1

RELIGIE VERSUS PĂRTĂȘIE – IDOLATRIA BISERICII, Partea a șasea

Este bine să știi că slujești unui Dumnezeu mare. Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Eu sunt vița și voi sunteți mlădițele; fără Mine nu puteți face nimic.” Când îți dai seama că nu poți face nimic fără El, a avea un Dumnezeu mare devine cel mai important lucru. A-L avea pe Dumnezeul cel Atotputernic și Atotștiutor, care nu este niciodată limitat în înțelepciune și în putere, este totul pentru noi, deoarece fără El nu suntem nimic. Dumnezeu este bun! Sigur, noi Îl apreciem în dimineața aceasta și apreciem închinarea.

Acum să trecem la Cuvânt și să deschidem la Ioan capitolul 3. Pe măsură ce continuăm cu subiectul Religie versus Relație, cred că suntem la partea a șasea, iar ca subtitlu am ales Idolatria bisericii. Sper doar că veți merge cu mine și nu veți trage nicio concluzie, ci mă veți lăsa să împărtășesc ceea ce este în inima mea, în timp ce mergem înainte ca să vedem ce are de spus profetul cu privire la aceste lucruri.

Să citim din Ioan 3.19:

Şi judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.

Căci oricine face răul urăște lumina şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.”

  Să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, Îți mulțumim, Tată, pentru bunătatea pe care ne-ai arătat-o, pentru mila și harul tău, Doamne, fiindcă în aceste zile de mare înșelăciune, ai adus un Mesaj, ai adus Pecetea confirmării pentru noi. Doamne, acest Cuvânt ești Tu, și prin Cuvintele Tale, prin deschiderea Cuvântului, ne-ai arătat tot ce avem nevoie în această zi. Doamne, Tu ne-ai dat totul, iar Duhul Tău este aici pentru a crește Cuvântul din Mireasa Ta, pentru a preveni eșecul care a fost în trecut, deoarece ai hotărât că în această zi va exista o Mireasă fără pată sau zbârcitură, prin spălarea în Apa Cuvântului Tău.

Doamne, Tu Ți-ai trimis Cuvântul că să speli Mireasa. Ajută-ne să rămânem sub acest șuvoi, sub acest șuvoi curățitor al Cuvântului Tău descoperit care spală toate petele duhurilor prostituate și le îndepărtează de noi, ca să rămânem curați sub Cuvântul Tău și să fii slăvit în noi. Doamne, fie ca puterea Ta să ne fie de ajuns; puterea Ta să ne călăuzească, să ne conducă și să ne îndrume, pentru că avem încredere în Tine și numai în Tine.

Te rugăm să ne binecuvântezi în această dimineață,  să preiei controlul, să ai întâietate în acest vas, să spui Cuvântul Tău veșnic, Doamne, și să fii proslăvit, fiindcă ne rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin! Puteți lua loc!

Voi citi un citat pe care l-am citit singur, din mesajul Dumnezeu s-a ascuns în simplitate.

La început, când omul a păcătuit și-a arătat natura, că întotdeauna încearcă să se ascundă de Dumnezeu și își face el însuși un mod prin care să se poată simți justificat, o religie. O religie înseamnă o acoperire, așa că a încercat să-și facă propria religie.”

Deci, găsim tot drumul înapoi, în timp, și căderea din grădina Eden. Adam s-a dus și a cusut frunze de smochin pentru că a vrut să-și facă o acoperire, și ni s-a spus că aceasta este natura omului: să se ascundă întotdeauna de Dumnezeu și să încerce să-și facă singur o cale în care se poată simți justificat. Nu să fie neapărat justificat, ci să se simtă justificat.

Așa cum am spus mai devreme, nu contează cât de mult te simți justificat, ci contează dacă ești cu adevărat justificat. Voi puteți să vă simțiți justificați și să greșiți, dar noi trebuie să fim justificați. Amin! Și Dumnezeu ne-a dat o cale prin care putem să fim îndreptățiți. Amin! Această justificare vine prin credință; credința în Cuvântul Său ne aduce în contact cu Ispășirea, iar Ispășirea ne readuce în părtășie cu Dumnezeu.

În mesajul Super-semnul, ni se spune:

Adam, el a încercat să facă o super religie fără ispășire. Ei încă încearcă să facă aceasta, o super religie, o religie, astfel încât să poată trăi oricum ar fi vrut, fără ispășire, și totuși să aibă o acoperire. El a început să o facă la început, și încă încearcă să o facă, dar calea dată de Dumnezeu era o ispășire, și aceasta nu se poate face niciodată altfel, ci trebuie să vină înapoi la o ispășire.”

Acest lucru este atât de important și de crucial! Eu am vorbit despre aceasta și sper că nu va fi reconectată la voi, pentru că voi revizui unele dintre aceste lucruri pe măsură ce mergem înainte. Dar este important să ne dăm seama că diavolul va veni și va încerca să împiedice tot ceea ce a făcut Dumnezeu pentru copiii Săi, și să aducă înșelăciune chiar prin ceea ce a adus Dumnezeu.

Așadar, Dumnezeu le-a adus un profet, pe Moise, le-a adus Legea, le-a adus o rânduială, i-a adus în ordinea prin care să se poată apropia de El, adică prin Cort, prin Templu, prin ritual, prin sărbători și prin toate acestea. Aceste lucruri trebuiau să fie un îndrumător pentru a-i aduce la Hristos, pentru a-i învăța despre Planul Mântuirii, despre ciclul mântuirii și al ispășirii și despre toate aceste lucruri, până când li-l va aduce în Hristos. Dar diavolul a intrat chiar în ceea ce le-a dat Dumnezeu și a pervertit. Dumnezeu a considerat că a sosit timpul ca îndrumătorul să-și încheie lucrarea, pentru că era timpul să vină Hristos. Dar când a venit Hristos, ei au respins Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece chiar mecanismul pe care L-a făcut El ca să-i aducă la Hristos, a fost pervertit de diavolul în ei, ca să-i împiedice să intre în contact cu Hristos.

Așadar, chiar acesta a fost motivul pentru care L-au respins și L-au ucis pe Hristos. Deci, lucrul pe care Dumnezeu l-a folosit ca îndrumător pentru a-i aduce la Hristos, a fost folosit și de diavolul, ca o cale pervertită pentru a-i îndepărta de Hristos atunci când avea să vină în scenă, în deplina manifestare, ca să-L respingă și să-L ucidă.

Înseamnă că trebuie să fim foarte, foarte atenți și să adoptăm abordarea și atitudinea corectă față de lucrurile lui Dumnezeu, deoarece diavolul nu încearcă niciodată să folosească prostituata de pe stradă și bețivul, ca să-i împiedice pe cei aleși, ci folosește religia, folosește chiar locul în care lucrează Dumnezeu; acolo lucrează duhul antihrist. Așadar, trebuie să fim sârguincioși și foarte atenți, pentru că de la început, omul și-a dorit întotdeauna o acoperire și a încercat să-și facă una, astfel încât să se poată simți justificat. Astfel, acum diavolul cunoaște natura omului și va încerca s-o folosească pentru a-l face pe om să-și construiască o acoperire, ceva făcut de mâinile lui, care să-l poată ascunde de Dumnezeu și să-l facă să se simtă justificat. Deci, tot ce are de făcut diavolul, este să-i ofere omului, să-l motiveze să aibă o acoperire, ca să se poată justifica. El va sări de fiecare dată pe om folosindu-se de natura lui, pentru că omul își dorește cu disperare să găsească siguranța, un loc în care să se simtă confortabil și bine și totul să fie în ordine. Aceasta căutăm mereu; pentru aceasta sunt conturile de pensionare, instituția de siguranță socială, de aceea avem asigurări de sănătate. Ce este aceasta? Omul caută cu disperare siguranța. El vrea să fie în siguranță, de aceea a construit case. Știți, aceasta este natura omului, vrea să se asigure, să știe că este în siguranță.

De aceea a avut atât de mult succes Nimrod. Oamenii voiau să fie în siguranță, iar Nimrod le-a spus că singura modalitate de a fi în siguranță era să intre într-o unitate, să aibă un scop comun, să construiască un oraș și un turn, să unească biserica cu statul, cornul bisericesc și cornul civil. Aducându-i împreună, își puteau construi singuri un turn care să reziste Judecății lui Dumnezeu și unindu-se, nu mai puteau fi împrăștiați pe pământ. Dumnezeu a vrut ca ei să fie împrăștiați pe Pământ, dar Nimrod i-a convins că dacă vor fi împrăștiați pe Pământ, nu vor fi în siguranță. Deci, acum diavolul joacă pe nevoia omului de-a avea siguranță și-i oferă o cale prin care să se poată simți în siguranță; să-și facă singur propria siguranță, când nu există nimic ce ar putea face singur.

Fiecare siguranță pe care o aveți este o garanție falsă. Zilele trecute am văzut la știri un articol în care se spunea că cinci mii sau cincizeci de mii, nu îmi amintesc numărul, de polițe de asigurare au fost anulate înainte de un sezon de uragane. Companiile de Asigurări au fost atât de devastate în ultimul timp din cauza uraganelor și au pierdut atât de mulți bani, încât nu au mai plătit asigurările pentru proprietarii caselor distruse, deoarece Compania de Asigurări nu este acolo ca să prosperi tu, ci este acolo ca să prospere ei înșiși. Ele există ca să aibă profituri. Nu sunt acolo pentru tine, pentru că diavolul nu este acolo pentru tine, biroul siguranței nu este cu adevărat pentru tine, ci doar pare că este pentru tine.

Deci, chiar înainte de începerea sezonului de uragane, când se pare că va fi un nou sezon, ca cel de anul trecut, Companiile de Asigurări au anulat cinci mii sau cincizeci de mii de polițe de asigurare pentru proprietarii de case, nu-mi amintesc numărul corect, așa că oamenii au trebuit să se lupte să găsească o altă Companie de Asigurări, pentru că ceea ce caută ei este siguranța. Dar garanția pe care o caută omul este adesea falsă, deoarece Compania de Asigurări nu poate plăti polița. Aceștia pot găsi ceva jos, la pagina 27 a documentului pe care îl derulează până în partea de jos a acestuia, unde scrie că acceptă. De ce? Deoarece Compania de Asigurări încearcă să se asigure. Pentru aceasta sunt documentele respective. Ele nu sunt pentru securitatea voastră, ci pentru securitatea lor. Voi cumpărați garanția de asigurare pentru siguranța voastră, dar aceasta nu are nimic a face cu siguranța, ci este planul diavolului asupra naturii omului care vrea să se simtă justificat, care vrea să se simtă asigurat. Omul este dispus să părăsească Cuvântul lui Dumnezeu, așa cum s-a întâmplat în ziua lui Nimrod, când a fost dispus să lase Cuvântul lui Dumnezeu care-i cerea să se înmulțească și să umple pământul, și s-a unit pentru a avea siguranță.

Astăzi, omul este încă dispus să părăsească Cuvântul lui Dumnezeu pentru siguranță. Vreți să definiți siguranța? Isus a spus: „Cine își va păstra viața o va pierde şi cine își va pierde viața pentru Mine o va câștiga.” (Matei 10.39).De ce este așa? Pentru că Dumnezeu ne cere să acționăm prin credință. În mecanismul de separare al lui Dumnezeu, calea Sa de a vedea falsa siguranță este credința. Aceasta este o cerință. Amin. Noi am fost salvați prin har, prin credință, așa că mecanismul pe care L-a hotărât, îi separă pe cei necredincioși. Este un indicator din viața ta, este chiar lucrul pe care  ți l-a dat Dumnezeu, care este pus în tine încă înainte de întemeierea lumii, este Tronul lui Dumnezeu care are calitatea de a crede Cuvântul lui Dumnezeu și nu orice Cuvânt al lui Dumnezeu, ci Cuvântul lui Dumnezeu pentru ziua ta. Astfel, când crezi Cuvântul lui Dumnezeu pentru ziua ta, pentru momentul în care călătorești pe acest pământ, este un semn că ai parte de acest har, că ești un ales al lui Dumnezeu. Deci, Dumnezeu ne-a dat credința, care nu este o încredere falsă, ci este adevărata siguranță. Credința nu este o siguranță umană mentală, ci este substanța lucrurilor nădăjduite. Deci, credința este substanța, este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite.

