Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMRĂSCUMPĂRARE PRIN PUTERE

29/03/1954, seara - Louisville, KY

Bună seara, prieteni.  Vă mulţumesc frumos. Este un mare privilegiu faptul că în seara aceasta pot să vorbesc din nou în Numele Domnului nostru Isus Hristos. Eu consider că întotdeauna este un privilegiu întâlnirea cu poporul lui Dumnezeu, pentru că pot vorbi în marele Nume Isus.

Apreciez mult cântecul pe care l-a cântat fratele nostru, pentru că este unul din preferinţele mele. În zilele când a fost pe pământ, unii vedeau în El doar un proroc, un om bun sau un învăţător, punând deoparte divinitatea Sa. Dar eu cred că nu a fost nimeni ca El pe pământ şi nici nu va fi vreodată. Şi aceasta pentru că El era Emanuel; El era Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul; Cel ce este, Cel ce era şi Cel ce vine; Rădăcina şi Vlăstarul lui David; Steaua dimineţii, Cel în care locuia divinitatea. Da, Dumnezeu era în El.

Dumnezeu era în Hristos, în Fiul Său, împăcând lumea cu Sine.” (2 Corinteni 5.19). De altfel, Isus a spus: „…cuvintele pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14.10). Sau: „Eu şi Tatăl, una suntem.” (Ioan 10.30). Vedeţi? Dumnezeu arătat în trup. Ce minunată descoperire a dragostei lui Dumnezeu faţă de noi! El Se descoperea pe Sine venind jos şi locuind într-un trup omenesc, ca să înlăture păcatul şi boala din omenire şi ca să ne redea Tatălui. Nui aşa ca este minunat? (Amin).

Cu siguranţă noi apreciem mult aceasta.

Cred că ar trebui să-mi cer scuze pentru aseară. Billy m-a scos afară mai repede ca de obicei, pentru că am fost foarte slăbit. Adevărul este că nimeni nu poate înţelege ce înseamnă pentru mine aceste adunări, aceste viziuni… Tu trebuie să intri în ele şi să le urmăreşti cu atenţie. Nu există nici o modalitate de a le explica, nici de a proceda în alt fel.  Este o experienţă pe care nu o poate înţelege nimeni şi despre care nimeni nu poate spune nimic, în afară de cei care trec prin ea.

Păi, voi trăiţi în două lumi! Astfel, prin trup eşti aici, în lumea aceasta, dar în acelaşi timp, prin vedenie eşti în lumea de dincolo, sau tot în lumea aceasta, dar cu vreo 50 de ani în urmă sau cu mulţi ani în viitor, privind lucruri care s-au întâmplat sau care vor veni.  Apoi, deodată realizezi că stai pe platformă, în faţa oamenilor, şi le vorbeşti despre lucruri care s-au întâmplat cu mulţi ani în urmă, sau poate doar cu săptămâni, dar cu persoane pe care nu le cunoşti, în altă localitate sau chiar în altă ţară, etc. Şi tu trebuie să te ţii tare şi să treci peste toate aceste lucruri. Aşa ceva este foarte greu.

Totuşi, Domnul ne-a binecuvântat în mod deosebit în aceste lucruri şi credem că Dumnezeu îşi va culege multă glorie şi laudă din aceste adunări.

În seara aceasta suntem adunaţi doar o mână de oameni, pentru că aceste adunări au fost anunţate numai local, ceea ce înseamnă că sunt prezenţi numai localnici. Astfel, m-am gândit că înainte de a intra în partea lărgită a adunărilor ar fi bine să încerc să ţin o învăţătură de modă veche, pentru ca atunci când vor avea loc evenimentele mari, să le putem înţelege bine.

În definitiv, vindecarea divină este numai „momeala” din cârlig, pentru a prinde peştele. Peştele trage de momeală şi astfel înghite cârligul. Aşadar, principalul nostru scop este ca sufletele să fie câştigate pentru Isus Hristos.

Dacă Dumnezeu te vindecă în seara aceasta, s-ar putea să te îmbolnăveşti din nou înainte de a muri. Poţi să fii bolnav din nou peste un an, peste o săptămână sau chiar mâine, dar există un lucru sigur: într-o zi vei părăsi această lume.

Sufletul care vine însă tot timpul în contact cu Duhul Sfânt şi este născut din nou, avea Viaţă veşnică şi indiferent ce i s-ar putea întâmpla nu va pieri, nu va muri niciodată.

Isus a spus referitor la aceasta: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a trimis, are (la prezent) viaţă veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut (la trecut) din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24). 

Aceasta ne face pe noi metodişti, nu-i aşa? Faptul că ne gândim că El a făcut deja acest lucru. Acesta nu este cuvântul meu, ci este Cuvântul spus de El.

Tot Isus a spus în Ioan 6.54: „Cine mănâncă truăul Meu şi bea sângele Meu, are viaţă veşnică: şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.”

Vreau să fie clar că Viaţa veşnică nu ţine de la o trezire la alta, ci merge prin veşnicie.

Acum aş vrea să spun ceva pentru fraţii lucrători care sunt prezenţi aici. „Viaţa veşnică” vine din acelaşi cuvânt care înseamnă „Viaţa lui Dumnezeu.” Deci cuvântul grecesc „ZOE” înseamnă „Propria Sa viaţă.”

Dacă suntem un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu şi posedăm o parte din Viaţa lui Dumnezeu în noi, nu mai putem pieri, aşa cum nici Dumnezeu nu poate pieri. Deci, prin faptul că posedăm Viaţa veşnică, noi vom învia în ziua de apoi. Nu-i minunat? (Amin). Aceasta îi face pe metodişti şi pe baptişti să-şi strângă mâinile şi să strige, nu-i aşa? Desigur.

Acesta este un lucru bun al credinţei înaintaşilor: ei stăteau strâns uniţi şi se iubeau unii pe alţii. Sigur că da.

Credinţa adevărată înlătură toate deosebirile şi face din noi oameni noi. Aceasta va face ca unul îmbrăcat cu palton de stofă să-l îmbrăţişeze pe cel îmbrăcat în salopetă şi să-i spună: „Ce mai faci, frate?” Ea va face ca sora îmbrăcată cu o rochie de mătase s-o îmbrăţişeze pe sora îmbrăcată cu o rochie din pânză şi să-i spună: „Eu te iubesc, soră.”

Aceasta face credinţa adevărată: îndepărtează toate diferenţele. Bogaţi sau săraci, robi sau slobozi, noi suntem una în Hristos.

La şcoala duminicală am avut tema: „Răscumpărare prin sânge.”

În seara aceasta, după plecarea familiei am venit aici mai repede ca să ascult serviciul de cântări, etc. În timp ce stăteam în camera mea şi cercetam Cuvântul, am găsit ceva şi mi-am zis imediat: „Dacă va fi cu voia Domnului, voi vorbi despre aceasta.”

După cum am spus, duminică am vorbit despre subiectul „Răscumpărare prin sânge,” acum voi vorbi despre „Răscumpărare prin putere,” iar dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară voi vorbi despre „Răscumpărare în desăvârşire.”

Predicatorii educaţi, cu multă şcoală, ştiu cum să pătrundă înăuntru şi să ofere acel fel de descoperire intelectuală pentru una sau lata. În ce mă priveşte pe mine însă, fac parte din categoria predicatorilor fără şcoală, de aceea, pentru a fi sigur că nu greşesc în Cuvânt, mă folosesc întotdeauna de umbre şi simboluri.

Voi ştiţi cum este umbra. Dacă mă apropiu de zid şi lumina este în partea aceasta (fratele Branham arată), v-aş putea spune cum arăt, adică vă pot arăta capul, mâinile, picioarele, etc. Aş putea spune, de asemenea, dacă de acel zid se apropie un animal sau orice altceva este, pentru că aş vedea umbra lui.

Vechiul Testament este umbra Noului Testament, negativul. Este ca în cazul lunii care reflectă lumina soarelui. Ea ia din strălucirea soarelui şi îi reflectă lumina pe pământ. O, eu iubesc atât de mult Vechiul Testament! El este plin de pilde pentru noi.

În Geneza, Dumnezeu a făcut întâi soarele şi apoi luna. Soarele şi luna Îl simbolizează pe Hristos şi Biserica Sa.

Soarele vine sus îi puterea şi strălucirea Sa, apoi merge jos (apune) şi lumina sa este reflectată de lună, care luminează noaptea, adică atunci când nu se vede soarele.

Priviţi! Isus a plecat în slavă şi acum îşi reflectă lumina asupra bisericii. Până când va reveni, El îi dă bisericii Lumina Evangheliei. O, Doamne, apoi se vor căsători! Aceasta va fi minunat. Noul Ierusalim nu va mai avea trebuinţă nici e soare, nici de lună ca să-l lumineze, pentru că „făclia… este Mielul.” (Apocalipsa 21.23).

Acum haideţi să ne întoarcem la Exod. Sper că nu    v-am obosit prin faptul că v-am vorbit tot despre Exod.

Odată, în biserica mea de dincolo de râu, a predicat cam un an şi jumătate despre Iov. În fiecare seară citeam câte un pasaj din Iov şi mergeam prin toată Biblia.

Fiecare text se îmbină perfect. De fapt voi ştiţi că în Cuvântul lui Dumnezeu nu este nici o contradicţie. Nu, domnilor. Fiecare bucăţică este perfectă, Biblia fiind singura Carte scrisă sub inspiraţie. Deşi este scrisă de mai mulţi scriitori, care au trăit chiar la sute de ani unii de alţii, nu are nici o contradicţie, pentru că toţi au fost călăuziţi de Duhul Sfânt. Acesta este motivul pentru care cărţile care au fost adăugate de oameni – Macabeii şi celelalte -, nu corespund, deci nu pot fi acceptate.

Pentru mine, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Şi în timp ce predicam despre Iov pe grămada de gunoi, o soră mi-a scris un bilet în care spunea: „Frate Branham, nu crezi că Iov a stat destul pe grămada de cenuşă? Este acolo cam de şase săptămâni. Când îl vei da jos?”

