Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMRELIGIA IZABELEI

Va urma
19/03/1961, seara - Middletown, OH

Să rămânem o clipă în picioare şi să-I mulţumim lui Dumnezeu cu capetele plecate.

Tată îndurător şi sfânt, suntem atât de fericiţi că Tu eşti Dumnezeul nostru şi un Ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. Îţi mulţumim pentru ceea ce ai făcut pentru noi. Nu avem cuvinte să ne exprimăm recunoştinţa pentru că vii şi ne salvezi când suntem în necaz.

De-a lungul anilor, am învăţat să ne punem încrederea în Tine şi, în această după-amiază, Te rog să-Ţi reverşi binecuvântările peste poporul acesta. Fă așa încât, la sfârşitul acestui serviciu să nu mai fie printre noi nici o persoană neputincioasă.

Dacă este printre noi un singur om care nu s-a împăcat încă cu Dumnezeu, lasă ca puterea care l-a înviat pe Isus din mormânt să învioreze trupul şi sufletul lui şi să-l întoarcă la Tine. Te rugăm să faci aceasta, Doamne.

Fă ca cei care nu au Duhul Sfânt să aibă astăzi o zi deosebită, pe care să n-o mai uite niciodată: ziua în care Dumnezeu a revărsat peste ei Duhul Său cel Sfânt.

Te rugăm, Doamne, să ne ierţi păcatele.

Te rugăm să-l binecuvântezi pe scumpul nostru prieten, fratele Sullivan, şi gândurile lui pentru oameni, astfel încât să folosească fiecare posibilitate de a-i ajuta.

Binecuvântează păstorii şi predicatorii din întreaga lume. Dă-le belşug din toate, Doamne. Ajută-i să stea la amvon curajoşi şi să vestească Cuvântul Tău, deoarece trăim în ultimele ceasuri ale istoriei acestei lumi. Lasă bunătatea Ta ca să ne umbrească în aceste vremuri, deoarece Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Puteţi să vă aşezaţi. Sunt foarte recunoscător atât pentru voi, cât şi pentru fratele Sullivan. Vă mulţumesc pentru bunătatea voastră.

În ce priveşte donaţiile, n-ar fi trebuit să le faceţi. Nu era nevoie. Au plătit cheltuielile de cazare şi de masă; doar de atât era nevoie, dar vă mulţumesc foarte mult şi aş vrea să vă spun că voi face tot ce pot ca să-i ajut pe misionari să îi aducă pe oameni la Dumnezeu. Da, noi nu vom cumpăra cu aceşti bani nici ţigări, nici whisky şi nici alte lucruri rele, ci îi vom folosi în scopuri corecte, iar rugămintea mea este ca Domnul să ţină cont de aceasta acolo sus şi să înmulţească de zece mii de ori fiecare dolar pe care l-aţi dat pentru acest serviciu.

Acum doresc să mulţumesc şi Armatei Statelor Unite pentru că ne-a permis să ţinem adunările în această clădire. Le mulţumesc din toată inima.

Din câte am înţeles, fratele Sullivan a spus: „Totul va fi plătit imediat.” Adevărul este că noi n-am plecat niciodată din vreun oraş nici măcar cu un cent datorie, ci totul a fost plătit la timp. Noi n-ar trebui să neglijăm niciodată aceasta, deoarece nu trebuie să datorăm nimănui nimic, ci să fim cinstiţi şi demni de încredere. Dacă aveţi vreo datorie la cineva, duceţi-vă şi spuneţi-i că îi sunteţi datori, dar să vă mai lase puţin timp şi îi veţi plăti. Înţelegeţi? Aşa este cel mai bine.

Acesta este cel mai bun îndemn pentru un creştin: să fie cinstit şi drept.

Voi trebuie să trăiţi exact cum vorbiţi. Dacă nu faceţi aceasta, cum puteţi avea pretenţia ca altcineva să trăiască aşa cum spuneţi voi? Voi sunteţi nişte epistole scrise pentru toţi oamenii, aşa că întotdeauna să fiţi cinstiţi, drepţi şi sinceri. Spuneţi adevărul, indiferent cât de mult doare. Spuneţi adevărul de fiecare dată şi întotdeauna veţi putea să spuneţi acelaşi lucru de mai multe ori, căci, dacă spuneţi o minciună, mergeţi de un milion de ori în jurul ei şi faceţi un lucru îngrozitor, deoarece trebuie să vă întoarceţi tot timpul la ea.

Fiţi cinstiţi şi atunci de fiecare dată veţi putea spune la fel acel lucru, pentru că este adevărul.

Aşa este şi cu Biblia. Spuneţi exact ceea ce spune ea; nu faceţi compromisuri, ci spuneţi întocmai cum este scris în ea, căci atunci veţi putea pune oricând degetul pe acel loc şi astfel îl veţi birui pe Satan.

Voi ştiţi că el i-a spus lui Isus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, fă o minune. Porunceşte acestor pietre să se facă pâini, căci Ţi-e foame.”

Dar Isus i-a răspuns: „Este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.3-4).

Vedeţi? El a luat Cuvântul Tatălui Său şi l-a învins pe Diavolul chiar pe propriul său teren, iar voi puteţi face acelaşi lucru: să îl învingeţi pe Diavolul pe propriul lui teren, prin Cuvântul Domnului.

Eu îi voi fi întotdeauna recunoscător fratelui Sullivan. Iertaţi-mi expresia, dar cred că atunci când l-a făcut pe fratele Sullivan, Dumnezeu n-a mai ţinut cont de „şablon”, deoarece nici unul nu este ca el.

În toată viaţa mea, am întâlnit un singur om care   mi-a amintit de el: E. Howard Cadle.

Nu ştiu dacă s-au întâlnit vreodată, dar pot să spun că fratele Cadle era un om bun, de la ţară, ca şi fratele Sullivan.

El îşi afunda mâinile în buzunare până i se întindeau braţele şi vorbea uitându-se într-o parte şi-n alta. Unul singur era E. Howard Cadle.

Prin urmare, sunt foarte bucuros pentru că îl am pe fratele Sullivan ca prieten şi frate în Evanghelie, iar rugămintea mea este ca Dumnezeu să-l binecuvânteze pe el şi  biserica lui de aici, pe buna lui soţie şi pe cei dragi ai lui.

Cu voi, ceilalţi predicatori şi păstori de aici, predicatorii Evangheliei depline, precum şi cu adunările voastre, se pot ivi unele lucruri din Scriptură în care să nu fim de acord. Adevărul este că sunt situaţii în care nu sunt de acord nici cu soţia mea.

Şi ştiţi despre ce este vorba? Ei îi place plăcinta cu mere, iar mie plăcinta cu cireşe, ceea ce face să ne contrazicem.

Să vă spun ce fac cu a mea: mie îmi place să iau o bucată de plăcintă cu cireşe fierbinte (nici acum n-ar strica una), pun unt pe ea, iar deasupra torn sirop.

Frate, merită să mănânci aşa ceva.

Soţia mea se teme de ea. Cred că, de fapt, se teme de calorii, chiar dacă s-ar putea să îi placă, dar ştiţi voi cum sunt femeile.

Sunt atât de slabe, că ai putea să le prinzi pe perete cu un ac de gămălie, şi tot mai vor să slăbească. Aceasta este firea lor.

Dar mie îmi place.

Deci noi ne contrazicem în privinţa aceasta, dar, în rest nu este nici o problemă.

Vedeţi, noi nu suntem întotdeauna de acord, dar, fraţii mei, lucrul cel mai important este să mănânci plăcintă. Aceasta este ceea ce contează.

În principiu, în ceea ce priveşte botezul cu Duhul Sfânt, venirea lui Hristos şi învăţăturile fundamentale ale Bibliei, desigur, stăm mână în mână. Ca o familie mare şi unită, fără nici o barieră denominaţională, fără nimic care să ne stânjenească, noi mărşăluim către Calvar asemenea unei armate puternice.

Dacă vreodată voi putea să vă ajut cu ceva, voi fi bucuros s-o fac, şi sunt sigur că şi voi mi-aţi spune acelaşi lucru mie. Adevărul este că voi puteţi să mă ajutaţi rugându-vă pentru mine ca Dumnezeu să nu mă lase niciodată să greşesc.

Dorinţa mea este să nu păşesc niciodată greşit, ci să fac numai bine, deoarece îmi dau seama că este aşa cum  mi-a spus odată fratele Jack Moore. El mi-a spus: „Frate Branham, cu toate binecuvântările pe care le ai, eu n-aş vrea să fiu în locul tău în ziua judecăţii, fiindcă Dumnezeu îţi va cere să răspunzi pentru multe lucruri, deoarece El ţi-a dat în mână milioane de suflete.”

Şi vă întreb: Ce fel de Evanghelie trebuie să predic dacă sunt conştient că trebuie să stau acolo şi să răspund pentru toţi aceşti oameni? Cât de sincer trebuie să fiu, când ştiu că ţin în mână Sângele Lui?

El mi-a dat un dar şi orice om va şti că acest dar trebuie să vină de la Dumnezeu – aceasta fără nici o umbră de îndoială, dacă este un om înţelept. Şi dacă eu am acest dar de la El, apoi aş conduce pe cineva pe o cale greşită, doar pentru că aşa a zis o anumită grupare, ştiu că Dumnezeu m-ar face să plătesc pentru aceasta în ziua judecăţii.

Vreau să vă spun însă că nu demult am avut o vedenie în care i-am văzut pe oameni strigând de bucurie. Aţi luat aseară cărticica „Glasul comercianţilor”? Este bine. Uneori le tipărim în detaliu, dar de data aceasta nu s-a scris tot.

Eu am stat acolo exact aşa cum stau acum aici. Privind în urmă, m-am văzut pe mine cum stăteam pe pat lângă soţia mea, iar când am privit înainte, i-am văzut pe oamenii aceia care erau adunaţi în jurul meu.

Apoi, în discuţia pe care am avut-o cu acea Fiinţă, am întrebat:

„Pavel va fi judecat pentru Evanghelia pe care a predicat-o?”

„Da”, mi s-a răspuns.

„Eu am predicat exact Cuvântul pe care L-a vestit el”, am spus eu.

Atunci milioane de oameni au început să strige: „Pe aceasta ne odihnim noi!”

Aşa doresc să fie atunci când voi trece dincolo. Înţelegeţi? Vreau să fie exact cum a spus Pavel: „Nu vreau să adaug şi nici să scot vreun cuvânt!” Vreau să merg înainte chiar aşa cum a spus Biblia, înţelegeţi? Desigur, voi, denominaţiunile dintr-o parte şi din cealaltă, veţi ridica o barieră împotrivă, de aceea, de multe ori fraţii cred că eu sunt împotriva lor. Dumnezeu ştie însă că nu este adevărat, El, care cunoaşte adevărul.

Eu nu sunt împotriva fraţilor, ci împotriva sistemului care ne împiedică să fim fraţi. Nu Cuvântul lui Dumnezeu ne împiedică să fim fraţi, ci sistemul în care suntem băgaţi. Aşa este.

Pe ce ar trebui să stăm atunci? Pe Cuvânt, căci atunci Dumnezeu i-ar aduna pe toţi oamenii la El. Aşa este.

Fraţilor, nu vă adunaţi într-o denominaţiune! Nu vă organizaţi, ci urmaţi-L pe Dumnezeu şi mergeţi înainte, ţinându-vă tari, cu ochii aţintiţi la capătul drumului, căci atunci El se va îngriji de toate celelalte.

Aţi făcut atât de mult pentru mine, de aceea vă sunt foarte recunoscător. Acum, dacă pot să vă ajut şi eu cu ceva, să vă dau batiste de rugăciune sau altceva, o voi face cu plăcere. Să nu mă întrebaţi însă chestiuni de doctrină pentru că nu vreau să vorbim despre aşa ceva.

Foarte mulţi oameni îmi scriu întrebându-mă despre căsătorie şi divorţ şi despre alte teme care sunt o piatră de poticnire pentru mulţi, dar întotdeauna eu le dau răspunsul acesta: „Întrebaţi-l pe păstorul vostru!”