Omul nu poate fără Dumnezeu, dar dacă nu se poate baza pe credință, caută o siguranță proprie, și pentru cine vrea o siguranță, încearcă să găsească o super-religie, o super-acoperire, o acoperire puternică sau orice fel de acoperire, pe care  să o poată justifica fără să vină la Ispășire. Noi știm că Sângele unui Înlocuitor nevinovat a făcut Ispășirea pentru tine, dar ca să poți ajunge la ispășire, trebuie să treci mai întâi printr-o judecată. Aceasta este ceea ce evită omenirea. Mai întâi trebuie să vii la o judecată, iar când ajungi la judecată, Dumnezeu te trece prin judecata Cuvântului Său și îți arată că ai greșit și că ești condamnat; acțiunile tale sunt contrare Cuvântului, iar frunzele tale de smochin, acoperirea ta, nu este suficientă pentru a-ți acoperi goliciunea înaintea Domnului, așa că ești expus și ești vinovat. Majoritatea oamenilor nu sunt dispuși să treacă prin această experiență, dar copiii lui Dumnezeu o fac cu bucurie, pentru că Dumnezeu îi aduce la judecată pentru a putea restabili părtășia, prin părtășie.

Deci, când Dumnezeu Tatăl a coborât în ​​grădina Eden, a făcut-o ca să aducă o judecată asupra copiilor Săi, însă imediat după aceea a ucis mielul care le-a dat acoperirea corectă, așa că El a putut să restabilească părtășia. De ce? Pentru că El nu este numai un Judecător; El este un Judecător pentru lume, dar pentru cei aleși este Judecător și Tată, și ca Tată, ne aduce la Ispășire.

Așadar, diavolul poate face cu ușurință o religie atrăgătoare în care nu trebuie să ajungeți la o judecată și nici la o jertfă pentru ispășire, pentru că nu este vorba de restabilirea părtășiei și a unității cu Dumnezeu, ci totul este să te simți justificat. Deci, psihologia omului, natura lui, este confortabilă cu acest lucru și cu ce va merge împreună.

Să ne întoarcem la 1 Ioan 1.5:

Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric.”

Amintiți-vă că tot în Ioan am citit că„judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele.” Ce înseamnă aceasta? Aceasta înseamnă că ei nu au vrut să intre în Lumină, pentru că Lumina le-ar fi expus faptele. Ei n-au vrut ca faptele lor să fie expuse deoarece considerau că faptele lor erau în ordine câtă vreme se puteau simți îndreptățiți.

Așa s-a întâmplat cu religia ebraică. Isus a venit și în timp ce le vorbea, le-a descoperit frunzele de smochin cu care erau înveliți, frunzele de smochin, Legea lui Moise, la care au adăugat și au modificat-o. Ei au luat lumea și au arătat că sunt înveliți cu frunze de smochin. Isus a venit și a făcut lucrarea pe care nu a făcut-o nimeni înainte. El a început să vestească Cuvântul lui Dumnezeu și să răspundă la întrebările pe care le aveau. Astfel, brusc, smochinul a devenit gol, dar în loc să spună: „Doamne, judecă-mă și dă-mi o acoperire”, au spus: „Să scăpăm de individul acesta care ne ia siguranța și ne face să ne simțim inconfortabil!” Laudă lui Dumnezeu! Schimbarea bisericilor nu-i ucide, pentru că încep să-și facă o acoperire din frunze de smochin ca să-și ascundă goliciunea. Simt o presiune spirituală și plecând în altă parte scapă de acea presiune. Dumnezeu are oameni care schimbă bisericile tot timpul și nu este nimic în neregulă cu schimbarea unei biserici, dar depinde de motivul pentru care o fac. Dacă îi conduce Dumnezeu, este perfect, dar dacă fac aceasta încercând să găsească un ordin bisericesc, să rămână confortabili și să fie în continuare la Mesaj, este greșit.

Vedeți, toți suntem susceptibili la aceasta. Aceasta nu este o mână digitală, toată lumea este susceptibilă la acest lucru; va apărea o presiune spirituală și întrebarea este: „Este Cuvântul sau nu?” Nu, cum mă simt? Nu-mi place presiunea aceasta, nu-mi place să mă simt inconfortabil când vin la biserică. Dar întrebarea este: „Este acesta Cuvântul lui Dumnezeu?” Amin! Acesta este Cuvântul judecător al lui Dumnezeu (Amin), încercând să judece faptele mele care sunt în întuneric și să mă aducă la Lumină. Așadar, schimb bisericile sub conducerea lui Dumnezeu, urmând Cuvântul, sau încerc să scap de Lumină, pentru ca acea parte din mine să rămână în întuneric?

Deci, pot să rămân în biserică, să mă îmbrac cum vreau, să ascult muzica pe care vreau s-o ascult și să am puțin din lume, fără să mă expun presiunii vieții care mă face să mă simt inconfortabil, pentru că eu caut confortul, nu judecata și ispășirea. Așadar, bisericile sunt diferite. Fiecare biserică are propriul fel de ordine, dar uneori ne hotărâm să plecăm ca să ne simțim confortabil, așa că ne luăm scrisoarea, la fel ca baptiștii, și plecăm. „Îmi iau scrisoarea de recomandare și plec din biserica aceasta în cealaltă, dar sunt tot baptist.” „Plec de la biserica aceasta la cealaltă și sunt în continuare în Mesaj, dar acest Cuvânt nu mă va mai face să mă simt inconfortabil.”

Acest lucru nu este valabil pentru toți, dar este singurul adevăr pentru unii. Eu nu știu cine este adevărat și cine nu este adevărat, pentru că este o lucrare individuală, dar suntem susceptibili la acest fel de gândire, la această natură a omului. Noi trebuie să renunțăm la acest fel denominațional de a gândi, „pot să-mi mut scrisoarea sau calitatea de membru prin propria mea voință, pentru propriul meu confort și pentru pacea mea, și totul va fi în ordine pentru că sunt încă în Mesaj.” Poate nu ați fost niciodată în Mesaj, pentru că Mesajul este Hristos, nu este un grup de oameni, o clădire, sau o biserică; nu suntem noi, nu este o înțelegere comună, nu este un set de doctrine. Amin. Mesajul este Hristos, este o respirație vie, Isus Hristos prezent astăzi; acesta este Mesajul.

Așadar, mulți oameni vor să se elibereze de sentimentul că se simt inconfortabil și să rămână în Mesaj, dar întrebarea este: „Unde te afli în Mesaj?” Voi nu puteți să vă alăturați Mesajului prin apartenența la biserică. Singura cale prin care sunteți în Mesaj, este prin nașterea din nou, deci trebuie să vă nașteți în Hristos. Amin! Când presiunea te face să te simți inconfortabil, există o întrebare: Este sau nu Cuvântul? Nu cât mă simt de confortabil, ci este Cuvântul sau nu este Cuvântul? Dacă este Cuvântul, spunem: „Doamne, judecă-mă!” Dacă nu este Cuvântul, spunem: „Doamne, ajută-l pe fratele meu.” Aceasta înseamnă că nu trebuie să pleci până nu te îndrumă Dumnezeu, și desigur, nu trebuie să admiți că acesta nu este Cuvântul.

Să ne întoarcem la 1 Ioan 1.5: „Vestea pe care am auzit-o de la El şi pe care v-o propovăduim este că Dumnezeu e lumină şi în El nu este întuneric.

Dacă zicem că avem părtășie cu El şi umblăm în întuneric, mințim şi nu trăim adevărul.

Dar, dacă umblăm în lumină, după cum El Însuși este în lumină (nu unde strălucea lumina, ci unde strălucește lumina), avem părtășie unii cu alții; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăță de orice păcat.” Umblatul în Lumină ne va aduce în Ispășire, de aceea fratele Branham a spus: „Ei cred că aduc oamenii la Sânge, dar au respins Planul care-i aduce la Cuvânt. La care Cuvânt? Cuvântul pentru ziua ta. Amin!

Este umblarea în Lumină, așa cum este și El în lumină, iar dacă pășiți în lumină, El este în lumină. Aceasta este singura cale prin care am avut părtășie unul cu altul. Amin! A avea o senzație de părtășie nu este egală cu părtășia. Tu nu ești în părtășie prin efortul tău, ci singura modalitate de-a avea părtășie unul cu altul este să umbli în Lumină, pentru că El este în Lumină. Apoi „avem părtășie unii cu alții; şi sângele lui Isus Hristos ne curăță de orice păcat.” Cum vom ajunge la Sângele lui Isus, care ne aduce Ispășirea, dacă alegem să rămânem în întuneric? Deci, trebuie să umblăm în Lumină pentru că Dumnezeu este lumină şi în El nu este întuneric.

Așadar, Lumina va expune toate fisurile întunecate din viața noastră. Lumina va străluci și te va cerceta, lumina va găsi calea, pentru a descoperi fisurile despre care n-ai știut  și n-ai avut niciun indiciu că sunt acolo.

Profetul lui Dumnezeu spune:

Doamne, în seara aceasta stau pe această platformă, cu Evanghelia, și mă rog pentru aceste batiste care vor merge la bolnavi. Lasă rugăciunea credinței să vină în inimile noastre, iar dacă există ceva necurat, ia-ne acum la judecata Ta, fiindcă vrem să fim bine. Dacă vii să ne judeci, implorăm mila Ta. Arată-ne greșelile, Doamne, ca să putem lua Sângele Tău să ne curețe.”

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, citim:

Observați, în aceste zile din urmă, Lucifer face același lucru. Puteți s-o vedeți? („Amin”). Diavolul face același lucru, zidind o biserică hibridă, un hibrid prin membri hibrizi, hibrizi prin cunoștință în loc de Cuvânt, printr-un om intelectual în loc de un om născut din nou, zidind o împărăție intelectuală care va străluci mai puternic decât neînsemnata turmă mică a lui Hristos. Vedeți? Cine sunt cei care au făcut aceasta? Îngerii căzuți.

Biblia spune că îngerii căzuți au fost cei care au ascultat de Lucifer în loc de Hristos, Căruia i-au aparținut odată. Este corect?

Acum ascultați cu atenție! Îngerii căzuți. Ce fel de îngeri? Luther, Wesley, catolici, penticostali, care nu și-au păstrat starea lor dintâi așa cum a făcut îngerii, și au căzut în organizație, așa cum a fost principala prindere a lui Lucifer la Niceea. Și ce au făcut ei? Au organizat o mare asociație ecumenică de preoți, să facă „un chip al fiarei”, așa cum spune Biblia. Ei zidesc această uniune creștină care va închide ușile acestei biserici și altora ca aceasta. Îl puteți vedea pe Lucifer făcându-și lucrarea?

Nu uitați că încerc să vă aduc tripla descoperire a tainei lui Dumnezeu. Ce au făcut ei? S-au vândut complet argumentelor înțelepciunii şi educației, cum a făcut odinioară Eva, și cum au făcut îngerii căzuți. Wesley a fost un om a lui Dumnezeu; dar ce a urmat după el? Îngerii căzuți au pătruns înăuntru. Ce au fost îngerii căzuți la început? Îngerii au fost primele creații ale lui Dumnezeu care au căzut în păcat, urmându-l pe Lucifer. Vedeți ce au devenit? Îngeri căzuți. Organizațiile au apărut în urma oamenilor lui Dumnezeu, care au fost trimiși să restabilească Adevărul. Ce s-a întâmplat? Înainte ca Adevărul să pornească şi să fie proclamat pentru a se ajunge la descoperirea reală a lui Hristos, îngerii căzuți au pătruns înăuntru, au luat totul în stăpânire şi au făcut din lucrarea lui Dumnezeu o denominațiune.

Acesta este motivul pentru care trebuia să fie descoperită taina Peceții a șaptea. Acum înțelegeți?

Ce a spus el? El a spus că motivul pentru care a descoperit Pecetea a șaptea, motivul pentru care a descoperit taina din Apocalipsa 2.17, este pentru că îngerii căzuți sunt acolo, intrând constant în fiecare mișcare a lui Dumnezeu. Unde intră îngerii căzuți, în barul prostituției sau în arenele sportive? Nu! Îngerii căzuți au intrat în fiecare mișcare a lui Dumnezeu, iar acum, vin să îi convingă pe oameni să nu mai umble în Lumina lui Dumnezeu, ci să ia acest Adevăr al lui Dumnezeu și să Îl modeleze după propriul interes, într-o formă de acoperire. Aceasta au făcut îngerii căzuți; au făcut-o la început și continuă s-o facă până la capăt. De aceea, fratele Branham a spus că trebuie să vină descoperirea tainei Peceții a șaptea. De ce? Pentru că a profețit că va fi o Mireasă fără păcat, acesta fiind motivul pentru care a venit profetul din Maleahi 4. Motivul pentru care trebuia să fie un profet conform Apocalipsa 10.7, este pentru că Adam a primit o mireasă, iar acea mireasă din planul original al lui Dumnezeu, a căzut, a intrat în ruină, așa că El a trebuit să Își facă din nou Capodopera și trebuie să ajungă într-un moment în care va avea o Mireasă fără păcat, care nu va cădea în păcat, așa cum a căzut mireasa tot timpul.