„Păi,” am răspuns eu, „când Duhul Sfânt va înceta să-mi mai aducă cuvinte de acolo, va trebui să mă opresc. Dar cât timp El mă ţine să vorbesc despre Iov pe grămada de cenuşă, voi sta pe ceea ce mi se spune. Şi iată că sufletele sunt salvate.”

Exact aşa s-a întâmplat cu un evanghelist care a venit în oraş. În prima seară, el a predicat despre pocăinţă; a doua seară a vorbit despre pocăinţă; a treia seară a vorbit despre pocăinţă şi la fel a patra şi a cincea seară… Aceasta a făcut ca diaconii să meargă la el şi să-i spună: „Frate, tu nu ştii să predici altceva în afară de pocăinţă?”

„Ba da,” a răspuns el, „dar lasă-i întâi să se pocăiască toţi, apoi voi vorbi despre altceva.”

Deci evanghelistul avea o idee bună. Mai întâi este nevoie de pocăinţă, iar după aceea vom putea vorbi şi despre altceva. În ordine.

Acum, ca să recapitulăm pentru cei care nu au fost duminică dimineaţa la Tabernacol, am vrea să ne întoarcem puţin ca capitolul 12 din Exod, deşi textul nostru de bază pentru seara aceasta este din capitolul 14, începând cu versetul 13.

Duminică dimineaţa am vorbit  despre „Răscumpărare prin sânge,” şi ne-am oprit la Exod 12.10:

Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.”

Sunt sigur că mulţi dintre voi cunoaşteţi povestea.

Noi ştim că putem răsfoi paginile acestei Cărţi, dar este Unul singur care ne-o poate descoperi, iar acesta este Isus Hristos.

În Apocalipsa ni se spune că Ioan a văzut cartea şi că era pecetluită, iar el a plâns pentru că nu era nimeni vrednic s-o deschidă. Iată însă că acolo era un Miel care fusese junghiat înainte de întemeierea lumii, şi El a venit, a luat cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe scaunul de domnie şi i-a rupt peceţile. Da, El a fost vrednic să facă acest lucru, pentru că a fost junghiat de la facerea lumii.

Haideţi să vorbim cu El în seara aceasta şi să-L rugăm să ne deschidă chiar acum cartea ca s-o putem înţelege.

Iubite Tată, venim la Tine în Numele lui Isus şi Te rugăm ca în timp ce stăm aici, adăpostiţi sub acest acoperiş de furtuna care vuieşte afară, să priveşti spre noi cu îndurare. Îţi suntem recunoscători pentru că avem o casă n care ne putem aduna în Numele Tău. Îţi mulţumim că aici este un turn, un refugiu, pentru că Tu ai spus în Cuvântul Tău că Numele Somnului este un turn de scăpare pentru cei neprihăniţi, care stau în El în siguranţă. Suntem bucuroşi pentru că cunoaştem Numele Domnului şi am intrat în El.

Te rugăm să deschizi Cuvântul Tău pentru noi, Tată. Îngăduie ca Duhul Sfânt să ne călăuzească în El. Taie împrejur buzele umilului Tău slujitor şi la fel inimile celor ce ascultă, fiindcă ei sunt copiii Tăi.

Lasă ca Duhul Sfânt să ia cuvintele lui Dumnezeu şi să le aşeze în fiecare inimă, acolo unde este nevoie. Binecuvântează-ne. Înnoieşte gândirea noastră în Duhul Tău. Salvează-i pe cei pierduţi, vindecă-i pe cei bolnavi şi adu-i acasă pe cei ce au alunecat de pe cale, Doamne. Fă aceasta spre slava şi lauda Numelui Tău şi noi Te vom glorifica şi mări, fiindcă Îţi cerem toate acestea în Numele preaiubitului Tău Fiu, Isus. Amin.

Acum aş vrea să deschideţi Bibliile la Exod 12.10 unde citim despre „Răscumpărarea prin sânge.”

Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.”

În acest capitol citim că fiecare om trebuia să ia un miel pentru fiecare familie şi să-l înjunghie seara, iar în versetul 10 citim că nu trebuia să rămână nimic din el pe a doua zi dimineaţa.

Nouă urgii loviseră ţara, iar cea de-a zecea era pe punctul să înceapă, pentru că Dumnezeu Îşi împlinea Cuvântul după literă.

Toate aceste ultime judecăţi care au lovit Egiptul sunt un simbol desăvârşit pentru judecăţile care sunt gata să înceapă acum.

Aş vrea să observaţi ceva. Înainte să înceapă judecata, Dumnezeu l-a trimis pe Israel în Gosen, aşa că nici una din cele zece urgii nu l-a atins. Acesta este un simbol desăvârşit pentru Biserica Mireasă care este luată din faţa necazului. Vedeţi?

Ultima plagă care a lovit Egiptul a fost moartea. Cei care citiţi Biblia, ştiţi  că moartea a fost ultima plagă care a lovit Egiptul.

Ultima plagă care va lovi biserica acum este moartea duhovnicească. Cei care nu-l vor urma pe Hristos în botezul cu Duhul Sfânt, vor seca şi vor muri: toate bisericile pe care le vedeţi acum.  După atâtea treziri şi evanghelizări care s-au ţinut peste tot, trebuie să constatăm că biserica merge tot mai rău. Membrii ei trăiesc cum vor şi fac tot ce le place, şi cu toate acestea spun că sunt creştini şi că sunt în ordine.

Nu uitaţi însă că a fi creştin înseamnă a fi ca Hristos. Acesta este motivul pentru care sfatul meu este să nu mergeţi niciodată într-un loc în care n-aţi vrea să fiţi găsiţi de Hristos, dacă ar veni. Nu spuneţi nimic din ce n-aţi putea spune în prezenţa lui Hristos! Nu faceţi nimic din ceea ce     n-aţi putea face în faţa Lui şi nu gândiţi nimic din ceea ce    n-aţi putea gândi înaintea Lui! Păstraţi-vă tot timpul curaţi şi priviţi numai spre Calvar. Amin. Umblaţi în lumină, aşa cum şi El este Lumină şi vom avea părtăşie unii cu alţii, iar sângele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de toate nelegiuirile noastre. el îi adună pe metodişti, pe baptişti, etc. şi-i face una cu El.

Deci ultima urgie care a lovit Egiptul a fost moartea.

Priviţi! Înainte ca Dumnezeu să distrugă lumea veche, a răsunat o chemare. Dumnezeu a avut un predicator al neprihănirii, pe Noe, care a predicat timp de o sută douăzeci de ani şi i-a chemat pe oameni să intre în arcă pentru că va veni potopul. Ce a urmat? Pentru toţi cei care au refuzat chemarea, nu a mai rămas decât judecata.

Acelaşi lucru este valabil şi astăzi. Omul care refuză să păşească în lumina lui Hristos şi dispreţuieşte mila Sa, va trebui să suporte judecata. Asta-i tot. Şi totul depinde de alegerea  voastră.

Priviţi! Dumnezeu Se pregătea să-Şi scoată Biserica din Egipt, printr-un Exod, şi s-o ducă în ţara făgăduită. Îmi place aceasta.

Ei trebuiau să meargă şi să ocupe ţara pe care le-o făgăduise Dumnezeu. Gândiţi-vă la ce le spusese El: „V-o dau vouă! Vă aparţine.”

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi astăzi. Dumnezeu a dat botezul cu Duhul Sfânt tuturor celor care Îl acceptă. Tu trebuie doar să intri şi să iei în stăpânire făgăduinţa Sa. Luptaţi deci cu toate deosebirile, dărâmaţi zidurile şi luaţi Ţara în stăpânire!

Poate spui: „Păstorul nostru zice că aceasta nu este pentru noi!” Treci peste el şi du-te înainte!

„Da, dar mama spune: „Te voi alunga de acasă!” Treci peste aceasta şi du-te înainte!

„O, dar soţul meu spune: „Te voi părăsi!” Treci peste aceasta şi du-te înainte. Asta-i tot. Trebuie să mergi mai departe şi să intri în posesia făgăduinţei. Asta-i tot.

Vindecarea divină este pentru fiecare din voi. Fiecare, fie că aveţi cancer, probleme cu inima, sau orice altceva, aveţi o făgăduinţă dată de Dumnezeu. Ea este a voastră. Trebuie doar să mergeţi şi s-o luaţi în stăpânire.

Poate zici: „Păi, nu mă simt prea bine.” Aceasta nu are nici o legătură cu problema noastră. Făgăduinţa este a ta; Dumnezeu ţi-a dat-o ţie, aşa că du-te înainte! Omoară-i pe toţi filistenii, pe amoriţi şi pe hetiţi şi du-te mai departe! Dumnezeu ţi-a spus clar: „Făgăduinţa este a ta, du-te şi     ia-o!” El nu a zis: „Eu voi merge înaintea voastră şi vă voi construi nişte cetăţi frumoase, astfel încât atunci când veţi veni voi o să umblaţi pe străzi pavate şi umbroase.” Nu, El nu lucrează aşa.

Dumnezeu ţi-o dă, dar ai şi tu ceva de făcut. El este destul de bun că-ţi dă ţara şi în plus este cu tine şi te ajută. Du-te deci şi ia-o! Dacă în seara aceasta eşti bolnav, dacă eşti olog, surda sau oricum eşti, du-te şi ia-o! Dumnezeu a spus că este a ta, deci este în stăpânirea ta pentru că El ţi-a dat-o ţie.

Vedeţi? Dumnezeu le-a promis evreilor că le va da acea ţară, apoi a trimis înaintea lor un înger ca să-i păzească şi să-i conducă la destinaţie. Priviţi însă la cele zece iscoade. Voi ştiţi că au fost trimise doisprezece iscoade, dar zece din ele s-au întors şi au zis: „O, noi nu vom izbuti. Este imposibil. Suntem oameni de ştiinţă şi am studiat lucrurile din punct de vedere ştiinţific. Este imposibil să reuşim, nu avem nici o şansă.”

