi nu sunteţi în necunoştinţă de toate aceste lucruri. Astăzi,
asemenea acestei naţiuni care a păcătuit în 
trecut, şi noi suntem puşi pe cântarul lui Dumnezeu şi găsiţi uşori. Ce
s-a întâmplat în Franţa? Ce s-a întâmplat cu Germania? Ce s-a întâmplat cu
toate celelalte naţiuni care au mers înainte cu „vin, femei şi distracţii”?
Întotdeauna  s-a întâmplat la fel, iar
astăzi stăm în faţa judecăţii. Dumnezeu este drept.

Şi Daniel a continuat:

Împărate, Dumnezeul cel Prea Înalt
dăduse tatălui tău Nebucadneţar: împărăţie, mărire, slavă şi strălucire.

 Dar când i s-a îngâmfat inima şi s-a împietrit
duhul până la mândrie
(făcând
aceleaşi lucruri pe care le faci şi tu), a fost aruncat de pe scaunul lui împărătesc şi a
fost despuiat de slavă,

 a fost izgonit din mijlocul copiilor
oamenilor, inima i s-a făcut ca a fiarelor, şi a locuit la un loc cu măgarii
sălbatici….

Dar tu, Belşaţar, fiul lui, nu
ţi-ai smerit inima, măcar că ai ştiut toate aceste lucruri.

Ci te-ai înălţat împotriva
Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut
vin cu ele….
” ţi-ai bătut joc de ele! (v. 18-23).

Apoi a zis:

De aceea a trimis El acest cap de
mână, care a scris scrierea aceasta.

Iată însă scrierea care a fost
scrisă: „Numărat, numărat, cântărit şi împărţit.

Şi iată tâlcuirea acestor
cuvinte: Numărat, înseamnă că Dumnezeu ţi-a numărat zilele domniei, şi i-a pus
capăt.
” (v. 24-26).

Cu alte cuvinte, el spunea: „Omule, zilele tale sunt numărate! Împărăţia
îţi este luată din mâini şi predată altei naţiuni, unei naţiuni brutale, fără
Dumnezeu, unei naţiuni care este mai rea decât voi! Dumnezeu face ca păcatul să
se lupte cu păcatul.”

Şi mă gândesc că în timp ce stătea şi privea acel scris de pe perete,
împăratul nici nu se putea gândi, că chiar în clipa aceea gărzile lui erau
ucise de invadatorii care pătrunseseră în cetate. Soldaţii străini năvăliseră
pe străzi ucigând gărzile palatului. Ei erau deja pe trepte….O, şi acele
femei destrăbălate, care stăteau acolo, departe de copilaşii lor, departe de
soţii lor şi bărbaţii aceia decăzuţi, care erau departe de soţiile lor, toţi
beţi de vin şi ameţiţi de dansul acela modern, nici nu bănuiau ce-i aşteaptă!
Soldaţii duşmani erau deja pe treptele palatului şi în câteva minute împăratul
va fi înjunghiat. Toată grămada aceea de beţivi va fi masacrată de mezi, o
naţiune păgână, atee, posedată de Diavolul! Hainele femeilor vor fi smulse de
pe ele, fetele tinere vor fi luate şi siluite pe străzi, apoi vor fi prinse de
cap şi trântite de ziduri. După ce şi-au bătut joc de ele, soldaţii beţi,
înnebuniţi de poftă, le-au despicat pântecele şi le-au omorât….

O, nenorocirea era la uşă pentru că au fost cântăriţi şi găsiţi uşori!

Eu mă gândesc la lumea noastră modernă, la râsul şi la batjocura ce se
aude la adresa serviciilor de vindecare, la batjocura ce se aduce la adresa
Bisericii Dumnezeului celui viu. O, ei merg înainte tocmai cum spune Cuvântul
lui Dumnezeu:

…îngâmfaţi, iubitori mai mult
de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;

având doar o formă de evlavie
dar tăgăduindu-i puterea.
” (2 Timotei 3.4-5).

Mă gândesc că astăzi, când ne gândeam că noi suntem în siguranţă, am
aflat că Rusia este cu cinci ani înaintea noastră în ştiinţă.

De ce? Pentru că am participat la prea multe petreceri. Ne-am bălăcit
prea mult în păcat. Biserica a adormit, ei nu-i mai pasă de adunările de
rugăciune. Pe ei nu-i mai interesează nimic, ba mai mult, îşi ridică glasul
împotriva adevăratului Duh al Dumnezeului celui viu, pe care nici nu-L vor
avea! Ei sunt legaţi în denominaţiunile lor! Nu au timp pentru adunările de
rugăciune pentru că trebuie să privească la TV, să vizioneze filme şi să
hoinărească de la o petrecere ce se termină cu beţie, la alte lucruri murdare.
Acesta-i adevărul!

