PUTERNICUL BIRUITOR

Scumpul nostru Tată ceresc, în seara aceasta Îţi
mulţumim pentru că ne-ai dat un timp în care să ne adunăm împreună ca să ne
închinăm înaintea Ta.

Te rugăm să laşi ca
binecuvântarea Ta să se reverse peste fiecare dintre noi; peste orice inimă
flămândă.

Umple-ne cu bunătatea
şi îndurarea Ta, astfel încât atunci când se va termina adunarea şi când ne vom
îndrepta spre casele noastre, să spunem la fel ca cei doi pe drumul Emausului:
Oare nu ardeau inimile în noi când ne vorbea?

Salvează-i, Doamne,
pe cei nemântuiţi, vindecă-i pe cei bolnavi şi adună slavă Numelui Tău pe acest
pământ, pentru că aşteptăm plini de răbdare şi nădejde, ziua în care boala,
moartea, tristeţea şi păcatul se vor sfârşi, pentru că marele Împărat va veni
din slavă.

Noi aşteptăm cu
bucurie venirea Lui şi Te rugăm ca până atunci să laşi ca binecuvântarea
Duhului Sfânt să se reverse din belşug peste noi. Dă-ne aceasta, pentru că Te
rugăm în Numele şi pentru slava Lui. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Astăzi a fost încă o
zi plină de binecuvântări pentru mine. Sunt puţin obosit pentru că am avut o
mulţime de interviuri. Este sfârşitul timpului acordat lor.

Domnul a dat vedenii,
care într-un fel mă obosesc, apoi a trebuit să vin încoace. Dacă ar fi fost
doar o adunare ar fi fost altceva, dar trebuie să merg de la o adunare la alta
şi apoi la altele.

De exemplu, mâine
dimineaţă sunt invitat la Edgewater Beach Hotel, pentru dejunul Oamenilor de
Afaceri Creştini. Acesta este un privilegiu pentru mine, iar dacă va fi cu voia
Domnului, voi vorbi în faţa acelui grup de oameni care va fi prezentat la
dejun. Subiectul la care m-am gândit este: „Comorile vieţii”, şi vreau să vă
spun că mâine seară va sosi aici şi umilul slujitor al lui Dumnezeu, fratele
Tommy Osborne.

El va aduce şi filmul
cu lucrarea sa misionară din Africa, în care veţi putea vedea cum răspunde
Dumnezeu rugăciunii acestui mare luptător.

Dacă sunteţi doar în
vizită aici, duminică dimineaţa duceţi-vă la nişte biserici bune. Apoi,
duminică după-amiaza, fratele Osborne va vorbi din nou şi se va ocupa de
bolnavi, pentru ca duminică seara să revin şi să închei serviciile acestei
campanii.

Dacă va fi cu voia
Domnului, duminică seara aş vrea să vorbesc despre: „Uşa de după uşi”, iar
pentru seara aceasta vreau să citesc din cartea Apocalipsei, capitolul 6,
primele două versete:

Când a rupt
Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat, şi am auzit pe una din
cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!

M-am uitat, şi iată
că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, şi
a pornit biruitor, şi ca să biruiască.

Pentru seara aceasta
aş vrea să iau ca titlu: „Puternicul Biruitor!”

A fost un privilegiu
faptul că în ultimele servicii am vorbit despre judecata care se apropie şi
despre răpirea Bisericii, care va avea loc înaintea perioadei de necaz.

Eu cred sincer că
răpirea va avea loc înainte de începerea necazului.

Desigur, sunt mulţi
învăţaţi care nu împărtăşesc această părere sau învăţătură, dar pentru că nu
sunt un om cu educaţie, mă bazez doar pe tipurile din Biblie, care sunt
simboluri sau umbre. O umbră ne arată cum este realitatea.

De exemplu, noi am
văzut că înainte de venirea potopului, nu a căzut nicio picătură de ploaie până
când Noe şi cei ce aveau să fie salvaţi, nu au intrat în arcă şi s-a închis
uşa.

Tot aşa, înainte ca
măcar o bucăţică de foc să cadă peste Sodoma şi Gomora, Lot a trebuit să părăsească
cetatea pentru a scăpa de judecată. Aceasta se întâmplă pentru că Judecătorul
cel drept nu poate să-l judece pe cel drept împreună cu cel nedrept, deoarece
credinciosul a fost deja judecat când Hristos a fost osândit în locul lui.

Ar fi nedrept ca sfântul
lui Dumnezeu să-i judece din nou, după ce El a acceptat judecarea noastră în
Hristos.

De-a lungul
veacurilor, oamenilor le-a plăcut să fie cuceritori şi eu cred că este un lucru
mare ca cineva să fie biruitor.

Biruitorul este
cineva care l-a învins pe vrăşmaşul său, iar eu cred că Scriptura ne numeşte
biruitori fiindcă El a biruit pentru noi.

Oamenii obişnuiesc ca
după ce câştigă o luptă, după ce biruiesc, să sărbătorească.

Astfel, ştim cu toţii
că după ce Adolf Hitler a cucerit Franţa, şi-a pus scaunul sub Arcul de Triumf,
iar armata germană a defilat timp de câteva ore prin faţa marelui Führer, în
timp ce avioanele brăzdau cerul, întunecându-l. De ce aceasta? Pentru că Franţa
era cucerită de marele Hitler.

Dar vedeţi, această
biruinţă nu a durat mult timp, deoarece atunci când un om devine cuceritor,
obiectivele şi motivele lui trebuie să fie corecte, pentru că dacă nu joci
corect, vei pierde, indiferent cât ai fi de mare sau de puternic. Este nevoie
să respecţi regulile jocului dacă vrei să rămâi un biruitor, pentru că dacă
trişezi vei fi descalificat, indiferent cât eşti de bun.

Aşa s-a întâmplat şi
cu Hitler: el nu a respectat regulile, ci a vrut să aibă pentru sine toată
puterea şi gloria. Din pricina aceasta obiectivele lui au fost greşite şi i-au
adus pieirea. Astfel, orice om care are motivele şi obiectivele pe care le-a
avut acest bărbat, va sfârşi la fel ca el.

Se spune că în
noaptea când marele Constantin era în drum spre Roma, a avut un vis; era chiar
în noaptea dinaintea luptei, deoarece era foarte îngrijorat cu privire la ceea
ce va fi.

Şi în acel vis, el a
văzut o cruce albă, iar un glas i-a spus: „Prin aceasta vei birui”. Chiar
atunci, şi-a trezit soldaţii şi le-a pictat câte o cruce albă pe scuturi, iar a
doua zi a avut o mare biruinţă.

Mă gândesc acum la un
alt mare bărbat. Cam cu doi ani mai în urmă, am fost în Belgia, lângă Waterloo,
şi am văzut ruinele locului unde Napoleon a suferit acea mare înfrângere. În
timp ce stăteam acolo, cineva mi-a dat o cărticică mică ce cuprindea istoria
acestui om. Acolo scria că la început a urât Franţa, pentru ca apoi să devină
un luptător, un biruitor, iar la 33 de ani, când cucerise o mare parte a lumii,
s-a pus jos şi a plâns pentru că nu mai avea ce cuceri.

El a fost un om mare,
dar obiectivele lui erau greşite, pentru că voia să deţină toată puterea; voia
ca toată lumea să se teamă de el.

Avea doar 33 de ani
şi întreaga lume tremura gândindu-se la el. Se spune că în timpul acela, mamele
îşi speriau copiii, când nu voiau să doarmă sau când erau neascultători,
spunând: „Dacă nu eşti cuminte, vine Napoleon şi te duce!” Toţi copiii se
temeau de el, deoarece ştiau că este un om rău, un ucigaş.

La început a fost
împotriva alcoolului, dar la sfârşit a murit un alcoolic, din cauză că
obiectivele lui au fost greşite.