Dar erau acolo doi băieţi, Iosua şi Caleb, care nu s-au uitat la cât de ştiinţific era dovedit totul. Ei priveau la ceea ce spusese Dumnezeu, de aceea au spus: „Voi izbuti!”

Aşa este corect. Şi noi vedem că au adus cu ei câteva dovezi ca să arate poporului că ţara este bogată. Eu mă bucur foarte mult pentru acea dovadă. Voi nu? Mă bucur pentru că chiar deasupra noastră este o ţară bogată (Amin), iar noi suntem în drum spre ea. Aleluia. În ordine.

Dar înainte de ieşirea din Egipt, chiar în seara când urma să vină ultima urgie, când poporul era înaintea răscumpărării, Dumnezeu le-a cerut să jertfească un miel pentru a fi siguri că sunt protejaţi. El le-a cerut să ungă cu sângele acelui miel uşciorii uşii, pentru ca Îngerul nimicitor să vadă semnul.

Apoi, Domnul le-a cerut să intre în casă şi să mănânce fiecare bucăţică din el. Observaţi? Trebuia mâncat tot mielul, nu doar o bucăţică din el. Da, fiecare bucăţică trebuia mâncată.

Unii oameni spun: „Eu iau doar partea aceasta, eu cred doar partea aceasta.” Nu, tu trebuie să iei totul, nu doar o bucăţică.”

Tu zici: „Eu cred că El a fost străpuns pentru păcatele noastre, dar nu ştiu nimic despre vindecarea prin rănile Lui.” Noi Îl avem tot şi fiecare bucăţică din El trebuie mâncată pentru că aşa a poruncit Domnul.

Observaţi acum versetul 10: „Să nu lăsaţi nimic din el până a doua zi dimineaţa; şi, dacă va rămâne ceva din el pe a doua zi dimineaţa, să-l ardeţi în foc.” Deci nu trebuia să rămână nimic.

Domnul a mai spus: „Să nu-l mâncaţi crud sau fiert în apă, ci să fie fript în foc…” (v. 9). Şi asta îmi place.

Oamenii încearcă să mănânce Cuvântul lui Dumnezeu dar Îl iau aşa cum era, adică crud. Îl mestecă, iar apoi Îl scuipă şi spun: „Nu pot să-L primesc, nu-L suport!” De ce? Nu este destul de fript. Asta-i tot.

Domnul a spus: „Să fie fript în foc…” Focul Îl reprezintă pe Duhul Sfânt. Tu Îl primeşti mai întâi pe Dumnezeu în inima ta, apoi El Îl va frige pentru tine. Da, El Îl găteşte, Îl condimentează şi Îl frige pentru a avea un gust bun.

Când se întâmplă aceasta, tu nu mai poţi să stai deoparte şi să spui: „Cred că aceasta a fost pentru alte vremuri şi nu pentru noi!” Primeşte mai întâi Duhul Sfânt şi apoi vei vedea ce înseamnă vindecarea divină şi pentru tine.

Atunci vei vedea ce înseamnă religia adevărată, pentru că o vei trăi cu inima. Da, aceasta se va întâmpla atunci când primeşti Duhul Sfânt şi când El frige Mielul pentru tine. Amin. Aşa este. Frige mai întâi Mielul! Ca să se poată frige Mielul este nevoie de Foc. El trebuie să fie rumen, pentru că numai atunci este bun. O, Doamne!

Nu demult am fost într-o uzină de separare a aurului şi am privit cum lucrează topitorii. Acolo am văzut cum focul din cuptoare devenea tot mai incandescent. Când a ajuns la o temperatură foarte mare, toate impurităţile din aur au ieşit la suprafaţă, iar muncitorii le-au luat afară. După această operaţie, ei au înteţit puţin focul şi compoziţia a început să fiarbă mai tare. Atunci a ieşit la suprafaţă pirita.

Vedeţi? Mai întâi au ieşit impurităţile , apoi a urmat un minereu care era ceva mai bun, iar în final a ieşit pirita sau „aurul proştilor,” cum mai este numită.

Vedeţi? Există o mulţime de lucruri care încearcă să-i prostească pe creştini. Lăsaţi-L însă pe Duhul Sfânt să aducă totul la suprafaţă prin puterea Focului Său şi atunci veţi vedea cum va scoate din voi tot „aurul proştilor.”

Voi ştiţi că mulţi aventurieri pleacă în Vest ca să caute mine de aur. Mulţi dau de pirită şi cred că au găsit aur, pentru că acest aşa zis „aur” străluceşte mai puternic decât aurul adevărat. De altfel, de aceea şi este numit „aurul proştilor,” ceea ce înseamnă că are strălucire, dar nu are valoare.

Topitorii de la uzină au mărit tot mai mult temperatura, până când au fost scoase toate impurităţile, aşa încât a rămas numai aurul curat 100%.

Aşa face şi Dumnezeu cu Biserica Sa: toană Duhul Sfânt în ea şi prin Focul Său puternic arde şi topeşte toate diferenţele, tot egoismul, într-un cuvânt toate impurităţile din fiecare individ. Amin.

Atunci puteţi să-L mâncaţi. Cu privire la aceasta am încă un gând frumos în versetul 11

Când îl veţi mânca (Ascultaţi cu atenţie!), să aveţi mijlocul încins (asta îmi place), încălţămintea în picioare şi toiagul în mână; şi să-l mâncaţi în grabă; căci sunt Paştele Domnului.”

Îmi place aceasta. Cu alte cuvinte, în timp ce-l mâncaţi, să fiţi gata de plecare.

Haideţi să deschidem acum la Efeseni 6.14-17, ca să vedem ce spune Pavel cu privire la pregătirea Bisericii:

Staţi gata dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii,

având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii.

Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău.

Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu.”

Vedeţi, Pavel prezintă aici ţinuta unui om pregătit pentru a porni în marş pe câmpul de luptă.

Acelaşi lucru L-a spus Dumnezeu când era pe punctul să-i elibereze din robia Egiptului:

Fiţi gata de plecare! Încingeţi-vă mijlocul, luaţi toiagul în mână şi fiţi gata să răspundeţi chemării!” O, aceasta îmi place cu adevărat!

Când un om vine la Hristos, primeşte încălţămintea Evangheliei, adică râvna de a predica Evanghelia lui Hristos. Primeşte şi coiful mântuirii şi platoşa neprihănirii, iar mijlocul îi este încins cu Adevărul.

Înainte de a pleca la luptă, soldaţii din vechime se îmbrăcau într-o armură de oţel şi îşi încingeau mijlocul cu o cingătoare lată de care era prinsă sabia.  Îşi puneau acea platoşă pentru a fi ocrotiţi de săgeţile duşmane şi în plus aveau şi un scut puternic cu care se apărau.

Ce lecţie minunată este aceasta pentru noi! Când simţeau că slăbesc în luptă, ei se strângeau mai tare cu cingătoarea şi se încordau cu mai multă hotărâre, parând loviturile vrăjmaşe cu scutul, ceea ce-i făcea să e întărească din nou şi să meargă înainte.

Ce tablou minunat este acesta pentru voi atunci când începeţi să vă înmuiaţi sau când diavolul vă şopteşte: „Totul este pierdut! Nu mai are nici un rost să luptaţi!”

O, încoardă-te încă o dată şi mai strânge puţin brâul adevărului, ridică sabia Duhului şi fă-ţi loc înainte, parâd loviturile vrăjmaşului cu scutul credinţei! Fii gata pentru marş!

Fiecărui om care a păşit sub sângele mielului în acea noapte de groază, i s-a poruncit să stea acolo şi să nu iasă cumva afară până nu se va ordona începerea marşului.

Orice om care este născut din Duhul Sfânt, intră în Cuvânt şi are Viaţă veşnică. El îşi pune platoşa, îşi ia sabia şi se încalţă, dar nu porneşte decât atunci când i se porunceşte.

O, nu este minunat? Nu sunteţi bucuroşi că aveţi toată armătura necesară soldaţilor? (Amin).

 Noi obişnuiam să cântăm în Tabernacol un cântec:

„Lupta continuă, o, soldaţi creştini!

Cu armura strălucind, culori răspândind.

Binele şi răul sunt în luptă azi,

Lupta continuă, dar nu ne temem!

Fiţi tari şi în puternica Lui stăpânire!

Dacă Dumnezeu va fi cu noi,

Sub stindardul Lui, la sfârşit,

Noi vom cânta cântarea biruitorilor.”

Mulţi dintre sfinţii Săi au plecat deja în morminte, dar într-una din aceste zile vom ridica din nou stindardul crucii alături de ei, căci vor ieşi din morminte în înviere şi vor cânta cântarea biruitorilor în zbor spre Ţara promisă.

O, în seara când vom sta la Cina nunţii, la masa care va avea poate 100 de mile lungime, alături de sfinţii spălaţi în sângele Mielului, aş vrea să merg de-a lungul mesei şi să dau mâna cu fiecare din ei, strigând de bucurie. Aţi vrea să vă spun cum aş striga? Atunci aşteptaţi până voi ajunge acolo, căci acum nu sunt destul de mare pentru aceasta.

Observaţi? Totul este gata pentru marş. Fiţi gata, fiindcă plecăm!

Înainte de a intra în tema noastră, vom citi din Exod 12.38, unde avem un tablou trist. Ascultaţi-l cu atenţie:

„O mulţime mare de oameni de tot soiul au ieşit şi s-au suit împreună cu ei; şi aveau turme însemnate de oi şi boi.”

Aici vedem că Israelul a făcut o greșeală.  Dumnezeu a făcut lucruri supranaturale în Egipt, iar această mulţime amestecată de oameni i-a urmat din cauza supranaturalului, ceea ce i-a dus în final la necazuri.

Să citim pentru aceasta şi versetele 43-44:

„Domnul a zis lui Moise şi lui Aaron: „Iată porunca privitoare la Paşte; nici un străin să nu mănânce din ele.

Să tai împrejur pe orice rob cumpărat cu bani, şi apoi să mănânce din ele.”