Poate că ceea ce vă spun, pare a fi demodat, „de modă veche”, dar tocmai
de aşa ceva are nevoie naţiunea noastră astăzi. Evangheliştii sunt prea timizi.
Ei predică Evanghelia cu mănuşi de cauciuc, dar Ea trebuie predicată fără
mănuşi, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Într-adevăr!

Billy Graham a spus în urmă cu vreo două săptămâni, într-unul din
mesajele sale, că: „Naţiunea americană poate deveni oricând un satelit al
Rusiei. Oricând doreşte Rusia.” Unde suntem noi?

Voi preferaţi să cumpăraţi discurile lui Elvis Presley şi staţi acasă să
ascultaţi: „Noi o iubim pe Suzy”, în loc să mergeţi la biserică. Dar nu uitaţi
că într-o zi veţi fi puşi pe cântarul lui Dumnezeu şi veţi fi găsiţi uşori! Ce
s-a întâmplat? Acolo este un scris de mână pe perete.

Ruşii au lansat de curând un satelit despre care noi nu putem şti nimic,
la o distanţa de cinci sute de mile de pământ. Dacă ar vrea, într-o jumătate de
oră ar putea pune o jumătate de duzină de asemenea Sateliţi deasupra SUA, apoi
să spună: „Predaţi-vă, sau în câteva minute veţi fi o grămadă de cenuşă!” Da,
ei pot face oricând aceasta, şi noi nu putem face nimic ca să-i oprim. Naţiunea
noastră este în mâinile lor, în mâinile acestor comunişti nemiloşi, brutali şi
plini de sânge rece! În mâinile unei naţiuni atee şi fără Dumnezeu. Dumnezeu îi
foloseşte ca să judece păcatul! Cu certitudine! Dacă veţi citi Biblia, veţi
vedea că conform Cuvântului din Apocalipsa, Rusia trebuie să facă aceasta.

Să nu uitaţi aceasta, voi, învăţători ai Cuvântului, care învăţaţi
altceva referitor la acest lucru: Rusia este ridicată de Dumnezeu pentru scopul
acesta! Aşa spune Biblia.

Prin acel satelit lansat pe orbită, Rusia este aici.

Seara trecută am încercat să lansăm şi noi unul, dar ce s-a întâmplat?
Noi ne gândeam că vom face la fel de mult ca ei, dar satelitul nostru s-a
ridicat vreo trei picioare de la pământ, după care s-a prăbuşit şuierând.

Ce este aceasta?

Prea mult rock-and-roll şi păcat! Noi suntem puşi pe cântarul lui
Dumnezeu şi găsiţi uşori!

O, Dumnezeule, fii milostiv!

Ce vom face? Ce s-ar întâmpla dacă ei ar lansa acele rachete împotriva
noastră? Ce am face dacă ne-ar spune: „Predaţi-vă, sau în câteva minute veţi fi
o grămadă de praf!”? Desigur, ca să ne salveze, Guvernul american s-ar preda!
Acesta este singurul lucru pe care poate să-l facă!

Ce va face atunci naţiunea americană?

Ce veţi face voi, micuţelor deştepte care alergaţi încoace şi încolo, cu
buzele voastre vopsite de parcă aţi fi un boboc de trandafir şi care râdeţi pe
la colţuri de bărbaţii care predică Evanghelia?

Dar tu micuţule adolescent care te crezi plin de dibăcie şi de
inteligenţă?

Ce veţi face voi, tată şi mamă, care staţi liniştiţi în faţa
televizorului, în timp ce fiul vostru hoinăreşte cine ştie unde, iar fiica
voastră este jos la bufet, la o petrecere rock-and-roll?

Voi priviţi la televizor şi vă bateţi joc de Evanghelie!

Ce vei face tu, care eşti un membru într-o biserică? Ce vei obţine?
Numele tău este scris într-un registru; poate faci parte din cea mai mare
biserică din oraş, dar cu toate acestea, nu eşti în siguranţă. De ce? Pentru că
dacă nu te afli în siguranţa Sângelui Domnului Isus, vei pieri alături de
ceilalţi! Nu este nici o speranţă nici pentru tine!

Ce se va întâmpla? Acolo sus este un Satelit! Ce va urma? Singurul lucru
pe care l-ar putea face Guvernul nostru, ar fi să se predea.

Ce s-ar întâmpla atunci? De pe nave ar debarca valuri-valuri de soldaţi
şi la fel de pe avioane. Femeile noastre ar fi necinstite pe străzi. Am fi
aruncaţi afară din propriile noastre case, pentru că ei ne-ar lua totul.

Ce s-ar întâmpla cu fetele şi cu băieţii noştri atunci? Ei vor plăti
scump pentru păcatele săvârşite! Atunci nu va conta faptul că noi ne pretindem
o naţiune protestantă (adică creştină). Fiecare naţiune şi fiecare individ va
trebui să plătească pentru păcat!