Oamenii îmi trimit scrisori în care mă întreabă: „Cu aceasta cum este? Dar aceasta ce înseamnă?” Eu le trimit însă întrebările înapoi şi le spun: „Întrebaţi-l pe păstorul vostru, deoarece el este acela pe care l-a pus Dumnezeu să vegheze asupra voastră. S-ar putea ca noi să nu fim de acord cu problema respectivă şi aceasta ar produce confuzie în biserica voastră şi nu vreau aceasta. Nu, nu. Dorinţa mea este să încetăm să mai păcătuim, să nu mai facem ceea ce este împotriva Bibliei şi să mergem înainte către Dumnezeu. Înţelegeţi?

Spun aceasta pentru că, dacă pricinuieşti asemenea confuzii, generezi tulburare şi neînţelegeri în biserică. Acesta este motivul pentru care aş vrea ca păstorul vostru să vă explice cum stau lucrurile în privinţa căsătoriei şi a divorţului şi în alte teme de felul acesta. Şi el este un slujitor al lui Dumnezeu şi poate să vă lămurească, de aceea întrebaţi-l pe păstor.

Vă mai amintiţi de Samariteanul cel bun care l-a găsit pe acel om rănit? El l-a luat şi l-a dus la un han (aceasta este biserica), a dat hangiului doi dinari şi i-a zis: „Dacă vei cheltui mai mulţi, ţi-i voi da înapoi la întoarcerea mea.”

El are deci doi dinari, iar dacă este un om al lui Dumnezeu poate să lege rănile. Dacă este un om al lui Dumnezeu care stă pe Cuvântul Lui, are ceea ce i-a dat Dumnezeu: Duhul şi Cuvântul, este adevărat?

Cum ne închinăm noi? În duh şi în adevăr, iar Cuvântul este Adevărul, aşa-i?

Vă mulţumesc încă o dată foarte mult. Sunt foarte obosit în această după-amiază, de aceea m-am hotărât să nu mai stau niciodată la vreun hotel, deoarece acolo sunt petreceri cu băutură toată noaptea, uşi trântite, femei care ţipă,  şi din cauza aceasta n-am închis un ochi toată noaptea. Aşa este, de aceea m-am hotărât să nu mai merg niciodată să dorm în vreun hotel. Am să merg la un motel, sau pur şi simplu am să dorm într-un camion, în câmp, sau am să-mi iau un cort şi un sac de dormit. Da, aşa voi face.

Nu este de mirare ceea ce se întâmplă deoarece naţiunea aceasta este atât de păcătoasă! Totul este putred şi stricat până la măduvă.

Acum câţiva ani am fost la o mare adunare religioasă din statul vostru. În seara aceea avea adunare şi o grupare religioasă ortodoxă de tineri. Nici chiar la triburile din Africa nu am mai văzut aşa ceva. În dimineaţa următoare (nu pot să vă spun direct ce am văzut, deoarece suntem într-o adunare amestecată), pe jos zăceau dovezile lucrurilor imorale pe care le săvârşiseră şi peste tot erau împrăştiate sticle de whisky.

Tinerii aceia, băieţi şi fete, au stat toată noaptea în aceeaşi cameră, iar în dimineaţa următoare au mers să îngenuncheze în faţa „sfântului părinte” în Numele lui Isus Hristos. Ce batjocură!

Am luat-o razna? Ce se întâmplă cu mine? Nu pot suporta asemenea lucruri; mă şochează când văd aşa ceva. Domnul meu Isus, poate fi reprezentat de aşa ceva? O petrecere cu murdărie şi cu băutură, cu lucruri imorale pe care le-au folosit tinerii şi tinerele acelea şi care erau aruncate peste tot pe podea şi în coşurile de gunoi. O, Doamne!

Puteţi numi aceasta creştinism? Nu este de mirare că lumea este într-o stare păcătoasă! Ce poate spune un păcătos când vede aşa ceva (şi sunt mii ca ei)? Fetele acelea băuseră atât de mult, că abia mai puteau sta pe picioare şi  s-au distrat toată noaptea cu băieţii. În viaţa voastră nu aţi auzit vorbe mai murdare decât acelea pe care le spuneau ei. La un moment dat mi-am pus perna în cap ca să nu-i mai aud. Alergau încoace şi încolo beţi, iar apoi aveau pretenţia că sunt religioşi. Oh, Doamne!

Păcătoşii aceştia se duc la arena de popice şi numesc asta sport. Dacă unul din copiii mei ar începe să joace popice, l-aş alunga de acasă, dar ei numesc aceasta sport! Eu vă spun însă: acesta nu este sport! Aşa că dacă vreţi să fiţi în ordine, împăcaţi-vă cu Dumnezeu. Chiar aşa.

Vreau să vă citesc acum câteva cuvinte din Biblie şi anume din 1 Împăraţi 17.1:

Ilie, Tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul, Dumnezeul lui Israel, al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.

Dacă vreodată aveţi nevoie de o batistă de rugăciune, scrieţi-mi, iar secretarul meu, fratele Maguire, care este aici, vă va trimite. Câţi dintre voi au primit batiste de rugăciune de la noi?

Să vă văd mâinile. Ridică-te în picioare, frate Jim, căci vreau să te văd pe tine şi pe soţia ta.

El este secretarul meu, iar ea este soţia sa. Ei se ocupă de trimiterea batistelor. Ei sunt tinerii care vă trimit batistele de rugăciune de la adunare. Amândoi sunt creştini întorşi la Domnul, iar vocea blândă pe care o auziţi atunci când daţi telefon, este a sorei, soţia lui. Părinţii şi cei dragi ai ei sunt astăzi în mijlocul nostru.

Cred că îl cunoaşteţi şi pe secretarul meu pentru călătorii, fratele Leo Mercier, care este pe aici pe undeva, şi pe fratele Gene Good.

Deci dacă putem face ceva pentru voi, o vom face cu plăcere: dacă aveţi nevoie de o batistă de rugăciune sau dacă doriţi să ne rugăm pentru voi.

Acum priviţi. Acest bărbat cu înfăţişarea ciudată, cu un toiag în mână, cu ochii luminaţi de slava lui Dumnezeu, cu barba lungă atârnându-i pe piept, învelit într-o blană de oaie, cobora hotărât pe drumul Samariei. Nu îţi prea venea să te uiţi la el, dar cu toate acestea, Ilie îl avea pe  „Aşa vorbeşte Domnul!” pentru poporul Israel.

Da, nu îţi prea venea să te uiţi la Ilie Tişbitul, profetul Domnului, dar el Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!”, avea Cuvântul lui Dumnezeu. El nu se temea să stea înaintea împăratului, deoarece fusese în prezenţa Unuia mai mare decât împăratul; da, el fusese în prezenţa lui IaHVeH, de aceea ştia pe ce stă.

Şi când a păşit în faţa împăratului, el nu a tremurat, nici nu s-a bâlbâit pentru că ştia despre ce vorbeşte, de aceea a putut să-i spună împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel: „Nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu!

De ce a zis Ilie: „Decât după cuvântul meu!”? Pentru că el avea Cuvântul Domnului. El era profet şi profetul are Cuvântul Domnului.

Este zguduitor să vezi paralela între Israelul din Vechiul Testament şi America de acum.

Ambele sunt naţiuni puternice şi au fost întemeiate din cauza persecuţiilor religioase.

Israelul a fost persecutat de Faraon, sub a cărui robie a fost timp de patru sute de ani. Ei nu puteau să se închine Dumnezeului celui viu şi adevărat deoarece erau robi, dar Domnul le făgăduise în Cuvântul Său şi prin prorocii Săi, că le va da o ţară şi că vor intra în ea, că îi vor alunga pe locuitorii ei şi îşi vor ocupa moştenirea, deoarece Dumnezeu urmărea un scop cu ei.

La fel este şi cu marea noastră naţiune. Ea a fost întemeiată la Plymouth Rock, pe fundamentul libertăţii religioase, pentru că strămoşii noştri au fugit de persecuţia romană a sistemului modern al Izabelei, care i-a ucis pe mulţi pentru că nu i s-au supus.

Conform celor scrise în Biblie, în Apocalipsa 12, Dumnezeu le-a promis o casă, un loc liniştit, pentru că femeia a fost dusă în pustie, unde a fost hrănită o vreme, vremi şi jumătatea unei vremi. Dumnezeu făgăduise Americii sau bisericii (femeii), acest lucru.

Aţi observat Apocalipsa 13? Cealaltă fiară s-a ridicat din mare, din ape, care conform Apocalipsei 17.15 sunt „noroade, gloate, neamuri şi limbi”.

Toate celelalte fiare s-au ridicat din ape, din noroade, gloate şi neamuri, dar când se ridică Statele Unite, fiara vine din pământ, de acolo de unde nu sunt oameni.

Ţineţi minte că atunci când s-a ridicat, arăta ca un miel cu două corne, adică avea putere civilă şi religioasă, dar după ce s-au unit, mielul vorbea ca balaurul, iar balaurul este Roma.

Balaurul cel roşu stătea înaintea femeii – Israelul – ca să-i mănânce copilul de îndată ce-l va naşte. Cine a pornit persecuţia şi a ucis toţi copiii sub doi ani? Roma, balaurul care stătea în faţa femeii ca să-i mănânce copilul.

În continuare aflăm că această ţară s-a ridicat ca o ţară liberă, ca un miel, dar după un timp, ea a vorbit ca un balaur şi a lucrat cu toată puterea fiarei dinaintea ei.

Paralela între aceste două naţiuni este perfectă.

Israelul a venit în ţara făgăduită, Palestina, i-a alungat pe toţi locuitorii ei şi a luat-o în stăpânire.

Noi am venit, am luat ţara de la indieni, i-am alungat şi ne-am făcut stăpâni pe ea.

Dumnezeu a avut un motiv pentru aceasta. El voia să arate lumii ce putea să facă cu un grup de oameni care doreau libertate socială şi religioasă, ca să-L poată sluji pe El.

Ce a făcut El din Israel? Cea mai puternică naţiune din lume şi aceasta până când s-au îndepărtat de voia lui Dumnezeu.

Ce a făcut El cu America? A făcut-o cea mai puternică naţiune din lume, până când s-a îndepărtat de voia lui Dumnezeu – paralela este perfectă.

Când Israelul a ajuns în ţara făgăduită, ei erau un popor puternic pentru că erau conduşi de oameni puternici. Da, avea în frunte bărbaţi temători de Dumnezeu, ca David, iar apoi Solomon. Tot pământul se temea de ei, de aceea au trăit liniştiţi, fără să aibă războaie sau necazuri, şi aceasta pentru că stăteau sub puterea lui Dumnezeu, iar oamenii din toată lumea veneau să le vadă slava şi bogăţia.

Dumnezeu le-a dat şi darul deosebirii, prin Solomon, iar împărăteasa sudului, împărăteasa din Seba, a traversat Sahara (ceea ce i-a luat trei luni), numai ca să vadă înţelepciunea lui Solomon. Şi atunci când a văzut că el putea să deosebească duhurile şi să-i descopere lucrurile ascunse ale inimii, a zis: „Deci era adevărat ce am auzit în ţara mea despre faptele şi înţelepciunea ta!

Dar nu credeam, până n-am văzut cu ochii mei. Şi iată că nici pe jumătate nu mi s-a spus.” (1 Împăraţi 10.6-7).

Ea era convinsă că acele lucruri veneau de la Dumnezeu.

Şi America, fondată pe fundamentul strămoşilor care au venit aici pentru a avea libertate religioasă, a avut în frunte oameni drepţi: George Washington, Abraham Lincoln,  bărbaţi cu un caracter deosebit, bărbaţi trimişi de Dumnezeu.

America era cu adevărat America în acele zile.

