PUTEREA LUI DUMNEZEU

Fiţi binecuvântaţi. Să ne rugăm.

Tată
ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru Isus, Fiul lui Dumnezeu, care a
venit pe pământ şi a murit ca noi să avem părtăşie unul cu altul, în timp ce
sângele Lui ne  curăţeşte de toată
necurăţia noastră. Te rugăm să îngădui ca El să privească în seara aceasta
peste noi şi să ne dea binecuvântările Sale, fiindcă o cerem în Numele lui
Isus. Amin.

Mulţumesc,
frate Joseph. Vă puteţi aşeza.

Nu
sunt vrednic de un asemenea compliment, dar nădăjduiesc că şi Domnul va gândi
la fel despre mine când voi părăsi lumea aceasta. Îţi mulţumesc, frate, pentru
că vă rugaţi pentru mine, şi vă mulţumesc şi vouă, prieteni, pentru frumosul
compliment.

Odată,
după ce am predicat un frate mi-a zis: „Frate Branham, apreciez mult aceasta.”
Acolo era încă un predicator, iar acela a zis: „Mie nu-mi place ca oamenii să
spună aceasta despre mine. Nu-mi place să mă laude.”

„Mie
îmi place”, i-am răspuns eu, „ şi aceasta pentru că între noi doi este o
diferenţă: eu sunt sincer în ceea ce spun.” Adevărul este că nouă ne place când
cineva spune ceva frumos cu privire la noi, nu-i aşa? Sigur că da. Şi cred că
şi lui Isus Îi place să-I spunem că Îl iubim, nu credeţi? Aşa este.

În
seara aceasta sunt puţin obosit. Suntem deja de opt zile în lucrare… şi mă simt
obosit. Nu foarte tare, dar destul cât să o simt. Aceasta se datorează faptului
că noaptea nu pot să dorm îndeajuns, iar aceasta mă trage puţin înapoi.

Îl
iubiţi din toată inima pe Isus? (Adunarea spune: „Amin”). Amin. Nădăjduiesc că
mâine seară va ajunge aici şi doamna Branham şi îl va aduce şi pe Iosif.

Eu
v-am vorbit despre Iosif cu şase ani înainte de a se naşte. Eram la Minneapolis
şi citeam despre viaţa lui Iosif, ce bărbat minunat a fost el. Am intrat într-o
cameră mică unde era dulapul în care îmi ţineam hainele. În timp ce închideam
uşile dulapului şi Îi mulţumeam Domnului pentru cele citite, Ceva mi-a vorbit.
Nu era o vedenie, dar Ceva îmi spunea: „Vei avea un fiu şi îi vei pune numele
Iosif.”

„Asta
este bine. Îţi mulţumesc, Doamne.” Şi am început să le spun oamenilor despre
aceasta. Cam la un an după această întâmplare, în casa noastră a venit pe lume
un copilaş. În timpul sarcinii, unii mă întrebau: „Este Iosif?”, dar eu le
răspundeam la toţi: „Nu ştiu.” Cu patru ani în urmă se născuse un alt copilaş,
o fetiţă, iar de data aceasta s-a născut o altă fetiţă. Când s-a întâmplat
aceasta, fraţii, în special fraţii mei de trup mă şicanau tot timpul: „Credeam
că este corect de fiecare dată, Billy.”

„Este,
nu te îngrijora. Va veni şi Iosif.”

„Da,
da, sigur că va veni cu Meda de 35 de ani şi cu probleme la fiecare naştere.”

„Da,
sunt absolut sigur că va veni, pentru că Dumnezeu spune întotdeauna adevărul.
Eu voi avea un băiat şi numele lui va fi Iosif.”

Dar
ei spuneau: „Nu se poate!”

A
trecut un an, doi, trei, patru şi intram în al cincilea, iar micuţul Iosif nu
era nicăieri. Apoi, când eram în sala de aşteptare, aşteptând ca Meda să nască,
unii m-au întrebat: „Acesta este Iosif?”

„Nu
ştiu”, am răspuns eu. „Tot ce ştiu este că Iosif va veni, dar nu ştiu când.”

Atunci
a venit asistenta şi mi-a zis: „Reverend Branham, ai un băiat frumos de 7
funzi.”

Când
am auzit aceasta, am zis: „Iosif, mult ţi-a trebuit până ai ajuns, dar mă bucur
că ai venit.”

Când
Domnul îţi spune ceva, să-L crezi, pentru că El o va face negreşit. Să nu te
îngrijorezi. Poate va dura ceva timp, dar o va face când va hotărî El, nu-i
aşa? Noi Îl iubim şi ne încredem în El pentru că fiecare făgăduinţă a Lui se va
împlini.

Noi
credem din toată inima că Domnul va face exact ceea ce spune.

Dacă
privesc aici jos, în locul rezervat orchestrei, nu văd muzicieni, ci văd pe
cineva care înregistrează benzi. Leo, Gene, mă bucur să vă văd. Am auzit că ai
avut probleme în urma extragerii unui dinte. Mă bucur că eşti mai bine, frate.

Domnul
să aibă milă de noi în timp ce ne vom închina înaintea Lui.


vrea să citesc un text cu care să continuăm serviciul început aseară din Cartea
răscumpărării.

Am
înţeles că duminică după-amiaza, va vorbi aici fratele Tommy Hick. Este
adevărat? Sunt sigur că o să vă placă la toţi de Tommy, pentru că s-a întors de
curând din Rusia.

Acum aş vrea să citesc din Cartea Exodului, din
capitolul 14. Îmi place mult sfârşitul capitolului 13, unde scrie despre
Stâlpul de Foc, care a condus poporul Israel zi şi noapte. Ziua, arăta ca un
nor, iar noaptea era ca un Stâlp de Foc. Acesta era Îngerul Legământului,
nimeni altul decât Isus Hristos însuşi înainte de a fi făcut trup în pântecele
Mariei. Era Hristos. Moise Îl urma pe Hristos. Scriptura spune că El era în
pustie cu Moise şi Îl numeşte Îngerul Legământului.

În
Exod 14.15 citim:

Domnul a zis lui Moise: „Ce rost au
strigătele acestea? Spune copiilor lui Israel să pornească înainte
.”

Îmi place aceasta. Fie ca Domnul să adauge
binecuvântările Sale la citirea Cuvântului Său.

Fiind mijlocul săptămânii, mă gândeam  să-i chem pe cei care au numere de rugăciune.
Dar după ce am început aici, am fost atât de obosit încât m-am gândit că totuşi
ar fi mai bine să am un serviciu destinat doar bolnavilor. Şi dacă va fi cu
voia Domnului, acest lucru se va întâmpla mâine seară, când vreau să mă rog
pentru toţi cei care au numere de rugăciune.

Fraţii Moore şi Brown mi-au spus: „Vom veni pe
platformă să te ajutăm, frate Branham.” Spuneau aceasta pentru că se tem pentru
mine întotdeauna când intru în acel fel de serviciu. Deci, mâine seară vor fi
chemaţi pe platformă toţi cei care deţin numere de rugăciune. Eu l-am întrebat
pe băiat dacă au împărţit numere de rugăciune şi mi-a spus că sunt deja vreo
două sute.

Revenind la tema noastră, aseară am vorbit din
Scriptură din Cartea Exodului, şi am aflat că „Exod” înseamnă „Chemat
afară”. Dumnezeu îşi separă poporul de cei necredincioşi. Apoi am citit din
Scriptură că odată cu ei a ieşit o mulţime amestecată. Aceştia, şi-au topit
cerceii şi bijuteriile, au făcut un viţel şi au vrut să se întoarcă în Egipt.
Deşi erau tăiaţi împrejur, au ţinut Paştele şi au făcut toate celelalte
lucruri, erau o mulţime amestecată: credincioşi şi necredincioşi.

Tot aseară am văzut că sunt trei puteri despre care
urma să vorbim:

  • puterea diavolului;
  • puterea credinţei;
  • puterea lui Dumnezeu.

În continuare am văzut că diavolul are o putere, iar
aceasta este moartea. Dar după moarte, el nu mai poate face nimic: este
terminat o dată cu moartea.

El a încercat să-l omoare pe Moise chiar după ce s-a
născut. Astfel, în încercarea de a-l suprima pe el, care era vasul ales, i-a
omorât pe toţi copiii.

Acelaşi lucru l-a făcut cu Abel, când a văzut că
prin linia lui urma să vină Sămânţa neprihănită. Dar Dumnezeu   l-a ridicat în locul lui pe Set, iar în
Evanghelia lui Matei vedem linia descendentă până la Sămânţa Împărătească. Când
S-a născut Isus, Satana a stârpit toţi copiii, încercând să oprească Planul lui
Dumnezeu, dar Planul lui Dumnezeu nu poate fi oprit de nimeni.

Nu demult, unii au făcut o petiţie care urma să
ajungă în Congres. În ea se spunea că vor închide uşile tuturor bisericilor
care nu aparţin de o anumită denominaţiune. Confederaţia unită a bisericilor va
forma un semn al fiarei pentru această naţiune şi pentru lume. Când se vor uni,
ei vor închide toate uşile. Într-o zi chiar o vor face.

Atunci, oricine nu va aparţine unei denominaţiuni
din această confederaţie, va fi prigonit. Toţi vor fi siliţi să primească
semnul. Ei se gândesc deja că vor opri vindecarea divină şi toate aceste
lucruri care nu sunt acceptate de biserici. Dar nu vor reuşi să facă acest
lucru; nimic nu o poate face, pentru că Biserica lui Dumnezeu va merge mai
departe. Ei au mai încercat s-o oprească. Astfel, i-au aruncat pe creştini la
lei, i-au ars pe rug, etc. dar cu toate acestea Biserica lui Dumnezeu a mers
mai departe.

El a spus clar: „….şi porţile iadului nu o vor
birui
.” (Matei 16.18). Aceasta arată că toate porţile iadului vor fi
împotriva ei, dar nu o vor putea birui, pentru că Dumnezeu va merge mai departe
cu Biserica Lui. Întotdeauna va fi aşa.