O, acea grămadă de brute necredincioase, soldaţii comunişti v-ar lua
soţiile şi fiicele şi vi le-ar silui, iar voi aţi sta şi aţi privi
neputincioşi, pentru că nu veţi putea face nimic împotriva lor.

De ce se va întâmpla aceasta? Pentru că aţi ales programele Tv pline de
murdărie şi de păcat; aţi ales petrecerile rock-and-roll şi bisericile moarte,
ai căror predicatori nu sunt capabili să tâlcuiască lucrurile supranaturale!
Scrisul de mână este pe perete! Acesta-i adevărul! Iar noi suntem puşi pe
cântarul lui Dumnezeu şi găsiţi uşori!

Când s-ar putea întâmpla această nenorocire? Înainte de zorii zilei!
Poate s-o oprească cineva? Încercaţi! Biblia spune că acest lucru va avea loc.

Dar lăsaţi-mă să vă spun ceva: această nenorocire (se referă la faptul
că ruşii vor controla totul) nu va atinge Biserica Dumnezeului celui viu,
pentru că în timpul acela ea nu va mai fi pe pământ!

Americii i s-a vestit judecata lui Dumnezeu; ea a fost martoră la toate
lucrările supranaturale pe care Dumnezeu le-a făcut în mijlocul ei, dar ea
calcă totul în picioare şi se afundă tot mai mult în păcat!

Dacă mergeţi undeva la ţară, şi ţineţi o adunare de trezire, veţi avea
poate 40 de convertiţi, dar dacă vă întoarceţi în locul acela peste şase
săptămâni, nu mai găsiţi nici patru. De ce? Ei se întorc în vechea baltă din
care eu ieşit!

Dar Dumnezeu Îşi are aleşii Săi şi când ultimul chemat va fi intrat, uşa
harului se va închide şi totul se va sfârşi!

Atunci va mai rămâne un singur lucru pentru lume: judecata, pentru că a
respins mila!

Noi am ajuns la capătul drumului. Lucrarea Lui supranaturală este
făcută, dar ei au râs şi şi-au bătut joc de Ea.

Ce a făcut Dumnezeu? A locuit în Fiul Său Preaiubit, pentru ca apoi să
poată lucra prin Biserica Sa. Dar ce au făcut oamenii? Au numit lucrarea Sa
„spiritism”, „lucrarea Satanei”, etc., iar astăzi fac la fel! Şi eu vă întreb:
ce altceva poate să mai rămână decât judecata? Aici este scrisul de mână!

Dar dacă judecata este atât de aproape, înseamnă că Biserica trebuie să
fie răpită, pentru că ştim cu toţii că ea nu va trece prin necazul cel mare. Şi
dacă necazul poate începe înainte de ivirea zorilor, cum este cu răpirea? Ea
este şi mai aproape!

Oh, binecuvântat să fie Numele Domnului! Venirea Domnului este aproape.
Scrisul de mână poate fi citit – El a scris aceasta în Biblie şi noi putem
vedea împlinirea Cuvântului Său.

Nu vreţi să-L primiţi pe Isus Hristos ca Mântuitorul vostru?

Pocăiţi-vă,” a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat spre
iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este
pentru voi, pentru copiii voştri, şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în
oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru.
” (Fapte 2.38-39).

….căci nu este sub cer nici un
alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fie mântuiţi.
” (Fapte 4.12).

Voi veţi fi salvaţi numai dacă sunteţi ai lui Hristos! Poate eşti
metodist, baptist, penticostal, nazarinean, sau catolic, etc., dar nu uita un
lucru: cât timp nu eşti al lui Hristos, eşti pierdut! Dar când vine Hristos în
tine, te naşti din nou prin Duhul.

Primeşte-L în seara aceasta, în timp ce ne rugăm.

În timp ce stăm cu capetele plecate, mă întreb câţi dintre cei prezenţi
în locul acesta sunt conştienţi de faptul că acest eveniment măreţ poate avea
loc oricând? Poate că în seara aceasta te vei culca în pat alături de soţia ta,
iar dimineaţă când te vei trezi, ea este deja răpită. Tu, tată şi mamă, poate
vă veţi săruta micuţii înainte de culcare, iar mâine dimineaţă când vă veţi
trezi, ei vor fi deja duşi! Pătuţul va fi gol. Speriaţi, veţi alerga în stradă
ca să vedeţi ce s-a întâmplat, dar acolo veţi afla că a dispărut şi doamna
Jones.

Răpirea este aproape. Biblia ne vorbeşte clar despre acest eveniment.

Acum, în timp ce şansa este încă de partea voastră, nu vreţi să-I
primiţi chemarea şi să spuneţi în inima voastră: „Doamne Dumnezeule, umple-mă
cu această Viaţă Veşnică!”?