Tu nu poţi birui dacă
ai un obiectiv greşit; nu poţi birui cât timp eşti un egoist, deoarece Dumnezeu
urăşte păcatul şi nu-l va lăsa niciodată să triumfe.

Aşa s-a întâmplat cu
Napoleon, care la 33 de ani era un biruitor al lumii: a sfârşit prin a fi
biruit de păcat.

Dar, oh, mă gândesc
că a mai fost un Om care a murit tot la vârsta de 33 de ani, ca Napoleon, însă
Acela a biruit lumea, a biruit iadul şi orice vrăşmaş al rasei umane; este
vorba de binecuvântatul nostru Domn, Isus Hristos, marele Biruitor.

El nu a venit aici ca
să biruiască lumea pentru Sine, ci obiectivul Lui era să facă voia lui
Dumnezeu, care L-a trimis. Astfel, El nu a luptat pentru a obţine o slavă
personală, ci S-a dat pe Sine.

Când era pe cruce, a
spus: „Dacă aş vrea, Tatăl Mi-ar pune la dispoziţie douăsprezece legiuni de
îngeri ca să lupte pentru Mine
,” dar a refuzat acest lucru, deoarece venise
să biruiască pentru rasa umană căzută în păcat. Prin biruinţa Sa, orice vrăşmaş
al rasei căzute a lui Adam a fost biruit şi pus sub picioarele Sale.

Mă gândesc că pe când
era încă aici, I-au adus un tânăr care era posedat de o mulţime de demoni.
Oamenii îl legaseră cu lanţuri, dar puterea demonilor din el era aşa de mare,
încât le rupsese pe toate în bucăţi, neputând fi biruit.

Duhurile rele îl
scoseseră dintre semenii lui şi i-au făcut casă printre morminte, iar dacă
cineva trecea pe acolo era biruit de el.

Într-o zi, însă, pe
drumul acela a trecut un Om despre care Biblia spune că nu avea o frumuseţe
care să-L facă dorit (poate era cu umerii lăsaţi în jos şi cu părul atârnând pe
umeri), iar când L-au văzut, acei demoni au zis: „Iată timpul potrivit când pot
să-L biruim pe Omuleţul acesta!”

Când omul a ajuns
însă în faţa lui Isus şi când El Şi-a dat ridicat privirea, s-a schimbat foaia,
aşa că în loc să încerce să-L biruiască, demonii din acel îndrăcit au început
să spună: „Isuse, Sfântul lui Dumnezeu, de ce ai venit să ne chinuieşti
înainte de vreme?

Vedeţi? Demonii ştiau
că nu se pot pune cu El. De ce? Pentru că înaintea lor stătea Marele Biruitor.
Fizic, El nu ar fi putut rupe acele lanţuri şi nici n-ar fi putut ţine un
posedat de demoni, dar în El era Puterea Atotputernicului Dumnezeu, înaintea
Căruia trebuia să se plece toate duhurile.

El a biruit
vrăşmaşul, astfel ca urmaşii lui Adam, cei care sunt legaţi de astfel de
duhuri, să aibă privilegiul să le scoată afară folosind Numele Lui, al acestui
Puternic Biruitor.

Apoi, pot să văd cum
într-una din zile, El S-a dus acasă la unul dintre ucenicii Săi, şi anume la
Petru, unde a găsit-o pe soacra acestuia bolnavă de friguri. Fără să spună
vreun cuvânt, Isus i-a atins mâna şi boala a fost biruită. Da, El a biruit
boala pentru rasa lui Adam.

Într-o altă zi, unul
dintre prietenii Lui apropiaţi a murit, în timp ce Isus era plecat într-o călătorie
de patru zile. Când S-a întors, trupul prietenului Său era deja plin de viermi
pentru că trecuseră patru zile de când fusese biruit de moarte.

Oh, pot să-L văd
stând acolo, cu ochii plini de lacrimi şi arătând ca un om obişnuit, dar când
Şi-a deschis gura, a spus: „Lazăre, vino afară!” Imediat moartea a
eliberat sufletul acelui om, din cauză că Puternicul Biruitor vorbise şi Îşi
arătase puterea; arătând ce poate face pentru copiii lui Adam.

Sunt atât de fericit
că El este Prietenul meu! Dacă Isus va mai zăbovi, va trebui să zăcem şi noi
acolo, dar El este Puternicul Biruitor care ne va chema şi pe noi.

Într-o noapte, în
timp ce trecea marea într-o corabie, natura a devenit neascultătoare şi în
clipa când El se odihnea, vântul a început să supere marea, aşa încât valurile
mari erau pe cale să înghită micuţa corabie. Se părea că ajunseseră la capătul
călătoriei, dar când ucenicii speriaţi   
s-au dus şi L-au trezit, El s-a frecat la ochi, după care le-a zis: „Oh,
puţin credincioşilor, unde vă este credinţa?

Cu alte cuvinte, Isus
le zicea: „Unde vă este credinţa după ce M-aţi văzut eliberându-l pe acel
îndrăcit, vindecând febra şi înviindu-i pe morţi?”

După aceea, Şi-a pus
un picior pe marginea corăbiei, a privit în sus spre acele vânturi şi a spus: „Opriţi-vă!
Apoi a privit spre valurile furioase care loveau corabia şi le-a zis: „Opriţi-vă!
Liniştiţi-vă şi voi!

Vânturile şi valurile
au scâncit ca un copilaş în braţele mamei şi L-au ascultat, iar apostolii, acei
prieteni dragi ai Lui, au spus: „Cine este Acesta de porunceşte chiar şi
vânturilor şi apei şi-L ascultă?
” (Luca 8.22-25).

Când au ajuns pe
partea cealaltă a mării, acolo locuia o femeie care auzise despre El. Ea îşi
cheltuise toţi banii încercând să scape de o scurgere de sânge ce o chinuia de
12 ani, dar medicii nu putuseră s-o ajute cu nimic.

Când El a coborât pe
mal, femeia aceea s-a furişat prin mulţime, până a ajuns şi s-a atins de poala
hainei Lui. Şi ce s-a întâmplat? Puternicul Biruitor a biruit boala care-i
sfidase pe toţi medicii şi sângerarea a încetat. Acesta este El.

Moartea lovise o
casă, luându-le fiica de doisprezece ani, iar în timp ce El mergea la ea a
auzit nişte cuvinte: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul!
(Luca 8.49).

Şi noi ajungem uneori
în asemenea situaţii, iar atunci ne gândim că nu mai este nicio şansă, dar El
este încă Acelaşi.

Şi ei s-au gândit că
totul s-a sfârşit, aşa că au pus-o pe un pat şi au început să-i îmbălsămeze
trupul, dar Iair a privit spre Isus. Oh, şi ochii Lui scumpi s-au întors către
el şi i-a zis: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită!” (v. 50).

Apoi, când au ajuns
acolo, a intrat în acea cameră unde se afla sfârşitul timpului. Dar El era
Începutul şi Sfârşitul, aşa că a luat-o pe acea fetiţă de mână şi a spus: „Fetiţo,
scoală-te!
” şi copila s-a ridicat imediat în picioare pentru că moartea
fusese biruită.

Moartea era vrăşmaşul
cel mai mare pe care omenirea l-a avut vreodată, dar într-o zi, El S-a dus la
Calvar şi acolo pe cruce, l-a biruit pe acest vrăşmaş temut. El a biruit lumea
pentru noi toţi.

Şi deşi a murit pe
Calvar, nu s-a sfârşit, pentru că El era Puternicul Biruitor, iar Biblia spune
că S-a dus şi a predicat sufletelor din închisoare, celor care respinseseră
mesajul lui Enoh şi al lui Noe, despre care am vorbit aseară, şi celor din
zilele Sodomei, care-i respinseseră pe proroci. El le-a mărturisit că este
Acela despre care a vorbit fiecare mesaj al prorocilor: Puternicul Biruitor.