Ei au încercat să-i oprească pe creştini: i-au ars,
i-au aruncat la fiare, etc. şi toate acestea numai ca să înăbuşe această
religie de modă veche. Dar ea va rezista până la venirea lui Isus. Amin.

Diavolul este un tip viclean, care poartă cu sine
puterea morţii, dar el poate merge numai până acolo.

În continuare, acolo a păşit credinţa şi L-a
recunoscut pe Dumnezeul învierii, chiar dacă în sicriu îi vedem pe cei dragi, o
mamă tânără cu copilaşul alături de ea, aşa cum am văzut-o pe soţia mea.

Îmi amintesc ziua când Billy Paul, care nu avea mai
mult de un an şi jumătate, se uita la sicriul în care erau mama şi la sora lui,
care erau coborâte în groapă.

Un predicator a luat o mână de ţărână şi a spus:
„Cenuşă din cenuşă, ţărână din ţărână şi pământ din pământ.” În timp ce auzeam
cum se zdrobeau bulgării aceia de pământ pe sicriul lor, simţeam că se rupe
inima în mine. Dar dintre pinii bătrâni din jur se auzea parcă un cântec:
„Dincolo de Râu este o Ţară.” Da, dincolo de moarte am văzut învierea.

Eu sunt învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine,
chiar dacă ar fi mort, va trăi
.” (Ioan 11.25). Cine face aceasta? Credinţa.

Atunci am păşit în faţă şi am spus: „Dumnezeu să te
binecuvânteze, scumpa mea. Sufletele voastre să se odihnească în pace. Într-o
zi ne vom revedea din nou.” Amin.

La puţin timp după aceea, eu şi Billy am mers la
mormântul mamei lui. Avea cam 8-10 ani. Era dimineaţă şi în timp ce ne apropiam
de mormânt, el plângea. Am pus floarea pe mormânt, apoi am îngenuncheat
amândoi. El îşi ţinea pălărioara în mână, şi-a rezemat capul de mine şi plângea
zicând: „Tati, mămica mea zace aici!”

„Nu, dragule”, i-am răspuns, „mama ta nu este acolo.
Noi privim dincolo de mormântul acesta. Dincolo de mare este un mormânt cu
uşile dărâmate, iar Cel ce a înviat din morţi a spus: „Cine crede în Mine,
chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri
niciodată
…” (Ioan 11.25-26). Ele sunt în siguranţă în braţele Lui, aşa că
dincolo de acest nor întunecat pe care îl vedem, credinţa vede strălucirea
învierii lui Dumnezeu.”

Eu sunt recunoscător pentru că este o nădejde
dincolo de mormânt, şi credinţa ne duce acolo. Credinţa îşi ocupă locul pe
Stânca Cuvântului lui Dumnezeu, şi chiar dacă toate valurile iadului o vor
lovi, cu ochii ei de vultur va străpunge 
acei nori şi Îl va vedea pe Dumnezeul învierii şi al făgăduinţei.

Deci, în seara aceasta, eu sunt recunoscător pentru
acest lucru, şi ştiu că şi voi sunteţi; şi orice credincios este.

Gândiţi-vă că noi avem o Ancoră care se află dincolo
de perdea. Nu o putem vedea totdeauna, dar ştim că este acolo. Ştiţi povestea
cu băiatul care se juca cu zmeul. Ei l-au întrebat: „Unde este zmeul, căci nu
se vede?”

„Ştiu că este acolo sus”, a răspuns băiatul, „pentru
că îl simt.” Aşa este.

S-ar putea să nu-l putem vedea; vremurile sunt
întunecate. Norii pot ascunde Faţa Lui, dar nu-L ascund pe El. Pot ascunde
soarele, dar el străluceşte dincolo de nori, iar credinţa îl vede.

Mama lui Moise avea o credinţă încercată; şi orice
fiu care vine la Dumnezeu, trebuie să fie încercat mai întâi. Dumnezeu îţi
încearcă credinţa.

El putea să treacă foarte bine peste acel lucru,
să-ţi găsească o cale mai uşoară, pe care să nu se întâmple acel lucru, dar
este mai bine să te testeze. Mie îmi place aceasta, vouă nu?

Cea mai mare experienţă a mea este când ajung la un
munte peste care nu pot să trec nici pe deasupra nici pe dedesubt, dar stau
liniştit şi Dumnezeu va muta muntele din loc. Nu contează cât de întunecat este
norul: credinţa îl străpunge cu un ochi care priveşte dincolo de ceea ce-i
arată diavolul, pentru că biruinţa noastră este Dumnezeu. Amin.

Moartea nu este o ameninţare. Astfel, nu-i de mirare
că credinciosul poate spune: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este
boldul, moarte?”

„…Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne
dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos
.” (1Corinteni 15.55+57).
Aceasta este credinţa care nu se ruşinează; aceasta este credinţa care
biruieşte.

Mama lui Moise şi-a pus micuţul într-un coşuleţ
căptuşit cu smoală, pe care Dumnezeu îl călăuzea prin descoperire…

Aţi ştiut că întreaga Biserică a Dumnezeului celui
Viu este zidită pe descoperirea lui Isus Hristos? După ce au fost alungaţi din
grădina Eden, Cain şi Abel au venit şi au adus o jertfă Domnului. Deci Cain,
care nu era un comunist, a venit, s-a închinat Domnului oferindu-I o jertfă şi
a făcut tot ce a ştiut mai bine. Era foarte religios.

Dar Biblia spune că Abel nu a venit cu fapte, ci
prin credinţă. El a oferit lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, iar
Dumnezeu a mărturisit despre el că este neprihănit, prin faptul că i-a
descoperit Planul Său.

Pe atunci încă nu era scrisă Biblia, iar cei doi
fraţi fuseseră învăţaţi la fel de către mama şi tatăl lor. Dar, prin
descoperire, Abel a văzut că nu fructele culese din Eden trebuiau aduse ca
jertfă, aşa cum cred şi astăzi unii oameni. Pentru că nu fructele, ci sângele
mamei şi al tatălui său, l-au făcut muritor. Astfel, în urma acelei descoperiri
divine, el a adus ca jertfă sângele unui miel.

Nimeni nu putea să-i spună acel lucru, dar, prin
credinţă, el a văzut venirea Fiului lui Dumnezeu şi astfel a oferit un miel ca
preumbrire; el a văzut că Isus era Mielul junghiat înainte de întemeierea
lumii, iar Dumnezeu a mărturisit: „Acesta este adevărul!” pentru că El
mărturiseşte întotdeauna Adevărul.

De aceea sunt atât de bucuros când pot prezenta
popoarelor lumii un Isus Hristos înviat. Aceasta nu este o poveste inventată,
ci este mărturia absolută a lui IaHVeH Dumnezeu care L-a înviat pe Isus din
morţi. Şi partea bună este că acest lucru poate fi dovedit.

Când Cain a văzut că jertfa adusă de fratele lui a
fost primită, l-a înjunghiat din gelozie. Dar observaţi cum a ajuns Abel la
aceasta.

Când a coborât de pe muntele schimbării la faţă, Isus
i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul;
alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din proroci.”

„Dar voi cine ziceţi că sunt?”

Simon Petru drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti
Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice
de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-au descoperit
lucrul acesta
(nici nu l-ai învăţat în vreun seminar, nici în urma
educaţiei primite), ci Tatăl Meu care este în ceruri ţi l-a descoperit.”

Şi Eu îţi spun: „tu eşti Petru, şi pe această
piatră
…” Pe ce? Pe descoperirea spirituală că Isus este Hristosul. Nu pe o
concepţie mintală, ci pe descoperirea spirituală: „Pe această piatră voi
zidi Biserica Mea, şi porţile iadului nu o vor birui
.” (Matei 16.13-18).

Ce este aceasta? O descoperire. Ce este credinţa?
Este Dumnezeu care îţi descoperă prin Duhul Sfânt ce va face sau ce a promis.

Aţi auzit că „credinţa vine în urma auzirii,”
dar auzirea nu este credinţa. O bucată de pâine se cumpără cu 25 de cenţi, dar
cei 25 de cenţi nu sunt bucata de pâine. Auzirea aduce Cuvântul care produce
credinţa, dar „credinţa este o încredinţare neclintită în lucrurile
nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd
.”
(Evrei 11.1). Cu alte cuvinte: tu auzi Cuvântul, Dumnezeu îţi descoperă că este
Adevărul, şi Adevărul descoperit de Duhul confirmă credinţa ta în Dumnezeu.
Înţelegeţi? Aceasta este Biserica pe care a ridicat-o Dumnezeu pe Piatra pe
care porţile iadului nu o pot birui.

Mama lui Moise stătea pe malul râului cu copilaşul
în braţe, încredinţată că el era copilul promis; eliberatorul hotărât mai
dinainte de Dumnezeu.

Cuvântul „predestinat” nu este corect, ci mai
potrivit este: „cunoscut mai dinainte.” Predestinarea priveşte spre
„cunoaşterea mai dinainte”, iar „cunoaşterea mai dinainte” priveşte la
destinaţie. Cu alte cuvinte: ca să fie Dumnezeu, El trebuia să cunoască
sfârşitul înaintea începutului.

Fiţi atenţi! Prin înţelepciunea Sa, prin descoperirea
duhovnicească, El a descoperit că Moise era vasul Său ales, iar mama lui nu s-a
speriat de porunca împăratului, ci prin credinţă, ea l-a văzut ducând poporul
Israel în ţara făgăduită. Amin.

Ce ochi ai credinţei, ce credinţă puternică avea ea!
O, aceasta este peste puterea diavolului! Diavolul te duce la moarte, dar
credinţa priveşte peste aceasta. Diavolul îţi arată cimitirul şi zice: „Toţi
ajungeţi acolo!” şi este adevărat. Dar Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că noi
vom ieşi din el. Atunci când va veni Isus, cei care au adormit în El vor învia
şi vor merge cu El.

Diavolul poate ridica sperietori; poate ridica umbre
şi să spună: „Vei muri în dimineaţa aceasta!”, „Este ultimul tău ceas!” dar
aceasta nu-l poate speria pe credincios. Satana este doar un bluf. Dacă
Dumnezeu îmi descoperă că nu se va întâmpla aşa, nu-mi pasă ce spune celălalt.
Eu ştiu că voi ieşi din acea situaţie.