Prin duhul tău, tu eşti pământesc şi firesc, eşti legat de acest pământ,
dar dacă în inima ta intră Duhul lui Dumnezeu care vine din cer, când vine
necazul, Duhul Sfânt merge înapoi la Dătătorul Lui şi astfel tu mergi cu El.

Să nu uiţi însă un lucru:

Nu contează cât eşti de religios, căci dacă în tine nu există Ceva care
să te ia, nu vei fi răpit!

Câţi din cei prezenţi în seara aceasta aici, sunt gata? Să-şi ridice
mâinile şi să spună în timp ce stăm cu capetele plecate: „Dumnezeule, umple-mă
cu Duhul Tău Cel Sfânt, pentru că vreau să merg cu Tine când vei veni!”? Vreţi
să vă ridicaţi mâinile? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Cred că sunt ridicate cam
două sute de mâini.

Prietenul meu care eşti încă un păcătos, dacă nu L-ai acceptat încă pe
Hristos, nu ai vrea s-o faci acum? Nu vrei să-ţi ridici mâinile şi să spui:
„Doamne Isuse, ai milă de mine!” Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. Altcineva? „Adu-Ţi aminte de
mine, Doamne!” Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. Domnul să fie cu tine.

„Adu-ţi aminte de mine, Doamne. Astăzi ochii mei au fost deschişi şi am
putut înţelege că deşi de multă vreme spun că sunt un creştin, până acum nu am
înţeles ce înseamnă să fii născut din nou. Eu nu am avut niciodată Duhul
Sfânt.”

Isus a spus: „…dacă un om nu se
naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
” (Ioan 3.3).

Vrei să ridici mâinile şi să zici: „Fii îndurător faţă de mine, Duhule
Sfânt, iar când vei veni să iei Biserica, ia-mă şi pe mine!”? Dumnezeu să te
binecuvânteze, doamnă. Mai este şi altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze,
doamnă. „Adu-Ţi aminte de mine, Doamne.” Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe
tine tinere. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Şi pe tânăra din spate. Şi
pe tine, doamnă.

„Fii îndurător, o, Dumnezeule, căci eu văd scrisul de mână de pe perete!
Eu sunt destul de inteligent ca să văd că ceea ce spune Biblia se împlineşte
sub ochii mei! Istoria se repetă!”

Noi suntem la sfârşit. Nu există nimic care să ne poată ajuta!
Instrumentele prin care va fi distrusă lumea se află în mâinile omului păcătos.

Mai sunt doar câţiva care trebuie să intre. S-ar putea ca tu să fii
ultimul suflet rânduit ca să vii la Hristos. Iar când ultimul ales va veni,
judecăţile sunt gata să lovească. Poate că ultimul care mai trebuie să vină,
eşti chiar tu. Vrei să-L primeşti pe El în seara aceasta?

Cam 20-30 de mâini au fost ridicate. Nu avem spaţiu ca să-i chemăm pe
oameni la altar, dar dorinţa mea este să fiţi sinceri acum, în timp ce auziţi
glasul care vă avertizează: „Fiţi sinceri, şi rugaţi-L pe Domnul, fiecare în
locul unde vă aflaţi!” Ziceţi: „Doamne, fii îndurător faţă de mine, pentru că
sunt păcătos! Primeşte-mă înainte ca să trec linia harului! Nu mă lăsa să pierd
şansa pe care mi-ai dat-o în această zi a harului. Fii îndurător faţă de mine,
Doamne!” şi El va face aceasta.

Rugaţi-vă şi voi, în timp ce mă voi ruga şi eu pentru voi.

Binecuvântatule Domn, noi trăim într-un timp foarte rău. Cuvântul Tău ne
spune că într-o zi când orchestrele de rock-and-roll vor cânta: „Mai aproape
Dumnezeul meu de Tine!”, se vor trezi că este prea târziu, pentru că judecata
este deja în plină desfăşurare! Rachetele sunt îndreptate spre noi! Distrugere!
Pământul va fi aprins de mii şi mii de tone de energie atomică, ce este
pregătită să fie aruncată pe el. Toată această putere atomică este în mâinile
omului păcătos. Şi Biblia ne spune că ei vor face aceasta! Noi vedem scrisul de
mână pe perete.

O, Doamne Dumnezeule, mă simt atât de mic în timp ce încerc să aduc
Mesajul acesta în faţa poporului! Mă simt atât de slab, dar Te rog să mă ierţi pentru
neputinţele mele! Ajută-i să înţeleagă şi să primească aceste cuvinte, pentru
că ceasul este aproape. Fii îndurător, Dumnezeule, şi salvează fiecare suflet!
Umple-i cu Duhul Sfânt şi fă din ei copiii Tăi. Îmbracă-i în îndurarea Ta
divină şi ajută-i să primească siguranţa mântuirii: pe Domnul Isus!