Vedeţi, nici un străin nu avea voie să mănânce din acele Paşte, decât cei tăiaţi împrejur.

Oh, ce ruşine este astăzi, când toată lumea ia Cina în biserică, pretinzând că aparţine lui Hristos! Aceasta este o mare greşeală! De ce spun aceasta? Pentru că numai cei răscumpăraţi sunt vrednici să se apropie de Cină.

Ce spune Isaia? „Toate mesele sunt pline de vărsături murdare…”

Pe cine vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să-i dea învăţături? Unor copii înţărcaţi de curând, luaţi de la ţâţă?

Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.” (Isaia 28.8-10). Voi luaţi numai ce este bun!

Dumnezeu a spus aceste cuvinte prin Isaia, pentru că cunoştea zilele în care trăim noi; zilele în care biserica este atât de diplomată şi lasă să intre în ea tot soiul de oameni. Da, ei pot face tot ce vor cât timp au numele trecut în registrul bisericii şi sunt membri. Aceasta, cred ei, le dă dreptul să ia parte la Cină.

Dar ce spune Biblia?

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat de trupul şi sângele Domnului.

Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta şi să bea din paharul acesta.

Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.”

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.” (1 Corinteni 11.27-30).

Fiţi siguri că staţi cu Dumnezeu!

Priviţi umbra şi veţi vedea că numai cei tăiaţi împrejur aveau dreptul la Paştele Domnului. Indiferent cât de loiali erau ceilalţi; cât de mult ajutau biserica, nu aveau voie să se atingă decât dacă erau prozeliţi; decât dacă erau într-adevăr tăiaţi împrejur. Da, înainte de a lua Paştele, ei trebuiau să fie credincioşi tăiaţi împrejur.

O, cât de mult m-am îndepărtat de subiect!

 Să ne grăbi acum. Voi deschide la Exod 14.13:

„Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc, şi veţi vedea izbăvirea, pe care v-o va da Domnul în ziua aceasta; căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi astăzi, nu-i veţi mai vedea niciodată.”

Dumnezeu le-a dat Stâlpul de Foc ca să meargă înaintea lor, şi o spun cu smerenie, că după părerea mea, acelaşi Stâlp de Foc este şi cu noi în seara aceasta. Da, acelaşi Stâlp de Foc care a condus copiii lui Israel, merge şi înaintea noastră făcând aceleaşi semne şi minuni. Şi eu cred că fiecare învăţător sau cercetător al Bibliei ştie că Îngerul care însoţea Israelul şi îl conducea spre ţara făgăduită era Îngerul Legământului, adică Isus Hristos.

Astăzi, Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci, însoţeşte acest grupare pe care voi o numiţi „holly-rollers” sau cum îi mai spuneţi. El merge înaintea lor şi îi conduce din biruinţă în biruinţă. Lăudat să fie Domnul pentru aceasta.

În timpul cât Israelul s-a aflat în călătorie spre ţara făgăduită, a fost urât şi dispreţuit de celelalte popoare, respins de toţi şi numit în toate felurile.

Aşa este şi astăzi cu adevăraţii credincioşi. Voi ştiţi că dacă luaţi poziţie pentru Hristos, în biserica voastră, şi vorbiţi numai Adevărul, întreaga biserică se ridică şi spune: „Uitaţi-vă la el! Şi-a pierdut minţile! A înnebunit!” Vedeţi?

Nu daţi însă nici o atenţie acestor vorbe! Mergeţi mai departe, fiindcă voi sunteţi „blindaţi”. Sângele merge înaintea voastră, iar Duhul Sfânt vă călăuzeşte. Continuaţi deci să mergeţi mai departe. Nu daţi nici o atenţie la ceea ce vi se spune! Priviţi numai spre Calvar şi mărşăluiţi mai departe.

Minunat exemplu.

Observaţi! Răscumpărarea sângelui i-a scos din Egipt, dar acum aveau nevoie de altceva care să-i treacă dincolo, în ţara făgăduită. Ce au făcut pentru aceasta? Au ieşit afară, au fost tăiaţi împrejur, au venit sub sânge şi au pornit în marş. Ei mergeau înainte ştiind că au trecut din moarte la viaţă, ştiind că au viaţa veşnică.

Dar curând au început greutăţile. Armata faraonului a început să-i urmărească, pentru că voiau să-i ducă înapoi în robie. A început necazul.

Ascultaţi însă! „Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.” (Psalmul 46.1). O, eu cred că vedeţi aceasta!

Voi citi acum şi Exod 14.13: „Moise a răspuns poporului: „Nu vă temeţi!”

Îmi place aceasta. După ce a înviat din morţi, Isus  le-a spus aceste cuvinte şi ucenicilor Săi: „Nu vă temeţi!”

Aceasta este şi problema bisericii de astăzi: ea se teme de moarte; se teme să nu aibă cumva un eşec. Cum credeţi că puteţi eşua când sunteţi în Isus Hristos? Nu, nu puteţi eşua. Voi aveţi Viaţa veşnică, de aceea nici chiar toţi diavolii din iad nu vă pot face nimic. Voi aveţi Viaţă veşnică. Aşa a spus Isus, de aceea nu trebuie să vă temeţi de nimic pentru că nu veţi eşua.

Poate spui: „Păi, mă tem că voi deveni fanatic!” Mai bine puţin fanatism decât să stau nemişcat şi să nu facă nimic.

Pe aici este o poveste despre Bellard. Se spune că odată a venit la el un tip care dorea să primească o slujbă. Când l-a văzut, Bellard i-a zis:

„Semnează aici. Omul a luat creionul şi a vrut să semneze, dar atunci Bellard l-a întrebat:

„Unde ţi-e radiera?”

„La ce-mi trebuie?”

„Ca să nu faci greşeli.”

„Mie nu-mi trebuie pentru că nu greşesc.”

„Atunci nu vei face nimic.”

Aşa este. Dacă nu greşeşti înseamnă că nu faci nimic.

Să mergem, frate! Ridică-te şi du-te înainte.

Nu aşteptaţi să fiţi convinşi de oameni să-L urmaţi pe Hristos! Purtaţi-vă ca nişte bărbaţi adevăraţi sau ca nişte doamne: acceptaţi-L pe El şi păşiţi înainte în biruinţă! Amin. Aceasta vrea Dumnezeu: ostaşi hotărâţi şi bine pregătiţi. Poate nu cântăreşti nici 105 funzi şi totuşi să fii dolofan şi plin de putere, dacă Îl laşi pe Dumnezeu să-Şi facă voia în viaţa ta.

Eu am văzut un om de 200 de funzi care nu avea nici un gram de vlagă în el. Aşa este.

Acum priviţi ce spune Moise în continuare: „…Nu vă temeţi de nimic, staţi pe loc şi veţi vedea izbăvirea pe care  v-o va da Domnul…” (Exod 14.13).

Aceasta-i bine. Mărşăluiţi fără să vă temeţi de nimic. Voi L-aţi acceptat pe Hristos ca Mântuitor personal, aşa că mergeţi mai departe.

Poate zici: „Frate Branham, aş vrea să primesc botezul cu Duhul Sfânt.” Du-te înainte fără nici o teamă.

„Dar eu sunt bolnav, frate Branham, şi nu pot merge mai departe.” Nu te îngrijora, ci du-te înainte privind spre salvarea dată de Dumnezeul nostru. Accept-o şi du-te mai departe!

„Dar ce va fi cu mine, fiindcă medicul m-a descurajat complet.” Da, medicul a făcut tot ce a ştiut el, dar Dumnezeu n-a făcut încă nimic din ceea ce poate.

Ascultaţi-mă! Poate cineva zice: „Frate Branham, dacă aş putea să mă las de fumat… dacă aş putea să mă las de băut… dacă aş putea să mă las de una sau de alta…” Nu te îngrijora, du-te numai înainte şi atunci vei vedea izbăvirea dată de Domnul.

„…căci pe egiptenii aceştia, pe care-i vedeţi azi, nu-i veţi mai vedea niciodată.” Amin.

„Domnul se va lupta pentru voi; dar voi staţi liniştiţi.

Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte.” (v. 13-15).

Nu încercaţi să spuneţi: „Frate Branham, eu am umblat la biserică acum zece ani şi am fost un membru bun şi credincios.” Este frumos şi apreciez aceasta, dar haideţi să mergem mai departe în seara aceasta, fiindcă oamenii de astăzi merg numai înapoi.

Un om de ştiinţă a afirmat acum cincizeci de ani că dacă cineva ar circula cu „infernala” viteză de treizeci de mile/oră, ar fi aruncat de pe pământ din pricina gravitaţiei. Iată însă că oamenii de astăzi merg cu o mie șase sute de mile/oră şi nu li se întâmplă aşa ceva. Ideea lui era acceptabilă în zilele acelea, adică acum cincizeci de ani, dar astăzi este depăşită pentru că noi trăim în alte zile.

Ce spun predicatorii acum? „Vindecarea divină? Păi, stai să vedem ce ne spune despre aceasta Moody, Knox, Finney sau Calvin?”

Părerea lor era bună în zilele în care au trăit, dar acum este altceva pentru că noi am mers mai departe.

Isus a spus în Pilda semănătorului că atunci când semănătorul a ieşit în câmp şi a semănat grâu, vrăjmaşul l-a urmat tiptil şi a semănat şi el neghină. Ce a spus însă Domnul după ce au răsărit cele două seminţe diferite? „Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş.” (Matei 13.30).

Voi întotdeauna subliniaţi cât a devenit de rea lumea, dar omiteţi cât de puternică a devenit biserica. Ea se ridică în câmp şi deşi este o turmă mică, Îl are pe Dumnezeu în mijlocul ei. Da, frate, şi ea va triumfa pe atât de sigur pe cât este sigur că Hristos a înviat dintre morţi. Biserica lui Dumnezeu nu va da greş. Amin. Da,„…porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.18).