Biserica a căzut din cauză că cele două vițe se împletesc și încep să construiască un sistem în jurul fiecărui Adevăr al lui Dumnezeu, așa că Adevărul lui Dumnezeu este prins în acel sistem. Dar, laudă lui Dumnezeu că El a adus descoperirea tainei Peceții a șaptea, a luat Sabia și a rupt perdeaua de sus până jos, astfel încât să-L puteți vedea pe Hristos, să puteți vedea mila care este în Hristos. De ce a trebuit să fie dezvăluită taina Peceții a șaptea în această zi? Din cauza celor întâmplate în Biblie, pentru că au intrat îngerii căzuți.

Dar lăudați-L pe Dumnezeu că după ce a deschis Pecetea, a ucis toți îngerii căzuți și nu mai sunt pe pământ să încerce să influențeze lucrarea lui Dumnezeu. Ei știau toată lucrarea, se predau și au spus: „Renunț! Revelația este prea mare pentru mine, așa că nici măcar nu mai încerc.” Laudă lui Dumnezeu!

În mesajul Mergând dincolo de tabără, fratele Branham a spus:

Am ajuns să cred tot mai mult că oamenii nu ajung la Hristos. Sunt aici ca să încerc să vă ajut în toate felurile posibile, să vă vorbesc cât pot de clar și să vă arăt Adevărul, iar voi veți suferi cu mine. Pe măsură ce mergeam și predicam în întreaga națiunea, îi priveam pe oameni și sunt pe deplin convins că oamenii nu ajung la Hristos, cel care ridică împotrivirea fiind vrăjmașul. Motivul pentru care cred aceasta, este că nu El este Ținta spre care sunt îndreptați. Fie că au fost îndreptați spre o dogmă sau doctrină, spre un partid sau experiență, spre o senzație sau ceva ca aceea, în loc să fie îndreptați la Hristos, Cuvântul.”

Dacă le arătăm la oameni altceva decât Cuvântul, nu îi îndreptăm spre Hristos, de aceea, aș vrea să fim atenți și să ne asigurăm că înțelegem ceea ce știm deja, că îndreptarea lor spre Cuvânt înseamnă îndreptarea spre Lumină, așa cum este El în lumină. Unde era lumina? Dacă vreau să-i îndrept pe oameni spre Lumină, trebuie să le arăt unde este soarele pe cer.

Astfel, la nouă dimineața, aș spune: „Soarele este acolo, îl vezi?” Dar dacă la prânz arăt în spate și spun: „Soarele este acolo! A fost acolo, știu că a fost acolo. Continuă să te uiți acolo!”, nu-i mai îndrept spre soare. La ora șase poți arăta unde era la prânz și să spui că era acolo, dar trebuie să arăți aici și să spui: „Soarele este aici.” Vedeți, prea mulți oameni au arătat spre strălucirea epocii anterioare, crezând că este bună, dar ei nu găsesc Ispășirea, nu găsesc o restaurare a părtășiei cu Dumnezeu. Și pentru că nu găsesc o restaurare a părtășiei cu Dumnezeu, Satan este întotdeauna pervertitorul, este cel care se mută și încearcă să ia locul lui Dumnezeu. Astfel, când îi arăți cuiva strălucirea epocii anterioare, îi arăți de fapt un loc unde nu strălucește soarele, pentru că soarele a strălucit acolo și a plecat, însă mai este puțină lumină. Deci, aceasta ar putea fi o înșelăciune, ar putea fi o reflecție, ar putea fi acolo o lumină, și ei vor merge în lumina aceea, dar Hristos a mers mai departe, iar tu trebuie să vii cu El în Lumina prezentă, pentru că numai așa poți găsi Ispășirea și restaurarea părtășiei cu Tatăl.

Tu te întorci și ești adus în părtășie cu biserica, iar dacă este tipul greșit de biserică, vei fi adus în părtășie cu Satan însuși, pentru că el este capul bisericii false. Cum este posibil acest lucru? Așa a fost întotdeauna.

Citesc în continuare din Mergând dincolo de tabără:

De aceea, cred că oamenii lasă destinația lor veșnică pentru ceva dogmă sau senzație, cum a spus cineva: „Am dansat în Duhul.” Sau: „Am vorbit în limbi; am simțit foc peste tot în mine.” Dar știți că toate lucrurile acelea pot fi imitate de diavolul? Există numai un lucru care nu poate fi imitat, iar acesta este Cuvântul. În bătălia dintre el și Isus, de fiecare dată Isus l-a învins prin „Este scris,” prin Cuvânt! Cred că motivul pentru care oamenii nu se predau astăzi lui Hristos, este pentru că mulți dintre ei sunt îndreptați spre o denominațiune. „Puteți să vă atașați de biserica noastră”, sau „Puteți citi catechismul nostru”, sau „Puteți crede doctrina noastră,” sau ceva sistem de vreun fel. Ei sunt îndreptați pe o cale greșită, iar acțiunile lor și viața pe care o trăiesc fără Hristos, dovedește aceasta. 

Nu vreau să rănesc simțurile cuiva, dar înainte și înapoi, prin națiune, am condamnat femeile care poartă părul scurt, am condamnat femeile care poartă pantaloni scurți și folosesc machiaje. Dar în fiecare an devine mai rău. Aceasta arată că pe undeva există un alt deget,  care le îndrumă pe altă cale, așa că  nu mai ajung la Hristos.

Ei spun: „Noi aparținem la o biserică. Biserica noastră nu face…” Nu contează ce crede biserica ta. Dumnezeu a spus că este greșit. Diferența o face ceea ce crezi tu, dacă mergi spre Hristos.”

Tu vrei să mergi la o biserică și să crezi Adevărul, dar adevărata întrebare este: „Ce crezi?” Voi puteți crede greșit în biserica potrivită și puteți crede corect în biserica greșită, dar biserica corectă nu vă face un credincios corect și nici un credincios greșit. Este vorba despre fiecare individual.

Să mergem la Marcu 16 și să aruncăm o privire asupra câtorva Scripturi. Marcu 16.15:

Apoi le-a zis: „Duceți-vă în toată lumea şi propovăduiți Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar cine nu va crede va fi osândit.

Iată semnele care vor însoți pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi,

vor lua în mână șerpi, dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma, își vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoși.”

Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer şi a șezut la dreapta lui Dumnezeu.

Iar ei au plecat şi au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei şi întărea Cuvântul prin semnele care-l însoțeau. Amin.”

Există un motiv pentru care am citit acest lucru, iar acesta este lucrarea lui Isus pentru Biserica Sa și lucrarea Lui cu ei. Credincioșii sunt acolo, iar El le spune să predice Evanghelia și le promite că va fi însoțită de semne și minuni, ca dovadă că ceea ce predică este Adevărul. Dar Isus nu a stabilit mai întâi rânduiala Bisericii, ci le-a spus să predice Evanghelia. Așadar, modelul biblic a stabilit un model foarte specific, așa că primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să predicați Evanghelia, nu să duceți pe cineva la biserică, deoarece există o ordine și o structură corectă în biserică. El urma să stabilească biserica și ordinea bisericii, dar când i-a trimis prima dată pe ucenici, nu a început prin a stabili ordinea bisericii, ci a chemat oamenii să vină la Hristos. El le-a spus să meargă și să predice Vestea bună, să predice Evanghelia, să predice Adevărul, iar după ce Mesajul a fost vestit, a venit apostolul Pavel și a pus bazele bisericii. Astfel, noi trebuie să avem ordinea corectă și gândirea corectă în ordinea corectă, primul lucru care trebuie făcut, fiind predicarea Evangheliei lui Isus Hristos și după aceea urmează stabilirea ordinii bisericii.

De multe ori, am încercat să-i aducem pe oameni sau chiar noi am încercat să intrăm în rânduiala bisericii, pentru a primi Evanghelia. Dar voi puteți ajunge în rânduiala bisericii fără să primiți niciodată Evanghelia. Puteți fi crescuți în ordinea și structura bisericii, și poate fi o ordine și o structură corectă, dar dacă nu ați auzit Evanghelia, nu v-ați pocăit, chiar dacă v-ați botezat. Nu ordinea bisericii este pe primul loc, ci Evanghelia este pe primul loc. De aceea, dacă invităm pe cineva la biserică, îl invităm la Cuvânt, nu-l invităm să devină membru al bisericii, pentru că este înrădăcinat în natura omului să dorească  să găsească siguranță. Astfel, dacă un bărbat sau o femeie are încredere în alt bărbat sau femeie, dacă are încredere spirituală în ei, când aceștia le vor spune că această biserică este corectă, că are ordinea corectă, învățătura corectă și Adevărul corect, îi vor crede. Voi puteți convinge pe cineva să se alăture bisericii, deși nici măcar nu a primit Evanghelia. Totuși, o va face datorită încrederii pe care o are în voi și pentru că i-ați spus că acolo unde mergeți este Adevărul. Ei iau experiența voastră și devin o parte a bisericii, se înrădăcinează în biserică devenind parte a închinării și vin în fiecare duminică. Încep chiar să ajute în biserică, să participe la părtășie, să devină parte a vieții bisericești, însă nu ajung niciodată la Evanghelie. Despre aceasta vorbește fratele Branham. Isus i-a trimis să predice Adevărul în zilele lor, apoi l-a trimis pe Pavel să întemeieze biserica.

Astăzi, voi încerca să fiu atent, pentru că Adevărul lui Dumnezeu este o plimbare pe muchie de cuțit. Un pas la dreapta sau la stânga te poate duce la un milion de mile depărtare, iar fratele Branham a spus că Dumnezeu vă lasă să alegeți. Puteți decide. „Știi, este o problemă cu biserica, este o problemă cu slujba, oamenii au încurcat Mesajul, așa că rămân acasă și ascult singur.” Aceasta este contrar cu ceea ce a învățat profetul și a stabilit Pavel. Deci, așa ceva este greșit. Atunci, gândul este: „Știi, știu că Hristos Se manifestă în Mireasa Sa și aceasta este o Biserică strălucitoare, așa că mă voi alătura bisericii ca să fac parte din Mireasă.” Dar cu toate că împliniți toate poruncile apostolului Pavel, vă adunați pentru biserică, țineți rânduiala și structura bisericii, sunteți supuși celui mai mare, nici măcar nu ați venit pe calea cea bună și nu mergeți în Lumină, așa cum este El în Lumină. De ce? Pentru că vreți să fiți atașați Lui, dar voi nu puteți fi atașați, ci trebuie să vă nașteți în Lumină. Astfel, unii oameni au un concept greșit când încep să vorbească despre biserică, mă refer la abordarea greșită a bisericii.

Când mi-am intitulat tema, Idolatria bisericii, am știut că există o Biserică adevărată, dar fratele Branham a încercat de multe ori, spre sfârșit, să separe biserica și Mireasa.  Mireasa este Biserica celor aleși care are Adevărul, apoi este restul bisericii. Fratele Branham a încercat să arate viața negativă a bisericii pentru că încerca să scoată Mireasa din mijlocul bisericii. Dar și Mireasa este o Biserică, este Biserica strălucitoare. Trebuie spus că într-o adunare locală care crede Mesajul, nu întreaga biserică este Mireasă. Este corect? Nu este plăcut să spui aceasta, dar așa a spus fratele Branham. În fiecare grup de credincioși sunt credincioși adevărați și necredincioși, iar faptul că participați la o adunare potrivită nu vă garantează că sunteți Mireasa. Chiar și Mireasa trebuie să se adune într-o biserică locală pentru a vedea linia fină.

În continuare doresc să citesc mai departe din mesajul Mergând dincolo de tabără:

Știu că există ceva motiv pentru care oamenii nu ajung la Hristos. Dacă ar face-o, nu s-ar comporta așa. Isus a suferit dincolo de porți, ca să poată sfinți poporul cu Propriul Său Sânge. Cuvântul „sfințire” provine dintr-un cuvânt grecesc, compus, care înseamnă „curățat și pus deoparte pentru slujbă.” Dumnezeu Își curăță poporul de murdăria lumii și-l pune deoparte pentru slujbă. „De aceea și Isus, ca să poată sfinți poporul cu propriul Său Sânge, a suferit dincolo de poartă.

Chiar și oamenii Evangheliei Depline, au venit înapoi la rutina din care au ieșit. Ce a fost Biserica Penticostală cu patruzeci sau cincizeci de ani în urmă? Ei au blestemat, au condamnat, și au ridiculizat bisericile din care ei au ieșit, denominațiunile acelea. Ce au făcut? S-au întors în același loc din care au ieșit, „ca un câine la vărsătura lui, și ca o scroafă la mocirla ei”, iar acum, bisericile lor sunt la fel de întinate ca ceilalți.”