Spun aceasta pentru că naţiunea noastră nu este în siguranţă. Noi ne-am
gândit până acum că suntem! O, dar aşa s-a gândit şi puternica împărăţie
babiloniană, fără să ştie că o naţiune păgână îi pregătea nimicirea.

Astăzi, la fel ca atunci, o naţiunea rea este la lucru, şi noi ştim că
ei sunt înaintea noastră; că suntem la mila lor.

Doamne, Biserica Ta este la mila Ta. Ei vor distruge America, dar
Mireasa Ta va fi luată de aici. O, Doamne, ia-ne în grija Ta în seara aceasta,
şi binecuvântează-ne din pricina lui Isus şi în Numele Lui. Amin.

…Duios, doar un minut, staţi respectuoşi.

Duios şi gingaş cheamă Isus

Te cheamă pe tine şi pe…

În timp ce cântăm această cântare, faceţi-vă o cercetare.

La poartă El aşteaptă şi veghează,

Veghează pentru tine şi pentru mine.

Veniţi Acasă! (Unde?)

Veniţi sus! Veniţi tot mai sus!

Voi, cei care sunteţi istoviţi, veniţi Acasă!

Serios, gingaş, Isus vă cheamă

O, păcătosule, vino Acasă!

(Fratele Branham fredonează „Dulce şi gingaş”).

Oh, nu ar fi acesta un timp minunat ca să se întâmple chiar acum acest
eveniment măreţ?

Oh, acesta este în ordine! El este gata oricând. Amin. Eu sunt atât de
bucuros pentru că-L cunosc! Sunt atât de fericit pentru că trupul acesta trecător
şi slab, care se veştejeşte, va fi transformat într-o clipă, într-o clipeală de
ochi. El mă va transforma într-un bărbat tânăr şi voi trăi veşnic.

Bătrânul va fi tânăr pentru totdeauna,

Transformat într-o clipeală de ochi,

Nemuritor va sta acolo, asemenea Lui

Şi va trece în strălucire stelele şi soarele.

Ce har! Nu-L scăpaţi cu nici un chip!

Oh, cum veţi dori ca El să vă spună:

„Bine ai făcut….”

În acea Zi măreaţă!

Nu-L respingeţi pe Scumpul Salvator,

Nu-I închideţi inima voastră.

Nu-L respingeţi…. (primiţi-L în seara aceasta).

Câţi dintre cei prezenţi Îl iubesc din toată inima şi sunt pregătiţi
să-L întâmpine dacă El ar veni acum? Oh, cât Îi suntem de recunoscători! Nu vă
simţiţi eliberaţi în inima voastră? Noi suntem curăţiţi prin apa Cuvântului.
Daţi mâna cu cei de lângă voi şi spuneţi: „Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu mă
simt foarte bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, călătorule. Dumnezeu să te
binecuvânteze, soră şi frate.”

Noi suntem cu toţii în călătorie.

Umblând pe marele drum vechi,

Spun  pretutindeni încotro merg.

Eu doresc să fiu un creştin

Ca-n timpurile vechi, Doamne.

Căci e mai bine decât orice ştiu eu.

Cred că acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, în acest moment de
reverenţă, este târziu să mai formăm un rând de rugăciune. Cred că Duhul Sfânt
este mulţumit pentru marele număr de suflete care vin la Hristos. Grăbiţi-vă,
mergeţi în acea biserică plină de Duhul Sfânt, botezaţi-vă şi rămâneţi acolo
cât trăiţi pe acest pământ.

Ce a făgăduit Hristos celor ce vor crede?

Ioan 14.12: „…Cine crede în
Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.

Aceasta înseamnă că El este prezent. O, eu ştiu, nu am nici o umbră de
îndoială: Isus este aici! În mijlocul nostru este un Om. Este Acelaşi care a
umblat prin Galilea. El este Acelaşi Om care ne-a iertat păcatele şi ne-a
răscumpărat prin Sângele Său, care ne-a vindecat prin rănile Sale. Da, El este
aici ca să facă aceleaşi lucruri pe care le-a mai făcut, pentru că El este
Acelaşi Domn!

Să ne rugăm pentru un moment în linişte… Mă gândesc la oamenii care în
seara aceasta sunt dincolo…..ei au trecut de aici şi sunt în chinuri…o, cum
ar asculta ei muzica aceea frumoasă. Poate că unii dintre ei au stat pe
locurile pe care staţi voi în seara aceasta. Ei au auzit Evanghelia, dar au
trecut pe lângă Ea, iar în seara aceasta sunt în chin. Cum le-ar plăcea să mai
poată lua o dată locul pe care staţi voi. Dar acum este târziu, sunt duşi
departe… (fratele Branham face o pauză).

Doamne, Tu care ai făcut cerurile şi pământul, Tu care L-ai trimis pe
binecuvântatul Domn Isus aici pe pământ, şi în care a locuit plinătatea
Duhului. O, Tu ai spus prin gura Lui:

Eu sunt Viţa, voi sunteţi
mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă.