Ele se vor ridica împotriva ei dar nu o vor putea birui. Biserica va triumfa în sângele lui Isus Hristos şi va primi semnul biruinţei. Eu sunt sigur că Dumnezeu va avea o biserică fără pată, fără zbârcitură şi fără vină. Amin. Aceasta-mi umple inima de bucurie.

Cineva întreabă: „Cum aş putea intra şi eu în această Biserică? Prin cerere?” Nu! „Dar cum?” Prin naştere. Tu trebuie să te naşti în ea.

Eu sunt în familia Branham de patruzeci și cinci de ani, dar niciodată n-am fost rugat să fac parte din această familie, pentru că sunt un Branham prin naştere; dintotdeauna am fost şi sunt un Branham.

Vedeţi? Eu am fost născut creştin în Isus Hristos şi voi fi creştin, pentru că Dumnezeu a hotărât aceasta prin alegere. El ne-a chemat prin harul preaiubitului Său Fiu, iar noi L-am acceptat şi am primit Viaţa veşnică.

Printr-o strângere de mână? Printr-o cerere? Printr-o părtăşie? O, nu! Dar cum?„Printr-un singur Duh am fost botezaţi ca să alcătuim un singur Trup…” (1 Corinteni 12.13).

Prin aceasta, noi am devenit cetăţeni ai Împărăţiei. Astăzi, în timp ce mă rugam, m-am gândit că într-o zi va trebui să răspundem pentru ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Eu nu voi fi chemat să răspund pentru generaţia care a fost înainte de mine, nici pentru cea care va urma, deoarece voi sta la judecată cu generaţia aceasta.

Aceasta m-a făcut să-i spun soţiei mele că uneori mi se pare că tot ce predic nu ajută la nimic. Totuşi, trebuie să fiu glasul care-i avertizează pe oameni cu privire la ceea ce fac. Da, eu trebuie să predic Evanghelia indiferent de părerea altora şi să depun mărturie despre învierea lui Isus Hristos şi despre puterea Sa.

Dacă oamenii vor să-L părăsească şi să se întoarcă înapoi, pot s-o facă, dar Dumnezeu îi va chema la judecată pentru aceasta. Datoria mea este  numai aceea de a predica Adevărul, acest lucru fiind valabil pentru toţi predicatorii.

Să mergem puţin mai departe. Mie îmi place aceasta.

„…Voi să mergeţi înainte, căci atunci veţi vedea slava lui Dumnezeu.” Ascultaţi însă ce spune Domnul în versetul 16: „Tu ridică-ţi toiagul…” Toiagul reprezintă judecata. Acela nu era toiagul lui Moise, ci era toiagul lui Dumnezeu. După cum ştiţi, pe când se afla încă în Egipt, Moise a întins toiagul şi au venit muştele; l-a îndreptat spre ape şi apele s-au prefăcut în sânge. De ce aceasta? Pentru că era toiagul judecăţii lui Dumnezeu. Cu acelaşi toiag, Moise a lovit mai târziu Stânca în pustie şi apa a ţâşnit din ea. Noi ştim că acea Stâncă era Hristos şi judecata lui Dumnezeu a venit peste El. de ce aceasta? În Eden, Domnul îi spusese omului:„În ziua în care vei mânca din el (din pomul cunoştinţei), vei muri negreşit.” (Geneza 2.17). Şi cum omul nu a ascultat, Hristos a trebuit să fie lovit pe Calvar pentru a plăti răscumpărarea noastră din moartea amară.

Nici un om nu poate descrie vreodată ce s-a întâmplat acolo. Dumnezeu a pus asupra Lui întreaga judecată divină, iar când a fost străpuns cu suliţa, a ieşit sânge, apă şi duh pentru răscumpărarea noastră.

Pictorii Îl pictează pe cruce învelit cu o robă, dar nu a fost aşa. Ei L-au supus pe acel Om al durerii la cel mai vulgar şi mai murdar lucru posibil, pentru că aşa trebuia să fie. Acolo stătea cel mai măreţ şi mai credincios Om dintre câţi au existat vreodată, iar ei L-au crucificat gol, plin de răni, sângerând puternic, cu faţa acoperită de scuipaţii batjocoritorilor, cu o coroană de spini pe cap, în semn de batjocură, dar  El a trecut prin toate acestea şi a biruit moartea, iadul, păcatul, boala şi mormântul şi a plătit preţul pentru noi toţi.

Se spune  adesea că acolo El a luat boldul morţii. Dealtfel, Pavel spune: „Unde-ţi este biruinţa, moarte? Unde-ţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15.55).

Mi s-a spus că unele dintre insecte, ca de exemplu albinele, au un ac cu care pot să înţepe. Dar în momentul în care fac aceasta, ele îşi pierd acul, nu mai au nici o putere. Moartea avea şi ea odată un ac, dar i l-a luat Hristos pe Calvar. Aleluia! O, când mă gândesc! El a luat boldul morţii pentru mine şi pentru tine.

Acesta este motivul pentru care Pavel a putut spune, când romanii voiau să-i taie capul în închisoarea de la Roma: „Unde-ţi este biruinţa, moarte?” Boldul morţii a rămas înfipt la Calvar şi astfel ea a rămas fără nici o putere. „Unde-ţi este biruinţa, moarte?” Noi Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că ne-a dat biruinţă prin Domnul nostru Isus Hristos. Amin”.În ordine.

Să citim mai departe din Exod 14.16-19:

 „Tu ridică-ţi toiagul, întinde-ţi mâna spre mare şi despic-o şi copiii lui Israel vor trece prin mijlocul mării ca pe uscat.

Eu voi împietri inima egiptenilor ca să intre în mare după ei. Şi Faraon şi toată oastea lui, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.

Şi vor şti egiptenii că Eu sunt Domnul, când Faraon, carele şi călăreţii lui vor face să se arate slava Mea.”

Îngerul lui Dumnezeu care mergea înaintea taberi lui Dumnezeu Şi-a schimbat locul şi a mers înapoia lor, şi Stâlpul de Nor care mergea înaintea lor Şi-a schimbat locul şi a stat înapoia lor.”

Când boala şi necazurile încep să te înfrunte, Îngerul Domnului vine şi Se pune între tine şi ele, chemându-te să crezi Cuvântul lui Dumnezeu. El îi făgăduise Israelului că-l va duce în ţara făgăduită, dar iată că acum era urmărit de oştirea lui Faraon, care număra poate un milion de soldaţi şi-i hăituia ca pe nişte animale. Dar Îngerul Domnului, care era acolo ca să-i ducă în ţara care le fusese promisă, S-a ridicat din tabără şi S-a pus între popor şi pericol. Aleluia! El mai face şi astăzi acest lucru. Da, şi o va face şi în continuare.

Îl iubesc atât de mult pentru aceasta! Voi, nu? Amin. El va pregăti o cale de izbăvire pentru fiecare bolnav din mijlocul nostru, da, El a făcut deja aceasta, iar acum stă între tine şi pericol.

Fraţilor, eu ştiu că El este aici. Poate mă veţi numi fanatic, dar eu nu sunt răspunzător pentru afirmaţiile voastre, ci voi da socoteală doar pentru ceea ce spun eu. Cel ce a condus poporul Israel este gata să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci şi aceasta pentru că Lumina ca i-a condus pe ei este aceeaşi Lumină pe care o vedeţi în fotografie. Da, Isus Hristos este Acelaşi şi face aceleaşi lucrări pentru că aşa a făgăduit.

Da, El stă şi acum între noi şi boală. Stă între noi şi moarte.

Nu-i de mirare că David a spus în Psalmul 23.4: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nimic rău căci Tu eşti cu mine…” Desigur.

„Îngerul Domnului Şi-a schimbat locul şi a trecut din faţa taberei în spatele ei. Deci s-a aşezat între ei şi vrăjmaş.”

Îngerul Domnului stă şi în seara aceasta între fiecare dintre voi şi vrăjmaş. Eu ştiu bine ce spun. Ştiu că Dumnezeu a binevoit să vină jos din slavă şi să stea în aceste clipe în mijlocul nostru. Dacă veţi îndrăzni să vă mutaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu, veţi putea vedea că El va face aceleaşi lucrări, aşezându-se între voi şi vrăjmaşul vostru.

Atunci, El a stat între tabără şi egipteni, iar acum va veni între tine şi boală; între tine şi păcat. Da, El o face chiar acum. De ce? Pentru că ne aflăm în Exodul Bisericii. Nu uitaţi că ei fuseseră doar nişte membri ai bisericii, dar după ce a fost vărsat sângele mielului şi s-a făcut legământul cu Dumnezeu, au devenit tăiaţi împrejur, credincioşi ai lui Dumnezeu.

Astăzi, tăierea împrejur este botezul cu Duhul Sfânt.

Când evreii l-au târât pe Ştefan ca să-l ucidă cu pietre, el a zis:

„…Oameni tari la cerbice, netăiaţi împrejur cu inima şi cu urechile! Voi întotdeauna vă împotriviţi Duhului Sfânt!” (Fapte 7.51). „Cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi şi voi.”

Duhul Sfânt taie inima împrejur şi îndepărtează toate lucrurile lumii din ea.

Mai demult, biserica obişnuia să fie de „modă veche”, dar astăzi este la fel ca restul lumii. Este o ruşine, pentru că a lăsat jos toate barierele şi s-a amestecat cu lumea.

Un vechi prieten de-am meu, un bătrân predicator metodist, obişnuia să cânte o cântare:

„Am lăsat jos barierele.

Am făcut compromis cu păcatul,

Oile merg mai departe,

Dar cum vor intra caprele?”

Ce s-a întâmplat? Aţi lăsat jos barierele. Acesta este adevărul. Aţi pus deoparte standardul de trăire creştină, pentru că seminariile au clocit şi au scos câţiva predicatori pe care i-au trimis să facă compromis cu Adevărul. Dar Duhul Sfânt a fost tot timpul acolo ca să condamne păcatul, iar în seara aceasta stă între credincios şi lucrurile lumii. Amin.

