Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMPROROCUL ELISEI

Pentru o experienta mai buna va recomandam sa folositi browserul CHROME
03/10/1956, seara - Chicago, IL

Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru ocazia aceasta în care stai de vorbă cu copiii Tăi, răscumpăraţii sângelui Tău. Sunt foarte bucuros pentru că ei au ieşit afară şi pentru că ne-ai făgăduit  că Te vei întâlni cu noi oriunde vom fi doi sau trei adunaţi în Numele Tău.

Vino din nou printre noi, prin Duhul Tău cel Sfânt şi scaldă sufletele noastre în puterea şi frumuseţea Lui, astfel încât să nu se vadă nimic altceva decât Hristos.

Ajută-mă să vorbesc cuvinte potrivite pentru cei bolnavi şi suferinzi, iar pe ei ajută-i să înţeleagă că Isus îi doreşte şi îi aşteaptă să vină. Îngăduie ca mulţi să fie vindecaţi şi chiar salvaţi, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Hristos. Amin.

Suntem bucuroşi că ne aflăm din nou în slujba Domnului. Azi după-amiază, am vorbit cam mult la Biserica Filadelfia, unde am petrecut un timp cu adevărat minunat.

Doamna care mă aude spunând aceste cuvinte, ar putea zâmbi, dar ea a fost crescută ca metodistă, iar la adunarea de astăzi a fost un mesaj în limbi necunoscute cu tălmăcire. Eu am văzut cum oamenii râdeau de aceste lucruri, pentru că nu se făceau cu rânduială, dar în după-amiaza aceasta mesajul a venit conform Bibliei, adică au vorbit doi sau trei şi nu a fost larmă mare.

Două dintre ele s-au îndreptat spre credincioşi, spre popor, iar cea de-a treia, spre slujbă.

Când am ieşit afară, doamna de care vă spun, mi-a zis: „Nu-i aşa că este minunat?” la care eu i-am răspuns: „Amin! Aşa a fost!”

Da, a fost minunat să-L vezi pe Domnul venind jos, mişcându-Se printre oameni şi procedând la fel ca în trecut. Eu cred din toată inima că aceasta este trăirea cu El; aceasta înseamnă să stai în locurile cereşti în Hristos Isus.

Seara aceasta am rezervat-o pentru bolnavi, de aceea vom chema un rând de rugăciune, iar dacă va fi cu voia Domnului, mă voi ruga pentru ei ca fraţii: Roberts, Hicks, Valdez, Jack Coe, Osborn şi toţi ceilalţi.

Am avut o masă bună, sudistă, cu un hamburger peste măsură de mare şi cu toate condimentele în el, aşa că am venit înăuntru sub Duhul deosebirii, ca de obicei. Adevărul este că eu merg constant în rugăciune, ca să nu se strecoare nimic. Pentru aceasta, trebuie să fiu atent în orice moment.

În seara aceasta voi aduce un mesaj scurt, după care îi vom aduce pe oameni aici, vom vorbi cu ei şi ne vom ruga împreună, deoarece cred că Domnul Isus va face lucruri mari în mijlocul nostru. Poate îmi va permite să merg înainte şi să mă rog pentru oameni  şi în serile următoare.

După cum a spus şi fratele Joseph, micuţul nostru suedez, cu câteva minute în urmă… Eu îl iubesc şi îmi place să-l ascult pentru că spune lucruri foarte frumoase. N-aş fi vrut să spună acele cuvinte, dar el s-a referit la popularitate.

În ce mă priveşte, eu nu vreau să fiu popular. Doresc să fiu cinstit, nu popular, de aceea nu spun şi nu fac nimic pentru popularitate; totuşi, dacă ar vrea să fiu cândva popular, aceasta este atunci când va veni Isus. Da, atunci aş vrea să fiu cu adevărat popular, iar El să-mi spună: „Ai lucrat bine, rob bun şi credincios, de aceea vino şi intră în bucuria Mea împreună cu toţi ceilalţi!”

O, Doamne, aş dori să umblu cât mai aproape de El, noi nu? Iar când va veni, să fiu cu adevărat popular.

Când răposatul domn Roosevelt a venit la New Albany, oraşul s-a umplut de oameni veniţi de pretutindeni, ca să-l vadă, deoarece era chiar înainte de alegeri.

Ei bine, asemenea lui Zacheu, eu eram prea mic, aşa că m-am urcat pe observatorul de pe coama dealului, deasupra mulţimii. Trenul s-a oprit în apropierea râului, iar el a coborât şi a ţinut un discurs.

Eu mi-am pus camioneta la adăpost, apoi m-am urcat pe observator, gândindu-mă că nu va şti nimeni că sunt acolo, nici chiar domnul Roosevelt.

Dar aceasta nu contează prea mult, deoarece dorinţa mea este să trăiesc în aşa fel încât atunci când va veni Isus, să îmi spună şi mie ca lui Zacheu: „Acum coboară din acel observator…” Cred că noi toţi ne dorim aceasta, nu-i aşa?

Nu demult, fratele Baxter, unul dintre managerii campaniilor mele, mi-a povestit că atunci când regele George şi regina au trecut prin Vancouver… Aceasta s-a întâmplat înainte ca Domnul să-l vindece, pentru că avea ulcer şi scleroză multiplă, aşa că abia mergea. Totuşi, deşi era bolnav, acel bărbat cu sânge regal a umblat pe străzi, printre oameni, ca şi cum nu ar fi avut nimic.

Şi fratele Baxter spunea că atunci când i-a văzut pe rege şi pe regină trecând prin apropiere, a început să plângă. Auzindu-l ce spune, mi-am zis: „Dacă acest canadian a fost atât de mişcat de vizita unui rege pământesc, ce se va întâmpla când va veni Isus?”

Doamne, când Îl vom vedea; când Îl vom încorona ca Împărat al împăraţilor şi Domn al domnilor, voi auzi acele osanale şi cântece de laudă înălţate de răscumpăraţi din toate epocile. Atunci, în jurul Pământului va fi un cerc de îngeri, care vor sta cu capetele plecate şi nu vor şti despre ce vorbim, pentru că ei n-au fost răscumpăraţi niciodată. Ei     n-au căzut, de aceea nu ştiu ce este răscumpărarea. Dar noi, care suntem din rasa căzută a lui Adam, noi avem nevoie de răscumpărare, de aceea vom putea cânta ce înseamnă să fii răscumpărat.

El ne-a răscumpărat prin sângele Său şi ne-a adus înapoi la Dumnezeu, iar eu aştept acea zi depunând tot efortul pentru Împărăţia lui Dumnezeu. aşa este.

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară aş vrea să aduc un mesaj de salvare. Aduceţi-i pe prietenii voştri, deoarece vom face o chemare la altar pentru a vedea câţi vor fi gata să-L slujească pe Domnul nostru.

Dar nu numai deseară, ci oricând doriţi să slujiţi Domnului, noi suntem gata să vi-L prezentăm cât mai bine pe Domnul Isus. Apoi, mâine seară vom avea rugăciune pentru bolnavi, iar poimâine vom avea ultima întâlnire. Desigur, adunarea va continua cu aceşti vorbitori pricepuţi şi sunt sigur că vă va face plăcere să-i ascultaţi.

Dacă va fi cu voia Domnului, n seara aceasta aş vrea să las mai mult timp pentru rugăciune, de aceea voi citi un text scurt din Vechiul Testament, şi anume din 2 Împăraţi 4.21:

„Ea s-a suit, l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu, a închis uşa după ea şi a ieşit.”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la Cuvântul citit. Dar înainte de a începe, să-I spunem doar un cuvânt de rugăciune:

Tată ceresc, acesta este Cuvântul Tău, iar în seara aceasta suntem bucuroşi să ştim că avem încă libertatea de a-L vorbi în această ţară frumoasă care este distrusă treptat de parcă este invadată de termite.

O, dar cât ne place să le vorbim oamenilor despre Tine şi să-i vedem pe cei ce Te iubesc, cu feţele luminate şi cu lacrimile de bucurie pe obraji, deoarece ştim că într-o zi, când va veni Isus şi va sta pe tronul tatălui său, David, vom primi o Împărăţie veşnică, unde vor fi o mie de ani în care pacea va domni în fiecare inimă. O, chiar şi natura geme aşteptând acel timp glorios, acea zi măreaţă în care va veni Împăratul.

Te rog ca în seara aceasta să vorbeşti fiecărei inimi în felul Tău, astfel ca mâinile care stau lăsate în jos, să se ridice spre Tine.

Te rog să-i binecuvântezi pe cei suferinzi, pe cei bolnavi şi pe cei trudiţi, astfel încât să fie întăriţi şi să meargă prin curtea acestei şcoli cu mâinile ridicate, bucurându-se şi cântând laude lui Dumnezeu. fă ca şi cei aflaţi în scaunele cu rotile să meargă, să strige şi să sară spre slava lui Dumnezeu Tatăl, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus, de dragul Evangheliei şi a împlinirii Cuvântului. Amin.

Tema din seara aceasta este despre un proroc al Vechiului Testament. Câţi dintre voi aţi fost după-amiază la Biserica Filadelfia? Să vă văd mâinile. Da, este foarte frumos.

Acum voi vorbi despre un proroc al Vechiului Testament, deoarece Biblia, mai precis Epistola că Evrei capitolul 12, ne spune că toate lucrurile din Vechiul Testament sunt umbre şi tablouri, semne şi pietre de hotar la care trebuie să privim, deoarece toate sunt exemple pentru noi.

Astfel, am văzut ce s-a întâmplat atunci când oamenii nu L-au mai slujit pe Dumnezeu, dar în acelaşi timp, am văzut că au fost şi oameni care au stat ca nişte adevăraţi soldaţi şi L-au slujit pe Dumnezeu din toată inima, iar noi putem alege cu cine vrem să ne asemănăm. Nădejdea mea este că dacă printre noi se află cineva care nu este pe Cale, Îl va alege pe Hristos încă înainte de încheierea acestui serviciu.

Fie ca Dumnezeu să ne dea cuvinte potrivite sau să facă ceva prin care să vă distragă atenţia de la lucrurile lumii şi să v-o îndrepte spre Domnul Isus Hristos, pentru că „a-L cunoaşte pe El este Viaţa.” Nu a cunoaşte biserica sau catehismul este Viaţă; nu a cunoaşte Biblia pe dinafară, deşi aceasta este bine, pentru că şi Satana o cunoaşte, ci a-L cunoaşte pe El este Viaţa. Viaţa este a-L cunoaşte pe Isus Hristos ca Mântuitor personal.

Prorocul despre care vom vorbi în seara aceasta se numeşte Elisei şi este succesorul lui Ilie, care a fost un bărbat mare al lui Dumnezeu. Noi am vorbit despre el aseară, când ne-am referit la dreptatea lui Dumnezeu. Ilie a fost un proroc mare şi plin de putere.

În fiecare seară când ajung acasă, după ce totul este în ordine, îmi iau fetiţele şi fac cu ele un studiu biblic. Le duc în maşină, ca să nu fim întrerupţi de nimeni, şi mergem undeva în împrejurimi. Desigur, vine cu noi şi soţia mea cu băiatul.