Aici, la Valley Forge, înainte de a traversa Delaware, George Washington a îngenuncheat în zăpadă şi s-a rugat toată noaptea, până când s-a udat până la brâu, iar în dimineaţa următoare, când armata americană a pornit la luptă, numai 20% dintre ei aveau încălţăminte în picioare. Ei aveau însă un motiv pentru care trebuiau să lupte, de aceea nu le păsa prin ce trecuseră şi nici prin ce aveau să mai treacă. Ţăranii şi-au lăsat plugurile au scos boii, şi-au luat puştile şi au pornit să lupte pentru ceea ce ştiau că înseamnă libertate.

În ziua următoare 4-5 gloanţe au trecut prin haina şi pălăria lui, dar nici măcar nu l-au atins.

Da, naţiunea aceasta a fost întemeiată de bărbaţi mari, de oameni ai lui Dumnezeu. Nu este de mirare că au scris:

Ţara noastră să strălucească

Cu lumina sfântă a libertăţii;

Apără-ne cu puterea Ta,

Dumnezeule mare, Împăratul nostru!

Mai demult am vorbit cu un bătrân din Corydon, Indiana, care mi-a vorbit de vremea când parlamentul era la Corydon şi când s-a dus cu carul tras de boi ca să-l asculte pe guvernator vorbind. El şi guvernatorul erau singurii oameni îmbrăcaţi cu costum. El spunea că se ocupa cu creşterea oilor, iar după ce le-a tuns, a spălat lâna şi surorile lui au tors-o şi i-au făcut o haină care să i se potrivească cu pantalonii. Şi acel bătrân de 85-90 de ani, mi-a spus în timp ce-şi netezea barba: „Billy, atunci americanii erau americani.”

Ascultând ce spune, mi-am zis: „O grămadă din tinerii de astăzi nu te-ar crede, dar tu spui adevărul.”

Ce s-a întâmplat cu Israelul după ce şi-a pus temelia pe frica de Dumnezeu? Au început să devină nepăsători, să nu mai aibă griji. Da, ei au ajuns într-un punct unde nu-i mai interesa ce avea să se întâmple; au început să aibă o anumită libertate în închinarea la Dumnezeu, o formă de evlavie şi de religie la fel ca noi. Prin această libertate pe care o simţeau, au început să aducă în biserică tot felul de erezii, care i-au îndepărtat de Adevăr.

Curând s-a strecurat înăuntru închinarea lui Balaam, iar Israelul a început să-şi întoarcă capul după plăcerile lumeşti, după băuturi şi alte lucruri de felul acesta, iar în final şi-au pus un conducător care nu-L cunoştea pe Dumnezeu: pe Ahab, care l-a succedat la tron pe tatăl său. Tatăl lui Ahab fusese un om bogat, dar fără frică de Dumnezeu. El a păcătuit mai mult decât oricare dintre înaintaşii lui. Cu toate acestea, în toropeala şi beţia în care căzuse, Israelul l-a pus pe tron ca să-l conducă.

Ei credeau că nu este nici o problemă, aşa cum cred şi astăzi cei mai mulţi dintre americani. Ei spun: „Este un foarte bun om politic aşa că ce contează restul? Important este că este un politician priceput.”

Foarte mulţi dintre americani şi-au vândut dreptul de întâi născut aşa că au spus şi spun: „Ce contează din moment ce vom obţine dolari în plus de la guvern şi vom trăi mai bine?” Ei s-au vândut pântecului lor, s-au vândut poftelor şi ispitelor unei lumi păcătoase şi au uitat chiar şi de ce au poposit la Plymonth Rock. Au uitat care era moştenirea noastră şi s-au îngrămădit nebuneşte ca să se vândă plăcerii.

Totul s-a petrecut la fel ca în Israel, America apucând pe acelaşi drum, aşa că a decăzut din acelaşi motiv: plăcerea.

Mai mult, guvernul a sprijinit păcatul, spunând: „Cât timp ai o biserică la care mergi, ce mai contează restul?” Iată ce a făcut America.

Apoi am început să ne organizăm, să formăm mici grupări, să fim din ce în ce mai păcătoşi. În loc să rămânem credincioşi scopului pentru care am venit aici, noi am lăsat păcatul să se strecoare în biserică, exact cum au făcut israeliţii. Astfel, femeile au început să-şi taie părul şi să poarte haine imorale, din care au tăiat tot mai mult, în fiecare an. Bărbaţii au început să facă tot felul de lucruri, să se amestece din ce în ce mai mult cu lumea, să se îmbete de pofte şi să se lase toropiţi de băutură.

Predicatorii ies din seminar, iar episcopul le spune: „Băieţi, predicaţi orice vreţi voi. În ce mă priveşte, sângele lui Isus Hristos s-a uscat cu o mie nouă sute de ani în urmă.”

Da, şi astfel biserica a ajuns să fie numai o simplă organizaţie, o lojă. Să nu uitaţi niciodată această după-amiază!

Biserica a devenit ca o lojă, iar lumea a început să se strecoare înăuntru.

Predicatorii au început să facă compromisuri, exact cum au făcut evreii în zilele lui Ahab. Totul a fost înecat în păcat, a putrezit până la măduvă şi a mers înainte cât a putut de tare.

Chiar dacă Dumnezeu le-a trimis proroc după proroc şi s-a rugat de ei să se întoarcă la Adevăr, totuşi ei I-au întors spatele, deoarece voiau să meargă pe propriul lor drum. Ei erau israeliţi; erau liberi; erau o naţiune puternică; strămoşii lor făcuseră fapte măreţe (David şi Solomon); aşa că puteau să facă tot ce voiau.

Exact pe acelaşi lucru ne-am bazat şi noi: pe ce a făcut Washington, pentru ce au luptat strămoşii noştri.

Dar frate, noi ne-am depărtat la un milion de kilometri de aceste lucruri; bisericile noastre sunt la un milion de kilometri; metodiştii de astăzi de ceea ce erau înainte; penticostalii de astăzi de ceea ce au fost la început; baptiştii de astăzi de ceea ce au fost odinioară. Noi am vorbit adesea despre înaintaşii lor şi v-am spus că înainte de a muri, John Smith a spus: „Este îngrozitor că femeile metodiste încep să poarte inele de aur pe degete!”

Ce-ar spune el astăzi dacă le-ar vedea părul retezat, feţele vopsite sau pantalonii scurţi? Toate acestea se datorează păcatului.

Ce a făcut Dumnezeu în America? A trimis trezire după trezire, trezire după trezire. Predicatorii au vestit Cuvântul şi au încercat să-i aducă pe oameni înapoi la Dumnezeu. Dar ce au făcut ei? Acelaşi lucru pe care l-a făcut şi Israelul: le-au întors spatele cu dispreţ, şi-au bătut joc de ei, i-au numit „holly-rollers”, i-au aruncat în închisoare.

Dacă una dintre surorile noastre sau unul dintre fraţii de la această biserică ar fi fost aseară în hotelul acela şi şi-ar fi ridicat mâinile ca să-L laude pe Dumnezeu şi să strige spre El, astăzi ar fi deja în închisoare. Dar o adunătură de beţivi, de maniaci, pot să stea şi să ţipe toată noaptea să bea, să înjure, să smulgă hainele de pe femei, să cadă pe podea şi să urle toată noaptea, căci nimeni nu spune nici un cuvânt împotrivă. Nu este de mirare că suntem osândiţi sub mânia lui Dumnezeu.

Observaţi, iarăşi şi iarăşi Dumnezeu a trimis predicatori, a înfăptuit semne şi minuni, legitimându-Şi Cuvântul.

Dar şi o mulţime de păstori moderni I-au întors spatele şi şi-au bătut joc de fiecare trezire. Unii, ca aşa numita „Biserică a lui Hristos”, spunând: „Zilele minunilor au trecut”, încercând prin aceasta să îndepărteze puterea lui Dumnezeu din mijlocul rămăşiţei alese a lui Dumnezeu.

Da, acum este la fel ca în mijlocul Israelului, Dumnezeu fiind nevoit adesea să-Şi scoată poporul din organizaţii şi denominaţiuni şi să-l ducă spre pustie, ca să poată vorbi cu El. Oh, să nu vă faceţi griji, căci EL va avea o rămăşiţă! Da, El a avut atunci şi va avea şi acum.

Oamenii au mers din ce în ce mai departe în păcat,  şi-au croit drum printre oprelişti. De ce? Din cauza celor care-i conduc, de aceea nu  este nimic care să-i împiedice.

Vă spun cinstit, ştiu multe ţări care, dacă şi-ar prinde oamenii pe stradă îmbrăcaţi aşa cum ne îmbrăcăm noi, în America, i-ar arunca în închisoare. Când am fost la St. Angelo, în Roma, (gândiţi-vă cât sunt ei de decăzuţi), deasupra intrării în catacombă era o plăcuţă pe care scria: „Către femeile americane: „Vă rugăm să vă îmbrăcaţi, din respect pentru cei morţi!”

Dacă este ceva care-ţi produce greaţă, atunci aceasta este să vezi un grup de aşa zişi americani.

Într-o zi când am fost la Louisiana, am mers cu fratele Arganbright într-un local ca să mâncăm câte o friptură. A doua zi am mers din nou acolo deoarece este o mâncare bună şi nu se servesc băuturi alcoolice, decât vin.

De fiecare dată trebuia să-mi iau sub braţ o sticlă cu apă, deoarece nu se aducea apă la masă. Totul a fost bine până într-o zi când a venit acolo „Miss America” însoţită de un câine pudel şi acoperită de bijuterii, cu o ţigară în colţul gurii. Ea a luat loc la masă, încercând să pară ceea ce nu era şi şi-a aşezat câinele pe masă.

Câtă murdărie! Câtă stricăciune!

Câinele este cel mai rău lucru despre care vorbeşte Dumnezeu. Nici chiar preţul lui nu poate fi adus în casa Domnului. Astfel Biblia spune:

Să n-aduci în casa Domnului, Dumnezeului tău, câştigul unei curve, nici preţul unui câine.” (Deuteronom 23.18).

Şi totuşi, iată ce se întâmplă. Ei practică controlul naşterilor şi plătesc aproape o mie de dolari pentru un câine pe care îl plimbă după ei şi îi dau dragostea ce se cuvine unui copil. Ei se sterilizează ca să poată hoinări toată noaptea.

Ce altceva putem aştepta atunci dacă nu haosul? S-ar putea să nu-mi mai auziţi niciodată vocea, dar vreau să ţineţi minte lucrul acesta: am ajuns la sfârşit.

Acum priviţi. În sfârşit a venit marele ceas: Ahab a fost ales împărat. Imediat el s-a căsătorit cu Izabela, acel putregai care a tras tot Israelul spre idolatrie. Probabil că erau foarte rătăciţi, dacă au putut să lase să se întâmple aşa ceva în poporul lor.

Legile sunt făcute de oameni pentru oameni dar şi noi am făcut acelaşi lucru.

Era o vreme când America ştia să aleagă ceva mai bun decât curva cea bătrână care i-a ucis pe martiri şi s-a îmbătat de sângele lor. Motivul pentru care s-au refugiat ei aici, în libertate, este că nu ar fi suportat aşa ceva, iar aceasta arată cât de mult ne-am rătăcit, căci un popor întreg a ales-o pe ea.

O, desigur, unii dintre voi care sunteţi democraţi corecţi, veţi spune: „Dar el este un bun politician.” Da, acest lucru poate să pară bun pentru o minte firească, dar Cuvântul lui Dumnezeu şi omul duhovnicesc nu poate accepta aceasta. Sigur că nu, doar pentru că vi s-au promis câţiva dolari în plus şi scutirea de unele taxe.

Trăim timpuri grele, iar misionarii noştri o duc greu, pentru că suntem consideraţi o ţară catolică. Desigur, ruşii sunt consideraţi comunişti pentru că au un conducător comunist. Chinezii sunt consideraţi comunişti, iar noi suntem consideraţi catolici pentru că avem un conducător catolic. (fratele Branham face aluzie la J. F. Kennedy, ales preşedinte la 20 ianuarie 1961 şi asasinat doi ani mai târziu. Atât el cât şi soţia sa au fost catolici).