(Ioan 15.5).

Pentru că nu viţa poartă roadele, ci mlădiţele. Te rog, Dumnezeule,
descoperă-Te în seara aceasta în mijlocul nostru, pentru ca cei prezenţi să
recunoască că Mesajul care tocmai a fost predicat, vine de la Tine. Să vadă că
Tu eşti Cel care ne avertizezi ca să ne pregăteşti, pentru că trăim în ultimele
zile.

Poate că printre noi sunt oameni bolnavi, Doamne. Dă-le credinţă ca să
poată fi vindecaţi, căci noi Te rugăm aceasta spre slava Numelui Tău. Acum, în
timp ce ne smerim înaintea Ta, ca Biserica Dumnezeului celui viu, cred că Tu ai
văzut fiecare mână ridicată spre Tine şi ai auzit fiecare dorinţă. Te rog, fă
ceva deosebit pentru noi în seara aceasta. Îngăduie ca aceşti oameni care Ţi
s-au predat în seara aceasta, să fie cuprinşi de Duhul Sfânt şi să fie întăriţi
în credinţa în Tine.

Ajută-mă şi pe mine să mă smeresc înaintea Ta, astfel încât să poţi
lucra prin darurile Tale, pentru a dovedi că eşti în mijlocul nostru. Te rugăm
aceasta în Numele lui Isus. Amin.

…………………………………………………………………………………

…Întotdeauna El Îşi arată mila înainte de a veni judecata.
Predicatorii să rămână pe loc şi să se roage. Să ne rugăm.

Biblia spune despre Domnul Isus că:

…n-avem un Mare Preot, care să
n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost
ispitit ca şi noi.
” (Evrei 4.15).

Păi, dacă El este acelaşi Mare Preot, înseamnă că astăzi va face
aceleaşi lucruri pe care le-a făcut şi în trecut. Este adevărat? Aceasta
înseamnă că dacă voi Îl atingeţi cu neputinţele voastre, El vă va răspunde.

Aduceţi-vă aminte că odată când stătea în faţa unei mari mulţimi de
popor adunat în jurul Lui, a venit un bărbat numit Simon.

Când l-a văzut, Isus i-a zis:

Tu eşti Simon, fiul lui Iona: tu
te vei chema Chifa (care tălmăcit înseamnă Petru).
” (Ioan 1.42).

Cine a devenit el? Apostolul credinţei.

Când Filip l-a găsit pe Natanael, l-a adus la Isus, care în momentul în
care l-a văzut, a zis:

Iată cu adevărat un Israelit, în
care nu este vicleşug!
” cu alte cuvinte: iată un bărbat cinstit, un bărbat
credincios.

De unde mă cunoşti?

Te-am văzut mai înainte ca să te
cheme Filip, când erai sub smochin.
” (v. 47-48)

Femeia cu scurgere de sânge L-a privit şi s-a apropiat de El cu
credinţă. Mai marii poporului credeau că El este de la Diavolul, de aceea îşi
ziceau în inima lor: „El este Beelzebul!” dar El le-a cunoscut gândurile şi li
le-a spus. Este adevărat?

El a spus: „Fiul nu poate face
nimic de la Sine: El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face
Tatăl, face şi Fiul întocmai.
” (Ioan 5.19).

Şi: „…cine crede în Mine va face
şi el lucrările pe care le fac Eu…
” (Ioan 14.12).

Deci, dacă El este în mijlocul Bisericii, trebuie să se întâmple aceste
lucruri, pentru că acesta este Cuvântul Său.

Acum vreau să vă întreb ceva: Dacă în această audienţă se vor găsi 2-3
oameni care se vor atinge prin credinţă de Domnul Isus şi vor fi vindecaţi,
dovedind că El este acelaşi şi astăzi, ca atunci când a fost pe pământ, Îl veţi
accepta ca Vindecătorul vostru? 
(Adunarea spune: „Amin!”).

Fie ca El să îngăduie acest lucru. Acum, rugaţi-vă….

Câţi dintre cei bolnavi doresc să fie vindecaţi? O, pretutindeni sunt
ridicate mâini pentru că toţi cel bolnavi doresc vindecarea Lui.

Eu nu vă cunosc pe nici unul dintre cei bolnavi.

O văd aici pe Rosella, o tânără care înainte a fost alcoolistă. Medicii
nu au putut s-o ajute cu nimic, dar s-a întâlnit cu Isus care a eliberat-o.
Când au adus-o la mine, eu nu o cunoşteam. Nu o văzusem niciodată şi nu ştiam
nimic despre ea. Dar Domnul o cunoştea şi El i-a spus totul despre viaţa ei şi
i-a arătat şi condiţia ca să se vindece. Iar în seara aceasta, ea este aici, un
semn, un trofeu şi o mărturie a harului lui Dumnezeu. Toţi renunţaseră la ea,
chiar şi Alcoolocs Anonimous care era o Societate de ajutorare a alcooliştilor.