Acolo le pun tot felul de întrebări, ca de exemplu: „Cine a fost Ilie? Ce a fost el?” iar fetiţele (una are şase ani, iar cealaltă, opt), îmi răspund repede: „Tişbitul.”

„După ce l-aţi recunoaşte dacă l-aţi întâlni astăzi? Cum ar arăta?”

„Păi, ar fi plin de păr şi ar avea o bucată de piele înfăşurată în jurul coapselor.”

Dacă veţi exersa în mod constant, copiii voştri vor reţine aceste lucruri. Aceasta este ceea ce ar trebui să faceţi voi, mamelor, cu copiii voştri. Încetaţi să mai hoinăriţi prin oraş şi staţi cu ei ca să le daţi lecţii biblice, pentru că la aceasta sunteţi chemate.

Biserica este acum o societate şi nu mai aveţi timp pentru creşterea copiilor. Cred că ştiţi care este părerea mea cu privire la femeile predicatoare şi nu am de gând să retrag nimic din ceea ce am afirmat, dar aş vrea să vă spun ceva.

Orice mamă este o predicatoare. Desigur, iar Dumnezeu i-a dat acasă o mică adunare căreia trebuie să-i predice. Daţi-i deci înainte, fiindcă aşa este bine. Luaţi-o voi întâi, apoi treceţi la copiii voştri.

Cu câtva timp în urmă, am citit un articol despre o familie în care s-au născut cinci băieţi. Cum a ajuns mare, primul băiat s-a dus la marină. A fost urmat de al doilea, apoi e următorul, până când au ajuns toţi cinci la marină.

În familia lor nu fusese nimeni la marină, de aceea părinţii lor nu puteau înţelege deloc de ce au optat toţi pentru aceasta. Până la urmă, s-a aflat că pe un perete din camera băieţilor era un tablou frumos care reprezenta un vapor mare ce naviga pe o mare liniştită. Acel tablou i-a impresionat atât de mult, încât în fiecare seară când mergeau la culcare se vedeau navigând pe acea mare liniştită, iar dimineaţa când se trezeau, primul lucru pe care îl vedeau era tot acel vapor care-şi croia cale pe marea liniştită. Acest lucru a născut în inima lor dorinţa de a ajunge marinari.

Şi mă gândesc că dacă un tablou care reprezenta un vapor mare, a putut să-i impresioneze atât de puternic pe acei copii, încât au dorit să ajungă navigatori, ce ar trebui să facă tabloul Domnului Isus Hristos?

Vedeţi, întotdeauna să aveţi ceea ce trebuie înaintea copiilor voştri. Aduceţi-i pe Calea pe care ar trebui să meargă şi învăţaţi-i corect, pentru că atunci, cu siguranţă nu se vor depărta de voi.

Ilie era un bărbat chel şi foarte aspru, iar Dumnezeu ni l-a dat ca exemplu, ca să arate prin el Judecata Sa divină.

În ce-l priveşte pe Elisei, el este succesorul lui, iar când a fost chemat de Dumnezeu avea cam 40 de ani, deci nu era prea bătrân. Biblia spune că el a primit o dublă măsură din Duhul lui Dumnezeu care era peste Ilie.

O, ce tablou este aici pentru Biserică!

Înainte de a fi răpit la cer, Ilie i-a zis lui Elisei: „Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine.”  Iar Elisei  i-a cerut un lucru foarte mare: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!” (2 Împăraţi 2.9).

Prieteni, Biblia vrea să cerem lucruri mari, nu să fim mulţumiţi cu ceea ce avem şi să zicem: „Doamne, acum aparţin de biserică, aşa că îmi este de-ajuns.” Nu, pentru mine nu este de-ajuns! Vreau mai mult, vreau să fac lucruri mari: „Ei bine, Doamne, doresc ca prin harul Tău să câştig un milion de suflete pentru Hristos!” Dar nici cu aceasta nu sunt mulţumit, ci vreau mai mult! Vreau două sau chiar trei milioane pentru El, deoarece trebuie să merg mai departe. Da, vreau ca atâta vreme cât mai este suflare şi putere în mine, să merg mereu înainte.

Gândiţi-vă că s-ar putea ca aceasta să fie şi pentru voi ultima ocazie de a face ceva. Mă gândesc cât de des refuză femeile să aducă pe lume copii. Pentru aceasta, se duc la controlul naşterilor apoi îşi cumpără căţei şi îi plimbă pe stradă.

O, tânără doamnă, ai cam douăzeci de ani, iar Dumnezeu te-a înzestrat să porţi această mare însărcinare: să aduci viaţa în lume. Te-ai gândit vreodată că copilul tău ar putea fi un Finney al timpului nostru, sau ceva de felul acesta?

Îţi dai seama că doar douăzeci şi ceva de ani eşti capabilă să creşti copii? O, iar dacă aduci în lume un copil şi îl creştin, în veşnicie te vei bucura de toate binecuvântările lui Dumnezeu, fiindcă te vei asemăna cu o stea care străluceşte pe cer.

Dar este ridicol să refuzi să creşti copii pentru că ţi-e mai bine să te distrezi şi să umbli încoace şi încolo! Nu face o asemenea alegere şi vei fi fericită!

Mamelor de demult le plăcea să crească copii, dar America aceasta modernă în care trăim… De aceea vă spun: naţiunea noastră este stricată şi, din câte văd eu, nu mai este nici o nădejde pentru ea, iar conform Scripturii, nu va mai fi nici o trezire de modă veche care să cuprindă toată ţara. Va fi o trezire printre cei aleşi de Dumnezeu, dar ea nu va cuprinde întreaga naţiune.

Această mare putere trebuie să cadă la fel ca celelalte împărăţii, pentru a face cale Împărăţiei veşnice a lui Dumnezeu, care va începe în curând. Desigur, noi ne iubim ţara, dar ni se rupe inima când vedem stricăciunea din ea. O, este îngrozitor, iar mirosul acestei stricăciuni a ajuns până la nasul lui Dumnezeu.

Deci Ilie l-a întrebat pe Elisei: „Ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine?” iar el i-a răspuns: „Te rog să vină peste mine o îndoită măsură din duhul tău!”

Ilie a zis: „Greu lucru ceri. Dar dacă mă vei vedea când voi fi răpit de la tine, aşa ţi se va întâmpla; dacă nu, nu ţi se va întâmpla aşa.” (2 Împăraţi 2.9-10).

Eu pot să mi-l imaginez pe acest tânăr stând cu privirea aţintită asupra bătrânului proroc şi urmărindu-i fiecare mişcare. Oriunde se ducea, era prezent şi el pentru că dorea o dublă măsură din acel duh.

Dacă doriţi şi voi o dublă măsură din acel Duh, ţineţi-vă privirile aţintite asupra lui Isus. Amin. Aşa este.

O mamă din Biblie avea doi fii şi a cerut ca unul din ei să stea la stânga, iar celălalt la dreapta lui Isus. Şi El le-a zis: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?” „Putem”, I-au zis ei.

Şi El le-a răspuns: „Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.” (Matei 20.22-23).

O măsură dublă.

„…lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl…” (Ioan 14.12).

O măsură dublă din duhul care era peste Isus, a venit peste Biserică.

Deci o măsură dublă din Duhul lui Ilie a venit peste Elisei, iar el a făcut de două ori mai multe minuni decât a făcut Ilie.

Aş vrea să fiţi atenţi!

Ilie avea o manta care simboliza ceva. El era înfăşurat într-o manta – un simbol al Duhului Sfânt. Şi în timp ce era luat sus, mantaua a căzut din carul lui, iar Elisei a ridicat-o, a pus-o pe umerii săi, s-a dus la Iordan şi a început să facă minuni.

Şi Isus a avut botezul Duhului Sfânt, pentru că a venit peste El după ce a fost botezat de Ioan în Iordan. Ioan a mărturisit că a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El; şi apoi, când S-a dus sus, El a trimis jos aceeaşi Manta, înfăşurându-şi Biserica în Duhul Sfânt.

Atunci cum este posibil ca oamenii care cred în botezul cu Duhul Sfânt să se teamă să accepte vindecarea divină? Cum este posibil să le fie teamă să se asocieze cu cei credincioşi sau să se declare mădulare ale Bisericii Sale?

Păi, ar trebui să vă fie ruşine! Pentru mine ar fi cea mai mare onoare să ştiu că am fost înfăşurat în neprihănirea Domnului Isus Hristos. Amin.

Aşadar, acest tânăr proroc s-a dus înapoi, a început să facă minuni, iar cu Biserica s-a întâmplat la fel: când a ridicat Mantaua Domnului Isus, a început să facă minuni. Şi vă spun: cât timp va exista pe pământ o Biserică adevărată, va face minuni. Cu siguranţă. De ce? Pentru că este încă înfăşurată în neprihănirea Domnului Isus Hristos. Astfel, Duhul Lui locuieşte în Biserica Sa şi face minunile pe care   le-a făcut El.

Şi după cum am spus aseară, Isus a zis: „…Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.” (Ioan 20.21). Dar Tatăl nu numai că L-a trimis, ci S-a dus cu El, iar dacă Isus vă trimite, merge cu voi şi este în voi până la sfârşitul lumii. Amin.

O, cât este de minunat! Şi aceasta nu este numai o poveste frumoasă, ci este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu, Biblia, iar El nu poate fi mai adevărat decât este Cuvântul Său.

Acum observaţi. Când s-a întors, Elisei a luat o mână de sare şi a îndulcit apele amare. O, minunile erau pete tot!

Elisei era un bărbat mai nervos, iar nişte copii au început să râdă de el pentru că era chel. Şi ştiţi ce a făcut?  I-a blestemat. Dar nu el era de vină, ci părinţii care nu i-au crescut în respect faţă de Domnul. Urmarea? Patruzeci şi doi de copii au fost sfâşiaţi de două ursoaice.

Puteţi vedea un lucru aici? Aceasta era atitudinea oamenilor faţă de mesagerul lui Dumnezeu, pentru că lumea nu l-a recunoscut niciodată. Arătaţi-mi în Cuvânt un singur trimis recunoscut de lume.

Aşa zisa biserică a respins încă de la început adevăratul mesaj al Domnului, aşa că nici astăzi nu vă puteţi aştepta la altceva.

Când a venit Isus, ei L-au respins, iar El le-a zis: „Pe care din proroci nu i-au omorât părinţii voştri?”

Acum priviţi povestirea aceasta micuţă şi citiţi printre rânduri. Mie îmi place, vouă nu? Uitaţi-vă la copiii aceia care râdeau de acest predicator chel. Ce strigau după el? „Chelule, tu nu te sui ca Ilie?”

Vedeţi, ei nu credeau că Ilie s-a dus sus, ci se îndoiau de aceasta. Probabil preoţii le-au spus: „O, el nu s-a dus sus! Aşa ceva este fanatism. Ba se spune că şi celălalt are aceeaşi ungere ca Ilie, dar aşa ceva este un nonsens. Spuneţi-i să meargă şi el sus!”

Învăţaţi-i pe copiii voştri să umble pe căile drepte. Uitaţi-vă unde au ajuns acei copii din cauză că părinţii lor nu au crezut. Dar cum puteţi aştepta de la copiii voştri să meargă la şcoala duminicală şi să-I slujească Domnului, când voi înşivă nu o faceţi? Cum puteţi aştepta ca ei să fie ceva, când voi nu sunteţi nimic? Ştiu că ceea ce spun este dur, dar El m-a împins s-o fac, nu a fost ceva premeditat.