Când cei de la clinica Mayo mi-au spus că mai am
doar câteva zile de viaţă, i-am crezut şi am zis: „Se pare că este vremea să mă
duc…” Dar Duhul Sfânt mi-a vorbit şi  
mi-a spus: „Slujba ta abia a început!” Aleluia! Din momentul acela nu a
mai contat ce au spus fraţii Mayo; nu m-am mai gândit la ceea ce au spus ei, ci
m-am gândit la ce a spus Dumnezeu.

Nu cu mult timp în urmă, m-a sunat un bărbat şi m-a
rugat să mă rog pentru băiatul lui de 15 ani, care era în spital cu difterie
(boală infecţioasă contagioasă a căilor respiratorii). Băiatul era pe moarte.
Doctorul nu m-a lăsat să intru la el: „Nu poţi intra, pentru că şi tu ai
copii!”

„Dar îmi asum riscul”, i-am răspuns eu.

„Vei duce difterie şi la copiii tăi.”

„Dacă am destulă credinţă să intre în difterie,
înseamnă că am destulă credinţă şi că Dumnezeu nu o va lăsa să ia copiii mei.”

Doctorul, care era catolic, a continuat: „Nici aşa
nu poţi intra.”

„Dar dacă ar veni un preot să dea ultima
împărtăşanie la băiat, l-ai lăsa?”

„O, asta-i altceva”, a răspuns el.

„Nu, nu este altceva! Pentru noi, lucrul acesta este
la fel de sacru, cum este pentru voi ritualul acela.”

Cumva, cumva am reuşit să-l conving, aşa că m-a dus,
mi-a dat un halat alb şi mi-a pus pe faţă o mască. Abia vedeam pe unde merg, şi
nu m-ar fi recunoscut nimeni dacă m-ar fi întâlnit. Dar am intrat acolo şi
totul a fost în ordine. Este o singură posibilitate de a intra acolo: să
respecţi regulile. Jucaţi întotdeauna între liniile terenului şi veţi câştiga.

Când am intrat la băiat, mama şi tatăl lui erau
acolo. Băiatul era inconştient de două zile, aşa că nu am reuşit să vorbesc cu
el. Atunci am îngenuncheat. M-am uitat spre tatăl lui, şi am văzut că îi
curgeau lacrimi mari pe obraji. Mi-am pus mâinile peste băiat şi am spus:
„Scumpule Tată ceresc, Tu ai spus: „Eu sunt învierea şi viaţa…” şi ne-ai promis
aceste lucruri. Acest tată m-a chemat să mă rog pentru fiul lui, pentru că
crede că am fost trimis de Tine să mă rog pentru bolnavi.

Tată, eu mă rog din toată inima şi sunt convins că
credinţa atinge haina Ta. Da, eu cred cu o credinţă neclintită că băiatul
acesta este vindecat şi îşi va reveni, pentru că o cer în Numele lui Isus
Hristos.”

Tatăl a privit spre mama băiatului şi a spus: „Nu-i
aşa că este minunat? O, sunt atât de bucuros!”

Asistenta, care stătea acolo şi plângea, s-a întors
spre tatăl băiatului şi i-a spus: „Domnule, nu înţeleg nimic. Ştii că băiatul
tău va muri?”

„Nu, doamnă, nu ştiu.”

„Păi, băiatul este…”

„Băiatul meu nu moare. El va trăi pentru că aşa a
promis Dumnezeu.”

„Este bine să ai credinţă, dar să-ţi spun ceva,
domnule…” şi a început să-i explice procedurile medicale la care a fost supus
băiatul şi rezultatele obţinute. I-a explicat cum stau lucrurile şi cu aparatul
la care îi era conectată inima şi a spus că atunci când coboară la nivelul la
care era, din punct de vedere medical nu mai există nici o şansă să se ridice.
Din clipa aceea, va trăi maxim trei sau patru ore.”

Atunci, bărbatul acela, pe care nu îl voi uita
niciodată, şi-a pus mâna pe umărul asistentei şi i-a zis:

„Soră dragă, tu priveşti la maşinăria aceasta pentru
că este singurul lucru pe care îl ai, dar eu privesc spre o făgăduinţă divină.”
Amin.

Ea ştia doar ce indica acel aparat, dar credinţa
acelui bărbat trecea dincolo de aceasta. El L-a văzut pe Dumnezeul care era mai
mult decât în stare să facă aceasta; pe Cel care a promis că nu ne va lăsa şi
nu ne va părăsi niciodată. Depinde de tine la ce te uiţi.

Creştinii privesc la lucrurile pe care nu le văd,
fiindcă ei merg prin credinţă. Este adevărat? Noi credem aceasta pentru că aşa
spune Dumnezeu în Biblie. Credinţa încercată dă rezultate 100%, pentru că
Dumnezeu este obligat să răspundă acelei credinţe.

Priviţi ce a făcut mama lui Moise: ea şi-a pus fiul
în aceeaşi moarte în care muriseră ceilalţi copilaşi; prin credinţă, a fost
făcut un legământ pentru el. Desigur, în mod normal aligatorii ar fi putut să-l
mănânce pe copilaşul care nu avea mai mult de trei luni, sau primul val ar fi
putut să răstoarne coşuleţul care nu era mai mare de atâta (fratele Branham
arată), şi ar fi fost gata. Dar credinţa a privit dincolo.

Ea ştia că mâna lui Dumnezeu era peste acel copil, de
aceea nu s-a temut de ceea ce a spus Faraon. Priviţi ce face credinţa: ea l-a
dus pe râul morţii, în înviere, până la palatul lui Faraon, aşa că a fost
crescut şi educat chiar în palatul instrumentului diavolului. Faraon era
instrumentul diavolului care omora copiii, dar Dumnezeu a luat vasul pe care
Faraon voia să-l omoare şi l-a trimis chiar în casa lui ca să-l crească.  Aleluia!

Nu-L subestimaţi pe Dumnezeu! El Îşi înfăptuieşte
minunile lucrând în mod misterios. Astfel, Faraon, un om posedat de demoni şi
cu inima împietrită, care a pus să fie omorâţi toţi copiii evrei, l-a primit în
palatul său chiar pe eliberatorul lor, l-a hrănit, l-a crescut, l-a educat şi
pe deasupra a luat-o şi pe mama lui ca să-l alăpteze. Amin. Aceasta face
credinţa.

Acea mamă a văzut acest lucru prin credinţă şi a
aşteptat să vină fiica ei s-o cheme ca să-l alăpteze. Ea avea deja în gând
acest lucru, fiindcă Dumnezeu îi descoperise ce se va întâmpla. Amin.

Dacă în seara aceasta, Dumnezeu îţi descoperă că
boala ta a plecat prin legământ, aşa cum i-a descoperit şi acelei mame, este
gata. Amin. Prin puterea credinţei ea şi-a pus copilaşul chiar în gura morţii,
deoarece ştia că se va ridica din nou. Amin.

Uneori, noi suntem trecuţi prin încercări. Oamenii
spun: „Frate Branham, de ce mi se întâmplă aceasta dacă sunt creştin?” Dumnezeu
lasă lucrul acela peste tine ca să-ţi arate dragostea Sa şi să-ţi dovedească că
El este „învierea şi viaţa.”

Moartea zice: „Eu am un drept…” Porunca lui Faraon
era să fie omorâţi toţi copiii, să fie aruncaţi în apele acelea, iar acea mamă
a spus: „Eu îmi pun copilaşul pe aceste ape, prin descoperire. Am pregătită o
cale de scăpare!” Amin. Şi  l-a pus în
moarte. Dar credinţa l-a scos afară şi l-a făcut fiul fiicei lui Faraon, iar pe
ea a adus-o să-l alăpteze. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu? Toate au lucrat spre
slava Lui, chiar sub nasul Satanei: „Să-ţi arăt numai cât eşti de orb, Satană!”

I-a pus copilul chiar în faţa lui şi l-a făcut pe
Satana să-l hrănească şi să aibă grijă de el. Vă daţi seama? Chiar pe cel care
avea să distrugă întreaga naţiune egipteană şi să ducă Israelul spre biruinţă.
Aleluia!

O, Dumnezeul nostru este minunat! Să ai credinţă!
Mai tare decât moartea? Sigur că da! Credinţa este mai tare decât moartea. Deci
iată cum se mişcă puterea credinţei.

Să vă spun ceva. Cred că Egiptul era cea mai
puternică naţiune a lumii acelui timp, un mare centru comercial. Fără îndoială,
Moise avea instruirea ROTC în toate lucrurile. Dumnezeu l-a instruit în felul
acela, deoarece avea să conducă o armată. Da, Dumnezeu l-a făcut pe Satana să-l
instruiască pe Moise cum să conducă o armată care să-l distrugă chiar pe el.
Aleluia! Aceasta este puterea credinţei.

Ea a văzut prin credinţă tot ce urma să vină. Şi nu
numai atât: chiar ea a făcut toate aranjamentele. Desigur. A pus copilaşul în
legământ şi a stat pe mal aşteptând să fie chemată. Glorie! Ea a aşteptat acel
timp, şi prin credinţă a răbdat totul fiindcă Îl văzuse pe Cel nevăzut. Ea ştia
că acesta era copilul ales; copilul făgăduit de Dumnezeu. Timpul eliberării
poporului se apropia şi ea ştia că acesta era copilul. Amin.

Moise a ajuns comandantul ofiţerilor, cel mai bine
instruit, iar Satan îi aducea cina pe tavă. Cam cum este astăzi, prieteni: pui
fripţi, friptură, cartofi, ceai şi de toate. El stătea acolo deoparte, iar
Dumnezeu zicea: „Să vad ce poţi face, Satană, pentru că, în definitiv, nu eşti
chiar atât de tare. Totuşi, îl vom pune în moarte, aşa cum ai cerut, pentru că
acea mamă a văzut ce voi face pentru toţi cei ce cred în Mine prin Isus
Hristos. Ea a făcut totul prin credinţă!”