Fratele care este îmbrăcat în costum gri şi care mă priveşte, cred că
este fratele care ne aduce florile. Cred că nu greşesc. Nu îmi pot aminti
numele lui… el m-a vizitat nu demult, acasă, împreună cu fratele Boze. Cred
că este fratele Shultz.

Dacă nu mă înşel, l-am văzut şi pe fratele Fred Sothmann. Era undeva în
spate….

În afară de ei, cred că nu mai cunosc pe nimeni, dar Dumnezeu vă
cunoaşte pe toţi. De aceea rugaţi-vă cu credinţă şi cereţi. Puneţi-vă credinţa
la încercare.

Să nu vă mai plimbaţi prin sală! În următoarele câteva minute rămâneţi
fiecare în smerenie şi în închinare. Se poate cânta „Crede numai!”, dacă vreţi.
Staţi fiecare în linişte…. (pianistul începe să interpreteze „Crede numai!”).

Gândiţi-vă la faptul că Isus a spus:

Peste puţină vreme, lumea nu Mă
va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu
” (Ioan 14.19).

Vedeţi, „Eu”, nu un altul. „Eu” este pronume
personal. „Şi iată că Eu sunt cu voi în
toate zilele, până la sfârşitul veacului.
” (Matei 28.20).

Lucrările pe care le fac Eu,
le veţi face şi voi!
” (Ioan 14.12).

Şi: „Isus Hristos este acelaşi ieri,
azi şi în veci.
” (Evrei 13.8). Este adevărat?  Da, acesta este adevărul.

Eu Îi sunt plin de recunoştinţă Domnului. Dacă vreţi, puteţi să vă
ridicaţi capetele.

Chiar aici în colţ şade o doamnă. Este o femeie de culoare. Doamnă, eu
nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Lumina este chiar deasupra ta. Dacă
Domnul îmi va descoperi care este necazul vostru şi ce-I cereţi, credeţi că El
poate să vă ajute? Tu ai un necaz şi Îi ceri ceva, pentru că de aceea este
Lumina acolo.

Poate că unii spun: „Bine, dar eu nu văd nimic!” Este adevărat, s-ar
putea ca voi să n-o vedeţi. Dar eu o văd, eu privesc chiar acum la ea.
Înţelegeţi?

Poate cineva zice: „Bine, frate Branham, dar dacă tu poţi s-o vezi
(Lumina de peste femeie), trebuie s-o văd şi eu!” Oh, nu!

Când era pe drumul Damascului, Pavel a văzut acel Stâlp de Lumină în
care Se afla Domnul Isus, în timp ce tovarăşii lui nu au văzut nimic. Vedeţi?

Magii au văzut steaua care i-a condus la Isus, dar nimeni altcineva n-a
putut să o vadă în afară de ei. Acest lucru este doar pentru unii – acesta este
un dar.

Boala acestei femei se numeşte sinuzită. Tu suferi şi de o boală de
inimă. Aşa este. (Femeia spune: „Glorie! Aleluia! Îţi mulţumesc Isuse!”).
Ascultaţi mai departe. Numele tău este Essie. (Este adevărat.) Da, numele de
familie este Upshire. (Aşa este). Tu locuieşti pe North Clevelland Street la
nr.1264. Este adevărat? (Da, aceasta este adresa mea). Tu ai atins ceva,
doamnă. Şi eu cred că-ţi dai seama că nu m-ai atins pe mine, ci pe El.

Fata care stă lângă tine, se roagă şi ea cu credinţă. Nu se roagă pentru
ea, ci pentru o altă persoană. Este vorba de mama ei care este bolnavă cu
plămânii. Tu eşti rudă cu femeia cu care am vorbit adineaori. Da, eşti nora ei.
Numele tău este Margaret. Aşa este şi locuieşti la aceeaşi adresă. Eu pot să te
văd cum intri la acea adresă.

Ce crezi despre aceasta, domnule? Tu care stai lângă această tânără?
Crezi că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu? Tu crezi? Dacă Domnul îţi va
descoperi necazul tău, îl vei accepta? Tu ai o boală de stomac. Acesta este
adevărul. Dacă este adevărat, ridică-te în picioare. Corect. Tu eşti
predicator.

Poate cineva zice: „O, el se uită la hainele cu care este îmbrăcat.”

Unii cred că eşti prezbiterian, dar în realitate eşti predicator
penticostal. Acesta-i adevărul. (Amin). Boala ta, ulcerul de care suferi, l-ai
primit pe bază nervoasă. Du-te acasă şi fii sănătos. Amin.