Ei trecuseră însă
linia de despărţire între viaţă şi moarte şi nu mai aveau nicio nădejde.

El S-a dus pe
teritoriul duşmanului; S-a dus drept în fundul iadului întunecat şi chiar dacă
a tăcut pe cruce, era totuşi marele şi puternicul Biruitor.

Oh, iar când a ajuns
la porţile iadului (dacă ne-am folosi de o mică dramă aici), diavolul a păşit
în faţă şi I-a zis:

„În sfârşit Te-am
prins! În sfârşit eşti aici. Tot timpul, de-a lungul veacului, am încercat să
nimicesc Sămânţa dar n-am reuşit. L-am ucis pe Abel crezând că Te-am prins;
i-am nimicit pe proroci crezând acelaşi lucru, iar când l-am prins pe Ioan, am
crezut că Te-am prins pe Tine. Acum însă, iată-Te în împărăţia mea, sub
stăpânirea şi sub puterea mea, pentru că ai murit ca păcătos!”

Pot să-L aud pe Isus
răspunzând:

„Satană, Eu sunt Fiul
lui Dumnezeu, Cel născut din fecioară, iar Sângele Meu udă încă crucea. Am
împlinit fiecare cerinţă pentru rasa umană a lui Adam şi am venit aici jos ca
să biruiesc!” Amin.

S-a întins spre
Diavol, a apucat cheile morţii şi ale iadului, iar pe Satana l-a împins în foc,
acolo unde-i este locul.

Vedeţi, El este încă
Puternicul Biruitor.

El S-a întors înapoi
pe Pământ triumfător asupra morţii şi iadului, obţinând biruinţa asupra
mormântului. Şi cum mergea de-a lungul marilor cărări, a auzit cântându-se
nişte imnuri, iar atunci a ştiut că se apropie de porţile Paradisului, unde
aşteptau cei care au urmat mesajul lui Noe şi cei care au primit mesajul
prorocilor, deoarece nu puteau merge în sus.

Pe Pământ, păcatul
era ca o ceaţă, căci sângele taurilor şi al berbecilor nu puteau face ispăşirea
pentru om. Din pricina aceasta, ei erau ţinuţi într-un loc numit Paradis şi nu
putea urca. Doar El, care venise jos, o putea face.

Şi El a păşit spre
uşă, bătând uşor.

Părintele Avraam
deschide uşa, iar când Îl vede spune: „Sara, vino puţin. Nu cumva El este Cel
căruia I-ai copt turta? Nu cumva este Cel ce-a stat sub stejar în acea zi?”

„Ba da”, răspunse ea,
„Acesta este Cel ce a stat cu spatele către cortul meu şi mi-a cunoscut
gândurile când am râs cu privire la ce Ţi-a spus.”

Şi El le-a zis:
„Copii, am venit să vă iau, pentru că am biruit cel mai oribil lucru: păcatul.”

Apoi, undeva în
spatele lui Avraam, văd că se mai mişcă ceva. O, este prorocul Daniel care a
trăit la mult timp după Avraam şi care spune, văzându-L:

„Aceasta este Piatra
pe care am văzut-o desprinzându-se din munte fără ajutorul vreunei mâini,
piatra care urma să nimicească împărăţiile lumii.”

Cineva a venit în
fugă… Cine este? O, este prorocul Ezechiel, care a privit spre El peste
umărul prorocului Daniel şi spus:

„Iată lumina
strălucitoare pe care am văzut-o învârtindu-se în aer!”

Fiecare din ei L-au
prezentat în felul cum L-au văzut.

Oh, dar cum va fi
când Îl vom vedea ca Trandafirul din Saron, ca Crinul din vale, sau ca Cel mai
frumos din zecile de mii? Cum va fi când Îl vom vedea ca Alfa şi Omega, Începutul
şi Sfârşitul, Rădăcina şi Vlăstarul lui David, sau ca Steaua strălucitoare a
dimineţii?

El a ieşit din
mormânt Biruitor, dar peste Pământ era încă o mare ceaţă a păcatului, ce
trebuia biruită şi ea. Şi cu propriul Său Sânge, El a biruit şi atmosfera de
deasupra. Binecuvântat să fie Numele Lui sfânt.

El a tăiat ceaţa
iadului din loc în loc, până a făcut o gaură în cer, astfel ca copiii pierduţi
ai lui Adam să se poată ruga spre Biruinţă.

El a biruit
atmosfera; a biruit păcatul; a biruit moartea, iadul şi mormântul şi a intrat
Biruitor, ducându-Se cu sfinţii Vechiului Testament dincolo de lună şi de
stele.

O, ce marş triumfător
trebuie să fi fost acela, împreună cu adevăratul Biruitor!

După o vreme, în faţa
lor apare acea Cetate glorioasă, iar Avraam îi spusese Sarei:

„Vino aici, dragă!”
iar ea îl ia pe Isaac, Isaac îl ia pe Iacov, iar Iacov pe Iosif şi vin cu
toţii.

„Aceasta este Cetatea
pe care a văzut-o tata”, spuse Isaac „Cetatea al cărei Ziditor şi Făcător este
Dumnezeu! Iată că suntem aproape de porţile ei!”

Deşi acolo erau o
mulţime de oameni mari, niciunul din ei nu a putut s-o biruiască. A trebuit
Unul care să vină jos şi s-o biruiască.

Chiar dacă Avraam a
biruit multe încercări, şi la fel Isaac, Iacov şi Iosif, doar Unul singur a
putut birui păcatul, şi anume:  Domnul
Isus.

Şi în timp ce
mărşăluiau în frunte cu Isus, au văzut strălucirea porţilor de mărgăritar.
Văzând acea mulţime, îngerii au început să urce pe ziduri. Şi sfinţii Vechiului
Testament au început să strige:

Porţi,
ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei,
Puternicul Biruitor
!” (Psalmul 24.7).

Şi îngerii au
întrebat: „Cine este Acest Împărat al slavei?” (v. 8).

Domnul cel tare
şi puternic; Domnul cel viteaz în luptă!
” au răspuns sfinţii Vechiului
Testament.

Porţile s-au deschis,
iar El a pus la poartă vechea cruce zgrumţuroasă, pentru ca orice bărbat sau
femeie care vor trece prin acea poartă, să se plece înaintea ei şi să-L
recunoască pe El ca fiind Puternicul Biruitor, în timp ce zecile de mii de
îngeri strigau şi-L lăudau pe Domnul, pe acest mare şi puternic Biruitor care a
eliberat robii şi a dat daruri oamenilor.

El nu Şi-a aşezat
tronul la Arcul de Triumf, ca Adolf Hitler, ci pe Tărâmul gloriei, iar îngerii
cântau şi lăudau Steaua dimineţii în timp ce venea pe străzile veşniciei ca
Puternicul Biruitor care a biruit păcatul lumii şi i-a izbăvit pe cei drepţi în
mod triumfător.

Iată-L ajuns înaintea
tronului pe care stătea marele IaHVeH, a căzut în genunchi şi a spus: „Tată, am
isprăvit lucrarea pe care Mi-ai încredinţat-o, am plătit preţul pentru păcat şi
am luat cheile morţii şi ale iadului, căci vrăşmaşul Tău este învins. Aceştia
sunt cei care au aşteptat cu răbdare acest ceas.”

Şi-L pot auzi pe
Tatăl spunând: „Vino aici pe tronul Meu, Fiule, şi stai pe el până îi voi pune
sub picioarele Tale pe toţi vrăşmaşii.”

Marele Biruitor S-a
aşezat pe tron, iar noi ne încredem în Cuvântul Său, credem fiecare făgăduinţă
pe care ne-a dat-o şi ne încredem pe deplin în El.

În seara aceasta mă
predau pe deplin Lui, atât cu sufletul cât şi cu trupul şi cu sufletul.

Eu aştept a doua Lui
venire în slavă

Când sunt trist, mă
încred în El.

Când sunt bucuros, mă
încred în El.