Voi spuneţi: „Ahab era pe scaunul de domnie.” Aşa este, dar Izabela era capul din spatele acelui scaun de domnie. Ea era cea care conducea în realitate.

Uitaţi-vă numai cum a luat ea legile ţării şi le-a sucit pentru propriul ei interes şi pentru propria ei lăcomie, împingându-l pe Ahab să facă ceea ce a făcut, pentru că era căsătorită cu el.

La fel este şi cu conducătorul nostru de acuma. Eu nu vreau să spun că n-ar fi un om bun, dar uitaţi-vă cine este în spatele lui: chiar curva de care am fugit aici ca să întemeiem America; chiar aceea împotriva căreia şi-au întemeiat americanii principiile.

Da, noi singuri şi nesiliţi de nimeni, am făcut această alegere.

Vedeţi voi, în curând cineva are să-mi închidă gura. De ce?

În Apocalipsa 2.20 ea pretinde că este prorociţă. Uitaţi-vă la valul de păcat care pătrunde până în măduvă. Uitaţi-vă cum intră în biserică moda şi necurăţia. Acesta este motivul pentru care Domnul a spus în Apocalipsa 2.22: „Am să le trimit un necaz mare.

Da, aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.”

Ce are să urmeze? Cum a fost atunci, va fi şi acum. Ea are puterea din culise; ea avea controlul.

Citiţi în 1 Împăraţi 18 şi 21 şi veţi vedea ce a făcut Izabela şi la ce l-a împins ea pe Ahab, care n-a putut să spună nimic deoarece era soţia lui.

Uitaţi-vă pe ce au construit ei naţiunea după aceea: pe un israelit rătăcit care avea în spate o soţie care se închina la Baal.

Şi ce a făcut ea? În final a făcut totul atât de modern şi de frumos, încât oamenii au luat totul foarte uşor, ceea ce a făcut ca întreaga biserică şi predicatorii ei să cadă în capcană. Nu a zis Ilie: „…am rămas numai eu singur şi caută să-mi ia viaţa…”? (1 Împăraţi 19.14b).

Fraţilor, acum este la fel ca atunci.

Toţi se temeau să spună ceva. Biblia arată că ei erau imorali, dezordonaţi, beţivi, prinşi de tot felul de pofte şi aşa mai departe – adică exact cum sunt astăzi.

Izabela răstălmăcea Scripturile şi legile după bunul ei plac şi nimeni nu îndrăznea să spună nimic.

Amintiţi-vă că Izabela din Apocalipsa se numeşte pe sine prorociţă pentru a-i supune pe oameni; ea zice că este singurul glas al lui Dumnezeu pe pământ şi eu vă spun că fiecare minte firească va fi înşelată de ea şi va crede aceasta.

În anul 1933 am văzut că Statele Unite vor ajunge să se închine la o femeie, care este Maria.

Atunci eu am văzut că se vor întâmpla şapte lucruri şi le-am scris pe o hârtie pe care o mai păstrez şi astăzi.

Atunci am spus: „Preşedintele Franklin D. Roosevelt va contribui la intrarea întregii lumi în război.”

Când am spus aceste cuvinte, nici nu era încă vorba de război, aşa că mama mea, care era o democrată s-a uitat urât la mine pentru că am spus aceasta. Eu i-am zis însă:

„Pe mine nu mă interesează dacă este republican, democrat, socialist sau orice altceva ar fi, deoarece aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.”

Tot atunci am mai spus: „Făcând aceasta, ei dau femeilor dreptul la vot, ceea ce este una din cele mai mari urâciuni pe care le-a făcut vreodată acest popor, iar într-o zi America va plăti pentru aceasta.”

Şi a plătit cu adevărat la ultimele alegeri. Da, iată cine l-a ales pe el: femeile.

Iar voi cum aţi votat, iubiţi oameni de culoare din sud?

Voi spuneţi: „Nu este treaba ta să spui aceasta de la amvon!”

O, ba da, este, căci acesta este Cuvântul lui Dumnezeu.

Voi l-aţi dat pe Abraham Lincoln – unul dintre cei care v-au eliberat  – pe rochia unei femei, dar prin aceasta v-aţi vândut dreptul de întâi născut. Să vă fie ruşine!

Din motive politice, doar pentru că sunteţi buni democraţi, voi aţi votat aşa ceva şi v-aţi vândut dreptul de întâi născut americani şi creştini. Da, voi aţi renunţat la el în favoarea curvei care a făcut din acest popor ceea ce este.

Ea s-a strecurat înăuntru încet, încet, până când a ajuns la scaunul de domnie. Sigur. La scaunul de domnie de la Casa Albă.

Staţi de veghe! Aţi văzut zilele trecute emisiunea despre şcolile catolice şi cele protestante? Ei susţin şcolile catolice, dar nu şi pe cele protestante.

Oh, frate, fii atent căci vine valul!

Uitaţi-vă la ceea ce se întâmplă, căci este la fel ca atunci. Tot păcatul acesta care se îngrămădeşte înăuntru, a adus această naţiune într-o situaţie nesigură.

Acum câţiva ani, prima trezire a penticostalilor a salvat naţiunea, atunci când a venit în faţă Al. Smith. Dar penticostalii s-au amestecat atât de mult cu lumea, încât au ajuns să-şi vândă dreptul de întâi născut pentru politică, iar politica lor a trecut înaintea Bibliei. Oh, Doamne!

Aşteptaţi puţin şi veţi vedea cum se clarifică totul.

Noi am văzut că ei au mers în paralel cu păcatul, căci Izabela i-a amăgit pe toţi cu vrăjitoriile ei. Priviţi numai şi veţi vedea că în final, ea a început să construiască altare mari pentru Baal. Este adevărat?

Preoţii lui Baal veneau de pretutindeni în acel loc şi astfel, ţara a început să se contamineze cu închinarea la Baal.

Uitaţi-vă ce au făcut! Uitaţi-vă cum s-au strecurat înăuntru. Lucrurile pe care le-au făcut ei, se repetă acum: catolicismul înghite totul, se fac căsătorii mixte, se fac compromisuri, exact aşa cum a spus Daniel: fierul şi lutul se vor amesteca, dar amestecul seminţelor lor va duce la distrugere.

Fiecare fată protestantă care se căsătoreşte cu un băiat catolic trebuie să-şi crească copiii în religia catolică.    S-au amestecat, s-au căsătorit unii cu alţii până când America a ajuns mâncată de viermi.

Ce vom face noi, ca misionari? Tommy Osborn şi toţi ceilalţi se duc în America de Sud şi în toată lumea încercând să-i scoată pe oameni din păgânism şi ei pot să arate cu degetul cum ne-am ales noi conducătorul.

Ce se va întâmpla cu această lume? Aceste lucruri ar trebui s-o cutremure pe fiecare persoană de aici. Cum vom răspunde? Ce vor spune misionarii când li se va spune: „Aţi venit aici să ne eliberaţi chiar de ceea ce poporul vostru a pus pe scaunul de domnie?”

Uitaţi-vă în istorie; întoarceţi paginile înapoi şi veţi vedea că acest lucru este împotriva Constituţiei. Cu ani în urmă oamenii n-ar fi făcut aşa ceva pentru nimic în lume, dar noi ne-am vândut drepturile de creştini pentru politică – iată cum s-a strecurat Diavolul înăuntru.

Ahab nu era pentru Izabela decât o marionetă.

Chiar aşa va fi şi acesta, doar o marionetă. El însuşi nu va face nimic, ci sistemul din spatele lui îi va dicta ce să facă. Chiar aşa va fi. Ciupiţi-vă conştiinţa, creştini! Treziţi-vă, căci este mai târziu decât credeţi! Situaţia în care suntem noi este situaţia în care au fost ei (evreii) şi felul în care au început ei să facă compromisuri este acelaşi.

Cum trebuie să fi plâns inima iubitoare a lui Dumnezeu când Şi-a văzut misionarii!

El i-a făcut un exemplu pentru toate popoarele de pretutindeni, care îi vedeau în unitate duhovnicească, servindu-L pe Dumnezeu, fiindcă El îi binecuvântase. Dar apoi, gândiţi-vă cât Şi-a dorit El să-i vadă că se întorc la dragostea dintâi şi să facă binele, dar s-au îndepărtat din ce în ce mai mult, încât până la urmă Izabela s-a strecurat înăuntru.

Chiar asta am făcut şi noi: ne-am abătut de la legile lui Dumnezeu. Când Dumnezeu Şi-a trimis misionarii prin ţară, sfinţii pelerini, nazarinenii, penticostalii, predicau sfinţenia, zicând: „Întoarceţi-vă la Dumnezeu! Întoarceţi-vă la Dumnezeu!”

Ce au făcut însă bisericile vechi? Au râs şi şi-au bătut joc de ei. O mulţime de credincioşi moderni i-au învinuit pe acei bărbaţi pentru tot ce au făcut şi au spus că acele lucruri veneau de la Diavolul.

La ce a dus aceasta? Biserica a început să asculte de ei. Da, cei mai mulţi au început să-i asculte. Mai întâi, ei au spus că dacă femeile catolice pot să îmbrace astfel de haine, de ce n-ar putea s-o facă şi protestanţii? Dacă Biserica Catolică poate să facă asta, de ce n-ar putea s-o facă şi protestanţii? Şi apoi, dacă metodiştii pot s-o facă, de ce baptiştii s-ar lăsa mai prejos? Iar dacă baptiştii pot s-o facă, penticostalii ce au dacă o fac?

Vedeţi, în aceasta te duc sistemele construite de oameni. Aleluia. Este adevărat. De aceea sunt împotriva lor, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu este împotriva lor. Dumnezeu este împotriva sistemelor construite de oameni; Cuvântul lui Dumnezeu este împotriva lor; prorocii Lui vor fi împotriva lor; adevăraţii Săi slujitori vor fi împotriva lor; toţi cei născuţi din nou din Duhul lui Dumnezeu vor fi împotriva lor.

Uitaţi-vă ce a făcut Israelul, cum s-au lăsat ei duşi de flux până când a apărut Izabela. Uitaţi-vă ce a făcut America: şi ea s-a lăsat dusă de fluxul lumesc astfel încât Izabela s-a aşezat în cele din urmă pe scaunul de domnie. Aşa este.

De fapt, Izabela nu era pe scaunul de domnie din Israel, dar ea era cel mai mare creier din spatele scaunului de domnie.

Tot aşa, ierarhia catolică nu se află pe scaunul de domnie din Statele Unite, dar ea este sistemul din spatele lui, pentru că Statele Unite s-au căsătorit cu ea. Biblia spune că această ţară îi va îndemna pe oameni să facă o icoană fiarei.

O, frate, soră, ce se întâmplă? Da, eu ştiu ce este, căci Biblia a spus că vom ajunge în această epocă, Laodicea, şi iată-ne ajunşi.

Poate că acum mă urâţi, dar într-o zi, când vă veţi convinge că v-am spus Adevărul, n-o să mă mai urâţi.

Poate că nu sunteţi de acord cu ceea ce spun, vă ridicaţi şi părăsiţi clădirea, dar aceasta nu arată decât ignoranţa voastră. Cu toate acestea, într-o zi vă veţi da seama că v-am spus Adevărul şi va trebui să recunoaşteţi că am avut dreptate. Da, într-o zi veţi regreta că nu m-aţi ascultat, căci vă spun aceasta în Numele Domnului.

Eu mă aşez în băiata puştii şi, până la urmă am să ajung în mormânt din cauza aceasta, dar voi fi un martor al adevărului pe care vi-l spun, dacă Domnul mă va ajuta. Aşa este.

Aceasta este situaţia în care am ajuns noi astăzi. Totul este la fel.

Ahab era o marionetă în mâna Izabelei pentru că s-a căsătorit cu ea. Ştiaţi că preşedintele nostru era un om bogat? Câţi ştiu aceasta? Era multimilionar. Eu am aflat aceasta din reviste, de la radio şi de la televizor.

Jack Benny sau Ernie Ford spunea că tatăl său l-a ajutat să obţină două state care nu erau ale lui, iar acum posedă aproape totul.