Nu am vrut să spun că nu sunteţi nimic, ci m-am referit la faptul că nu aveţi nici o religie. Cum puteţi aştepta ca ei să fie nişte oameni drepţi, când le daţi un asemenea exemplu? Cum?

Voi sunteţi cel mai apropiat exemplu pe care-l au, aşa că vor privi la ceea ce faceţi şi vă vor urma în totul. Nu pot aduce altceva la suprafaţă câtă vreme au în ei natura voastră.

Satana ştie o mulţime de lucruri despre fiinţa umană, iar într-o împrejurare i-a zis lui Dumnezeu: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui.” (Iov 2.4). Desigur, el ştie multe despre rasa umană, pentru că a ajutat la pervertirea ei, are o mână acolo. El ştie cum pot cădea oamenii, deoarece cunoaşte natura umană. Ştie cum să se prezinte în faţa voastră ca să vă facă să cădeţi.

Cât de bine ştie să vă aducă mirosul de băutură; cum să vă ispitească cu ţigara sau să-i facă pe adolescenţi să bea o bere. El nu va face femeia să umble goală, dar ştie câte haine să-i dea jos ca s-o facă ispititoare. Cu siguranţă ştie toate acestea pentru că cunoaşte natura umană şi ştie cum poate să vă prindă.

El este treaz zi şi noapte şi umblă răcnind ca un leu în căutarea prăzii pe care vrea s-o sfâşie.

Şi iată că Dumnezeu S-a întors şi i-a blestemat pe acei copii, prin Elisei, şi imediat au ieşit din pădure două ursoaice care au ucis patruzeci şi doi dintre ei. De ce s-a întâmplat aceasta? Pentru că au fost neascultători, au fost educaţi şi crescuţi greşit, aşa că în loc să aibă respect pentru omul lui Dumnezeu, au râs.

Dar eu vă spun: dacă îi respectaţi pe slujitorii lui Dumnezeu, Îl respectaţi pe El. Şi cine este cel mai mare slujitor al lui Dumnezeu? Desigur, nu este vorba de un om, ci de Duhul Sfânt, iar dacă râdeţi de El…

Prieteni, de El râd oamenii şi îşi bat joc când zic: „Uitaţi-vă cât de caraghios se poartă oamenii aceia! Parcă sunt nebuni!”

Când spuneţi aceasta, vă bateţi joc de Dumnezeu. Aşa este. Iar Biblia spune că prin aceasta faceţi un păcat care nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în cel viitor.

Deci, Elisei trebuia să treacă printr-un loc micuţ numit Sunem. Mă gândesc că atunci când Iosua a împărţit ţara, ei au menţionat unde se afla acel loc micuţ, iar Dumnezeu se îngrijeşte să aibă peste tot un martor al Său.

Astfel, şi în Sunem trăia o femeie adevărată, o femeie credincioasă, o adevărată doamnă, iar soţul ei era un bărbat în vârstă. Şi s-a întâmplat ca Elisei să treacă pe acolo, în drum spre muntele Carmel, unde avea o peşteră micuţă în care obişnuia să se roage în zilele de Sabat şi în luna nouă.

Bănuiesc că nu a fost prea dorit în cetate, iar această femeie l-a văzut, probabil, în timp ce trecea şi era respins de toţi. Sunemul era destul de departe de locul unde trebuia să ajungă, ceea ce înseamnă că trebuia să înnopteze acolo. Fiind în cetate, ea l-a văzut pe Elisei şi a înţeles imediat că era un om sfânt.

Femeia era sunamită, dar în inima ei era o credincioasă, iar eu ştiu că oriunde s-ar afla acea persoană credincioasă, dumnezeu va găsi o cale să ducă mesajul Său până la ea. Aşa este. El se va îngriji să-l primească cumva; va pune o durere în inima cuiva, ca să-i scrie sau va deschide radioul şi va auzi o mărturie, etc. Oricum, Dumnezeu le va da aceasta.

Să zicem că această femeie s-a dus într-o zi pe stradă şi a auzit pe cineva predicând la colţ. Apoi a observat că este respins de toţi şi a înţeles că este un slujitor al lui Dumnezeu. Astfel, îmi pot imagina că după ce Elisei şi-a terminat predica, s-a dus la el şi i-a zis: „Bunule domn, n-ai vrea să vii să te cunoască şi soţul meu? Voi pregăti şi masa imediat.”

„Mulţumesc, doamnă. Voi fi bucuros să-ţi onorez invitaţia, pentru că mi s-a făcut foame după mesajul adus.”

Au pornit împreună spre casa ei, au intrat înăuntru, iar femeia l-a prezentat pe proroc şi pe slujitorul său Ghehazi, soţului ei, după care le-a pregătit nişte turte şi ceva delicatese.

Apropo la aceasta, printre noi este o femeie daneză care aseară mi-a trimis o cutie cu prăjituri şi ceva lucruri. Ea este printre noi, dar probabil nu înţelege prea bine engleza şi nu vrea să ştie stânga ce face dreapta. Vă mulţumesc tuturor pentru micuţele voastre daruri şi atenţii şi vreau să ştiţi că le apreciez foarte mult.

Ea mi-a trimis nişte prăjituri, ca să le duc la copii, dar mi-e foarte greu să mă abţin. Mă plimb încoace şi încolo şi le privesc când dintr-o parte, când din cealaltă şi fac eforturi să le păstrez până ajung acasă.

Poate femeia sunamită a pus pe masă o farfurie plină cu asemenea bunătăţi, aşa că Elisei a avut o bucurie deplină. Apoi i-a mulţumit femeii pentru toate, şi de atunci încolo, de câte ori trecea prin cetate se oprea la ea.

Ce l-a îndemnat să facă aceasta? Poate impresia bună pe care i-a lăsat-o femeia, sau o descoperire. Voi ce credeţi, trebuie să urmăm descoperirile? Sigur că da, deoarece cred că biserica este zidită pe descoperirea divină.

Acea femeie a fost inspirată să facă acel lucru pentru Elisei. Eu pot s-o aud cum într-o zi i-a zis soţului ei: „Dragul meu, noi avem de toate; suntem bogaţi, avem ferme mari şi credem în IaHVeH, iar omul acesta este slujitorul Lui. Haide să facem ceva frumos pentru el, fiindcă dacă îl ajutăm pe el, o facem pentru IaHVeH. Amândoi suntem deja înaintaţi în vârstă şi nu avem copii. Haide deci, să facem ceva frumos pentru IaHVeH îngrijindu-ne de prorocul Său, pentru că va trece din nou pe aici.”

Femeia l-a numit „omul lui Dumnezeu”, pentru că L-a văzut pe Dumnezeu lucrând în el. Astfel, ştiind că Dumnezeu era în acel bărbat, a vrut să facă ceva prin care să-şi arate respectul faţă de Dumnezeu. Şi singura modalitate de a-i arăta respect lui Dumnezeu era să-I respecte slujitorul.

Să faceţi şi voi la fel, prieteni, pentru că atunci respectaţi rânduiala lui Dumnezeu. Acesta-i adevărul.

Cu tot respectul pe care-l am pentru prietenii catolici din mijlocul nostru, vreau să vă spun ceva. Desigur, nu voi spune aceasta ca să vă rănesc, deoarece nu de aceea am venit aici, şi nici nu vreau să spun ceva împotriva religiei voastre, dar trebuie să vă spun adevărul. Dacă protestanţii ar trăi tot atât de sinceri faţă de învăţătura lor, cum sunt catolicii, am avea o lume diferită. Aşa este, pentru că ei cred tot ce au fost învăţaţi.

Nu cu mult timp în urmă, am fost să văd Vaticanul, iar cu ocazia aceasta am ţinut două adunări chiar la Roma. După aceea, am fost dus să vizitez Vaticanul şi mi-au arătat un loc ciudat: era o biserică mare, care avea la subsol un loc ca pentru plantat. Acolo îi duceau pe călugării care mureau şi-i lăsau până le cădea carnea de pe oase. După aceea, luau oasele, le curăţau şi le puneau craniile într-un colţ. Toate erau aliniate până sus în tavan, dar să vedeţi superstiţia oamenilor, căci s-au frecat de ele până le-au lustruit.

Oh, dar Dumnezeu nu locuieşte în oase, ci în inimile vii ale oamenilor, în slujitorii Săi.

Poate ziceţi: „Bine, dar cum este cu tânărul acela mort, care a înviat imediat ce s-a atins de oasele lui Elisei?” Ei bine, ei s-au grăbit să-l îngroape pe acel tânăr pentru că venea armata vrăjmaşă, iar Domnul l-a înviat ca să-i alunge pe vrăjmaşi. Adevărul este că în acele oase nu era nimic, pentru că Elisei era deja în slavă, iar Dumnezeu locuieşte în fiinţele umane vii. Amin.

Sigura posibilitate ca oamenii să-L vadă pe Isus, este dacă El trăieşte în voi, pentru că este scris că „voi sunteţi epistole vii, scrise, cunoscute şi citite de toţi oamenii.” (2Corinteni 3.2). Dacă Duhul lui Hristos locuieşte în voi, vă veţi purta ca El, veţi vorbi ca El, veţi umbla ca El şi veţi trăi ca El. Înţelegeţi? Oamenii Îl vor vedea viu în voi.

Este o cântare veche: „Lăsaţi-i pe alţii să-L vadă pe Isus în voi.”

Deci, această femeie L-a văzut pe Dumnezeu în Elisei, de aceea a zis: „Cred că ar fi frumos să facem ceva pentru slujitorul lui Dumnezeu, pentru că aceasta Îi va plăcea Domnului.”

Câteva sute de ani mai târziu, Domnul Isus a spus: „…oricine va da de băut numai un pahar de apă rece unuia din aceşti micuţi, în numele unui ucenic, adevărat vă spun că nu-şi va pierde răsplata.” (Matei 10.42).

Noi nu vedem puterea pe care a pus-o Dumnezeu în slujitorii Săi, dar El este în poporul Său, credeţi aceasta? Când a fost pe pământ, Dumnezeu a locuit în mijlocul poporului Său, dar acum El locuieşte în poporul Său.

„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu (pronume personal) trăiesc, şi voi veţi trăi; şi voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” (Ioan 14.19-20).

Dumnezeu locuieşte, se mişcă şi lucrează în omenire. Aleluia! Dar nu lucrează nici prin porunci, nici prin organizaţii, ci lucrează prin indivizi. Da, Dumnezeu lucrează prin oameni.

Noi ştim că Isus a spus: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” (Ioan 15.5), dar nu viţa face roade, ci mlădiţele.

În după-amiaza aceasta, David duPlessis mi-a zis: „Biserica ar merge mai departe dacă penticostalii aceştia leneşi s-ar ridica să facă ceva, în loc să stea să vadă ce face Dumnezeu!” şi cred că aşa este.

Ridicaţi-vă şi mergeţi mai departe, pentru că aceasta aşteaptă Dumnezeu! Voi sunteţi mlădiţe, aşa că, mâinile voastre sunt mâinile Lui, buzele voastre sunt buzele Lui, gândurile voastre sunt gândurile Lui şi aşa cum spuneam aseară, Natan i-a spus lui David: „Du-te şi fă tot ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine.” (2 Samuel 7.3).