Când sunt bolnav, mă
încred în El.

Şi când mă pierd, mă
încred în El.

Orice mi s-ar întâmpla,
mă încred în El.

În clipa aceasta
mi-am amintit ceva ce nu am mai spus niciodată în public. Voi ştiţi că mama mea
este indiancă, iar mie îmi plac mult pădurile. Nici convertirea nu a luat acest
lucru din inima mea. Oh, cât îmi plac de mult munţii şi pădurile! Ele sunt
recreerea mea.

Zilele trecute am
discutat cu soţia mea şi i-am spus:

„Draga mea, Dumnezeu
m-a ajutat în tot ce am făcut. Astfel, deşi sunt doar un biet pescar, am reuşit
să prind peşti care au fost declaraţi recorduri naţionale şi am pescuit în
locuri periculoase, unde n-ar îndrăzni să păşească niciun pescar.”

În toate Domnul a
fost cu mine. Cu o biată puşcă am reuşit să nimeresc ţinta de la 200-300 de
yarzi şi asta de 33 de ori, deşi nu sunt un ţintaş prea bun. Este meritul Lui.

Îmi amintesc că
tocmai mă căsătorisem şi mă gândeam că sunt un vânător înnăscut, aşa că nu mă
pot rătăci în pădure. Pe atunci Billy era micuţ, iar mama lui murise de vreo 5
ani, aşa că m-am căsătorit cu Meda.

Am plecat împreună cu
ei în pădure şi i-am lăsat într-un mic adăpost până la sosirea pădurarului,
care urma să ne deschidă cabana. Le-am spus că până vine pădurarul mă dus să
vânez o căprioară, iar după aceea voi merge cu el la vânătoare de urşi.

În noaptea aceea a
fost foarte frig, aşa că a trebuit să punem copilul între noi ca să nu îngheţe,
iar dimineaţa am plecat în munţi, la vânătoare de căprioare.

Mă gândeam că cunosc
bine munţii Adrrodacks şi orice copac, dar atunci când ajungi să crezi că ştii
ceva, trebuie să-ţi dai seama că nu ştii nimic. Aşa spune Scriptura.

Astfel, am urcat şi
am coborât câteva dealuri, apoi am observat un râs şi am început să-l urmăresc,
pentru că ştiam că el umblă după cocoşi de munte, dar nu l-am putut prinde.

Atunci m-am gândit să
urmăresc un urs, aşa că am trecut peste un mic şanţ, după care m-am îndreptat
spre lacul numit: „Uriaşii”. În timp ce eram acolo, am observat ceva negru care
se mişca în tufişuri.

Oricine ştie că un
vânător nu trage niciodată în ceva nesigur, pentru că nu ştie în ce trage: ar
putea fi chiar un om acolo. Astfel, am aşteptat să iasă la un loc deschis, iar
atunci am văzut că era un ţap. L-am împuşcat, iar în clipa aceea mi-am amintit
că i-am promis soţiei că mă voi întoarce la ora 2.00, aşa că am pornit repede
înapoi. Începuse să se lase ceaţa, aşa că am urcat pe o ridicătură mică,
zicându-mi: „Mă urc aici, căci ştiu unde m-am întors la dreapta.” după care am
plecat mai departe. După ce am mers destul de mult, am ajuns exact la locul
unde împuşcasem ţapul. Am pornit din nou, dar am ajuns din nou în acelaşi loc.

Indienii numesc
aceasta: „Umbletul morţii”.

Am pornit din nou,
fără busolă, iar vântul începuse să bată cu putere. Oricine ştie că atunci când
începe să se lase ceaţa în munţi, abia îţi mai poţi vedea mâna. Astfel,
singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut atunci, este să te aşezi undeva, să
mănânci ceva şi să aştepţi să treacă totul.

Dar eu nu am putut
face aceasta, deoarece soţia şi copilul meu erau în pădure şi mă temeam că vor
muri din pricina viscolului, aşa că am încercat încă o dată.

După ce am mers o
bună bucată de vreme, m-am gândit: „Ei bine, m-am rătăcit!” dar imediat după
aceea,   mi-am zis: „Stai puţin, Bill
Branham! Tu nu te-ai rătăcit, ci doar aşa crezi, aşa că aşează-te puţin jos!”

În timp ce mă aşezam,
vântul a început să bată mai puternic viscolind zăpada. Mă gândeam la soţia
mea, care nu mai fusese niciodată în viaţa ei în munţi. Ne-am dus doar la ţară
şi înapoi, aşa că ce se va face ea dacă eu mă rătăcisem în munţi? Cu siguranţă
şi ea şi copilaşul vor muri până în zori.

Atunci mi-am zis: „O,
dacă eşti un bun om al pădurii, nu poţi să te rătăceşti! Tu ai un instinct care
îţi spune încotro s-o apuci. Deci, dacă atunci când ai urcat, vântul îţi era în
faţă, când cobori trebuie să-ţi fie în spate!”

Am început să merg în
aşa fel încât să am vântul în spate, dar curând Ceva a început să-mi spună: „Eu
sunt Ajutorul tău în vreme de necaz!”

Atunci mi-am zis:
„Ceva nu este în ordine cu mine, pentru că am început să aud voci!” după care
mi-am scuturat capul şi am spus: „Vino, băiete! Dă-i drumul căci eşti pe drumul
cel bun!” Apoi am luat puşca şi am pus-o pe umăr zicând: „Puşcă bătrână, tu ai
fost de multe ori cu mine şi ştiu că mă vei ajuta să trec şi prin aceasta.”
Nici prin gând nu îmi trecea că mă îndreptam exact spre Canada şi nu spre locul
unde se afla soţia mea.

Acel Glas a continuat
însă să-mi vorbească: „Eu sunt Domnul; Eu sunt Ajutorul de care ai nevoie în
timp de necaz!”

Am mers mai departe
şi mai departe, până când      m-am
oprit, mi-am rezemat puşca de un copac, mi-am pus pălăria de vânătoare jos, am
îngenuncheat şi am spus:

„Doamne, eu nu sunt
un om al pădurii, ci sunt un nenorocit, un mizerabil şi un rătăcit. Ştiu că nu
sunt vrednic să trăiesc, dar Te rog să ai milă de soţia şi de copilaşul meu.”

Până atunci crezusem
că pot birui orice furtună şi că pot răzbate orice pădure, dar acum ştiam că nu
sunt nici pe departe un biruitor.

În timp ce mă rugam,
m-am simţit cu adevărat bine, apoi m-am ridicat şi am spus:

„Instinctul îmi spune
să merg drept înainte!” şi am pornit la drum cu lacrimile şiroind pe obraji.
Poate că nu vă vine să credeţi, dar am simţit că Puternicul Biruitor şi-a pus
mâna pe umărul meu. Atunci m-am oprit şi m-am gândit: „Sunt singur în locul
acesta…Cine a venit de după copaci şi şi-a pus mâna pe umărul meu?”

Am venit în jur, dar
nu era nimeni. Când m-am uitat însă spre stânga şi spre dreapta, am văzut că
vântul a risipit ceaţa, aşa că se observa vârful turnului de pe munte, turnul
Hurricane, unde îl ajutasem pe pădurar să ducă firele de telefon. Atunci mi-am
dat seama că drumul pe care apucasem mă ducea la moarte, pentru că mergeam
exact în sens opus, dar El este Ajutorul de nădejde în timp de necaz.

M-am întors repede şi
am pornit în direcţia turnului, pentru că norii se adunau din nou. Era doar o
„gaură” mică prin care se putea vedea turnul.

Ce era aceasta? Mâna
Lui puternică, ce biruise vânturile şi valurile. Aceeaşi Mână a dat acum ceaţa
la o parte ca să salveze un biet nenorocit. El este încă viu; este Puternicul
Biruitor.