Cum a fost posibil? De unde au venit acei bani? Din comerţul cu whisky şi lichior. Acesta este motivul pentru care a scăzut impozitul pentru băuturi. Aceasta l-a făcut un om bogat. El s-a îmbogăţit cu banii luaţi pe ceea ce ne-a condamnat naţiunea, pe ceea ce a corupt minţile oamenilor, pe ceea ce a făcut din băieţii noştri nişte beţivi şi din fetele noastre nişte prostituate. Acelaşi lucru din vechiul sistem al Izabelei, acelaşi lucru care i-a persecutat pe oameni, acelaşi lucru care i-a împins pe romani să-i ardă pe oameni pe rug. Biblia spune că sângele martirilor a fost găsit în ea, şi iată că acum oamenii sunt căsătoriţi cu ea. Noi, americanii, bâjbâim şi spunem: „Luăm câţiva dolari în plus, aşa că ne simţim foarte bine, mult mai bine decât toate celelalte popoare”, dar frate, aşteaptă numai o clipă.

Haideţi să mergem câteva minute pas cu pas, ca să vedem ce s-a întâmplat.

Predicatorii au mers înainte cu ei, şi-au plecat capul în faţa lor şi au devenit toţi la fel.

Toţi israeliţii s-au dus după Izabela. Ei aveau o formă de evlavie, dar oare nu ne spune Biblia că în zilele din urmă, oamenii vor avea doar o formă de evlavie? Frate, toate prorociile s-au împlinit, iar noi am ajuns la sfârşit atât politic cât şi duhovniceşte.

Fiecare sistem a ajuns la sfârşit, aşa că nu a mai rămas decât venirea Domnului şi transformarea bisericii. Dumnezeu a făcut tot ce putea să facă: a trimis semne şi minuni încercând să-i avertizeze pe oameni, dar ei au mers în continuare pe drumul lor fără să ia aminte.

Uitaţi-vă la acest oraş, uitaţi-vă la această ţară cu mii şi mii de penticostali.

Şi vă întreb: dacă noi stăm pe adevăr, unde sunt ei în această după-amiază? Cineva le-a spus să nu aibă de-a face cu această adunare.

O, Domnul să se îndure de voi! Acesta este singurul lucru pe care pot să-l spun.

Când creştinii nu mai au coloană vertebrală, le mai rămâne doar un iadeş (os în formă de furcă, de la pieptul păsărilor). Aşa este. Noi avem nevoie să predicăm Evanghelia ca oameni întregi şi să tăiem răul în bucăţi. V-aţi dus cu toţi ceilalţi şi acum vă întrebaţi de ce strigăm împotriva voastră. Era de aşteptat ca totul să se răcească.

Toate acestea s-au întâmplat şi în Israel, dar într-o zi a venit un om îmbrăcat în piei – acesta era Ilie Tişbitul. El nu a ieşit din organizaţiile lor, ci din pustie şi nu avea nimic în comun cu ei, căci era prorocul Domnului.

Frate, el s-a ridicat împotriva a tot ce era în împărăţia Izabelei, de aceea nimeni nu a stat de partea lui, ci era urât de toţi. Vă spun aceasta cu siguranţă deplină, deoarece aşa spune Biblia. Desigur, îmi închipui că le scotea din sărite pe acele „Izabele” cu feţele vopsite. El a înfipt securea în rădăcina copacilor, aşa cum a făcut mai târziu şi Ioan Botezătorul, aşa că aşchiile săreau în toate părţile, dar el a mers mai departe.

Da, Ilie a întors pe dos tot poporul spunându-le că greşesc şi chemându-i înapoi la Dumnezeul cel viu şi adevărat şi la Cuvântul Său, în loc să urmeze închinarea Izabelei.

Dar ce au făcut ei? L-au primit? Nu, ci l-au urât. Dar cu toate acestea, Cuvântul Lui a rămas neschimbat, pentru că Ilie îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul”, iar Dumnezeu lucra prin el, prin lucrurile pe care le spunea dinainte. Prin tot ceea ce făcea, el dovedea că era profetul lui Dumnezeu, dar cu toate acestea, ei nu voiau să-l creadă, pentru că el le dărâma locurile de distracţii şi le spunea că fac rău.

Ahab era un ticălos. Acesta este adevărul. Aţi observat, ei nu-l credeau pe Ilie, dar cu toate acestea el continua să predice. Nici unul dintre predicatori nu era de partea lui, de aceea la un moment dat profetul a spus: „Doamne, am rămas singur. Priveşte-i, căci nici măcar unul nu este de partea mea.”

Dar el avea însărcinarea să spună adevărul şi l-a spus, deoarece avea Cuvântul lui Dumnezeu, pe „Aşa vorbeşte Domnul”. Acesta este motivul pentru care a atacat poporul,  biserica, totul, iar Dumnezeu era de partea lui.

Fraţilor, nouă ni s-a făgăduit că în zilele din urmă, El se va întoarce în această ţară.

În Matei 17, când ucenicii L-au întrebat pe Isus: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” (v.10), El   le-a răspuns la viitor: „Este adevărat că trebuie să vină întâi Ilie…,” dar după aceea le-a vorbit despre Ioan Botezătorul.

Maleahi 4 nu ne vorbeşte despre Ioan Botezătorul, ci despre el ne vorbeşte Maleahi 3.1: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.

În Maleahi 4.5 el a spus: „Iată, voi trimite pe prorocul Ilie, înainte de a veni ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată.

Acesta din Maleahi 4.5 nu este Ioan, pentru că Domnul nu a ars pământul la venirea lui Ioan. Dacă aţi observat, în ultimul verset din capitolul 4, Domnul spune: „El va întoarce inima părinţilor spre copii, şi inima copiilor spre părinţii lor.

Acum fiţi atenţi. Când a venit primul Ilie, adică Ioan, ce a făcut el? A adus un mesaj care a întors inimile împietrite ale bătrânilor israeliţi către credinţa copiilor, a bisericii timpurii. Dar atunci când va veni Ilie în vremea sfârşitului, el va întoarce inima copiilor spre credinţa părinţilor de la cincizecime. Înţelegeţi care este diferenţa? El nu va fi unul dintre aceştia pe care-i avem astăzi, nu va veni din nici o denominaţiune, ci va merge direct în Fapte 2 şi va porni de acolo. El va predica Evanghelia curată şi va spune aceleaşi lucruri pe care le-a spus Petru în ziua cincizecimii, pentru că ce a zis el atunci a fost dovedit ca fiind adevărul, de către toată Scriptura.

El nu-şi va face de lucru cu nici o organizaţie, iar când va veni, se va ridica împotriva femeilor aşa cum a făcut şi Ilie; va urî femeile stricate, aşa cum a făcut şi Ioan, va iubi sălbăticia şi nu va privi cu indulgenţă răul, ci-l va osândi.

Noi îl aşteptăm pentru că ştim că va veni, deoarece aşa a spus Dumnezeu. Eu cred că mesajul pe care-l avem astăzi, pregăteşte venirea Domnului Isus. Da, domnilor. El este pe drum, s-a născut deja  şi va veni din sălbăticie, ca Ilie, ca să se facă cunoscut. El va propovădui Fapte 2 şi va întoarce credinţa acestor copii la credinţa părinţilor de la cincizecime. Da, el se va întoarce tot timpul la Fapte 2.38 şi va predica Evanghelia adevărată şi nemodificată.

El nu va avea nimic de-a face cu Izabela sau cu sistemul ei, ci va fi un slujitor al lui Dumnezeu. Desigur. Biblia spune că el va veni, va proroci şi va spune răspicat mesajul în faţa acestor Izabele, exact cum a făcut Ilie în Israel. Acesta este motivul pentru care va fi urât de toţi şi nimeni nu va sta de partea lui.

Va veni. Dumnezeu a făgăduit  că el va ieşi în faţă ca să predice bisericii alese aşa cum a fost spus, pentru a-i trezi pe aleşi şi pentru a-i scoate din lucrurile lumeşti, adunând biserica într-un singur popor.

Ştiu că voi spuneţi: „Aceasta este denominaţiunea mea!”, dar eu vă spun că nu aveţi dreptate.

Ioan a venit singur, ca să prezinte tot pe Unul care era singur: pe Isus Hristos.

Nici Ilie din timpul sfârşitului nu va fi o denominaţiune, ci va fi un bărbat, căci Isus a spus că el va fi uns cu Duhul Lui cel Sfânt. El nu va prezenta trei sau patru dumnezei, ci va vorbi despre singurul Dumnezeu adevărat: Domnul Isus Hristos, astfel încât mesajul lui va întoarce copiii Duhului Sfânt la credinţa părinţilor.

Ţineţi minte, fraţii mei, căci dacă eu vă spun aceste lucruri numai ca să vă supăr, înseamnă că trebuie să merg la altar, dar nu aceasta este intenţia mea, ci v-o spun pentru că aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”!

Dacă Dumnezeu nu a dovedit în ţară şi în lume că spun Adevărul, atunci vă rog să îmi spuneţi unde este greşeala. Eu vă spun adevărul, de aceea întoarceţi-vă repede la rusalii. Ieşiţi afară din sistemele organizate fiindcă Biblia spune în Apocalipsa că ierarhia romano-catolică este o curvă şi o mamă a curvelor. Ce înseamnă aceasta? Biserici, sisteme.

De unde au venit biserica luterană sau cea metodistă? De unde vin toate organizaţiile? Dumnezeu nu a organizat niciodată o biserică şi nici nu a cerut aşa ceva.

Totuşi, Biserica Catolică pretinde că începutul ei este acolo, demult, când Isus a organizat biserica Sa. Vreau să-mi arătaţi pagina din istorie sau din Biblie care spune aşa ceva.

Timp de 325 de ani nu a existat nici o organizaţie, dar după moartea ultimului apostol, ei s-au întrunit în Conciliul de la Niceea şi au făcut o organizaţie. Apoi Luther a ieşit de acolo. El a fost un om mare, trimis de Dumnezeu, dar la puţin timp după moartea lui, oamenii au mers mai departe şi au făcut o altă organizaţie.

Atunci Duhul Sfânt a venit peste John Wesley. El nu a organizat nimic, dar după moartea lui, ei s-au organizat din nou.

Duhul Sfânt a venit apoi între penticostali şi ei au ieşit din mijlocul metodiştilor. Ce s-a întâmplat după aceea? S-au organizat şi ei.

Dar va fi un om singuratic care va veni cu puterea şi cu ungerea lui Ilie, ca să împlinească profeţia din Maleahi. Aleluia! El va restitui totul.

Amintiţi-vă, el le prorocea şi iarăşi le prorocea, le spunea toate lucrurile şi Dumnezeu lucra prin el, dar mesajul lui final a atins Casa Albă (pe împărat).

Când a venit Ioan, mesajul lui a atins Casa Albă a acelei zile.

În dimineaţa aceea, după ce fusese în prezenţa lui Dumnezeu, Ilie a coborât pe drum, cu pieile vechi atârnând pe el, cu capul lui pleşuv strălucind, cu barba răvăşită cu ochii luminaţi de slava lui Dumnezeu, cu toiagul în mână şi cu paşii hotărâţi. Ce a făcut El? S-a dus în Samaria direct la „Casa Albă”, spunând: „Aşa vorbeşte Domnul!” El nu se temea de nimic. Bisericile îl alungaseră, şi la fel oamenii, dar acum el mergea să-şi aducă mesajul final împotriva Casei Albe.

Ce s-a întâmplat după aceea? Ascultaţi. După acest atac, el a tăcut, nu l-a mai auzit nimeni. Dumnezeu l-a chemat înapoi, spunând: „Ilie, ţi-ai rostit mesajul în tot Israelul; ei îl cunosc, de aceea vino aici, în pustie; depărtează-te, separă-te de ei, fiindcă vreau să le arăt ce înseamnă să respingă mesajul Meu!”

Ce a urmat? Război, lipsuri, foamete.