Ce spune fratele Branham aici? Că în anul 1964 ei privesc în urmă la revărsarea din 1906, iar acum, când au trecut puțin peste cincizeci de ani de atunci, s-au întors exact în lucrurile pe care le-au blestemat și din care au ieșit. De ce? Pentru că îngerii căzuți au intrat și i-au dus înapoi la ceea ce erau înainte.

Așa cum am spus în dimineața aceasta, oamenii sunt la fel ca Petru, care a spus în sfântul Matei 17.4-8: „Doamne, este bine să fim aici; dacă vrei, am să fac aici trei colibe.”

Dar Duhul i-a îndemnat să nu facă aceasta, ci a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; de El să ascultați”, și El este Cuvântul. El este Acela la care trebuie să privim, Cuvântul, nu la entuziasmul nostru sau altceva. „El este Cuvântul Meu; de El să ascultați!” Și ce au văzut după ce le-a vorbit vocea Lui?

Nici chiar Moise și Ilie nu au mai fost prezenți; nu a mai fost niciun crez; nu a mai fost nimic decât Isus singur, și El este Cuvântul. Aceasta este tot ce au văzut ei. Acum, „Să ieșim afară din tabără.”

Așadar, când erau pe Muntele schimbării la față, ei au avut viziuni. I-au văzut pe Moise și Ilie vorbind cu Isus, iar Moise și Ilie au reprezentat Vechiul Testament, Legea și profeții. Când a văzut aceasta, Petru a spus: „Să facem trei colibe”, dar El i-a zis: „Nu, nu înțelegi! Tot ce s-a întâmplat a fost ca să te aducă la aceasta, nu ca să vă întoarceți să construiți o colibă pentru Moise.” Moise a spus să ieșim, nu să ne întoarcem în cort sau la profeți. Profeții ne-au îndemnat să privim la El, nu să ne întoarcem și să ridicăm un cort. Toată Lumina și slava din epocile anterioare încercau să vă aducă la Viața din timpul prezent. Și când au vrut să facă aceasta, Glasul le-a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit; ascultați-L!” Cine este Acesta? Cuvântul. Care Cuvânt? Cuvântul descoperit pentru ziua ta. Ascultați-L!

În Edenul Satanei, profetul spune:

Haideți să ne uităm la această mare… pentru câteva minute, la această mare zi păcătoasă în care trăim acum. Eu nu cred că a existat vreodată o zi ca aceasta, despre care am citit vreodată în istorie… Au fost zile mari de persecuție, când copiii lui Dumnezeu au fost dați la moarte de fiecare mână, dar ca să vezi amăgirea vrăjmașului, nu am avut niciodată o zi ca aceasta în care trăim acum. Aceasta este cea mai vicleană și amăgitoare epocă.”

De ce a trebuit să fie descoperite tainele celor șapte Peceți? Din cauza a ceea ce s-a întâmplat cu bisericile de-a lungul istoriei (Amin), ele au trebuit să fie deschise pentru că aceasta este cea mai înșelătoare epocă. Amintiți-vă că aceasta este epoca în care El va avea biruință, când va avea o Mireasă după Cuvântul Său, care nu va cădea în aceeași capcană a diavolului în care a căzut înainte. Aceasta a făcut deschiderea Peceții pentru noi. A îndepărtat mahrama. Gândește-te doar să fii expus. Profetul a spus:

Au fost zile mari de persecuție, când copiii lui Dumnezeu au fost dați la moarte de fiecare mână, dar ca să vezi amăgirea vrăjmașului, nu am avut niciodată o zi ca aceasta în care trăim acum. Aceasta este cea mai vicleană și amăgitoare epocă. Este cea mai vicleană zi din toată istoria omenirii, de aceea, creștinul trebuie să fie mult mai vigilent astăzi decât a fost în orice altă epocă.”

Deci, nu vă simțiți confortabil pentru că avem o biserică bună și avem un Mesaj; trebuie să mergem la biserică! Nu este momentul să vă relaxați și să vă simțiți confortabil, să spuneți: „Totul este bine cu mine, totul este bine!” Acesta este momentul când creștinul trebuie să fie mult mai vigilent astăzi decât a fost în orice altă epocă.

Acum, întorcându-ne în zilele persecuției Romei împotriva bisericii creștine, creștinul a mers în arenă și a fost dat la lei sau ceva de felul acesta, pentru mărturia lui că este creștin, dar sufletul său a fost mântuit pentru că era un credincios pur, nealterat în fata lui Dumnezeu și și-a pecetluit cu bucurie mărturia cu sângele său. Venele lui s-au deschis sau trupul lui a fost sfâșiat și sângele a curs, dar el striga cu o credință adevărată: „Doamne Isuse, primește duhul meu!”

Dar acum, viclenia diavolului îi face pe oameni să creadă că sunt creștini când nu sunt. Aceasta este problema. Tu nu trebuie să-ți pecetluiești… Aceasta este o zi mai înșelătoare ca atunci când trebuia să-ți pecetluiești mărturia cu propria viață. Diavolul și-a așezat fiecare capcană înșelătoare pe care o poate pune, pentru că este un înșelător. Isus a spus în Matei 24 că ziua aceasta în care trăim, va fi cea mai amăgitoare zi care a fost vreodată „atât de aproape încât, dacă ar fi cu putință, i-ar înșela chiar și pe aleșii lui Dumnezeu.”

  Mai departe, citim: „Dumnezeul acestei lumi de astăzi, persoana la care se închină lumea de astăzi, este Satan. Oamenii se închină lui Satan din neștiință, dar acesta este Satan care se personifică pe el însuși ca biserica, vedeți, ca biserica. Ei se închină Satanei, crezând că se închină lui Dumnezeu prin biserică, dar ea este calea pe care a făcut-o Satan. „Oh,” voi ziceți, „stai puțin, noi predicăm Cuvântul.”

Uitați-vă înapoi la textul meu din seara aceasta. Satan a fost cel care i-a predicat Cuvântul Evei, la început, și i-a spus: „A zis Dumnezeu…,” vedeți?

Aceasta este interpretarea greșită la partea din Scriptură care se referă la acea zi. El te lasă să înțelegi că tot ce a făcut Isus a fost perfect bine; te lasă să înțelegi că tot ce a făcut Moise a fost perfect bine, dar când iei promisiunile pe care El le-a dat pentru această zi, ți le aplică pentru o altă epocă.”

Să ne întoarcem la Numeri 21.6:

Atunci, Domnul a trimis împotriva poporului niște șerpi înfocați, care au mușcat poporul, așa încât au murit mulți oameni în Israel.

Poporul a venit la Moise şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi acești șerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.

Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un șarpe înfocat şi spânzură-l de o prăjină; oricine este mușcat şi va privi spre el va trăi.”

Moise a făcut un șarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină şi oricine era mușcat de un șarpe şi privea spre șarpele de aramă trăia.”

Să mergem acum la 2 Împărați capitolul 18. Noi toți suntem foarte familiarizați cu șarpele de aramă, care este de fapt o prefigurare a lui Isus Hristos care a plătit prețul Ispășirii pentru mușcătura șarpelui din grădina Eden. Așadar, este o prefigurare a lui Isus Hristos, este un semn bun. A fost un simbol bun, un stâlp bun și a adus o vindecare reală și o ispășire reală pentru acea zi. A fost Cuvântul lui Dumnezeu manifestat în acea zi, iar Cuvântul lui Dumnezeu manifestat în acea zi, a adus viață din mușcătura șerpilor înfocați. În ordine.

Deci, a fost Lumina, a fost Viața, a fost Cuvântul adus de profet; el a ridicat șarpele pe un stâlp, conform Cuvântului lui Dumnezeu, arătând că Hristos a fost ridicat și a murit pe o cruce pentru a plăti prețul pentru mușcătura înfocată a șarpelui sau pentru mușcătura șarpelui înfocat. Deci, a fost un semn bun, a fost o lucrare bună, a fost Cuvântul Domnului pentru acea zi și a fost corect.

Să mergem în 2 Împărați 18, când a împărățit Ezechia. Când a ajuns împărat, Ezechia a făcut multe lucruri bune. În primul rând ni se spune că „a îndepărtat înălțimile, a sfărâmat stâlpii idolești, a tăiat astarteele şi a sfărâmat în bucăți șarpele de aramă pe care-l făcuse Moise.” Este același șarpe de aramă.

 De ce l-a făcut Moise? Pentru că așa i-a spus Dumnezeu. Care a fost scopul pentru care a fost ridicat? Să le salveze viața. „…a sfărâmat în bucăți șarpele de aramă pe care-l făcuse Moise, căci copiii lui Israel arseseră până atunci tămâie înaintea lui: îl numeau Nehuștan.” Copiii lui Israel au început să se închine șarpelui de aramă, dar Dumnezeu nu a vrut niciodată ca ei să se închine în fața acelui șarpe, ci a vrut ca El să fie iubit de popor.

Dumnezeu a poruncit să facă un șarpe de aramă, iar acesta a fost Cuvântul manifestat în acea zi, când Dumnezeu a adus o judecată asupra lor. Dar când a adus judecata, Dumnezeu le-a adus și o ispășire pentru a le salva viața, iar aceasta a fost șarpele de aramă. În ziua aceea s-a realizat un lucru măreț, pentru că dacă cineva a fost mușcat și a privit la acel șarpe, a trăit.

În Ziua Recunoștinței, ei ar fi  trebuit să fie mulțumitori lui Dumnezeu, pentru Dumnezeu, pentru Moise care L-a ascultat pe Dumnezeu și pentru tot ce a făcut prin el, să fie recunoscători pentru toată lucrarea și să fie conștienți că nu omul a făcut aceasta. Dar câteva generații mai târziu, au ajuns să facă un idol din tot ceea ce a poruncit Dumnezeu să facă. Au început să ardă tămâie și să se închine idolului, așa că tocmai ceea ce le-a dat Dumnezeu ca să-i mântuiască, a devenit lucrul care le-a deviat închinarea de la Dumnezeu. Astfel, sub idolatrie, cel venerat este Satan, pentru că el este tatăl idolatriei. Cel ce practică idolatria se închină la ceva ce face cu mâinile lui, crezând că acel lucru îl reprezintă pe Dumnezeu. Deci, idolatria este ceva ce creezi tu însuți și îl creezi reprezentându-L pe Dumnezeu. Așa că ei au creat acel lucru (șarpele de aramă) conform Cuvântului lui Dumnezeu, și a fost făcut de om sau de oameni puși să-l facă pentru a-i salva, dar ulterior a trebuit distrus.

Așadar, problema nu a fost niciodată șarpele de aramă; problema a fost abordarea lor cu privire la șarpele de aramă. Șarpele de aramă nu a fost niciodată diabolic! Oh, sper că ați înțeles acest lucru! Voi nu puteți să dați vina pe șarpele de aramă. Problema nu era șarpele de aramă, problema era inima oamenilor care doreau să se închine șarpelui de aramă.

Acum mi-a venit în minte ceva. A fost un grup de oameni care au început să-l înalțe pe fratele Branham ca pe Isus Hristos, botezând în numele lui și idolatrizându-l. Nu a fost niciodată vina fratelui Branham pentru că a fost ales de Dumnezeu; darurile lui au fost rânduite de Dumnezeu și lucrările din viața lui erau pentru îndreptățirea lui Dumnezeu, dar ceea ce au făcut oamenii cu el a fost în opoziție cu ceea ce voia să facă Dumnezeu. Așadar, nu a fost vina lui, ci a fost vina închinătorilor; așa cum nu a fost vina lui Moise pentru facerea șarpelui de aramă, nu a fost vina șarpelui de aramă și nu a fost vina lui Dumnezeu. A fost vina închinătorilor, care au avut o atitudine greșită, o abordare greșită și au adus o închinare greșită, fiind înșelați prin faptul că au venerat șarpele de aramă. În această generație, oamenii au fost înșelați să-l venereze pe fratele Branham, deoarece duhurile nu mor, ci merg mai departe. Duhurile nu mor, așa că unii se închină încă lui William Branham.

Dacă ascultați mărturia lui Dawson Ryland, el spune că într-o zi a vorbit cu fratele Branham, iar el s-a plâns că există oameni care botează în numele lui. Fratele Branham era împotriva acestui lucru și i-a împărtășit aceasta lui Dawson Ryland. El nu a fost Fiul omului, ci în trupul acelui fiu al omului a fost Isus Hristos Însuși. Dar ei au greșit pentru că au confundat vasul pe care L-a folosit și în care a locuit El, cu El Însuși, ceea ce a făcut să alunece în idolatrie. Ei au început să ia vasul folosit de El și să i se închine, în loc să se închine lui Dumnezeu care folosea vasul. Acesta este duhul idolatriei și așa cum am spus, în spatele întregii idolatri este Satan, el fiind cel căruia i se aduce de fapt închinare, pentru că Isus Hristos nu poate primi acest fel de închinare. Prin faptul că venerează un om, singurul care poate primi această închinare este diavolul.