Am privit spre turn.
Ceaţa se coborâse din nou, dar ştiam că trebuie să merg înainte; ştiam că nu am
voie să schimb direcţia orice mi s-ar fi ivit în cale.

Se făcuse întuneric.
Prin faţa mea săreau căprioare şi tot felul de animale, dar nu mă mai
interesau. Mergeam înainte zicând: „Eu mă încred în Domnul şi stau pe Cuvântul
Lui.”

Se făcuse deja
întuneric de-a binelea. M-am gândit: „Dacă aş putea ajunge cu mâna la sârma de
telefon!” Ştiam că traversează muntele pe undeva, pentru că îi ajutasem la
punerea ei, şi mă gândeam că singura mea şansă era să pun mâna pe fir.

Eram pe punctul să
renunţ, când am atins cu mâinile ceva. Era sârma. Nu aş fi lăsat-o din mână
pentru nimic în lume. Mi-am luat pălăria, mi-am aruncat puşca jos şi am plâns
ca un copil, deoarece ştiam că la capătul acelui fir de telefon se aflau soţia
şi copilaşul meu care mă aşteptau. Ţinându-mă tot timpul de sârmă, am mers mai
departe până am ajuns în siguranţă lângă cei dragi.

Fraţilor, odată când
am fost mai pierdut decât atunci când m-am rătăcit în pădure, am auzit un Glas
care mi-a spus: „Eu sunt încă Puternicul Biruitor!”

Atunci El mi-a
curăţat păcatele, apoi am primit Puterea Atotputernicului Dumnezeu care m-a
scuturat din cap până-n picioare. Din clipa aceea, nu L-am mai lăsat niciodată
din mână, şi ştiu că la capătul acestui drum, mă aşteaptă Mântuitorul şi cei
dragi ai mei, pe care nădăjduiesc că-i voi vedea într-o zi.

Voi merge pe drum
ţinându-mă de „firul slavei” Lui, care mă duce la cruce în veşnicie şi mă
încred în El până voi muri, pentru că i-a biruit pe toţi vrăşmaşii.

El a biruit păcatele
mele; a biruit căile mele, iar astăzi sunt mai mult decât biruitor prin Isus
Hristos care a biruit pentru mine.

Dacă nu Îl
cunoaşteţi, acum este timpul s-o faceţi, în timp ce ne vom pleca capetele
pentru un moment de rugăciune.

În timp ce orga cântă
încet, mă întreb dacă v-aţi pus mâna în mâna Lui? Aţi simţit vreodată
deosebirea? Poate că aţi dat mâna cu predicatorul, ceea ce este bine, dar aţi
atins vreodată mâna Biruitorului?

El a biruit judecata
voastră, de aceea, voi nu mai trebuie să muriţi, nici să mergeţi la judecată.
Puneţi-vă mâna în Mâna Lui.

Dacă printre noi se
află vreun bărbat sau vreo femeie; vreun băiat sau vreo fată, care nu au făcut
niciodată aceasta, n-aţi vrea să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Frate Branham,
roagă-te pentru mine, căci doresc să mă ating şi eu de mâna Lui.”

Dumnezeu să te
binecuvânteze, domnule.

Dumnezeu să te
binecuvânteze, doamnă. Mai este cineva? Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi.

Spuneţi: „Eu vreau să
ating mâna Puternicului Biruitor!”

Dumnezeu să vă
binecuvânteze şi pe voi, pe cei din spate.

„Eu doresc să ating
mâna Lui!”

Este o mare diferenţă
între a atinge mâna Lui şi o altă mână, pentru că El este Puternicul Biruitor.

Singuri, voi nu
puteţi birui, ci depindeţi de El.

Mai este cineva care
doreşte să-I atingă mâna?

Ridicaţi mâna spre El
şi spuneţi: „Doamne, ai milă de mine!”

Dumnezeu să vă
binecuvânteze şi pe cei aflaţi la balcon.

Mai este cineva care
vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, ai milă de mine. Frate Branham, eu am
venit la aceste adunări şi L-am văzut pe Dumnezeu descoperindu-Se, de aceea
doresc să mă atingă şi pe mine. Vreau să simt atingerea Lui; vreau să simt acel
fior care-mi spune că sunt iertat şi că pot merge acasă cu El. Vreau ca atunci
când va veni acel ceas groaznic, după ce Biserica Lui va fi luată sus, să am şi
eu mâna în Mâna Sa.”

Dumnezeu să vă
binecuvânteze şi pe cei de lângă perete. De când aşteptăm, încă vreo 30 de
mâini s-au ridicat, încă vreo 30 de păcătoşi care doresc mila lui Dumnezeu.

Acum, în timp ce stăm
cu capetele plecate, toţi creştinii să se roage. Haideţi să murmurăm încet o
cântare, iar cei ce sunt îndemnaţi să ridice mâna, s-o facă.

Fără nimic în schimb,

Sângele Tău s-a
vărsat pentru mine.

Deoarece am promis,
eu cred.

O, Miel al lui Dumnezeu,
eu vin!

Aşa cum sunt, eu nu
doresc

Sufletul să-mi ajungă
în întuneric,

Ci la Tine, al cărui
sânge

Poate curăţi orice
pată, vin.

O, Miel al lui
Dumnezeu, eu vin.

Dumnezeu să vă
binecuvânteze.

El vă vede pe toţi
cei ce credeţi că sunt slujitorul Lui şi aţi ridicat mâna, iar Cuvântul Său
spune:

Pe cel ce vine la
Mine, nu-l voi izgoni afară.
” şi: „De vor fi păcatele voastre cum e
cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face
ca lâna.
” (Ioan 6.37; Isaia 1.18).

Simpla atingere a
mâinii Sale aduce biruinţa asupra păcatului, pentru că El vă biruieşte firea;
vă biruieşte dorinţele, apucăturile şi viaţa veche. De ce aceasta? Pentru că El
este Atotputernicul Biruitor.

Nu aţi vrea să vă
predaţi Lui în seara aceasta? Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Să nu uitaţi că şi
noi vom merge într-un marş al triumfului, dar nu pe sub Arcul de Triumf, ci pe
sub vechea cruce zgrumţuroasă, pentru că într-o zi El va veni după noi. Chiar
dacă viermii vor distruge trupul acesta, chiar cu ochii aceştia Îl vom vedea pe
Puternicul Biruitor, pentru că El nu-ţi poate nega făgăduinţa dată.

El este Dumnezeul
cerurilor şi chiar acum se află printre noi…

Dumnezeu să vă
binecuvânteze pe toţi cei care aţi ridicat mâinile.

O, Tată îndurător,
acesta este un moment glorios. Ce bine ar fi dacă această micuţă audienţă ar
putea vedea ce se întâmplă!

Prin credinţă, eu
cred că îngerii flutură steaguri albe, iar mamele, ale căror suflete se află
sub altar, se bucură împreună cu ei pentru că copiii lor vin acasă.

Diavolul este învins,
iar împărăţia lui întunecată nu mai are nicio putere, pentru că noi suntem cu
El, cu Puternicul Biruitor, cu Steaua dimineţii care este deasupra noastră.
Vechea cruce zgrumţuroasă merge înaintea noastră, curăţându-ne drumul.

O, sfântule Dumnezeu,
ţi-i prezint pe aceşti oameni convertiţi şi mă gândesc că Tu ai spus: „Nimeni
nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.
” (Ioan
6.44).

Doamne Isuse, acum ei
Îţi aparţin, pentru că Tatăl i-a atras, iar ei au ridicat mâna. Ei sunt
darurile de iubire, darurile harului, pe care ţi le face Tatăl, de aceea,
primeşte-i în Împărăţia Ta, Dumnezeule. Dă-le botezul cu Duhul Sfânt şi pune-i
pe câmpul de luptă sub steagul vechii cruci, cu Isus Puternicul Biruitor,
care-i va călăuzi pe calea cea bună.