Aşa vorbeşte Duhul Sfânt: „Fiţi atenţi la ce va urma!” A fost foamete şi va veni foamete, poate nu din lipsă de pâine, ci din lipsa auzirii Cuvântului lui Dumnezeu şi a Adevărului Său.

Toate bisericile se vor uni şi vor intra cu capul înainte în ceea ce le-a înghiţit deja.

Ce a făcut Ilie? A găsit sus în munţi un izvor ascuns de unde a băut Apa Vieţii şi descoperirile lui Dumnezeu, pentru că stătea acolo sub puterea Lui. Descoperirile veneau printr-un izvor ascuns, în timp ce toţi ceilalţi mureau de sete. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe slujitorii Săi, corbii. Aceştia îi aduceau hrană lui Ilie cât timp a fost departe de oameni, în timp ce ceilalţi erau acolo jos, flămânzind după o trezire şi totuşi mergând pe drumul lor: „Nu mai auzim nimic de acele treziri… Unde-o fi nebunul acela care ne strică organizaţiile?” Ei nu ştiau, deoarece Ilie a ascultat de Dumnezeu şi s-a retras într-un loc de unde nu-i mai auzeau vocea.

Şi atunci au început să înţeleagă.

Când Dumnezeu trimite un mesaj, când vorbeşte oamenilor şi ei nu vor să-L primească, El Îşi retrage slujitorul şi trimite urgiile: foamete şi moarte, atât fizică, cât şi duhovnicească. Tu aştepţi liniştit, frate, deoarece crezi că ai văzut ceva, dar n-ai văzut nimic. Crezi că aştepţi o mare trezire duhovnicească; mai aştepţi puţin… şi aştepţi, tânjeşti şi plângi, dorind să auzi Cuvântul lui Dumnezeu. Biblia spune aceasta:

Iată, vin zile, zice Domnul Dumnezeu, când voi trimite foamete în ţară, nu foamete de pâine, nici sete de apă, ci foame şi sete după auzirea cuvintelor Domnului. (Amos 8.11). Dar atunci vocea aceea nu se va mai auzi, va fi ascunsă undeva în pustie.

Dumnezeu a făcut din corbi slujitorii Săi şi aceste păsări l-au ţinut în viaţă pe Ilie cât timp a fost departe de biserică. Corbii îi aduceau carne şi pâine dimineaţa şi seara iar el bea apă din izvor, pe când ceilalţi, acolo jos, nu aveau nici hrană şi nici apă duhovnicească.

Şi într-o zi, după ce Dumnezeu Şi-a adus poporul în genunchi, păcatul a luat ceea ce îi aparţinea…. Izabela a luat totul; a pus stăpânire peste tot, iar astăzi o face din nou. Aceasta este „Aşa vorbeşte Sfânta Biblie a lui Dumnezeu”. O va face din nou. Ea este chiar acum pe scaunul de domnie, în spatele marionetei, mişcând-o cum vrea ea; şi nimeni n-o poate opri. Cu siguranţă, acum n-o va opri nimeni, pentru că ce n-au putut să realizeze pe plan religios, vor realiza pe plan politic. Acesta este adevărul. Va fi un boicot politic ce va duce exact la semnul fiarei, iar acest lucru este atât de sigur pe cât este de sigur că eu stau aici. Înţelegeţi? Biblia a spus aceasta.

Ştiu că se face târziu, de aceea am să mă grăbesc. Trebuie să vă mai spun ceva, dacă Domnul îmi va permite…

Fiţi atenţi. Ilie a stat acolo, sus, până când i-a spus Dumnezeu. El nu a avut treziri. Nu a predicat, dar a stat acolo cu Dumnezeu, singur, în sălbăticie, deoarece era un om al sălbăticiei, un om care a crescut în pustie.

La fel a crescut şi Ioan Botezătorul.

El s-a dus în sălbăticie ca să fie singur cu Dumnezeu, s-a depărtat de biserică după ce şi-a rostit mesajul pentru ea. Biserica a respins mesajul, iar organizaţiile n-au vrut să-l asculte, de aceea a trebuit să plece.

Dumnezeu l-a chemat afară dintre ei, l-a dus în pustie şi i-a spus: „Vino afară, căci ei nu te vor mai asculta. Vino, şi-Mi voi revărsa judecata peste ei.”

O, da, el va fi aici în scurt timp, de aceea: vegheaţi!

Ce s-a întâmplat după zilele prorociei lui? Biserica a intrat sub teroarea Izabelei, care a luat totul în stăpânire şi a început să construiască altare pentru idoli.

Dar într-o zi, Dumnezeu l-a chemat iarăşi şi Ilie s-a întors.

Ascultaţi-mă cu atenţie şi nu vă supăraţi din cauza mea, căci ceea ce spun este „Aşa vorbeşte Domnul”. Când   s-a întors, ştiţi ce a făcut Dumnezeu? L-a trimis la o văduvă.

Odată, această femeie a avut autoritatea bărbatului asupra capului ei şi a fost nevoie ca el să moară pentru ca ea să fie liberă şi să creadă Cuvântul profetului. Aţi observat aceasta?

Ea avusese un soţ care o îndrumase încoace şi încolo pe la şcolile acelea, dar în timpul acelei mari secete, el a murit, aşa că femeia nu mai era prinsă în nici o organizaţie; era pregătită să audă Cuvântul Domnului.

O femeie, o biserică al cărei bărbat (organizaţia) murise şi care se gândea că a rămas singură. Dar Dumnezeu a spus: „Du-te la ea, căci are să te asculte. Eu i-am poruncit să te asculte.”

Voi, cei de aici, sunteţi atât de credincioşi încât faceţi tot posibilul ca să vă adunaţi, deoarece vreţi să le arătaţi oamenilor că inima voastră este dreaptă şi doriţi să se pună şi ei în rânduială. Apoi vă gândiţi că o duceţi greu.

Ţineţi însă minte că privirea lui Dumnezeu este aţintită asupra voastră. Voi Îl iubiţi, eu ştiu aceasta, căci altfel nu aţi fi aici, n-aţi asculta aşa ceva, dar nu uitaţi că El este cu ochii pe voi. Da.

Bărbatul acelei femei murise; organizaţia ei murise şi ea era pregătită să asculte cuvântul profetului. Astfel, când profetul s-a apropiat de poarta ei şi i-a cerut nişte apă, ea   s-a dus şi i-a adus. După aceea el i-a zis: „Adu-mi şi o turtă din făină.” Când a auzit aceasta, femeia i-a răspuns: „Viu este Domnul că nu am decât cât să mâncăm o dată, eu şi fiul meu.

Se părea că omul fusese trimis ca să-i ia şi puţinul pe care-l avea, dar era exact invers. Când ea a fost gata să dea tot ce avea pentru Cuvânt, Dumnezeu a hrănit-o, iar dacă voi sunteţi pregătiţi să-I daţi lui Dumnezeu ceea ce aveţi, pentru Cuvânt, atunci El vă va ţine în viaţă. Aleluia. Slavă lui Dumnezeu! Înţelegi, biserică?

Să nu credeţi cumva că am luat-o razna, fiindcă nu-i aşa. Dar tot ceea ce aveţi, credinţa voastră în Dumnezeu, aşezaţi-o pe Cuvântul lui Dumnezeu şi El vă va ţine în viaţă.

Atunci ea era pregătită, dar înainte, când trăia bărbatul ei, nu era, pentru că el nu o lăsa. Când a fost însă pregătită, Dumnezeu a trimis la ea un profet. A primit ea cuvântul lui? L-a primit ea pe profet? Desigur, l-a primit.

El i-a spus: „Adu aici ce ţi-a mai rămas ca să trăieşti, şi dă-mi mai întâi mie să mănânc.” Ce s-a întâmplat? În tmp ce toţi ceilalţi flămânzeau şi mureau de foame, ea şi copilul ei aveau ce mânca; aveau trei mese bune pe zi: descoperirea dumnezeiască a Cuvântului.

Sper că veţi înţelege, prieteni.

Ce a urmat? El a rămas acolo până când a trecut foametea, a locuit la această văduvă, la această Biserică ce  l-a primit şi a crezut Cuvântul lui. Iar el a ţinut-o în viaţă, a ţinut Biserica în viaţă prin Cuvântul Domnului, pentru că El spunea: „Aşa vorbeşte Domnul!”

Nu avem acuma timp ca să vorbim până la capăt, cum a ajuns el la confruntarea cu Baal, dar o va face în curând, nu vă îngrijoraţi. Să urmăriţi ce se va întâmpla atunci când va ieşi din pustie.

Când bătrânul Ilie, profetul, un slujitor adevărat al lui Dumnezeu, a ajuns la capătul drumului, Dumnezeu i-a zis: „Ilie, ai predicat destul. Ai înfruntat-o pe Izabela, cu vopselele şi cu toate celelalte lucruri ale ei. Acum vino la Iordan!”

Şi el a coborât la Iordan, la apa aceea murdară şi rece pe care trebuie s-o treacă fiecare om: moartea.

Acest mare slujitor al lui Dumnezeu s-a sus la Iordan însoţit de fiul lui după Evanghelie. Da, Elisei era fiul lui şi el a zis:

Părinte! Părinte! Carul lui Israel şi călărimea lui!” (2 Împăraţi 2.12).

Ei au coborât împreună la Iordan, urmând ca fiul să-şi vadă părintele plecând.

Ajungând la apă, Ilie şi-a luat mantaua de pe umeri şi a zis: „Moarte, nu mai poţi să-mi faci nimic!” Şi a lovit Iordanul cu mantaua: „Dă-te la o parte, căci în dimineaţa aceasta voi trece dincolo!”

Ce s-a întâmplat? Apele s-au retras şi au secat. Ce făcea bătrânul profet? Se uita dincolo de Iordan; el ştia că acolo era un car cu cai, care îl aştepta ca să-l ducă acasă, deoarece lucrarea lui se încheiase. Fiul lui în Evanghelie rămânea în locul lui.

Mi-am adus aminte că zilele trecute mă întorceam acasă din vest şi am fost nevoit să conduc singur timp de trei zile (2400 de mile – adică 4000 km). La un moment dat am deschis radioul şi am auzit o emisiune religioasă transmisă din Del Rio, Texas. Cineva vorbea despre un bătrân de culoare. El urma să moară, să coboare la râu şi spunea: „Voi avea nişte pantofi de aur cu care voi umbla pe străzile de aur.” Acest negru bătrân predicase toată viaţa şi singurul lucru la care se gândea, singura lui mulţumire era vechiul lui banjo (instrument muzical ca o chitară mică) ce atârna pe perete. El stătea în plantaţiile de bumbac şi cânta imnuri cu vechiul lui banjo, odihnindu-se de slujba pe care o făcuse. Aşa se odihnea el.

Spunea că bătrânul cal cu coada tăiată pe care-l călărea, va fi acolo jos cu carul.

Când a început să cânte, am închis radioul şi am condus mai departe, gândindu-mă: „O, aşa este! Şi eu trebuie să vin acolo, dar pe mine ce mă mulţumeşte? Unde îmi găsesc eu mulţumirea? În sălbăticie. Eu am o puşcă cu care vânez toamna, un Remington 270, model 721, pe care am primit-o acum câţiva ani de la un frate din California, şi am vânat cu ea an după an. Ştiu că este o armă de vânătoare bună şi ea este mulţumirea mea în sălbăticie.”

M-am gândit apoi la vedenia mea. Când am ajuns acolo, i-am văzut pe toţi ai mei şi am auzit ceva. Când m-am întors, l-am văzut pe Prinţ, calul meu, care a venit şi şi-a aşezat capul pe umărul meu.

Gândindu-mă la toate acestea, mi-am zis apoi: „Da, într-una din aceste dimineţi, voi coborî la Iordan.”

Puşca mea cea veche atârnă sus pe perete şi n-am mai folosit-o din toamna trecută.

Apoi mi-am zis: „Pe acest căluţ, pe care l-am călărit, Dumnezeu îl va înhăma la carul meu, în dimineaţa când voi coborî la râu.”

