Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMPUTERNICUL BIRUITOR

10/01/1958, seara - Chicago, IL

Scumpul nostru Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru că ne-ai dat un timp în care să ne adunăm împreună ca să ne închinăm înaintea Ta.

Te rugăm să laşi ca binecuvântarea Ta să se reverse peste fiecare dintre noi; peste orice inimă flămândă.

Umple-ne cu bunătatea şi îndurarea Ta, astfel încât atunci când se va termina adunarea şi când ne vom îndrepta spre casele noastre, să spunem la fel ca cei doi pe drumul Emausului: „Oare nu ardeau inimile în noi când ne vorbea?

Salvează-i, Doamne, pe cei nemântuiţi, vindecă-i pe cei bolnavi şi adună slavă Numelui Tău pe acest pământ, pentru că aşteptăm plini de răbdare şi nădejde, ziua în care boala, moartea, tristeţea şi păcatul se vor sfârşi, pentru că marele Împărat va veni din slavă.

Noi aşteptăm cu bucurie venirea Lui şi Te rugăm ca până atunci să laşi ca binecuvântarea Duhului Sfânt să se reverse din belşug peste noi. Dă-ne aceasta, pentru că Te rugăm în Numele şi pentru slava Lui. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Astăzi a fost încă o zi plină de binecuvântări pentru mine. Sunt puţin obosit pentru că am avut o mulţime de interviuri. Este sfârşitul timpului acordat lor.

Domnul a dat vedenii, care într-un fel mă obosesc, apoi a trebuit să vin încoace. Dacă ar fi fost doar o adunare ar fi fost altceva, dar trebuie să merg de la o adunare la alta şi apoi la altele.

De exemplu, mâine dimineaţă sunt invitat la Edgewater Beach Hotel, pentru dejunul Oamenilor de Afaceri Creştini. Acesta este un privilegiu pentru mine, iar dacă va fi cu voia Domnului, voi vorbi în faţa acelui grup de oameni care va fi prezentat la dejun. Subiectul la care m-am gândit este: „Comorile vieţii”, şi vreau să vă spun că mâine seară va sosi aici şi umilul slujitor al lui Dumnezeu, fratele Tommy Osborne.

El va aduce şi filmul cu lucrarea sa misionară din Africa, în care veţi putea vedea cum răspunde Dumnezeu rugăciunii acestui mare luptător.

Dacă sunteţi doar în vizită aici, duminică dimineaţa duceţi-vă la nişte biserici bune. Apoi, duminică după-amiaza, fratele Osborne va vorbi din nou şi se va ocupa de bolnavi, pentru ca duminică seara să revin şi să închei serviciile acestei campanii.

Dacă va fi cu voia Domnului, duminică seara aş vrea să vorbesc despre: „Uşa de după uşi”, iar pentru seara aceasta vreau să citesc din cartea Apocalipsei, capitolul 6, primele două versete:

Când a rupt Mielul cea dintâi din cele şapte peceţi, m-am uitat, şi am auzit pe una din cele patru făpturi vii zicând cu un glas ca de tunet: „Vino şi vezi!

M-am uitat, şi iată că s-a arătat un cal alb. Cel ce sta pe el, avea un arc; i s-a dat o cunună, şi a pornit biruitor, şi ca să biruiască.

Pentru seara aceasta aş vrea să iau ca titlu: „Puternicul Biruitor!”

A fost un privilegiu faptul că în ultimele servicii am vorbit despre judecata care se apropie şi despre răpirea Bisericii, care va avea loc înaintea perioadei de necaz.

Eu cred sincer că răpirea va avea loc înainte de începerea necazului.

Desigur, sunt mulţi învăţaţi care nu împărtăşesc această părere sau învăţătură, dar pentru că nu sunt un om cu educaţie, mă bazez doar pe tipurile din Biblie, care sunt simboluri sau umbre. O umbră ne arată cum este realitatea.

De exemplu, noi am văzut că înainte de venirea potopului, nu a căzut nicio picătură de ploaie până când Noe şi cei ce aveau să fie salvaţi, nu au intrat în arcă şi s-a închis uşa.

Tot aşa, înainte ca măcar o bucăţică de foc să cadă peste Sodoma şi Gomora, Lot a trebuit să părăsească cetatea pentru a scăpa de judecată. Aceasta se întâmplă pentru că Judecătorul cel drept nu poate să-l judece pe cel drept împreună cu cel nedrept, deoarece credinciosul a fost deja judecat când Hristos a fost osândit în locul lui.

Ar fi nedrept ca sfântul lui Dumnezeu să-i judece din nou, după ce El a acceptat judecarea noastră în Hristos.

De-a lungul veacurilor, oamenilor le-a plăcut să fie cuceritori şi eu cred că este un lucru mare ca cineva să fie biruitor.

Biruitorul este cineva care l-a învins pe vrăşmaşul său, iar eu cred că Scriptura ne numeşte biruitori fiindcă El a biruit pentru noi.

Oamenii obişnuiesc ca după ce câştigă o luptă, după ce biruiesc, să sărbătorească.

Astfel, ştim cu toţii că după ce Adolf Hitler a cucerit Franţa, şi-a pus scaunul sub Arcul de Triumf, iar armata germană a defilat timp de câteva ore prin faţa marelui Führer, în timp ce avioanele brăzdau cerul, întunecându-l. De ce aceasta? Pentru că Franţa era cucerită de marele Hitler.

Dar vedeţi, această biruinţă nu a durat mult timp, deoarece atunci când un om devine cuceritor, obiectivele şi motivele lui trebuie să fie corecte, pentru că dacă nu joci corect, vei pierde, indiferent cât ai fi de mare sau de puternic. Este nevoie să respecţi regulile jocului dacă vrei să rămâi un biruitor, pentru că dacă trişezi vei fi descalificat, indiferent cât eşti de bun.

Aşa s-a întâmplat şi cu Hitler: el nu a respectat regulile, ci a vrut să aibă pentru sine toată puterea şi gloria. Din pricina aceasta obiectivele lui au fost greşite şi i-au adus pieirea. Astfel, orice om care are motivele şi obiectivele pe care le-a avut acest bărbat, va sfârşi la fel ca el.

Se spune că în noaptea când marele Constantin era în drum spre Roma, a avut un vis; era chiar în noaptea dinaintea luptei, deoarece era foarte îngrijorat cu privire la ceea ce va fi.

Şi în acel vis, el a văzut o cruce albă, iar un glas i-a spus: „Prin aceasta vei birui”. Chiar atunci, şi-a trezit soldaţii şi le-a pictat câte o cruce albă pe scuturi, iar a doua zi a avut o mare biruinţă.

Mă gândesc acum la un alt mare bărbat. Cam cu doi ani mai în urmă, am fost în Belgia, lângă Waterloo, şi am văzut ruinele locului unde Napoleon a suferit acea mare înfrângere. În timp ce stăteam acolo, cineva mi-a dat o cărticică mică ce cuprindea istoria acestui om. Acolo scria că la început a urât Franţa, pentru ca apoi să devină un luptător, un biruitor, iar la 33 de ani, când cucerise o mare parte a lumii, s-a pus jos şi a plâns pentru că nu mai avea ce cuceri.

El a fost un om mare, dar obiectivele lui erau greşite, pentru că voia să deţină toată puterea; voia ca toată lumea să se teamă de el.

Avea doar 33 de ani şi întreaga lume tremura gândindu-se la el. Se spune că în timpul acela, mamele îşi speriau copiii, când nu voiau să doarmă sau când erau neascultători, spunând: „Dacă nu eşti cuminte, vine Napoleon şi te duce!” Toţi copiii se temeau de el, deoarece ştiau că este un om rău, un ucigaş.