Moise a fost bine instruit devenind un adevărat
ofiţer, pentru că Faraon spunea: „Într-o zi, el va fi Faraon.” Dar Dumnezeu
este Cel care făcea toate acestea.

Amoriţii şi toţi ceilalţi nu aveau nici o şansă în
faţa acelui bărbat bine instruit. El i-a luat aşa cum a luat generalul Grant,
Richmond-ul. Moise era instruit în toată înţelepciune Egiptului, iar când
aceste ore de instruire se terminau, mama sa îl lua în cameră şi îl instruia
(Aleluia!) în învăţătura neprihănirii. Vedeţi? Orice mamă este un predicator;
ea are o adunare micuţă în casa ei.

Şi Moise o întreba: „Mamă, înţeleg că am toată
pregătirea posibilă, dar cum crezi că va lucra IaHVeH?”

Şi ea a început să-i citească prin credinţă. Iar
când a venit vremea să se urce pe tron, Moise a refuzat să fie numit fiul
fiicei lui Faraon. De ce? Pentru că, prin credinţă, a văzut ceea ce i s-a făcut
mamei lui şi a ales acelaşi lucru.

Am văzut ce s-a făcut pentru Pavel; am văzut ce s-a
făcut pentru Petru. Am văzut ce s-a făcut pentru ceilalţi: era acelaşi lucru,
prin credinţă.

Nu contează cât de întunecat pare norul, pentru că
soarele străluceşte chiar după el. Furtunile nu pot ascunde Faţa Lui
binecuvântată. Amin.

El n-a promis „o navigare lină”, ci a spus:
„Întotdeauna voi fi cu voi!” Amin. Atunci ce importanţă are cât ţine furtuna,
câtă vreme El este lângă tine? Valurile şi vânturile Îl ascultă şi I se supun.
Amin.

Am putea vorbi ore întregi despre faptele credinţei:
Cum a ţinut Paştele prin credinţă; cum s-a întâlnit şi a vorbit cu Dumnezeu;
cum a ţinut mielul pascal şi apoi l-a jertfit, etc. Dumnezeu a făcut toate
acestea prin puterea credinţei. Puteţi vedea ce face credinţa?

Apoi a fost trimis spre ţara făgăduită. Voi ştiţi
toată lupta dintre Dumnezeu şi Faraon, cum prin credinţă au fost făcute toate
acele lucruri, iar în textul din seara aceasta îi vedem în călătoria lor. Când
au privit în faţă au văzut că Marea Roşie le oprea înaintarea, iar la stânga şi
la dreapta erau munţii. Atunci şi-au ridicat privirea şi au privit în spate,
iar de acolo venea Faraon cu toată oştirea lui: cu carele de luptă şi cu toţi
acei soldaţi instruiţi. Peste tot era un nor mare de praf, care era ridicat de
apropierea celor câtorva zeci de mii, sau poate chiar un milion de soldaţi
înarmaţi. Această turmă mică era încolţită de lupii care se apropiau, aşa că au
început să strige ca orice om: „Nu erau destule morminte în Egipt ca să fim
îngropaţi acolo?” Vedeţi? Aşa gândim noi.

Au uitat ce făcuse pentru ei credinţa, doar cu
câteva zile în urmă. Aceasta facem noi. La prima durere care ne încearcă după
ce s-a făcut rugăciunea pentru noi, zicem: „O, cred că am pierdut vindecarea…”
Auzim că au venit pe platformă oameni şi au fost vindecaţi de cancer, ochii
orbi au fost deschişi, cei şchiopi au umblat din nou, etc., dar cu toate
acestea, când vine prima problemă mică uităm cu totul de toate acestea. Îl
vedem pe Domnul Isus în puterea învierii Lui, dar uităm atât de repede! Aceasta
este partea umană.

Şi iată-i pe evrei stând acolo neajutoraţi. O, ce
loc! Vă puteţi imagina? Un popor care a umblat smerit înaintea lui Dumnezeu,
care a ţinut toate poruncile; au mâncat mielul pascal, au urmat cu credincioşie
toate instrucţiunile date de Moise, şi iată că acum Dumnezeu i-a condus într-o
capcană.

O, Doamne, erau neajutoraţi, nu puteau face nimic.

Dar Dumnezeu făcuse planul călătoriei lor încă
înainte să fi fost făcută lumea. Aleluia! Poate credeţi că sunt nebun pentru că
strig aleluia, dar nu mă pot abţine, explodez. „Aleluia” înseamnă „Lăudat să
fie Domnul!” Acesta este singurul cuvânt pe care pot să-l spun şi germanilor şi
hotentoţilor din Africa de Sud. Oriunde ai fi, este acelaşi cuvânt: „Aleluia!”
Lăudat să fie Domnul!

Şi iată-i încolţiţi de oştirea Egiptului. Dumnezeul
cerului i-a condus printr-un Stâlp de Foc şi i-a dus în această capcană.

Desigur, necredinţa va spune: „De ce? De ce a făcut
aceasta?” Uitaţi că imediat după ce au scăpat de acolo au intrat în pustiul
păcatului, dar adevărul este că Dumnezeu îi conduce pe copiii Săi pe aceste
cărări.

„Unii prin apă, alţii prin potop

Unii prin mari încercări, dar toţi prin Sânge.”

Amin. Aceasta este calea; doar urmaţi-o! Nu contează
unde ne conduce, continuaţi să mergeţi pe ea. Aşa a făcut şi Israel şi a intrat
drept în capcană, iar partea lor umană a uitat toate minunile, tot ce făcuse
Dumnezeu pentru ei şi au început să se întrebe: „Ce să facem acum?”

Atunci Moise a strigat spre Domnul şi El a răspuns:
„Staţi liniştiţi şi veţi vedea izbăvirea lui Dumnezeu!” Ce aveau să vadă?
Salvarea.

Satana a arătat că moartea era în râu, dar puterea
credinţei a fost dovedită prin lucrările pe care le-a făcut şi prin părăsirea
Egiptului. Da, credinţa s-a dovedit mai puternică. Dar acum ei erau într-o
capcană, aşa că sosise timpul ca Dumnezeu să arate ceva. Oamenii nu mai puteau
să facă nimic. Ei urmaseră toate instrucţiunile Lui şi iată că ajunseseră
într-o capcană. Dar venise timpul ca Dumnezeu să îşi arate dragostea pentru ei.

Poate de aceea te-ai îmbolnăvit: pentru că El
vrea  să-ţi arate dragostea Lui. El vrea
să ajungi într-o zi la capătul drumului. Uneori este prea greu, dar prin
aceasta, Dumnezeu ne face să privim în sus, este adevărat? Da, El vrea să-Şi
arate dragostea, vrea să-Şi arate puterea. Lui Dumnezeu Îi place să facă
aceasta.

El i-a spus lui Avraam cu foarte mulţi ani în urmă,
că va scoate poporul Israel cu mână puternică din robia Egiptului, şi trebuia
să-Şi ţină promisiunea. Şi Acelaşi Dumnezeu care a spus că îl va scoate pe
Israel din Egipt cu mână puternică şi a împlinit totul întocmai, a spus şi că
„Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, aceştia se vor însănătoşa,” şi a
împlinit totul literă cu literă.

Indiferent câţi critici s-au ridicat sau se vor
ridica cu teologiile şi concepţiile lor intelectuale, fără descoperire,
Dumnezeu Îşi va ţine Cuvântul şi Îl va împlini întocmai. Amin.

Nu este minunat să-L vedem pe Dumnezeu în acţiune?

Odată, când eram într-un hotel, am auzit o femeie
care plângea, şi m-am gândit:
„Cineva are probleme!” Când m-am întors, am văzut două tinere de vreo
21-22 de ani, una blondă şi una brunetă, care erau îmbrăţişate şi plângeau.

M-am apropiat de ele şi am zis:
„Scuzaţi-mă, sunt predicator. Aş putea să vă ajut cu ceva?”

„Da, frate Branham.”

„Şi care este problema?”

Atunci una dintre ele mi-a zis:
„N-am putut primi un număr de rugăciune ca să ajungem în rând, şi pentru că am
ştiut la ce hotel eşti cazat, am venit şi te-am aşteptat aici. Mă gândeam că
poate umbra ta va trece peste prietena mea şi astfel va fi vindecată.”

„Dar ce probleme are?”

„Este bolnavă mintal şi am adus-o aici pentru că
cred că poate fi ajutată.”

Aceea era o credinţă adevărată, nu una prefăcută. În
clipa aceea am avut o vedenie şi am spus: „Tu vii din Texas, din partea de nord, de lângă
Lubbock. Ai adus-o într-un Buick galben şi aţi călătorit pe un drum care era pe
o parte din beton, iar pe cealaltă din bitum. Râdeaţi şi aveaţi partea de sus a
maşinii lăsată jos, iar când aţi luat curba era să aveţi un accident.”

Când a auzit aceste cuvinte, fata a strigat cât a
putut, iar eu am continuat:
„Aşa vorbeşte Domnul: ea
este vindecată!” Aşa este.

În ziua următoare, ea a pus oraşul pe jar, a stârnit
cuibul diavolului. Dacă vreţi să-l stârniţi pe diavolul predicaţi despre
vindecarea divină. Petru a predicat în ziua de Rusalii şi trei mii de suflete
au fost salvate, iar Satana nici nu s-a mişcat. Dar câteva zile mai târziu, a
vindecat un olog aflat lângă Poarta Frumoasă şi tot iadul s-a ridicat împotriva
lui. Aşa este.

Diavolului nu-i place să-L vadă pe Dumnezeu
arătându-Şi puterea. El crede că are multă putere, dar este terminat. Amin.
Hristos este Biruitorul, aşa că luaţi iniţiativa şi nu-l lăsaţi pe Satana să
împingă ceva peste voi.

Fratele Baxter a venit la mine şi mi-a zis:

„Tot oraşul este pe jar.”

„Dar ce s-a întâmplat?” l-am întrebat eu.

„Ştii cele două fete care au fost vindecate?”

„Da.”