Da, voi sta jos lângă râu, iar Dumnezeu îl va trimite. Într-una din aceste dimineţi, el va fi înhămat la carul meu şi atunci voi pleca, voi urca pe nori.

Haideţi să ne rugăm. O, puterea lui Dumnezeu de care mă voi bucura plimbându-mă pe străzile de aur! Da, puşca ce atârnă acum pe perete nu-mi va mai fi de nici un folos acolo, şi mă întreb dacă acel cal al meu, pe care l-am văzut în vedenie, va fi înhămat la carul meu şi mă va aştepta la râu. Nădejdea mea este că da, căci doresc din toată inima să am parte de răpire. Vreau ca şi biserica să aibă parte de acest eveniment măreţ, fiecare dintre voi.

Dacă aţi şti când veţi coborî la Iordan, aţi părăsi toate aceste sisteme nelegiuite ale lumii şi L-aţi primi pe Isus Hristos ca Mântuitor?

Dacă nu eşti creştin, vrei să ridici mâinile şi să spui: „Frate Branham roagă-te pentru mine şi când voi merge la Iordan, voi fi pentru totdeauna cu Domnul.”?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

„Doresc ca atunci când voi merge la Iordan, să am asupra mea puterea Duhului Sfânt, să lovesc apele reci şi să trec dincolo.”

Cum puteţi să auziţi asemenea cuvinte unse de Duhul Sfânt, cum puteţi să ştiţi că El este Acela care-mi arată situaţia voastră şi totuşi să nu ridicaţi mâinile? Aceasta arată că a venit timpul călătoriei în pustie.

Mai este cineva care vrea să ridice mâna înainte ca să ne rugăm? Sunt numai doi care şi-au ridicat mâna, trei.

Dumnezeu să te binecuvânteze, băiete.

Trei, Tată ceresc? Ar fi minunat, Doamne, dacă ei ar fi în ziua aceea acolo. Rugămintea mea, este ca ei să fie acolo, deoarece şi-au ridicat mâna şi sunt convinşi că aceste sisteme lumeşti sunt pe moarte şi în curând glasul Cuvântului lui Dumnezeu va fi foarte greu de găsit, căci Dumnezeu îl va îndepărta din biserică. Strigătul, chemarea Mirelui va înceta în curând, pentru că religia Izabelei îl va înăbuşi.

Aceşti oameni doresc însă să trăiască lângă acel „izvor” ascuns, lângă care a stat şi Ilie, fiind ferit de foame şi de sete.

Dă-le Doamne, chiar acum Duhul Tău cel Sfânt; umple-le inimile de bucurie şi de pace; îndreaptă-i spre Cuvântul Tău astfel încât să-L poată trăi acum şi în veşnicie şi binecuvântează-i. Ei sunt ai Tăi, prin Isus Hristos, Domnul nostru.

În timp ce avem capetele plecate, cei care au ridicat mâinile şi vor să-L primească pe Hristos, să se ridice în picioare ca să mă rog pentru fiecare dintre ei.

Ridicaţi-vă în picioare.

O, Dumnezeule, am greşit? Nici măcar cei trei care  şi-au ridicat mâinile nu sunt suficient de convinşi încât să se ridice în picioare şi să primească ceea ce am spus că vor primi. Doamne Isuse, eu îi încredinţez în mâinile Tale. În ce mă priveşte, eu am predicat Cuvântul Tău, fără să fac vreun compromis, iar acum las alegerea în seama lor, Tată. Tu fă tot ceea ce este bine pentru biserică şi pentru slujitorul Tău, căci totul este în mâinile Tale.

Tată, Te rog să-i mântuieşti pe cei pierduţi, să umpli inimile care flămânzesc cu lucruri bune, să le dai viaţă veşnică celor care însetează, să-Ţi ridici slujitori care să Îţi vestească mesajul, să dai vindecare celor bolnavi şi neputincioşi, spre slava Ta, căci mă las în seama Cuvântului Tău. Scrie legile Tale în mâna mea, în inima mea şi în mintea mea, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Amin.

Când voi merge la râu, în amurg,

Şi când prietenii mă vor părăsi,

Va fi acolo Cineva aşteptând

Ca să-mi arate drumul.

Şi nu va trebui să trec Iordanul singur.

Billy, ai împărţit numere de rugăciune? Mă simt obosit. Câte numere ai dat astăzi? Ai dat cu litera „B”? Şi cu litera „A”? În ordine, să-i chemăm mai întâi pe cei cu litera „B”. Numărul de rugăciune B-1. Vino aici, doamnă. Nr. B2, ridică mâna. Doamna aceea? Numerele B-3; B-4; B-3 vrei să ridici mâna? B-4? B-5? Vrei să ridici mâna, B-5? Domnul acela? În ordine. 6,7,8,9,10,11,12,13,14,15.

Toţi cei care au numere de rugăciune cu litera „B”, să se ridice în picioare.

………………………………………………………………………………………………….

Toţi cei care au numere de rugăciune cu litera „B” să vină şi să-şi ocupe locul în ordinea crescătoare a numerelor.

Ce urmează? „A”? Cine are numărul „A1”? Unde este A1? Desigur, este aici A1, nu-i aşa? Numerele au fost împărţite acum două sau trei zile, aşa că s-ar putea să nu fie aici. Mergeţi în linişte lângă perete.

Înainte de a chema rândul de rugăciune, aş vrea să vorbesc puţin cu cei care nu au numere de rugăciune………….

…Ţineţi numărul în mână, astfel încât să poată fi luat de băieţii care se ocupă de lucrul acesta. Voi aţi aşteptat, aţi venit devreme, aţi luat un număr de rugăciune, aşa că aveţi dreptul să intraţi în rând. Eu am promis că mă voi ruga pentru voi şi cu ajutorul lui Dumnezeu, voi încerca să fac aşa cum am spus.

Acesta e băiatul tău? Este un tânăr foarte drăguţ. Te rog să mă ierţi… Femeia aceasta arată ca o adevărată americană. Băiatul are o salopetă şi o haină în dungi. Ea este o femeie tânără cu părul lung şi îmbrăcată frumos. Dumnezeu să o binecuvânteze pe ea şi casa ei, pe soţul ei şi pe cei dragi. Cu adevărat, aşa trebuie să arate o femeie din SUA, ţară care spune că este „creştină”. Iartă-mă, doamnă pentru că vorbesc aşa, dar am spus aceste cuvinte pentru ca oamenii să vadă cum cred eu că trebuie să arate o creştină adevărată – fără manichiură sau alte lucruri de felul acesta – cu alte cuvinte, o adevărată doamnă.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Spanding: „Medicul cel bun”.

Medicul cel bun este acum aproape,

Îndurătorul Isus…..

Credeţi în El? Credeţi că El este Medicul cel bun? Fiţi respectuoşi pentru o clipă.

Eu am scurtat puţin mesajul  pentru că mai avem numai puţin timp, dar nădăjduiesc că aţi înţeles tot ce am vrut să spun. Credeţi din toata inima.

Cineva să-i alinieze pe oameni acolo, în spate… Este în ordine. Ce ziceţi? Toţi cei care au numere de rugăciune stau în picioare.

Dar voi, care nu aveţi numere de rugăciune, credeţi? Dacă aveţi credinţă, Dumnezeu vă va chema.

Fetiţa de acolo, din spate, care suferă cu picioarele… Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? Ai credinţă şi Dumnezeu va îngădui aceasta. Crezi că tatăl tău care este bolnav, se va face bine? Dacă vei crede, aşa va fi.

Dar tu, care te rogi pentru nepotul tău bolnav, crezi că Dumnezeu îl va vindeca? Doamna de acolo… Dacă crezi, vei primi cu siguranţă aceasta.

Veţi crede cu toţii? Câţi dintre fraţii mei de aici sunt predicatori ai Evangheliei Depline, sau indiferent ce sunt, cred în vindecarea divină? Ridicaţi mâna. Mi-ar face plăcere să veniţi aici şi să mă ajutaţi să mă rog pentru aceşti oameni, astfel ca ei să vadă că nu numai eu pot să mă rog pentru ei, ci şi voi. Veniţi şi staţi aici pe platformă cu mine. Veniţi aici, fraţii mei, predicatori? Veniţi şi staţi aici, pe platformă. Este bine. Vă mulţumesc, fraţilor. Haideţi, veniţi.

Ce spuneţi? (cineva zice: „Am putea forma un al doilea rând aici?”) Da, puteţi.

Haideţi să facem chiar acum un al doilea rând. Este o idee bună. Este bine. Veniţi aici, fraţii mei. Veniţi aici, vă rog.

Voi, cei din sală îi vedeţi pe aceşti oameni cumsecade? Ei stau aici pentru aceeaşi Evanghelie pe care o predic şi eu. Înţelegeţi? Ei au venit aici pentru că cred în această Evanghelie. Ar trebui să fiţi mândri de păstorii voştri care vor fi aici pe platformă, predicând cu putere.

Aceşti bărbaţi au avut o descoperire, ei ştiu lucrul acesta. În ce mă priveşte, eu nu sunt împotriva oamenilor, dar uneori ne prindem în nişte sisteme care ne despart, de aceea sunt împotriva sistemelor şi nu a oamenilor, care sunt slujitorii lui Dumnezeu.

Cât timp credeţi că ne-ar lua dacă aş folosi darul deosebirii duhurilor pentru fiecare om de aici? Aş fi epuizat după primii cinci, şase sau zece, aşa că nu aş mai putea să mă rog şi pentru ceilalţi din cauza epuizării. Voi ştiţi care vă sunt necazurile, ştiţi ce aţi făcut, de aceea aş vrea să vă mărturisiţi chiar acum păcatele. Dacă vreunul dintre voi mai are vreo umbră de îndoială în inimă, s-o scoată chiar acum afară şi să Îl roage pe Dumnezeu pentru iertare.

Dacă nu eşti împăcat cu Dumnezeu, roagă-L să te ierte. Dacă nu vei face aceasta şi nu eşti împăcat cu Dumnezeu, nu te va ajuta cu nimic faptul că vei trece pe aici. Totul este numai o pierdere de vreme. Acesta este adevărul. Aşa este.

Uitaţi-vă aici. Acesta este fratele Kidd. Mi-ar plăcea să mă întorc cu un an sau doi în urmă, la ziua când trăgea să moară, bolnav de cancer. Văzându-mă, soţia lui mi-a spus: „Grăbeşte-te, căci moare!” iar când am ajuns acolo, Domnul l-a vindecat, aşa că astăzi este încă aici.

El este un bătrân veteran, care cu câţiva ani în urmă, predica şi stătea tare pe Cuvânt deşi oamenii râdeau de el. În vremea aceea, el şi soţia sa împingeau vagoneţii şi scoteau cărbuni din mină. A fost urmărit şi aruncat în închisoare, dar cu toate acestea a luptat neîncetat pentru a câştiga premiul. Aşa este.

Fraţii mei, probabil că voi nu veţi avea darul deosebirii, dar nici nu este nevoie. În primul rând, voi trebuie să vă sprijiniţi pe Cuvânt şi eu ştiu că mulţi dintre voi sunteţi mai buni decât mine în Cuvânt, deoarece eu nu sunt un predicator prea priceput. Voi sunteţi unşi ca lucrători şi Biblia spune că orice bărbat care este chemat să predice Evanghelia, trebuie să se roage pentru bolnavi.

Voi ştiţi că porunca de căpătâi dată de Domnul Isus, este aceasta: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu crede, va fi osândit.

Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci: vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.15-18).

Dacă eşti chemat să fii predicator, atunci eşti chemat să te rogi şi pentru bolnavi.

Motivul pentru care spun aceste lucruri este ca cei din sală să înţeleagă că ei nu trebuie să aştepte pentru un serviciu de vindecare pe cineva ca Oral Roberts, Tommy Hicks, Tommy Osborn, pe mine sau pe altcineva, deoarece şi voi sunteţi bărbaţi trimişi de Dumnezeu şi aveţi dreptul să vă puneţi mâinile peste ei, la fel ca oricare alt slujitor.