La început a fost împotriva alcoolului, dar la sfârşit a murit un alcoolic, din cauză că obiectivele lui au fost greşite.

Tu nu poţi birui dacă ai un obiectiv greşit; nu poţi birui cât timp eşti un egoist, deoarece Dumnezeu urăşte păcatul şi nu-l va lăsa niciodată să triumfe.

Aşa s-a întâmplat cu Napoleon, care la 33 de ani era un biruitor al lumii: a sfârşit prin a fi biruit de păcat.

Dar, oh, mă gândesc că a mai fost un Om care a murit tot la vârsta de 33 de ani, ca Napoleon, însă Acela a biruit lumea, a biruit iadul şi orice vrăşmaş al rasei umane; este vorba de binecuvântatul nostru Domn, Isus Hristos, marele Biruitor.

El nu a venit aici ca să biruiască lumea pentru Sine, ci obiectivul Lui era să facă voia lui Dumnezeu, care L-a trimis. Astfel, El nu a luptat pentru a obţine o slavă personală, ci S-a dat pe Sine.

Când era pe cruce, a spus: „Dacă aş vrea, Tatăl Mi-ar pune la dispoziţie douăsprezece legiuni de îngeri ca să lupte pentru Mine,” dar a refuzat acest lucru, deoarece venise să biruiască pentru rasa umană căzută în păcat. Prin biruinţa Sa, orice vrăşmaş al rasei căzute a lui Adam a fost biruit şi pus sub picioarele Sale.

Mă gândesc că pe când era încă aici, I-au adus un tânăr care era posedat de o mulţime de demoni. Oamenii îl legaseră cu lanţuri, dar puterea demonilor din el era aşa de mare, încât le rupsese pe toate în bucăţi, neputând fi biruit.

Duhurile rele îl scoseseră dintre semenii lui şi i-au făcut casă printre morminte, iar dacă cineva trecea pe acolo era biruit de el.

Într-o zi, însă, pe drumul acela a trecut un Om despre care Biblia spune că nu avea o frumuseţe care să-L facă dorit (poate era cu umerii lăsaţi în jos şi cu părul atârnând pe umeri), iar când L-au văzut, acei demoni au zis: „Iată timpul potrivit când pot să-L biruim pe Omuleţul acesta!”

Când omul a ajuns însă în faţa lui Isus şi când El Şi-a dat ridicat privirea, s-a schimbat foaia, aşa că în loc să încerce să-L biruiască, demonii din acel îndrăcit au început să spună: „Isuse, Sfântul lui Dumnezeu, de ce ai venit să ne chinuieşti înainte de vreme?

Vedeţi? Demonii ştiau că nu se pot pune cu El. De ce? Pentru că înaintea lor stătea Marele Biruitor. Fizic, El nu ar fi putut rupe acele lanţuri şi nici n-ar fi putut ţine un posedat de demoni, dar în El era Puterea Atotputernicului Dumnezeu, înaintea Căruia trebuia să se plece toate duhurile.

El a biruit vrăşmaşul, astfel ca urmaşii lui Adam, cei care sunt legaţi de astfel de duhuri, să aibă privilegiul să le scoată afară folosind Numele Lui, al acestui Puternic Biruitor.

Apoi, pot să văd cum într-una din zile, El S-a dus acasă la unul dintre ucenicii Săi, şi anume la Petru, unde a găsit-o pe soacra acestuia bolnavă de friguri. Fără să spună vreun cuvânt, Isus i-a atins mâna şi boala a fost biruită. Da, El a biruit boala pentru rasa lui Adam.

Într-o altă zi, unul dintre prietenii Lui apropiaţi a murit, în timp ce Isus era plecat într-o călătorie de patru zile. Când S-a întors, trupul prietenului Său era deja plin de viermi pentru că trecuseră patru zile de când fusese biruit de moarte.

Oh, pot să-L văd stând acolo, cu ochii plini de lacrimi şi arătând ca un om obişnuit, dar când Şi-a deschis gura, a spus: „Lazăre, vino afară!” Imediat moartea a eliberat sufletul acelui om, din cauză că Puternicul Biruitor vorbise şi Îşi arătase puterea; arătând ce poate face pentru copiii lui Adam.

Sunt atât de fericit că El este Prietenul meu! Dacă Isus va mai zăbovi, va trebui să zăcem şi noi acolo, dar El este Puternicul Biruitor care ne va chema şi pe noi.

Într-o noapte, în timp ce trecea marea într-o corabie, natura a devenit neascultătoare şi în clipa când El se odihnea, vântul a început să supere marea, aşa încât valurile mari erau pe cale să înghită micuţa corabie. Se părea că ajunseseră la capătul călătoriei, dar când ucenicii speriaţi    s-au dus şi L-au trezit, El s-a frecat la ochi, după care le-a zis: „Oh, puţin credincioşilor, unde vă este credinţa?

Cu alte cuvinte, Isus le zicea: „Unde vă este credinţa după ce M-aţi văzut eliberându-l pe acel îndrăcit, vindecând febra şi înviindu-i pe morţi?”

După aceea, Şi-a pus un picior pe marginea corăbiei, a privit în sus spre acele vânturi şi a spus: „Opriţi-vă!” Apoi a privit spre valurile furioase care loveau corabia şi le-a zis: „Opriţi-vă! Liniştiţi-vă şi voi!

Vânturile şi valurile au scâncit ca un copilaş în braţele mamei şi L-au ascultat, iar apostolii, acei prieteni dragi ai Lui, au spus: „Cine este Acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?” (Luca 8.22-25).

Când au ajuns pe partea cealaltă a mării, acolo locuia o femeie care auzise despre El. Ea îşi cheltuise toţi banii încercând să scape de o scurgere de sânge ce o chinuia de 12 ani, dar medicii nu putuseră s-o ajute cu nimic.

Când El a coborât pe mal, femeia aceea s-a furişat prin mulţime, până a ajuns şi s-a atins de poala hainei Lui. Şi ce s-a întâmplat? Puternicul Biruitor a biruit boala care-i sfidase pe toţi medicii şi sângerarea a încetat. Acesta este El.

Moartea lovise o casă, luându-le fiica de doisprezece ani, iar în timp ce El mergea la ea a auzit nişte cuvinte: „Fiica ta a murit, nu mai supăra pe Învăţătorul!” (Luca 8.49).

Şi noi ajungem uneori în asemenea situaţii, iar atunci ne gândim că nu mai este nicio şansă, dar El este încă Acelaşi.

Şi ei s-au gândit că totul s-a sfârşit, aşa că au pus-o pe un pat şi au început să-i îmbălsămeze trupul, dar Iair a privit spre Isus. Oh, şi ochii Lui scumpi s-au întors către el şi i-a zis: „Nu te teme; crede numai, şi va fi tămăduită!” (v. 50).

Apoi, când au ajuns acolo, a intrat în acea cameră unde se afla sfârşitul timpului. Dar El era Începutul şi Sfârşitul, aşa că a luat-o pe acea fetiţă de mână şi a spus: „Fetiţo, scoală-te!” şi copila s-a ridicat imediat în picioare pentru că moartea fusese biruită.

Moartea era vrăşmaşul cel mai mare pe care omenirea l-a avut vreodată, dar într-o zi, El S-a dus la Calvar şi acolo pe cruce, l-a biruit pe acest vrăşmaş temut. El a biruit lumea pentru noi toţi.

Şi deşi a murit pe Calvar, nu s-a sfârşit, pentru că El era Puternicul Biruitor, iar Biblia spune că S-a dus şi a predicat sufletelor din închisoare, celor care respinseseră mesajul lui Enoh şi al lui Noe, despre care am vorbit aseară, şi celor din zilele Sodomei, care-i respinseseră pe proroci. El le-a mărturisit că este Acela despre care a vorbit fiecare mesaj al prorocilor: Puternicul Biruitor.

Ei trecuseră însă linia de despărţire între viaţă şi moarte şi nu mai aveau nicio nădejde.

El S-a dus pe teritoriul duşmanului; S-a dus drept în fundul iadului întunecat şi chiar dacă a tăcut pe cruce, era totuşi marele şi puternicul Biruitor.

Oh, iar când a ajuns la porţile iadului (dacă ne-am folosi de o mică dramă aici), diavolul a păşit în faţă şi I-a zis:

„În sfârşit Te-am prins! În sfârşit eşti aici. Tot timpul, de-a lungul veacului, am încercat să nimicesc Sămânţa dar n-am reuşit. L-am ucis pe Abel crezând că Te-am prins; i-am nimicit pe proroci crezând acelaşi lucru, iar când l-am prins pe Ioan, am crezut că Te-am prins pe Tine. Acum însă, iată-Te în împărăţia mea, sub stăpânirea şi sub puterea mea, pentru că ai murit ca păcătos!”

Pot să-L aud pe Isus răspunzând:

„Satană, Eu sunt Fiul lui Dumnezeu, Cel născut din fecioară, iar Sângele Meu udă încă crucea. Am împlinit fiecare cerinţă pentru rasa umană a lui Adam şi am venit aici jos ca să biruiesc!” Amin.

S-a întins spre Diavol, a apucat cheile morţii şi ale iadului, iar pe Satana l-a împins în foc, acolo unde-i este locul.

Vedeţi, El este încă Puternicul Biruitor.

El S-a întors înapoi pe Pământ triumfător asupra morţii şi iadului, obţinând biruinţa asupra mormântului. Şi cum mergea de-a lungul marilor cărări, a auzit cântându-se nişte imnuri, iar atunci a ştiut că se apropie de porţile Paradisului, unde aşteptau cei care au urmat mesajul lui Noe şi cei care au primit mesajul prorocilor, deoarece nu puteau merge în sus.

Pe Pământ, păcatul era ca o ceaţă, căci sângele taurilor şi al berbecilor nu puteau face ispăşirea pentru om. Din pricina aceasta, ei erau ţinuţi într-un loc numit Paradis şi nu putea urca. Doar El, care venise jos, o putea face.

Şi El a păşit spre uşă, bătând uşor.

Părintele Avraam deschide uşa, iar când Îl vede spune: „Sara, vino puţin. Nu cumva El este Cel căruia I-ai copt turta? Nu cumva este Cel ce-a stat sub stejar în acea zi?”

„Ba da”, răspunse ea, „Acesta este Cel ce a stat cu spatele către cortul meu şi mi-a cunoscut gândurile când am râs cu privire la ce Ţi-a spus.”

Şi El le-a zis: „Copii, am venit să vă iau, pentru că am biruit cel mai oribil lucru: păcatul.”

Apoi, undeva în spatele lui Avraam, văd că se mai mişcă ceva. O, este prorocul Daniel care a trăit la mult timp după Avraam şi care spune, văzându-L:

„Aceasta este Piatra pe care am văzut-o desprinzându-se din munte fără ajutorul vreunei mâini, piatra care urma să nimicească împărăţiile lumii.”

Cineva a venit în fugă… Cine este? O, este prorocul Ezechiel, care a privit spre El peste umărul prorocului Daniel şi spus:

„Iată lumina strălucitoare pe care am văzut-o învârtindu-se în aer!”

Fiecare din ei L-au prezentat în felul cum L-au văzut.

Oh, dar cum va fi când Îl vom vedea ca Trandafirul din Saron, ca Crinul din vale, sau ca Cel mai frumos din zecile de mii? Cum va fi când Îl vom vedea ca Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul, Rădăcina şi Vlăstarul lui David, sau ca Steaua strălucitoare a dimineţii?

El a ieşit din mormânt Biruitor, dar peste Pământ era încă o mare ceaţă a păcatului, ce trebuia biruită şi ea. Şi cu propriul Său Sânge, El a biruit şi atmosfera de deasupra. Binecuvântat să fie Numele Lui sfânt.

El a tăiat ceaţa iadului din loc în loc, până a făcut o gaură în cer, astfel ca copiii pierduţi ai lui Adam să se poată ruga spre Biruinţă.

El a biruit atmosfera; a biruit păcatul; a biruit moartea, iadul şi mormântul şi a intrat Biruitor, ducându-Se cu sfinţii Vechiului Testament dincolo de lună şi de stele.

O, ce marş triumfător trebuie să fi fost acela, împreună cu adevăratul Biruitor!

După o vreme, în faţa lor apare acea Cetate glorioasă, iar Avraam îi spusese Sarei:

„Vino aici, dragă!” iar ea îl ia pe Isaac, Isaac îl ia pe Iacov, iar Iacov pe Iosif şi vin cu toţii.

„Aceasta este Cetatea pe care a văzut-o tata”, spuse Isaac „Cetatea al cărei Ziditor şi Făcător este Dumnezeu! Iată că suntem aproape de porţile ei!”

Deşi acolo erau o mulţime de oameni mari, niciunul din ei nu a putut s-o biruiască. A trebuit Unul care să vină jos şi s-o biruiască.

Chiar dacă Avraam a biruit multe încercări, şi la fel Isaac, Iacov şi Iosif, doar Unul singur a putut birui păcatul, şi anume:  Domnul Isus.

Şi în timp ce mărşăluiau în frunte cu Isus, au văzut strălucirea porţilor de mărgăritar. Văzând acea mulţime, îngerii au început să urce pe ziduri. Şi sfinţii Vechiului Testament au început să strige:

Porţi, ridicaţi-vă capetele; ridicaţi-vă, porţi veşnice, ca să intre Împăratul slavei, Puternicul Biruitor!” (Psalmul 24.7).

Şi îngerii au întrebat: „Cine este Acest Împărat al slavei?” (v. 8).

Domnul cel tare şi puternic; Domnul cel viteaz în luptă!” au răspuns sfinţii Vechiului Testament.

Porţile s-au deschis, iar El a pus la poartă vechea cruce zgrumţuroasă, pentru ca orice bărbat sau femeie care vor trece prin acea poartă, să se plece înaintea ei şi să-L recunoască pe El ca fiind Puternicul Biruitor, în timp ce zecile de mii de îngeri strigau şi-L lăudau pe Domnul, pe acest mare şi puternic Biruitor care a eliberat robii şi a dat daruri oamenilor.

El nu Şi-a aşezat tronul la Arcul de Triumf, ca Adolf Hitler, ci pe Tărâmul gloriei, iar îngerii cântau şi lăudau Steaua dimineţii în timp ce venea pe străzile veşniciei ca Puternicul Biruitor care a biruit păcatul lumii şi i-a izbăvit pe cei drepţi în mod triumfător.

Iată-L ajuns înaintea tronului pe care stătea marele IaHVeH, a căzut în genunchi şi a spus: „Tată, am isprăvit lucrarea pe care Mi-ai încredinţat-o, am plătit preţul pentru păcat şi am luat cheile morţii şi ale iadului, căci vrăşmaşul Tău este învins. Aceştia sunt cei care au aşteptat cu răbdare acest ceas.”

Şi-L pot auzi pe Tatăl spunând: „Vino aici pe tronul Meu, Fiule, şi stai pe el până îi voi pune sub picioarele Tale pe toţi vrăşmaşii.”