„El S-a aşezat între tabăra egiptenilor şi tabăra lui Israel. Norul acesta pe o parte era întunecos, iar pe cealaltă lumina noaptea. Şi toată noaptea cele două tabere nu s-au apropiat una de alta.”

Vedeţi? Acelaşi lucru, dar făcea două lucrări diferite: îi lumina pe cei credincioşi, iar pe ceilalţi îi orbea.

Acum fiţi atenţi! Fiecare om care respinge Lumina, devine orb şi umblă prin întuneric pentru că nu a acceptat călăuzirea Luminii.

El trimite printre oameni semne şi minuni, ca să dovedească Adevărul, dar oamenii Îl refuză. Atunci nu mai rămâne pentru ei decât întunericul.

Frate, păşeşte în Lumină!  Primeşte-o cât timp străluceşte înaintea ta, fiindcă această Lumină este Hristos. El a venit să ne aducă Lumina, de aceea, cei care o refuză primesc întunericul. Fiecare om care respinge Lumina în seara aceasta, va păşi în întuneric şi nu va şti încotro merge.

Observaţi ce lucru minunat este aici! El era Lumină pentru unii şi întuneric pentru ceilalţi. după ce Moise s-a rugat Domnului, israeliţii au putut să stea liniştiţi.

Priviţi mai departe:

„Moise şi-a întins mâna spre mare. Şi Domnul a pus marea în mişcare printr-un vând dinspre răsărit, care a suflat cu putere toată noaptea; el a uscat marea şi apele s-au despărţit în două.

Copiii lui Israel au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat, şi apele stăteau ca un zid la dreapta şi la stânga lor.” (v. 21-22).

Dacă observaţi, în timp ce copiii lui Israel, care ieşiseră din întuneric şi acceptaseră Lumina, erau în necaz, Lumina a trecut în spatele lor. Şi în timp ce seodihneau,Dumnezeu a trimis un vânt care a suflat peste mare şi a deschis o cale de scăpare înaintea lor.

Aleluia Mielului! Sunt atât de bucuros că am fost umplut şi eu cu Duhul Sfânt. În timp ce ne bucurăm şi ne odihnim pe făgăduinţele lui Dumnezeu, El ne pregăteşte şi nouă o cale de scăpare.

Da, Dumnezeu a făgăduit Israelului o cale de scăpare şi în timp ce ei se odihneau pe făgăduinţa Sa, El le-a deschis calea de scăpare făgăduită.

Fiecare bărbat şi fiecare femeie care Îl primeşte în seara aceasta pe Isus Hristos, se va putea odihni în linişte pe făgăduinţa Duhului Sfânt. Poate eşti olog, poate eşti orb sau nu auzi; poate nu vezi sau eşti bolnav, poate ai probleme cu inima, cancer sau orice altceva ai avea, primeşte Lumina, iar după aceea odihneşte-te liniştit pe făgăduinţa Lui.

Ce va urma? Duhul Sfânt va veni ca vâjâitul unui vânt puternic, ca în ziua de Rusalii şi va mişca totul pregătind o cale de scăpare pentru voi. Aleluia! Da, El va face aceasta ca să puteţi trece prin valea bolilor şi să ajungeţi în Ţara sănătăţii.

Tu vei trece din ţara aceasta rece, formală şi indiferentă, la o inimă plină de Duhul Sfânt, bucuroasă şi fericită.

Dumnezeu Îşi arată astfel puterea aşa cum Şi-a arătat-o şi în trecut; îşi arată răscumpărarea prin putere. Atunci, El a arătat ce putea face venirea individului sub sângele unui miel, dar acum a arătat puterea sângelui Său, prin care ne-a răscumpărat.

Atunci Şi-a arătat puterea scăpându-i de la moarte pe toţi cei găsiţi sub acoperirea sângelui unui miel, apoi Şi-a arătat puterea prin faptul că a pregătit o cale de scăpare pentru poporul Său. Aceasta este răscumpărarea prin putere.

Acelaşi lucru este valabil şi astăzi pentru cei care L-au acceptat pe Isus Hristos şi au primit curăţirea prin sângele Său, astfel încât Duhul Sfânt să poată veni şi să-i vă conducă spre botezul Său. Puterea lui Dumnezeu este aici ca să vă transforme din bolnavi în sănătoşi. Ce este aceasta? Dumnezeu mişcându-Se în Exodul Bisericii Sale. Ea înfloreşte acolo unde Dumnezeu va aduna după un timp grâul Său. O, binecuvântată ieşire din întuneric spre Lumina minunată!Câtde mult o iubim cu toţii! Ce mult înseamnă ea pentru sufletul meu în seara aceasta!

Astăzi, în timp ce eram afară, am discutat cu un bărbat şi el mi-a zis:

„Eu am spus multe lucruri oamenilor şi am schimbat multe pe vremea când tu erai doar un tânăr începător. Tu veneai adesea pe la biroul meu de afaceri, şi-mi spuneai că ar trebui să trec de partea lui Dumnezeu şi să fiu corect în toate lucrurile. Atunci râdeam când auzeam ce spui, dar acum lucrurile s-au schimbat, pentru că ştiu despre ce vorbeşti.”

„Lăudat să fie Domnul pentru aceasta,” am zis în sinea mea când l-am auzit ce spune.

„Am încercat să spun şi altora, dar cei mai mulţi schimbau subiectul şi-mi vorbeau despre calitatea hârtiei şi despre multe altele.”

O, fraţilor, gândiţi-vă că s-ar putea ca individul care stă acum în colţul acela să moară peste câteva clipe. Da, s-ar putea ca el să fie următorul. Prietene, poate că tu vei fi următorul. Poate că aceasta este ultima chemare pe care ţi-o mai adresează Dumnezeu, deci n-o refuza!

Dumnezeu, marele Duh Sfânt, stă în seara aceasta între voi şi moarte; stă între viaţă şi moarte; între boală şi sănătate. Eu ştiu despre ce vorbesc. El este chiar acum în locul acesta, iar dacă posedaţi viaţa, deci sunteţi născuţi din nou, ştiţi aceasta.

Când un magnet mare se apropie de un metal, acesta este atras tot mai puternic, pe măsură ce magnetul se apropie de el.

Odată când am fost în Hammond, Indiana, am putut să văd cum se adună şpanul de pe jos într-o fabrică. Ei au manevrat o macara mare care avea un magnet cu ajutorul căruia a fost adunat tot şpanul de pe podea. Tot şpanul de fier a fost atras de magnet şi luat afară pentru a fi dus la oţelărie, unde urma să fie retopit. Am văzut însă că şpanul de aluminiu a rămas pe jos pentru că nu a fost atras de magnet.

„Acesta nu se lipeşte de magnet?” am întrebat eu.

„Nu, pentru că aluminiul nu se magnetizează.”

„Lăudat să fie Domnul!” am strigat atunci plin de bucurie, după care am continuat: „Dar bucata aceasta de fier de ce nu a fost atrasă de magnet?”

„Pentru că este prinsă de podea.”

Prieteni, aceasta este problema cu mulţi dintre oameni. Poate că tu ai devenit un membru al bisericii, dar nu ai fost magnetizat de botezul cu Duhul Sfânt. Apoi laşi ca ceva de jos să te încătuşeze – o părere, un păcat, şi astfel nu te mai poţi ridica.

Să nu uitaţi însă că într-una din aceste zile, din Est va veni un Magnet mare, numit Fiul lui Dumnezeu şi El va mătura această ţară. Atunci, fiecare persoană care a murit în Hristos va învia ca să meargă cu El. tot atunci, aceste trupuri muritoare vor fi transformate şi astfel vom fi asemenea Lui, în trupul de slavă, fără vârstă sau altceva de felul acesta. Noi vom merge în slava lui Dumnezeu, unde vom trăi pentru veşnicie în prezenţa Sa binecuvântată. Amin.

Nu lăsaţi nimic să vă sperie! În ordine.

De ce aceasta? Pentru că „Ştiu că Răscumpărătorul meu trăieşte, şi că Se va ridica la urmă pe pământ.

Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.

Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia.” (Iov 19.25-27).

Să nu credeţi că sunt nebun, pentru că nu sunt. Dar dacă totuşi credeţi că sunt nebun, lăsaţi-mă singur, pentru că sunt mai fericit aşa. Da, domnilor. Lăsaţi-mă să rămân aşa cum sunt. Eu sunt nebun pentru lume, fiindcă lumea numeşte nebunie lucrurile Duhului, dar Dumnezeu le numeşte „binecuvântare.” Voi trebuie să fiţi nebuni pentru lumea aceasta, pentru că nu sunteţi de aici, nu-i aparţineţi ei.

Când treceţi linia de despărţire dintre lumea aceasta şi veşnicie, deveniţi cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu. O, Doamne! Cât este de minunat! Voi deveniţi făpturi noi, altfel decât sunteţi acum. Da, domnilor. Acum, voi sunteţi copiii lui Dumnezeu, de aceea suntem împreună în locurile cereşti în Isus Hristos. Nu „vom fi împreună”, ci „şedem (acum)  împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus.”(Efeseni 2.6).

Domnul Isus Hristos cel înviat este aici. El este aici în toată puterea Sa; este aici în puterea Sa de răscumpărare. El este aici pentru Exod. Este aici ca să aducă fiecare mădular al bisericii Sale în părtăşie cu El. Este aici ca să aducă puterea învierii Lui în viaţa voastră şi să vă facă oameni noi, indiferent cât de josnici şi de păcătoşi aţi fost până acum.

Cu câţiva ani în urmă, a avut loc o întâlnire a tuturor religiilor, la Londra. Au participat şi mahomedani, hinduşi, budişti etc. Şi un bărbat care reprezenta biserica sfinţeniei din America, cred că se numea John Witt, a spus povestea doamnei Maccabee, o femeie foarte decăzută.  A povestit că a fost arestată în Oklahoma, cu ţigara în colţul gurii, în timp ce conducea maşina cu mult peste limita legală. Spunea că a făcut o mulţime de crime şi era atât de obsedată şi de ordinară încât atunci când s-au dus s-o aresteze, s-au temut s-o atingă ca să nu se pângărească.