Dați-mi voie să vă citesc ceva din mesajul Dumnezeu care este bogat în îndurare:

„Același lucru cred că s-a întâmplat şi în epocile Bisericii: Dumnezeu ni l-a trimis pe Martin Luther cu mesajul lui, apoi a venit John Wesley cu mesajul lui şi a urmat mesajul penticostal. Dar ce am făcut cu ele? Exact ce au făcut ei cu șarpele de aramă, niște idoli: „Eu aparțin acolo… Eu fac parte de dincolo…” Vedeți, voi aparțineți de un lucru căruia îi lipsește sinceritatea, care nu este în legătură cu slujirea adevărată şi dumnezeiască a Cuvântului.

Ce s-a întâmplat când ei au făcut din acel șarpe un idol? Biblia spune că profetul l-a luat și l-a sfărmat în bucăți. Aleluia! Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este un profet care să distrugă idolatria denominațiunilor. Oamenii cred că dacă aparțin de o denominațiune sau de o confesiune religioasă ajung în cer, dar aceasta trebuie distrusă, arsă şi aruncată. Dumnezeu este bogat în îndurare.

Noi am fost cu toții în haosul întunericului, dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, ne-a trimis adevăratul Duh Sfânt cu propria interpretare. Cât de minunat Se dovedește El chiar aici în clădire, în nemăsurata Sa îndurare! Desigur. Ei credeau că șarpele ridicat şi atârnat de Moise pe prăjină, la porunca lui Dumnezeu, trebuia doar privit ca să fie vindecați, fără nicio sinceritate. Da, ei au stat acolo şi l-au privit, dar mai târziu au făcut din el un idol, dar Dumnezeu a trimis un profet şi a poruncit distrugerea acelui șarpe.

Toți cei care nu au privit spre șarpele ridicat de Moise în pustie, au pierit. Dumnezeu pregătește o cale, dar dacă refuzați să-i dați atenție şi rămâneți de partea cealaltă; dacă țineți tare de o confesiune şi nu vreți să priviți în Cuvânt ca să vedeți dacă este adevărat sau nu, veți pieri ca toți ceilalți care au privit într-acolo. Dumnezeu nu Se schimbă niciodată, așa că dacă Biblia spune că cine nu a privit într-acolo, a murit, înseamnă că şi astăzi este exact la fel.

Mai târziu, oamenii au păcătuit, cum au făcut întotdeauna, pentru că atunci când au văzut că sunt vindecați fără sinceritate, au făcut din acel lucru  un idol. Ei aparțineau undeva, exact cum este şi astăzi, şi s-au gândit că este suficient. Acum noi vedem diferența.

Ispășirea şi semnul au fost bune pentru timpul acela, erau în ordine, dar au fost valabile numai pentru timpul Exodului. Acest lucru a fost valabil numai pentru Exodul acela.

Mesajul neprihănirii, pe care l-a adus Martin Luther, a fost valabil pentru timpul lui Luther. Sfințirea a fost valabilă pentru epoca lui Wesley, apoi a urmat epoca penticostală. Restituirea darurilor este un lucru foarte bun; ea a fost valabilă pentru epoca aceea, dar acum mergem mai departe. Acum suntem dincolo de aceasta, pentru că am făcut același lucru ca şi ceilalți, şi anume, un idol: „Eu aparțin de linia aceasta… Eu aparțin de linia cealaltă…”

Acum vreau să vedeți ce se întâmplă cu înșelăciunea care ne înconjoară. Când oamenii iau o abordare greșită a lucrurilor lui Dumnezeu, Dumnezeu va trimite pe cineva care va sparge şi va rupe în bucăți acest lucru, şi va legitima Cuvântul Său deplin. Slavă lui Dumnezeu pentru că putem vedea că Acesta este adevăratul Dumnezeu bogat în îndurare!

Priviți ce spune în Edenul Satanei:

De aceea a făcut Satan aceasta. El a lucrat prin clerici, ca să facă ceea ce a spus Dumnezeu că va face El. El a început printr-o amăgire religioasă în Eden și de atunci a continuat tot așa.

El nu a făcut aceasta prin comuniști, comuniștii nu au nimic de-a face cu aceasta. Este biserica, ea este aceea pe care trebuie s-o urmăriți, înțelegeți? Nu comunismul este cel care va încerca să-i înșele chiar și pe aleși; biserica este aceea care va încerca să-i înșele pe cei aleși. Vedeți, nu este comunismul. Noi știm că ei Îl neagă pe Dumnezeu și că ei sunt antihriști, în principiu, sigur că sunt, dar nu ei sunt Antihristul. Antihristul este religios, foarte religios, poate cita Scriptura și s-o facă să pară atât de simplă.”

Haideți să mergem la 2 Corinteni 2. În această zi, Dumnezeu ne-a scos din denominaționalism și ne-a separat de duhurile denominaționale, dar trebuie să fim atenți ca acele influențe să nu se strecoare în noi și să-I permitem Cuvântului să locuiască în noi. Nu lăsați acele atitudini și abordări! Desigur, noi nu am începe niciodată o confesiune, nu am începe o denumire și toate acestea, dar putem cădea în aceeași capcană prin aceeași abordare, aceleași atitudini și aceleași duhuri, care ne determină să privim greșit lucrurile pe care le-a pus Dumnezeu în ordine.

2 Corinteni 4.3: „Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce sunt pe calea pierzării,

a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia, ca să nu vadă strălucind lumina Evangheliei slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu.

Căci noi nu ne propovăduim pe noi înșine, ci pe Domnul Hristos Isus. Noi suntem robii voștri, pentru Isus.

Căci Dumnezeu, care a zis: „Să lumineze lumina din întuneric”, ne-a luminat inimile, pentru ca să facem să strălucească lumina cunoștinței slavei lui Dumnezeu pe fața lui Isus Hristos.

Comoara aceasta o purtăm în niște vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi.”

  Aceasta este o zi religioasă, iar persoana care primește închinare în această zi este Satan care a orbit mințile oamenilor, astfel încât Lumina Evangheliei să nu pătrundă în ele. Cum a făcut-o el? Prin religie. Așa a făcut-o, aceasta este tactica.  

Continuăm să citim din Edenul Satanei:

Acum, prin necredința de a lua tot Cuvântul lui Dumnezeu, a adus o sămânță de necredință, fără sfințenie, cu păcat, ură și moarte veșnică. Aceasta este în această păcătoasă, în aceasta epocă intelectuală a bisericii. Acum ați priceput? În această zi, când toată lumea este religioasă! Ați știut aceasta? Lumea întreagă este religioasă. Și în această epocă religioasă, cu biserici mari la fiecare colț, totul se aliniază și Satan este venerat. Aici este, chiar aici în Biblie.”

Eu nu vreau acest fel de religie, ci vreau să ajung la judecata Cuvântului prin Ispășirea Sângelui, într-o relație restaurată și părtășie cu Dumnezeul meu. Nu vreau religie, nu vreau formalism, nu vreau toate capcanele denominațiunii! Vreau ca toate acestea să fie îndepărtate de Cuvânt, de Cuvântul pe care ni L-a adus Dumnezeu în această oră. Nu știu cum s-o spun, dar sper să înțelegeți, pentru că nu vreau să spun lucruri greșite și nu vreau să mă înțelegeți greșit, dar nu contează în ce biserică stați. Desigur, trebuie să mergeți într-o biserică bună, trebuie să mergeți într-un loc unde se crede Adevărul, știți ce vreau să spun, dar a spune că ai cea mai bună biserică, cu o învățătură perfectă și că totul este în ordine, nu înseamnă că ești în ordine. Noi putem spune că Îl avem, mergem toți la acea biserică, nu contează la care, dar dacă abordarea ta față de acea biserică este greșită… Poți face aceasta fără să vrei, poți începe să te închini bisericii și nu Adevărului, la fel cum a fost abordarea unora față de William Branham. El era mesagerul potrivit al epocii și era corect, dar l-au așezat greșit; nu pentru că nu erau buni, ci pentru că aveau duhuri greșite. Duhul greșit i-a făcut să aibă o abordare greșită față de acest om; darul lui i-a împins în idolatrie, dar vreau să spun că există și o Biserică adevărată, Mireasa chemată. Amin!

Vreau să spun că Pavel a înființat biserica și a pus rânduiala ei, iar fratele Branham a venit și a întărit același lucru, iar noi vrem să fim corecți în privința aceasta, dar când vii cu o abordare greșită, este același lucru pe care l-a făcut diavolul cu șarpele de aramă. Dumnezeu nu i-a spus lui Moise să facă șarpele ca să aducă o amăgire și idolatrie în inimile oamenilor, ci Satan a intrat în Legea lui Moise, în preoția pe care Dumnezeu a stabilit-o prin Lege și a transformat-o în idolatrie. Și ce a urmat? Au început să se închine religiei și nu lui Dumnezeu care a dat forma și rânduielile; au început să se închine Templului și nu Dumnezeului din Templu, deoarece, la răstignire Dumnezeu părăsise Templul, nu mai era acolo. Cred că Slava Shekinah l-a părăsit la botezul lui Isus Hristos, pentru că Ioan Botezătorul a văzut-o că a venit peste Isus. Perdeaua din Templu s-a rupt când Isus Hristos era pe cruce, arătând că Slava Shekinah nu mai era acolo, dar ei nu erau interesați să se închine Slavei Shekinah. Au ajuns să idolatrizeze atât de mult Templul, încât preoții evrei au continuat să se închine în ascuns. Aceasta este puterea idolatriei.

Pentru a fi mai clar, Dumnezeu este Cel care a stabilit zilele de sărbătoare, Dumnezeu a stabilit calendarul, Dumnezeu a stabilit jertfa potrivită, Dumnezeu a stabilit preoția; El a instituit toate aceste lucruri, dar diavolul a intrat în grădina în care lucra Dumnezeu și a început să pervertească Adevărul așezat acolo. Când cele două vițe se împletesc împreună, urmează o perversiune. Atunci, închinarea deviază de la Dumnezeu la ceea ce a poruncit Dumnezeu să facă. Cât este de înșelător! Așa au început să se închine la cort, dar cortul era o reflectare a cortului din ceruri, iar ei trebuiau să se închine lui Dumnezeu, care Își făcea cunoscută prezența arătând că există un Cort pe care încerca să-L aducă în mijlocul lor, astfel încât, să se uite la acel Cort și să-L recunoască pe Dumnezeu, deoarece în El Îl vor venera pe Dumnezeul din mijlocul lor.

Dar sub influența Satanei, sub idolatrie, ei au încetat să se închine lui Dumnezeu și s-au închinat templului, așa că Dumnezeu l-a părăsit. Vedeți, sub idolatrie, ei nu se mai închinau la Dumnezeu, ci la ceea ce le-a poruncit Dumnezeu să facă. Să nu mă înțelegeți greșit. Nu este nimic greșit și nu facem nimic greșit. Avem un loc consacrat în care nu permitem nimic greșit, nu se aleargă, nu se vorbește și se păstrează ordinea. Noi facem tot ce ne-a învățat fratele Branham, acesta fiind locul în care ne întâlnim pentru a ne închina lui Dumnezeu, și vrem să menținem atmosfera corectă. Dar putem trece de la ceea ce reprezintă altarul la idolatrizarea altarului, astfel încât să devină singurul loc pentru a vorbi cu Dumnezeu sau cel mai potrivit loc pentru a vorbi cu Dumnezeu.

 Ca să înțelegeți ce spun, și noi putem începe să avem o abordare greșită. Nu vorbim, suntem aici și rămânem concentrați. Uitați-vă la modul în care sunt așezate scaunele; toate sunt focalizate spre un punct central, unde este o platformă, un amvon. Fratele Branham a stabilit aceasta, să ne plecăm smeriți și să ne închinăm în liniște, dar noi putem veni cu o atitudine greșită și cu un duh greșit. De asemenea, ne-a spus să începem închinarea, să ridicăm mâinile și să ne concentrăm asupra platformei; apoi vine omul cu mesajul, dar nu este el, el doar aduce Cuvântul. Totuși, fără Duhul potrivit, poți începe să privești lucrurile prin fire. Când ești crescut în jurul tuturor acestor lucruri și nu ai nicio altă gândire sau ceva care să facă deosebirea, vezi totul atât de normal și de firesc! Apoi începem să luăm o abordare greșită față de slujitori și față de păstor. Nu că nu ar trebui să păstorim sau nu că nu ar trebui să rămânem în camera din spate până ieșim afară, fratele Branham ne-a spus să facem aceasta. Acest lucru nu este greșit, dar puteți vedea cum diavolul vine și pervertește aceste lucruri. Cum? Începeți să supraevaluați omul care stă în spatele acelui amvon, și nu darul lui Dumnezeu, nu prezența lui Dumnezeu care acționează printr-un dar. Când începem să supraevaluăm omul, devine un lucru periculos pentru slujbă și adunare.