Dumnezeu este cu slujitorii Săi, este în ei: „Hristos în voi, nădejdea slavei.” (Coloseni 1.27).

Vedeţi, Dumnezeu este în poporul Său. El este întrupat în voi. Odată era în trupul curat şi neprihănit al Domnului Isus, care a venit prin naşterea din fecioară, iar când acea celulă de sânge a fost ruptă, El a pregătit o cale să poată locui în om. Voi nu aţi putut face aceasta, dar El a avut această calitate.

Dumnezeu a locuit în Hristos, dându-Se pe Sine însuşi ca să facă răscumpărarea şi împăcarea între om şi Dumnezeu şi să-i unească din nou. Da, când Mielul şi porumbelul au stat împreună, cerul şi pământul s-au sărutat, iar omul şi Dumnezeu s-au împăcat.

Priviţi acum la această femeie. Dorinţa inimii ei era să facă ceva pentru Dumnezeu, iar modalitatea prin care putea face aceasta era să-l ajute pe slujitorul Său, deoarece ştia că Elisei era un om trimis de Dumnezeu.

Astfel, i-a zis soţului ei: „Haide, te rog, să facem ceva pentru omul acesta.”

„Ce anume ai vrea să facem?”

„Haide să aducem un tâmplar sau un constructor şi să ridicăm o odaie sus pe casa noastră, ca atunci când vine pe aici, să poată locui acolo. Vom pune un pat, o masă şi un scaun.”

Nici prin cap nu-i trecea că de fapt construi mormântul propriului ei fiu. Ea construia un loc în care avea să vadă cel mai minunat lucru care s-a întâmplat în timpul acela.

Soţul i-a răspuns: „Cred că ar fi bine să facem aceasta, draga mea.” Şi astfel, au adus un tâmplar şi au construit o odăiţă frumoasă.

Ei bine, şi iată că într-o zi a apărut Elisei. Eu pot să mi-o închipui cum îl aştepta. Asemenea Tabitei, ea s-a dus în odaie şi a curăţit-o cu o perie aspră şi cu apă, până când scândurile au strălucit, apoi i-a pregătit patul punând o saltea bună, fiindcă îşi zicea:

„Slujitorul Domnului va fi foarte obosit când va ajunge aici, aşa că îi voi pregăti patul să se odihnească. Îi voi pune o saltea din pene şi voi aranja totul cât se poate de frumos, ca să-i placă. Voi urca în odaie în fiecare zi, voi şterge geamurile şi voi aduce câte un buchet de flori, iar la uşă voi pune un mic afiş pe care voi scrie: „Dragă slujitorule al lui Dumnezeu, aceasta este recunoştinţa mea faţă de Dumnezeu. Îţi dăruiesc tot ce este aici, în Numele Lui.”

O, şi iată că într-o zi a trecut Elisei pe acolo. Îmi imaginez cât de înflorite erau florile din odaie, pentru că femeia le culesese dimineaţa devreme, când cădea roua.

Când cade roua totul este împrospătat.

O, cum ne-ar înviora roua dacă am putea sta în linişte şi singuri cu Dumnezeu! Cum ar scoate veştejeala din noi şi ne-ar împrospăta! Aţi intrat vreodată într-o grădină cu trandafiri, dimineaţa devreme? Toată atmosfera este plină de parfum. O, cât îmi place aceasta!

Când sunt în Indiana, mă trezesc dimineaţa devreme şi merg afară, undeva unde sunt înfloriţi caprifoii (specie de arbuşti cultivaţi ca plante ornamentale). O, cât îmi place să stau deoparte, să-i miros, să mă uit la ei şi să le admir floricelele de diferite culori!

Atunci spun: „Dumnezeule, dacă vreodată în trecerea timpului, voi ajunge să mă veştejesc, lasă-mă să mă aşez în prezenţa Ta, singur cu Tine, pentru că atunci voi fi împrospătat din nou!”

O, Doamne! Aceasta vrea Dumnezeu: să stăm sub acoperirea sângelui Domnului Isus Hristos şi să răspândim o mireasmă plăcută de rugăciune! cât de proaspeţi suntem atunci înaintea îngerilor! Cât de proaspeţi suntem în prezenţa lui Dumnezeu.

Pot s-o văd pe acea femeie cum culegea un buchet de caprifoi şi îşi zicea: „O, s-ar putea ca omul lui Dumnezeu să sosească astăzi!” aşa că făcea ordine şi aerisea în fiecare zi.

Şi după un timp, pe drum apare un bărbat obosit, cu picioarele murdare şi aducând cu sine un vas cu ulei: era omul lui Dumnezeu. Pot să-l aud spunând slujitorului său: „Ghehazi, să ştii că prietenii noştri din Sunem au construit o odaie. Oare cine stă cu ei? Pentru cine au construit-o?”

„Stăpâne, văd că este şi un afiş pe uşa ei. Poate că acum este un alt proprietar. Să mergem să vedem.”

Când au ajuns acolo, Elisei a citit: „Dragă omule al lui Dumnezeu, ne-am gândit că ar fi bine înaintea lui Dumnezeu dacă am face ceva pentru tine, în Numele Domnului şi nădăjduim că-ţi va face plăcere să vii aici de fiecare dată, dacă putem să-ţi fin de folos şi în continuare, anunţă-ne pentru că îţi stăm la dispoziţie.”

Când au citit aceste cuvinte, pot vedea cum pe obrajii lui Ghehazi a alunecat o lacrimă, apoi i-a zis lui Elisei: „O, nu-i aşa că este minunat?”

Elisei s-a uitat pe tocul uşii, iar acolo scria: „Bine aţi venit!” aşa că i-a zis lui Ghehazi: „Este cu adevărat minunat! Mă simt atât de bine de parcă aş fi construit eu însumi această odaie.”

Da, aşa aţi vrea să vă simţiţi! Acesta este felul corect în care ar trebui să daţi ceva! Daţi din toată inima! Daţi-I Domnului!

Elisei şi-a scos sandalele şi s-a întins pe pat, iar Ghehazi s-a grăbit să-i aducă puţină apă şi un prosop ca să-şi spele faţa plină de praf. O, prorocul era atât de binecuvântat! Pot să-l aud cum îi spune lui Ghehazi:

„Du-te şi cheam-o pe sunamita aceasta!” Amin. Apoi a adăugat: „Dar mai întâi dă-mi voie să miros florile acelea!”

O, Doamne! Imediat sufletul lui s-a simţit împrospătat. Apoi s-a aşezat jos, iar Ghehazi s-a dus s-o cheme pe femeie. Ea s-a oprit la uşă, iar Elisei a zis: „Întreab-o dacă aş putea face ceva pentru ea, deoarece sunt prieten bun cu împăratul oştirii; sau aş putea vorbi cu primarul oraşului sau cu oricine doreşte. Ce aş putea face pentru ea ca să-i răsplătesc atenţia?”

„O, nu trebuie să faci nimic!” a răspuns ea. „Să nu te gândeşti la absolut nimic, pentru că ceea ce am făcut este un dar de dragoste pentru Dumnezeu!”

Ghehazi s-a întors şi a adus răspunsul femeii, dar după ce s-a gândit o vreme, a zis: „Stăpâne, femeia aceasta nu are copii, iar soţul ei este bătrân.”

Imediat, înaintea lui a început să se desfăşoare o vedenie, aşa că i-a zis slujitorului său:

„Du-te şi cheam-o pe femeie, pentru că vreau să-i vorbesc.” Amin.

Ea a venit la uşă, iar Elisei i-a zis: „La anul pe vremea aceasta, vei ţine în braţe un fiu.”

„De unde ştii aceasta, Elisei?”

„Am văzut o vedenie şi el va fi cu siguranţă aici.”

Da, Duhul lui Ilie este încă viu; este încă acelaşi Duh al lui Dumnezeu. Şi nu Elisei spunea aceasta, ci Dumnezeu.

Deci el i-a zis femeii: „La anul pe vremea aceasta vei avea un fiu.”

„O, nu mă amăgi, omule al lui Dumnezeu!”

„Bine, du-te!” sau cu alte cuvinte: „Vei vedea aceasta cu ochii tăi!”

Cum Elisei văzuse vedenia, totul era terminat, aşa că anul următor pe vremea aceea, ea ţinea în braţe un copil.

O, cât era de fericită! Bărbatul ei era bătrân, iar ea era în floarea vieţii şi iată că vor avea un copilaş drăguţ. Ce binecuvântare este un copilaş într-o casă! Cum se luminează totul!

Aş vrea să am mai mult timp la dispoziţie ca să vă povestesc despre femeia stearpă care mi-a spus:

„Frate Branham, roagă-te pentru mine!”

De multe ori, în timp ce stăteam pe platformă, vedeam femei care erau trecute de vârsta fertilităţii, dar ţineau în braţe copii. De ce aceasta? Pentru că Dumnezeul lui Elisei este încă viu.

Cu câtva timp în urmă era în Shreveport şi binecuvântam un copil. Acolo era o femeie căsătorită de cincisprezece ani şi nimeni nu putea înţelege de ce nu avea copii. Ea era în rândul de rugăciune, iar când a început să urce, i-am zis: „Un moment, doamnă! Ai venit să te rogi să primeşti un copil. Aşa vorbeşte Domnul: te văd stând pe aceeaşi treaptă şi ţinând în braţe un copil cu păr şaten şi ochi căprui. Aşa vorbeşte Domnul: tu vei avea acest copil!”

Femeia a început să plângă, s-o întors şi s-a îmbrăţişat cu soţul ei, iar acum trei luni, a venit înapoi purtând în braţe un copilaş cu ochi căprui şi păr şaten, pe care l-am închinat Domnului.

Fratele Sothman, care se află undeva în sală, îşi aminteşte că în urmă cu vreo opt ani, a venit la mine o doamnă. Cred că în cursul unui an, am avut cam 60-70 de asemenea cazuri. Era o doamnă foarte drăguţă şi când a venit, ne-a adus câteva borcane cu sucuri şi alte bunătăţi.

Ea mi-a zis: „Frate Branham, mi-a plăcut foarte mult mesajul pe care l-ai adus.”

„Mulţumesc, soră.”

„Eu cred din inimă că eşti slujitorul lui Dumnezeu.”

„Mulţumesc. Domnul să te răsplătească pentru aceasta.” Şi în timp ce vorbeam cu ea, am văzut o vedenie. Ceea ce vă spun s-a petrecut acum opt ani, iar femeia era cam de vârstă mijlocie.

„Soră, aşa vorbeşte Domnul! Te văd ţinând în braţe un copilaş învelit într-o pătură.”

„Pe mine?”

„Da, pe tine. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

„Nădăjduiesc din toată inima să ai dreptate.”

„Acestea nu sunt cuvintele mele, ci este „Aşa vorbeşte Domnul!”