Când a terminat de spus această poveste atât de dramatică, toţi ascultătorii se adunaseră unul într-altul de groază. Atunci predicatorul a spus: „Domnilor reprezentanţi ai religiilor, are religia voastră ceva care să poată spăla mâinile doamnei Maccabee?”

Nimeni n-a scos nici un cuvânt, dar predicatorul a sărit în sus de bucurie, a bătut din palme şi a spus: „Sângele lui Isus Hristos poate să cureţe nu numai mâinile acestei femei, ci şi inima ei.” Amin. Aşa este.

Sângele lui Isus Hristos poate să ia cea mai josnică prostituată din Louisville şi să facă din ea o doamnă şi o sfântă.

Prieteni, nu credeţi că în seara aceasta este timpul să vă gândiţi serios dacă nu cumva aceasta este ultima voastră şansă de a deveni cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu?

Nu staţi nepăsători acum când vedeţi Biserica mergând în acest mare Exod; când vedeţi Stâlpul de Foc mergând înaintea noastră şi făcând semne şi minuni! Iată-L stând aici în toată puterea Lui de răscumpărare.

El este aici ca să sfinţească pe orice păcătos sau decăzut de pe cale şi să vindece orice bolnav. El esteEvanghelia deplină, iar noi predicăm această Evanghelie deplină. Noi mâncăm fiecare bucăţică dinMiel şi nu lăsămabsolut nimic din El. Frigeţi-L cu Duhul Sfânt şi atunci veţi vedea că este bun de mâncat, deoarece Duhul Sfânt ne-a descoperit ceea ce este cu adevărat bun.

Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! El este „mierea din stâncă.”

Domnul nostru este aici în dragostea şi în puterea Sa măreaţă, în bogata Lui binecuvântare izbăvitoare. O, cum stă El în seara aceasta între biserică şi păcat! Cum stă El între voi şi judecată, sângerând şi mijlocind!

Nu cu mult timp în urmă, am fost în Ohio şi obişnuiam să mergem să mâncăm la Dunkard, unde aveau loc şi întruniri creştine. Dar ei închid localul duminică dimineaţa şi merg la biserică. Aceasta a făcut să fiu nevoit să merg la un local obişnuit ca să iau masa.

Când am intrat deci într-un local din vecini, spre marea mea surprindere am văzut că acolo era un poliţist care ţine în braţe o fată şi juca la jocurile mecanice. Eu ştiam că în Ohio sunt interzise, şi iată-l pe un am al legii încălcând el însuşi legea. Era cam de vârsta mea şi probabil avea pe undeva o soţie şi copii, dar aceasta nu-l oprea s-o ţină în braţe pe tânăra aceea.

Am privit în jur să văd cine mai era în local şi am văzut câţiva tineri beţi şi o tânără care avea o purtare absolut imorală. M-am dus să mă aşez la tejghea şi am observat că în apropierea mea se afla o femeie în vârstă (cam de 50-60 de ani), cu pielea zbârcită şi îmbrăcată foarte sumar. Arăta îngrozitor, iar buzele şi unghiile îi erau vopsite cu un roşu foarte strident. Era cea mai oribilă arătare pe care am văzut-o vreodată. Părul îl avea foarte scurt şi retezat aşa (Fratele Branham arată). Şi pe deasupra, bea.

Alături de ea stăteau doi bărbaţi, dintre care unul era atât de beat încât zăcea cu capul pe masă printre farfurii. La un moment dat, cei doi bărbaţi s-au ridicat şi au plecat la toaletă.

Eu stătea acolo şi în timp ce priveam la ceea ce vedeam, mă gândeam: „O, Dumnezeule, cum mai poţi suporta aşa ceva? Cum poţi privi aşa ceva? Aşa rău cum sunt, mă întreb dacă Sara şi Rebeca vor trebui să crească în mijlocul unei generaţii atât de stricate? O,de ce nu îi ştergide pe faţa pământului, Doamne? De ce n-o faci?”

Şi gândindu-mă la toate acestea am început să plâng, apoi am avut o vedenie.

Am văzut globul pământesc învârtindu-se pe orbita sa, iar în jurul lui era un curcubeu. Apoi Cineva a început   să-mi spună: „Acesta este sângele Domnului Isus Hristos care ocroteşte omenirea ca să nu fie distrusă.” Dumnezeu nu poate suporta păcatul şi a spus: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri!” dar El nu-l vede (păcatul), pentru că sângele Mielului face ispăşirea. Fiecare om este liber să aleagă. Astfel, dacă-L alege pe El va trăi veşnic, dar dacă Îl respinge, când moare iese de sub acoperirea acestui sânge şi astfel este deja judecat. Pentru un astfel de im nu mai există nici o şansă de salvare.

Apoi m-am văzut pe mine şi pe Domnul Isus, care stătea acolo cu o coroană de spini pe cap, iar lacrimile îi curgeau pe faţă şi se amestecau cu sângele de pe barbă. Apoi am văzut cum câteva din păcatele mele mergeau înaintea Lui… Atunci spinii i se împlântau mai tare în frunte şi El spunea: „Tată, iartă-l pentru că nu ştie ce face!” Imediat sângele Lui a venit şi m-a acoperit din nou ferindu-mă de mânia lui Dumnezeu.

Am înaintat încet şi am îngenuncheat  în faţa SA. Înaintea Lui era o carte veche care conţinea toate păcatele mele şi am văzut că purta numele meu. Eu am privit-o şi am întrebat: „Mă vei ierta, Doamne?”

„Desigur,” a răspuns El privindu-mă plin de iubire. Apoi a luat puţin sânge şi a scris cu el: „Iertat!” după care a luat cartea şi a aruncat-o în Marea Uitării.

Când am văzut aceasta, I-am spus încet: „Îţi mulţumesc, Doamne!”

„Vezi?” a zis El, „Eu te-am iertat, iar tu o condamni pe ea…”

Aceasta mi-a schimbat imediat gândirea, aşa că imediat după ce m-a părăsit vedenia, m-am ridicat, m-am dus lângă femeie, m-am aşezat pe scaunul liber de lângă ea şi am început să-i vorbesc. Avusese o viaţă foarte grea.

„N-ai avut niciodată o părtăşie creştină?”

„Ba da,” a răspuns ea. „Am trăit într-o familie creştină.”

„Şi ce s-a întâmplat cu tine?”

Atunci mi-a povestit problemele pe care le-a avut cu soţul şi cu copiii ei. Când a terminat de povestit, am întrebat-o:

„Şi în tot acest timp de când L-ai părăsit pe Domnul ai avut tot probleme?”

 „Acesta este adevărul, domnule.”

„N-ai vrea să-L primeşti chiar acum pe Domnul Isus?”

„Păi, mă va primi aşa cum sunt?”

„El bate chiar în clipa aceasta la inima ta,” i-am răspuns eu.

Imediat după aceea am îngenuncheat  lângă tejghea şi ne-am rugat împreună în faţa tuturor celor prezenţi. În clipa aceea, jocurile mecanice s-au oprit, înjurăturile au încetat şi s-a făcut linişte deplină. Mi-am ridicat mâinile şi ea şi ridicat sărmanele mâini zbârcite şi am condus-o la Hristos. Acesta este adevărul, prieteni.

Pe mine nu mă interesează ce aţi făcut, nici cât de negre sunt păcatele voastre sau cât de murdară vă este viaţa. Dumnezeu stă la uşa inimii voastre şi bate pentru că vrea să ierte orice aţi fi făcut.

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un minut. Soră, te rog să vii la pian.

Părinte ceresc, în tip ce Duhul Sfânt Se mişcă prin clădire, Te rog să ne ajuţi să căutăm mai întâi Împărăţia Ta, ca să primim ajutorul Tău, apoi cred că îi vei vindeca pe cei bolnavi. Tată, eu ştiu că oamenii sunt interesaţi şi cred că Biserica Ta se află într-un mare Exod, pentru că ne îndreptăm spre judecată. Niciunul dintre noi nu ştim dacă mâine dimineaţă ne vom mai trezi sau nu în lumea aceasta.  S-ar putea ca mâine seară să zăcem undeva într-o morgă, iar sufletele noastre să fie departe în veşnicie.

O, Dumnezeule, s-ar putea ca aceasta să fie ultima noastră oră! S-ar putea să fie ultima şansă pentru mulţi din cei prezenţi. Fără îndoială, mulţi dintre cei prezenţi aici, au trăit o viaţă normală şicorectă, dar nu au fost născuţiniciodată din nou şi nu ştiu ce înseamnă să fii umplutcu Duhul Sfânt; nu ştiu cum este viaţa complet predată, o viaţă din care au fost luate toate lanţurile şi în care să domnească Duhul Sfânt.

Tată scump, n-ai vrea să işti fiecare inimă din locul acesta şi să-i vorbeşti chiar acum în Numele preaiubitului Tău Fiu, Isus Hristos? Ajută-i p aceşti oameni să-şi îndrepte gândurile spre Tine şi să spună: „Sunt aici, Isuse! Ia-mă aşa cum sunt şi modelează-mă ca să fiu un om nou. Fă-mă ce vrei Tu să fiu. Toată viaţa mi-ai vorbit şi ai încercat să mă faci să mă predau, şi iată că acum sunt gata să Te urmez.”

Îndură-Te, Tată. În timp ce sunt chemaţi de îndurarea Ta, Biserica părăseşte „Egiptul.” Îngăduie să vină şi ei ca să se alăture marelui grup de „chemaţi afară,” pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos.

Acum, în timp ce stăm toţi cu capetele plecate, şi când creştinii se roagă, aş vrea să ştiu dacă puteţi să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Frate Branham, aminteşte-mă şi pe mine, pentru că cred din inimă fiecare Cuvânt pe care L-ai spus despre Isus Hristos. Cred că este adevărul. Toţi avem nevoie să fim umpluţi cu Duhul Sfânt, pentru că eu nu-L simt încă. Am fost membru al unei biserici (sau poate nu ai fost deloc), dar nu L-am cunoscut niciodată cu adevărat.”