Ce crezi despre aceasta, tu, care stai chiar aici? Da. Crezi? Crezi că
sunt slujitorul lui Dumnezeu? Dacă Dumnezeu îmi va descoperi ce vrei, vei crede
că lucrarea Sa supranaturală este făcută? Crezi că aceasta este întocmai ce
ţi-ar spune Isus? Crezi din toată inima?

Tu ai o umflătură pe şold. Acesta-i adevărul. Ai şi o boală de stomac pe
bază nervoasă. Acesta-i adevărul. Numele tău este Eva May Readman şi locuieşti
la 1378 West 13th Street. Aşa
este. Ca să crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu, îţi mai spun ceva: cea care
stă acolo este fetiţa ta. Dorinţa ta este să ne rugăm pentru ea, fiindcă face
tot timpul hemoragii şi din cauza aceasta se sperie şi plânge foarte tare.
Aceasta este: „Aşa vorbeşte Domnul!” Băieţelul de lângă tine este fratele ei.
Acesta este adevărul. Tu vrei să mă rog şi pentru el. El este constipat şi din
cauza aceasta a slăbit foarte mult. Este adevărat? Aceasta este: „Aşa vorbeşte
Domnul!”

Femeia care stă lângă tine este tulburată datorită unei probleme. Crezi
soră? Crezi că Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său Isus Hristos ca să ne spună că
venirea Sa este aproape? (Sora spune: „Da, domnule!”). Tu ai probleme din cauza
unei glande şi de asemenea eşti bolnavă cu intestinul gros şi suferi şi de o
boală de nervi. Nu eşti din oraşul acesta, ci din Detroit. Adresa ta este 12134
Frandler Street. Aşa este. Detroit, Michigan. Eşti italiancă şi numele tău este
Viola Polofmba. Da. Ai credinţă în Dumnezeu şi primeşte ceea ce doreşti.

Ce crezi despre aceasta? Crezi din toată inima? Tu ce faci?… Doamna
aceea micuţă care şade acolo. Crezi din toată inima ta, pe deplin? Crezi că
Isus Hristos te poate vindeca de varicele care te supără? Crezi? Soţul tău a
fost bolnav cu urechile şi ai dorit să mă rog şi pentru el. Acesta este
adevărul. Acum mă crezi? Tu ai înţeles aceasta atunci, dar adevărul este că
atunci când m-am rugat pentru el, ai fost vindecată şi tu.

Tu ce crezi despre aceasta? Tu, doamna care stai lângă această femeie şi
ai ridicat mâna? Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? (Femeia răspunde: „Eu ştiu
că El va face aceasta!”) Crezi? În ordine, atunci artrita de care suferi, te va
părăsi.

Tu ce crezi, domnule? Tu, care ţi-ai ridicat mâinile. Crezi că Dumnezeu
te poate vindeca de boala de inimă de care suferi? Crezi aceasta?

Dar tu, care stai acolo, crezi? Tu suferi cu inima şi ai diabet. Crezi
că Dumnezeu te face bine? Atunci poţi avea ceea ce doreşti!

Voi credeţi? Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Tu, domnule, care stai la capătul rândului de aici! Tu tocmai ai fost
vindecat! Da, tu ai fost bolnav cu un picior, iar acum eşti vindecat. Este
adevărat? Tu nu te rogi pentru tine ci pentru fratele tău care locuieşte în
Wisconsin. El tocmai a fost operat la plămâni şi o jumătate dintr-un plămân i-a
fost scos afară. Este adevărat? Atunci poţi primi ceea ce ceri. Oh,
binecuvântat să fie Numele Domnului!

/: Eu Îl voi lăuda :/

Îl laud pe Mielul ucis pentru păcătoşi,

Daţi-I slavă voi, toţi oamenii,

Căci sângele Lui a spălat fiecare pată.

Binecuvântatul nostru Domn, într-o zi, noi Te vom vedea venind pe nori.
Ştim că acum Tu eşti aici într-un trup duhovnicesc. Lumea nu poate înţelege
aceasta şi nici nu ne aşteptăm ca ei să înţeleagă pentru că Tu ai spus: „Lumea nu Mă va mai vedea…” (Ioan
14.19), dar ştim că ai copii care pot să Te vadă, ai copii care Te cunosc şi
noi Îţi suntem recunoscători pentru aceasta. Te rugăm să străbaţi această
clădire şi să vindeci fiecare persoană bolnavă de aici. Fă aceasta spre slava
Ta, Doamne! Fă ca oamenii să nu stea morţi în păcat, ci să învie şi să
strălucească spre lauda şi salva lui Dumnezeu. Te rugăm aceasta în Numele lui
Isus. Amin.

Dacă Îl credeţi, ridicaţi-vă în picioare şi daţi-I slavă din toată
inima! Veseliţi-vă în Domnul nostru pentru că El este aici şi vă vindecă pe
fiecare spre slava şi gloria Lui.

Domnul să vă binecuvânteze!

– Amin –