Marele Biruitor S-a aşezat pe tron, iar noi ne încredem în Cuvântul Său, credem fiecare făgăduinţă pe care ne-a dat-o şi ne încredem pe deplin în El.

În seara aceasta mă predau pe deplin Lui, atât cu sufletul cât şi cu trupul şi cu sufletul.

Eu aştept a doua Lui venire în slavă

Când sunt trist, mă încred în El.

Când sunt bucuros, mă încred în El.

Când sunt bolnav, mă încred în El.

Şi când mă pierd, mă încred în El.

Orice mi s-ar întâmpla, mă încred în El.

În clipa aceasta mi-am amintit ceva ce nu am mai spus niciodată în public. Voi ştiţi că mama mea este indiancă, iar mie îmi plac mult pădurile. Nici convertirea nu a luat acest lucru din inima mea. Oh, cât îmi plac de mult munţii şi pădurile! Ele sunt recreerea mea.

Zilele trecute am discutat cu soţia mea şi i-am spus:

„Draga mea, Dumnezeu m-a ajutat în tot ce am făcut. Astfel, deşi sunt doar un biet pescar, am reuşit să prind peşti care au fost declaraţi recorduri naţionale şi am pescuit în locuri periculoase, unde n-ar îndrăzni să păşească niciun pescar.”

În toate Domnul a fost cu mine. Cu o biată puşcă am reuşit să nimeresc ţinta de la 200-300 de yarzi şi asta de 33 de ori, deşi nu sunt un ţintaş prea bun. Este meritul Lui.

Îmi amintesc că tocmai mă căsătorisem şi mă gândeam că sunt un vânător înnăscut, aşa că nu mă pot rătăci în pădure. Pe atunci Billy era micuţ, iar mama lui murise de vreo 5 ani, aşa că m-am căsătorit cu Meda.

Am plecat împreună cu ei în pădure şi i-am lăsat într-un mic adăpost până la sosirea pădurarului, care urma să ne deschidă cabana. Le-am spus că până vine pădurarul mă dus să vânez o căprioară, iar după aceea voi merge cu el la vânătoare de urşi.

În noaptea aceea a fost foarte frig, aşa că a trebuit să punem copilul între noi ca să nu îngheţe, iar dimineaţa am plecat în munţi, la vânătoare de căprioare.

Mă gândeam că cunosc bine munţii Adrrodacks şi orice copac, dar atunci când ajungi să crezi că ştii ceva, trebuie să-ţi dai seama că nu ştii nimic. Aşa spune Scriptura.

Astfel, am urcat şi am coborât câteva dealuri, apoi am observat un râs şi am început să-l urmăresc, pentru că ştiam că el umblă după cocoşi de munte, dar nu l-am putut prinde.

Atunci m-am gândit să urmăresc un urs, aşa că am trecut peste un mic şanţ, după care m-am îndreptat spre lacul numit: „Uriaşii”. În timp ce eram acolo, am observat ceva negru care se mişca în tufişuri.

Oricine ştie că un vânător nu trage niciodată în ceva nesigur, pentru că nu ştie în ce trage: ar putea fi chiar un om acolo. Astfel, am aşteptat să iasă la un loc deschis, iar atunci am văzut că era un ţap. L-am împuşcat, iar în clipa aceea mi-am amintit că i-am promis soţiei că mă voi întoarce la ora 2.00, aşa că am pornit repede înapoi. Începuse să se lase ceaţa, aşa că am urcat pe o ridicătură mică, zicându-mi: „Mă urc aici, căci ştiu unde m-am întors la dreapta.” după care am plecat mai departe. După ce am mers destul de mult, am ajuns exact la locul unde împuşcasem ţapul. Am pornit din nou, dar am ajuns din nou în acelaşi loc.

Indienii numesc aceasta: „Umbletul morţii”.

Am pornit din nou, fără busolă, iar vântul începuse să bată cu putere. Oricine ştie că atunci când începe să se lase ceaţa în munţi, abia îţi mai poţi vedea mâna. Astfel, singurul lucru care-ţi mai rămâne de făcut atunci, este să te aşezi undeva, să mănânci ceva şi să aştepţi să treacă totul.

Dar eu nu am putut face aceasta, deoarece soţia şi copilul meu erau în pădure şi mă temeam că vor muri din pricina viscolului, aşa că am încercat încă o dată.

După ce am mers o bună bucată de vreme, m-am gândit: „Ei bine, m-am rătăcit!” dar imediat după aceea,   mi-am zis: „Stai puţin, Bill Branham! Tu nu te-ai rătăcit, ci doar aşa crezi, aşa că aşează-te puţin jos!”

În timp ce mă aşezam, vântul a început să bată mai puternic viscolind zăpada. Mă gândeam la soţia mea, care nu mai fusese niciodată în viaţa ei în munţi. Ne-am dus doar la ţară şi înapoi, aşa că ce se va face ea dacă eu mă rătăcisem în munţi? Cu siguranţă şi ea şi copilaşul vor muri până în zori.

Atunci mi-am zis: „O, dacă eşti un bun om al pădurii, nu poţi să te rătăceşti! Tu ai un instinct care îţi spune încotro s-o apuci. Deci, dacă atunci când ai urcat, vântul îţi era în faţă, când cobori trebuie să-ţi fie în spate!”

Am început să merg în aşa fel încât să am vântul în spate, dar curând Ceva a început să-mi spună: „Eu sunt Ajutorul tău în vreme de necaz!”

Atunci mi-am zis: „Ceva nu este în ordine cu mine, pentru că am început să aud voci!” după care mi-am scuturat capul şi am spus: „Vino, băiete! Dă-i drumul căci eşti pe drumul cel bun!” Apoi am luat puşca şi am pus-o pe umăr zicând: „Puşcă bătrână, tu ai fost de multe ori cu mine şi ştiu că mă vei ajuta să trec şi prin aceasta.” Nici prin gând nu îmi trecea că mă îndreptam exact spre Canada şi nu spre locul unde se afla soţia mea.

Acel Glas a continuat însă să-mi vorbească: „Eu sunt Domnul; Eu sunt Ajutorul de care ai nevoie în timp de necaz!”

Am mers mai departe şi mai departe, până când      m-am oprit, mi-am rezemat puşca de un copac, mi-am pus pălăria de vânătoare jos, am îngenuncheat şi am spus:

„Doamne, eu nu sunt un om al pădurii, ci sunt un nenorocit, un mizerabil şi un rătăcit. Ştiu că nu sunt vrednic să trăiesc, dar Te rog să ai milă de soţia şi de copilaşul meu.”

Până atunci crezusem că pot birui orice furtună şi că pot răzbate orice pădure, dar acum ştiam că nu sunt nici pe departe un biruitor.

În timp ce mă rugam, m-am simţit cu adevărat bine, apoi m-am ridicat şi am spus:

„Instinctul îmi spune să merg drept înainte!” şi am pornit la drum cu lacrimile şiroind pe obraji. Poate că nu vă vine să credeţi, dar am simţit că Puternicul Biruitor şi-a pus mâna pe umărul meu. Atunci m-am oprit şi m-am gândit: „Sunt singur în locul acesta…Cine a venit de după copaci şi şi-a pus mâna pe umărul meu?”

Am venit în jur, dar nu era nimeni. Când m-am uitat însă spre stânga şi spre dreapta, am văzut că vântul a risipit ceaţa, aşa că se observa vârful turnului de pe munte, turnul Hurricane, unde îl ajutasem pe pădurar să ducă firele de telefon. Atunci mi-am dat seama că drumul pe care apucasem mă ducea la moarte, pentru că mergeam exact în sens opus, dar El este Ajutorul de nădejde în timp de necaz.

M-am întors repede şi am pornit în direcţia turnului, pentru că norii se adunau din nou. Era doar o „gaură” mică prin care se putea vedea turnul.

Ce era aceasta? Mâna Lui puternică, ce biruise vânturile şi valurile. Aceeaşi Mână a dat acum ceaţa la o parte ca să salveze un biet nenorocit. El este încă viu; este Puternicul Biruitor.

Am privit spre turn. Ceaţa se coborâse din nou, dar ştiam că trebuie să merg înainte; ştiam că nu am voie să schimb direcţia orice mi s-ar fi ivit în cale.

Se făcuse întuneric. Prin faţa mea săreau căprioare şi tot felul de animale, dar nu mă mai interesau. Mergeam înainte zicând: „Eu mă încred în Domnul şi stau pe Cuvântul Lui.”

Se făcuse deja întuneric de-a binelea. M-am gândit: „Dacă aş putea ajunge cu mâna la sârma de telefon!” Ştiam că traversează muntele pe undeva, pentru că îi ajutasem la punerea ei, şi mă gândeam că singura mea şansă era să pun mâna pe fir.

Eram pe punctul să renunţ, când am atins cu mâinile ceva. Era sârma. Nu aş fi lăsat-o din mână pentru nimic în lume. Mi-am luat pălăria, mi-am aruncat puşca jos şi am plâns ca un copil, deoarece ştiam că la capătul acelui fir de telefon se aflau soţia şi copilaşul meu care mă aşteptau. Ţinându-mă tot timpul de sârmă, am mers mai departe până am ajuns în siguranţă lângă cei dragi.

Fraţilor, odată când am fost mai pierdut decât atunci când m-am rătăcit în pădure, am auzit un Glas care mi-a spus: „Eu sunt încă Puternicul Biruitor!”

Atunci El mi-a curăţat păcatele, apoi am primit Puterea Atotputernicului Dumnezeu care m-a scuturat din cap până-n picioare. Din clipa aceea, nu L-am mai lăsat niciodată din mână, şi ştiu că la capătul acestui drum, mă aşteaptă Mântuitorul şi cei dragi ai mei, pe care nădăjduiesc că-i voi vedea într-o zi.

Voi merge pe drum ţinându-mă de „firul slavei” Lui, care mă duce la cruce în veşnicie şi mă încred în El până voi muri, pentru că i-a biruit pe toţi vrăşmaşii.

El a biruit păcatele mele; a biruit căile mele, iar astăzi sunt mai mult decât biruitor prin Isus Hristos care a biruit pentru mine.

Dacă nu Îl cunoaşteţi, acum este timpul s-o faceţi, în timp ce ne vom pleca capetele pentru un moment de rugăciune.

În timp ce orga cântă încet, mă întreb dacă v-aţi pus mâna în mâna Lui? Aţi simţit vreodată deosebirea? Poate că aţi dat mâna cu predicatorul, ceea ce este bine, dar aţi atins vreodată mâna Biruitorului?

El a biruit judecata voastră, de aceea, voi nu mai trebuie să muriţi, nici să mergeţi la judecată. Puneţi-vă mâna în Mâna Lui.

Dacă printre noi se află vreun bărbat sau vreo femeie; vreun băiat sau vreo fată, care nu au făcut niciodată aceasta, n-aţi vrea să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Frate Branham, roagă-te pentru mine, căci doresc să mă ating şi eu de mâna Lui.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Mai este cineva? Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi.

Spuneţi: „Eu vreau să ating mâna Puternicului Biruitor!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe voi, pe cei din spate.

„Eu doresc să ating mâna Lui!”

Este o mare diferenţă între a atinge mâna Lui şi o altă mână, pentru că El este Puternicul Biruitor.

Singuri, voi nu puteţi birui, ci depindeţi de El.

Mai este cineva care doreşte să-I atingă mâna?

Ridicaţi mâna spre El şi spuneţi: „Doamne, ai milă de mine!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe cei aflaţi la balcon.

Mai este cineva care vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne, ai milă de mine. Frate Branham, eu am venit la aceste adunări şi L-am văzut pe Dumnezeu descoperindu-Se, de aceea doresc să mă atingă şi pe mine. Vreau să simt atingerea Lui; vreau să simt acel fior care-mi spune că sunt iertat şi că pot merge acasă cu El. Vreau ca atunci când va veni acel ceas groaznic, după ce Biserica Lui va fi luată sus, să am şi eu mâna în Mâna Sa.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe cei de lângă perete. De când aşteptăm, încă vreo 30 de mâini s-au ridicat, încă vreo 30 de păcătoşi care doresc mila lui Dumnezeu.

Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, toţi creştinii să se roage. Haideţi să murmurăm încet o cântare, iar cei ce sunt îndemnaţi să ridice mâna, s-o facă.

Fără nimic în schimb,

Sângele Tău s-a vărsat pentru mine.

Deoarece am promis, eu cred.

O, Miel al lui Dumnezeu, eu vin!

Aşa cum sunt, eu nu doresc

Sufletul să-mi ajungă în întuneric,

Ci la Tine, al cărui sânge

Poate curăţi orice pată, vin.

O, Miel al lui Dumnezeu, eu vin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

El vă vede pe toţi cei ce credeţi că sunt slujitorul Lui şi aţi ridicat mâna, iar Cuvântul Său spune:

Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afară.” şi: „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna.” (Ioan 6.37; Isaia 1.18).

Simpla atingere a mâinii Sale aduce biruinţa asupra păcatului, pentru că El vă biruieşte firea; vă biruieşte dorinţele, apucăturile şi viaţa veche. De ce aceasta? Pentru că El este Atotputernicul Biruitor.

Nu aţi vrea să vă predaţi Lui în seara aceasta? Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Să nu uitaţi că şi noi vom merge într-un marş al triumfului, dar nu pe sub Arcul de Triumf, ci pe sub vechea cruce zgrumţuroasă, pentru că într-o zi El va veni după noi. Chiar dacă viermii vor distruge trupul acesta, chiar cu ochii aceştia Îl vom vedea pe Puternicul Biruitor, pentru că El nu-ţi poate nega făgăduinţa dată.

El este Dumnezeul cerurilor şi chiar acum se află printre noi…

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi cei care aţi ridicat mâinile.

O, Tată îndurător, acesta este un moment glorios. Ce bine ar fi dacă această micuţă audienţă ar putea vedea ce se întâmplă!

Prin credinţă, eu cred că îngerii flutură steaguri albe, iar mamele, ale căror suflete se află sub altar, se bucură împreună cu ei pentru că copiii lor vin acasă.

Diavolul este învins, iar împărăţia lui întunecată nu mai are nicio putere, pentru că noi suntem cu El, cu Puternicul Biruitor, cu Steaua dimineţii care este deasupra noastră. Vechea cruce zgrumţuroasă merge înaintea noastră, curăţându-ne drumul.

O, sfântule Dumnezeu, ţi-i prezint pe aceşti oameni convertiţi şi mă gândesc că Tu ai spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.” (Ioan 6.44).

Doamne Isuse, acum ei Îţi aparţin, pentru că Tatăl i-a atras, iar ei au ridicat mâna. Ei sunt darurile de iubire, darurile harului, pe care ţi le face Tatăl, de aceea, primeşte-i în Împărăţia Ta, Dumnezeule. Dă-le botezul cu Duhul Sfânt şi pune-i pe câmpul de luptă sub steagul vechii cruci, cu Isus Puternicul Biruitor, care-i va călăuzi pe calea cea bună.

Binecuvântează-i, Doamne şi binecuvântează-i pe toţi cei care au ridicat mâna. Mai dă-le o şansă celor ce stau încă pe gânduri şi fă-i să spună chiar acum, în inima lor: „Da, Doamne!”

Noi nu îi cunoaştem, dar Tu îi cunoşti, de aceea Te rog să-i salvezi şi să-Ţi aduni astfel slavă, deoarece ştim că trăim în timpul când se va da răsplata şi apoi va veni judecata lumii.

Dumnezeule, Te rog pentru aceşti nou-născuţi: descoperă-Te în faţa lor şi arată-Ţi Prezenţa, ca să vadă care este deosebirea între a trăi cu Tine şi a merge la o biserică.

Este cu totul altceva să fii născut în Împărăţia Împăratului şi să fii prieten cu marele Biruitor care a biruit moartea, păcatele, firea veche şi toate deziluziile.

Dă-le aceasta, Tată, pentru că Ţi-i dăruim în Numele Domnului Isus. Amin.

Oh, nu vă simţiţi cu adevărat bine? Eu Îl iubesc, voi nu?

Ştiu că aceasta este o seară minunată pentru vindecare, pentru că El este Puternicul Biruitor.

Mâine dimineaţă, cât se poate de repede, ar trebui să vă găsiţi o biserică bună, în care să vă botezaţi şi să primiţi Duhul Sfânt.

Voi ştiţi că în ziua cincizecimii, Petru a spus: „Pocăiţi-vă!”, ceea ce aţi făcut, şi „fiecare din voi să fie botezat în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.

El v-a chemat, de aceea, acum sunteţi candidaţi pentru primirea Duhului Sfânt, iar apoi veţi fi puşi în slujba Domnului.

Noi vă urăm bun-venit în Împărăţia lui Dumnezeu. Ne bucurăm să vă avem ca fraţi şi surori şi dorim ca harul lui Dumnezeu să se odihnească peste voi, dragi prieteni.

Acum ne vom ruga pentru bolnavi, de aceea dorim ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările Sale peste noi toţi.

Aţi împărţit numere de rugăciune?

Noi stăm aici pentru prima dată; este exact tabloul când Filip l-a găsit pe Natanael şi l-a adus înaintea Domnului Isus, iar pe drum i-a vorbit despre lucrurile făcute de Isus.

Mi-l pot imagina pe Natanael zicând: „Păi, stai puţin, eu nu cred aceasta; nu cred că Omul acesta poate şti ceva despre mine!” dar când a ajuns în faţa lui Isus, El l-a privit ţintă şi a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este niciun vicleşug.

Mirat, Natanael l-a întrebat: „De unde mă cunoşti? Tu nu m-ai văzut niciodată până acum.”, iar Isus i-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin. Atunci, când erai la mai mult de 30 de mile depărtare de locul acesta, te-am văzut rugându-te.”

Când a auzit aceste cuvinte, Natanael a spus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan 1.45-49).

Câţi din cei prezenţi în audienţă nu au numere de rugăciune, dar doresc ca Domnul Isus să-i vindece? Ridicaţi mâna. În ordine. Este bine.

Biblia spune că El poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre, de aceea, atingeţi-L şi veţi vedea ce vă va spune; veţi vedea că vă va vorbi la fel ca femeii de la fântână.

Domnule, aş vrea să vorbesc puţin cu tine.

Dacă ai fi bolnav, i-ar eu te-aş întreba:

„Eşti bolnav?” mi-ai răspunde: „Da, domnule.”

„Şi cei ai?”

„Păi, am o tumoare” sau „TBC” sau orice altceva.

Atunci eu aş putea adăuga: „Ei bine, tu vei fi bine, domnule. Du-te şi ai încredere.” S-ar putea să ai încredere, dar aceea nu este o minune, pentru că cel ce-ţi vorbeşte este doar un om.

Acest lucru nu ar scoate în evidenţă supranaturalul, ci ar fi doar o dovadă de credinţă, este adevărat?

Isus a spus însă: „Eu nu fac nimic de la Mine însumi, ci doar ceea ce-Mi arată Tatăl.” Câţi din voi ştiu că El a spus aceste cuvinte în Ioan 5.19? Şi pentru că cuvintele Lui sunt adevărate, înseamnă că nu a făcut niciodată vreun lucru până nu I-a arătat Tatăl. El a văzut mai întâi o vedenie, cum s-a întâmplat cu femeia de la fântână şi toate celelalte cazuri.

Deci, dacă El îmi va face cunoscut necazul tău, motivul pentru care eşti aici, sau ceva din viaţa ta, ceva despre care eu nu ştiu nimic şi care ţi-ar dovedi că El este aici, ai crede? Da? Dar audienţa va crede?

Mă uit la cei aflaţi în primul rând şi nu cunosc pe nimeni, afară de Rosella, care stă aici. O cunosc pe această tânără care a fost eliberată de duhul ce o făcuse o roabă a alcoolului. El i-a spus însă că era alcoolistă şi în ce păcat se afla.

Oare cum se numea tânăra aceea care a fost dansatoare? Parcă a fost catolică, dar El a chemat-o. A fost aseară aici….Cum se numea, soră? „Eileen”.

Aşa….Eileen, eşti aici în seara aceasta? Dacă eşti, aş vrea să ridici mâna. Ea a fost una din partenerele lui Fred Astair, apoi s-a lăsat prinsă de droguri şi de celelalte lucruri, dar Duhul Sfânt a chemat-o afară. Acum s-a convertit şi se află pe câmpul de misiune al Domnului.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Rosella: după ce a fost scoasă din închisoare, s-a dedicat lucrării Domnului. Când a venit era o nenorocită, o mizerabilă şi o alcoolică ce îşi irosea viaţa prin sălile de dans. Umbla cu paltonul descheiat, iar în buzunar avea o sticlă de whisky. Medicii cei mai renumiţi din oraş spuneau că nu mai este nicio speranţă pentru ea, dar într-o zi L-a întâlnit pe Puternicul Biruitor, iar în seara aceasta o puteţi vedea stând aici: o adevărată doamnă, drăguţă şi decentă, un trofeu al harului veşnic al lui Dumnezeu.

Medicina nu a putut s-o vindece, dar Puternicul Biruitor a biruit orice ispită, orice obicei rău, orice legătură a diavolului, făcând din Rossela o mărturie vie şi nu doar din ea, pentru că sunt mii şi mii ca ea.

Tot ce vi se cere este să credeţi.

Domnule, dacă El ţi-ar spune ceva ce eu nu ştiu, ai vedea că acest lucru vine din supranatural. Dacă însă credeţi că aceasta vine de la diavolul, veţi primi „răsplata” diavolului.

Eu nu ştiu nimic, pentru că sunt un om ca şi voi,  dar dacă El îmi va descoperi ceva, tu vei putea judeca dacă este adevărat sau nu. Şi dacă El ştie ce a fost, ştie şi ce va fi.

Mă uit la omul acesta, dar nu îi citesc gândurile. Dumnezeul cel Atotputernicul din ceruri, care este Judecătorul meu, ştie că nu fac aceasta, ci aştept doar harul Său.

Petru şi Ioan i-au spus ologului: „Uită-te la noi!” iar Isus a atras-o pe femeia de la fântână să discute cu El, prin cuvintele: „Dă-mi să beau!” după care discuţia a continuat până a văzut unde era păcatul ei.

Acelaşi lucru se întâmplă aici.

Eu am predicat până acuma, iar pentru aceasta am avut peste mine o ungere, dar ceea ce se petrece acum este altceva, şi tu nu poţi trece repede de la una la alta…

Într-o zi, Dumnezeu îmi va da un manager adevărat care să predice, iar atunci voi putea avea servicii mai lungi.

Domnule, tu nu eşti aici pentru tine, deoarece eşti un om sănătos, ci te rog pentru altcineva, pentru o rudă a ta.

Aceste rude ale tale nu locuiesc în Statele Unite, ci sunt într-o ţară de dincolo de ocean, în Norvegia. Oraşul lor se află într-o zonă deluroasă, iar persoana pentru care ceri vindecarea este cumnatul tău, care are tensiune mare.

Văd apărând şi o femeie: este nepoata ta şi este surdă. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”.

Ei bine, dacă El ştie aceste lucruri, ştie şi viitorul, iar când a fost pe pământ a spus: „Facă-se după credinţa ta!

Credeţi aceasta? Atunci haideţi să ne rugăm.

Dumnezeule îndurător, înaintea acestor nou născuţi care văd marele Tău Duh Sfânt lucrând în trupul Bisericii, Te rog să rezolvi dorinţa inimii acestui bărbat, în Numele lui Isus Fiul Tău. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.

Vino, doamnă. Cred că nu ne cunoaştem, sau dacă da, te rog să ridici mâna pentru ca audienţa să ştie acest lucru.

Dacă Domnul Isus îmi va descoperi ceea ce Îi ceri, vei crede şi vei accepta salvarea şi rezolvarea cererii din inima ta? Bine. Şi tu te afli aici pentru altcineva, iar batista pe care o ai în mână este tocmai pentru aceasta. Acel cineva pentru care mijloceşti este o femeie mai tânără decât tine, mai exact este fiica ta. Ea este extrem de nervoasă şi are ceva la gât; are guşă. În plus, are un mare necaz: ea are un copil care arată cam de cinci ani şi care este cuprins de un demon. Fiica ta nu este salvată, ci este o păcătoasă, iar soţul ei este catolic. Acesta este adevărul.

Ia batista şi du-te la ei fără să te îndoieşti, căci Dumnezeu îţi va răsplăti credinţa. Amin.

Domnul să te binecuvânteze, soră. Crede numai.

Aici este o doamnă pe care n-am mai văzut-o niciodată, este adevărat? Ridică mâna să vadă şi audienţa…

Care este problema ta, băieţelule? Te rugai, nu-i aşa? Doreşti vindecarea pentru tatăl tău, care are ceva la spate, nu-i aşa? Este în ordine. Să nu te temi, căci acel duh îl va părăsi şi va fi bine. Crezi? În ordine.

De ce s-a atins micuţul? El nu s-a atins de mine, ci de Hristos, de Cel ce este Marele Preot care poate simţi neputinţele noastre. Cred că întreaga audienţă ar trebui să fie pe deplin convinsă de acest lucru.

Acum voi vorbi puţin cu femeia de aici. Da, ea a venit aici din pricina problemei pe care o are cu fierea, şi mai are pe cineva pe inimă. O, în ce stare este persoana aceea! Este vorba de fratele tău, care se află într-un ospiciu de nebuni. El este orb şi va surzi. Îl accepţi chiar în clipa aceasta pe Puternicul Biruitor, în numele lui? Da? Atunci Domnul îţi va da ceea ce ai cerut, soră. Aş dori să atingă batista aceea.

O, Dumnezeul cerului, Te rog să-i eliberezi pe amândoi, în Numele lui Isus. Amin.

Crede şi nu te îndoi, pentru că Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” (Marcu 9.23b).

Doamnă, presupun că ne întâlnim pentru prima dată. Nu fii speriată şi nici nu-ţi mai face griji, pentru că totul este în ordine. Te temi că se întâmplă ceva… Ştii la ce mă refer şi nu voi spune aici. Din pricina aceasta eşti foarte speriată, dar nu te teme, căci totul va fi bine; totul se va sfârşi cu bine.

Dacă Domnul îmi va descoperi pentru ce te rogi, eşti dispusă să accepţi? Văd că suferi de o boală femeiască…Te văd învelită cu un cearceaf alb. O, este o operaţie! Da, tocmai ai avut probleme din pricina acele probleme femeieşti şi operaţia nu se vindecă. Din cauza aceasta eşti aici. Acesta este adevărul.

Apoi văd că ai ceva în jurul braţului. Da, ai tensiunea scăzută şi eşti extrem de nervoasă. Tu nu eşti din oraşul acesta, iar atunci când ai plecat de acasă, te-ai aşezat lângă un pat şi te-ai rugat Domnului să te ajute să ajungi în rândul de rugăciune.

Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”! Văd că vei pleca din acest oraş spre Rockferd, Illinois. Du-te, crede şi vei fi bine.

Dumnezeu să aibă milă de tine.

Presupun că nu ne cunoaştem, este adevărat domnule? Tu m-ai văzut la întâlniri, dar nu am discutat niciodată unul cu celălalt.

Dacă Domnul îmi va descoperi pentru ce ai venit aici, vei crede din toată inima?

Provoc şi audienţa să creadă.

Priviţi: lui Moise i-au fost date două semne, iar după ce le-a văzut Israelul, l-au urmat. Dar adevărul este că ei nu l-au urmat pe Moise, ci pe Dumnezeu, care i-a călăuzit prin acel Stâlp de Foc. Moise era un om, dar Dumnezeu era Dumnezeu, iar astăzi este încă Acelaşi.

Acum, vedeniile acestea nu sunt altceva decât credinţa oamenilor. Ele sunt provocate de voi şi arată ceea ce se întâmplă în jur.

Adunarea pe care urmează s-o avem în Africa, este ceea ce ni s-a arătat într-o vedenie. Vedenia vine când Dumnezeu Îşi foloseşte darul şi arată ceea ce vrea El.

Deci, vedeniile sunt provocate de credinţa voastră care-L atinge pe El. Aceasta înseamnă că pot veni câteva sute de vedenii, ceea ce este foarte greu pentru mine, deoarece mă fac tot mai slăbit.

O vedenie mă slăbeşte mai mult decât o predica de două ore.

Aşadar, bărbatul acesta spune că nu ne cunoaştem, dar Domnul ştie totul despre el şi despre mine. Prin faptul că nu-l cunosc, eu nu pot spune nimic despre el, dar Domnul îmi poate descoperi.

Câţi vor spune: „Amin, voi crede!”?

Aş vrea să vorbesc puţin cu tine, domnule, ca să văd ce va spune El. Te văd cum încerci să te ridici de pe un scaun. O faci foarte încet pentru că ai artrită. Ai ceva şi la plămâni…iar acest lucru ţi l-a provocat un praf de rocă.

Vedeţi? Câţi din voi cred acum?

Cu cât discutăm mai mult, văd mai multe lucruri. Noi am putea continua discuţia ca să vedeţi cât de adevărat este acest lucru.

Vă spun sincer că eu nu mai ştiu ce a spus El, până când Leo sau unul din băieţi nu derulează banda ca s-o ascult şi eu. De ce aceasta? Pentru că nu sunt eu, ci El. Eu mă dau la o parte şi-L las pe El, apoi privesc ceea ce-mi arată şi vă spun întocmai. Desigur, voi auziţi vocea mea, dar nu sunt eu, ci este El; El se foloseşte de vocea mea. Asta este tot.

Se pare că înţelegeţi ce vă spun.

Femeia aceasta doreşte să mă rog pentru ea, deoarece are o umflătură în ureche. Crezi că Domnul Dumnezeu va îndepărta umflătura din urechea ta şi te va face bine? Dacă crezi, ridică mâna şi acceptă vindecarea.

În ordine. Tu poţi avea ceea ce ai cerut.

Ce a atins ea?

Hai să mai discutăm puţin, domnule, ca să vedem ce mai spune El. Acum văd ceva ca prin ceaţă. Nu este praf, ci este ceva legat de praf, iar medicul ţi-a spus că acel lucru ţi s-a depus pe plămâni.

Tu nu eşti din oraşul acesta, ci vii dintr-un loc unde sunt copaci de esenţă tare şi locuieşti în apropierea unui râu. Este un râu mare, este Ohio, iar tu locuieşti în Lola, Kentucky, un orăşel mic situat pe malul râului Ohio. Acesta este adevărul, domnule William H. Beeler, iar dacă vrei să-L crezi pe Domnul, du-te acasă şi fii sănătos.

Crezi? Atunci du-te acasă şi fii bine. Domnul să te binecuvânteze, fratele meu.

Dar tu, crezi că El îţi va vindeca diabetul şi vei fi bine? Deci crezi….Mă refer la doamna aceea mai în vârstă care se uită la mine. Ea are diabet şi o boală de inimă. Aşa este, doamnă. Acum poţi merge acasă şi să fii bine. Amin.

Doamnă, pune-ţi mâinile peste femeia de culoare de lângă tine, pentru că ea suferă de o boală de stomac. Aşa este. Şi doamna de lângă ea suferă tot de o boală de stomac, dar acum nu o mai aveţi pentru că Domnul vă face bine.

Tu te temi că artrita de care suferi te va face invalid, dar acest lucru nu se va întâmpla dacă vei crede. Vei crede? Atunci du-te şi fii bine. Domnul să te binecuvânteze.

Voi credeţi? Cu toţii?

O inimă, o simţire…

Tu te rogi pentru un băiat care este bolnav mintal şi nu este salvat. Crezi că Domnul îl va face bine? Crezi, domnule? În ordine. El o face chiar acum. Amin. Crede numai.

Vino, doamnă. Tu ai o problemă femeiască, ai ceva ce este normal la vârsta ta, dar doreşti să mă rog pentru boala ta de inimă.

Dumnezeu te va vindeca dacă vei crede. Vei crede? Bine, atunci du-te, crede şi nu te îndoi.

Acum daţi-mi voie să vă întreb ceva: Biblia spune: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…” Aţi citit vreodată acest lucru?

Tu mai ai o dorinţă: ai vrea să ai o umblare mai aproape de Dumnezeu. Aşa este. Ai încercat aceasta de când erai mică….Vei crede împreună cu mine? Da? Atunci Biblia spune: „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.

Doamne, Tu eşti Dumnezeu, iar rugămintea mea este ca Tu să-i dai aceste binecuvântări în Numele lui Isus. Amin. Du-te şi crede.

O, ce timp minunat! Ce clipe glorioase!

Vă rog să fiţi plini de respect.

Doamna care stă aici doreşte rugăciune pentru ochii ei. Mă refer la doamna care stă pe scaunul acela…Aşa este, iar doamna de lângă ea are o glandă femeiască infectată. Aşa i-a spus medicul, dar dacă va crede din toată inima….Crezi? Dacă da, ridică mâna. În ordine, atunci poţi avea ceea ce ai cerut.

Ce crezi despre boala ta de stomac? Crezi că te-a părăsit în clipa când ai avut acel simţământ? Atunci du-te şi mănâncă. Amin. Să ai credinţă.

Când am spus cuvintele acestea „boală de stomac,”  s-a întâmplat ceva ciudat: şi tu ai fost vindecată de aceeaşi boală, aşa că poţi mânca şi tu. Crezi din toată inima? Crezi că Domnul este aici ca să te facă bine? Oare ce ar putea face mai mult? Fă tot ce voi face eu. Pleacă-ţi capul şi repetă după mine:

O, Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului, Autorul Vieţii veşnice, Dătătorul oricărui dar bun, eu urmez aceste instrucţiuni, deoarece în seara aceasta am fost învăţat că Fiul Tău a biruit toate necazurile mele, şi Îl accept ca Biruitor al meu. Mă predau Lui, crezând că boala şi necazul meu vor înceta, pentru că cer aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Fii plin de respect, pentru că aceasta este rugăciunea ta. Să n-o uiţi. Cine stă în apropierea ta? Este Îngerul Domnului.

Da, doamnă dragă, acea boală femeiască te-a părăsit. Este în ordine.

Da, domnule, şi tu ai fost eliberat de boala de prostată.

Tu, care stai cu capul plecat şi eşti orb, să ai credinţă în Dumnezeu, pentru că El este lângă tine. Nu te îndoi, căci dacă vei crede…

Rămâi în Dumnezeu. Eu am fost de multe ori în Chicago, dar tu nu ai văzut nicio adunare. Vreau să ştii însă că El nu m-a înşelat niciodată. Astfel, ori va spune că te vindecă, ori ca spune că nu o poate face.

Mă voi ruga pentru tine în timp ce eşti uns şi Îngerul Domnului este chiar aici. Nu mai este întuneric! A venit Lumina pentru că Marele Biruitor este aici.

În timp ce mă voi ruga pentru tine, să crezi că Dumnezeu îmi ascultă rugăciunea şi îţi va da ce ai cerut.

Doamne, Tu care ai fost înainte de întemeierea lumii, ai văzut fiecare mişcare. Eu nu ştiu ce ai putea face mai mult decât să-Ţi împlineşti Cuvântul, literă cu literă. Tu ai mers atât de departe încât ai lovit cu orbire milioane de oameni care umblă în întuneric, din cauză că au respins umblarea în Lumină, dar în acelaşi timp ai deschis ochii multor orbi.

Doamne, fă ca acest grup minunat de oameni, care   s-a adunat în seara aceasta aici, să primească Lumina ca să nu mai umble prin întuneric. Fă ca aceasta să fie mare şi pentru fiecare din ei; fă ca fiecare să ştie că eşti lângă ei.

O, Dumnezeule Atotputernic, eu am predicat până am răguşit şi i-am adus pe oameni în prezenţa Ta, dar acum sunt atât de slăbit încât abia mă mai ţin picioarele.

Doamne, dacă am primit trecere înaintea Ta, Te rog să îndepărtezi orice îndoială din inimile acestor oameni, ca să înţeleagă că stai lângă ei, gata să-i vindeci.

Lasă ca Duhul Sfânt să vină asemenea unui vârtej de vânt şi să umple fiecare persoană care este prezentă şi are credinţă divină.

Fie ca trupurile lor să fie cufundate în untdelemnul Duhului Sfânt, ca să primească vindecarea chiar acum.

Ţi-i încredinţez şi-l mustru pe diavol în Numele lui Isus, marele şi puternicul Biruitor care a biruit orice boală şi orice vrăşmaş al rasei umane, iar în seara aceasta este prezent în locul acesta dovedind că este Cel înviat.

Satană, eşti învins, de aceea, în Numele lui Isus Hristos, ieşi afară din această audienţă şi depărtează-te de aceşti oameni, astfel ca Dumnezeu să-i poată conduce prin Isus Hristos. Amin.

Oh, ridicaţi-vă şi daţi-I slavă lui Dumnezeu, căci El este prezent în clădire; Puterea Lui este aici ca să vă transforme orice boală în sănătate şi să vă rezolve dorinţele inimilor voastre.

Copii, ridicaţi-vă mâinile şi lăudaţi-L pe Atotputernicul Dumnezeu care este în mijlocul vostru şi vă binecuvântează.

Binecuvântat să fie Numele Domnului.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.