PRIVIȚI SPRE ISUS

Totul se transformă când vine Isus înăuntru. Noi Îi suntem recunoscători pentru că El alungă întunericul şi răspândeşte Lumina.

Este pentru prima dată când Becky cântă aici în capelă, iar cântarea „Când vine Isus,” a fost foarte potrivită.

(Fratele Branham face câteva anunţuri).

Îi sunt recunoscător Domnului pentru mărturia fratelui Blair. El şi sora Blair sunt în seara aceasta cu noi. Voi vă amintiţi că Domnul mi-a vorbit cu privire la fiul lor. Fratele Blair a fost zdrobit de durere şi plângea pentru că fiul său a fost rănit grav la faţă când s-a răsturnat cu maşina, dar când m-am rugat pentru el, l-am văzut sănătos din nou.

Desigur, fratele Blair m-a întrebat: „Frate Branham, aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul?” iar eu ¡-am răspuns: „Da, frate Blair, este „Aşa vorbeşte Domnul!”

În seara aceasta, fratele Blair este printre noi, iar noi suntem foarte mulţumitori. El a avut probleme cu nervii şi nu demult, Satan ¡-a dat o lovitură încercând să-l aducă până acolo încât să nu mai creadă, dar Domnul ¡-a venit în ajutor, ¡-a descoperit ce s-a întâmplat şi ¡-a spus să înlăture acele gânduri. Fratele Blair este un bărbat cumsecade şi aş vrea să-l amintiţi în rugăciunile voastre, pentru că nu a luat nici o decizie cu privire la ceea ce va face. Pur şi simplu nu ştie ce să facă.

Frate Blair, nădăjduiesc că Domnul te va ajuta, fiindcă eşti un mare slujitor al lui Hristos şi El are încă de lucru cu tine, deoarece Lumina devine tot mai slabă.

Ai fost aici şi azi dimineaţă? Aceasta este bine. Vom citi imediat textul nostru, pentru că la sfârşit vrem să mai avem un rând de rugăciune. Ştiu că vă este greu pentru că mulţi stau prin încăperi şi sprijiniţi de pereţi. Nu demult, când am adus-o pe soţia mea, am văzut cum oamenii stau la uşi şi m-am gândit: „Cine spune că Evanghelia nu mai este cel mai atrăgător lucru care există pe pământ?” Cu siguranţă este şi îi atrage pe cei ce sunt interesaţi de Ea! Cei ce nu sunt interesaţi, nici nu sunt atraşi de Ea. Dar Isus a spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32). Cât este de adevărat acest lucru!

Am auzit că tatăl fratelui Ungren s-a botezat azi dimineaţă în Numele Domnului Isus Hristos. Dacă sora Ungren şi familia ei sunt prezenţi, sunt sigur că aceasta are o mare importanţă pentru ei, deoarece de mulţi ani, aceasta a fost rugăciunea lor continuă. Frate Ungren, indiferent unde te afli, doresc ca Dumnezeu să te binecuvânteze din belşug, fratele meu. Dacă nu este corect aşa, fie ca Dumnezeu să mă tragă la răspundere în ziua judecăţii. Eu sunt gata să iau această vină asupra mea, dar ştiu că este corect pentru că corespunde exact.

Voi ziceţi: „Are vreo importanţă cum ne botezăm?” Pentru Pavel a avut, fiindcă el ¡-a întrebat pe acei ucenici cum au fost botezaţi, iar ei au răspuns că au fost botezaţi de Ioan, de bărbatul care L-a botezat şi pe Isus. Cu toate acestea, Pavel le-a zis că trebuie să fie botezaţi încă o dată în Numele lui Isus Hristos. Nici o persoană din Biblie nu a fost botezată vreodată în formula: „În Numele Tatălui, al Fiului şi al Duhului Sfânt.” Acest lucru s-a întâmplat abia după Conciliul de la Niceea, când a fost înfiinţată biserica catolică. Acolo s-a botezat pentru prima dată prin întrebuinţarea acestor titluri.

Acum câteva zile am vorbit cu cineva şi ¡-am zis: „Numele Lui este Domnul Isus Hristos!” dar el mi-a răspuns: „Nu cred că este vreo diferenţă.” L-am prins cu propria lui învăţătură şi ¡-am zis: „Dacă ar veni la tine cineva şi ţi-ar zice: „Am fost botezat în Numele Trandafirului din Saron, al Crinului din vale şi al Luceafărului strălucitor de dimineaţă,” ai zice „Amin!” la aceasta?

„Nu,” a răspuns el.

„L-ai boteza încă o dată?” am continuat eu.

„Desigur.”

„Cum l-ai boteza?”

„În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt.”

„Aşa l-aş boteza eu: „În Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Trandafirul din Saron, Crinul din vale şi Luceafărul de dimineaţă, nu sunt nume.”

„Aşa este,” a răspuns el. „Sunt titluri.”

„Şi Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt tot titluri. Eu îi botez în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, iar Numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt este Domnul Isus Hristos.” Exact. Aşa ¡-am explicat, iar el a recunoscut că am dreptate. Bărbatul de care vă spun este fratele Joseph Mattsson Boze din Chicago, cel mai tare bărbat cu care m-am confruntat vreodată. Când voi merge cu el în Africa, cred că trebuie să botez trei sau patru mii de băştinaşi.

Noi Îi suntem recunoscători pentru Evanghelie. Când a fost pe pământ, Isus a zis: „Ce aud, aceea vorbesc.” Am să vă mai spun ceva vreo 10-15 minute, după care mă voi ocupa de un text scurt; apoi voi reveni la rândul de rugăciune.

În slujba mea am ajuns la un punct în care trebuie să spun ceva. Isus a zis: „Eu spun ce aud.” Şi a mai spus: „Vă numesc prietenii mei, pentru că un prieten spune totul prietenului său.” La rândul său, Pavel a spus în Fapte 20.27: „Căci nu m-am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.” Aş vrea să mă alătur lui şi să spun acelaşi lucru:Căci nu m-am ferit, ci v-am vestit tot planul lui Dumnezeu.”

Nu demult, cineva a ascultat o predică audio şi doar pentru că altul s-a supărat, a tras cu arma prin geam şi a rănit o femeie. Poate că într-o zi şi eu va trebui să-mi pecetluiesc mărturia; dacă vine timpul, sunt pregătit să mă duc. Dar până atunci, nu pot fi vătămat de nimic.

Noi credem aceeaşi Evanghelie, aşa cum este scrisă în Biblie. Ea este reglată pe centru. Dacă o puşcă este reglată corect şi loveşte în centrul ţintei din prima, atunci o va lovi şi a doua oară şi de fiecare dată. Dacă un copac sau o viţă de vie aduce o mlădiţă, iar acea mlădiţă aduce un anumit rod, atunci şi mlădiţa următoare care va creşte din acea viţă, va aduce acelaşi soi de rod. Isus este Viţa, iar noi suntem mlădiţele. Cartea Faptele apostolilor a fost scrisă de primele mlădiţe ale primei biserici pe care a adus-o Viţa la viaţă. Această mlădiţă primară boteza în Numele lui Isus Hristos. Ei L-au avut pe Dumnezeul cel viu în mijlocul lor, iar El făcea printre ei aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când umbla pe pământ. Şi deşi erau necărturari şi neştiutori, oamenii au observat că fuseseră cu Isus, pentru că Viaţa Lui se descoperea prin ei.

Este aşa cum am mai spus. Dacă aş avea duhul lui Beethoven în mine, aş scrie compoziţii muzicale. Dacă Beethoven ar trăi în mine, aş fi ca Beethoven. Dacă Shakespeare ar trăi în mine, aş fi ca Shakespeare şi aş scrie romane şi piese de teatru. Dacă în noi trăieşte Hristos, vom face lucrările lui Hristos. Trebuie să fie aşa! Ce a fost Hristos? Cuvântul. Şi El a zis: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” Cuvântul este aici, este nevoie doar de Lumină, fiindcă Lumina aduce Cuvântul la viaţă.

Acum am să vă spun ce nu am mai spus niciodată. Aceasta este ceea ce am aşteptat atât de mult timp, atât de mulţi ani, aproape cinci ani.

Tragerea a treia este deja confirmată şi sunt convins că voi ştiţi cu toţii ce este aceasta. Gândiţi-vă că nu va fi nici o imitaţie a acestei lucrări; nu este posibil. Nu se poate. Chiar acum este în desfăşurare, iar eu am fost călăuzit să spun că foarte curând se va întâmpla ceea ce până acum s-a întâmplat în parte, ca să fie confirmat conţinutul. Totuşi, nu va fi cu un efect foarte mare până când nu va începe să preseze Consiliul Mondial al Bisericilor. Penticostalii pot să imite aproape totul, dar când vine acel timp, când începe presiunea, veţi vedea manifestat în plinătatea puterii Sale ceea ce aţi văzut acum doar în parte.

Eu trebuie că continui cu evanghelizarea. Trebuie să merg mai departe aşa cum am fost însărcinat la început. Voi aţi primit Cuvântul şi de aceea ştiţi după ce să vă uitaţi şi cum trebuie să staţi. Eu trebuie să continui într-un fel evanghelistic, iar voi, prieteni, rămâneţi liniştiţi şi mergeţi înainte, pentru că se apropie repede ceasul în care se va întâmpla ceva.

Voi puteţi vedea că se întâmplă unele lucruri deosebite,  nu mă refer la ceva greşit, ci la ceva deosebit în comparaţie cu mersul normal al lucrurilor pentru că slujba mea a ajuns acolo.