Au trecut cam doi sau trei ani de la acea discuţie şi ea a început să se îndoiască. Apoi, nu demult am mers împreună cu fratele Baxter printre indienii din Columbia Britanică şi am ţinut o mică adunare, iar de acolo am mers la Edmonton, însoţit de fratele Rasmusson. Veneam de la vânătoare şi ne-am oprit pentru o adunare, iar acolo l-am întâlnit pe soţul acelei femei. Eram îmbrăcat cu haine subţiri, pentru că era doar începutul toamnei, dar în Canada era deja rece, aşa că el mi-a adus o haină. Omul a trimis tot timpul, de şapte ani încoace, bani de zeciuială pentru susţinerea lucrării misionare, deoarece este un bărbat bun şi loial.

În seara aceea, în timp ce stăteam acolo, el a vrut să-şi scoată haina şi să mi-o dea mie, dar eu i-am zis: „Nu, frate Gobel, binecuvântată să fie inima ta.”

Întotdeauna de Crăciun, el trimite prăjituri sau dulciuri pentru copii, iar în seara aceea mi-a zis:

„Frate Branham, eu sunt constructor şi ridic construcţii pentru guvern, dar de curând un proroc mi-a spus să nu merg la Dawson Creek, unde trebuie să construim un oficiu poştal, pentru că ruşii sunt gata să intre în Canada şi să mărşăluiască până în Statele Unite, iar în trecere vor curăţa şi Columbia Britanică.”

Nu voiam să pun la îndoială cuvintele acelui om, aşa că i-am zis: „Poate aşa va fi, frate Gobel, dar cel ce a spus aceste lucruri este un proroc?”

„Da, iar acum nu ştiu ce să fac. M-am lăsat şi de serviciu, deşi aveam o slujbă minunată.”

Când am auzit aceasta, m-am furişat afară, am îngenuncheat şi am început să mă rog, iar când am făcut aceasta, Îngerul Domnului a venit şi mi-a spus: „Du-te şi spune-i: „Aşa vorbeşte Domnul: Nu te teme să mergi în locul acela, pentru că bărbatul acela a greşit. Spune-i să aibă grijă pentru că soţia lui se îndoieşte cu privire la copilul făgăduit.”

Astfel, m-am dus înapoi şi i-am zis: „Frate Gobel, nu vreau să-l discreditez pe fratele tău, prietenul sau ce este el, dar omul acela a fost probabil impresionat de ceva, de a spus acele cuvinte. Ca slujitor al Domnului, eu Îl am pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Nu te teme şi du-te la lucru, pentru că vei di în siguranţă.”

„Dacă spui tu aceasta, frate Branham, te cred.”

„Şi încă ceva, frate. Spune-i soţiei tale să nu se îndoiască cu privire la copil.” Această discuţie a avut loc cu vreo trei ani în urmă, iar săptămâna trecută s-a născut copilul. Vedeţi, au trecut opt ani şi ceva, dar Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat şi veşnic. Da, Dumnezeul Vechiului Testament trăieşte şi este Acelaşi şi astăzi.

V-aş putea relata câteva sute de cazuri ca acesta. Ce vreau să spun prin aceasta? Că Isus Hristos care era cu Elisei este Acelaşi şi astăzi. Da, El este cu voi şi în voi şi lucrează prin voi.

Cât de fericită era familia sunamitei, pentru că fiul lor avea deja 10-12 ani. Acum fiţi atenţi înainte de a chema rândul de rugăciune, pentru că dacă va fi cu voia Domnului, aş vrea să creez o atmosferă plină de credinţă.

O, pot să mi-l imaginez pe băieţelul sunamit sărind peste scaune şi trăgând toate lucrurile, dar totul era în ordine pentru că era singurul loc copil. Ştiu cum este pentru că şi eu am avut copii.

Oh, cum sărea în braţele tatălui său când se întorcea seara de la câmp, iar tatăl îl lua şi-l sălta în sus! Cum ai putea să nu iubeşti un asemenea micuţ? Indiferent cât ar fi de răi sau de neastâmpăraţi, este în ordine. De unde ştii că nu ţii în braţe un proroc?

De unde să ştie mama lui Abraham Lincoln că fiul pe care-l ţinea în braţe, în acea colibă sărăcăcioasă, avea să devină peste ani cel mai mare preşedinte al Statelor Unite?

Cum a putut să ştie mama lui Charles Finney că fiul ei va conduce milioane de suflete la Hristos? De unde să ştie părinţii lui Moise, ai lui Ilie şi ai altor bărbaţi mari ai Bibliei, ce aveau să ajungă fiii lor? Vedeţi? Noi îi iubim pur şi simplu.

Şi iată-l pe micuţul băiat sărind şi ţopăind în jur, până a ajuns la vârsta când putea merge împreună cu tatăl său la câmp. Astfel, într-o zi, în timp ce se juca pe câmp, i s-a făcut rău. Probabil a făcut insolaţie pentru că spunea că-l doare capul.

În zilele acelea, oamenii nu aveau aer condiţionat cum avem astăzi.

Tatăl băiatului a chemat un rob, l-a pus pe copil pe un măgar şi l-a trimis la maică-sa. Ea l-a pus pe genunchi, l-a legănat şi a făcut tot ce a putut pentru a-l salva, dar pe la amiază copilul a murit.

Dacă ar fi să vorbim despre un ceas întunecos, cred că acela era unul. Ce putea face sărmana mamă? Voi ce aţi fi făcut? Era cel mai trist ceas din viaţa ei.

Ştiţi ce am fi făcut mulţi dintre noi? Am fi strigat, am fi plâns şi ne-am fi văietat. Da, asta am fi făcut, dar ea nu a procedat aşa. Sunamita era o femeie credincioasă, şi ştiţi ce a făcut? L-a chemat în ajutor pe omul lui Dumnezeu pe care-l iubea. Aleluia! Ea avusese acea inspiraţie care o călăuzise să facă o favoare pentru prorocul lui Dumnezeu, iar acum Ceva îi spunea: „Ia copilul şi pune-l în patul în care a dormit prorocul.”

Ce loc în care să-l ducă! Aleluia!

Pot s-o văd cum l-a luat pe micuţul ei fiu în braţe, l-a mângâiat, l-a sărutat, apoi a ieşit afară. Tatăl, care o urma, striga în gura mare şi toţi vecinii se tânguiau, dar ea mergea în tăcere. Doar câte o lacrimă îi picura din când în când pe obraji şi se gândea că nu este totul terminat.

Ar fi fost dacă ea n-ar fi avut nici o nădejde, dar în inima ei era Ceva. Aleluia! Ea ştia cum primise acel copil, cunoştea buzele care îi vorbiseră despre aceasta şi ştia că există „un Dumnezeu al cerului”, cum spusese Daniel. Sigur că da. Când toate speranţele erau spulberate, în inima ei exista totuşi Ceva, aşa că a pus deoparte toate argumentele.

Să dăm şi noi afară argumentele, pentru că nu contează ce spune mintea voastră, intelectul, ci ce simte sufletul şi ce spune inima voastră.

O văd mergând afară, prin micuţa grădină cu trandafiri, urmând o cărare şi deschizând o uşă. Apoi intră înăuntru, acolo unde a stat omul lui Dumnezeu şi-l aşază pe micuţ pe patul lui. Ia perna pe care s-a odihnit omul sfânt al lui Dumnezeu şi i-o pune sub cap, după care îl înveleşte cu pătura. Când termină, iese şi merge în partea cealaltă, unde toţi plângeau şi se jeleau. Dar nu se opreşte acolo, ci cheamă un slujitor şi îi spune: „Pune şaua pe măgar, pentru că vom merge cât se poate de repede până la Muntele Carmel.”

Auzind-o, soţul ei a zis: „Unde vrei să mergi, doar nu este nici lună nouă şi nici Sabat. Prorocul trece pe aici doar în anumite zile, iar în rest merge sus în munţi, posteşte şi se roagă în acea peşteră. Nu trebuie să mergi nicăieri!”

Dar ea i-a răspuns: „Fii liniştit, totul este bine.” Amin.

Aceasta mă mişcă de fiecare dată când mă gândesc. Ceva din inima ei îi spunea că îl va găsi pe Elisei.

Prieteni, aceasta nu vă va înşela niciodată. De ce? Pentru că este descoperirea divină. Sigur că da. Asta-i tot.

Aceeaşi descoperirea care i-a spus: „Pregăteşte o odaie pentru acel om sfânt!” se revărsa acum peste ea cu putere şi îi spunea: „Elisei este sus în munţi. Du-te după el!”

O, lăudat să fie Dumnezeu! Dacă această descoperire ar atinge şi audienţa aceasta şi v-ar spune că Isus care a înviat din morţi este în seara aceasta chiar în mijlocul nostru, nu aţi mai avea nici un fel de probleme când veţi pleca de aici; nu ar mai rămâne nici o persoană suferindă printre noi. Sigur.

Pot s-o văd cum încalecă pe măgar, după ce-şi sărută soţul şi îşi ia rămas bun de la el, iar el îi spune supărat:

„Cum poţi lua lucrurile atât de uşor?”

„Dragul meu, mintea mea minte la fel ca a ta, dar în inima mea s-a întâmplat ceva. Acolo este Ceva care-mi spune să trebuie să-l văd cât mai repede pe omul lui Dumnezeu.”

După ce a spus aceste cuvinte, s-a întors spre slujitor şi i-a zis: „Mână şi pleacă; să nu te opreşti pe drum decât când ţi-oi spune eu!”

Oh, şi pot s-o văd cum merge pe micuţa măgăriţă, cântând laude lui Dumnezeu.

Îl văd pe Elisei stând în peşteră şi citind  un sul, în timp ce Ghehazi moţăie lângă intrare. Deodată, Elisei s-a frecat la ochi şi a privit afară, după care a zis:

„Ghehazi!”

„Da, stăpâne!” a răspuns acesta sărind în picioare.

„Iat-o pe sunamita aceea. Du-te repede şi vezi ce doreşte. Întreab-o dacă totul este în ordine cu ea, cu fiul şi cu soţul ei.”

Ghehazi a alergat la femeie şi a întrebat-o:

„Totul este în ordine? Soţul şi fiul tău sunt bine?”

Tu ce ai spune, soră? Ce ai răspunde? Ei bine, dacă m-aş baza pe intelect, aş zice: „O, Dumnezeule milostiv, copilaşul meu este mort!” dar în inima mea este Ceva care îmi zice: „Spune altceva!”

Vedeţi? Şi ea a răspuns: „Totul este bine.” Amin. Amin. Aceasta înseamnă să alungi argumentele; este ceea ce lumea numeşte „ridicol”, iar ştiinţa, „nebunie.”

Dar ea a primit ceea ce a cerut, aşa că ce importanţă avea părerea lumii?

Deci a spus: „Totul este bine.” Apoi a alergat la proroc.

Când a văzut-o, Elisei a zis: „Inima ei este sfâşiată de durere, pentru că văd cum lacrimile joacă în ochii ei. Dumnezeu îmi spune o mulţime de lucruri, dar nu mi le spune chiar pe toate…”

Aşa este. Dumnezeu nu spune totul prorocilor Săi. Sigur că nu. Le spune doar cât vrea.

Apoi femeia a început să-i povestească ce s-a întâmplat, iar Elisei i-a zis: „Stai puţin! N-am avut nici o vedenie, aşa că nu ştiu nici ce să fac, nici ce să spun, dar ştiu un lucru: acolo sus este Dumnezeul cerului şi El este viu. Şi mai este ceva: de multe ori când ungerea este peste mine, toiagul acesta mă însoţeşte prin pustie. Ghehazi, tu eşti slujitorul meu, aşa că aş vrea să-ţi încingi mijlocul şi să-ţi iei întreaga armătură. Ia şi toiagul acesta, căci este binecuvântat şi du-te repede să-l pui peste copil. Dacă cineva va încerca să te oprească, să nu-i dai nici o atenţie.”