„Sunt jos, plâng şi îşi fac bagajul să plece.”

„Dar ce s-a întâmplat?”

„Mărturia lor a stârnit un val de revoltă, aşa că la
adunarea din seara aceasta va participa şi FBI-ul. Se spune că te vor demasca,
aşa cum s-a întâmplat cu Simon vrăjitorul din Biblie.”

„Ei bine, dacă sunt vrăjitor sunt de acord să fiu
demascat.”

Atunci fratele Baxer mi-a zis: „Ar trebui să mergi jos să
vorbeşti cu fetele.”

M-am dus imediat şi am bătut la uşa camerei lor. Ele
plângeau şi îşi împachetau hainele. Când m-au văzut, mi-au zis: „O,
frate Branham, ne pare rău pentru tot ce se întâmplă.”

„Pentru ce vă pare rău?”

„Pentru că am provocat atâtea probleme. Pentru că
te-am băgat în necaz.”

„Cum adică? Pentru că a fost vindecată ea? Dar nu pe
mine m-aţi băgat în probleme ci pe diavolul. El este cel care are probleme
acum.”

„Dar frate, noi nu am vrut să-ţi facem probleme.
Astăzi am stat lângă o femeie şi ea ne-a întrebat: „Sunteţi cu partida lui Branham?”

„Nu, doamnă,” am răspuns noi.

„Ba da, sunteţi,” a continuat ea.

„Nu este adevărat, dar tocmai am fost vindecată
aseară la hotel.”

„Ascultaţi la mine,” a zis femeia aceea, „omul
acela este un vrăjitor. Noi ştim aceasta!”

„Doamnă, prietena mea a fost bolnavă mintal şi urma
să intre într-o instituţie de boli mintale, dar acum a fost testată şi este
perfect normală.”

„Da, ştiu”, a continuat femeia, „că şi eu mi-am
dus copilul la una din adunările lui, pentru că avea T.B.C. Omul acela a făcut
„hocus-pocus” peste el şi copilul n-a mai avut nimic, dar ştiu că acesta
este diavolul.”

Oricine ştie că diavolul nu are putere de vindecare.
Dacă diavolul poate vindeca, înseamnă că este în echipă cu Dumnezeu. Biblia
spune: „Eu
sunt Domnul care te vindecă,” dar Satana nu poate face aceasta.

Aceasta a fost o mare confruntare şi în Egipt, când
Faraon i-a adus pe acei vraci şi magicieni. Ei au putut face anumite lucruri,
dar nu au putut vindeca. Astfel, când Moise făcea o minune, o făceau şi ei, dar
nu au fost în stare să îndepărteze acel lucru. Aceasta arată clar că Dumnezeu
este singurul care poate vindeca. Amin.

Fata a continuat: „Îmi pare rău pentru ce am făcut… Acum mergem
acasă.”

„Dar tu ştii că prietena ta este vindecată.”

„Da.”

„Nu-i minunat Dumnezeu în vindecare?”

„Ba da.”

„Ar trebui să-L vedeţi şi în luptă. El este
minunat.”

„Vrei să te duci acolo?”

„Doar nu credeţi că o să fug! Sigur că mă duc.”

„Dar, frate Branham, FBI-ul te va expune…”

„Ce să expună? Ce au ei de expus? Eu încerc să duc
Evanghelia la toată lumea şi să ajut cât mai mult. Veniţi să-L vedeţi pe Domnul
în luptă. Aţi văzut cât este El de minunat în vindecare. Haideţi să vedeţi cât
este de măreţ şi în luptă. Eu nu L-am văzut niciodată ieşind învins dintr-o
luptă, ci doar biruitor. Chiar şi când L-au dus în iad, El Şi-a pus piciorul pe
gâtul diavolului, i-a luat cheile morţii şi a înviat a treia zi. Da, chiar şi
în moarte a ieşit biruitor.”

Astfel, m-am dus acolo. La început au vorbit nişte
băieţi spanioli care au spus:
„Vindecarea divină poate fi bună, dar şi Simon vrăjitorul este încă la
lucru.”

Eu i-am spus fratelui Baxter: „Frate Baxter, plecaţi şi apoi
întoarceţi-vă.”

În adunare erau cam trei sau patru mii de oameni.
Când eram aproape de încheiere, am spus: „Am aici un bilet în care se spune că sunt Simon
vrăjitorul şi că FBI-ul mă va da pe faţă. Dacă mai întârziaţi, aţi putea rata
acest lucru, de aceea vă invit să mă daţi chiar acum pe faţă.”

Am aşteptat dar nu s-a ridicat nimeni:
„Unde sunteţi? De ce nu vă arătaţi?” Şi am aşteptat din nou, întrebându-mă
care era problema.

La un moment dat, am observat că în colţul drept era
o umbră mare şi neagră. Oare de ce stă acolo? Curând a plecat de acolo, a
trecut pe deasupra oamenilor şi s-a dus sus la balcon, unde s-a oprit deasupra
a doi bărbaţi: unul
îmbrăcat cu costum albastru, iar celălalt cu costum gri. Atunci am avut o
vedenie şi am spus:

„Nu este vorba de FBI, ci de doi predicatori decăzuţi
care stau acolo sus.” Când au auzit aceasta, cei doi au încercat să se
ascundă, dar trei sau patru mexicani, cu mâinile aspre, s-au dus după ei. „O,
nu, nu! Nu faceţi aceasta! Aici nu este implicată carnea şi sângele. Lăsaţi-i
în pace!” Am spus aceasta pentru că ei au vrut să pună o frânghie în jurul
gâtului unuia dintre ei.

Apoi am continuat: „Daţi-mi voie să spun ceva. Dacă sunt Simon vrăjitorul,
voi cădea mort chiar acum pe această platformă, dar dacă voi sunteţi greşiţi,
iar eu sunt un om al lui Dumnezeu, haideţi aici şi veţi cădea voi morţi pe
platformă! Audienţa va putea vedea singură cine este greşit, pentru că Dumnezeu
va dovedi cine are dreptate!”

Am aşteptat puţin, apoi am zis: „Să
cântăm o cântare.” Când am început să cânt, ei s-au ridicat şi au plecat.
I-am aşteptat cam 30 de minute, dar nu au mai apărut.

Atunci am spus: „Sunt sătul de astfel de lucruri peste tot!”

Dumnezeu este mare în luptă. Când te trimite El, nu
te teme de nimic. Stai acolo şi vei vedea salvarea Lui, pentru că este Unul singur
care  poate aduce salvarea şi acela este
Dumnezeu. Nimeni altcineva!

Şi El i-a zis lui Moise: „Stai liniştit şi vei vedea
salvarea lui Dumnezeu!”

Oştirea lui Faraon venea ridicând un nor mare de
praf, dar când Moise s-a oprit şi a aşteptat salvarea lui Dumnezeu, iată că
Stâlpul de Foc stătea între Israel şi oştirea lui Faraon. Dar ei au respins
Lumina.

Orice om care respinge Lumina, primeşte ceea ce au
primit ei. Vedeţi? Aceeaşi Lumina care a luminat Israelul şi   i-a arătat pe unde să meargă, a orbit ochii
lui Faraon şi ai oştirii lui. Şi acelaşi Duh Sfânt pe care voi Îl numiţi un
„nonsens”, duce Biserica în slavă şi orbeşte ochii teologilor moderni
de astăzi. El este Cel care a dat Lumina la învierea lui Isus şi de la
cincizecime încoace, dar dacă refuzaţi s-o acceptaţi, ea va deveni întuneric
pentru voi. O veţi critica, o veţi numi „holly-roller”, dar foarte bine vi
s-ar putea lega o piatră de moară de gât şi să fiţi aruncaţi unde este apa mai
adâncă, pentru că aţi făcut hulă împotriva Duhului Sfânt. Pentru voi nu mai
există iertare, pentru că Cuvântul spune: „Oricine va vorbi împotriva Fiului omului, va fi
iertat
; dar
oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul
acesta, nici în cel viitor
…” (Matei 12.32).

Dar voi ştiţi atât de multe! I-aţi batjocorit pe
oamenii care sunt în Duhul lui Dumnezeu, cred în vindecarea divină, în învierea
lui Isus Hristos şi în puterea lui Dumnezeu. Aţi râs de ei, v-aţi ridicat nasul
şi aţi părăsit biserica.

Aş vrea să văd ce veţi face când veţi sta înaintea
Împăratului care a trimis acest Mesaj! Credeţi că aveţi ceva mare, dar
aşteptaţi să vină ziua aceea, pentru că acum este ziua omului, dar vine ziua
Domnului. Aşa este.

O, cum a trecut timpul! Ar trebui să termin.

Dumnezeu în puterea Sa. În puterea Sa, El i-a zis
lui Moise: „Ce
rost au strigătele acestea? Ia toiagul în mână, ridică-l în sus şi păşeşte
înainte!” Aleluia!

Şi Moise a pornit înainte, ţinând toiagul ridicat:

„Noi vom păşi în Lumină.

Ce Lumină minunată vine;

Unde picurii milei lucesc.”

Îngerul Domnului mergea înaintea lor în Stâlpul de
Foc, iar când au ajuns la mare, a despicat-o şi a făcut din ea ziduri pentru
ei, ca să poată trece şi să scape din capcană. Dumnezeu îşi arăta dragostea şi
puterea Sa, atunci când nimeni şi nimic nu-i mai putea ajuta. Amin.

Puterea Satanei este limitată, dar puterea credinţei
aduce la împlinire descoperirea lui Dumnezeu, şi Dumnezeu îi ajută pe cei care
nu se pot ajuta singuri.

Printre oameni este o zicală care Îl dezonorează pe
Dumnezeu şi care spune:
„Dumnezeu îl ajută pe cel care se ajută.” Ce ridicol! Dumnezeu îl ajută pe
cel ce nu se poate ajuta. Aşa-i că este minunat?

Puterea lui Dumnezeu este singura care poate da
Viaţa veşnică. Puterea Lui a fost aceea care a făcut un pom. Nici o ştiinţă din
lume nu poate face un pom, dar puterea lui Dumnezeu poate; şi
ea mă ţine şi pe mine în viaţă.

Dacă Dumnezeu te cheamă, toate spitalele, oxigenul
şi aparatele medicale din lume nu te mai pot ţine aici. Mântuirea este a
Domnului.

Puterea lui Dumnezeu hrăneşte vrăbiuţa şi tot
puterea lui Dumnezeu îi vorbeşte raţei de pe lac. Nu merge nimeni să o hâşâie
de pe lac, dar când se apropie frigul, puterea lui Dumnezeu o conduce spre sud.
Aleluia!

Puterea lui Dumnezeu este aceea care ne conduce la
Isus Hristos. Puterea lui Dumnezeu i-a condus pe cei trei înţelepţi la Pruncul
Isus. Puterea lui Dumnezeu mişcă sufletul fiecărui credincios. Amin. Puterea
lui Dumnezeu este cea care-i ajută pe cei ce nu se pot ajuta. Amin.

Voi ştiţi că eu sunt vânător şi iubesc pădurile. Cu
câteva luni în urmă eram împreună cu cei doi „elevi” ai mei, Leo şi Gene.
Ei stăteau pe verandă, iar eu învăţam despre lucrările lui Dumnezeu.

O tânără a născut un copilaş, dar pentru că nu l-a
vrut, l-a luat, l-a înfăşurat într-o pătură, l-a legat cu sârmă şi l-a aruncat
de pe pod în apă.

Astfel, noi trei, domnul şi doamna Wood care
locuiesc peste drum de mine şi lăptarul discutam despre fapta ei. La un moment
dat, am văzut târându-se pe drum un oposum. Mergea pe unde nu erau garduri şi
curând a intrat în curtea mea.

Eu cunosc animalele şi le înţeleg destul de bine
comportamentul, pentru că am fost paznic de vânătoare mulţi ani. Îmi place
viaţa în sălbăticie şi o studiez cu plăcere. Ziua, oposumul este orb ca o
bufniţă, de aceea vânează numai noaptea. Din pricina aceasta, ziua umblă numai
dacă este deranjat sau alungat de cineva.

M-am mirat mult când am văzut că se întoarce de pe
şosea şi intră drept la mine în curte. M-am gândit că are rabie, de aceea m-am
dus, am luat o greblă din grădină şi am pus-o pe el. De obicei, ei se rânjesc
dacă faci aceasta şi se joacă, dar acesta a prins grebla cu gura şi a muşcat-o.
Atunci m-am gândit că sigur are rabie sau este grav rănit. Şi atunci am
observat… Poate este scârbos ceea ce spun, dar era deja plin de viermi, iar
muştele roiau pe el. Muşte verzi care îl înţepau peste tot. Unul din picioare
fusese sfâşiat de vreun câine sau fusese lovit de vreo maşină, pentru că era
rupt şi atârna aşa.

Asemenea cangurului, oposumul are în faţă un
„buzunar” în care îşi ţine puii. Acel „buzunar” este ţinut de un nerv. Şi
pentru că acel oposum era extenuat, „buzunarul” era deschis. Apoi am observat
de ce se lupta din greu: în „buzunar” erau nouă pui golaşi, cam atât de mari (Fratele
Branham arată). Când s-a lăsat jos, i-am chemat pe cei doi băieţi cu care
vorbeam: „Haideţi aici să învăţaţi o lecţie. Această mamă, care este doar un
animal mut, valorează mai mult decât femeia care şi-a înecat copilaşul.” Aşa
este. „Tânăra aceea era sănătoasă şi frumoasă, deci putea alerga din local în
local ca să se distreze, dar şi-a ucis copilaşul. În schimb, această mamă
oposum, s-ar putea să mai aibă doar 20-30 de minute de viaţă, după rana pe care
o are, dar şi în aceste ultime minute se luptă pentru puii ei. Este o mamă
adevărată şi are mai multă morală decât acea femeie.”

Femeia şi bărbatul sunt ceva minunat, dar când se
îndepărtează de Dumnezeu cad mai jos decât animalele, aşa că fac lucruri pe
care animalele nu le fac.

Am ridicat grebla de pe ea, iar când am făcut
aceasta, femela n-a mai aşteptat nici un moment: s-a ridicat, a mers mai
departe şi s-a aşezat lângă treptele casei mele. M-am dus la ea şi am mişcat-o
cu grebla, dar n-a avut nici o reacţie. Era gata. Fraţii m-au întrebat:

„Este moartă?”

„Nu ştiu”, am răspuns, privind spre sărmanii ei pui
care încercau să se hrănească cu laptele ei.

Doamna Wood, care este o adevărată creştină, mi-a
zis: „Frate Branham, tot ce mai poţi face pentru ea este s-o omori. Şi ar
trebui să-i omori şi puii, pentru că oricum vor muri de foame fără mamă şi sunt
prea mici ca să-i poţi creşte.”

„Soră Wood, ceea ce spui tu este adevărat, dar nu
pot s-o fac.”

„Păi, eşti vânător, nu?”

„Da, dar sunt vânător, nu ucigaş. Pur şi simplu nu
pot s-o fac. Este adevărat că am mai vânat oposumi pentru mâncat, dar nu pot
să-l omor aşa.”

„Atunci s-o facă Banks,” a continuat ea. Banks este
soţul ei, bunul meu prieten, dar eu i-am zis:

„Nu vreau s-o facă nici el,” aşa că nu s-a atins
nimeni de ea.

Am încercat s-o hrănesc, dar ea nu s-a mai mişcat
deloc. Afară era un soare puternic, ce cădea chiar pe ea. Privind-o, mă
gândeam: „Ce privelişte groaznică!”

Piciorul i se umflase foarte tare, iar muştele roiau
peste tot pe ea. Am turnat puţină apă pe ea ca să le îndepărtez, dar curând
s-au întors, pentru că trăgeau la rana aceea deschisă.

Seara, fratele Wood a venit şi mi-a zis: „Astăzi ai
fost foarte ocupat, pentru că tot timpul oamenii au venit şi au plecat. Ar fi
bine să faci o plimbare.”

Astfel, eu şi soţia mea, şi el şi soţia lui, ne-am
urcat în maşină şi ne-am dus să ne plimbăm. La un moment dat, soţia mea a spus:
„Aţi văzut căţeluşul acela de pe marginea drumului?”

Ne-am întors şi m-am dat jos din maşină să-l iau de
acolo. Săracul era doar atât de mic (fratele Branham arată) şi era plin de
pureci şi de păduchi. L-am luat acasă şi i-am tratat rănile, iar acum este un
câine frumos.

Pe la 10.30-11.00 când am ajuns acasă, oposumul era
încă acolo. Fratele Wood l-a privit şi a zis: „Acesta nu se mai mişcă.” A stat
acolo toată noaptea, iar dimineaţa când am ieşit afară, Billy venea de la
pescuit. Oposumul era tot acolo. M-am uitat la el şi m-am gând: „Este mort!” Am
mişcat-o puţin cu piciorul şi am văzut că micuţii încercau să se hrănească. Ea
era atât de slăbită că nu mai putea ţine buzunarul închis.

Micuţa mea Rebekah, o ştiţi, cea care stă în adunare
şi se roagă pentru bolnavi, a ieşit în curte, iar când a    văzut-o, mi-a zis: „O, tată, uită-te la
bietul animal!”

„Nu-i aşa că e groaznic, scumpa mea?”

„Nici nu mă pot uita,” a spus ea şi a fugit în casă.

Am mers şi eu în odaia mea, m-am aşezat jos, mi-am
ridicat mâinile şi am spus: „Nu ştiu ce să fac cu oposumul acela…” Şi cum
stăteam aşa şi mă gândeam, Ceva mi-a zis: „Ieri ai predicat despre ea ce mamă
adevărată este.”

„Da, le-am spus lui Leo, Gene, lăptarului şi
celorlalţi fraţi ce mamă adevărată este ea.”

„Ai spus că ea voia să-şi îngrijească puii.”

„Da, aşa este.”

„Ei bine, Eu am trimis-o la tine şi ea s-a aşezat la
uşa ta, ca o doamnă, şi a aşteptat timp de 24 de ore în rândul de rugăciune,
dar tu nu i-ai spus nici un cuvânt.”

Atunci m-am gândit: „Cu cine vorbesc? Am răspuns
cuiva…” Şi chiar în clipa aceea am simţit prezenta Lui. Voi ştiţi… „O,
Dumnezeule, Tu eşti? O, iartă-l pe robul Tău neştiutor şi prost!”

M-am dus imediat la oposum… şi am zis: „Tată ceresc,
ştiu că mi-ai arătat vedenii despre oamenii care sunt bolnavi şi că ai vorbit
inimii lor să vină la rugăciune. Tu mi-ai vorbit despre fratele Bosworth. Când
el avea probleme, Îngerul lui Dumnezeu îmi vorbea deja despre aceasta în Africa
de Sud. Dar harul Tău s-a arătat şi pentru acest animal? El nu are suflet şi nu
ştie nimic despre descoperire. Dar Tu eşti Dumnezeul vieţii, Cel care cunoaşte
şi vrăbiile, care sunt atât de neînsemnate… Isus a spus: „Nu se vând oare
două vrăbii la un ban? Totuşi, nici una din ele nu cade la pământ fără voia
Tatălui vostru
.” (Matei 10.29). Şi acum, Tu doreşti să mă rog pentru
animalul acesta pe care l-ai trimis aici, dar eu am fost atât de prost încât nu
mi-am dat seama. Tată, Te rog în Numele lui Isus să o vindeci pe această mamă.”