Poate ai fost un păcătos şi nu L-ai acceptat niciodată pe Hristos sau poate ai fost doar un membru formal şi nu ai trăit niciodată naşterea din nou. Vrei să ridici mâna şi să spui: „Aminteşte-mă şi pe mine în Branham, pentru că vreau să păşesc curat în continuare.”

Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi pe tine, frate, şi pe tine, soră… şi pe tine… şi pe tine.

Câţi sunteţi acolo în partea stângă? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Aminteşte-mă şi pe mine, frate Branham, fiindcă doresc să fiu născut din nou.”

Să nu uitaţi că dacă eu sunt slujitorul lui Dumnezeu, Cel ce vorbeşte prin mine este Duhul Sfânt. Eu ştiu sigur că Duhul Sfânt vă vorbeşte chiar acum. Poate vă par ciudat, dar să ştiţi că nu sunt fanatic. Eu ştiu despre ce vorbesc.  Dacă ştiu necazurile pe care le aveţi şi bolile de care suferiţi, iar Dumnezeu ascultă rugăciunea mea pentru voi, nu estemeritul meu ci al Lui.

În seara aceasta, în mijlocul nostru stau oameni care au fost vindecaţi de cancer, de orbire, de surzenie, etc. Priviţi la adunările care s-au ţinut în jurul lumii. Dar acum? Dacă îmi va asculta rugăciunea, nu o va face spre binele vostru? Dacă îmi va descoperi care este necazul vostru…

Ridicaţi mai mulţi mâinile şi spuneţi: „Frate Branham, aminteşte-mă şi pe mine.”

Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine. O, Doamne, peste tot sunt mâini ridicate.

Poate că în timp ce veţi ridica mâna, veţi spune: „Doamne, mi-ai dat har să ridic mâna. Ajută-mă să mă ridic şi în picioare în timp ce se roagă. Dacă vei veni după mine înainte de a se face ziuă, aş vrea ca acesta să fie semnul că doresc să fiu găsit bine înaintea Ta. Doresc să Te întâlnesc în ziua când voi fi cuprins de răceala morţii şi când îmi voi da ultima suflare. Atunci când medicul mă va părăsi pentru că nu va mai putea face nimic pentru mine, aş vrea ca Tu să ai milă de sufletul meu. Fie ca atunci când umbra rece a morţii va pluti prin cameră, să vină şi să mă ia vechea corabie a Sionului. Mă voi ridica, Doamne, pentru că este Ceva care mă mişcă.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Atunci voi putea spune: „Şi eu m-am ridicat în seara aceea, Doamne.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Rămâneţi în picioare. Toţi cei care doresc să fie amintiţi în rugăciune, pentru mântuirea sufletului, să se ridice în picioare.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Altcineva se ridică şi spune: „Iartă-mă, frate Branham, eu nu stau înaintea ta, ci înaintea lui Dumnezeu. Ceva mi-a spus să mă ridic şi eu L-am ascultat.”

Ridică-te deci în picioare.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Iată că sunt mai mulţi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Bunul nostru Tată ceresc, aceşti copii scumpi ai Tăi au primit Cuvântul în inimile lor, pentru că „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Dumnezeu.” (Romani 10.17). Deci ei au putut auzi. Mulţi s-au ridicat în picioare – bărbaţi şi femei, băieţi şi fete, tineri şi bătrâni – primindu-Te pe Tine ca Mântuitor şi Conducător personal.

Fie ca Îngerul Domnului, care se află printre noi în seara aceasta, să-i conducă prin viaţă. Fie ca El să-i călăuzească chiar în clipa aceasta spre Calvar, pentru ca Isus Hristos să devină Mântuitorul lor; fie ca Duhul Sfânt să vină prin sângele lui Hristos şi să-i umple cu botezul Său, înlăturând în felul acesta orice indiferenţă sau nepăsare.

Fie ca aceasta să fie cea mai măreaţă seară din viaţa lor. Îndură-Te, Doamne, de toţi şi ajută-i să Te primească, astfel încât să plece de aici fericiţi, bucuroşi şi lăudându-Te din toată inima.

Te rog să le dai aceste binecuvântări, în Numele lui Isus Hristos.

Domnul să vă binecuvânteze. Vă puteţi aşeza.

Aş vrea ca cei care s-au ridicat în picioare şi au simţit că în ei s-a întâmplat ceva, să se ridice în picioare. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Aşa este. Eu am văzut Îngerul Domnului, despre care v-am vorbit, plimbându-Se prin clădire. Da, este acelaşi Înger al Domnului, Stâlpul de Foc.

În ultimele 5-10 minute, eu am predicat sub inspiraţia Lui. Mai mult, Îl simt şi Îl văd cum se plimbă prin clădire. Poate că unii dintre voi cred că sunt poveşti, dar nu este aşa; eu vă spun adevărul.

Cred că nu voi chema nici un rând de rugăciune, ci voi sta aici şi-L voi ruga pe Dumnezeu să confirme prin semne şi minuni că ceea ce v-am spus este adevărul.

Câţi din cei prezenţi doresc să fie vindecaţi? Ridicaţi mâna oriunde v-aţi afla. Ridicaţi doar mâna şi spuneţi: „Eu accept!” În ordine.

Acu Dumnezeu va dovedi dacă am spus adevărul. Da, dacă veţi crede din toată inima, Dumnezeu va face aceasta.

Când Îngerul Domnului m-a întâlnit la Green’s Mill, Indiana, acum opt ani, după ce încă din copilărie mă urmăreau vedeniile, mi-a spus: „Dacă vei fi sincerşi îi veiface pe oameni să te creadă, nimic nu va putea sta împotriva rugăciunii tale.”

Acum El ar putea face la fel ca atunci. El a înviat din morţi şi ştie totul despre fiecare din voi: ce aţi făcut, care vă este necazul, totul. Credeţi aceasta? (Amin). Atunci să credeţi din toată inima voastră.

Am observat aici un tânăr care încerca să creadă. Crezi că Dumnezeu îmi va spune care este problema ta? Da? Dacă îmi va spune vei accepta vindecarea? Tu ai probleme cu inima, nu-i aşa? Ce-ai zice dacă ţi-aş spune că ai fost vindecat? Ai crede? Ridică-te puţin în picioare. Ai o inimă nervoasă şi te deranjează de câtva timp. Când te aşezi jos simţi ca te sufoci şi ai o bătaie ciudată care îţi provoacă agitaţie. Este adevărat? Aceasta îţi provoacă şi o indigestie la stomac. Este adevărat? Nu vei mai avea aceste probleme, dar să ţii cu tărie la aceasta.

Poţi să mergi acasă şi să fii vindecat.

Eu nu îţi cunosc gândurile şi nici nu te cunosc. Nu te-am văzut în viaţa mea, este adevărat? Crede că Domnul este aici.

Tinere, aş vrea să te întreb ceva cu toată sinceritatea, iar tu vei vedea dacă este adevărat sau nu. Acum câteva minute ai simţit ceva ciudat, în timp ce eu spuneam: „Moartea şi-a pierdut boldul,” este adevărat? În clipa în care ai simţit starea aceea, te-ai uitat spre mine, iar ochii mei te-au fixat în acelaşi timp. În clipa aceea, ai fost vindecat de problema pe care o aveai la inimă. Amin. Aşa este. El este aici.

Eu nu vă citesc gândurile, prieteni, ci vă spun numai adevărul, iar Dumnezeu Îl adevereşte prin lucrările Sale.

Ce părere ai tu, cel care stai lângă el, despre problema aceasta? Tu crezi? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Crezi că pot să îţi pătrund duhul şi că Dumnezeu îmi va descoperi problema pe care o ai? Accepţi vindecarea? Eşti diabetic, aşa-i? Dacă este adevărat, ridică mâna. Ridică-te în picioare. Accepţi vindecarea? Dumnezeu să te binecuvânteze.

Aveţi credinţă. Cineva de aici crede. Credeţi din toată inima.

Văd un tânăr cu costum albastru. Deasupra ta stă chiar El. Tu ai o boală de piele, nu-i aşa tinere? Ridică-te în picioare. O, înţeleg!  Tu eşti cu delegaţia aceasta. Este adevărat ce ţi-am spus? Vrei să mergi acasă sănătos? Ridică mâna şi spune: „Doamne Isuse, acum cred că Îngerul Domnului conduce şi că sunt vindecat.”

Tu ce crezi despre aceasta?  Tu, cel care stai acolo. Ridică-te puţin în picioare ca să te pot vedea. Crezi din toată inima că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Vrei să treci de problema pe care o ai la inimă? Aceasta ai, aşa-i? Nu o mai ai. Poţi merge acasă sănătos.

Tu ce crezi despre aceasta, domnule? Crezi din toată inima? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Ridică-te în picioare. Crezi din toată inima? Eşti foarte nervos, aşa-i? Ridică mâna. Poţi merge acasă sănătos, pentru că Isus Hristos te face bine.

Cine este următorul? Da, cel din rândul din faţă. Crezi din toată inima? Ridică-te în picioare. Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu? Crezi că Domnul îmi va spune care este problema ta? Ai probleme cu gâtul, nu-i aşa?  Du-te acasă şi fii sănătos în Numele lui Isus Hristos.

Oricine din clădire, care vrea să fie vindecat, se poate ridica şi va fi bine. Dacă credeţi cu adevărat că sunt slujitorul lui Dumnezeu, ridicaţi-vă în picioare.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Problemă femeiască,… cancer…, iată-le că pleacă. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiecare din voi să ridice mâna spre Dumnezeu.

Tată ceresc, eu condamn orice boală din această clădire şi mustru orice duh, pentru ca Duhul Sfânt să vină în fiecare persoană şi s-o facă bine.

Puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi spuneţi: „Lăudat să fie Domnul!”

Bucuraţi-vă şi fiţi fericiţi pentru că Isus Hristos este aici; pentru că Mielul lui Dumnezeu vă va face bine.

– Amin –

EN

1 Comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content