Aici este problema noastră, a predicatorilor de astăzi. Aici este problema cu membrii bisericii. Dumnezeu ne-a dat o însărcinare: să ducem la cei pierduţi şi aflaţi pe moarte, vestea învierii şi Vieţii veşnice, dar noi ne-am oprit la întâlniri sociale, la petreceri, la ceaiuri şi dineuri, la „împunge şi coase”, etc. aşa că nu-i de mirare că nu mai putem ajunge la cei ce sunt pe moarte.

Deci Elisei i-a spus slujitorului său: „Să nu zici nimic, ci du-te şi du acest mesaj!”

Băiatul a plecat imediat cu toiagul, dar ştiţi, credinţa femeii nu ştia că Dumnezeu poate fi în acel toiag, ci ştia că Dumnezeu locuieşte în prorocul Său, aşa că i-a zis:

Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi!” O, cât îmi place aceasta!

Staţi pe locul vostru şi nu daţi înapoi! Staţi cu El!

Femeia a avut o descoperire şi ştia că trebuie să stea în locul acela până când va primi lucrul cerut, aşa că i-a zis: „Viu este Domnul că nu te voi părăsi!”

„Ei bine,” i-a răspuns Elisei, „dacă nu pot scăpa altfel de tine, am să mă încalţ şi te voi însoţi.”

Şi-a pus sandalele şi iată-i pornind la drum împreună. În timpul acesta, Ghehazi se grăbea şi el cu toiagul profetului în mână.

Toţi care-l vedeau, îi ziceau: „Bună, Ghehazi, ce mai face Elisei?”

„Tot în lucrarea Domnului.” Amin.

Unii îl întrebau: „Ce vrei să faci cu toiagul acela?” iar el îşi zicea în inima lui: „Oricum nu vă voi spune, necredincioşilor!” şi şi-a continuat drumul.

Deodată, de după deal au apărut Elisei şi sunamita. Când i-a văzut, soţul ei a spus: „Iat-o că vine!”

Băiatul a alergat înainte şi a pus toiagul peste copil, zicându-şi: „Acum voi vedea dacă merge, deşi nu cred că se va întâmpla ceva!” Şi n-a mers, aşa că a luat toiagul şi a pornit înaintea lui Elisei, iar când a ajuns la el, i-a zis: „Nu a mers!”

Aceasta este problema cu bisericile de astăzi; acesta-i motivul pentru care nu merge, dar acum fiţi atenţi!

Iată-l pe Elisei venind. Toţi vecinii ţipau şi plângeau, pentru că acolo era un slujitor învins care zicea: „Păi, stăpânul meu a spus să fac asta, dar cuvântul lui a dat greş, ceea ce dovedeşte că şi el este doar un om.”

Dar iată-l pe Elisei venind fără să fi primit o vedenie sau ceva pe baza căreia să acţioneze. Tot ce ştia era că lângă el este o femeie plină de credinţă.

Când a intrat în casă, bărbatul femeii a alergat spre el şi i-a zis: „O, omule al lui Dumnezeu, copilul meu este mort de câteva ore!”

„Taci şi stai liniştit!” a răspuns Elisei.

Ceilalţi îi spuneau: „Stai aici afară şi roagă-te!” dar prorocul a intrat în casă. Pe masă era încă un buchet de flori. A privit spre pat şi a văzut că acolo, sub pătură, era o formă micuţă de om. Pot să-l văd cum îl priveşte şi şopteşte: „Bietul băiat…”

Ochii îi erau ficşi, gura deschisă, iar trupul rece şi ţeapăn.

„Doamne, nu ştiu ce să fac…” apoi s-a pus în genunchi şi a spus: „Tată ce pot face acum?”

S-a ridicat şi a început să se plimbe încoace şi încolo, apoi dintr-o dată i-a venit un gând.

Dumnezeu trăieşte în om, credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”).

Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Sună bine, nu-i aşa?

Dumnezeu în Elisei. El ştia că vedeniile pe care le are sunt de la Dumnezeu şi ştia că inspiraţia din inima lui era tot de la El. Dumnezeu locuia în el.

Deci, a primit o descoperire, aşa că s-a dus şi s-a întins peste băiat, punând mâinile lui peste mâinile băiatului, nasul lui peste nasul băiatului, fruntea lui peste fruntea băiatului şi a stat aşa un minut.

După aceea s-a ridicat şi a zis: „Dumnezeule, nu ştiu ce să mai fac…” şi-a lăsat mâinile jos şi băiatul s-a încălzit. Apoi a început să se plimbe din nou încoace şi încolo, zicând: „Nu ştiu ce să mai fac.”

Dar după o vreme, descoperirea i-a zis: „Fă din nou acelaşi lucru.”

S-a dus repede şi s-a aşezat cu faţa lui pe faţa băiatului şi gura lui peste gura băiatului, iar când a făcut aceasta, Duhul lui Dumnezeu din el a fost proiectat în copilul mort, care a strănutat de şapte ori şi a revenit la viaţă. Aleluia!

Frate, Dumnezeu nu S-a schimbat niciodată, ci este Acelaşi şi în seara aceasta. Dumnezeul lui Elisei, Dumnezeul lui Moise, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul Domnului Isus Hristos este chiar aici, în mijlocul nostru, în forma Duhului Sfânt.

Singura problemă este că nu avem suficientă credinţă să-L chemăm să intre în acţiune. Aşa este. Dacă credinţa voastră va fi mişcată şi va porni înainte, înlăturând orice umbră din cale, Dumnezeu va face minunile pe care le-a făcut şi în zilele de odinioară. Da, le va face şi printre noi în seara aceasta. Credeţi?

Haideţi să ne rugăm. În timp ce stăm cu capetele plecate şi cu inimile deschise înaintea lui Dumnezeu, mă întreb dacă printre noi se află unii care sunt într-o stare mai rea decât băieţelul acela mort?

Băieţelul acelei femei era mort fizic, dar mă întreb dacă voi nu aţi fost cumva morţi spiritual, faţă de aceste lucruri, prin faptul că nu le-aţi crezut? Iată însă că în seara aceasta Ceva v-a făcut să vă simţiţi ciudat şi v-aţi dat seama că trebuie să procedaţi ca acea mamă.

„Ceva din inima mea îmi spune că Biblia este adevărată; că Isus Hristos este într-adevăr Fiul lui Dumnezeu. Îmi dau seama că sunt o fiinţă muritoare şi că într-o zi va trebui să stau înaintea Lui, de aceea, chiar acum este momentul când vreau să-L accept ca Mântuitor personal şi să primesc Viaţa veşnică. În timp ce El Îşi pune mâinile peste mâinile mele şi inima Sa străpunsă apasă pe inima mea păcătoasă, am să-L rog să îndepărteze tot păcatul şi să mă aducă din nou la viaţă.”

Vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Frate Branham, aminteşte-mă şi pe mine în rugăciune?”

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Oh, peste tot sunt numai mâini ridicate.

„Doresc ca Isus să mă ia şi să mă strângă la pieptul Său.”

Duhul lui Dumnezeu care a lucrat prin Iosif, prin Avraam, prin Isaac, prin Ilie, Moise şi toţi ceilalţi proroci, iar la sfârşit în Isus Hristos, plinătatea dumnezeirii, stă în seara aceasta la uşa inimii voastre.

„Doamne, în timp ce treci pe la uşa mea, aş vrea să pun covorul de „bun venit!” fiindcă doresc să îmi luminez gândurile cu parfumul Crinului din Vale. Aş vrea să intri şi să locuieşti în mine, Doamne, pentru că într-o zi voi pleca de aici şi numai Tu, numai îmbrăţişarea Ta, mă poate chema din nou la viaţă.

Te iubesc şi prin harul lui Dumnezeu, doresc să Te primesc în inima mea, să stau cu Tine şi să Te slujesc cât voi trăi pe acest pământ.”

Mai este cineva care nu a ridicat încă mâna?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Da, vă văd mâinile şi sunt sigur că şi Dumnezeu le vede.

Să ne rugăm.

Tată ceresc, aceasta este dorinţa fiecărei inimi din locul acesta, aşa că, îndură-Te şi priveşte spre noi! Cam 25 de oameni au ridicat mâna, arătând că doresc să Te primească pe Tine.

O, mare Duh care ai locuit în om încă din vremurile timpurii, care ai trăit în inimile prorocilor şi care de-a lungul timpului ai venit şi Te-ai legitimat, noi îl putem vedea pe David cum urca acel munte şi privea plângând spre Ierusalim, fiindcă era respins de propriul său popor.

Oh, iar câteva sute de ani mai târziu, Fiul lui David stătea plângând pe acelaşi munte, fiind respins de popor şi zicând: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe proroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripi, şi n-aţi vrut!” (Matei 23.37).

Tată, în seara aceasta simt în inima mea acelaşi Duh Sfânt, care strigă:

„O, America, America, de câte ori S-a revărsat Duhul Sfânt peste voi pentru o trezire, să vă adune şi să vă ţină în siguranţă! Dar n-aţi înţeles ziua cercetării şi i-aţi batjocorit pe proroci, i-aţi numit fanatici şi i-aţi aruncat în închisori!”

Doamne, vorbeşte fiecărei inimi, pentru că Tu vorbeşti foarte rar cu o naţiune, dar lucrezi cu individul; iar astăzi s-au ridicat foarte multe mâini care doresc să Te îmbrăţişeze.

Lasă ca Duhul Sfânt să le arate că îi iubeşti şi îi strângi chiar acum la piept, iar când serviciul acesta se va termina, fă să plece de aici fericiţi; să fie cei mai fericiţi oameni din Chicago. Îndură-Te, Tată!

Eu le-am citit din Cuvântul Tău cel viu, iar Tu ai spus că „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă.” (Ioan 5.24).

Tată, oamenii aceştia şi-au ridicat mâinile în prezenţa Ta, dovedind că au crezut, de aceea, conform Scripturii, am dreptul să spun că ei au trecut de la moarte la Viaţă; că în seara aceasta au fost aduşi la Viaţă. Îţi mulţumesc pentru aceasta.

Dumnezeule, Te rog să ne ajuţi să ducem o asemenea viaţă încât după ce va trece lumea aceasta, după ce încercările se vor sfârşi, după ce armele vor fi depuse şi pacea va domni în fiecare inimă, să putem sta jos lângă Pomul Vieţii şi să ne amintim cu bucurie de seara aceasta, când Te-am acceptat ca Mântuitor personal.

Ţine-ne în harul Tău până în acea zi, pentru că Te rugăm în Numele lui Hristos. Amin.

Vă simţiţi bine? Cuvântul îndepărtează totul şi ne curăţă, nu-i aşa? Vă face să vă simţiţi bine.

Am spus că în seara aceasta voi încheia mai repede, dar iată că am întârziat din nou. Haideţi să vedem ce numere de rugăciune s-au împărţit.