Vă pot spune că atunci când am început să predic, mi-am dat seama că nu vreau s-o fac, iar aceasta a pus în mine frica de Dumnezeu. De ce? Pentru că cineva ar putea avea o abordare greșită cu privire la tine. Desigur, nu  este vina ta, așa cum s-a întâmplat cu fratele Branham, dar poți să te prezinți în așa fel încât să îi încurajezi să adopte o abordare greșită și să aibă o estimare greșită. Este un loc periculos și depinde cu desăvârșire de Duhul lui Dumnezeu.

Noi suntem ființe umane, eșuăm și putem distruge tot ceea ce a stabilit Dumnezeu. Aceasta este ceea ce a stabilit Pavel, iar fratele Branham a întărit. Noi facem tot ce ne stă în putință, încercăm să facem ceea ce ne-a adus Mesajul dat de Dumnezeu, Scripturile, și să urmăm rânduiala dată de Dumnezeu, dar foarte repede puteți începe să vă închinați ordinii și structurii, și nu lui Dumnezeul care le-a rânduit, pentru că cea mai rea persoană din această epocă este Satan, și el a fost venerat ca biserică, fiindcă oamenii merg la biserică și cred că se închină la Dumnezeu. Vedeți? Noi ne închinăm lui Dumnezeu când venim la biserică, cel puțin aceasta este dorința noastră. Dar venirea la biserică nu este neapărat închinarea lui Dumnezeu și nici cântarea cântărilor, pentru că poți cădea citind Biblia, citind Scripturile. De ce? Pentru că putem face toate acestea prin venerarea structurii și formei bisericii și găsindu-ne siguranța în biserică. De ce? Pentru că este o biserică la Mesaj. Totuși, putem fi complet greșiți prin abordarea greșită față de aceasta. Noi trebuie să-L păstrăm tot timpul pe Hristos și să ne concentrăm numai asupra Lui, prin cântecele noastre, prin felul în care ne închinăm, prin felul în care ne apropiem, prin felul în care ne tratăm unii pe alții, prin felul în care facem daruri, prin felul în care privim platforma ridicată, pentru că este o platformă ridicată. Așa că mă poți vedea și te pot vedea; mă poți auzi și pot auzi părerea ta. Amvonul îndeplinește o slujbă și nu este nimic în neregulă cu această slujbă, dar vă dați seama că diavolul poate perverti slujba și poate aduce o abordare greșită. O abordare greșită începe să aducă moartea spirituală, nu Viața, pentru că putem începe să depindem de marele om care stă în spatele amvonului, pentru că vine cu Cuvântul desăvârșit și pentru că „omul acela este biletul meu pentru mântuire.”

Prieteni, cred că tu și eu trebuie să fim atenți și dependenți de Dumnezeu, pentru că Satan poate face tot ceea ce face Dumnezeu corect. El este un pervertitor și nu un creator; Satan pervertește ceea ce creează Dumnezeu și încalcă poruncile Lui, de aceea, trebuie să ne asigurăm că abordarea noastră mentală este corectă, că închinarea noastră este îndreptată în locul potrivit și că încrederea noastră este situată în lucrul corect. Noi trebuie să ne respectăm și să ne cinstim unii pe alții, dar respectul și cinstea pe care ne-o dăm unul altuia, nu ar trebui să înlocuiască niciodată Cuvântul lui Dumnezeu. Niciodată! Respectul și admirația noastră pentru slujitori, pentru daruri, pentru slujba de păstor, pentru orice dar de slujire dat de Dumnezeu, nu trebuie să treacă niciodată peste Cuvântul lui Dumnezeu; toată devoțiunea noastră, toată închinarea noastră, toată lauda noastră este față de Hristos. Hristos este Cuvântul, iar Cuvântul prevalează asupra tuturor. Noi trebuie să ne asigurăm că vechile duhuri confesionale nu încearcă să se strecoare în ordinea corectă, în structura potrivită, în locul potrivit, în modul corect, ca să aducă rezultate greșite.

În mesajul Descoperirea lui Isus Hristos, profetul a spus:

Amintiți-vă că Hristos în Biserica adevărată este continuarea cărții Faptelor. Dar Cartea Apocalipsei arată cum vine duhul antihrist în biserică şi o murdărește făcând-o căldicică, formală şi fără putere. Apocalipsa îl demască pe Satan, descoperindu-i lucrarea prin care încearcă să distrugă poporul lui Dumnezeu şi să discrediteze Cuvântul lui Dumnezeu, până când va fi pedepsit şi trimis în iazul de foc. El luptă împotriva Cuvântului şi nu Îl suportă, fiindcă știe că dacă oamenii primesc descoperirea adevărată cu privire la Biserica adevărată: ce este ea, pe ce stă ea şi ce poate face ea, că poate face lucrări mai mari, va fi o armată invincibilă.

Satan va fi fără putere în fața bisericii, dacă primește descoperirea adevărată despre cele două duhuri din cadrul bisericii creștine, şi prin Duhul lui Dumnezeu resping şi nu tolerează duhul anticreștin. Dacă se întâmplă aceasta, astăzi Satan va fi la fel de învins ca atunci când Hristos a stat împotriva fiecărei încercări a lui de a-L birui când L-a dus în pustiu să-L ispitească. Da, Satan urăște descoperirea, dar noi o iubim cu adevărat. Dacă avem descoperirea adevărată în viețile noastre, nu putem fi biruiți de porțile iadului, ci noi le vom birui pe ele.” Laudă lui Dumnezeu!

În continuare vreau să citesc un pasaj din anul 1960, din Cele zece fecioare și cei o sută patruzeci și patru de mii de evrei:

De-a lungul epocilor au lucrat două duhuri foarte apropiate unul de altul: unul este duhul denominațional, iar celălalt este Duhul Sfânt. Isus a spus că ele vor fi atât de apropiate, încât dacă ar fi cu putință, i-ar înșela chiar şi pe cei aleși. Aceste două duhuri își pecetluiesc fiecare oamenii lor. Satan a promis că el va avea mai mulți decât Hristos. Vă rog să observați aceasta cu atenție: vor fi mai mulți decât cei care au Pecetea Duhului Sfânt. Mulți sunt ca Eva. Ea s-a oprit suficient de mult ca să poată fi înșelată. Dacă nu s-ar fi oprit să stea de vorbă, n-ar fi fost înșelată niciodată.”

Ea era acolo, avea porunca să se înmulțească și să umple pământul, dar înainte să vină adevărata descoperire a lui Dumnezeu, a venit șarpele și a început să-i dea propria interpretare, însă în loc să stea pe ea, s-a oprit.

„Dar s-a oprit să vorbească cu șarpele, iar când a făcut aceasta, a fost înșelată. Cred că înțelegeți ceea ce spun. Sunteți atenți? Motivul pentru care a fost amăgită Eva… Aş vrea să spunem împreună ca să fiu sigur că înțelegeți. (Fratele Branham repetă împreună cu adunarea): Motivul pentru care a fost amăgită Eva, este că nu s-a ținut de tot Cuvântul lui Dumnezeu. Ea nu a stat pe adevărata descoperire a Cuvântului venit de la Dumnezeu. Astfel, Satana  i-a citat din Cuvânt, dar nu i-a spus tot Adevărul. Nici denominațiunea lui nu o face. Înțelegeți? Ea a stat destul de mult timp ca să ia o parte din Cuvânt, dar nu suficient de mult ca să-L ia pe tot.

Același lucru se întâmplă şi astăzi. Fecioarele adormite au stat destul de mult timp ca să primească o parte din Cuvânt, dar nu suficient ca să-L primească pe tot. Ele au fost sincere şi cinstite în lucrare, dar nu au rămas suficient de mult pentru a obține tot Cuvântul.”

Ei nu au presat destul, pentru că în această zi, Dumnezeu a trimis un profet cu descoperirea completă a Apocalipsei. Vreau să vă spun că îngrijorarea mea este ca nu cumva să ne oprim la o parte a Cuvântului, fără să presăm descoperirea completă a profeției. Noi știm că Dumnezeu a trimis un profet conform Maleahi și Apocalipsa 10.7 și că Pecețile au fost deschise. Aceasta a fost o slujbă premergătoare și noi am înțeles că este ceva care urmează după ea. Fratele Branham a venit să cheme Mireasa afară pentru a intra în epoca Miresei. El ne-a adus într-o epocă a vulturului, a venirii lui Hristos, dar dacă nu presăm până la capăt în descoperirea completă, putem să ne oprim la o parte din Apocalipsa și să rămânem la slujba premergătoare, ca ucenicii lui Ioan.

Noi știm că au fost doi ucenici, Ioan și Andrei, care atunci când li s-a spus despre Isus că „Acesta este El! Acesta este Mielul”, l-au părăsit pe Ioan și au început să-L urmeze pe Hristos, așa cum au făcut și alți oameni. Fratele Branham a spus că atunci când a privit fotografia cu Norul, Îngerul Domnului i-a spus s-o întoarcă spre dreapta. A întors-o și iată că acolo sus era Domnul nostru. Acolo au fost niște oameni care l-au părăsit pe premergător și au mers după Domnul. Nu vorbim despre lăsarea în urmă a fratelui Branham, dar noi nu am venit la fratele Branham. El a fost un prieten al Mirelui, era Eliezer care urma să ne aducă în întâmpinarea lui „Isaac.” Amin! Și unde Îl întâlnim? În văzduh, între cer și pământ, pentru că Rebeca l-a întâlnit pe Isaac pe câmp, între cer și pământ. Deci, în văzduhul dintre cer și pământ, și noi știm că a existat un Nor, iar omul care Îl reprezenta pe Fiul omului, a spus: „În acel Nor a fost fața lui Isus Hristos.” Atunci ai putea spune: „Cine este? Cine este Acesta?” „Eliezer” a spus: „Este Stăpânul meu”, atunci Ea a alunecat de pe cămilă și a alergat la „Isaac”. Noi trebuie să fim foarte atenți pentru că putem să primim o parte din Adevăr și să nu mai căutăm restul, așa că nu mai presăm asupra lui Dumnezeu să ni se dezvăluie și restul Adevărului, pentru a primi din ce în ce mai multă claritate. Ei au venit la slujirea lui Ioan, deoarece Ioan a fost trimis ca să-i îndrepte spre Hristos, dar după ce a venit Hristos, Ioan a plecat, iar Hristos a lucrat în și prin ucenicii Săi. Amin!

Mai târziu, Pavel a întâlnit câțiva ucenici ai lui Ioan, care mergeau în jur și vorbeau despre Isus Hristos. Ei pierduseră venirea Duhului Sfânt și Pavel încerca să-I familiarizeze cu faptul că El era acolo; că a lucrat prin apostoli, iar acum era în Biserica Sa. Puteți vedea cum putem fi prinși de o concepție din jurul nostru și să recunoaștem lucrurile mental? Putem vedea lucrările săvârșite, să mărturisim că niciun om nu poate face aceasta și că trebuie să fi fost Maleahi 4. El a fost împlinirea Scripturii și trebuie să fie corect, pentru că niciun om nu poate face aceasta. Ne place și putem intra sub acel Adevăr, care este Adevărul absolut, apoi ne așezăm și începem să ne închinăm sub acel Adevăr, dar respingem restul Cuvântului.

 Eu cred că sunt o mulțime de lucruri pe care Dumnezeu le descoperă tot timpul, însă problema este respingerea. Țin lucrul acesta, iar pe acesta îl resping! Dar totul este o continuă dezvăluire a aceluiași Mesaj care ne-a fost dat. Noi putem transforma biserica și închinarea noastră în idolatrie, pentru că am refuzat să mergem mai departe cu Hristos; am refuzat să umblăm în Lumină, așa cum este El în Lumina, iar din cauza aceasta putem deveni niște religioși.

Eu nu vreau să fiu religios, nu vreau doar să merg la biserică, ci Îl vreau pe El, vreau ca El să mi Se dezvăluie, vreau să văd mai mult din El, și mai mult din El, și mai mult din El, vreau să văd tot ce vrea să-mi arate, pentru că nu sunt încă mulțumit. Amin! Dacă mai sunt multe de făcut, dacă mai sunt multe de știut, dacă mai este ceva ce El dorește să descopere, atunci mai există ceva ce vreau. Dumnezeu spune: „Mai sunt multe din ceea ce vreau să-ți arăt, care să te bucure.” Este ca și căsătoria: după luna de miere, stai jos și începi să vorbești cu soția ta și să-i spui multe lucruri.