Binecuvântează-i,
Doamne şi binecuvântează-i pe toţi cei care au ridicat mâna. Mai dă-le o şansă
celor ce stau încă pe gânduri şi fă-i să spună chiar acum, în inima lor: „Da,
Doamne!”

Noi nu îi cunoaştem,
dar Tu îi cunoşti, de aceea Te rog să-i salvezi şi să-Ţi aduni astfel slavă,
deoarece ştim că trăim în timpul când se va da răsplata şi apoi va veni
judecata lumii.

Dumnezeule, Te rog
pentru aceşti nou-născuţi: descoperă-Te în faţa lor şi arată-Ţi Prezenţa, ca să
vadă care este deosebirea între a trăi cu Tine şi a merge la o biserică.

Este cu totul altceva
să fii născut în Împărăţia Împăratului şi să fii prieten cu marele Biruitor
care a biruit moartea, păcatele, firea veche şi toate deziluziile.

Dă-le aceasta, Tată,
pentru că Ţi-i dăruim în Numele Domnului Isus. Amin.

Oh, nu vă simţiţi cu
adevărat bine? Eu Îl iubesc, voi nu?

Ştiu că aceasta este
o seară minunată pentru vindecare, pentru că El este Puternicul Biruitor.

Mâine dimineaţă, cât
se poate de repede, ar trebui să vă găsiţi o biserică bună, în care să vă
botezaţi şi să primiţi Duhul Sfânt.

Voi ştiţi că în ziua
cincizecimii, Petru a spus: „Pocăiţi-vă!”, ceea ce aţi făcut, şi „fiecare
din voi să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor
voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa
aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe
acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.

El v-a chemat, de
aceea, acum sunteţi candidaţi pentru primirea Duhului Sfânt, iar apoi veţi fi
puşi în slujba Domnului.

Noi vă urăm bun-venit
în Împărăţia lui Dumnezeu. Ne bucurăm să vă avem ca fraţi şi surori şi dorim ca
harul lui Dumnezeu să se odihnească peste voi, dragi prieteni.

Acum ne vom ruga
pentru bolnavi, de aceea dorim ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările Sale
peste noi toţi.

Aţi împărţit numere
de rugăciune?

Noi stăm aici pentru
prima dată; este exact tabloul când Filip l-a găsit pe Natanael şi l-a adus
înaintea Domnului Isus, iar pe drum i-a vorbit despre lucrurile făcute de Isus.

Mi-l pot imagina pe
Natanael zicând: „Păi, stai puţin, eu nu cred aceasta; nu cred că Omul acesta
poate şti ceva despre mine!” dar când a ajuns în faţa lui Isus, El l-a privit
ţintă şi a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este niciun
vicleşug.

Mirat, Natanael l-a
întrebat: „De unde mă cunoşti? Tu nu m-ai văzut niciodată până acum.”,
iar Isus i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când
erai sub smochin.
Atunci, când erai la mai mult de 30 de mile depărtare de
locul acesta, te-am văzut rugându-te.”

Când a auzit aceste
cuvinte, Natanael a spus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
Împăratul lui Israel.
” (Ioan 1.45-49).

Câţi din cei prezenţi
în audienţă nu au numere de rugăciune, dar doresc ca Domnul Isus să-i vindece?
Ridicaţi mâna. În ordine. Este bine.

Biblia spune că El
poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre, de aceea, atingeţi-L şi veţi
vedea ce vă va spune; veţi vedea că vă va vorbi la fel ca femeii de la fântână.

Domnule, aş vrea să
vorbesc puţin cu tine.

Dacă ai fi bolnav,
i-ar eu te-aş întreba:

„Eşti bolnav?” mi-ai
răspunde: „Da, domnule.”

„Şi cei ai?”

„Păi, am o tumoare”
sau „TBC” sau orice altceva.

Atunci eu aş putea
adăuga: „Ei bine, tu vei fi bine, domnule. Du-te şi ai încredere.” S-ar putea
să ai încredere, dar aceea nu este o minune, pentru că cel ce-ţi vorbeşte este
doar un om.

Acest lucru nu ar
scoate în evidenţă supranaturalul, ci ar fi doar o dovadă de credinţă, este
adevărat?

Isus a spus însă: „Eu
nu fac nimic de la Mine însumi, ci doar ceea ce-Mi arată Tatăl.
” Câţi din
voi ştiu că El a spus aceste cuvinte în Ioan 5.19? Şi pentru că cuvintele Lui
sunt adevărate, înseamnă că nu a făcut niciodată vreun lucru până nu I-a arătat
Tatăl. El a văzut mai întâi o vedenie, cum s-a întâmplat cu femeia de la
fântână şi toate celelalte cazuri.

Deci, dacă El îmi va
face cunoscut necazul tău, motivul pentru care eşti aici, sau ceva din viaţa
ta, ceva despre care eu nu ştiu nimic şi care ţi-ar dovedi că El este aici, ai
crede? Da? Dar audienţa va crede?

Mă uit la cei aflaţi
în primul rând şi nu cunosc pe nimeni, afară de Rosella, care stă aici. O
cunosc pe această tânără care a fost eliberată de duhul ce o făcuse o roabă a
alcoolului. El i-a spus însă că era alcoolistă şi în ce păcat se afla.

Oare cum se numea
tânăra aceea care a fost dansatoare? Parcă a fost catolică, dar El a chemat-o.
A fost aseară aici….Cum se numea, soră? „Eileen”.

Aşa….Eileen, eşti
aici în seara aceasta? Dacă eşti, aş vrea să ridici mâna. Ea a fost una din
partenerele lui Fred Astair, apoi s-a lăsat prinsă de droguri şi de celelalte
lucruri, dar Duhul Sfânt a chemat-o afară. Acum s-a convertit şi se află pe
câmpul de misiune al Domnului.

Acelaşi lucru s-a
întâmplat şi cu Rosella: după ce a fost scoasă din închisoare, s-a dedicat
lucrării Domnului. Când a venit era o nenorocită, o mizerabilă şi o alcoolică
ce îşi irosea viaţa prin sălile de dans. Umbla cu paltonul descheiat, iar în
buzunar avea o sticlă de whisky. Medicii cei mai renumiţi din oraş spuneau că nu
mai este nicio speranţă pentru ea, dar într-o zi L-a întâlnit pe Puternicul
Biruitor, iar în seara aceasta o puteţi vedea stând aici: o adevărată doamnă,
drăguţă şi decentă, un trofeu al harului veşnic al lui Dumnezeu.

Medicina nu a putut
s-o vindece, dar Puternicul Biruitor a biruit orice ispită, orice obicei rău,
orice legătură a diavolului, făcând din Rossela o mărturie vie şi nu doar din
ea, pentru că sunt mii şi mii ca ea.

Tot ce vi se cere
este să credeţi.

Domnule, dacă El
ţi-ar spune ceva ce eu nu ştiu, ai vedea că acest lucru vine din supranatural.
Dacă însă credeţi că aceasta vine de la diavolul, veţi primi „răsplata”
diavolului.

Eu nu ştiu nimic,
pentru că sunt un om ca şi voi,  dar dacă
El îmi va descoperi ceva, tu vei putea judeca dacă este adevărat sau nu. Şi
dacă El ştie ce a fost, ştie şi ce va fi.

Mă uit la omul
acesta, dar nu îi citesc gândurile. Dumnezeul cel Atotputernicul din ceruri,
care este Judecătorul meu, ştie că nu fac aceasta, ci aştept doar harul Său.

Petru şi Ioan i-au
spus ologului: „Uită-te la noi!” iar Isus a atras-o pe femeia de la fântână să
discute cu El, prin cuvintele: „Dă-mi să beau!” după care discuţia a
continuat până a văzut unde era păcatul ei.

Acelaşi lucru se
întâmplă aici.

Eu am predicat până
acuma, iar pentru aceasta am avut peste mine o ungere, dar ceea ce se petrece
acum este altceva, şi tu nu poţi trece repede de la una la alta…

Într-o zi, Dumnezeu
îmi va da un manager adevărat care să predice, iar atunci voi putea avea
servicii mai lungi.