Voi striga numerele cu „B”, de la 50 la 100. Cine are numărul B-51, B-52… veniţi şi aliniaţi-vă aici în ordinea în care vă strig…

… Crezi că dacă mă voi ruga pentru tine, blestemul acela te va părăsi şi te vei face bine? Îl vei sluji şi Îl vei iubi întotdeauna? Să ştii că şi eu am acasă o fiică pe care o cheamă Rebeca şi este cam de vârsta ta. Câţi ani ai, scumpo? Ea are zece ani şi Îl iubeşte pe Domnul Isus.

Zilele trecute când am plecat de acasă, ea a plâns pentru că nu îi place să lipsesc, dar Domnul ştia că tu vei veni aici sus şi a vrut să vin să mă rog pentru tine ca să te faci sănătoasă şi puternică. Crezi aceasta? Dar audienţa, crede? (Amin).

Vino aici, scumpo. Tată ceresc, zilele şi anii au trecut, dar Tu eşti încă Acelaşi mare IaHVeH Dumnezeu. Deşi este atât de micuţă, copila aceasta este bolnavă de inimă, iar medicii nu o pot ajuta cu nimic. Dar Tu poţi s-o vindeci, Doamne. Mă gândesc acum la propriul meu frate, căruia medicii i-au scos inima afară ca să-i desfunde venele. Oh, şi cum stătea acolo cu capul căzut şi cu ochii ficşi, Te-ai îndurat şi l-ai adus înapoi, aşa că trăieşte şi astăzi. O, Hristoase, eu o îmbrăţişez pe copila aceasta care este iubită de cineva şi care este şi fiica Ta. Îndepărtează acest blestem de peste ea, această boală de inimă şi fă ca din clipa aceasta să se facă bine, pentru că Ţi-o cer în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, scumpa mea. Înainte de a pleca, aş vrea să te rog ceva: peste trei zile, scrie-mi o scrisoare în care să-mi spui cum ai progresat. Vei face aceasta?

După ce vei fi consultată de doctor, iar el îţi va spune: „Ia te uite! Te faci bine!” să-mi scrie şi aceasta, bine? Dumnezeu să te binecuvânteze.

Care este problema ta, frate? (Bărbatul vorbeşte cu fratele Branham).

În ordine. Crezi că Dumnezeu va răspunde la rugăciunea ta? Bine.

Tatăl nostru ceresc, bărbatul acesta stă aici pentru un prieten, iar eu Te rog să laşi ca Duhul Sfânt să meargă la acel om şi să-l facă bine. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Care-ţi este necazul, frate? (Fratele Branham vorbeşte cu el). Stare nervoasă?

Dragă Dumnezeule, îmi pun mâinile peste fratele meu şi condamn acest rău, cerând vindecarea lui în Numele lui Isus. Fie ca el să se bucure la fel ca ceilalţi fraţi. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Ce mai faci, frate? Care este problema ta? (Fratele Branham vorbeşte cu bărbatul).

Oh, Dumnezeu să te binecuvânteze.

Tată Dumnezeule, Tu eşti credincios întotdeauna, iar eu îl binecuvântez pe acest frate şi Te rog în Numele lui Isus, să îngădui ca Duhul Sfânt să-l atingă şi să-i îndeplinească dorinţa. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Dar sora ce probleme are? (Femeia vorbeşte cu fratele Branham).

Doamne, redă-i sănătatea acestei femei, în timp ce mâinile mele o ating conform Cuvântului Tău care spune: „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” Fă aceasta pentru că Te rog în Numele lui Isus. Amin. Aş vrea să-mi scrii ca să ştiu ce s-a întâmplat.

Ce probleme ai, frate? Vino şi dă-mi batista.

Tatăl meu care eşti în ceruri, soţia acestui frate este bolnavă, iar eu binecuvântez această batistă pentru ca atunci când va fi pusă pe trupul ei, să primească vindecarea.

Mă gândesc că atunci când copiii lui Israel au ajuns la Marea Roşie, inamicul i-a încercuit, dar ei aveau o făgăduinţă, aşa că Duhul lui Dumnezeu a venit jos şi a privit peste apele care s-au speriat şi s-au dat înapoi pentru ca poporul să poată merge spre acea promisiune.

Dumnezeule, şi eu stau pe o făgăduinţă, de aceea trimit această batistă soţiei acestui bărbat şi Te rog să faci ca atunci când se va atinge de ea, vrăjmaşul să vadă promisiunea Ta şi să plece. Fie ca el să se sperie şi să dea înapoi, astfel ca femeia să poată merge înainte pentru a lua în posesie făgăduinţa de vindecare a lui Dumnezeu, în Numele lui Hristos. Amin.

Să-mi dea de ştire, bine? Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Ce are copilaşul? (sora îi spune).

O, este surd şi mut! Binecuvântată fie inimioara ei. Crezi că Isus Hristos îi va reda auzul şi vorbirea? Da? În ordine. Mă voi ruga pentru ea, iar tu vei vedea ce se va întâmpla.

Tată ceresc, mă rog pentru acest copilaş surd şi mut, ca să îndepărtezi acest duh, astfel încât să poată auzi şi vorbi. Dă-i aceasta, Doamne, pentru că este doar un copilaş, dar Tu eşti Dumnezeu, iar eu Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vă rog să staţi cu capetele plecate pentru că vreau să văd dacă Dumnezeu a vindecat acest copilaş.

(Fratele Branham pocneşte din degete şi bate din palme). Auzi aceasta? Da, fetiţa aude. Priviţi! Vedeţi cum îşi întoarce capul ca să vadă de unde vine zgomotul? Ea nu a vorbit niciodată, de aceea am să-ţi spun ce să faci, soră. Du-te undeva şi vorbeşte cu ea, pentru că eu cred că va putea vorbi. Credinţa din inima mea spune că este vindecată pe deplin şi cred aceasta. Tu poţi s-o ajuţi să vorbească, deoarece aude şi cele două simţuri lucrează împreună.

Du-te acolo şi fă-o să spună „mama”. În ordine. Dumnezeu să te binecuvânteze. Peste câteva minute aş vrea s-o aud vorbind.

Ce probleme ai, domnule? (bărbatul îi spune).

Probleme pe bază nervoasă. Hristos poate vindeca şi aceasta, crezi?

Tatăl nostru ceresc, binecuvântez acest om şi-mi pun mâinile peste el, cerând ca acest deranjament nervos să-l părăsească pentru totdeauna, în Numele lui Isus. Amin.

Uite, fiule, nervozitatea este cel mai greu de învins; este mai rea decât cancerul, pentru că omul bolnav nu are echilibru mintal. Tu nu poţi să-ţi faci gândurile să fie cum trebuie, dar din clipa aceasta, când te afli în prezenţa lui Dumnezeu, poţi spune: „Chiar acum, în ceasul acesta, sunt vindecat.” apoi du-te afară şi continuă să spui aceasta până vei crede cu adevărat, pentru că atunci te vei face bine. Crezi aceasta? Bine. Du-te, bucură-te şi dă-mi de ştire ce s-a întâmplat cu tine.

Ce probleme ai, domnule? (Fratele îi spune). Vino puţin aici. O, da, un bâzâit în urechi şi o slăbiciune în călcâiul stâng. Crezi că Dumnezeu te face bine?

Tată ceresc, Tu nu priveşti la vârsta omului, iar eu, ca slujitor al Tău, îmi pun mâinile peste fratele meu şi sunt foarte conştient că într-o zi voi sta în faţa judecăţii. Te rog să-l vindeci, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Aş vrea să mă ating de urechea ta şi să-L rog pe Dumnezeu să te vindece, astfel ca să poţi auzi şi totul să fie în ordine. De asemenea, aş vrea să crezi că piciorul îţi este vindecat. Pune mâna pe el şi vei vedea că este mai bine. Vezi? Crezi că te simţi bine? Da, este foarte bine.

Dar cu urechea cum este? Te simţi mai bine? O, am crezut că nu auzi bine. În ordine. Du-te şi anunţă-mă şi pe mine cu evoluează lucrurile. Îmi vei scrie? La Jeffersonville. Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin.

Aduceţi-o pe doamna, pentru că nu poate umbla bine. Ce probleme ai, soră? (Femeia îi spune). Paralizie şi astmă. Există Unul singur care te poate ajuta, dragă soră, iar acesta este Domnul Isus. Tu eşti o femeie frumoasă şi tânăr şi este o ruşine să fii într-o asemenea stare, de aceea aş vrea din toată inima să pot face ceva pentru tine.

Oh, totul a fost deja făcut. Da, Hristos a făcut totul, de aceea singurul lucru pe care-l pot face eu este să mă rog pentru tine şi să-L rog să-ţi dea acest lucru făcut deja de El, cu credinţa că Hristos va face ca trupul tău să se supună credinţei tale. Crezi aceasta? Este fiica ta, doamnă? De cât timp este aşa? Din copilărie? Eşti din oraşul acesta? Dar mai staţi câteva zile? Îmi vei da de ştire de orice însănătoşire a ei? Aş vrea să faceţi toţi aceasta.

Vreţi să credeţi împreună cu mine în timp ce vom încerca să ne rugăm împreună rugăciunea credinţei?

Tatăl nostru ceresc, Te rog pentru această femeie drăguţă, cu ochii şi părul negru. Diavolul a adus-o în starea aceasta, dar Te rog, Tată, să faci ca în seara aceasta când îmi pun mâinile peste trupul ei lovit de paralizie, să faci să se întâmple ceva, astfel încât ea şi mama ei să se întoarcă pe această platformă ca să-Ţi dea slavă şi laudă pentru binele făcut.

Îngăduie ca printre ei să fie şi ea, aducându-Ţi laude şi mulţumiri. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te, bucură-te şi mlţumeşte-I Domnului.

Care este necazul tău? (femeia îi spune).nodul sub braţ şi cancer la stomac. Îţi dai seama că dacă nu te vindecă Dumnezeu, vei muri? Trebuie să crezi din toată inima.

O, Tată ceresc, privesc faţa acestei femei sincere şi Te rog în Numele lui Hristos s-o binecuvântezi şi să îndepărtezi cancerul din trupul ei. Fă ca acest duh să moară şi să n-o mai supere niciodată, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Mâine aş vrea să-mi spui ce s-a întâmplat după această rugăciune.

Soră Wood, desigur, eu şti că problema ta este în partea aceasta.

Tată ceresc, Te rog din toată inima şi cu toată sinceritatea pentru sora mea, ca să se facă bine. Fă ca acel lucru s-o părăsească şi să n-o mai supere niciodată, pentru că Îţi cer aceasta în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Ce probleme ai? (Fratele îi spune). Pentru un alt frate. Vino mai aproape.

Tată ceresc, el reprezintă pe altcineva, de aceea Te rog să-l vindeci pe bărbatul acela, iar pe fratele să-l binecuvântezi şi să-l răsplăteşti pentru efortul făcut, în Numele lui Isus. Amin.

Vino, domnule. Care este necazul tău? (Fratele îi spune). Singurul tău fiu este bolnav mintal.

O, Dumnezeule, inima mea suferă pentru el. fie ca acest duh rău să-l părăsească pe băiatul lui, astfel ca atunci când se va întoarce acasă, să-l găsească pe deplin sănătos şi să se întoarcă aici să depună mărturie spre slava lui Dumnezeu.

Ascultă-mă, Tată, pentru că Te rog aceasta cu umilinţă, în Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate, şi să-ţi dea ce ai cerut.

Tu ce problemă ai, soră? (Femeia îi spune).

Fiica ta este la spital? Bine. Vrei să-i duci o batistă?

Dumnezeule Tată, aduc această batistă înaintea Ta şi pun peste ea mâinile mele, care nu sunt vrednice, dar pe care Tu ai găsit cu cale să le trimiţi în toată lumea. Te rog s-o binecuvântezi, pentru ca atunci când va fi pusă peste fiica acestei femei, să primească vindecarea şi să părăsească spitalul în Numele lui Isus. Amin.

Ce probleme ai, soră? (Femeia îi spune).

Tensiune mare şi artrită. Tată ceresc, binecuvântează această femeie în timp ce o ţin de mâinile care au mângâiat de multe ori obrajii unui copil şi au legănat pătuţul lui când era bolnav.

O, Tată, Te rog să iei artrita de la ea şi fie ca mâine seară să se întoarcă bucuroasă şi să spună: „Sunt bine! Acel duh m-a părăsit.” Te rog să faci aceasta în Numele lui Isus. Amin.

(Cineva vorbeşte cu fratele Branham).

Zice că micuţul copilaş care era surdo-mut spune „mama”. (Adunarea se bucură).

Trimiteţi-o pe femeie pe platformă.

Ce spui? (Femeia cu copilul vorbeşte cu fratele Branham). Zice „mama”? O, asta-i foarte bine! Acum tu eşti micuţa mea prietenă. Poţi spune încă o dată „mama” şi pentru mine?”

Poţi s-o faci să mai spună o dată? (Sora spune ceva). Zice că a spus acolo, iar cei din jur au auzit-o. Aceasta înseamnă că duhul de muţenie a părăsit-o. Ea nu a vorbit niciodată până acum. Ai putea s-o aduci şi mâine după ce vei face câteva exerciţii de vorbire cu ea? Aş vrea să audă şi adunarea ceea ce spune. Vei face aceasta?

Eşti norvegiană sau suedeză? Suedeză. Bine… Micuţa arată va o irlandeză. O, da! Tatăl ei lucrează, iar mama este casnică pentru că mai are doi copii micuţi. Ea se bucură pentru că fiica ei a auzit şi a vorbit în seara aceasta.

Vedeţi, aceasta este credinţa adevărată. Să mergi înainte şi să crezi! Asta-i tot.

În ce mă priveşte, tot ce trebuie să fac este să mă avânt în aceste cazuri şi să cred pentru oamenii pentru care mă rog, apoi să văd ce se va întâmpla.

Dacă merge bine, voi ţine în fiecare seară asemenea rânduri de rugăciune. dumnezeu să vă binecuvânteze.

Deci, mâine vreau să-ţi aud mărturia. Până atunci, fă exerciţii cu ea şi cred că va spune „mama” în auzul tuturor. Credeţi împreună cu mine? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.

Care este problema ta, soră? (sora îi spune).

O, Dumnezeule, vindec-o pe această biată femeie, pentru că Te rog s-o faci în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze. Mâine seară vreau să-ţi aud mărturia.

Tu ce problemă ai? (Sora îi spune). O, Dumnezeule, vindec-o pe sora noastră de boala de stomac şi de cea de rinichi, astfel ca mâine seară să se întoarcă şi să spună: „Totul s-a dus!” Te rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Acum crezi? În ordine. Aşa să fie.

Tu ce necaz ai, soră? (Femeia îi spune).

Nu vezi cu ochiul stâng şi ai început să-ţi pierzi vederea şi la dreptul. O, Doamne, asta-i foarte rău.

Crezi că mâine seară vei putea veni din nou ca să ne arăţi că vezi cu ambii ochi cât se poate de bine? Crezi?

(sora vorbeşte cu fratele Branham). Amin. Ceea ce spui este foarte frumos, dragă.

Tată ceresc, o binecuvântez pe această copilă care este pe punctul să orbească. Tu cunoşti toate lucrurile, iar eu nădăjduiesc şi mă încred în Tine că mâine seară vom avea aici un potop de mărturii.

Dă-ne aceasta, Doamne fie ca ea să vadă aşa cum a vorbit fetiţa surdo-mută. Te rugăm să Te înduri, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Crezi aceasta? În ordine. (O soră vorbeşte cu fratele Branham).

O, Isuse, femeia aceasta are artrită şi o inflamaţie la sinus, iar urechile îi ţiuie. Eu o binecuvântez, Doamne, şi înalţ spre Tine această rugăciune a credinţi, pentru că ai spus că „rugăciunea făcută cu credinţă, va mântui pe cel bolnav.” Eu cred acest lucru din toată inima şi încerc să mă predau Duhului Tău, deoarece ştiu că eşti aici, pe platformă, şi cer vindecarea ei în Numele lui Isus. Amin.

Vino. (Fratele vorbeşte) Auzi rău? Crezi că mâine vei depune mărturie că auzi perfect?

Tată ceresc, Te rog pentru vindecarea acestui bărbat, ca acest duh rău care l-a făcut surd să îl părăsească, iar mâine seară să vină din nou aici plin de bucurie şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru că aude perfect. Îţi cer aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Vreau să-ţi aud mărturia mâine seară.

Care este problema ta, soră? (Femeia îi spune)> Copilaşul tău…

Tată ceresc, o binecuvântez pe această mamă pentru vlăstarul ei, deoarece ea a venit aici, la fel ca femeia sunamită, cerând ca Dumnezeu să se îndure de copilaşul ei şi să-l vindece în Numele lui Isus.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. În ordine.

Câţi Îl iubiţi pe Domnul? (Adunarea spune: „Amin!”). Nu0i aşa că El este minunat? Lăudat să fie Numele Lui sfânt.

Dumnezeu este real, nu-i aşa? Cred că ştiţi cântarea pe care o cântam mai demult:

Dumnezeu este real,

Pot să-L simt în sufletul meu,

Isus este minunat.

Haideţi să ne rugăm.

Tată ceresc, Te rog în Numele lui Isus Hristos, să Te proslăveşti astfel ca oamenii aceştia să ştie că eşti aici şi că eşti Dumnezeul cel viu şi adevărat.

Dumnezeule, ajută-mă în Numele lui Isus. Amin.

Câţi mai avem, Billy? Încă vreo cinci? Cred că vom schimba ordinea adunării. Credeţi că Dumnezeu este aici? („Amin”).

Tu respiri greu, nu-i aşa soră? Tu, cea de acolo…. Crezi că Dumnezeu te poate face bine? Amin. Mulţumim Domnului pentru că s-a dus.

Aşa-i că El este minunat? Dumnezeu este aici.

Nu mai pot sta mult… Vedeniile vin din toate părţile. O, cât este de minunat! Acolo stă Îngerul lui Dumnezeu, chiar deasupra doamnei cu probleme de sinus. Dacă crezi, poţi fi vindecată, doamnă. Da, poţi avea aceasta. Amin

Dar doamna de acolo, crede? Tu care ai o boală nervoasă… Crezi că te va părăsi? Amin.

Crezi că acel cancer va pleca din gâtul tău? Da? Dacă crezi, laudă-L pe Dumnezeu şi spune: „Îl cred din toată inima!” Amin.

Atunci îl condamn pe acest vrăjmaş în Numele lui Isus Hristos şi-i poruncesc s-o părăsească pe femeia aceasta. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi bucură-te. Amin.

Nu-i El minunat?

Crezi că Isus Hristos te va vindeca? Da, fiul tău este bolnav mintal, aşa-i? Nu este ciudat? Tu ai probleme cu sinusul, dar ai şi o problemă nervoasă de care vrei să scapi. Crezi că Isus te va face bine? Amin.

Vreau să ştiţi că vedeniile trec tot timpul pe aici. Nu am spus absolut nimic de la mine. Amin.

Soră, du-te şi primeşte în Numele Domnului Isus ceea ce ai cerut. Amin. El este aici, aşa că nu vă îndoiţi, ci credeţi!

Ce mai faci? Nu te cunosc, doamnă, dar Dumnezeu te cunoaşte, aşa-i? Crezi că sunt prorocul Lui? Crezi că oamenii care au trecut pe aici au fost binecuvântaţi cu adevărat? Dar despre vindecare ce crezi? Crezi, aşa-i? Dacă Dumnezeu va dovedi că stă aici pe platformă, vei crede?

Nu te-am mai văzut niciodată, dar dacă Dumnezeu îmi va arăta de ce eşti aici, vei crede că sunt prorocul Lui?

Dar voi ceilalţi, veţi crede din toată inima? Tu eşti nervoasă şi supărată pe ceva. Da, această supărare ţi-a fost cauzată de un deces. Ginerele tău a fost ucis de curând, este adevărat? Da, şi eşti aici pentru o persoană care doreşti să fie salvată. Este vorba de fiica ta şi de încă doi oameni. Ai la tine trei batiste peste care doreşti să ne rugăm. Este adevărat? Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Acum crezi?

O, Dumnezeul cerului, lasă ca îndurarea Ta să se odihnească peste această femeie şi peste cei pentru care se roagă. Amin. Să crezi!

Doamna de la capătul rândului pare foarte bucuroasă. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? N-ai nici o îndoială cu privire la aceasta? Crezi că Dumnezeu te va vindeca de boala de rinichi şi vei fi bine?

Dar doamna de lângă tine, de ce plânge? Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Tu, cea cu rochie roşie. Dacă Dumnezeu îmi va spune care este problema ta, vei primi vindecarea? Vei crede?

Ai TBC, dar crezi că Dumnezeu te va vindeca?

Dar cealaltă doamnă? Cea care stă cu mâna ridicată. Ce crezi despre aceasta? Uită-te puţin la mine. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? dacă Dumnezeu îmi va spune care este problema ta, vei crede? Şi tu ai tot o boală de rinichi. Aşa este.

Micuţul de acolo, crede? Băieţelul de acolo ce părerea are despre aceasta? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? dacă El îmi va descoperi ce doreşti sau ceva despre tine, vei crede? Tu ai probleme cu stomacul şi vrei să fii vindecat.

Ai vrea să te întorc sănătos la Maryland? Doamna de lângă tine… cea cu rochie roşie este tot din Maryland, este adevărat? Ridicaţi mâna.

Tu ce părere ai, doamnă? Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? crezi că puterea Lui este aici? Crezi că Dumnezeu îţi va da ceea ce ceri? Crezi că Hristos este aici şi poate descoperi toate lucrurile şi tainele inimii, aşa cum a promis?

Crezi aceasta? În ordine. Tu eşti foarte nervoasă, aşa-i? Din cauza aceasta te-ai îmbolnăvit şi de stomac. Da, aşa este. Din cauza nervilor.

În timp ce mă uit la tine, văd cum curge o apă mare. Tu eşti foarte îngrijorată pentru cineva de peste ocean. Persoana respectivă locuieşte într-o ţară muntoasă, în Norvegia şi este un bărbat. Este fiul tău şi se află la spital pentru că are icter, este adevărat? Dacă este adevărat, ridică mâna să vadă şi cei din jur. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

O, Dumnezeul cerului, trimite binecuvântările Tale pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus.

Acum credeţi? Sunteţi gata?

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.