Dumnezeu este Judecătorul meu şi El ştie că spun
adevărul: oposumul acela s-a întors, s-a uitat la mine, s-a ridicat, şi-a
adunat puii în micuţul „buzunar”, fără să mai şchiopăteze sau ceva, m-a privit
încă o dată ca şi cum ar fi spus: „Mulţumesc, domnule!” şi a pornit de-a lungul
curţii cât se poate de sănătoasă. Ce era aceasta? Puterea lui Dumnezeu.
Aleluia! Dumnezeu domneşte în natură. Cine aprinde stelele noaptea? Ce ştiinţă
ar putea face aceasta? Cine trimite soarele să apună şi dimineaţa îl ridică din
nou pe boltă? Cine ţine Pământul pe traiectorie? Puterea lui Dumnezeu. Cine vă
ţine sufletul? Puterea lui Dumnezeu. Aleluia! Puterea Satanei este limitată,
dar puterea lui Dumnezeu nu are nici o limită.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru
Isus, Fiul lui Dumnezeu, pentru îndurarea Lui şi pentru tot ce a făcut pentru
noi. Îţi mulţumim pentru exemplele din Biblie, această Carte scumpă, cu coperţi
negre, care ne arată calea pelerinilor de-a lungul epocilor.

Îţi mulţumim, Doamne, pentru că Duhul Sfânt Se mişcă
deasupra, ca şi slava Shekinah. Îngăduie ca oamenii să deschidă această Biblie,
s-o privească în profunzime şi să intre dincolo de perdea, în sfânta sfintelor,
ca să trăiască sub slava Shekinah, în prezenţa Atotputernicului Dumnezeu. O,
slavă Numelui Său!

Dumnezeule Atotputernic, Îţi mulţumim pentru că în
seara aceasta, ai venit în puterea Ta, pe platformă, lângă slujitorul Tău
nevrednic, să faci lucrările pe care le-ai făcut când erai pe pământ, pentru ca
oamenii să ştie că nici o ştiinţă omenească nu le poate face.

Cine face florile să crească? Cine pune culoarea în
ele? Cine pictează cerurile? Cine pictează toamna frunzele în roşu şi galben?
Aleluia! Dumnezeul veşniciei. Cine ridică toiagul când se apropie umbra morţii?
Singurul Dumnezeu.

Tată, Te rog în Numele lui Isus să vii şi să ridici
toiagul pentru cei suferinzi, pentru slava Ta. Amin.

Îmi pare rău că v-am ţinut mai mult. O, eu Îl iubesc
şi mă gândesc că stau în prezenţa Împăratului. Ştiţi cântecul care spune:

„Aleluia, aleluia,

Am trecut perdeaua Râului,

Unde slava nu se stinge niciodată.

Aleluia, aleluia,

Locuiesc în prezenţa Împăratului.”

Aleluia! Perdeaua Râului, unde slava nu se termină,
unde slava Shekinah a lui Dumnezeu rămâne veşnic, ferind credinciosul de
contaminarea acestei lumi, sfinţindu-l, înlăturând lucrurile lumii, toată
îndoiala şi întunericul din gândul lui şi dându-i o inimă curată. Odinioară,
Dumnezeu Şi-a scris Legile şi le-a pus pe table sub chivot, dar astăzi, când
omul trăieşte în slava Shekinah, sub scaunul îndurării, Dumnezeu Îşi scrie
legile în inima lui şi le păstrează acolo. Amin. Eu sunt bucuros pentru că pot
trăi în prezenţa Împăratului.

Îl iubiţi? (Amin). Nu este El minunat? Noi obişnuiam
să cântăm un cântec vechi:

„Credinţa în Tatăl, credinţa în Fiul

Credinţa în Duhul Sfânt, trei în una.

Dracii se cutremură, păcătoşii se trezesc,

Credinţa în IeHoVaH tot va scutura.”

Amin. Diavolul urăşte aceste cântece de bucurie.
Haideţi să cântăm împreună.

(Adunarea cântă împreună cu fratele Branham).

Amin. Scutură porţile iadului. Dumnezeu îl face să
ştie cine este El. Frate Groat, eşti aici? Ştii unde am învăţat cântecul acesta?
Henry Groat, eşti în sală? Ridică mâna. Unde eşti? L-am văzut astăzi. O, este
chiar în spatele meu! Îţi aminteşti cum cântam împreună acest cântec în lanul
de porumb? O, ce minunat!

Tatăl lui s-a rugat pentru mine. Trebuie să spun
aceasta. Tatăl lui este un olandez tipic, cu mustaţă mică. Sper că mă va ierta
pentru aceasta.  El a fost în oraşul
nostru, iar dintr-un magazin a ieşit o doamnă îmbrăcată imoral.

Femeilor, ascultaţi! Ştiaţi că cel care vă face să
vă îmbrăcaţi aşa este un duh necurat? Aşa este. Voi nu ştiţi, dar este
diavolul. Eu nu spun că sunteţi imorale, dar jucaţi pe un teren greşit. Un duh
necurat vă face aceasta.

Femeia aceea a ieşit dintr-un magazin şi era
îmbrăcată imoral, iar fratele Groat, care este un glumeţ de felul lui, i-a zis:
„O, soră, ţi-ai uitat bluza!” şi a început să râdă.

El m-a dus în lanul pe porumb şi s-a rugat pentru
mine. Şi-a pus braţele în jurul meu, a îngenuncheat şi s-a rugat: „Dumnezeule
Tată, vino şi vindecă-l pe fratele Branham.”

Frate Groat, îţi mai aminteşti ziua aceea în lanul
cu porumb? Amin. Şi a făcut-o. El este minunat!

În seara aceasta mă simt cu adevărat bine. Îl iubiţi
cu toţii?

Rândul de rugăciune este pregătit? În ordine.

Acum, Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu vine în scenă
aşa cum a făcut-o pentru Israel. Eu sunt prins într-o capcană, dar ştiu ce a
promis Dumnezeu. El i-a lăsat pe cei trei tineri evrei să ajungă în cuptorul
aprins, ca să dovedească faptul că El este Dumnezeu. L-a lăsat pe Daniel să
ajungă în groapa cu lei, ca să dovedească faptul că El este Dumnezeu. L-a lăsat
pe Lazăr să moară şi să putrezească în mormânt ca să dovedească faptul că El
este Dumnezeu. Amin. Şi El poate face aceasta şi astăzi, nu-i aşa? El poate
dovedi că este Dumnezeu.

Doamna care stă în faţa mea… presupun că nu ne
cunoaştem, este adevărat? Dar un lucru este sigur, şi anume că este Cineva care
ne cunoaşte pe amândoi, soră. Aşa este. Iar într-o zi, vom sta în prezenţa Lui
şi vom da socoteală pentru tot ce am făcut în viaţa aceasta. Eşti conştientă de
aceasta, aşa-i?

Vreau să-ţi spun că s-a întâmplat ceva… Îngerul
Domnului a venit chiar acum cu ungerea Lui. Lăudată să fie Dumnezeu, pentru că
a atins-o repede pe doamna. El te-a atins înainte să pot spune eu ceva, este
adevărat? Aşa este.

Pentru că nu te cunosc şi nu te-am mai văzut
niciodată până acum, Îl vei accepta pe Isus, dacă Dumnezeu îmi va descoperi
care este problema ta sau pentru ce te afli aici?

Noi suntem în prezenţa Lui, iar El poate să ia de la
noi sau să ne lovească cu o boală de care să murim. El este Dumnezeu, deci
trebuie să fim respectuoşi înaintea Lui. Credeţi aceasta, nu-i aşa?

Deci aici este această doamnă. Tu ai o problemă
nervoasă, eşti extrem de nervoasă. Te văd la doctor pentru că ai o problemă:
este o infecţie. Ai o infecţie la un sân. Îl văd pe doctor că îţi spune că nu
ştie ce este şi nici care este cauza. Acesta este adevărul.

Nu eu spun aceste cuvinte. Buzele mele vorbesc, dar
nu eu am controlul. Ceea ce spun este însă adevărat, aşa-i? Da? Este Isus
înviat din morţi? Să nu uitaţi prieteni că aceasta a făcut Isus când a fost pe
pământ, şi El face şi în seara aceasta acelaşi lucru. Iată care au fost
ultimele Lui cuvinte înainte de a părăsi pământul. El Şi-a dus ucenicii afară
până spre Betania, i-a binecuvântat şi le-a spus: „Duceţi-vă în toată lumea
(Aceasta înseamnă şi la Chicago, aşa-i?), 
şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar
cine nu va crede, va fi osândit.

Iată semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor
crede…, până la sfârşitul lumii
.” (Marcu 16.15-17 – parafrazare).

Cât timp? Doar în zilele apostolilor? „Până la
sfârşitul lumii.”

În Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în
limbi noi;

 vor lua în
mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile
peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa
.” (v. 17-18). Aceasta a spus
El.

Crezi aceasta? Dumnezeu a făcut o promisiune şi eu
cred că dacă crezi şi tu şi îmi pun mâinile peste tine, vei fi vindecată. Este
adevărat? Atunci vino în faţă.

Tată ceresc, îmi pun mâinile peste această femeie,
pentru că nici ea şi nici doctorul nu pot spune care este starea ei. Doamne, Te
rog să Te înduri de ea şi s-o vindeci, pentru că eu îl condamn în Numele Tău pe
acest diavol care s-a instalat în trupul ei ca să-i ia viaţa. Satan, ieşi afară
din ea, în Numele lui Isus Hristos, căci eşti biruit! Duh al morţii eşti
biruit! Isus cel înviat este aici, şi prin ochii credinţei privim dincolo de
această umbră, acolo unde pentru sora noastră străluceşte Soarele vindecării
depline. Noi facem aceasta în Numele lui Isus şi la porunca Lui. Amin.

Domnul să te binecuvânteze. Du-te şi vei fi bine.

În ordine. Vino, soră. Să crezi din toată inima.
Când obosesc, mă simt extenuat, dar atunci este mai bine pentru că William
Branham dispare şi Isus Hristos poate vorbi.

Eu nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Nu pare a
fi nimic în neregulă cu tine, dar Dumnezeu ştie dacă totul este bine sau nu,
este adevărat?

Se întâmplă ceva în audienţă, pentru că Duhul Sfânt
S-a mutat acolo. Fiţi respectuoşi! Nu vă mai plimbaţi, ci staţi liniştiţi.

Soră, pot să mai vorbesc o dată cu tine? O văd pe
doamna îndepărtându-se din nou de mine. Văd că este foarte nervoasă din pricina
îngrijorării. O apasă ceva. A avut o operaţie din pricina cancerului. Tu eşti
îngrijorată pentru că operaţia nu a reuşit prea bine. Nu te mai îngrijora şi
stai în prezenţa Domnului Isus Hristos, care este Învierea şi Viaţa. Crezi
aceasta? Vino puţin aici.

Tată ceresc, eu o binecuvântez pe această femeie în
Numele Domnului Isus Hristos şi Te rog să o vindeci prin puterea lui Dumnezeu.
Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi crede
din toată inima.

Acum văd un duh întunecat. Fiţi respectuoşi! Vă rog
să nu vă mai plimbaţi prin sală, pentru că aceste duhuri merg de la un om la
altul. Voi nu realizaţi cum stau lucrurile, dar atunci când cancerul pleacă de
la un om, se duce la altcineva. Cu siguranţă, iar eu nu pot interveni.  Dacă vă tot mişcaţi, eu nu pot vedea unde
merge, dar este o umbră neagră.

Peste femeia aceasta este chiar acum un cancer. Este
o umbră neagră. Cum ştiu aceasta? O văd în vedenie. Văd moartea care stă
deasupra femeii. Ea va muri dacă nu o ajută Dumnezeu. Vedeţi? Când a fost
alungat de aici, acest duh s-a înfuriat şi a căutat un alt loc unde să stea
dacă poate. Ştiaţi aceasta?

Vă amintiţi că Biblia spune ce s-a întâmplat când
cineva a încercat să scoată un duh de epilepsie, fără să aibă autoritatea să
facă aceasta.

Acum tu suferi de cancer. Este moartea şi numai
Dumnezeu te mai poate face bine. Crezi? Pentru că cineva   s-a mişcat, aş vrea să vorbesc puţin cu
tine. Tu nu eşti din oraşul acesta, ci vii de undeva unde este un turn. Este
vorba de Joliet, Illinois, şi te numeşti Klein, Leona Klein.

Du-te acasă şi fii bine, pentru că umbra a plecat de
la tine. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Să credeţi în Dumnezeu. Diavolul trebuie să
recunoască autoritatea supremă a lui Isus Hristos. Nu pe mine, căci sunt doar
un om şi mă urăşte. El nu trebuie să mă ia în considerare pe mine, ci pe Cel pe
care Îl reprezint; pe Cel ce m-a trimis aici. Aleluia!

Bună seara, doamnă. Eu sunt străin pentru tine şi tu
eşti o străină pentru mine, dar este Unul care ne cunoaşte pe amândoi: Isus
Hristos. Dacă Isus îmi va spune care este problema ta, Îl vei accepta şi vei
crede? Bine.

…Priviţi la Moise. Biblia spune că el a ridicat un
şarpe de aramă şi a spus poporului să privească spre el ca să trăiască. Este
adevărat? Ei trebuiau să privească spre acel şarpe.

Petru şi Ioan au trecut pe la poarta numită
„Frumoasă” şi i-au zis acelui olog: „Uită-te la noi!” Acesta este motivul
pentru care spun şi eu: „Priviţi!”, pentru că vreau să vă captez atenţia.

Văd o dungă mare şi gri. Tu nu ai venit aici pentru
tine, ci pentru o femeie în vârstă care suferă cu inima. Este mama ta. Ea nu
este din America, ci se află undeva unde religia este prigonită. Văd un soldat
rus… Da, este în Rusia. Chiar acum are probleme cu inima, dar Isus Hristos Fiul
lui Dumnezeu o va face bine. Crezi? Atunci du-te şi crede din toată inima.

Binecuvântat să fie Domnul Isus Hristos Fiul lui
Dumnezeu. Aleluia! Să crezi şi să nu te îndoieşti deloc.

Vino, doamnă. Vino şi crede! Crezi că sunt
slujitorul Domnului? Crede în Dumnezeu! Eu nu te cunosc, dar este cineva care
ne cunoaşte pe amândoi, şi noi stăm în prezenţa Lui.

Eşti aici ca să mă rog pentru ochii tăi, pentru că
ai probleme cu ei. Văd o întindere de ape şi o altă ţară unde sunt o mulţime de
dealuri. Este frumos; este o ţară cu multe lacuri. Acolo este cineva care
seamănă foarte bine cu tine. Este sora ta. Ea are o boală de sânge şi locuieşte
în Suedia, este adevărat? Batista pe care o ai în mână este pentru ea, aşa-i?
Ei bine, trimite-o în Numele lui Isus Hristos şi va fi vindecată. Aleluia!

Să credeţi în Dumnezeu! Credeţi? „Toate lucrurile
sunt cu putinţă pentru cel ce crede.” Credeţi? Aveţi credinţă! Da, soră, tu
care stai acolo cu pălăria aceea roşie şi priveşti spre mine. Credinţa a făcut
legătura. Artrita care te-a schilodit, a plecat. Lăudat să fie Dumnezeu!

Trei rânduri mai în spate este încă o persoană care
are artrită şi probleme cu fierea. Da, soră. Credinţa ta a intrat în contact cu
Dumnezeu. Când a fost vindecată femeia din faţa ta, ai fost atinsă şi tu. Eşti
vindecată; Isus Hristos  te-a făcut bine.
Aleluia! Binecuvântat să fie Numele Domnului. Aveţi credinţă în Dumnezeu,
pentru că Isus a spus: „Dacă crezi, este cu putinţă…” Credeţi?

Crezi că ai fost vindecat de problema de la spate…
în timp ce stăteai pe scaun. Amin. Du-te şi bucură-te.

Spuneţi cu toţii: „Mulţumim lui Dumnezeu!”

Vino, doamnă. Boala de sânge şi toate celelalte,
sunt atât de uşor de vindecat de Dumnezeu. Credeţi, nu-i aşa? Haideţi să mergem
împreună la Calvar pentru o transfuzie de sânge. În Numele lui Isus Hristos, îl
condamn pe diavolul care o supără pe sora mea, şi îi poruncesc să iasă din ea
în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu te-a vindecat. Poţi avea ceea ce ai
cerut. Amin

Boala ta de rinichi a plecat, sora mea. Credinţa
ta   te-a vindecat. Du-te şi crede din
toată inima.

Vino, doamnă. Vreau să priveşti în direcţia aceasta.
O vezi pe doamna care îşi ţine batista la gură? Ea suferă de aceeaşi boală ca
şi tine. Este o dungă neagră care se mută de la una la alta. Este artrită.
Amin. Aleluia! Acum poţi coborî de pe platformă şi să-I mulţumeşti lui
Dumnezeu. Fii credincioasă.

Glorie! Fiul lui Dumnezeu este viu!

Domnul de la capătul rândului… cel care te rogi cu
mâna lăsată în jos. Da, tu. El te-a ascultat. Tu te-ai rugat în tăcere, iar El
mi-a făcut cunoscută rugăciunea ta. Ai zis: „Doamne, fă-l să mă strige pe mine
acum. De data aceasta să fie rândul meu.”

Ai avut o cădere nervoasă, este adevărat? Aşa este.
Eşti din Utica, Michigan. Du-te acasă liniştit, pentru că totul s-a sfârşit.
Credinţa ta te-a făcut bine. Aleluia!

Isus Fiul lui Dumnezeu trăieşte şi domneşte. Credeţi
aceasta?

Vino, doamnă. Crezi că boala femeiască de care
sufereai te-a părăsit în timp ce stăteai acolo? În ordine. Te-a părăsit. Amin.
Deci ai primit ceea ce ai cerut. Crede numai!

Ce crezi despre aceasta, doamnă? Ai văzut că femeia
aceea a plecat de pe platformă vindecată. Crezi aceasta? Tu ai probleme cu
ochii, nu-i aşa? Aşa este.

Îngerul Domnului stă chiar deasupra doamnei cu vestă
albă. Da. Nu este minunat, frate? (Un bărbat spune: „El tocmai mi-a răspuns la
rugăciunea pentru femeia aceea.”). Amin. Este foarte frumos.

Eu nu te-am mai văzut, doamnă. Tu nu eşti de aici,
ci vii din Indiana. Aşa este. Anderson, Indiana, unde sunt morile. Aleluia!

Doamna care stă lângă tine suferă de o boală la
piept. Aşa este. Tu eşti din Muncie, Indiana. Du-te acasă şi bucură-te.
Aleluia! Crezi că ai fost vindecată? Primeşte ceea ce ceri în Numele lui Isus.
Amin.

Vino puţin aici, doamnă. Vreau să priveşti în
direcţia aceasta. Cam 70% din aceşti oameni suferă de această stare. Aşa este.
Să ridice mâna toţi cei care suferă de probleme nervoase. Vezi cum trag
duhurile? Câţi cred că Isus este aici ca să vindece? Ridicaţi mâna.

Du-te acasă, pentru că s-a terminat. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” (Adunarea
spune: „Lăudat să fie Domnul!”)

Şi tu, doamnă, ai avut aceeaşi problemă, dar când am
spus acele cuvinte, ai simţit că peste tine a venit Ceva, este adevărat? Acum
eşti vindecată de starea nervoasă care era peste tine şi care venea din pricina
menopauzei. Du-te şi crede.

Tu crezi, doamnă? Crezi din toată inima? Eu nu te
cunosc, nu te-am mai văzut, dar Dumnezeu a făcut ceva. Amin. Te rogi pentru
altcineva, pentru o prietenă. Văd o biserică mare cu statui. Prietena ta este o
catolică convertită. Ea are cancer la faţă. Du acea batistă la ea, în Numele
lui Isus Hristos, ca să se însănătoşească şi să fie bine.

Credeţi? Atunci ridicaţi-vă în picioare, în Numele
lui Isus Hristos, şi primiţi vindecarea în timp ce ne vom ruga.

Atotputernicule Dumnezeu, eu scot afară orice
diavol. Fie ca el să se depărteze de aceşti oameni şi să plece în Numele lui
Isus Hristos.

Satan, eşti osândit! Ochii credinţei L-au văzut pe
Dumnezeu, care este prezent în locul acesta. Ieşi afară din ei în Numele lui
Isus Hristos. Ridicaţi mâinile şi lăudaţi-L! Amin.

– Amin –