Domnule, tu nu eşti
aici pentru tine, deoarece eşti un om sănătos, ci te rog pentru altcineva,
pentru o rudă a ta.

Aceste rude ale tale
nu locuiesc în Statele Unite, ci sunt într-o ţară de dincolo de ocean, în
Norvegia. Oraşul lor se află într-o zonă deluroasă, iar persoana pentru care
ceri vindecarea este cumnatul tău, care are tensiune mare.

Văd apărând şi o
femeie: este nepoata ta şi este surdă. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”.

Ei bine, dacă El ştie
aceste lucruri, ştie şi viitorul, iar când a fost pe pământ a spus: „Facă-se
după credinţa ta!

Credeţi aceasta?
Atunci haideţi să ne rugăm.

Dumnezeule îndurător,
înaintea acestor nou născuţi care văd marele Tău Duh Sfânt lucrând în trupul
Bisericii, Te rog să rezolvi dorinţa inimii acestui bărbat, în Numele lui Isus
Fiul Tău. Amin.

Dumnezeu să te
binecuvânteze, domnule.

Vino, doamnă. Cred că
nu ne cunoaştem, sau dacă da, te rog să ridici mâna pentru ca audienţa să ştie
acest lucru.

Dacă Domnul Isus îmi
va descoperi ceea ce Îi ceri, vei crede şi vei accepta salvarea şi rezolvarea
cererii din inima ta? Bine. Şi tu te afli aici pentru altcineva, iar batista pe
care o ai în mână este tocmai pentru aceasta. Acel cineva pentru care mijloceşti
este o femeie mai tânără decât tine, mai exact este fiica ta. Ea este extrem de
nervoasă şi are ceva la gât; are guşă. În plus, are un mare necaz: ea are un
copil care arată cam de cinci ani şi care este cuprins de un demon. Fiica ta nu
este salvată, ci este o păcătoasă, iar soţul ei este catolic. Acesta este
adevărul.

Ia batista şi du-te
la ei fără să te îndoieşti, căci Dumnezeu îţi va răsplăti credinţa. Amin.

Domnul să te
binecuvânteze, soră. Crede numai.

Aici este o doamnă pe
care n-am mai văzut-o niciodată, este adevărat? Ridică mâna să vadă şi
audienţa…

Care este problema
ta, băieţelule? Te rugai, nu-i aşa? Doreşti vindecarea pentru tatăl tău, care
are ceva la spate, nu-i aşa? Este în ordine. Să nu te temi, căci acel duh îl va
părăsi şi va fi bine. Crezi? În ordine.

De ce s-a atins
micuţul? El nu s-a atins de mine, ci de Hristos, de Cel ce este Marele Preot
care poate simţi neputinţele noastre. Cred că întreaga audienţă ar trebui să
fie pe deplin convinsă de acest lucru.

Acum voi vorbi puţin
cu femeia de aici. Da, ea a venit aici din pricina problemei pe care o are cu
fierea, şi mai are pe cineva pe inimă. O, în ce stare este persoana aceea! Este
vorba de fratele tău, care se află într-un ospiciu de nebuni. El este orb şi va
surzi. Îl accepţi chiar în clipa aceasta pe Puternicul Biruitor, în numele lui?
Da? Atunci Domnul îţi va da ceea ce ai cerut, soră. Aş dori să atingă batista
aceea.

O, Dumnezeul cerului,
Te rog să-i eliberezi pe amândoi, în Numele lui Isus. Amin.

Crede şi nu te îndoi,
pentru că Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!
(Marcu 9.23b).

Doamnă, presupun că
ne întâlnim pentru prima dată. Nu fii speriată şi nici nu-ţi mai face griji,
pentru că totul este în ordine. Te temi că se întâmplă ceva… Ştii la ce mă
refer şi nu voi spune aici. Din pricina aceasta eşti foarte speriată, dar nu te
teme, căci totul va fi bine; totul se va sfârşi cu bine.

Dacă Domnul îmi va
descoperi pentru ce te rogi, eşti dispusă să accepţi? Văd că suferi de o boală
femeiască…Te văd învelită cu un cearceaf alb. O, este o operaţie! Da, tocmai
ai avut probleme din pricina acele probleme femeieşti şi operaţia nu se
vindecă. Din cauza aceasta eşti aici. Acesta este adevărul.

Apoi văd că ai ceva
în jurul braţului. Da, ai tensiunea scăzută şi eşti extrem de nervoasă. Tu nu
eşti din oraşul acesta, iar atunci când ai plecat de acasă, te-ai aşezat lângă
un pat şi te-ai rugat Domnului să te ajute să ajungi în rândul de rugăciune.

Aceasta este „Aşa
vorbeşte Domnul!”! Văd că vei pleca din acest oraş spre Rockferd, Illinois.
Du-te, crede şi vei fi bine.

Dumnezeu să aibă milă
de tine.

Presupun că nu ne
cunoaştem, este adevărat domnule? Tu m-ai văzut la întâlniri, dar nu am
discutat niciodată unul cu celălalt.

Dacă Domnul îmi va
descoperi pentru ce ai venit aici, vei crede din toată inima?

Provoc şi audienţa să
creadă.

Priviţi: lui Moise
i-au fost date două semne, iar după ce le-a văzut Israelul, l-au urmat. Dar
adevărul este că ei nu l-au urmat pe Moise, ci pe Dumnezeu, care i-a călăuzit
prin acel Stâlp de Foc. Moise era un om, dar Dumnezeu era Dumnezeu, iar astăzi
este încă Acelaşi.

Acum, vedeniile
acestea nu sunt altceva decât credinţa oamenilor. Ele sunt provocate de voi şi
arată ceea ce se întâmplă în jur.

Adunarea pe care
urmează s-o avem în Africa, este ceea ce ni s-a arătat într-o vedenie. Vedenia
vine când Dumnezeu Îşi foloseşte darul şi arată ceea ce vrea El.

Deci, vedeniile sunt
provocate de credinţa voastră care-L atinge pe El. Aceasta înseamnă că pot veni
câteva sute de vedenii, ceea ce este foarte greu pentru mine, deoarece mă fac
tot mai slăbit.

O vedenie mă slăbeşte
mai mult decât o predica de două ore.

Aşadar, bărbatul
acesta spune că nu ne cunoaştem, dar Domnul ştie totul despre el şi despre
mine. Prin faptul că nu-l cunosc, eu nu pot spune nimic despre el, dar Domnul
îmi poate descoperi.

Câţi vor spune:
„Amin, voi crede!”?

Aş vrea să vorbesc
puţin cu tine, domnule, ca să văd ce va spune El. Te văd cum încerci să te
ridici de pe un scaun. O faci foarte încet pentru că ai artrită. Ai ceva şi la
plămâni…iar acest lucru ţi l-a provocat un praf de rocă.

Vedeţi? Câţi din voi
cred acum?

Cu cât discutăm mai
mult, văd mai multe lucruri. Noi am putea continua discuţia ca să vedeţi cât de
adevărat este acest lucru.

Vă spun sincer că eu
nu mai ştiu ce a spus El, până când Leo sau unul din băieţi nu derulează banda
ca s-o ascult şi eu. De ce aceasta? Pentru că nu sunt eu, ci El. Eu mă dau la o
parte şi-L las pe El, apoi privesc ceea ce-mi arată şi vă spun întocmai.
Desigur, voi auziţi vocea mea, dar nu sunt eu, ci este El; El se foloseşte de
vocea mea. Asta este tot.

Se pare că înţelegeţi
ce vă spun.

Femeia aceasta
doreşte să mă rog pentru ea, deoarece are o umflătură în ureche. Crezi că
Domnul Dumnezeu va îndepărta umflătura din urechea ta şi te va face bine? Dacă
crezi, ridică mâna şi acceptă vindecarea.

În ordine. Tu poţi
avea ceea ce ai cerut.

Ce a atins ea?

Hai să mai discutăm
puţin, domnule, ca să vedem ce mai spune El. Acum văd ceva ca prin ceaţă. Nu
este praf, ci este ceva legat de praf, iar medicul ţi-a spus că acel lucru ţi
s-a depus pe plămâni.

Tu nu eşti din oraşul
acesta, ci vii dintr-un loc unde sunt copaci de esenţă tare şi locuieşti în
apropierea unui râu. Este un râu mare, este Ohio, iar tu locuieşti în Lola,
Kentucky, un orăşel mic situat pe malul râului Ohio. Acesta este adevărul,
domnule William H. Beeler, iar dacă vrei să-L crezi pe Domnul, du-te acasă şi
fii sănătos.

Crezi? Atunci du-te
acasă şi fii bine. Domnul să te binecuvânteze, fratele meu.

Dar tu, crezi că El
îţi va vindeca diabetul şi vei fi bine? Deci crezi….Mă refer la doamna aceea
mai în vârstă care se uită la mine. Ea are diabet şi o boală de inimă. Aşa
este, doamnă. Acum poţi merge acasă şi să fii bine. Amin.

Doamnă, pune-ţi
mâinile peste femeia de culoare de lângă tine, pentru că ea suferă de o boală
de stomac. Aşa este. Şi doamna de lângă ea suferă tot de o boală de stomac, dar
acum nu o mai aveţi pentru că Domnul vă face bine.

Tu te temi că artrita
de care suferi te va face invalid, dar acest lucru nu se va întâmpla dacă vei
crede. Vei crede? Atunci du-te şi fii bine. Domnul să te binecuvânteze.

Voi credeţi? Cu
toţii?

O inimă, o simţire…

Tu te rogi pentru un
băiat care este bolnav mintal şi nu este salvat. Crezi că Domnul îl va face
bine? Crezi, domnule? În ordine. El o face chiar acum. Amin. Crede numai.

Vino, doamnă. Tu ai o
problemă femeiască, ai ceva ce este normal la vârsta ta, dar doreşti să mă rog
pentru boala ta de inimă.

Dumnezeu te va
vindeca dacă vei crede. Vei crede? Bine, atunci du-te, crede şi nu te îndoi.

Acum daţi-mi voie să
vă întreb ceva: Biblia spune: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor
crede…
” Aţi citit vreodată acest lucru?

Tu mai ai o dorinţă:
ai vrea să ai o umblare mai aproape de Dumnezeu. Aşa este. Ai încercat aceasta
de când erai mică….Vei crede împreună cu mine? Da? Atunci Biblia spune: „Îşi
vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.

Doamne, Tu eşti
Dumnezeu, iar rugămintea mea este ca Tu să-i dai aceste binecuvântări în Numele
lui Isus. Amin. Du-te şi crede.

O, ce timp minunat!
Ce clipe glorioase!

Vă rog să fiţi plini
de respect.

Doamna care stă aici
doreşte rugăciune pentru ochii ei. Mă refer la doamna care stă pe scaunul
acela…Aşa este, iar doamna de lângă ea are o glandă femeiască infectată. Aşa
i-a spus medicul, dar dacă va crede din toată inima….Crezi? Dacă da, ridică
mâna. În ordine, atunci poţi avea ceea ce ai cerut.

Ce crezi despre boala
ta de stomac? Crezi că te-a părăsit în clipa când ai avut acel simţământ?
Atunci du-te şi mănâncă. Amin. Să ai credinţă.

Când am spus
cuvintele acestea „boală de stomac,”  s-a
întâmplat ceva ciudat: şi tu ai fost vindecată de aceeaşi boală, aşa că poţi
mânca şi tu. Crezi din toată inima? Crezi că Domnul este aici ca să te facă
bine? Oare ce ar putea face mai mult? Fă tot ce voi face eu. Pleacă-ţi capul şi
repetă după mine:

O, Dumnezeule,
Creatorul cerului şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice, Dătătorul oricărui
dar bun, eu urmez aceste instrucţiuni, deoarece în seara aceasta am fost învăţat
că Fiul Tău a biruit toate necazurile mele, şi Îl accept ca Biruitor al meu. Mă
predau Lui, crezând că boala şi necazul meu vor înceta, pentru că cer aceasta
în Numele lui Isus. Amin.

Fii plin de respect,
pentru că aceasta este rugăciunea ta. Să n-o uiţi. Cine stă în apropierea ta?
Este Îngerul Domnului.

Da, doamnă dragă,
acea boală femeiască te-a părăsit. Este în ordine.

Da, domnule, şi tu ai
fost eliberat de boala de prostată.

Tu, care stai cu
capul plecat şi eşti orb, să ai credinţă în Dumnezeu, pentru că El este lângă
tine. Nu te îndoi, căci dacă vei crede…

Rămâi în Dumnezeu. Eu
am fost de multe ori în Chicago, dar tu nu ai văzut nicio adunare. Vreau să
ştii însă că El nu m-a înşelat niciodată. Astfel, ori va spune că te vindecă,
ori ca spune că nu o poate face.

Mă voi ruga pentru
tine în timp ce eşti uns şi Îngerul Domnului este chiar aici. Nu mai este
întuneric! A venit Lumina pentru că Marele Biruitor este aici.

În timp ce mă voi
ruga pentru tine, să crezi că Dumnezeu îmi ascultă rugăciunea şi îţi va da ce
ai cerut.

Doamne, Tu care ai
fost înainte de întemeierea lumii, ai văzut fiecare mişcare. Eu nu ştiu ce ai
putea face mai mult decât să-Ţi împlineşti Cuvântul, literă cu literă. Tu ai
mers atât de departe încât ai lovit cu orbire milioane de oameni care umblă în
întuneric, din cauză că au respins umblarea în Lumină, dar în acelaşi timp ai
deschis ochii multor orbi.

Doamne, fă ca acest
grup minunat de oameni, care   s-a adunat
în seara aceasta aici, să primească Lumina ca să nu mai umble prin întuneric.
Fă ca aceasta să fie mare şi pentru fiecare din ei; fă ca fiecare să ştie că
eşti lângă ei.

O, Dumnezeule
Atotputernic, eu am predicat până am răguşit şi i-am adus pe oameni în prezenţa
Ta, dar acum sunt atât de slăbit încât abia mă mai ţin picioarele.

Doamne, dacă am
primit trecere înaintea Ta, Te rog să îndepărtezi orice îndoială din inimile
acestor oameni, ca să înţeleagă că stai lângă ei, gata să-i vindeci.

Lasă ca Duhul Sfânt
să vină asemenea unui vârtej de vânt şi să umple fiecare persoană care este
prezentă şi are credinţă divină.

Fie ca trupurile lor
să fie cufundate în untdelemnul Duhului Sfânt, ca să primească vindecarea chiar
acum.

Ţi-i încredinţez şi-l
mustru pe diavol în Numele lui Isus, marele şi puternicul Biruitor care a biruit
orice boală şi orice vrăşmaş al rasei umane, iar în seara aceasta este prezent
în locul acesta dovedind că este Cel înviat.

Satană, eşti învins,
de aceea, în Numele lui Isus Hristos, ieşi afară din această audienţă şi
depărtează-te de aceşti oameni, astfel ca Dumnezeu să-i poată conduce prin Isus
Hristos. Amin.

Oh, ridicaţi-vă şi
daţi-I slavă lui Dumnezeu, căci El este prezent în clădire; Puterea Lui este
aici ca să vă transforme orice boală în sănătate şi să vă rezolve dorinţele
inimilor voastre.

Copii, ridicaţi-vă
mâinile şi lăudaţi-L pe Atotputernicul Dumnezeu care este în mijlocul vostru şi
vă binecuvântează.

Binecuvântat să fie
Numele Domnului.

– Amin –