Până la urmă, fraţi predicatori, noi  ştim cu toţii că propria credinţă a oamenilor este cea care face lucrarea, este adevărat? Noi ne rugăm doar pentru ei.

Voi spuneţi: „Frate Branham, Duhul Sfânt este aici cu tine?” Da, domnilor, sigur că este.

Acum, voi, cei din rândul de rugăciune de acolo, dacă credeţi din toată inima că Dumnezeu vă va vindeca, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Primesc!”

Vino aici, doamnă, vino aici. Eu nu te cunosc, nu     te-am văzut niciodată. Aici, nu sunt numai fraţii mei, ci este şi Domnul meu, şi El este şi Domnul lor. Deci, dacă El îmi va spune ceva care nu este în ordine cu tine, vei şti dacă este adevărat sau nu.

Vreau ca oamenii din sală să vadă că Duhul Sfânt este aici, pe platformă, să dea deosibirea duhurilor, dar aceasta nu vindecă pe nimeni. Totuşi, dacă El îmi va descoperi ceva despre care tu ştii că eu habar n-am, aşa cum s-a întâmplat cu femeia de la fântână, vei crede? Eu nu vreau să spun  că suntem în aceeaşi situaţie ca aceea, ci spun că noi suntem tot un bărbat şi o femeie care se întâlnesc pentru prima dată.

Isus era un Om de vârstă mijlocie şi probabil că femeia era tânără, poate ca tine. Şi dacă El îmi va spune de ce eşti aici, care ţi-e necazul, sau altceva de felul acesta, vei crede că Duhul Lui a făcut-o?

Fraţii mei, voi credeţi că acelaşi Domn Isus este aici? Dar voi, cei din sală, credeţi? Dacă aţi fi în rândul de rugăciune, aţi crede că aceşti bărbaţi sunt slujitorii lui Dumnezeu?

După ce am predicat aşa cum aţi putut auzi, după ce v-am spus toate acele lucruri, credeţi că i-aş chema aici sus dacă n-ar fi vrednici pentru aceasta? Nu, n-aş fi făcut-o! Dacă aş fi făcut aceasta, m-aş fi lăsat biruit chiar de lucrul împotriva căruia lupt. Înţelegeţi? Eu am încredere în ei, pentru că sunt bărbaţii trimişi de Dumnezeu.

Să vedem dacă Duhul Sfânt este aici….

Voi spuneţi: „Ce faci, frate Branham?” Acelaşi lucru pe care l-a făcut şi Isus atunci când s-a întâlnit cu femeia. El i-a zis: „Dă-mi să beau!” şi astfel a intrat în vorbă cu ea ca să-i afle necazul.

Tu eşti bolnavă cu nervii. Dacă este adevărat, ridică mâna. Desigur, nu pare, nu-i aşa, fraţii mei? Nu pare, dar aceasta este problema ei. De vină este imaginaţia ta, deoarece îţi închipui că se vor întâmpla lucruri care nu au loc niciodată. Uneori, Diavolul îţi spune: „Nu mai este nici o speranţă pentru tine, deoarece ai depăşit linia!”

Eu nu-ţi citesc gândurile, ci ştiu ce ţi-a spus, pentru că văd ce ţi-a spus.

Isus cunoştea gândurile oamenilor, este adevărat? Ei bine, exact aceasta se întâmplă şi acuma.

Am să-ţi spun ceva ca să înţelegi. Tu ai venit aici pentru altcineva, este adevărat? Eu nu am înţeles până acum aceasta, dar dacă Domnul îmi va descoperi, vei crede că eu sunt profetul Lui? Da, eşti aici pentru mama ta. Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună necazul ei? Este o boală de inimă, tensiune prea mare, pietre la fiere şi mai multe complicaţii. Este adevărat, nu-i aşa? Vezi? Acesta este Duhul Sfânt; este Ceva care se află deasupra mea şi a fraţilor. Înţelegeţi voi? Este Duhul Sfânt, de aceea aş vrea să credeţi din inimă în timp ce trec prin rândul de rugăciune.

Să ne plecăm capetele şi să ne rugăm pentru aceşti oameni.

Tatăl nostru ceresc, noi ne vom pune mâinile peste ei, în timp ce ne rugăm. Aici sunt slujitorii Tăi şi dorinţa noastră este să ne punem mâinile peste aceşti bolnavi, pentru că aşa ai spus Tu să facem, iar noi o vom face în Numele lui Isus Hristos. Ajută-i pe oameni să nu plece de aici cum au venit, ci să fie vindecaţi prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

Domnul să vă binecuvânteze. Acum veniţi aici. În Numele Domnului Isus, fii vindecat! În Numele Domnului Isus, fii vindecat, frate.

În Numele Domnului Isus, fii vindecată, soră.

O clipă. Fraţi, surori, de ce v-aţi bucurat atunci când am deosebit duhurile pentru femeia aceea, iar acum, când toţi aceştia trec pe aici, nu aveţi nici o reacţie?

Oamenii trec pe aici şi spun: „Păi, dacă nu-mi va descoperi tainele inimii, n-am făcut nimic.”

Dar nu este adevărat. Aceasta nu are nici o importanţă, deoarece rezultatul este acelaşi.

Când treceţi pe aici, ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse. Te primesc ca Vindecător şi vreau ca aceşti oameni să mă boteze. Voi merge direct la bazinul cu apă, ca să fiu botezat şi mă voi întoarce ştiind că Tu ai promis că voi primi Duhul Sfânt.”

Duhul deosebirii este încă aici. Cine este bărbatul acesta de aici? Eu sunt un străin pentru tine, nu-i aşa, domnule? Nu te cunosc. Dacă Dumnezeu îmi va spune ce te supără, vei crede că sunt slujitorul Lui? Vei crede din toată inima? Bine, domnule. Mulţumesc.

Ai un duh foarte blând, foarte bun. Eşti aici pentru altcineva. (Aşa este). Este vorba de nepotul tău, care are poliomelită. El a căzut ieri şi şi-a rupt piciorul. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”! Este adevărat? (Da, aşa este). Du-te acum şi crede, căci se va face bine.

Credeţi cu toţii? (Predicatorii se roagă pentru bolnavii din rândul de rugăciune. În timp ce oamenii trec, fratele Branham cântă: „În Numele lui Isus Hristos.”).

Fie binecuvântată legătura care ne leagă

Inimile noastre în iubire creştină;

O părtăşie a inimilor, ca cea de sus,

În faţa scaunului de domnie al Tatălui

Ne aducem rugăciunea fierbinte;

Temerile, speranţele şi ţinta noastră, sunt una,

Mulţumirile şi grijile noastre.

Dumnezeu îşi va ţine mâna întinsă peste copiii Săi şchiopi, orbi, etc., şi-i va vindeca. Voi, vestitori ai Evangheliei, ştiţi că nu avem nici o putere ca să vindecăm, dar Domnul nostru Isus, este aici şi El poate să facă semne şi minuni; poate să desfacă legăturile Diavolului.

Noi îl osândim pe Diavolul în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi-L rugăm pe Domnul să le dea credinţă, astfel încât să ştie că rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav, iar Dumnezeu îl va ridica şi va fi iarăşi sănătos.

Îngăduie aceasta, Dumnezeule Atotputernic prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

Coborâţi de pe platformă, iar voi, fraţii mei, rugaţi-vă în continuare.

În timp ce predicatorii se roagă, rugaţi-vă şi voi toţi, pentru cei peste care ne-am pus mâinile. Iar voi, cei din sală, care nu aţi reuşit să ajungeţi în rândul de rugăciune, puneţi-vă mâinile unii peste alţii.

Tatăl nostru care eşti în ceruri, în încheierea acestui serviciu ţinut sub ocrotirea lui Isus Hristos, Marele Preot uns de Dumnezeu, Emanuel care a înviat din morţi ca să mijlocească pentru noi, îi încredinţăm în mâna Ta pe aceşti oameni. El este acum cu noi, puterea Lui este asupra noastră şi ne arată vedenii, ne ajută să prorocim şi să ne punem mâinile peste bolnavi. Cuvântul lui Dumnezeu, care este infailibil, nu se va întoarce la El fără rod.

Eu osândesc fiecare duh de boală, de necredinţă, fiecare putere a păcatului, în Numele lui Isus Hristos şi-i poruncesc să plece de la aceşti oameni, pentru a putea fi vindecaţi.

Binecuvântează-i Doamne, pe aceşti fraţi predicatori care s-au adunat aici cu un gând şi o inimă şi pe toţi cei ce fac parte din biserică.

O,  Dumnezeule Atotputernic, trimite o trezire aici la Middletown, Ohio, care să străbată tot oraşul şi să-i schimbe total pe oameni. Lasă puterea Ta, Doamne, să facă din acest oraş un exemplu, o biserică puternică, astfel ca oamenii din toată ţara să vină aici ca să vadă puterea lui Dumnezeu.

Îngăduie aceasta, Doamne.

Vindecă-i pe cei bolnavi şi neputincioşi şi mântuieşte-i pe cei pierduţi, spre slava Numelui Tău.

Îngăduie Doamne, ca Duhul Sfânt, care se află în această clădire, să îi vindece pe toţi cei care sunt reprezentanţi prin aceste batiste şi pacheţele. În Biblie scrie că, atunci când Israelul era în drum spre ţara făgăduită, Marea Roşie le-a stat în cale, dar aşa cum a spus unul dintre scriitori, Dumnezeu a privit în jos prin Stâlpul de Foc şi Marea Roşie s-a speriat şi s-a tras înapoi, iar Israelul a trecut, îndreptându-se spre ţara care le fusese făgăduită.

În Biblie scrie: „Doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine.” (3 Ioan 2), aşa că, fie ca atunci când aceste batiste vor ajunge la oamenii înaintea cărora Satana a aşezat „Marea Roşie”, Dumnezeu să privească în jos prin sângele propriului Său Fiu, Isus Hristos şi să alunge toate bolile de la cei care nu au putut să vină aici; fie ca bolile să fie înspăimântate de Cuvântul lui Dumnezeu, de făgăduinţa şi de ungerea Lui, să se îndepărteze şi să-i lase pe oameni să treacă dincolo, spre sănătatea şi puterea ce le-a fost făgăduită. Îngăduie, Doamne, lucrul acesta, căci încredinţăm totul în mâinile Tale, în Numele iubitului Tău Fiu şi Mântuitorul nostru, Isus Hristos. Amin.

Mă rog Celui ce ne cunoaşte pe toţi, Celui care ne-a ridicat să-I fim moştenire în lume şi în Biserică, să lase bogatele Lui binecuvântări asupra voastră, până când ne vom întâlni iarăşi.

Din câte ştiu, următorul meu serviciu va fi al Tabernacol în dimineaţa următoarei duminici de Paşte. Voi pleca apoi la Illinois. Dumnezeu să vă binecuvânteze, pe voi şi bisericile voastre şi să vă ţină inimile unite. Rămâneţi pe Cuvântul lui Dumnezeu. Trăiţi pentru El, căci vă aşteaptă lucruri îngrozitoare! Ţineţi minte aceasta.

Până când ne vom întâlni, haideţi să ne ridicăm în picioare şi să cântăm:

Eu Îl iubesc, Eu Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi

Şi mi-a adus mântuirea

Pe lemnul Calvarului.

Daţi mâna în linişte cu cei aflaţi în apropierea voastră.

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc (haideţi cu toţii).

Căci El m-a iubit întâi

Şi mi-a adus mântuirea

Pe lemnul Calvarului.

Ridicaţi mâinile către Dumnezeu şi cântaţi cântarea, să răsune clădirea.

Eu Îl iubesc, Eu Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi

Şi mi-a adus mântuirea

Pe lemnul Calvarului.

Să ne plecăm capetele.

/: Până când ne vom întâlni:/

La picioarele lui Isus.

(Ţineţi minte, cu mulţi dintre noi nu ne vom mai întâlni până atunci).

/: Până când ne vom întâlni :/

Dumnezeu să fie cu voi.

Fredonaţi acum. (Fratele Branham începe să fredoneze).

Vă las acum în grija păstorului vostru.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *