RĂSCUMPĂRARE PRIN PUTERE

Bună seara, prieteni.  Vă mulţumesc frumos. Este un mare privilegiu faptul că în seara aceasta pot să vorbesc din nou în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Eu consider că întotdeauna este un privilegiu întâlnirea cu poporul lui Dumnezeu, pentru că pot vorbi în marele Nume Isus.

Apreciez
mult cântecul pe care l-a cântat fratele nostru, pentru că este unul din
preferinţele mele. În zilele când a fost pe pământ, unii vedeau în El doar un
proroc, un om bun sau un învăţător, punând deoparte divinitatea Sa. Dar eu cred că nu a fost nimeni ca El pe pământ şi nici
nu va fi vreodată. Şi aceasta pentru că El era Emanuel; El era Alfa şi Omega,
Începutul şi Sfârşitul; Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine; Rădăcina şi
Vlăstarul lui David; Steaua dimineţii, Cel în care locuia divinitatea. Da,
Dumnezeu era în El.

Dumnezeu era în Hristos, în Fiul Său, împăcând
lumea cu Sine.”
(2 Corinteni 5.19). De altfel, Isus a spus: „…cuvintele
pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl care locuieşte în Mine,
El face aceste lucrări ale Lui.”
(Ioan 14.10). Sau: „Eu şi Tatăl, una
suntem.”
(Ioan 10.30). Vedeţi? Dumnezeu arătat în trup. Ce minunată
descoperire a dragostei lui Dumnezeu faţă de noi! El Se descoperea pe Sine
venind jos şi locuind într-un trup omenesc, ca să înlăture păcatul şi boala din
omenire şi ca să ne redea Tatălui. Nui aşa ca este minunat? (Amin).

Cu siguranţă noi apreciem mult aceasta.

Cred că ar trebui să-mi cer scuze pentru aseară. Billy
m-a scos afară mai repede ca de obicei, pentru că am fost foarte slăbit.
Adevărul este că nimeni nu poate înţelege ce înseamnă pentru mine aceste
adunări, aceste viziuni… Tu trebuie să intri în ele şi să le urmăreşti cu
atenţie. Nu există nici o modalitate de a le explica, nici de a proceda în alt
fel.  Este o experienţă pe care nu o
poate înţelege nimeni şi despre care nimeni nu poate spune nimic, în afară de
cei care trec prin ea.

Păi, voi trăiţi în două lumi! Astfel, prin trup eşti
aici, în lumea aceasta, dar în acelaşi timp, prin vedenie eşti în lumea de
dincolo, sau tot în lumea aceasta, dar cu vreo 50 de ani în urmă sau cu mulţi
ani în viitor, privind lucruri care s-au întâmplat sau care vor veni.  Apoi, deodată realizezi că stai pe platformă,
în faţa oamenilor, şi le vorbeşti despre lucruri care s-au întâmplat cu mulţi
ani în urmă, sau poate doar cu săptămâni, dar cu persoane pe care nu le
cunoşti, în altă localitate sau chiar în altă ţară, etc. Şi tu trebuie să te
ţii tare şi să treci peste toate aceste lucruri. Aşa ceva este foarte greu.

Totuşi, Domnul ne-a binecuvântat în mod deosebit în
aceste lucruri şi credem că Dumnezeu îşi va culege multă glorie şi laudă din
aceste adunări.

În seara aceasta suntem adunaţi doar o mână de oameni,
pentru că aceste adunări au fost anunţate numai local, ceea ce înseamnă că sunt
prezenţi numai localnici. Astfel, m-am gândit că înainte de a intra în partea
lărgită a adunărilor ar fi bine să încerc să ţin o învăţătură de modă veche,
pentru ca atunci când vor avea loc evenimentele mari, să le putem înţelege
bine.

În definitiv, vindecarea divină este numai „momeala” din
cârlig, pentru a prinde peştele. Peştele trage de momeală şi astfel înghite
cârligul. Aşadar, principalul nostru scop este ca sufletele să fie câştigate
pentru Isus Hristos.

Dacă Dumnezeu te vindecă în seara aceasta, s-ar putea să
te îmbolnăveşti din nou înainte de a muri. Poţi să fii bolnav din nou peste un
an, peste o săptămână sau chiar mâine, dar există un lucru sigur: într-o zi vei
părăsi această lume.

Sufletul care vine însă tot timpul în contact cu Duhul
Sfânt şi este născut din nou, avea Viaţă veşnică şi indiferent ce i s-ar putea
întâmpla nu va pieri, nu va muri niciodată.

Isus a spus referitor la aceasta: „Adevărat, adevărat
vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are
(la
prezent) viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut (la
trecut) din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). 

Aceasta ne face pe noi metodişti, nu-i aşa? Faptul că ne
gândim că El a făcut deja acest lucru. Acesta nu este cuvântul meu, ci este
Cuvântul spus de El.

Tot Isus a spus în Ioan 6.54: „Cine mănâncă truăul Meu
şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică: şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Vreau să fie clar că Viaţa veşnică nu ţine de la o
trezire la alta, ci merge prin veşnicie.

Acum
aş vrea să spun ceva pentru fraţii lucrători care sunt prezenţi aici. „Viaţa
veşnică” vine din acelaşi cuvânt care înseamnă „Viaţa lui Dumnezeu.” Deci cuvântul grecesc „ZOE” înseamnă „Propria Sa viaţă.”

Dacă suntem un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu şi posedăm
o parte din Viaţa lui Dumnezeu în noi, nu mai putem pieri, aşa cum nici
Dumnezeu nu poate pieri. Deci, prin faptul că posedăm Viaţa veşnică, noi vom
învia în ziua de apoi. Nu-i minunat? (Amin). Aceasta îi face
pe metodişti şi pe baptişti să-şi strângă mâinile şi să strige, nu-i aşa?
Desigur.

Acesta
este un lucru bun al credinţei înaintaşilor: ei stăteau strâns uniţi şi se
iubeau unii pe alţii. Sigur că da.

Credinţa adevărată înlătură toate deosebirile şi face din
noi oameni noi. Aceasta va face ca unul îmbrăcat cu palton de stofă să-l
îmbrăţişeze pe cel îmbrăcat în salopetă şi să-i spună: „Ce mai faci, frate?” Ea
va face ca sora îmbrăcată cu o rochie de mătase s-o îmbrăţişeze pe sora
îmbrăcată cu o rochie din pânză şi să-i spună: „Eu te iubesc, soră.”

Aceasta
face credinţa adevărată: îndepărtează toate diferenţele. Bogaţi sau săraci,
robi sau slobozi, noi suntem una în Hristos.

La
şcoala duminicală am avut tema: „Răscumpărare prin sânge.”

În
seara aceasta, după plecarea familiei am venit aici mai repede ca să ascult
serviciul de cântări, etc. În timp ce stăteam în camera mea şi cercetam
Cuvântul, am găsit ceva şi mi-am zis imediat: „Dacă va fi cu voia Domnului, voi
vorbi despre aceasta.”

După
cum am spus, duminică am vorbit despre subiectul „Răscumpărare prin sânge,”
acum voi vorbi despre „Răscumpărare prin putere,” iar dacă va fi cu voia
Domnului, mâine seară voi vorbi despre „Răscumpărare în desăvârşire.”

Predicatorii
educaţi, cu multă şcoală, ştiu cum să pătrundă înăuntru şi să ofere acel fel de
descoperire intelectuală pentru una sau lata. În ce mă priveşte pe mine însă,
fac parte din categoria predicatorilor fără şcoală, de aceea, pentru a fi sigur
că nu greşesc în Cuvânt, mă folosesc întotdeauna de umbre şi simboluri.

Voi ştiţi cum este umbra. Dacă mă apropiu de zid şi
lumina este în partea aceasta (fratele Branham arată), v-aş putea spune cum
arăt, adică vă pot arăta capul, mâinile, picioarele, etc. Aş putea spune, de
asemenea, dacă de acel zid se apropie un animal sau orice altceva este, pentru
că aş vedea umbra lui.

Vechiul Testament este umbra Noului Testament, negativul.
Este ca în cazul lunii care reflectă lumina soarelui. Ea ia din strălucirea
soarelui şi îi reflectă lumina pe pământ. O, eu iubesc atât de mult Vechiul
Testament! El este plin de pilde pentru noi.

În Geneza, Dumnezeu a făcut întâi soarele şi apoi luna.
Soarele şi luna Îl simbolizează pe Hristos şi Biserica Sa.

Soarele vine sus îi puterea şi strălucirea Sa, apoi merge
jos (apune) şi lumina sa este reflectată de lună, care luminează noaptea, adică
atunci când nu se vede soarele.

Priviţi! Isus a plecat în slavă şi acum îşi reflectă
lumina asupra bisericii. Până când va reveni, El îi dă bisericii Lumina
Evangheliei. O, Doamne, apoi se vor căsători! Aceasta va fi minunat. Noul
Ierusalim nu va mai avea trebuinţă nici e soare, nici de lună ca să-l lumineze,
pentru că „făclia… este Mielul.” (Apocalipsa 21.23).

Acum haideţi să ne întoarcem la Exod. Sper
că nu    v-am obosit prin faptul că v-am
vorbit tot despre Exod.

Odată,
în biserica mea de dincolo de râu, a predicat cam un an şi jumătate despre Iov.
În fiecare seară citeam câte un pasaj din Iov şi mergeam prin toată Biblia.

Fiecare
text se îmbină perfect. De fapt voi ştiţi că în Cuvântul lui Dumnezeu nu este nici o contradicţie.
Nu, domnilor. Fiecare bucăţică este perfectă, Biblia fiind singura Carte scrisă
sub inspiraţie. Deşi este scrisă de mai mulţi scriitori, care au trăit chiar la
sute de ani unii de alţii, nu are nici o contradicţie, pentru că toţi au fost
călăuziţi de Duhul Sfânt. Acesta este motivul pentru care cărţile care au fost
adăugate de oameni – Macabeii şi celelalte -, nu corespund, deci nu pot fi
acceptate.

Pentru mine, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi în timp ce predicam despre Iov pe grămada de gunoi, o
soră mi-a scris un bilet în care spunea: „Frate Branham, nu crezi că Iov a stat
destul pe grămada de cenuşă? Este acolo cam de şase săptămâni. Când îl vei da
jos?”

„Păi,” am răspuns eu, „când Duhul Sfânt va înceta să-mi
mai aducă cuvinte de acolo, va trebui să mă opresc. Dar cât timp El mă ţine să
vorbesc despre Iov pe grămada de cenuşă, voi sta pe ceea ce mi se spune. Şi
iată că sufletele sunt salvate.”

Exact
aşa s-a întâmplat cu un evanghelist care a venit în oraş. În prima seară, el a
predicat despre pocăinţă; a doua seară a vorbit despre pocăinţă; a treia seară
a vorbit despre pocăinţă şi la fel a patra şi a cincea seară… Aceasta a făcut
ca diaconii să meargă la el şi să-i spună: „Frate, tu nu ştii să predici
altceva în afară de pocăinţă?”

„Ba
da,” a răspuns el, „dar lasă-i întâi să se pocăiască toţi, apoi voi vorbi
despre altceva.”

Deci
evanghelistul avea o idee bună. Mai întâi este nevoie de pocăinţă, iar după
aceea vom putea vorbi şi despre altceva. În ordine.

Acum,
ca să recapitulăm pentru cei care nu au fost duminică dimineaţa la Tabernacol,
am vrea să ne întoarcem puţin ca capitolul 12 din Exod, deşi textul nostru de
bază pentru seara aceasta este din capitolul 14, începând cu versetul 13.

Duminică dimineaţa am vorbit  despre „Răscumpărare prin sânge,” şi ne-am
oprit la Exod 12.10:

Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa;
şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.”

Sunt sigur că mulţi dintre voi cunoaşteţi povestea.

Noi ştim că putem răsfoi paginile acestei Cărţi, dar este
Unul singur care ne-o poate descoperi, iar acesta este Isus Hristos.

În Apocalipsa ni se spune că Ioan a văzut cartea şi că
era pecetluită, iar el a plâns pentru că nu era nimeni vrednic s-o deschidă.
Iată însă că acolo era un Miel care fusese junghiat înainte de întemeierea
lumii, şi El a venit, a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe
scaunul de domnie şi i-a rupt peceţile. Da, El a fost vrednic să facă acest
lucru, pentru că a fost junghiat de la facerea lumii.

Haideţi să vorbim cu El în seara aceasta şi să-L rugăm să
ne deschidă chiar acum cartea ca s-o putem înţelege.

Iubite Tată, venim la Tine în Numele lui Isus şi Te rugăm
ca în timp ce stăm aici, adăpostiţi sub acest acoperiş de furtuna care vuieşte
afară, să priveşti spre noi cu îndurare. Îţi suntem recunoscători pentru că
avem o casă n care ne putem aduna în Numele Tău. Îţi mulţumim că aici este un
turn, un refugiu, pentru că Tu ai spus în Cuvântul Tău că Numele Somnului este
un turn de scăpare pentru cei neprihăniţi, care stau în El în siguranţă. Suntem
bucuroşi pentru că cunoaştem Numele Domnului şi am intrat în El.

Te rugăm să deschizi Cuvântul Tău pentru noi, Tată.
Îngăduie ca Duhul Sfânt să ne călăuzească în El. Taie împrejur buzele umilului
Tău slujitor şi la fel inimile celor ce ascultă, fiindcă ei sunt copiii Tăi.

Lasă ca Duhul Sfânt să ia cuvintele lui Dumnezeu şi să le
aşeze în fiecare inimă, acolo unde este nevoie. Binecuvântează-ne. Înnoieşte
gândirea noastră în Duhul Tău. Salvează-i pe cei pierduţi, vindecă-i pe cei
bolnavi şi adu-i acasă pe cei ce au alunecat de pe cale, Doamne. Fă aceasta
spre slava şi lauda Numelui Tău şi noi Te vom glorifica şi mări, fiindcă Îţi
cerem toate acestea în Numele preaiubitului Tău Fiu, Isus. Amin.

Acum aş vrea să deschideţi Bibliile la Exod 12.10
unde citim despre „Răscumpărarea prin sânge.”

Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa;
şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.”

În acest capitol citim că fiecare om
trebuia să ia un miel pentru fiecare familie şi să-l înjunghie seara, iar în
versetul 10 citim că nu trebuia să rămână nimic din el pe a doua zi dimineaţa.

Nouă urgii loviseră ţara, iar cea de-a zecea era pe
punctul să înceapă, pentru că Dumnezeu Îşi împlinea Cuvântul după literă.

Toate aceste ultime judecăţi care au lovit Egiptul sunt
un simbol desăvârşit pentru judecăţile care sunt gata să înceapă acum.

Aş vrea să observaţi ceva. Înainte să înceapă judecata,
Dumnezeu l-a trimis pe Israel în Gosen, aşa că nici una din cele zece urgii nu
l-a atins. Acesta este un simbol desăvârşit pentru Biserica Mireasă care este
luată din faţa necazului. Vedeţi?

Ultima
plagă care a lovit Egiptul a fost moartea. Cei care citiţi Biblia, ştiţi  că moartea a fost ultima plagă care a lovit
Egiptul.

Ultima
plagă care va lovi biserica acum este moartea duhovnicească. Cei care nu-l vor
urma pe Hristos în botezul cu Duhul Sfânt, vor seca şi vor muri: toate
bisericile pe care le vedeţi acum.  După
atâtea treziri şi evanghelizări care s-au ţinut peste tot, trebuie să constatăm
că biserica merge tot mai rău. Membrii ei trăiesc cum vor şi fac tot ce le
place, şi cu toate acestea spun că sunt creştini şi că sunt în ordine.

Nu
uitaţi însă că a fi creştin înseamnă a fi ca Hristos. Acesta este motivul
pentru care sfatul meu este să nu mergeţi niciodată într-un loc în care n-aţi
vrea să fiţi găsiţi de Hristos, dacă ar veni. Nu spuneţi nimic din ce n-aţi putea spune în prezenţa lui
Hristos! Nu faceţi nimic din ceea ce    
n-aţi putea face în faţa Lui şi nu gândiţi nimic din ceea ce    n-aţi putea gândi înaintea Lui! Păstraţi-vă
tot timpul curaţi şi priviţi numai spre Calvar. Amin. Umblaţi în lumină, aşa
cum şi El este Lumină şi vom avea părtăşie unii cu alţii, iar sângele lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de toate nelegiuirile noastre. el îi
adună pe metodişti, pe baptişti, etc. şi-i face una cu El.

Deci
ultima urgie care a lovit Egiptul a fost moartea.

Priviţi! Înainte ca Dumnezeu să distrugă lumea veche, a
răsunat o chemare. Dumnezeu a avut un predicator al neprihănirii, pe Noe, care
a predicat timp de o sută douăzeci de ani şi i-a chemat pe oameni să intre în
arcă pentru că va veni potopul. Ce a urmat? Pentru toţi cei care au refuzat
chemarea, nu a mai rămas decât judecata.

Acelaşi lucru este valabil şi astăzi. Omul care refuză să
păşească în lumina lui Hristos şi dispreţuieşte mila Sa, va trebui să suporte
judecata. Asta-i tot. Şi totul depinde de alegerea  voastră.

Priviţi! Dumnezeu Se pregătea să-Şi scoată Biserica din
Egipt, printr-un Exod, şi s-o ducă în ţara făgăduită. Îmi place aceasta.

Ei trebuiau să meargă şi să ocupe ţara pe care le-o
făgăduise Dumnezeu. Gândiţi-vă la ce le spusese El: „V-o dau vouă! Vă
aparţine.”

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi astăzi. Dumnezeu
a dat botezul cu Duhul Sfânt tuturor celor care Îl acceptă. Tu trebuie doar să
intri şi să iei în stăpânire făgăduinţa Sa. Luptaţi deci cu toate deosebirile,
dărâmaţi zidurile şi luaţi Ţara în stăpânire!

Poate spui: „Păstorul nostru zice că aceasta nu este
pentru noi!” Treci peste el şi du-te înainte!

„Da, dar mama spune: „Te voi alunga de acasă!” Treci peste
aceasta şi du-te înainte!

„O, dar soţul meu spune: „Te voi părăsi!” Treci peste
aceasta şi du-te înainte. Asta-i tot. Trebuie să mergi mai departe şi să intri în posesia
făgăduinţei. Asta-i tot.

Vindecarea
divină este pentru fiecare din voi. Fiecare, fie că aveţi cancer, probleme cu
inima, sau orice altceva, aveţi o făgăduinţă dată de Dumnezeu. Ea este a
voastră. Trebuie doar să mergeţi şi s-o luaţi în stăpânire.

Poate
zici: „Păi, nu mă simt prea bine.” Aceasta nu are nici o legătură cu problema
noastră. Făgăduinţa este a ta;
Dumnezeu ţi-a dat-o ţie, aşa că du-te înainte! Omoară-i pe toţi filistenii, pe
amoriţi şi pe hetiţi şi du-te mai departe! Dumnezeu ţi-a spus clar: „Făgăduinţa
este a ta, du-te şi     ia-o!” El nu a
zis: „Eu voi merge înaintea voastră şi vă voi construi nişte cetăţi frumoase,
astfel încât atunci când veţi veni voi o să umblaţi pe străzi pavate şi
umbroase.” Nu, El nu lucrează aşa.

Dumnezeu ţi-o dă, dar ai şi tu ceva de făcut. El este
destul de bun că-ţi dă ţara şi în plus este cu tine şi te ajută. Du-te deci şi
ia-o! Dacă în seara aceasta eşti bolnav, dacă eşti olog, surda sau oricum eşti,
du-te şi ia-o! Dumnezeu a spus că este a ta, deci este în stăpânirea ta pentru
că El ţi-a dat-o ţie.

Vedeţi? Dumnezeu le-a promis evreilor că le va da acea
ţară, apoi a trimis înaintea lor un înger ca să-i păzească şi să-i conducă la
destinaţie. Priviţi însă la cele zece iscoade. Voi ştiţi că au fost trimise
doisprezece iscoade, dar zece din ele s-au întors şi au zis: „O, noi nu vom
izbuti. Este imposibil. Suntem oameni de ştiinţă şi am studiat lucrurile din
punct de vedere ştiinţific. Este imposibil să reuşim, nu avem nici o şansă.”

Dar erau acolo doi băieţi, Iosua şi Caleb, care nu s-au
uitat la cât de ştiinţific era dovedit totul. Ei priveau la ceea ce spusese
Dumnezeu, de aceea au spus: „Voi izbuti!”

Aşa este corect. Şi noi vedem că au adus cu ei câteva
dovezi ca să arate poporului că ţara este bogată. Eu mă bucur foarte mult
pentru acea dovadă. Voi nu? Mă bucur pentru că chiar deasupra noastră este o
ţară bogată (Amin), iar noi suntem în drum spre ea. Aleluia. În ordine.

Dar înainte de ieşirea din Egipt, chiar în seara când
urma să vină ultima urgie, când poporul era înaintea răscumpărării, Dumnezeu
le-a cerut să jertfească un miel pentru a fi siguri că sunt protejaţi. El le-a
cerut să ungă cu sângele acelui miel uşciorii uşii, pentru ca Îngerul nimicitor
să vadă semnul.

Apoi, Domnul le-a cerut să intre în casă şi să mănânce
fiecare bucăţică din el. Observaţi? Trebuia mâncat tot mielul, nu doar o
bucăţică din el. Da, fiecare bucăţică trebuia mâncată.

Unii oameni spun: „Eu iau doar partea aceasta, eu cred
doar partea aceasta.” Nu, tu trebuie să iei totul, nu doar o bucăţică.”

Tu zici: „Eu cred că El a fost străpuns pentru păcatele
noastre, dar nu ştiu nimic despre vindecarea prin rănile Lui.” Noi Îl avem tot
şi fiecare bucăţică din El trebuie mâncată pentru că aşa a poruncit Domnul.

Observaţi acum versetul 10: „Să nu lăsaţi nimic din el
până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi
dimineaţa, să-l ardeţi în foc.”
Deci nu trebuia să rămână nimic.

Domnul a mai spus: „Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în
apă, ci să fie fript în foc…”
(v. 9). Şi asta îmi place.

Oamenii încearcă să mănânce Cuvântul lui Dumnezeu dar Îl
iau aşa cum era, adică crud. Îl mestecă, iar apoi Îl scuipă şi spun: „Nu pot
să-L primesc, nu-L suport!” De ce? Nu este destul de fript. Asta-i
tot.

Domnul a spus: „Să fie fript în foc…” Focul Îl
reprezintă pe Duhul Sfânt. Tu Îl primeşti mai întâi pe Dumnezeu în inima ta,
apoi El Îl va frige pentru tine. Da, El Îl găteşte, Îl condimentează şi Îl
frige pentru a avea un gust bun.

Când se întâmplă aceasta, tu nu mai poţi să stai deoparte
şi să spui: „Cred că aceasta a fost pentru alte vremuri şi nu pentru noi!”
Primeşte mai întâi Duhul Sfânt şi apoi vei vedea ce înseamnă vindecarea divină
şi pentru tine.

Atunci vei vedea ce înseamnă religia adevărată, pentru că
o vei trăi cu inima. Da, aceasta se va întâmpla atunci când primeşti Duhul
Sfânt şi când El frige Mielul pentru tine. Amin. Aşa este. Frige mai întâi
Mielul! Ca să se poată frige Mielul este nevoie de Foc. El trebuie să fie
rumen, pentru că numai atunci este bun. O, Doamne!

Nu demult am fost într-o uzină de separare a aurului şi
am privit cum lucrează topitorii. Acolo am văzut cum focul din cuptoare devenea
tot mai incandescent. Când a ajuns la o temperatură foarte mare, toate
impurităţile din aur au ieşit la suprafaţă, iar muncitorii le-au luat afară.
După această operaţie, ei au înteţit puţin focul şi compoziţia a început să
fiarbă mai tare. Atunci a ieşit la suprafaţă pirita.

Vedeţi? Mai întâi au ieşit impurităţile , apoi a urmat un
minereu care era ceva mai bun, iar în final a ieşit pirita sau „aurul
proştilor,” cum mai este numită.

Vedeţi? Există o mulţime de lucruri care încearcă să-i
prostească pe creştini. Lăsaţi-L însă pe Duhul Sfânt să aducă totul la
suprafaţă prin puterea Focului Său şi atunci veţi vedea cum va scoate din voi
tot „aurul proştilor.”

Voi ştiţi că mulţi aventurieri pleacă în Vest ca să caute
mine de aur. Mulţi dau de pirită şi cred că au găsit aur, pentru că acest aşa
zis „aur” străluceşte mai puternic decât aurul adevărat. De altfel, de aceea şi
este numit „aurul proştilor,” ceea ce înseamnă că are strălucire, dar nu are
valoare.

Topitorii de la uzină au mărit tot mai mult temperatura,
până când au fost scoase toate impurităţile, aşa încât a rămas numai aurul
curat 100%.

Aşa face şi Dumnezeu cu Biserica Sa: toană Duhul Sfânt în
ea şi prin Focul Său puternic arde şi topeşte toate diferenţele, tot egoismul,
într-un cuvânt toate impurităţile din fiecare individ. Amin.

Atunci puteţi să-L mâncaţi. Cu privire la aceasta am încă
un gând frumos în versetul 11

Când îl veţi mânca (Ascultaţi cu atenţie!), să
aveţi mijlocul încins
(asta îmi place), încălţămintea în picioare şi
toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Paştele Domnului.”

Îmi place aceasta. Cu alte cuvinte, în timp ce-l
mâncaţi, să fiţi gata de plecare.

Haideţi să deschidem acum la Efeseni 6.14-17, ca să vedem
ce spune Pavel cu privire la pregătirea Bisericii:

Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul,
îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,

având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu
care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este
Cuvântul lui Dumnezeu.”

Vedeţi, Pavel prezintă aici ţinuta unui om pregătit
pentru a porni în marş pe câmpul de luptă.

Acelaşi
lucru L-a spus Dumnezeu când era pe punctul să-i elibereze din robia Egiptului:

Fiţi gata de plecare! Încingeţi-vă mijlocul, luaţi
toiagul în mână şi fiţi gata să răspundeţi chemării!”
O, aceasta îmi place
cu adevărat!

Când un om vine la Hristos, primeşte încălţămintea
Evangheliei, adică râvna de a predica Evanghelia lui Hristos. Primeşte şi
coiful mântuirii şi platoşa neprihănirii, iar mijlocul îi este încins cu
Adevărul.

Înainte de a pleca la luptă, soldaţii din vechime se
îmbrăcau într-o armură de oţel şi îşi încingeau mijlocul cu o cingătoare lată
de care era prinsă sabia.  Îşi puneau
acea platoşă pentru a fi ocrotiţi de săgeţile duşmane şi în plus aveau şi un
scut puternic cu care se apărau.

Ce lecţie minunată este aceasta pentru noi! Când simţeau
că slăbesc în luptă, ei se strângeau mai tare cu cingătoarea şi se încordau cu
mai multă hotărâre, parând loviturile vrăjmaşe cu scutul, ceea ce-i făcea să e
întărească din nou şi să meargă înainte.

Ce tablou minunat este acesta pentru voi atunci când
începeţi să vă înmuiaţi sau când diavolul vă şopteşte: „Totul este pierdut! Nu
mai are nici un rost să luptaţi!”

O, încoardă-te încă o dată şi mai strânge puţin brâul adevărului,
ridică sabia Duhului şi fă-ţi loc înainte, parâd loviturile vrăjmaşului cu
scutul credinţei! Fii gata pentru marş!

Fiecărui om care a păşit sub sângele mielului în acea
noapte de groază, i s-a poruncit să stea acolo şi să nu iasă cumva afară până
nu se va ordona începerea marşului.

Orice om care este născut din Duhul Sfânt, intră în
Cuvânt şi are Viaţă veşnică. El îşi pune platoşa, îşi ia sabia şi se încalţă,
dar nu porneşte decât atunci când i se porunceşte.

O, nu este minunat? Nu sunteţi bucuroşi că aveţi toată
armătura necesară soldaţilor? (Amin).

 Noi obişnuiam să
cântăm în Tabernacol un cântec:

„Lupta continuă, o, soldaţi creştini!

Cu armura strălucind, culori răspândind.

Binele şi răul sunt în luptă azi,

Lupta continuă, dar nu ne temem!

Fiţi tari şi în puternica Lui stăpânire!

Dacă Dumnezeu va fi cu noi,

Sub stindardul Lui, la sfârşit,

Noi
vom cânta cântarea biruitorilor.”

Mulţi
dintre sfinţii Săi au plecat deja în morminte, dar într-una din aceste zile vom
ridica din nou stindardul crucii alături de ei, căci vor ieşi din morminte în
înviere şi vor cânta cântarea biruitorilor în zbor spre Ţara promisă.

O,
în seara când vom sta la Cina nunţii, la masa care va avea poate 100 de mile
lungime, alături de sfinţii spălaţi în sângele Mielului, aş vrea să merg de-a
lungul mesei şi să dau mâna cu fiecare din ei, strigând de bucurie. Aţi vrea să
vă spun cum aş striga? Atunci aşteptaţi
până voi ajunge acolo, căci acum nu sunt destul de mare pentru aceasta.

Observaţi? Totul este gata pentru marş. Fiţi gata,
fiindcă plecăm!

Înainte de a intra în tema noastră, vom citi din Exod
12.38
, unde avem un tablou trist. Ascultaţi-l cu atenţie:

„O mulţime mare de oameni de tot soiul au
ieşit şi s-au suit împreună cu ei; şi aveau turme însemnate de oi şi boi.”

Aici vedem că Israelul a făcut o greșeală.  Dumnezeu a făcut lucruri supranaturale în
Egipt, iar această mulţime amestecată de oameni i-a urmat din cauza
supranaturalului, ceea ce i-a dus în final la necazuri.

Să citim pentru aceasta şi versetele 43-44:

„Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată
porunca privitoare la Paşte; nici un străin să nu mănânce din ele.

Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi
apoi să mănânce din ele.”

Vedeţi, nici un străin nu avea voie să mănânce din
acele Paşte, decât cei tăiaţi împrejur.

Oh, ce ruşine este astăzi, când toată lumea ia Cina
în biserică, pretinzând că aparţine lui Hristos! Aceasta este o mare greşeală!
De ce spun aceasta? Pentru că numai cei răscumpăraţi sunt vrednici să se
apropie de Cină.

Ce spune Isaia? „Toate mesele sunt pline de
vărsături murdare…”

Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea
să-i dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?

Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură
peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici,
puţin acolo.”
(Isaia 28.8-10). Voi luaţi numai ce este bun!

Dumnezeu a spus aceste cuvinte prin Isaia, pentru că
cunoştea zilele în care trăim noi; zilele în care biserica este atât de
diplomată şi lasă să intre în ea tot soiul de oameni. Da, ei pot face tot ce
vor cât timp au numele trecut în registrul bisericii şi sunt membri. Aceasta,
cred ei, le dă dreptul să ia parte la Cină.

Dar ce spune Biblia?

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea
paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele
Domnului.

Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să
mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui
însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.”

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi
bolnavi, şi nu puţini dorm.”
(1 Corinteni 11.27-30).

Fiţi siguri că staţi cu Dumnezeu!

Priviţi umbra şi veţi vedea că numai cei tăiaţi împrejur
aveau dreptul la Paştele Domnului. Indiferent cât de loiali erau ceilalţi; cât
de mult ajutau biserica, nu aveau voie să se atingă decât dacă erau prozeliţi;
decât dacă erau într-adevăr tăiaţi împrejur. Da, înainte de a lua Paştele, ei
trebuiau să fie credincioşi tăiaţi împrejur.

O, cât de mult m-am îndepărtat de subiect!

 Să ne grăbi acum.
Voi deschide la Exod 14.13:

„Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de
nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua
aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi astăzi, nu-i veţi mai
vedea niciodată.”

Dumnezeu le-a dat Stâlpul de Foc ca să meargă
înaintea lor, şi o spun cu smerenie, că după părerea mea, acelaşi Stâlp de Foc
este şi cu noi în seara aceasta. Da, acelaşi Stâlp de Foc care a condus copiii
lui Israel, merge şi înaintea noastră făcând aceleaşi semne şi minuni. Şi eu
cred că fiecare învăţător sau cercetător al Bibliei ştie că Îngerul care
însoţea Israelul şi îl conducea spre ţara făgăduită era Îngerul Legământului,
adică Isus Hristos.

Astăzi,
Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci, însoţeşte acest grupare pe care voi
o numiţi „holly-rollers” sau cum îi mai spuneţi. El merge înaintea lor şi îi
conduce din biruinţă în biruinţă. Lăudat să fie Domnul pentru aceasta.

În timpul cât Israelul s-a aflat în călătorie spre ţara
făgăduită, a fost urât şi dispreţuit de celelalte popoare, respins de toţi şi
numit în toate felurile.

Aşa este şi astăzi cu adevăraţii credincioşi. Voi ştiţi
că dacă luaţi poziţie pentru Hristos, în biserica voastră, şi vorbiţi numai
Adevărul, întreaga biserică se ridică şi spune: „Uitaţi-vă la el! Şi-a pierdut
minţile! A înnebunit!” Vedeţi?

Nu daţi însă nici o atenţie acestor vorbe! Mergeţi mai
departe, fiindcă voi sunteţi „blindaţi”. Sângele merge înaintea voastră, iar
Duhul Sfânt vă călăuzeşte. Continuaţi deci să mergeţi mai departe. Nu daţi nici
o atenţie la ceea ce vi se spune! Priviţi numai spre Calvar şi mărşăluiţi mai
departe.

Minunat exemplu.

Observaţi! Răscumpărarea sângelui i-a scos din Egipt, dar
acum aveau nevoie de altceva care să-i treacă dincolo, în ţara făgăduită. Ce au
făcut pentru aceasta? Au ieşit afară, au fost tăiaţi împrejur, au venit sub
sânge şi au pornit în marş. Ei mergeau înainte ştiind că au trecut din moarte
la viaţă, ştiind că au viaţa veşnică.

Dar curând au început greutăţile. Armata faraonului a
început să-i urmărească, pentru că voiau să-i ducă înapoi în robie. A
început necazul.

Ascultaţi
însă! „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu
lipseşte niciodată în nevoi.”
(Psalmul 46.1). O, eu cred că vedeţi aceasta!

Voi citi acum şi Exod 14.13: „Moise a răspuns
poporului: „Nu vă temeţi!”

Îmi place aceasta. După ce a înviat din morţi, Isus  le-a spus aceste cuvinte şi ucenicilor Săi: „Nu
vă temeţi!”

Aceasta este şi problema bisericii de astăzi: ea se
teme de moarte; se teme să nu aibă cumva un eşec. Cum credeţi că puteţi eşua
când sunteţi în Isus Hristos? Nu, nu puteţi eşua. Voi aveţi Viaţa veşnică, de
aceea nici chiar toţi diavolii din iad nu vă pot face nimic. Voi aveţi Viaţă veşnică.
Aşa a spus Isus, de aceea nu trebuie să vă temeţi de nimic pentru că nu veţi
eşua.

Poate spui: „Păi, mă tem că voi deveni fanatic!” Mai
bine puţin fanatism decât să stau nemişcat şi să nu facă nimic.

Pe aici este o poveste despre Bellard. Se spune că
odată a venit la el un tip care dorea să primească o slujbă. Când l-a văzut,
Bellard i-a zis:

„Semnează aici. Omul a luat creionul şi a vrut să
semneze, dar atunci Bellard l-a întrebat:

„Unde ţi-e radiera?”

„La ce-mi trebuie?”

„Ca să nu faci greşeli.”

„Mie nu-mi trebuie pentru că nu greşesc.”

„Atunci nu vei face nimic.”

Aşa este. Dacă nu greşeşti înseamnă că nu faci
nimic.

Să mergem, frate! Ridică-te şi du-te înainte.

Nu aşteptaţi să fiţi convinşi de oameni să-L urmaţi
pe Hristos! Purtaţi-vă ca nişte bărbaţi adevăraţi sau ca nişte doamne:
acceptaţi-L pe El şi păşiţi înainte în biruinţă! Amin. Aceasta vrea Dumnezeu:
ostaşi hotărâţi şi bine pregătiţi. Poate nu cântăreşti nici 105 funzi şi totuşi
să fii dolofan şi plin de putere, dacă Îl laşi pe Dumnezeu să-Şi facă voia în
viaţa ta.

Eu am văzut un om de 200 de funzi care nu avea nici
un gram de vlagă în el. Aşa este.

Acum priviţi ce spune Moise în continuare: „…Nu
vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care  v-o va da Domnul…
” (Exod 14.13).

Aceasta-i bine. Mărşăluiţi fără să vă temeţi de
nimic. Voi L-aţi acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal, aşa că mergeţi mai
departe.

Poate zici: „Frate Branham, aş vrea să primesc
botezul cu Duhul Sfânt.” Du-te înainte fără nici o teamă.

„Dar eu sunt bolnav, frate Branham, şi nu pot merge
mai departe.” Nu te îngrijora, ci du-te înainte privind spre salvarea dată de
Dumnezeul nostru. Accept-o şi du-te mai departe!

„Dar ce va fi cu mine, fiindcă medicul m-a
descurajat complet.” Da, medicul a făcut tot ce a ştiut el, dar Dumnezeu n-a
făcut încă nimic din ceea ce poate.

Ascultaţi-mă! Poate cineva zice: „Frate Branham,
dacă aş putea să mă las de fumat… dacă aş putea să mă las de băut… dacă aş
putea să mă las de una sau de alta…” Nu te îngrijora, du-te numai înainte şi
atunci vei vedea izbăvirea dată de Domnul.

„…căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi
azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.”
Amin.

„Domnul se va lupta pentru voi; dar voi staţi
liniştiţi.

Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele
acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte
.” (v. 13-15).

Nu încercaţi să spuneţi: „Frate Branham, eu am
umblat la biserică acum zece ani şi am fost un membru bun şi credincios.” Este
frumos şi apreciez aceasta, dar haideţi să mergem mai departe în seara aceasta,
fiindcă oamenii de astăzi merg numai înapoi.

Un om de ştiinţă a afirmat acum cincizeci de ani că
dacă cineva ar circula cu „infernala” viteză de treizeci de mile/oră, ar fi
aruncat de pe pământ din pricina gravitaţiei. Iată însă că oamenii de astăzi
merg cu o mie șase sute de mile/oră şi nu li se întâmplă aşa ceva. Ideea lui
era acceptabilă în zilele acelea, adică acum cincizeci de ani, dar astăzi este
depăşită pentru că noi trăim în alte zile.

Ce spun predicatorii acum? „Vindecarea divină? Păi,
stai să vedem ce ne spune despre aceasta Moody, Knox, Finney sau Calvin?”

Părerea lor era bună în zilele în care au trăit, dar
acum este altceva pentru că noi am mers mai departe.

Isus a spus în Pilda semănătorului că atunci când
semănătorul a ieşit în câmp şi a semănat grâu, vrăjmaşul l-a urmat tiptil şi a
semănat şi el neghină. Ce a spus însă Domnul după ce au răsărit cele două
seminţe diferite? „Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş.”
(Matei 13.30).

Voi întotdeauna subliniaţi cât a devenit de rea
lumea, dar omiteţi cât de puternică a devenit biserica. Ea se ridică în câmp şi
deşi este o turmă mică, Îl are pe Dumnezeu în mijlocul ei. Da, frate, şi ea va
triumfa pe atât de sigur pe cât este sigur că Hristos a înviat dintre morţi.
Biserica lui Dumnezeu nu va da greş. Amin. Da,„…porţile locuinţei
morţilor nu o vor birui.”
(Matei 16.18).

Ele se vor ridica împotriva ei dar nu o vor putea
birui. Biserica va triumfa în sângele lui Isus Hristos şi va primi semnul
biruinţei. Eu sunt sigur că Dumnezeu va avea o biserică fără pată, fără
zbârcitură şi fără vină. Amin. Aceasta-mi umple inima de bucurie.

Cineva întreabă: „Cum aş putea intra şi eu în
această Biserică? Prin cerere?” Nu! „Dar cum?” Prin naştere. Tu trebuie să te
naşti în ea.

Eu sunt în familia Branham de patruzeci și cinci de
ani, dar niciodată n-am fost rugat să fac parte din această familie, pentru că
sunt un Branham prin naştere; dintotdeauna am fost şi sunt un Branham.

Vedeţi? Eu am fost născut creştin în Isus Hristos şi
voi fi creştin, pentru că Dumnezeu a hotărât aceasta prin alegere. El ne-a
chemat prin harul preaiubitului Său Fiu, iar noi L-am acceptat şi am primit
Viaţa veşnică.

Printr-o strângere de mână? Printr-o cerere?
Printr-o părtăşie? O, nu! Dar cum?„Printr-un singur Duh am fost
botezaţi ca să alcătuim un singur Trup…”
(1 Corinteni 12.13).

Prin aceasta, noi am devenit cetăţeni ai Împărăţiei.
Astăzi, în timp ce mă rugam, m-am gândit că într-o zi va trebui să răspundem
pentru ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Eu nu voi fi chemat să răspund pentru
generaţia care a fost înainte de mine, nici pentru cea care va urma, deoarece
voi sta la judecată cu generaţia aceasta.

Aceasta m-a făcut să-i spun soţiei mele că uneori mi
se pare că tot ce predic nu ajută la nimic. Totuşi, trebuie să fiu glasul
care-i avertizează pe oameni cu privire la ceea ce fac. Da, eu trebuie să
predic Evanghelia indiferent de părerea altora şi să depun mărturie despre
învierea lui Isus Hristos şi despre puterea Sa.

Dacă oamenii vor să-L părăsească şi să se întoarcă
înapoi, pot s-o facă, dar Dumnezeu îi va chema la judecată pentru aceasta.
Datoria mea este  numai aceea de a
predica Adevărul, acest lucru fiind valabil pentru toţi predicatorii.

Să mergem puţin mai departe. Mie îmi place aceasta.

„…Voi să mergeţi înainte, căci atunci veţi vedea
slava lui Dumnezeu.”
Ascultaţi însă ce spune Domnul în versetul 16: „Tu
ridică-ţi toiagul…”
Toiagul reprezintă judecata. Acela nu era toiagul lui
Moise, ci era toiagul lui Dumnezeu. După cum ştiţi, pe când se afla încă în
Egipt, Moise a întins toiagul şi au venit muştele; l-a îndreptat spre ape şi
apele s-au prefăcut în sânge. De ce aceasta? Pentru că era toiagul judecăţii
lui Dumnezeu. Cu acelaşi toiag, Moise a lovit mai târziu Stânca în pustie şi
apa a ţâşnit din ea. Noi ştim că acea Stâncă era Hristos şi judecata lui
Dumnezeu a venit peste El. de ce aceasta? În Eden, Domnul îi spusese omului:„În ziua în care vei mânca din el (din pomul cunoştinţei),
vei muri negreşit.”
(Geneza 2.17). Şi cum omul nu a ascultat, Hristos a
trebuit să fie lovit pe Calvar pentru a plăti răscumpărarea noastră din moartea
amară.

Nici un om nu poate descrie vreodată ce s-a
întâmplat acolo. Dumnezeu a pus asupra Lui întreaga judecată divină, iar când a
fost străpuns cu suliţa, a ieşit sânge, apă şi duh pentru răscumpărarea
noastră.

Pictorii Îl pictează pe cruce învelit cu o robă, dar
nu a fost aşa. Ei L-au supus pe acel Om al durerii la cel mai vulgar şi mai
murdar lucru posibil, pentru că aşa trebuia să fie. Acolo stătea cel mai măreţ
şi mai credincios Om dintre câţi au existat vreodată, iar ei L-au crucificat
gol, plin de răni, sângerând puternic, cu faţa acoperită de scuipaţii
batjocoritorilor, cu o coroană de spini pe cap, în semn de batjocură, dar  El a trecut prin toate acestea şi a biruit
moartea, iadul, păcatul, boala şi mormântul şi a plătit preţul pentru noi toţi.

Se spune 
adesea că acolo El a luat boldul morţii. Dealtfel, Pavel spune: „Unde-ţi
este biruinţa, moarte? Unde-ţi este boldul, moarte?”
(1 Corinteni 15.55).

Mi s-a spus că unele dintre insecte, ca de exemplu
albinele, au un ac cu care pot să înţepe. Dar în momentul în care fac aceasta,
ele îşi pierd acul, nu mai au nici o putere. Moartea avea şi ea odată un ac,
dar i l-a luat Hristos pe Calvar. Aleluia! O, când mă gândesc! El a luat boldul
morţii pentru mine şi pentru tine.

Acesta este motivul pentru care Pavel a putut spune,
când romanii voiau să-i taie capul în închisoarea de la Roma: „Unde-ţi este
biruinţa, moarte?”
Boldul morţii a rămas înfipt la Calvar şi astfel ea a
rămas fără nici o putere. „Unde-ţi este biruinţa, moarte?” Noi Îi mulţumim
lui Dumnezeu pentru că ne-a dat biruinţă prin Domnul nostru Isus Hristos.
Amin”.
În ordine.

Să citim mai departe din Exod 14.16-19:

 „Tu
ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o şi copiii lui Israel
vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

Eu voi împietri inima egiptenilor ca să intre în
mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui vor face
să se arate slava Mea.

Şi vor şti egiptenii că Eu sunt Domnul, când
Faraon, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.”

Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberi
lui Dumnezeu Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi Stâlpul de Nor care
mergea înaintea lor Şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor
.”

Când boala şi necazurile încep să te înfrunte,
Îngerul Domnului vine şi Se pune între tine şi ele, chemându-te să crezi
Cuvântul lui Dumnezeu. El îi făgăduise Israelului că-l va duce în ţara
făgăduită, dar iată că acum era urmărit de oştirea lui Faraon, care număra
poate un milion de soldaţi şi-i hăituia ca pe nişte animale. Dar Îngerul
Domnului, care era acolo ca să-i ducă în ţara care le fusese promisă, S-a
ridicat din tabără şi S-a pus între popor şi pericol. Aleluia! El mai face şi
astăzi acest lucru. Da, şi o va face şi în continuare.

Îl iubesc atât de mult pentru aceasta! Voi, nu?
Amin. El va pregăti o cale de izbăvire pentru fiecare bolnav din mijlocul nostru,
da, El a făcut deja aceasta, iar acum stă între tine şi pericol.

Fraţilor, eu ştiu că El este aici. Poate mă veţi
numi fanatic, dar eu nu sunt răspunzător pentru afirmaţiile voastre, ci voi da
socoteală doar pentru ceea ce spun eu. Cel ce a condus poporul Israel este gata
să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci şi aceasta pentru că Lumina
ca i-a condus pe ei este aceeaşi Lumină pe care o vedeţi în fotografie. Da,
Isus Hristos este Acelaşi şi face aceleaşi lucrări pentru că aşa a făgăduit.

Da, El stă şi acum între noi şi boală. Stă între noi
şi moarte.

Nu-i de mirare că David a spus în Psalmul 23.4: „Chiar
dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nimic rău căci Tu
eşti cu mine…”
Desigur.

„Îngerul Domnului Şi-a schimbat locul şi a trecut
din faţa taberei în spatele ei. Deci s-a aşezat între ei şi vrăjmaş.”

Îngerul Domnului stă şi în seara aceasta între
fiecare dintre voi şi vrăjmaş. Eu ştiu bine ce spun. Ştiu că Dumnezeu a
binevoit să vină jos din slavă şi să stea în aceste clipe în mijlocul nostru.
Dacă veţi îndrăzni să vă mutaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu, veţi putea vedea că
El va face aceleaşi lucrări, aşezându-se între voi şi vrăjmaşul vostru.

Atunci, El a stat între tabără şi egipteni, iar acum
va veni între tine şi boală; între tine şi păcat. Da, El o face chiar acum. De
ce? Pentru că ne aflăm în Exodul Bisericii. Nu uitaţi că ei fuseseră doar nişte
membri ai bisericii, dar după ce a fost vărsat sângele mielului şi s-a făcut
legământul cu Dumnezeu, au devenit tăiaţi împrejur, credincioşi ai lui
Dumnezeu.

Astăzi, tăierea împrejur este botezul cu Duhul
Sfânt.

Când evreii l-au târât pe Ştefan ca să-l ucidă cu
pietre, el a zis:

„…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu
inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt!”
(Fapte
7.51). „Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.”

Duhul Sfânt taie inima împrejur şi îndepărtează
toate lucrurile lumii din ea.

Mai demult, biserica obişnuia să fie de „modă
veche”, dar astăzi este la fel ca restul lumii. Este o ruşine, pentru că a
lăsat jos toate barierele şi s-a amestecat cu lumea.

Un vechi prieten de-am meu, un bătrân predicator
metodist, obişnuia să cânte o cântare:

„Am lăsat jos barierele.

Am făcut compromis cu păcatul,

Oile merg mai departe,

Dar cum vor intra caprele?”

Ce s-a întâmplat? Aţi lăsat jos barierele. Acesta
este adevărul. Aţi pus deoparte standardul de trăire creştină, pentru că
seminariile au clocit şi au scos câţiva predicatori pe care i-au trimis să facă
compromis cu Adevărul. Dar Duhul Sfânt a fost tot timpul acolo ca să condamne
păcatul, iar în seara aceasta stă între credincios şi lucrurile lumii. Amin.

„El S-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra
lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina
noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.”

Vedeţi? Acelaşi lucru, dar făcea două lucrări
diferite: îi lumina pe cei credincioşi, iar pe ceilalţi îi orbea.

Acum fiţi atenţi! Fiecare om care respinge Lumina,
devine orb şi umblă prin întuneric pentru că nu a acceptat călăuzirea Luminii.

El trimite printre oameni semne şi minuni, ca să
dovedească Adevărul, dar oamenii Îl refuză. Atunci nu mai rămâne pentru ei
decât întunericul.

Frate, păşeşte în Lumină!  Primeşte-o cât timp străluceşte înaintea ta,
fiindcă această Lumină este Hristos. El a venit să ne aducă Lumina, de aceea,
cei care o refuză primesc întunericul. Fiecare om care respinge Lumina în seara
aceasta, va păşi în întuneric şi nu va şti încotro merge.

Observaţi ce lucru minunat este aici! El era Lumină
pentru unii şi întuneric pentru ceilalţi. după ce Moise s-a rugat Domnului,
israeliţii au putut să stea liniştiţi.

Priviţi mai departe:

„Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a
pus marea în mişcare printr-un vând dinspre răsărit, care a suflat cu putere
toată noaptea; el a uscat marea şi apele s-au despărţit în două.

Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării
ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.”
(v.
21-22).

Dacă observaţi, în timp ce copiii lui Israel, care
ieşiseră din întuneric şi acceptaseră Lumina, erau în necaz, Lumina a trecut în
spatele lor. Şi în timp ce seodihneau,Dumnezeu a
trimis un vânt care a suflat peste mare şi a deschis o cale de scăpare înaintea
lor.

Aleluia Mielului! Sunt atât de bucuros că am fost
umplut şi eu cu Duhul Sfânt. În timp ce ne bucurăm şi ne odihnim pe
făgăduinţele lui Dumnezeu, El ne pregăteşte şi nouă o cale de scăpare.

Da, Dumnezeu a făgăduit Israelului o cale de scăpare
şi în timp ce ei se odihneau pe făgăduinţa Sa, El le-a deschis calea de scăpare
făgăduită.

Fiecare bărbat şi fiecare femeie care Îl primeşte în
seara aceasta pe Isus Hristos, se va putea odihni în linişte pe făgăduinţa
Duhului Sfânt. Poate eşti olog, poate eşti orb sau nu auzi; poate nu vezi sau
eşti bolnav, poate ai probleme cu inima, cancer sau orice altceva ai avea,
primeşte Lumina, iar după aceea odihneşte-te liniştit pe făgăduinţa Lui.

Ce va urma? Duhul Sfânt va veni ca vâjâitul unui
vânt puternic, ca în ziua de Rusalii şi va mişca totul pregătind o cale de
scăpare pentru voi. Aleluia! Da, El va face aceasta ca să puteţi trece prin
valea bolilor şi să ajungeţi în Ţara sănătăţii.

Tu vei trece din ţara aceasta rece, formală şi
indiferentă, la o inimă plină de Duhul Sfânt, bucuroasă şi fericită.

Dumnezeu Îşi arată astfel puterea aşa cum Şi-a
arătat-o şi în trecut; îşi arată răscumpărarea prin putere. Atunci, El a arătat
ce putea face venirea individului sub sângele unui miel, dar acum a arătat
puterea sângelui Său, prin care ne-a răscumpărat.

Atunci Şi-a arătat puterea scăpându-i de la moarte
pe toţi cei găsiţi sub acoperirea sângelui unui miel, apoi Şi-a arătat puterea
prin faptul că a pregătit o cale de scăpare pentru poporul Său. Aceasta este
răscumpărarea prin putere.

Acelaşi lucru este valabil şi astăzi pentru cei care
L-au acceptat pe Isus Hristos şi au primit curăţirea prin sângele Său, astfel
încât Duhul Sfânt să poată veni şi să-i vă conducă spre botezul Său. Puterea
lui Dumnezeu este aici ca să vă transforme din bolnavi în sănătoşi. Ce este
aceasta? Dumnezeu mişcându-Se în Exodul Bisericii Sale. Ea înfloreşte acolo
unde Dumnezeu va aduna după un timp grâul Său. O, binecuvântată ieşire din
întuneric spre Lumina minunată!Câtde mult o iubim
cu toţii! Ce mult înseamnă ea pentru sufletul meu în seara aceasta!

Astăzi, în timp ce eram afară, am discutat cu un
bărbat şi el mi-a zis:

„Eu am spus multe lucruri oamenilor şi am schimbat
multe pe vremea când tu erai doar un tânăr începător. Tu veneai adesea pe la
biroul meu de afaceri, şi-mi spuneai că ar trebui să trec de partea lui
Dumnezeu şi să fiu corect în toate lucrurile. Atunci râdeam când auzeam ce
spui, dar acum lucrurile s-au schimbat, pentru că ştiu despre ce vorbeşti.”

„Lăudat să fie Domnul pentru aceasta,” am zis în
sinea mea când l-am auzit ce spune.

„Am încercat să spun şi altora, dar cei mai mulţi
schimbau subiectul şi-mi vorbeau despre calitatea hârtiei şi despre multe
altele.”

O, fraţilor, gândiţi-vă că s-ar putea ca individul
care stă acum în colţul acela să moară peste câteva clipe. Da, s-ar putea ca el
să fie următorul. Prietene, poate că tu vei fi următorul. Poate că aceasta este
ultima chemare pe care ţi-o mai adresează Dumnezeu, deci n-o refuza!

Dumnezeu, marele Duh Sfânt, stă în seara aceasta
între voi şi moarte; stă între viaţă şi moarte; între boală şi sănătate. Eu
ştiu despre ce vorbesc. El este chiar acum în locul acesta, iar dacă posedaţi
viaţa, deci sunteţi născuţi din nou, ştiţi aceasta.

Când un magnet mare se apropie de un metal, acesta
este atras tot mai puternic, pe măsură ce magnetul se apropie de el.

Odată când am fost în Hammond, Indiana, am putut să
văd cum se adună şpanul de pe jos într-o fabrică. Ei au manevrat o macara mare
care avea un magnet cu ajutorul căruia a fost adunat tot şpanul de pe podea.
Tot şpanul de fier a fost atras de magnet şi luat afară pentru a fi dus la
oţelărie, unde urma să fie retopit. Am văzut însă că şpanul de aluminiu a rămas
pe jos pentru că nu a fost atras de magnet.

„Acesta nu se lipeşte de magnet?” am întrebat eu.

„Nu, pentru că aluminiul nu se magnetizează.”

„Lăudat să fie Domnul!” am strigat atunci plin de
bucurie, după care am continuat: „Dar bucata aceasta de fier de ce nu a fost
atrasă de magnet?”

„Pentru că este prinsă de podea.”

Prieteni, aceasta este problema cu mulţi dintre
oameni. Poate că tu ai devenit un membru al bisericii, dar nu ai fost
magnetizat de botezul cu Duhul Sfânt. Apoi laşi ca ceva de jos să te încătuşeze
– o părere, un păcat, şi astfel nu te mai poţi ridica.

Să nu uitaţi însă că într-una din aceste zile, din
Est va veni un Magnet mare, numit Fiul lui Dumnezeu şi El va mătura această
ţară. Atunci, fiecare persoană care a murit în Hristos va învia ca să meargă cu
El. tot atunci, aceste trupuri muritoare vor fi transformate şi astfel vom fi
asemenea Lui, în trupul de slavă, fără vârstă sau altceva de felul acesta. Noi
vom merge în slava lui Dumnezeu, unde vom trăi pentru veşnicie în prezenţa Sa
binecuvântată. Amin.

Nu lăsaţi nimic să vă sperie! În ordine.

De ce aceasta? Pentru că „Ştiu că Răscumpărătorul
meu trăieşte, şi că Se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă
nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl
vor vedea şi nu ai altuia.”
(Iov 19.25-27).

Să nu credeţi că sunt nebun, pentru că nu sunt. Dar
dacă totuşi credeţi că sunt nebun, lăsaţi-mă singur, pentru că sunt mai fericit
aşa. Da, domnilor. Lăsaţi-mă să rămân aşa cum sunt. Eu sunt nebun pentru lume,
fiindcă lumea numeşte nebunie lucrurile Duhului, dar Dumnezeu le numeşte
„binecuvântare.” Voi trebuie să fiţi nebuni pentru lumea aceasta, pentru că nu
sunteţi de aici, nu-i aparţineţi ei.

Când treceţi linia de despărţire dintre lumea
aceasta şi veşnicie, deveniţi cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. O, Doamne!
Cât este de minunat! Voi deveniţi făpturi noi, altfel decât sunteţi acum. Da,
domnilor. Acum, voi sunteţi copiii lui Dumnezeu, de aceea suntem împreună în
locurile cereşti în Isus Hristos. Nu „vom fi împreună”, ci „şedem (acum)
 împreună în locurile cereşti, în
Hristos Isus.”
(Efeseni 2.6).

Domnul Isus Hristos cel înviat este aici. El este
aici în toată puterea Sa; este aici în puterea Sa de răscumpărare. El este aici
pentru Exod. Este aici ca să aducă fiecare mădular al bisericii Sale în
părtăşie cu El. Este aici ca să aducă puterea învierii Lui în viaţa voastră şi
să vă facă oameni noi, indiferent cât de josnici şi de păcătoşi aţi fost până
acum.

Cu câţiva ani în urmă, a avut loc o întâlnire a
tuturor religiilor, la Londra. Au participat şi mahomedani, hinduşi, budişti
etc. Şi un bărbat care reprezenta biserica sfinţeniei din America, cred că se
numea John Witt, a spus povestea doamnei Maccabee, o femeie foarte
decăzută.  A povestit că a fost arestată
în Oklahoma, cu ţigara în colţul gurii, în timp ce conducea maşina cu mult
peste limita legală. Spunea că a făcut o mulţime de crime şi era atât de
obsedată şi de ordinară încât atunci când s-au dus s-o aresteze, s-au temut s-o
atingă ca să nu se pângărească.

Când a terminat de spus această poveste atât de
dramatică, toţi ascultătorii se adunaseră unul într-altul de groază. Atunci
predicatorul a spus: „Domnilor reprezentanţi ai religiilor, are religia voastră
ceva care să poată spăla mâinile doamnei Maccabee?”

Nimeni n-a scos nici un cuvânt, dar predicatorul a
sărit în sus de bucurie, a bătut din palme şi a spus: „Sângele lui Isus Hristos
poate să cureţe nu numai mâinile acestei femei, ci şi inima ei.” Amin. Aşa
este.

Sângele lui Isus Hristos poate să ia cea mai josnică
prostituată din Louisville şi să facă din ea o doamnă şi o sfântă.

Prieteni, nu credeţi că în seara aceasta este timpul
să vă gândiţi serios dacă nu cumva aceasta este ultima voastră şansă de a
deveni cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu?

Nu staţi nepăsători acum când vedeţi Biserica
mergând în acest mare Exod; când vedeţi Stâlpul de Foc mergând înaintea noastră
şi făcând semne şi minuni! Iată-L stând aici în toată puterea Lui de
răscumpărare.

El este aici ca să sfinţească pe orice păcătos sau
decăzut de pe cale şi să vindece orice bolnav. El esteEvanghelia
deplină, iar noi predicăm această Evanghelie deplină. Noi mâncăm fiecare
bucăţică dinMiel şi nu lăsămabsolut nimic din El.
Frigeţi-L cu Duhul Sfânt şi atunci veţi vedea că este bun de mâncat, deoarece
Duhul Sfânt ne-a descoperit ceea ce este cu adevărat bun.

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! El este
„mierea din stâncă.”

Domnul nostru este aici în dragostea şi în puterea
Sa măreaţă, în bogata Lui binecuvântare izbăvitoare. O, cum stă El în seara
aceasta între biserică şi păcat! Cum stă El între voi şi judecată, sângerând şi
mijlocind!

Nu cu mult timp în urmă, am fost în Ohio şi
obişnuiam să mergem să mâncăm la Dunkard, unde aveau loc şi întruniri creştine.
Dar ei închid localul duminică dimineaţa şi merg la biserică. Aceasta a făcut
să fiu nevoit să merg la un local obişnuit ca să iau masa.

Când am intrat deci într-un local din vecini, spre
marea mea surprindere am văzut că acolo era un poliţist care ţine în braţe o
fată şi juca la jocurile mecanice. Eu ştiam că în Ohio sunt interzise, şi
iată-l pe un am al legii încălcând el însuşi legea. Era cam de vârsta mea şi
probabil avea pe undeva o soţie şi copii, dar aceasta nu-l oprea s-o ţină în
braţe pe tânăra aceea.

Am privit în jur să văd cine mai era în local şi am
văzut câţiva tineri beţi şi o tânără care avea o purtare absolut imorală. M-am
dus să mă aşez la tejghea şi am observat că în apropierea mea se afla o femeie
în vârstă (cam de 50-60 de ani), cu pielea zbârcită şi îmbrăcată foarte sumar.
Arăta îngrozitor, iar buzele şi unghiile îi erau vopsite cu un roşu foarte
strident. Era cea mai oribilă arătare pe care am văzut-o vreodată. Părul îl
avea foarte scurt şi retezat aşa (Fratele Branham arată). Şi pe deasupra, bea.

Alături de ea stăteau doi bărbaţi, dintre care unul
era atât de beat încât zăcea cu capul pe masă printre farfurii. La un moment
dat, cei doi bărbaţi s-au ridicat şi au plecat la toaletă.

Eu stătea acolo şi în timp ce priveam la ceea ce
vedeam, mă gândeam: „O, Dumnezeule, cum mai poţi suporta aşa ceva? Cum poţi
privi aşa ceva? Aşa rău cum sunt, mă întreb dacă Sara şi Rebeca vor trebui să
crească în mijlocul unei generaţii atât de stricate? O,de ce nu
îi ştergide pe faţa pământului, Doamne? De ce n-o faci?”

Şi gândindu-mă la toate acestea am început să plâng,
apoi am avut o vedenie.

Am văzut globul pământesc învârtindu-se pe orbita
sa, iar în jurul lui era un curcubeu. Apoi Cineva a început   să-mi
spună: „Acesta este sângele Domnului Isus Hristos care ocroteşte omenirea ca să
nu fie distrusă.” Dumnezeu nu poate suporta păcatul şi a spus: „În ziua în
care vei mânca din el, vei muri!”
dar El nu-l vede (păcatul), pentru că
sângele Mielului face ispăşirea. Fiecare om este liber să aleagă. Astfel,
dacă-L alege pe El va trăi veşnic, dar dacă Îl respinge, când moare iese de sub
acoperirea acestui sânge şi astfel este deja judecat. Pentru un astfel de im nu
mai există nici o şansă de salvare.

Apoi m-am văzut pe mine şi pe Domnul Isus, care
stătea acolo cu o coroană de spini pe cap, iar lacrimile îi curgeau pe faţă şi
se amestecau cu sângele de pe barbă. Apoi am văzut cum câteva din păcatele mele
mergeau înaintea Lui… Atunci spinii i se împlântau mai tare în frunte şi El
spunea: „Tată, iartă-l pentru că nu ştie ce face!” Imediat sângele Lui a venit
şi m-a acoperit din nou ferindu-mă de mânia lui Dumnezeu.

Am înaintat încet şi am îngenuncheat  în faţa SA. Înaintea Lui era o carte veche
care conţinea toate păcatele mele şi am văzut că purta numele meu. Eu am
privit-o şi am întrebat: „Mă vei ierta, Doamne?”

„Desigur,” a răspuns El privindu-mă plin de iubire.
Apoi a luat puţin sânge şi a scris cu el: „Iertat!” după care a luat cartea şi
a aruncat-o în Marea Uitării.

Când am văzut aceasta, I-am spus încet: „Îţi
mulţumesc, Doamne!”

„Vezi?” a zis El, „Eu te-am iertat, iar tu o
condamni pe ea…”

Aceasta mi-a schimbat imediat gândirea, aşa că
imediat după ce m-a părăsit vedenia, m-am ridicat, m-am dus lângă femeie, m-am
aşezat pe scaunul liber de lângă ea şi am început să-i vorbesc. Avusese o viaţă
foarte grea.

„N-ai avut niciodată o părtăşie creştină?”

„Ba da,” a răspuns ea. „Am trăit într-o familie
creştină.”

„Şi ce s-a întâmplat cu tine?”

Atunci mi-a povestit problemele pe care le-a avut cu
soţul şi cu copiii ei. Când a terminat de povestit, am întrebat-o:

„Şi în tot acest timp de când L-ai părăsit pe Domnul
ai avut tot probleme?”

 „Acesta este
adevărul, domnule.”

„N-ai vrea să-L primeşti chiar acum pe Domnul Isus?”

„Păi, mă va primi aşa cum sunt?”

„El bate chiar în clipa aceasta la inima ta,” i-am
răspuns eu.

Imediat după aceea am îngenuncheat  lângă tejghea şi ne-am rugat împreună în faţa
tuturor celor prezenţi. În clipa aceea, jocurile mecanice s-au oprit,
înjurăturile au încetat şi s-a făcut linişte deplină. Mi-am ridicat mâinile şi
ea şi ridicat sărmanele mâini zbârcite şi am condus-o la Hristos. Acesta este
adevărul, prieteni.

Pe mine nu mă interesează ce aţi făcut, nici cât de
negre sunt păcatele voastre sau cât de murdară vă este viaţa. Dumnezeu stă la
uşa inimii voastre şi bate pentru că vrea să ierte orice aţi fi făcut.

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un minut. Soră,
te rog să vii la pian.

Părinte ceresc, în tip ce Duhul Sfânt Se mişcă prin
clădire, Te rog să ne ajuţi să căutăm mai întâi Împărăţia Ta, ca să primim
ajutorul Tău, apoi cred că îi vei vindeca pe cei bolnavi. Tată, eu ştiu că
oamenii sunt interesaţi şi cred că Biserica Ta se află într-un mare Exod,
pentru că ne îndreptăm spre judecată. Niciunul dintre noi nu ştim dacă mâine
dimineaţă ne vom mai trezi sau nu în lumea aceasta.  S-ar putea ca mâine seară să zăcem undeva
într-o morgă, iar sufletele noastre să fie departe în veşnicie.

O, Dumnezeule, s-ar putea ca aceasta să fie ultima
noastră oră! S-ar putea să fie ultima şansă pentru mulţi din cei prezenţi. Fără
îndoială, mulţi dintre cei prezenţi aici, au trăit o viaţă normală şicorectă,
dar nu au fost născuţiniciodată din nou şi nu ştiu ce înseamnă
să fii umplutcu Duhul Sfânt; nu ştiu cum este viaţa complet
predată, o viaţă din care au fost luate toate lanţurile şi în care să domnească
Duhul Sfânt.

Tată scump, n-ai vrea să işti fiecare inimă din
locul acesta şi să-i vorbeşti chiar acum în Numele preaiubitului Tău Fiu, Isus
Hristos? Ajută-i p aceşti oameni să-şi îndrepte gândurile spre Tine şi să
spună: „Sunt aici, Isuse! Ia-mă aşa cum sunt şi modelează-mă ca să fiu un om
nou. Fă-mă ce vrei Tu să fiu. Toată viaţa mi-ai vorbit şi ai încercat să mă
faci să mă predau, şi iată că acum sunt gata să Te urmez.”

Îndură-Te, Tată. În timp ce sunt chemaţi de
îndurarea Ta, Biserica părăseşte „Egiptul.” Îngăduie să vină şi ei ca să se
alăture marelui grup de „chemaţi afară,” pentru că Te rugăm în Numele lui Isus
Hristos.

Acum, în timp ce stăm toţi cu capetele plecate, şi
când creştinii se roagă, aş vrea să ştiu dacă puteţi să ridicaţi mâna şi să
spuneţi: „Frate Branham, aminteşte-mă şi pe mine, pentru că cred din inimă
fiecare Cuvânt pe care L-ai spus despre Isus Hristos. Cred că este adevărul.
Toţi avem nevoie să fim umpluţi cu Duhul Sfânt, pentru că eu nu-L simt încă. Am
fost membru al unei biserici (sau poate nu ai fost deloc), dar nu L-am cunoscut
niciodată cu adevărat.”

Poate ai fost un păcătos şi nu L-ai acceptat
niciodată pe Hristos sau poate ai fost doar un membru formal şi nu ai trăit
niciodată naşterea din nou. Vrei să ridici mâna şi să spui: „Aminteşte-mă şi pe
mine în Branham, pentru că vreau să păşesc curat în continuare.”

Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi pe tine, frate, şi
pe tine, soră… şi pe tine… şi pe tine.

Câţi sunteţi acolo în partea stângă? Ridicaţi mâna
şi spuneţi: „Aminteşte-mă şi pe mine, frate Branham, fiindcă doresc să fiu
născut din nou.”

Să nu uitaţi că dacă eu sunt slujitorul lui
Dumnezeu, Cel ce vorbeşte prin mine este Duhul Sfânt. Eu ştiu sigur că Duhul
Sfânt vă vorbeşte chiar acum. Poate vă par ciudat, dar să ştiţi că nu sunt
fanatic. Eu ştiu despre ce vorbesc.  Dacă
ştiu necazurile pe care le aveţi şi bolile de care suferiţi, iar Dumnezeu
ascultă rugăciunea mea pentru voi, nu estemeritul meu ci al Lui.

În seara aceasta, în mijlocul nostru stau oameni
care au fost vindecaţi de cancer, de orbire, de surzenie, etc. Priviţi la
adunările care s-au ţinut în jurul lumii. Dar acum? Dacă îmi va asculta
rugăciunea, nu o va face spre binele vostru? Dacă îmi va descoperi care este
necazul vostru…

Ridicaţi mai mulţi mâinile şi spuneţi: „Frate
Branham, aminteşte-mă şi pe mine.”

Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. O, Doamne,
peste tot sunt mâini ridicate.

Poate că în timp ce veţi ridica mâna, veţi spune:
„Doamne, mi-ai dat har să ridic mâna. Ajută-mă să mă ridic şi în picioare în
timp ce se roagă. Dacă vei veni după mine înainte de a se face ziuă, aş vrea ca
acesta să fie semnul că doresc să fiu găsit bine înaintea Ta. Doresc să Te
întâlnesc în ziua când voi fi cuprins de răceala morţii şi când îmi voi da
ultima suflare. Atunci când medicul mă va părăsi pentru că nu va mai putea face
nimic pentru mine, aş vrea ca Tu să ai milă de sufletul meu. Fie ca atunci când
umbra rece a morţii va pluti prin cameră, să vină şi să mă ia vechea corabie a
Sionului. Mă voi ridica, Doamne, pentru că este Ceva care mă mişcă.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Atunci voi putea spune: „Şi eu m-am ridicat în seara
aceea, Doamne.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Rămâneţi în picioare. Toţi cei care doresc să fie
amintiţi în rugăciune, pentru mântuirea sufletului, să se ridice în picioare.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Altcineva se ridică şi spune: „Iartă-mă, frate
Branham, eu nu stau înaintea ta, ci înaintea lui Dumnezeu. Ceva mi-a spus să mă
ridic şi eu L-am ascultat.”

Ridică-te deci în picioare.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Iată că sunt
mai mulţi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Bunul nostru Tată ceresc, aceşti copii scumpi ai Tăi
au primit Cuvântul în inimile lor, pentru că „credinţa vine în urma auzirii;
iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.”
(Romani 10.17). Deci ei au
putut auzi. Mulţi s-au ridicat în picioare – bărbaţi şi femei, băieţi şi fete,
tineri şi bătrâni – primindu-Te pe Tine ca Mântuitor şi Conducător personal.

Fie ca Îngerul Domnului, care se află printre noi în
seara aceasta, să-i conducă prin viaţă. Fie ca El să-i călăuzească chiar în
clipa aceasta spre Calvar, pentru ca Isus Hristos să devină Mântuitorul lor;
fie ca Duhul Sfânt să vină prin sângele lui Hristos şi să-i umple cu botezul
Său, înlăturând în felul acesta orice indiferenţă sau nepăsare.

Fie ca aceasta să fie cea mai măreaţă seară din
viaţa lor. Îndură-Te, Doamne, de toţi şi ajută-i să Te primească, astfel încât
să plece de aici fericiţi, bucuroşi şi lăudându-Te din toată inima.

Te rog să le dai aceste binecuvântări, în Numele lui
Isus Hristos.

Domnul să vă binecuvânteze. Vă puteţi aşeza.

Aş vrea ca cei care s-au ridicat în picioare şi au
simţit că în ei s-a întâmplat ceva, să se ridice în picioare. Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Aşa este. Eu am văzut Îngerul Domnului, despre care v-am vorbit,
plimbându-Se prin clădire. Da, este acelaşi Înger al Domnului, Stâlpul de Foc.

În ultimele 5-10 minute, eu am predicat sub
inspiraţia Lui. Mai mult, Îl simt şi Îl văd cum se plimbă prin clădire. Poate
că unii dintre voi cred că sunt poveşti, dar nu este aşa; eu vă spun adevărul.

Cred că nu voi chema nici un rând de rugăciune, ci
voi sta aici şi-L voi ruga pe Dumnezeu să confirme prin semne şi minuni că ceea
ce v-am spus este adevărul.

Câţi din cei prezenţi doresc să fie vindecaţi?
Ridicaţi mâna oriunde v-aţi afla. Ridicaţi doar mâna şi spuneţi: „Eu accept!”
În ordine.

Acu Dumnezeu va dovedi dacă am spus adevărul. Da,
dacă veţi crede din toată inima, Dumnezeu va face aceasta.

Când Îngerul Domnului m-a întâlnit la Green’s Mill,
Indiana, acum opt ani, după ce încă din copilărie mă urmăreau vedeniile, mi-a
spus: „Dacă vei fi sincerşi îi veiface pe oameni
să te creadă, nimic nu va putea sta împotriva rugăciunii tale.”

Acum El ar putea face la fel ca atunci. El a înviat
din morţi şi ştie totul despre fiecare din voi: ce aţi făcut, care vă este
necazul, totul. Credeţi aceasta? (Amin). Atunci să credeţi din toată inima
voastră.

Am observat aici un tânăr care încerca să creadă.
Crezi că Dumnezeu îmi va spune care este problema ta? Da? Dacă îmi va spune vei
accepta vindecarea? Tu ai probleme cu inima, nu-i aşa? Ce-ai zice dacă ţi-aş
spune că ai fost vindecat? Ai crede? Ridică-te puţin în picioare. Ai o inimă
nervoasă şi te deranjează de câtva timp. Când te aşezi jos simţi ca te sufoci
şi ai o bătaie ciudată care îţi provoacă agitaţie. Este adevărat? Aceasta îţi
provoacă şi o indigestie la stomac. Este adevărat? Nu vei mai avea aceste
probleme, dar să ţii cu tărie la aceasta.

Poţi să mergi acasă şi să fii vindecat.

Eu nu îţi cunosc gândurile şi nici nu te cunosc. Nu
te-am văzut în viaţa mea, este adevărat? Crede că Domnul este aici.

Tinere, aş vrea să te întreb ceva cu toată
sinceritatea, iar tu vei vedea dacă este adevărat sau nu. Acum câteva minute ai
simţit ceva ciudat, în timp ce eu spuneam: „Moartea şi-a pierdut boldul,” este
adevărat? În clipa în care ai simţit starea aceea, te-ai uitat spre mine, iar
ochii mei te-au fixat în acelaşi timp. În clipa aceea, ai fost vindecat de
problema pe care o aveai la inimă. Amin. Aşa este. El este aici.

Eu nu vă citesc gândurile, prieteni, ci vă spun
numai adevărul, iar Dumnezeu Îl adevereşte prin lucrările Sale.

Ce părere ai tu, cel care stai lângă el, despre
problema aceasta? Tu crezi? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Crezi că pot
să îţi pătrund duhul şi că Dumnezeu îmi va descoperi problema pe care o ai?
Accepţi vindecarea? Eşti diabetic, aşa-i? Dacă este adevărat, ridică mâna.
Ridică-te în picioare. Accepţi vindecarea? Dumnezeu să te binecuvânteze.

Aveţi credinţă. Cineva de aici crede. Credeţi din
toată inima.

Văd un tânăr cu costum albastru. Deasupra ta stă
chiar El. Tu ai o boală de piele, nu-i aşa tinere? Ridică-te în picioare. O,
înţeleg!  Tu eşti cu delegaţia aceasta.
Este adevărat ce ţi-am spus? Vrei să mergi acasă sănătos? Ridică mâna şi spune:
„Doamne Isuse, acum cred că Îngerul Domnului conduce şi că sunt vindecat.”

Tu ce crezi despre aceasta?  Tu, cel care stai acolo. Ridică-te puţin în
picioare ca să te pot vedea. Crezi din toată inima că sunt slujitorul lui
Dumnezeu? Vrei să treci de problema pe care o ai la inimă? Aceasta ai, aşa-i? Nu
o mai ai. Poţi merge acasă sănătos.

Tu ce crezi despre aceasta, domnule? Crezi din toată
inima? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Ridică-te în picioare. Crezi din
toată inima? Eşti foarte nervos, aşa-i? Ridică mâna. Poţi merge acasă sănătos,
pentru că Isus Hristos te face bine.

Cine este următorul? Da, cel din rândul din faţă.
Crezi din toată inima? Ridică-te în picioare. Crezi că sunt profetul lui
Dumnezeu? Crezi că Domnul îmi va spune care este problema ta? Ai probleme cu
gâtul, nu-i aşa?  Du-te acasă şi fii
sănătos în Numele lui Isus Hristos.

Oricine din clădire, care vrea să fie vindecat, se
poate ridica şi va fi bine. Dacă credeţi cu adevărat că sunt slujitorul lui
Dumnezeu, ridicaţi-vă în picioare.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Problemă femeiască,… cancer…, iată-le că pleacă.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiecare din voi să ridice mâna spre Dumnezeu.

Tată ceresc, eu condamn orice boală din această
clădire şi mustru orice duh, pentru ca Duhul Sfânt să vină în fiecare persoană
şi s-o facă bine.

Puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi spuneţi:
„Lăudat să fie Domnul!”

Bucuraţi-vă şi fiţi fericiţi pentru că Isus Hristos
este aici; pentru că Mielul lui Dumnezeu vă va face bine.

– Amin –