Noi vrem să știm tot ceea ce vrea să ne dezvăluie, deoarece știm că această carne este înșelătoare. Știi ce vrea să facă firea, carnea ta? Să găsești un loc în care să te așezi și să renunți la Duh. Când prima biserică a încetat să mai urmeze călăuzirea Duhului, a devenit firească, și vă voi spune ce vrea carnea, firea mea: vrea un păstor bun, o biserică bună și o slujbă bună; vreau să mă joc cu copiii mei în fiecare seară în curtea din spate, să mă rog înainte de culcare și să vin duminica la biserică. Întoarce-te acasă! De ce vreau aceasta? Pentru că vreau să mă odihnesc sub responsabilitatea altcuiva, ceea ce este o tentație a diavolului. „Vreau să vin într-un loc de odihnă, sub steagul bisericii, pentru că bisericile sunt în ordine.” Noi avem un păstor, avem diaconi și avem rânduiala bisericii, dar nu trebuie să ne odihnim niciodată, ci trebuie să mergem cu El, să umblăm cu El, pentru că El trăiește. Noi trebuie să umblăm cu El și să-L urmăm zilnic, așa cum am predicat miercuri.

Eu vreau să văd mai mult. Dacă nu mai este nimic de arătat, cu siguranță nu vreau să inventez mai mult, pentru că pot ajunge într-o direcție greșită. Dar mai este de explorat, și știu că este pentru că există o veșnicie a descoperirii lui Dumnezeu. Eu vreau să continui, să ajung la Duh. Nu vreau ceea ce vrea carnea mea sau omul exterior, nu vreau să găsesc un loc confortabil în care să-mi ridic cortul și să încep să-mi cresc culturile, pentru că așa au făcut israeliții. Ei au alungat destui dușmani pentru a se simți în siguranță, dar nu i-au alungat pe toți, ci doar cât să se simtă în siguranță. Apoi, dușmanii care au rămas, duhurile religioase care au rămas în jurul lor, au încheiat cu ei o înțelegere și i-au pus sub stăpânirea lor. Duhuri religioase!

Eu v-am spus că puteți merge destul de departe, dar chiar cei cu care au făcut un legământ, au devenit „un bici în coastele lor și niște spini în ochii lor”; apoi, s-au întors împotriva lor și au fost chiar ceea ce i-a distrus. Ei nu ar fi trebuit să se oprească decât atunci când le-ar fi spus Dumnezeu s-o facă; ar fi trebuit să lupte până când era nimicită fiecare putere inamică. Dar ei au vrut să ajungă repede, să-și primească pământul și să-și cultive culturile pentru ca anul viitor să obțină o recoltă mare. „Voi merge, îmi voi așeza oile și îmi voi face hambare. Vreau un loc unde să mă așez și unde să-mi cresc familia.”  Aceasta poate deveni și o părtășie de credincioși, un loc în care cineva vrea doar să se așeze sub un păstor bun, sub diaconi buni și într-o biserică în ordine. „Totul este în ordine, mă simt confortabil, mă simt în siguranță, așa că vreau doar să mă așez și să încep să merg la biserică.” Nici măcar nu-ți dai seama, dar chiar din ziua în care nu mai câștigi teren, nu spun că este greșit să mergi la biserică și să te bucuri de părtășie, dar dacă încetezi să mai presezi, dacă încetezi să-L mai cauți, dacă nu mai dorești să-L cunoști mai mult, chiar lucrul pe care Dumnezeu îl folosește astăzi pentru slava Sa, poate deveni un idol. Aceasta se întâmplă când începeți să vă închinați frăției credincioșilor, când începeți să vă închinați bisericii și nu Cuvântului.

Să mergem la Matei 24.24: „Căci se vor scula hristoși mincinoși şi proroci mincinoși, vor face semne mari şi minuni, până acolo încât să înșele, dacă va fi cu putință, chiar şi pe cei aleși.” Profeții falși pot arăta semne și minuni mari. Semnele și minunile mari vin de la Dumnezeu, sunt parte din experiența lor cu Hristos și parte din biserica adevărată, dar pot fi folosite și pentru a înșela, pentru a face rău, deoarece El spune că „dacă ar fi posibil, i-ar înșela chiar și pe aleși.” Deci ce ar trebui să căutăm? Ce ne-a dat Dumnezeu pentru a ne proteja, pentru a ne feri de înșelăciune? Ce ne-a dat Dumnezeu cu adevărat?

În mesajul Sămânța nu va moșteni împreună cu pleava, fratele Branham spune:

Vedeți cât de asemănătoare sunt cele două? În Matei 24.24 scrie că „cele două duhuri din ultimele zile”, duhul bisericii, duhul poporului bisericii şi Duhul Miresei, al poporului Miresei, „vor fi atât de apropiate încât, dacă ar fi cu putință, i-ar înșela şi pe cei aleși.” Iată ce apropiate sunt.”

Nu știu dacă acesta va fi ultimul, dar haideți să mai citim încă un verset. 1 Ioan 4.1:

Preaiubiților, să nu dați crezare oricărui duh, ci să cercetați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu; căci în lume au ieșit mulți proroci mincinoși.

Duhul lui Dumnezeu să-L cunoașteți după aceasta: Orice duh care mărturisește că Isus Hristos a venit în trup este de la Dumnezeu;

şi orice duh care nu mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este duhul antihristului, de a cărui venire ați auzit. El chiar este în lume acum.”

Fratele Branham a spus în mesajul Unșii din timpul sfârșitului:

Acești pomi, vița adevărată și cea falsă, voi m-ați auzit predicând despre aceasta cu ani în urmă, au crescut împreună. Eu i-am adus în mod individual și am arătat că de la Cain și Abel, cele două vițe s-au întâlnit la un altar; amândoi erau religioși, amândoi erau unși, amândoi doreau viața și se închinau la același Dumnezeu.” Amândoi! Nu că închinarea lui Cain a fost uscată și moartă; el a fost uns ca și Abel. Fratele Branham chiar a spus că amândoi au fost unși și se închinau aceluiași Dumnezeu, dar „Unul a fost respins iar celălalt a fost primit. Singura cale prin care prin care unul a fost primit, este că a făcut ceva diferit de fratele său, i s-a descoperit.

Biblia spune: „Prin credință…” Evrei capitolul 11: „Prin credință, Abel a adus o jertfă mai bună decât Cain, prin care Dumnezeu a mărturisit că el era neprihănit.” Isus a spus că era descoperirea spirituală despre Cine era El! „Cine spun oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Și Petru a spus: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.” „Ferice de tine, Simone, Fiul lui Iona, fiindcă nu carnea și sângele ți-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. Și pe această stâncă, Eu voi zidi Biserica Mea,” (pe ce?) pe adevărata descoperire a Cuvântului. Acolo este Vița adevărată din nou. „Abel, prin credință…”  

Mai jos, în același Mesaj, citim:

Vița adevărată și cea falsă, au amândouă aceeași ungere…” Deci, nu puteți merge prin simțire sau prin ungere.

Vița adevărată și cea falsă, au amândouă aceeași ungere. Apa cade peste amândouă. Nu este de mirare că El ne-a avertizat: „Dacă ar fi posibil, i-ar înșela chiar și pe cei aleși.” În continuare, fratele Branham a spus că grâul și neghina au crescut împreună. El a văzut că ploaia a venit peste amândouă, apoi a urmat seceta și atunci se părea că amândouă și-au plecat capetele și strigau după ploaie. Apoi a venit un nor mare peste pământ și a plouat. Atunci, grâul și-a ridicat capul și a zis: „Slavă lui Dumnezeu!” Dar și neghina s-a ridicat strigând: „Slavă lui Dumnezeu!” Același rezultat. Ambele au fost pe punctul să moară, ambele s-au veștejit și au suferit de sete. Fiind în același câmp, în aceeași grădină, în același loc, sub aceeași revărsare, și grâul și neghina au trecut prin aceleași procese. Vedeți, aceeași ungere, aceeași apă, a făcut să răsară și grâul și neghina. În ziua aceea, amândoi s-au dus acasă și au spus că a fost un serviciu bun. Amin!

Observați, ele apar la fel, sunt unse la fel. Dar observați: „Prin roadele lor… ” Cum le veți cunoaște? Cum știți că este un portocal dacă poartă acele grepfrut? Vița este în ordine, trăiește în acel pom, dar rodește un grepfrut, nu este ca rodul de la început. Dacă o biserică spune că crede că Isus Hristos este Același ieri, azi și în veci, dar neagă puterea Lui, neagă lucrările Lui, neagă Cuvântul Său, nu are Viața Lui în ea. Biserica ce crede în Isus Hristos, va face lucrările lui Isus Hristos; ea va avea Viața lui Isus Hristos. Dacă nu este predestinată din rădăcini, nu contează dacă Viața se revarsă în ea, fiindcă va purta de fiecare dată grepfrut sau ceva diferit. Dar dacă este predestinată pentru Viață, dacă Cuvântul vine din rădăcină,  ea Îl va aduce pe Isus Hristos, Același ieri, azi și în veci. Așadar, diferența o face ceea ce produc ei. Isus a spus: „după roade îi veți cunoaște.” Oamenii nu adună struguri din spini, chiar dacă spinii sunt în vie. Acest lucru este posibil, dar rodul îți va spune cine este. Ce este rodul? Cuvântul, roada la timpul potrivit.”

Amintiți-vă că cei care au o ungere falsă pot să facă semne și minuni puternice. Vița falsă poate face semne prin același Duh, prin aceeași Viață a lui Isus Hristos, dar fratele Branham întreabă: „Ce este rodul? Cuvântul, roada la timpul potrivit. Aceasta este ceea ce învață ei. Învățătura despre ce? Învățătura despre timp, despre ce timp este. Doctrine omenești, denominaționale, sau Cuvântul lui Dumnezeu pentru timpul acela?”

Cum poți face diferența? Prin Cuvântul orei. Învățătura, ungerea, închinarea, poate fi aceeași, dorința de a se închina lui Dumnezeu poate fi la fel, dar Abel a avut revelația Cuvântului pentru timpul său. Cain nu a reușit să prindă acest lucru, iar când Abel l-a exprimat, Cain s-a enervat, a început să-l judece pe Abel și chiar l-a ucis, pentru că a trebuit să oprească glasul care i-a arătat că este gol. A trebuit să-l ucidă pentru că Abel a prins revelația Cuvântului pentru ziua lui, iar el (Cain) nu a putut s-o prindă și nici nu a vrut să se conformeze ei.

Să mergem la Matei 16.13:

Isus a venit în părțile Cezareii lui Filip şi a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că ești Ioan Botezătorul; alții, Ilie; alții, Ieremia sau unul din proroci.”

„Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceți că sunt?”

Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu ești Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu, care este în ceruri.

Şi Eu îți spun: tu ești Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, și porțile Locuinței morților nu o vor birui.”  

Aceasta era revelația cu privire la Cine era Hristos la timpul prezent, iar biserica Sa este zidită pe această revelație care nu a venit de la carne și sânge, ci de la Tatăl care este în ceruri, de la Dumnezeu care a dezvăluit-o.

Nu spuneți: „Biserica mea…” „Biserica mea…” nu are nimic a face cu aceasta.” Fratele Branham a spus: „Biserica mea” nu are nimic a face cu aceasta. Este individul, o persoană. Tot iadul este împotriva acestei Învățături.” Este împotriva învățăturii că este un individ, o persoană conectată individual la Hristos printr-o descoperire a Cuvântului. În ziua următoare, tot iadul este împotriva acestei învățături. De ce? Pentru că iadul vrea un alt sistem.

Voi mai spune aceasta și sper să vă rugați ca să-mi înțelegeți inima. În mintea ta, Diavolul poate să-ți transforme biserica într-un sistem, iar când se întâmplă aceasta, nu mai ești tu și Hristos; Hristos și descoperirea, unitatea în Hristos. Dacă Diavolul vine și începe să aducă mângâiere în grup, să aducă mângâiere conform ordinii bisericești, eu pot să acționez ca toți cei care participă la toate slujbele și la toate lucrurile care pot fi un idol pentru mine, dar adevărata revelație a acestui ceas, este revelația lui Isus Hristos pentru mine ca individ, eu și Hristos, ca aceeași persoană, ca unul, nu ca noi, ci El și eu.

Diavolul încearcă în mod constant, să ne facă să rămânem doar la o formă, astfel încât să ne simțim în siguranță și totul să fie bine din cauza tuturor, dar Dumnezeu nu vrea să fie un „noi”, El vrea să fie un Eu. „L-am cunoscut pe Hristos și știu că este Salvatorul meu. El mi-a dezvăluit Mesajul și știu Cine este El. Știu care este Locul Său de închinare și în inima mea știu că este Adevărul. Eu merg înainte fiindcă mă tem că dacă nu o fac, o să mă pierd.” Amin!

Aceasta este o gândire nominală. „Am venit la Mesaj numai pentru că nu știu ce altceva este corect.” Este aceeași problemă.  „Nu mai merg cu Mesajul și nu pot găsi ceva mai bun”. Toate acestea se întorc la gândirea nominală. „Nu mă duc de-a lungul drumului pentru că mă tem că mă voi înșela.” Nici aceasta nu este! Eu fac ceea ce vrea Dumnezeu să fac, pentru că știu că aceasta vrea El să fac, și nu pentru că a spus-o omul de la amvon. Când a spus-o omul de la amvon, mi-a intrat repede în inimă, pentru că am văzut în Cuvânt că este Adevărul. De aceea o fac, nu numai pentru că a spus-o el. Dacă o fac numai pentru că a spus-o omul de la amvon, aș putea să fac din el un idol, dar eu o fac pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Doamne, dă-mi descoperirea Cuvântului, fiindcă știu că acesta este Mesajul orei. Știu cum mă numesc și știu cine sunt, dar nu pentru că mi-am dat seama de ceva sau m-a învățat cineva, Doamne, ci pentru descoperirea pe care mi-ai dat-o cum ai dat-o și lui Petru, care a răspuns primul dintre toți la întrebarea Ta.

„Bine, știi, credem pentru că unii experți spun aceasta” sau: „L-am auzit pe un predicator spunând aceasta”, „Fratele meu, mama și tatăl meu au spus…”, „Am crezut mereu și în biserica noastră predicăm…” Lasă limbajul acesta! Lasă vocabularul acesta! Spune: „Acesta este Hristos! Știu că Acesta este El și intru cu El într-o unire invizibilă, pentru că El a venit la mine.” Poate se uită la tine și-ți zice: „Ferice de tine, pentru că nu carnea și sângele ți-au descoperit aceasta, ci Tatăl Meu care este în ceruri. El ți-a dezvăluit aceasta, și pe piatra aceasta voi zidi biserica Mea, pe descoperirea personală.” Diavolului i-ar plăcea să ia Mesajul și să-L mute înapoi într-un grup, dar Mesajul este Hristos și El nu poate fi pus acolo. Aceasta nu înseamnă că oamenii din jurul Mesajului nu pot să ia descoperirea Duhului, absolut, fără îndoială, dar nu pot să-L nominalizeze pe Hristos, pentru că acest Mesaj este Hristos. Tu poți nominaliza ideea unui om despre Mesaj, poți denumi ideea unui grup mesajul, dar nu poți denumi Mesajul deoarece Mesajul este Hristos. Este revelația deplină a Cuvântului complet, chiar și partea pe care încă nu o înțelegi, este încă adevărată.

În Hristos este Taina lui Dumnezeu descoperită, citim:

Nu spuneți: „Biserica mea…” Biserica mea nu are nimic de a face cu aceasta. Este individual, o persoană! Tot iadul este împotriva acestei Învățături. Tot iadul este împotriva acestui Adevăr, dar este Adevărul.

Isus nu a zis niciodată: „Petru, tu, Ioan și restul oamenilor, ați primit descoperirea și acum toată biserica este salvată. ”

Aceasta a fost pentru el personal. „Eu îți spun, ție,” nu lor, „ție; tu ești Petru, și pe această piatră voi zidi Biserica Mea. Cuvântul Petru, înseamnă „o piatră”, înseamnă „cel mărturisit” sau „cel separat.” Pe o anumită piatră, pe un anumit lucru; vedeți, un chemat afară, Biserica chemată afară; pe această piatră, pe această „descoperire.” „Nu carnea și sângele ți-a descoperit-o. Și pe această descoperire, Eu voi zidi Biserica Mea; în ei, în grupul chemat afară, și toate porțile iadului nu vor putea s-o biruiască niciodată.”

De ce nu pot să biruiască porțile iadului? Pentru că ești foarte special, ești strălucitor și ai o voință puternică asupra lor? Porțile iadului nu pot birui niciodată descoperirea, iar Dumnezeu ți-a dat calitatea de a prinde descoperirea Cuvântului. Diavolul nu poate s-o întrerupă, nu poate s-o oprească; vreau să spun că nu poate bloca transmisia pentru că vine într-o frecvență care nu se poate opri. Luați Cuvântul, mergeți înainte, ascultați Mesajul, citiți Biblia și faceți clic pe descoperirea care vă conduce și călăuzește în tot Adevărul. Porțile iadului nu pot birui aceasta, dar porțile și el vor încerca să se infiltreze, vor încerca să intre în sistem. El încearcă să facă aceasta, dar acum, porțile iadului nu vor birui, nu din cauza puterii tale, a strălucirii și educației tale, a abilității tale sau ceva de felul acesta. Aceasta nu se potrivește. Înseamnă că nu te potrivești cu diavolul în nimic din ceea ce ai. Abilitatea de a primi Descoperirea este cheia secretă pe care diavolul nu o poate opri și birui; este descoperirea din viața noastră. Porțile iadului nu vor birui niciodată împotriva noastră, ci le vom birui pentru că va fi Dumnezeu în noi. Un pas în timp, descoperire  după descoperire, nu buruieni. Dumnezeu ne conduce pe fiecare individual, prin Cuvântul Său, și ceea ce va fi uimitor ești tu, ca individ, eu ca individ, alții ca indivizi, deoarece într-o zi, indivizii vor ajunge în același loc, nu pentru că am făcut-o împreună, nu pentru că ne-am bazat unul pe celălalt, nu pentru că ne-am simțit confortabil în grup sau am mers cu toții împreună, ci pentru că ne-a lăsat pe toți să mergem individual, și am mers cu toții în același loc.

Nu vreau religie și nu vreau mângâierea care vine din participare! Este nevoie de participare, dar dacă credeți Cuvântul puteți renunța la adunarea voastră. Acesta este Cuvântul! Voi puteți lua confortul greșit și să faceți un idol din participarea la adunarea voastră. Dacă crezi Cuvântul, vii la biserică și îți arăți sprijinul. Fratele Branham a spus că putem să credem Cuvântul și să facem toate lucrurile care ni s-au spus să le facem, dar înșelăciunea diavolului va încerca să intre și să facă participarea egală cu experiența și participarea la ordinea bisericii egală cu salvarea. Dar nu putem desena semnul egal pentru că „prin har ați fost mântuiți, prin credință. Şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu.” El lucrează prin credință. Faptele exprimate nu pot produce credință, nu o poți obține așa. Isus nu a spus: „Mergeți, invitați-i pe toți la biserică și umpleți-o”, ci a spus: „Duceți-vă în toată lumea şi predicați Evanghelia. Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit.”

Mai târziu, El l-a trimis pe Pavel să înființeze biserica. Tu trebuie să vii mai întâi la Hristos și să te pocăiești, trebuie să vii prin credință, apoi, intri în ordinea bisericii unde începi să-ți exprimi credința, prin ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, prin ascultarea ta față de Cuvânt. Credința produce ascultarea, iar faptele sunt dovada credinței. Harul exprimă ceea ce a făcut Dumnezeu pentru mine, iar faptele sunt ceea ce fac eu pentru a-mi arăta dragostea față de El.

Dumnezeu vrea să ne folosească, ne vrea împreună și în părtășie, vrea maturitate, vrea o ordine și o structură care să-L servească, vrea ca totul să se facă smerit și în ordine, conform Cuvântului lui Dumnezeu. Dar o puteți lua în sens invers și să aveți toată ordinea fără Hristos, puteți s-o luați pe un drum greșit. Noi trebuie să venim la o descoperire individuală. Isus Hristos ți-a dezvăluit personal o relație pe care nimeni altcineva nu o poate împărtăși cu tine; trebuie să ai o relație pe care soțul sau soția ta nu o poate împărtăși cu tine. Știu că sună oribil, dar trebuie să ai o relație cu Hristos și nu poți s-o împarți cu soțul sau soția ta, pentru că este o relație individuală. Voi puteți să-L slujiți pe Dumnezeu împreună, dar soțul sau soția ta nu poate împărtăși cu tine relația ta sufletească, intimă, pe care o ai cu Hristos; aceasta este ceea ce vrea Dumnezeu. El vrea să aibă o relație.

Nu vrea religia pe care au creat-o îngerii pentru a-i venera; nu are nevoie de serviciul tău religios. Ceea ce vrea El este părtășia ta, ceea ce vrea El este relația cu atributele Sale, din nou împreună. Deschiderea Peceților i-au dezvăluit Miresei duhul denominațional, ca să nu cadă în aceeași capcană. Și eu spun: „Mulțumesc, Doamne! Mulțumesc, Doamne!” Ceea ce ne ține este puterea Lui, Cuvântul Lui și Revelația Lui ca să ne supunem spălării Apei Cuvântului. Și lăsăm Apa Cuvântului să spele toată pata duhurilor și tot ce a fost preluat de firea și viața noastră în anii de creștinism, astfel încât să fie spălate afară și tot ce mai rămâne să fiți doar tu și El. Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm.

Doamne Isuse, îți mulțumim pentru această zi. Părinte, ajută-mă să mă încred mai mult în Tine, fiindcă Tu îmi cunoști inima, știi dorința mea și lucrurile pe care mi le-ai pus pe inimă să le spun. Dacă am spus ceva greșit, iartă-mă, Doamne. Tu îmi cunoști inima și știi că nu vreau să fiu prea aspru într-un fel sau altul; nu vreau să deranjez pe nimeni în mintea lui, Doamne, dar vreau să le prezint Cuvântul Tău așa cum mi L-ai dat. Vreau să fiu credincios chemării Tale și vreau să spun Adevărul în dragoste, dar Te rog să iei aceste cuvinte, indiferent cum au fost spuse și să le sădești corect în inima poporului Tău. Doamne, păzește-ne de duhurile religioase și de idolatrie, ca să nu fim niciodată vinovați că am luat ceva ce ne-ai dat în folosul nostru și am permis să fie pervertit. Păstrează-ne atenția centrată pe Tine, Dumnezeule, și să așteptăm în nădejde acel timp de liniște.

Relația cu Tine și descoperirea pe care ne-o dăruiești personal, ne umple de mulțumire pentru porțiunea pe care ne-ai dat-o. Orice altă distragere va fi lăsată deoparte și orice perversiune a diavolului va fi exclusă, pentru că putem ajunge la realitate. Toate pretențiile false au trecut, Doamne, și prin Adevărul pe care încerci să ni-L oferi în această zi, putem ajunge la realitate, la restaurarea relației dintre Mireasă și Mire, la unirea invizibilă, la căsătorie, la o relație bazată pe Cuvânt, la aducerea fiilor oamenilor la Tine.

Doamne, Te rog să-i atingi pe copiii Tăi și să le dai fiecăruia dintre ei o relație individuală cu Tine. Te rog să vii în mod individual la fiecare tânăr care a crescut în această biserică, ca să aibă experiența conectării cu Tine, fiindcă atunci se va schimba ceva din interiorul lor și ei vor ști că Te-au atins. Ar ști că aceasta nu mai este religia mamei sau a tatălui lor, că aceasta nu mai este o buruiană, ci „Acesta sunt eu, L-am primit, cred!” Doamne, Te rog s-o faci pentru fiecare sămânță care este acolo și nu a venit încă la naștere, și adu-i la o nouă naștere.

Te iubim și Îți mulțumim pentru ceasul în care trăim; Îți mulțumim că ai fost atât de îndurător și de bun cu noi, și ne-ai dăruit tot ce avem nevoie ca să biruim în această epocă. Tu ne-ai predestinat biruinței, fiindcă ai spus deja că această Mireasă nu va cădea. Îți mulțumim, Doamne, și Te rugăm să ne ajuți fiindcă ne predăm Ție și Cuvântului Tău. Tu ești Vița, iar noi suntem mlădițele și nu putem face nimic fără Tine, dar dacă rămânem conectați cu Tine, toată Viața Ta, tot Cuvântul Tău și toate promisiunile Tale, se pot manifesta prin aceste mlădițe. Dumnezeule, ajută-ne să rămânem conectați cu Tine, să ne predăm Ție și să lăsăm Viața Ta să curgă prin noi, Doamne, ca să putem aduce rodul potrivit, Cuvântul potrivit și Lumina potrivită pentru această zi. Îți dăm slavă și onoare, Îți lăudăm Numele și Te rugăm să ne păzești inimile și viețile la plecare. Păstrează-ne ca un Mire bun, fiindcă ne punem încrederea în Tine, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

-Amin-