Fiind în aşteptare, observ acest punct şi aştept timpul când va fi confirmat, fiindcă va fi o acţiune vizibilă. Fiecare ştie aceasta, pentru că aşa cum a fost făcută cunoscută prima tragere, tot aşa a fost făcută şi a doua; iar dacă voi care sunteţi duhovniceşti, vă gândiţi temeinic (Aşa cum spune Biblia, „Aici este nevoie de înţelepciune!”) şi tragerea a treia este identificată sută la sută. Noi ştim ce conţine. Tragerea a treia este aici, dar este atât de sfântă încât nu am voie să spun prea multe despre ea, aşa cum mi-a poruncit El de la început, când a zis: „Nu spune nimic despre aceasta!” Vă mai amintiţi? Aceasta s-a întâmplat demult şi vorbeşte pentru sine. Eu am încercat să explic celelalte două trageri, dar am făcut o greşeală. După părerea mea (eu nu spun că Domnul mi-a spus aceasta), prin acest lucru se va produce credinţa pentru răpire, dar eu trebuie să tac pentru un timp.

Gândiţi-vă şi voi care ascultaţi această bandă: s-ar putea să vedeţi în curând o schimbare în slujba mea, o scădere. Nu o creştere, ci o scădere. Noi am ajuns acum la stadiul acela. Nu se poate merge mai departe. Noi trebuie să aşteptăm ceva aici, până se întâmplă, ca să primim legătura. Atunci vine timpul. Totuşi, deja este confirmat clar.

Va veni un timp când naţiunea aceasta va avea toată puterea pe care a avut-o fiara dintâi. Aceasta a fost Roma păgână, care a devenit Roma papală. Această naţiune o va face, iar Apocalipsa 13 explică acest lucru. Fiara care avea două coarne ca ale unui miel, s-a ridicat din pământ, în timp ce fiara cealaltă s-a ridicat din mare, care simbolizează noroade şi popoare (Apocalipsa 17.15).

Mielul reprezintă o religie – ca Mielul lui Dumnezeu. Gândiţi-vă că această fiară vorbea ca un miel şi se purta ca un miel, dar după un timp ¡ s-a dat putere, vorbea ca un balaur şi lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei. Balaurul este întotdeauna Roma, nu o vedeţi? Denominaţiuni romane şi denominaţiunea protestantă purtând un semn, o icoană a fiarei, care va forma o putere aşa încât toţi protestanţii vor fi obligaţi la o unire. Voi trebuie să fiţi în Consiliul Mondial Bisericesc sau nu veţi fi recunoscuţi ca biserică. Practic, acum este deja aşa. Astfel, nu puteţi predica într-o biserică decât dacă aveţi o legitimaţie de membru sau vă puteţi legitima cumva.

Oameni ca noi vor fi excluşi din toate aceste lucruri. Aşa este. Nu se va mai putea face nimic. Când va veni acest timp, va fi o presiune, iar presiunea va fi atât de mare, încât veţi fi „presaţi” afară. (Fiţi atenţi la ceea ce vă voi spune în câteva minute) Dar observaţi: atunci tragerea a treia va fi o dovadă clară pentru cei complet pierduţi, dar şi pentru Mireasă şi biserică. Noi suntem mai aproape decât se pare. Nu ştiu ce va fi, dar este foarte aproape. S-ar putea ca eu să construiesc o platformă pentru altcineva, care va păşi pe ea. Poate voi fi luat înainte de timpul acela, nu ştiu. Poate Duhul Sfânt va lucra chiar săptămâna viitoare şi revine Isus. El ar putea veni săptămâna viitoare sau ar putea veni în seara aceasta. Eu nu ştiu pentru că nu ne-a spus, dar cred că suntem atât de aproape de aceasta, încât nu voi muri la o vârstă înaintată. Eu am deja cincizeci şi patru de ani, dar nu voi muri la o vârstă înaintată. Poate voi fi împuşcat sau voi muri în alt fel, dar nu voi muri de bătrâneţe până la venirea Lui. Eu cred aceasta.

Aş vrea să vă spun unele lucruri pe care nu le-am mai spus înainte. Tot ce a spus El acolo la râu, în anul 1933, a fost conform Scripturii şi s-a împlinit întocmai. Probabil eu nu o voi face, dar acest Mesaj Îl va prezenta pe Isus Hristos lumii.

„Aşa cum a fost trimis Ioan Botezătorul să pregătească prima venire a lui Isus Hristos, aşa va pregăti acest Mesaj cea de-a doua venire a Lui!” Ioan a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.”

Totul decurge în paralel şi ştiu că va continua aşa: Mesajul va merge mai departe.

În decursul acestui timp au avut loc unele lucruri mari. Azi dimineaţă am avut câteva discuţii  acolo în încăpere, iar printre alţii a fost şi un bărbat tânăr care se numea Autry. Poate este şi în seara aceasta aici. Este din San Antonio, Texas, şi a dorit să ştie dacă putem merge într-o seară şi în capela lor, când suntem pe drum din California spre Dallas.

În zilele următoare, fraţii vor vedea dacă va fi posibil. El mi-a povestit despre adunările din trecut, din San Antonio. Prima adunare pe care am ţinut-o în San Antonio, am avut-o, dacă îmi amintesc bine, cu fratele Coots şi cu şcoala biblică internaţională, dar am uitat numele auditoriului în care s-au ţinut adunările.

În prima sau în a doua seară, cred că în prima, când m-am dus pe platformă s-a ridicat cineva din sală, în spate de tot, şi a vorbit în limbi de parcă s-ar fi tras cu mitraliera. Un moment mai târziu, după ce s-a aşezat, s-a ridicat cineva de pe platformă şi a dat tălmăcirea. Eu m-am gândit la ceea ce a spus şi l-am întrebat:

„Îl cunoşti pe bărbatul celălalt?”

„Nu,” a răspuns el.

„Cum ai venit aici?”

„Oamenii pentru care lucrez sunt în seara aceasta aici şi m-au adus cu ei.” Era îngrijitor de animale.

Apoi l-am întrebat pe celălalt:

„Tu ce lucrezi? Îl cunoşti?”

„Nu,” a răspuns el. Nu l-am văzut niciodată.”

„Tu ce lucrezi?” El avea un magazin în oraş.

Înainte ca să înţeleg mai bine, eu am fost întotdeauna puţin sceptic când cineva vorbea în limbi, fiindcă am observat că este multă parte firească în aceste lucruri, şi aşa este. Dar când a fost spusă această tălmăcire, conţinea exact ceea ce spusese Îngerul Domnului la râu, cu unsprezece ani înainte: „Cum a fost trimis Ioan Botezătorul înaintea primei veniri a lui Isus Hristos, aşa eşti trimis tu înaintea celei de-a doua veniri a Lui.” Acolo, la râu, Îngerul, Lumina care a fost confirmată înaintea bisericii, prin Cuvânt, prin ştiinţă şi în toate felurile, a apărut pentru prima dată în public. Stătea exact deasupra locului în care mă aflam, aproape de capătul podului, acolo unde Spring Street se mărgineşte cu râul. S-a întâmplat cu mulţi ani în urmă, aproape de ora 14.00, dar ceea ce s-a spus acolo, s-a împlinit întocmai.

Fratele care a vorbit cu mine azi dimineaţă, s-a căsătorit cu o fată din adunare: cu fiica sorei Noid. Nu ştiu, dar cred că el mai este încă aici. Eşti aici, frate Autry? Nu ştiu dacă mai este aici şi nici n-am ştiut că este din San Antonio. El mi-a povestit despre bunicul lui care era epileptic, dar a fost vindecat când a fost adus în adunare.

Aceasta s-a întâmplat la începutul slujbei, când îmi era arătat, prin darul deosebirii, ce avea fiecare persoană, în timp ce-şi punea mâna în mâna mea. Eu v-am spus aceasta înainte să se întâmple şi mulţi sunteţi martori că am spus că se va ajunge până acolo încât voi primi descoperirea tainelor inimii. Vă mai amintiţi? Cinci sau şase ani mai târziu, s-a întâmplat pentru prima dată, în Canada. Atunci El mi-a zis: „Dacă rămâi sincer, va merge mai departe!” Acum am intrat în a treia etapă a slujbei mele şi merge tot mai departe.

El mi-a povestit că bunicul lui a fost adus în rândul de rugăciune, iar eu ¡-am spus că avea epilepsie şi m-am rugat pentru el. Aceasta s-a întâmplat acum şaisprezece sau şaptesprezece ani, iar de atunci nu a mai făcut nici o criză. Ce este aceasta? Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Margie Morgan este aici?  Sora Margie Morgan este soră medicală şi a fost mâncată de cancer. Câţi îşi aduc aminte? Este aici, sau nu a putut să vină pentru că lucrează? Femeia aceasta ar fi trebuit să moară acum şaisprezece sau şaptesprezece ani, dar trăieşte şi astăzi. Jim Tom Robinson, un avocat creştin, a auzit despre vindecarea ei şi s-a dus să verifice dacă era adevărat, pentru că tatăl lui era în conducerea spitalului baptist. Medicii au clasat cazul ei, iar după hârtiile lor ar fi trebuit să fie decedată de ani de zile, dar ea lucrează şi acum la spitalul din Jeffersonville. Când a stat aici, trebuia sprijinită; nici nu era conştientă, dar a fost „Aşa vorbeşte Domnul,” şi ea trăieşte. Sora lucrează ca soră medicală. Acolo a fost internat şi un bărbat care deţinea „Schimpf’s Candy.” Domnul Schimpf este aici în seara aceasta? Dacă este aici, aş vrea să povestească aceasta. Junie Schimpf este un bărbat mare şi puternic.

Mi-e ruşine să spun aceasta, dar a fost într-adevăr aşa: dacă lucram toată săptămâna, tatăl meu îmi dădea întotdeauna zece cenţi, iar eu mergeam în oraş şi îmi parcam bicicleta la fratele Mike Eagan, care acum este în conducerea bisericii. Jimmy Pool, al cărui fiu este probabil aici în seara aceasta, Earnest Fischer şi eu, mergeam în oraş la cinematograf şi ne uitam la un film mut. Intrarea era cinci cenţi. În vremea aceea aveam opt sau zece ani, iar actorul care juca în acele filme mute se numea William S. Hart. Cred că mulţi dintre voi vă mai amintiţi de el. Eu nu ştiam să citesc bine, aşa că priveam doar ce se întâmplă. Trebuia să silabisesc totul şi o făceam foarte încet, aşa că eram atent ce face. După ce luam biletul la film, îmi mai rămâneau încă cinci cenţi. Câţi îşi mai amintesc că în vremea aceea puteai lua o îngheţată cu un cent? Deci îmi puteam cumpăra trei îngheţate şi îmi mai rămâneau doi cenţi pentru cârnăciori. Îngheţata nu o puteam ţine mult timp, de aceea o mâncam, iar după aceea îmi cumpăram de doi cenţi cârnăciori. Primeam aproape un sfert de kilogram. Schimpf îi pregătea, iar eu mergeam înăuntru, mă aşezam şi mă uitam la William S. Hart.

Acest tânăr, care era puţin mai în vârstă decât mine, s-a îmbolnăvit de o boală atât de gravă încât cinci specialişti din Louisville, l-au abandonat. Cântărea doar patruzeci şi cinci de kilograme şi zăcea pe patul morţii, fiind îngrijit de domnişoara Morgan. Era foarte rău: plămânul ¡-a fost mâncat şi la fel gâtul, iar mâinile îi erau foarte subţiri şi zăcea pe moarte.

Domnişoara Morgan a fost angajată să-l îngrijească şi ¡-a spus: „Eu am fost bolnavă de cancer,” şi ¡-a povestit totul.

„Despre cine vorbeşti, despre Billy Branham? Eu ¡-am vândut mulţi cârnăciori şi cremă de îngheţată. Oare va veni şi se va ruga pentru mine?” Astfel, m-am dus acolo să mă rog pentru Junie Schimpf. Dacă vreţi să vorbiţi cu el,  îl găsiţi la „Schimpf’s Candy”, chiar lângă „Teatru lui Leo.” Voi ştiţi cu toţii unde este aceasta. Este unul din cele mai vechi magazine din Jeffersonville. După diagnosticul celor cinci specialişti, el zăcea acolo pe moarte şi mai avea de trăit doar cinci ore, dar a venit: „Aşa vorbeşte Domnul! Tu nu vei muri şi vei vinde din nou cârnăciori peste tejgheaua magazinului!” Eu am ştiut ce s-a spus, dar am uitat. Când am venit însă aici, înainte de Crăciun, am mers cu soţia să cumpărăm dulciuri. Nu ştiu cum am ajuns la magazinul lui Schimpf, pentru că de obicei mergeam la magazine mai mari, dar atunci ne-am dus la magazinul lui. Când am intrat înăuntru, m-a văzut sora lui şi mi-a zis:

„O, frate Branham, îţi mai aminteşti de Junie?”

„Da,” am răspuns eu şi am văzut acolo un bărbat mare şi puternic. M-am dus la tejghea şi am zis privind în jos: „Eu iau o jumătate de kilogram din aceşti cârnăciori.”

„Sigur că da, domnul meu,”  a spus bărbatul.

Sora lui o servea pe soţia mea, de aceea el m-a servit pe mine. Stăteam cu capul plecat şi am zis:

„În trecut, îi mâncam întotdeauna aici, la cinema.”

„Da,” a spus el, „mulţi copii au cumpărat şi mai cumpără şi astăzi. Tatăl meu ¡-a făcut şi tot el a găsit reţeta.”

„Mie îmi plac cu adevărat,” am zis eu.

După ce ¡-a împachetat, mi ¡-a dat şi a zis: „Altceva?”

„Nu ştiu,” am răspuns eu şi am privit în sus.

Atunci el a zis: „Frate Branham!”

„Tu mi-ai vândut cârnăciorii despre care ţi-am spus acum vreo cinci ani prin: „Aşa vorbeşte Domnul!”

„Frate Branham, sunt vindecat complet, aşa că nu a mai rămas nimic!” Şi a adăugat: „Doar cu o ureche nu aud prea bine.” Cred că avea peste cincizeci de ani. „Cu o ureche nu aud prea bine din cauză că atunci am luat prea multe antibiotice.” Măreţul har al lui Isus Hristos!

Nu mai am mult timp la dispoziţie, dar vreau să vă mai spun ceva. Câţi vă mai amintiţi de veveriţe? Întotdeauna a fost un text biblic care m-a preocupat tot timpul, şi pe care nu l-am putut înţelege pe deplin, şi mai este un text care m-a mirat: că Moise a avut o propunere mai bună decât ceea ce a vrut să facă Dumnezeu. Astfel, el a zis: „Oamenii vor zice: „Dumnezeul vostru a fost în stare să vă scoată afară, dar nu a fost în măsură să vă ţină în viaţă!” şi s-a pus în spărtură.

Mai târziu, am înţeles că a fost Hristos din Moise, care a intervenit pentru popor. Celălalt a fost textul despre care nu am predicat niciodată: „Dacă veţi zice muntelui acestuia: „Ridică-te!” Voi cunoaşteţi textul acesta, de aceea nu mă voi referi la el. (Matei 21.21).

Cât de puţin am ştiut în ce legătură este! Cred că sunt aici fratele Wood, fratele Fred şi ceilalţi care au fost prezenţi când s-a întâmplat aceasta, de fapt imediat după ce s-a întâmplat aceasta. Fratele Rodney şi fratele Charlie din Kentucky, fratele sorei Wood şi alţii, au fost prezenţi când s-a întâmplat a doua oară sus în Kentucky. Atunci au fost spuse simplu lucruri care au venit la existenţă, lucruri care înainte de aceasta nu au fost acolo. Prin aceasta, Scriptura a fost confirmată de fiecare dată, iar noi am fost încurajaţi.

A treia oară s-a întâmplat cu Hattie Wright. Este Hattie printre noi în seara aceasta? Ea este sora lui Edith. Câţi o cunosc pe Hattie Wright? Eu şi fratele Wood stăteam şi vorbeam în casă la ea despre veveriţele care au fost chemate la existenţă, când deodată Duhul Sfânt a zis: „Dă-¡ ce doreşte!” Şi am spus: „Eu ştiu doar că El este IeHoVaH Jireh.”

Astfel, când Avraam a avut nevoie de un berbec, Dumnezeu a purtat de grijă pentru un berbec. El s-a îngrijit şi pentru veveriţe. El a putut să le cheme la existenţă, aşa cum a făcut şi cu berbecul, pentru că este Creatorul.

Avraam nu L-a rugat să facă aceasta, ci a mers doar să facă ce ¡ s-a spus, dar aceasta a dovedit că IaHVeH Jireh a fost acolo. Femeia aceasta mică şi smerită a fost prezentă când am spus aceste lucruri. Când tragerea a treia s-a întâmplat prima dată pentru o persoană, a fost cu această femeie smerită, care câştiga pentru existenţă vreo două sute de dolari pe an. Aceasta este tot ce câştiga din ferma ei micuţă. Bărbatul ei murise, iar cei doi copii pe care-¡ avea erau fără frâu. Cu toate acestea, ea a donat douăzeci de dolari pentru construirea acestei capele. Meda mi-a dat în dimineaţa aceea douăzeci de dolari pentru mâncare, iar eu m-am dus la sora să-¡ dau banii înapoi, fiindcă eram aici. I-am spus că nu trebuie să doneze, dar ea nu a vrut să-¡ primească înapoi.

Stătea retrasă într-un colţ, iar când a zis: „Eu una ştiu: că El este IaHVeH Jireh!” a spus cuvântul potrivit: „Acesta este Adevărul!” Când a spus aceasta, parcă a explodat încăperea. Fratele Banks Wood, care este aici, a fost unul din cei prezenţi, iar Duhul Sfânt a zis: „Dă-¡ ce va cere!” A fost aceeaşi Voce ca la veveriţe, aşa că am zis: „Soră Hattie, ca o mărturie înaintea lui Dumnezeu: dacă nu este nici o îndoială în inima ta, cere ce doreşti, iar dacă nu vei primi, înseamnă că sunt un proroc mincinos.” Toţi plângeau.

„Ce să cer, frate Branham?” a întrebat ea.

„Eşti săracă,” am răspuns eu, „locuieşti aici, pe acest munte şi nu ai bani, aşa că ai putea să ceri bani. Ai o soră invalidă, pe Edith, care stă aici şi pentru care ne rugăm de mulţi ani. Poţi cere vindecarea ei.” Şi am continuat: „Tatăl şi mama ta sunt în vârstă şi slăbiţi, deci poţi să te rogi pentru ei. Indiferent ce vei cere, soră Hattie, vei vedea dacă se întâmplă sau nu, pentru că El, acelaşi Glas, mi-a spus chiar acum: „Dă-¡ ceea ce cere!”

Femeia a privit în jur şi a spus: „Ce să cer, frate Branham?”

„Spune ce doreşti. Gândeşte-te la cea mai mare dorinţă a ta şi spune-o.” Cei doi băieţi ai ei şuşoteau împreună şi râdeau. Atunci ea a zis: „Cea mai mare dorinţă a mea este mântuirea fiilor mei.”

„Ţi-¡ dau în Numele lui Isus Hristos!” şi s-a întâmplat cu amândoi. De atunci, aceşti băieţi sunt credincioşi, vin la adunare, iau parte cu ceilalţi la Cină şi la spălarea picioarelor, şi aşa mai departe. Noi toţi suntem martori la aceasta. Femeia aceasta a luat o decizie bună, fiindcă ea va trebui să moară şi la fel copiii ei şi ceilalţi, dar ceea ce a cerut ea va dăinui pentru veşnicie: salvarea fiilor ei. Aceasta a fost a treia oară când s-a întâmplat.

A patra oară a fost acolo pe munte, cu furtuna. Eu v-am povestit despre aceasta când am fost aici ultima dată. Câţi aţi auzit aceasta? O, aţi auzit cu toţii! Dumnezeu este Judecătorul meu în timp ce stau aici. Eu şi fratele David Wood am coborât de pe munte, iar el mi-a pregătit un sandvici deosebit. Cred că a vrut să mă răsplătească pentru sandviciul pe care ¡ l-am făcut tatălui său cu ani în urmă. El a amestecat carne şi tot felul de lucruri împreună. Eu l-am pus în cămaşa mea, dar pentru că l-a udat ploaia a devenit ca un cocoloş de pâine. În timp ce coboram muntele, furtuna a devenit atât de puternică încât abia îmi puteam vedea mâna. Ştiam că mai puteam face un singur lucru: să mă întorc, pentru că vântul era prea puternic. Aici sunt oameni care pot adeveri aceasta. Unul dintre ei este credinciosul frate Wheeler. Eşti aici, frate Wheeler?

Altul este fratele Mann, un predicator metodist din New Albany. Este aici în seara aceasta? Nu ştiu. Fratele Banks Wood este aici? Da, este în studioul de înregistrări. El, fratele David Wood şi fratele Evans au fost acolo. Este adevărat, frate Evans? El este acolo, la perete. Cu două zile înainte, fusese anunţat la radio că în toată ţara va fi o furtună de zăpadă.

Fratele Tom Simpson, care este în seara aceasta aici, a venit din Canada şi ¡ s-a spus să nu treacă prin zona aceea pentru că va veni o furtună de zăpadă şi nu va mai putea să treacă. Eşti aici, frate Tom? Unde eşti? Da, stă acolo. Norii s-au adunat, iar din cei o sută de bărbaţi care erau pe munte, nu a mai rămas niciunul, în afară de micuţul nostru grup şi ghidul care călărea înainte.

Am sunat-o pe sora Evans şi am rugat-o să-¡ telefoneze soţiei mele ca să vorbească cu fratele Tony să ia un alt vorbitor pentru micul dejun al oamenilor de afaceri, în cazul că nu voi ajunge acolo până atunci. Eu am vorbit cu fraţii rămaşi pe munte şi le-am zis: „Când începe să plouă, veniţi cât puteţi de repede înapoi în tabără, pentru că pe un astfel de viscol, în 10-15 minute nu mai puteţi vedea nici propria mână înaintea voastră şi în scurt timp, o zăpadă groasă va acoperi tot muntele.”

De aceea se poate citi adesea în ziare că mulţi oameni au murit din cauza aceasta. Dar noi am ştiut cum să ne pregătim, şi se ştia unde suntem. De aceea ne-am simţit călăuziţi să rămânem acolo. Când a început viscolul pe munte, eu am pornit la vale, dar când am ajuns cam la o jumătate de milă de locul unde eram când începuse furtuna, Glasul lui Dumnezeu a spus: „Întoarce-te şi du-te înapoi!” M-am întors şi m-am dus înapoi cum mi-a poruncit El.

Mai întâi am aşteptat un timp şi am mâncat sandviciul pe care mi l-a pregătit David, după care m-am dus înapoi acolo sus şi m-am aşezat. Când am stat acolo, viscolul urla şi sufla prin coroana copacilor care se îndoiau încoace şi încolo; era grindină şi zăpadă. Atunci o Voce a spus: „Eu sunt Dumnezeul creaţiunii!” Am privit în sus şi m-am gândit: „De unde a venit Vocea aceasta? Doar n-a fost vântul!” Şi El a continuat: „Eu am creat cerul şi pământul şi tot Eu am potolit furtuna puternică de pe mare!” Când am auzit aceasta, am sărit în picioare şi mi-am luat pălăria de pe cap. Şi El a continuat: „Vorbeşte viscolului şi el se va potoli! Indiferent ce vei spune, se va întâmpla!”

Atunci am zis: „Viscolule, potoleşte-te, iar soarele să strălucească normal timp de patru zile, până când vom pleca acasă!” Nici n-am pronunţat bine acele cuvinte şi imediat a încetat grindina, zăpada şi vremea rea. În câteva clipe a strălucit soarele şi am simţit căldura lui pe spatele meu. Până atunci, vântul bătuse din vest, dar atunci s-a întors şi a bătut din altă direcţie risipind norii.

Aşa cum ştiţi, Domnul Isus mi-a vorbit mai târziu despre soţia mea. Eu n-am fost niciodată acasă cu ocazia aniversării căsătoriei noastre, şi suntem căsătoriţi de douăzeci şi doi de ani.  Când ne-am căsătorit, am luat-o cu mine la vânătoare, aceea fiind şi luna noastră de miere. Am făcut aceasta pentru că nu mi le puteam permite pe amândouă – vânătoarea şi voiajul de nuntă. De atunci, de fiecare dată când se nimerea aniversarea căsătoriei noastre, am fost plecat la vânătoare. Gândindu-mă la aceasta, mi-a părut rău de felul cum m-am purtat cu ea.

Aceasta a fost a patra oară când s-a întâmplat. Aici este ceva ce aş vrea să vă spun, fiindcă trebuie să vă spun numai adevărul. Cu aproape şaisprezece ani în urmă, am fost chemat de fratele Sharitt în California. Eu, Meda, fratele Sharitt şi alţii, ne-am cazat la hotel. Atunci, un bărbat care se numea Paul Malicki, care a fost de multe ori aici, în capelă – el este un bărbat bogat din Armenia, iar soţia lui a născut un fiu în Fresna, California, unde locuiau ei – mi-a telefonat la hotel şi m-a întrebat: „Pot s-o aduc pe soţia mea, frate Branham?”

„Desigur,” am răspuns eu. A doua zi urma să plec spre Catalina. Deci, el a adus-o pe soţia lui acolo. Femeia era foarte bolnavă, iar eu ¡-am zis:

„Soră Malicki, pune-ţi mâna în mâna mea şi vom vedea dacă Domnul ne va spune ce este.” Imediat după ce şi-a pus mâna în mâna mea, ¡-am zis: „Oh, este piciorul tău!”

„Se pare că nu am încă simptome,” a răspuns ea. „Fii atentă la aceasta!” Şi două zile mai târziu, ea a fost tratată din cauza piciorului.

Acelaşi lucru s-a întâmplat mai târziu cu fiul lui Jimmy Pool. Ei au venit cu acel atac de inimă, dar s-au gândit că este  o criză de astmă. Eu mi-am pus mâna pe el şi am spus: „Ţineţi-l sub observaţie două zile. Are pojar şi boala se manifestă prin febră.” Eu l-am întâlnit pe fratele ieri, şi mi-a spus că băiatul este plin de pojar.

Când ¡-am luat mâna, am vorbit cu sora Malicki şi ea mi-a zis: „Frate Branham este uimitor că se poate descoperi astfel. Acest lucru are efect asupra tuturor celor la care le ţii mâna?”

„Dacă nu este ceva în ordine cu pacientul,” am răspuns eu. Apoi am spus: „Acum am să-mi pun mâna în mâna mea.” Şi nu s-a întâmplat nimic.

Mulţi dintre voi aţi fost şi aţi văzut cum lucrează acest dar. Apoi am zis: „Cu soţia mea nu este nimic pe dos. Dragă, pune mâna ta în mâna mea.” Dar cum a făcut aceasta, am spus: „Tu ai o umflătură pe ovarul stâng. Ai o boală femeiască.”

„Nu simt nimic!” a răspuns ea, însă eu am întărit: „Dar o ai!” Becky, fiica mea care a cântat mai înainte, avea doi ani în vremea aceea. Doi ani mai târziu s-a născut Sara. Ea s-a născut prin cezariană şi l-am rugat pe doctorul Dillmann, doctorul nostru din Cordon: „Când o operezi pe soţia mea, te rog să te uiţi la ovarul stâng.” El a făcut aceasta şi mi-a zis: „N-am observat nimic bolnav.” Atunci am luat mâna ei în mâna mea şi am văzut că umflătura era tot acolo.

Patru ani mai târziu, a venit Iosif şi l-am rugat pe doctor să se uite din nou, dar răspunsul lui a fost acelaşi: „Eu nu am observat nimic bolnav.” Atunci ¡-am luat din nou mâna şi am văzut că era tot acolo. Apoi am uitat de aceasta.

Eu trebuie să vă spun acest lucru. Nu o fac cu plăcere, dar trebuie s-o spun din pricina adevărului şi cred că şi voi doriţi adevărul. Spuneţi întotdeauna adevărul, indiferent ce se întâmplă.

Anii au trecut şi noi nu am observat nimic. Nu vă spun aceasta pentru că este ea aici, fiindcă o fac ca şi cum ea nu ar fi aici. Ştiţi, eu cred că în lumea aceasta nu există nici o femeie mai bună decât soţia mea şi nădăjduiesc că va rămâne întotdeauna aşa. Dorinţa mea este să fiu un bărbat credincios şi sper că fiecare tânăr din încăperea aceasta va avea parte de o soţie ca a mea, când se va căsători. Nu ştiu cât timp vom trăi aşa, dar nădăjduiesc că toată viaţa noastră de pe acest pământ, fiindcă am fost foarte fericiţi împreună.

Cel care mi-a spus să mă căsătoresc cu ea, a fost Dumnezeu, dar în vremea aceea ea nu ştia încă aceasta. Eu am încercat să nu mă căsătoresc cu ea, dar nu pentru că nu o iubeam, ci pentru că mă gândeam că nu voi putea asigura întreţinerea ei. Ea a fost o femeie cumsecade şi recunosc că nu meritam aşa ceva. Ea s-a dus şi s-a rugat, apoi a deschis Biblia zicând: „Doamne, nu am mai făcut aceasta niciodată, dar Te rog să-mi dai un verset biblic care să mă ajute. Dacă trebuie să-l uit, atunci îl voi uita. Astfel, s-a dus să se roage într-un şopron şi acolo a deschis Biblia, iar textul biblic a fost din Maleahi 4: „Iată, voi trimite pe prorocul Ilie înainte de…” Aceasta s-a întâmplat cu peste douăzeci de ani în urmă, când nu se ştia încă nimic despre slujba dată pentru timpul acesta.

Într-o noapte când eram jos la râu, El m-a trezit. L-am auzit când a venit la uşă şi mi-a zis: „Căsătoreşte-te cu ea! Nunta voastră va avea loc în data de 23 octombrie!” Am făcut exact aşa şi am fost fericiţi întotdeauna. Prin harul lui Dumnezeu nu ne-am certat niciodată, iar ea a fost o scumpă. A trebuit să crească copiii singură, pentru că eu am fost plecat tot timpul din pricina acestei slujbe. Voi ştiţi că nu multe femei ar accepta aşa ceva, pentru că este foarte greu. Într-o zi, am venit acasă şi ea mi-a povestit ceva. Noi îl avem pe Iosif, iar el este un ştrengar. El este responsabil pentru multe fire albe din părul mamei sale, ca şi mine. Deci, el a fost băiat sută la sută, iar atunci a făcut ceva rău, aşa că ea mi-a zis: „Bill, dă-¡ o bătaie!” Dar eu ¡-am răspuns: „Pur şi simplu nu am nervi pentru aceasta!” Atunci ea mi-a zis supărată: „Da, tu ar trebui să trăieşti toate acestea cu el!” şi mi-a trântit uşa în nas.

Eu m-am gândit: „Nu-¡ nimic. Poate n-a făcut-o intenţionat.”, şi m-am dus să-mi spăl maşina. Dar Duhului Sfânt nu ¡-a plăcut aceasta, iar când m-am întors acasă, mi-a zis: „Du-te şi spune-¡ să citească Cuvântul din Numeri 12.” Mai întâi am crezut că este doar un gând al meu şi am continuat să spăl maşina, dar atunci El a zis din nou: „Du-te şi spune-¡ să citească!” M-am dus în casă, am luat Biblia şi am citit. Era locul în care prorociţa Maria l-a nesocotit pe fratele ei, Moise, pentru că şi-a luat de nevastă o fată etiopeană. Lui Dumnezeu nu ¡-a plăcut fapta ei şi a zis: „Ar fi fost mai bine dacă ar fi scuipat-o tatăl ei în faţă, decât să facă aceasta!” Atunci Maria s-a umplut de lepră. După aceea, a venit Aaron la fratele lui şi ¡-a zis: „Moare din cauza leprei!” iar Moise a fugit înăuntru, înaintea altarului ca să mijlocească pentru ea. Când a făcut aceasta, Dumnezeu a venit jos în Stâlpul de Foc şi ¡-a zis: „Ia-l pe Aaron şi pe Maria şi veniţi aici!” În situaţia aceasta a fost implicat şi Aaron, de aceea El a zis: „Cheamă-l să vină aici!” Şi când au venit, Dumnezeu le-a vorbit şi a zis: „Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. În toată ţara nu este nimeni ca el; Eu îi vorbesc gură către gură. De ce nu v-aţi temut de Dumnezeu, de aţi vorbit rău împotriva robului Meu Moise?” Vedeţi, lui Dumnezeu nu ¡-a plăcut aceasta.

Când am citit aceasta, am alergat dincolo. Ea era în altă cameră şi închisese uşa. Am bătut la uşă şi ¡-am spus că doresc să vorbesc cu ea. Mi-a deschis, iar eu am încercat să-¡ explic despre ce este vorba. I-am zis: „Dragă, tu ştii cât de mult te iubesc, dar lui Dumnezeu nu ¡-a plăcut aceasta. Nu ar fi trebuit să vorbeşti aşa.” Imediat după aceea a început să aibă dureri într-o parte.

Noi am adus-o la doctor aici, în Louisville, la doctorul Arthur Schoen, iar el a observat că avea pe ovarul stâng o tumoare care-mi fusese arătată cu circa şaisprezece ani în urmă. Avea mărimea unei nuci.

„Ce se întâmplă cu aceasta, doctore?” l-am întrebat eu, iar el mi-a răspuns: „Vom urmări să vedem ce se va întâmpla. Adu-o înapoi peste două luni.” Când am mers înapoi, tumoarea crescuse de la mărimea unei nuci, la mărimea unei lămâi, iar atunci doctorul mi-a zis: „Trebuie îndepărtată neapărat pentru că altfel va deveni o tumoare canceroasă.”

„Ne vom muta la Tucson, pentru că Domnul m-a trimis acolo,” ¡-am spus eu. Atunci ne-a dat o recomandare pentru un medic specialist în bolile femeilor şi a spus: „Acolo este un specialist cu care sunt prieten. Te voi trimite la el.” Astfel, ¡-a scris o scrisoare despre starea pacientei şi ¡-a trimis-o. El a scris: „Doamna Branham este o doamnă cumsecade…” etc. ¡-a trimis şi un grafic cu evoluţia tumorii şi a scris cât fusese de mare la început. Doctorul care a consultat-o la început, ¡-a povestit, desigur, despre slujba mea. El mă numea „vindecător dumnezeiesc,” pentru că n-a ştiut cum să-mi zică altfel. Eu ¡-am spus: „Sunt de acord să fie scoasă dacă trebuie, dar pentru noi este o încercare a credinţei.”

Noi ne-am rugat neîncetat pentru aceasta, dar cu cât ne rugam mai mult, cu atât tumoarea devenea mai mare, până când a ajuns să se cunoască prin haine. Am păstrat tăcerea, aşa că numai câţiva au ştiut despre aceasta, fiindcă am vrut să vedem ce se va întâmpla. Totuşi, tumoarea se mărea tot mai mult.

În fine, m-am întors din Canada, unde m-a trimis Domnul, ca să conduc un trib de indieni la Hristos. Cu ajutorul Domnului, la primăvară mă voi întoarce acolo şi îi voi boteza în Numele Domnului Isus. Mai târziu, când am venit aici din New York, Meda era foarte aproape de termenul pentru investigaţia finală înainte de operaţie. După ce am ţinut aici ultima adunare, m-am dus la fratele Wood şi am sunat-o de acolo, iar ea mi-a zis: „Bill, nu mai pot suporta nici măcar atingerea hainei în locul acela.” Adevărul este că tumoarea îi ieşea tot mai mult la suprafaţă pe-o parte şi şchiopăta de piciorul stâng. A fost cea mai rea săptămână pe care am trăit-o vreodată. După ce a ascultat ce ¡-am spus, Meda mi-a zis: „Poimâine trebuie să merg la consultaţie!”

Când am auzit-o, m-am gândit: „O, Dumnezeule, dacă o vor oprea nu vom mai putea merge acasă, iar eu le-am spus oamenilor că vom fi acolo. Ce timp greu!” Apoi m-am gândit să-¡ spun să amâne operaţia până după Crăciun, dar imediat mi-am zis că tumoarea ar putea să devină rea şi nu ar fi bine dacă am fi aici. Ar putea să-¡ atace rinichii, iar în cazul acesta ar putea muri, aşa că m-am gândit: „Ce aş putea face?”

Meda mi-a zis: „Sună-mă când vii în Shreveport.” În ziua următoare, când urma să merg în Shreveport, ea trebuia să meargă la consultaţie. Sora Norman, pe care o cunoaşteţi cu toţii, s-a dus cu ea la acel specialist.

Deci, Meda mi-a zis: „Aşteaptă până vii în prima seară de la adunare, apoi sună-mă, pentru că este o diferenţă de două ore faţă de aici. Atunci îţi voi spune ce vor să facă.”

„Bine,” am răspuns eu. Aşa mi-am continuat călătoria, iar în dimineaţa următoare, înainte de a pleca urma să-¡ iau pe Billy şi pe Loyce, care sunt aici. De fiecare dată, înainte de a pleca la adunare îngenunchem şi ne rugăm lângă canapeaua veche pe care ne-a renovat-o de curând fratele Palmer, şi Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ajute.

Am stat acolo două zile şi m-am simţit singur. Eu am fost plecat de acasă, de lângă copii şi de lângă ea. Voi ştiţi că a trebuit să mă mai întorc o dată într-o casă goală. Aceasta s-a întâmplat după ce am îngropat-o pe prima mea soţie, Hope. Toate acestea au venit din nou peste mine. Când am îngenuncheat, m-am gândit: „Mă voi ruga, iar după aceea îi voi lua pe Billy şi pe Loyce şi plecăm,” după care am zis: „Doamne, în dimineaţa aceasta mi-e dor de ei. Te rog să-¡ ajuţi şi să-¡ binecuvântezi. Lasă-ne să ne întoarcem în locul acesta. Ei sunt la Tucson pentru că Tu m-ai trimis acolo pe baza unei vedenii pe care ai împlinit-o. Acum aştept ceea ce-mi arăţi în continuare şi Te rog să ai milă de ea. Ajută-mă la adunare.” Apoi am zis: „Doamne, nu lăsa tumoarea să devină malignă şi lasă-l pe doctor să aştepte cu operaţia până la începutul anului. Nu suport s-o văd în starea aceasta. Doamne, ea nu a gândit cuvintele spuse în dimineaţa aceea. Nu a vrut să vorbească aşa. Ea nu s-a plâns nici măcar o dată că sunt plecat adesea luni de zile la adunări sau unde am mers. Niciodată nu a spus nici măcar un cuvânt despre aceasta, ci tot timpul mi-a dus costumele la curăţătorie, mi-a spălat cămăşile şi a pregătit totul ca să pot merge la adunări, iar după toate acestea, întreabă cum poate să-L slujească pe Dumnezeu.”

Femeilor, voi Îl slujiţi pe Dumnezeu prin faptul că Îl slujiţi pe bărbatul vostru. Desigur. Când mă întorc acasă obosit şi vin oameni de pretutindeni, sau merg la vânătoare sau la pescuit, ea nu spune nimic, deşi multe femei ar face reproşuri. Dar ea ce face? Îmi pregăteşte hainele de vânătoare şi mă lasă să plec.” „Doamne,” m-am rugat în continuare, „ea nu a vrut să facă aceasta. A trebuit să fie operată de trei ori prin cezariană şi n-aş vrea să mai treacă o dată prin aceasta.”

În clipa aceea am auzit ceva în cameră. Am privit în sus şi o Voce mi-a zis: „Ridică-te! Orice vei spune acum, aşa va fi!” Am aşteptat un moment, apoi am zis: „Înainte de a fi atinsă de mâna doctorului, mâna lui Dumnezeu să ia tumoarea, astfel încât să nu mai fie găsită!” Cu aceasta, pentru mine totul a fost rezolvat. Nu am sunat-o imediat, ci ¡-am luat pe Billy şi pe Loyce şi am mers mai departe, spre Shreveport.

În seara următoare am sunat-o, iar ea mi-a zis fericită: „Billy, vreau să-ţi spun ceva.” Astăzi ea este aici şi poate confirma ceea ce spun. Meda a mers acolo şchiopătând, iar o soră medicală şi doamna Norman au însoţit-o în camera de consultaţie, unde a primit un halat. Când a venit doctorul, abia s-a culcat pe masa de consultaţie, iar tumoarea era ieşită în afară aşa (Fratele Branham arată). Doctorul a venit, a vorbit cu ea, s-a apropiat şi a dat cearceaful la o parte ca să palpeze locul, dar înainte ca el s-o atingă, tumoarea a dispărut, aşa încât medicul nici nu a putut să-şi dea seama pe care parte fusese. El a zis: „Un moment, vă rog…” Cu toate graficele şi radiografiile lui, el nu a mai găsit nici urmă de tumoare. A consulat-o din nou şi a zis: „Nu sunt în stare să explic ce s-a întâmplat, dar nu mai este nici o tumoare, doamnă Branham.” De atunci nu a mai avut nici măcar un simptom.

Ce a fost aceasta? Fiţi atenţi că s-a întâmplat exact cum am spus eu: „Înainte să fie atinsă de mâna medicului…” Vedeţi? Într-o fracţiune de secundă mâna medicului ar fi atins-o. Cât de desăvârşit este Cuvântul Domnului! Soţia mea este aici. Amândoi stăm înaintea Domnului. Înainte ca mâna care venea spre ea să-¡ atingă trupul, s-a întâmplat ceva şi tumoarea a dispărut, nu a mai putut fi găsită.

Medicul a zis: „Doamnă Branham, vreau să te asigur încă o dată că tumoarea nu mai este acolo. Tu nu mai ai nici o tumoare.” Aşa a spus el, este adevărat, dragă? Da, aşa este. Ce a fost aceasta? S-a întâmplat exact după Cuvântul Domnului. Amin.

Aceasta a fost a cincea oară. Cinci este numărul harului şi al credinţei. Eu nu mai am îndoieli în mintea mea. Ştiu ce este tragerea a treia şi ştiu ce efect are. Fiţi temători şi rămâneţi liniştiţi, fiindcă în curând va veni ceasul când Dumnezeu va face lucruri mari printre noi. Să ne plecăm capetele pentru un moment.

Doamne Isuse, eu am văzut-o la alţi oameni, dar când a fost afectată soţia mea dragă, a fost în casa mea. Atunci am văzut-o cu ochii mei şi am pipăit-o cu mâinile mele. Tu ai arătat-o cu şaisprezece ani înainte, Doamne; Tu ai descoperit-o, iar dacă spui ceva, trebuie să se întâmple. Tu ai arătat-o atunci, Doamne, iar nădejdea mea a fost zidită pe ceea ce le-ai făcut oamenilor, şi m-ai lăsat să ştiu, ca să-¡ pot ajuta. Apoi ai lăsat să se întâmple în propria mea casă.

Aceea a fost prima tragere, iar acum, tragerea a treia a confirmat prima tragere. Tată, Îţi suntem mulţumitori pentru aceasta şi Te rugăm să ierţi neajunsurile noastre. Noi suntem un popor mic, suntem neînvăţaţi, pentru că puţini sunt învăţaţi, dar suntem mulţumitori pentru că avem un Dumnezeu mare şi Atotputernic care veghează peste noi şi Se îngrijeşte de noi. Noi nu ştim cum s-o facem, dar ne predăm Ţie, Doamne.

Tată, Te rog să mă ajuţi cu tragerea a treia, pe care ai anunţat-o în ultimii ani şi ai arătat-o prin semne,  în munţi, iar acum ai adus-o la suprafaţă. Eu am aşteptat să văd ce este cu adevărat, până când va fi confirmată cu desăvârşire. Tată, Te rog să mă ajuţi să fiu mai temător cu aceste lucruri, decât am fost până acum, şi fie ca Tu să fii proslăvit de la acest amvon, de unde a fost anunţată prima, a doua şi a treia tragere, pentru că ceea ce ai spus Tu, s-a împlinit întocmai. Noi Te credem, Doamne Dumnezeule.

Ajută fiecăruia dintre noi să arunce necredinţa şi superstiţiile, ca să putem sta în prezenţa Dumnezeului celui viu. Noi ştim că acelaşi Dumnezeu a luat tumoarea soţiei mele care este prezentă aici, acest lucru fiind confirmat de unii dintre cei mai renumiţi doctori pe care îi avem în ţară. Ei au consultat-o, au supravegheat-o şi ¡-au făcut filme, iar acum tumoarea a dispărut fără ca ei să facă ceva. Tu eşti Dumnezeu şi nu există altul afară de Tine. Noi Te iubim pentru că ne-ai lăsat să devenim slujitorii Tăi. Ajut-ne să Te slujim cu respect şi să Te onorăm în toate zilele vieţii noastre. Îngăduie aceasta, Doamne. Ajută-mă pe mine, familia mea şi pe toţi oamenii aceştia, să fim în stare să luminăm ca nişte lumini strălucitoare şi să fim sarea pământului care să producă în alţii setea de a-L iubi pe acest Isus care a făcut atâtea pentru noi.

Ajută-mă, Doamne, acum când deschid Cuvântul ca să citesc un text scurt, iar apoi ne vom ruga pentru bolnavi. Vorbeşte-ne şi vindecă bolnavii, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Dacă mă grăbesc, mai am timp pentru o temă scurtă? Vreau să citesc din Numeri  21.4-9:

…Poporul şi-a pierdut răbdarea pe drum

şi a vorbit împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise: Pentru ce ne-aţi scos din Egipt, ca să murim în pustie? Căci nu este nici pâine, nici apă, şi ni s-a scârbit sufletul de această hrană proastă.

Atunci Domnul a trimis împotriva poporului nişte şerpi înfocaţi, care au muşcat poporul, aşa încât au murit mulţi oameni în Israel.

Poporul a venit la Moise, şi a zis: „Am păcătuit, căci am vorbit împotriva Domnului, şi împotriva ta. Roagă-te Domnului ca să depărteze de la noi aceşti şerpi.” Moise s-a rugat pentru popor.

Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l de o prăjină;  oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi.”

Moise a făcut un şarpe de aramă şi l-a pus într-o prăjină; şi oricine era muşcat de un şarpe, şi privea spre şarpele de aramă, trăia.”

Vreau să mai citesc un text din Zaharia 12.10:

Atunci voi turna peste casa lui David şi peste locuitorii Ierusalimului, un duh de îndurare şi de rugăciune, şi îşi vor întoarce privirile spre Mine, pe care L-au străpuns. Îl vor plânge cum plânge cineva pe singurul Lui fiu, şi-L vor plânge amarnic, cum plânge cineva pe un întâi născut.”

De aici, voi lua tema: „Priviţi spre Isus!” Luaţi-vă privirile de la lume şi priviţi la Isus. Moise a înălţat şarpele, iar mai târziu, prorocul a vorbit despre ce se va întâmpla când vor privi la Isus. În Isaia 45.22, Dumnezeu spune: „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului!” Acum, când sistemele acestui pământ au ajuns la sfârşitul lor, oamenii să privească în sus, spre El.

Poate ziceţi: „O generaţie după alta a auzit aceasta, şi noi o auzim de mult timp!” Este adevărat, acest lucru s-a predicat de multă vreme. Mulţi predicatori, mii de predicatori au vorbit despre acelaşi text, dar aici este întrebarea pe care o voi pune în următoarele minute ale acestei seri, şi ea sună aşa: „Ce vedeţi voi când vă uitaţi? Ce observaţi când priviţi?” Este important numai după ce vă uitaţi, pentru că El a spus: „Priviţi la Mine, toate marginile pământului!” Moise a înălţat şarpele şi oricine privea la el, era vindecat. Deci, depinde după ce vă uitaţi.

Am observat că oamenii care au venit la adunările din zilele trecute, nu au putut să stea decât câteva minute. Ei n-au rezistat mai mult timp, nu au putut suporta aceasta. Nu voi uita niciodată acest lucru şi sper că nimeni din Iowa nu şi-o va aplica personal. Eu am avut o adunare la Waterloo şi a fost prezent şi fratele Lee Vayle acolo. Azi dimineaţă l-am văzut aici, dar nu ştiu dacă este prezent şi acum. Eşti aici, frate Lee? Da, este în studioul de înregistrări. Eu şi fratele Lee am făcut tot posibilul şi le-am dat predicatorilor un mic dejun gratuit, doar ca să-¡ aducem înapoi şi să le vorbim. Fratele Lee Vayle este un învăţat, un doctor în teologie care şi-a câştigat titlul pe drept, iar eu l-am rugat să vorbească în faţa acelor luterani, prezbiterieni şi a celorlalţi, dar el a zis: „Nu, ei aşteaptă să faci tu aceasta.”

Astfel, după ce au mâncat, m-am prezentat, apoi am citit textul meu: „…n-am vrut să mă împotrivesc vedeniei cereşti.” (Fapte 26.19). Eu am citit doar textul fără să spun altceva, dar atunci am văzut cum doi s-au uitat unul la altul şi au ieşit afară. Apoi am spus că Pavel, care avea o slujbă unică şi deosebită, a stat înaintea lui Agripa şi ¡-a spus că nu a fost neascultător, dar atunci am văzut cum s-au ridicat încă doi şi au ieşit afară. Aşa se face că atunci când am ajuns să vorbesc despre tema propriu-zisă, au mai rămas doar trei sau patru, pentru că toţi ceilalţi s-au ridicat şi au plecat.

Aceasta se întâmplă pentru că unii vin la adunare când aud de un evanghelist, dar pentru ei este important felul cum se îmbracă el, iar dacă nu poartă costumul potrivit, pentru unii este suficient.

Nu demult, am ascultat un psiholog, pe doctor Narramore, un bărbat cumsecade şi creştin, care zicea: „Se poate observa că un om care nu se îmbracă conform funcţiei lui, arată că îşi pierde minţile!” Voi ştiţi cum trebuie să se prezinte ei în public. Dacă nu te îmbraci aşa, pentru ei acesta este un semn că îţi pierzi minţile.

Dacă este aşa, eu am fost nebun toată viaţa mea, pentru că port orice şi totuşi, se potriveşte cu poziţia mea. Cu alte cuvinte, eu ar trebui să mă îmbrac ca un cleric, ca să fiu un cleric, dar nu cred că Isus a fost îmbrăcat ca un cleric, ci S-a îmbrăcat ca un om obişnuit. El umbla printre oamenii de rând şi nu purta haine elegante.

Acestea sunt doar idei omeneşti şi mă întreb ce gândeşte acest om, acest doctor, despre prorocul din Biblie, căruia ¡ s-a poruncit să se dezbrace şi să păşească gol înaintea poporului. A fost complet nebun, nu? Dar Cel ce ¡-a poruncit să facă aceasta a fost Dumnezeu. Un altul a trebuit să stea trei sute nouăzeci de zile pe o parte şi apoi pe cealaltă parte, iar în timpul acesta a mâncat dintr-un vas, grâu, orz, bob, linte, mei şi alac, pe care le-a amestecat şi a făcut pâine din ele (Ezechiel 4.9). El a trebuit să stea pe acea parte, ca semn, şi să mănânce acea mâncare.

O, cât de tare se pot îndepărta oamenii de Dumnezeu! Ei sunt atât de învăţaţi, încât s-au dezvăţat de Dumnezeu. Dacă un om scoate în evidenţa şcoala pe care o are, prin aceasta îmi dau seama cât de departe este el de Dumnezeu. Eu n-am nimic împotriva unui titlu de doctor şi nu mă refer prin aceasta la dr. Vayle, pentru că el este altfel, dar de obicei, când cineva primeşte un titlu de doctor, aceasta îmi arată că el este şi mai departe de Dumnezeu; excepţie face cazul în care ţine tare la Cuvântul lui Dumnezeu.

Noi ştim că unii vin numai ca să asculte cum se vorbeşte. Astfel, ei nu pot să te asculte dacă vorbeşti despre vindecarea divină şi despre Domnul, dar nu eşti un învăţat tipic şi deştept, şi nu poţi exprima corect unele cuvinte. Imediat se gândesc că respectivul este departe de Dumnezeu, dar Isus a folosit un limbaj atât de simplu, încât până astăzi îi derutează pe profesori. Ei încearcă să tălmăcească totul conform cunoştinţei lor, dar El a folosit limbajul popular care se vorbeşte pe stradă. Chiar şi în SUA sunt diferenţe mari de limbă între un stat şi altul. Eu am telefonat din Florida la New York şi a trebuit s-o rog pe o femeie din St. Louis  să traducă discuţia dintre o fată din Sud şi una din Nord, atât de mare era diferenţa de limbă.

Necazul este că oamenii aşteaptă cuvântări mari în locul Cuvântului, dar când Cuvântul se împlineşte, când se adevereşte, aceasta este dovada că El corespunde. Însă ei nici nu se uită la aceasta. Trebuie să ai o prezentare deosebită. Dar ca să poţi aceasta, trebuie să mergi la un seminar şi să înveţi cum să te apleci şi cum să te comporţi. Aceasta l-ar sufoca pe un predicator care este umplut cu adevărat cu Duhul Sfânt, pentru că acestea sunt lucruri intelectuale. Acolo a ajuns întreaga naţiune. Ei au o închipuire mintală despre Hristos şi spun că dacă El este în tine, trebuie să fii un învăţat, un intelectual. Ei îşi formează propria părere şi închipuire despre cum ar trebui să fie El, conform ideii lor, în loc să ia ceea ce spune Cuvântul. Chiar dacă L-ar vedea pe Isus însuşi, tot nu L-ar recunoaşte. Aşa este. Aşa s-a întâmplat la Rusalii; aşa s-a întâmplat când El a venit în chip uman; aşa a fost când S-a născut în iesle. Ei nu L-au recunoscut când a umblat pe străzile Ierusalimului şi nici când atârna pe cruce, deşi El era împlinirea Cuvântului. Ei credeau că Mesia va veni vizibil din cer şi aşa mai departe, dar părerea lor era greşită pentru că era o concepţie intelectuală. De aceea nu L-au putut recunoaşte, deşi L-au văzut faţă în faţă.

La fel este şi astăzi. Ce vedeţi voi dacă Îl priviţi? Unii se aşteaptă să vadă un mare fondator de biserică, pe cineva care poate face un crez pe care să-l primească toţi oamenii. Alţii vor să vadă un personaj din poveşti, ca de exemplu: Moş Crăciun. Ei citesc Biblia şi spun: „O, aceasta este o poveste inventată! Este doar ceva ce au scris oamenii.” Poziţia pe care o aveţi faţă de Biblie este poziţia pe care o aveţi faţă de El. Unii se aşteaptă să vadă un bebeluş; alţii, un iepuraş de Paşti, iar alţii, un moş Crăciun. Unii văd o carte istorică de ieri, care nu mai este valabilă astăzi, dar întrebarea este: Ce vedeţi voi, când priviţi?

Foarte mulţi dintre voi, deşi pretind că au Duhul Sfânt, privesc şi văd a doua persoană a unei trinităţi care nu este amintită niciodată în Biblie. Aşa ceva nu există! Cuvântul „trinitate” nu există nicăieri între coperţile Bibliei, dar cu toate acestea, Îl priviţi pe Isus ca pe o a doua persoană a trinităţii. Acesta este motivul pentru care nu puteţi înainta. Ştiţi ce a spus El? „Eu sunt Dumnezeu, şi afară de Mine nu este altul.” (Isaia 43.10-12).

Depinde la ce priviţi. Dacă vă gândiţi că El este un aducător de noroc sau un bătrân cu barbă, dacă Îl vedeţi pe Isus ca fiind o Persoană diferită de Dumnezeu, vedeţi greşit, sau mai bine zis, nu-L vedeţi.

Nu demult, am încercat să urmăresc prin binoclu o antilopă pe care voia să mi-o arate fiul meu. El mi-a zis: „Tată, ia binoclul şi uită-te prin el fiindcă acolo este o antilopă!”

„Dar o pot vedea cu ochiul liber,” ¡-am răspuns eu. „Ia binoclul.” Când am privit prin binoclu, am văzut vreo zece antilope, dar aceasta se datora faptului că nu fusese reglat bine. Când l-am reglat, cele zece antilope s-au contopit într-una singură. La fel se întâmplă când vă reglaţi gândirea după Cuvântul lui Dumnezeu: cei trei devin Unul singur. Dar dacă încercaţi să faceţi din El, trei, înseamnă că binoclurile voastre bisericeşti nu sunt reglate corect. El este Unul singur.

Depinde la ce priviţi. Ce vreţi să vedeţi când vă uitaţi? Gândiţi-vă că Îl puteţi vedea numai atunci când Îl priviţi prin Cuvânt. Voi nu puteţi să-L vedeţi prin catehism şi nici printr-o mărturie de credinţă. Dacă-L priviţi printr-o mărturie de credinţă, veţi vedea doi sau trei şi tot felul de lucruri, dar priviţi-L prin Cuvânt şi atunci veţi vedea că El este Emanuel: Dumnezeu arătat în trup printre noi, pentru că El a spus: „Eu sunt Dumnezeu, şi afară de Mine nu este altul.” El este Dumnezeu.

Odată, prorocul s-a uitat şi L-a văzut pe Isus. Tema mea se numeşte: „Priviţi spre Isus!” Când Isaia şi-a întors privirea de la lume şi L-a văzut, a zis: „Îl văd. El este Sfetnic, Domnul păcii, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor.” Aceasta a văzut Isaia când a privit spre El.

Daniel a privit şi a văzut sfârşitul împărăţiilor dintre neamuri. El a văzut chipul pe care l-a visat Nebucadneţar; a văzut împărăţiile cum urmau una după cealaltă. Când a privit să vadă ce se va întâmpla la sfârşit, L-a văzut pe Isus, „Piatra care s-a dezlipit din munte, fără ajutorul vreunei mâini” şi a sfărâmat împărăţiile neamurilor.

Nebucadneţar a poruncit ca trei evrei care credeau în Dumnezeu şi au ţinut tare la Cuvântul Lui, să fie aruncaţi în cuptorul aprins, fiindcă erau hotărâţi să se împotrivească poruncii lui, chiar dacă trebuiau să moară pentru aceasta. El a poruncit aceasta numai din cauză că ei îşi plecau genunchii în faţa Altcuiva. Dar când a privit în cuptorul aprins, împăratul L-a văzut pe Isus, al patrulea Bărbat, care stătea alături de cei trei şi ţinea căldura focului departe de slujitorii Săi supuşi. Aceasta a văzut Nebucadneţar.

Într-o zi, Ezechiel a privit în sus şi L-a văzut ca fiind Roata din mijlocul roţilor care umblau prin aer. El era Centrul roţilor de care era prinsă fiecare spiţă. Amin! Roata aceea mare a fost angrenată prin credinţă, iar roata mică s-a învârtit prin puterea Domnului. Aceasta a văzut Ezechiel când a privit spre El în capitulul 1.

Într-o zi, Ioan s-a uitat şi a văzut un porumbel, în timp ce un Glas spunea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea. Aceasta a văzut el şi astfel a ştiut că Isus şi Dumnezeu este aceeaşi persoană, fiindcă Duhul a venit jos în chip de porumbel şi a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea.” Vedeţi, acesta este felul în care S-a făcut El însuşi cunoscut.

Când a privit în sus, Noe a văzut judecata dreaptă a lui Dumnezeu venind peste oamenii de pe pământ care au respins Cuvântul Său. Aceasta a văzut Noe, când a privit spre El.

Când a privit, Moise a văzut un rug aprins care nu se mistuia. Stâlpul de Foc ¡-a apărut într-un rug, într-un tufiş, iar din el ¡-a vorbit un Glas care a zis: „Scoate-ţi încălţămintea din picioare. Eu sunt Cel ce sunt.”

O, dacă aţi putea recunoaşte greutatea noţiunii „Eu sunt”! Este trecut, prezent şi viitor. Eu sunt veşnic. Eu sunt. Moise L-a văzut pe „Eu sunt” în rugul de foc.

Israel a văzut şarpele de aramă care a fost ridicat de Moise, şi a văzut suferinţa lui Hristos care a luat asupra Sa judecata şi boala, deoarece ştim că şarpele înălţat arăta spre împăcare: „Şi, după cum a înălţat Moise şarpele în pustiu, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului.” (Ioan 3.14). Cu acelaşi scop. De ce? Pentru că au păcătuit şi s-au îmbolnăvit. Acel lucru s-a întâmplat ca să le fie luate păcatele şi bolile. Tot aşa, Isus a fost străpuns pentru păcatele noastre, iar prin rănile Lui suntem vindecaţi. Dacă rupeţi vindecarea divină de la Hristos, rupeţi împăcarea în două şi atunci mai aveţi numai o jumătate.

Ce vedeţi când priviţi? Puteţi vedea lucrul acesta? Vedeţi că El a fost străpuns pentru păcatele noastre şi că am fost vindecaţi prin rănile Lui? Puteţi vedea aceasta când priviţi spre El? Sau vedeţi numai o parte din împăcare? Puteţi vedea ambele părţi când priviţi spre El? Dacă priviţi printr-un crez, vi se va spune: „Zilele minunilor au trecut,” dar dacă priviţi prin Cuvânt, veţi vedea că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Când au fost în pericol pe mare, ucenicii au privit spre El, şi atunci au văzut venind spre ei singura salvare pe care o aveau. Marta a privit spre El când moartea era acolo şi a recunoscut că El este Învierea şi Viaţa. Poporul ei L-a refuzat şi L-a respins, dar ea a trimis după El. Totuşi El nu a răspuns la chemarea ei şi nu a venit la fratele ei, dar când a venit, Marta s-a dus să-L întâmpine, a căzut înaintea Lui şi a privit spre El de jos în sus, iar atunci a observat că El este amândouă: Învierea şi Viaţa. Amin!

Iair, un credincios ascuns, a făcut acelaşi lucru. El a fost un fel de prezbiterian, metodist sau baptist, care a crezut cu adevărat, dar nu a putut recunoaşte aceasta public, pentru că denominaţiunea lui nu permitea aşa ceva şi ar fi fost excomunicat. Dar când fetiţa lui a fost pe moarte, a trebuit să meargă după Isus, iar când L-a găsit, a ajuns la concluzia că El este Învierea şi Viaţa. În timp ce ei erau în drum spre casă, cineva a venit şi a zis: „Fiica ta a murit; pentru ce mai superi pe Învăţătorul?” (Luca 8.49). Când a auzit aceasta, Iair a simţit că ¡ se opreşte inima, dar El ¡-a zis: „Nu te teme. Nu ţi-am spus că dacă crezi, vei vedea slava lui Dumnezeu?” Atunci Iair a privit spre Isus şi a recunoscut că Isus poate învia morţii.

Cei flămânzi au privit spre El şi au primit mâncare pentru a trăi. Aceasta a fost o hrană naturală, dar şi cei flămânzi duhovniceşte pot să privească spre El şi să vadă că El este Pâinea Vieţii.

Tâlharul de pe cruce a privit spre Isus şi şi-a găsit iertarea în El: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, când vei veni în Împărăţia Ta!” Şi Isus ¡-a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în rai.” (Luca 23.42-43). Aceasta a văzut el în ceasul morţii sale.

Bolnavii au privit spre El şi L-au văzut pe Vindecătorul, aşa că orbii priveau şi vedeau. Acum depinde la ce vă uitaţi. La ce vă uitaţi? Petru şi Natanael au privit spre El şi au recunoscut că Cuvântul făgăduit prin prorocul Moise, a luat chip: „Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un Proroc ca mine; pe El să-L ascultaţi în tot ce vă va spune.

Şi oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desăvârşire din mijlocul norodului.”

Când Petru a venit în prezenţa lui, Isus ¡-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” Astfel, când L-a văzut pentru prima dată, Petru a ştiut imediat că acolo era împlinirea făgăduinţei Cuvântului lui Dumnezeu. Amin.

Mă întreb dacă voi aţi observat acelaşi lucru când aţi privit prima dată în sus, spre El. Mă întreb dacă vi S-a descoperit Cuvântul făgăduit când aţi privit în sus, spre El. Când Natanael a venit în prezenţa lui Isus, s-a mai îndoit puţin. Biblia ne relatează că Filip s-a dus la el şi l-a invitat: „Vino şi vezi pe cine am găsit.” Astfel, Natanael s-a dus cu el, iar când au ajuns acolo, l-a întrebat probabil: „Care este?” Poate că Filip ¡-a răspuns: „Este Cel de acolo, care se roagă pentru bolnavi.” Atunci Natanael s-a înghesuit ca să-L poată vedea mai bine, iar când L-a privit, Isus ¡-a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” (Ioan 1.47).

De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Şi Isus ¡-a răspuns: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Ce a găsit Natanael? El a ajuns la concluzia că acolo era Împăratul lui Israel, aşa că a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (v. 48-49). Aceasta a văzut el când s-a uitat la Isus. El a primit interpretarea Cuvântului adus la lumină înaintea lui, fiindcă a văzut împlinirea textului rostit de prorocul uns, Moise: „El va fi un proroc ca mine.” (Deuteronom 18.15).

Odată L-a privit femeia de la fântână, şi ce a văzut? Ea a alergat în cetate şi a spus ce a văzut: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut; nu cumva este Acesta Hristosul?” (Ioan 4.29). Când femeia L-a privit prima dată pe Isus Hristos, a recunoscut că era Mesia.

Oamenii văd şi astăzi acelaşi lucru, dar îl numesc telepatie; îl numesc spiritism şi îi dau tot felul de nume drăceşti pe care le găsesc, pentru că nu ştiu ce privesc. Amin. Ei nu pot pricepe aceasta, fiindcă se uită la un crez şi aşteaptă un geniu care să facă ordine în biserică. Şi pentru că vor doar mai mulţi membri, nu reuşesc să-L vadă pe binecuvântatul Isus Hristos în Cuvântul Său confirmat. Aşa este.

Depinde după ce vă uitaţi. Dacă aşteptaţi împlinirea făgăduinţei pentru acest timp, o veţi vedea, dar dacă priviţi după ceva intelectual, după ceva ce v-aţi dorit întotdeauna, după un mare fondator, un istoric sau o altă persoană, nu o veţi vedea. Dacă Îl vedeţi prin Cuvânt, atunci Cuvântul mărturiseşte Cine este El. Isus ¡-a provocat pe oamenii din timpul Lui să facă aceasta, dar ei nu L-au putut vedea. El le-a zis: „Călăuze oarbe care conduc orbi! Voi spuneţi că Moise este prorocul vostru, dar dacă l-aţi fi cunoscut pe Moise, M-aţi fi cunoscut şi pe Mine, pentru că Moise a scris despre Mine.” Dar ei au fost prea orbi ca să vadă aceasta. Deşi se uitau drept la El, au fost prea orbi ca să vadă aceasta.

Acum mă voi referi pentru câteva minute la strălucirea despre care am predicat azi dimineaţă. Oamenii se uită după ceva, dar nu ştiu după ce privesc, deoarece au o închipuire falsă cu privire la ceea ce doresc să găsească. Cum puteţi să ştiţi ce vreţi să găsiţi, dacă nu ştiţi ce căutaţi? Cum vreţi să căutaţi un bostan, când n-aţi văzut niciodată vreunul? Cum aţi putea găsi o lubeniţă, dacă n-aţi şti că există aşa ceva şi cum arată? În cazul acesta aţi putea găsi un bostan şi să vă gândiţi că este o lubeniţă, sau aţi putea găsi un bolovan şi să credeţi că este o lubeniţă. Voi trebuie să ştiţi după ce priviţi. Astfel, singura posibilitate de a găsi ceea ce căutaţi, dacă Îl căutaţi pe Isus Hristos, este să vă uitaţi în Cuvânt, pentru că El este Cuvântul.

El le-a spus: „Cercetaţi Scripturile! Voi pretindeţi că-¡ credeţi pe proroci, dar sunteţi de la tatăl vostru, diavolul.” Dumnezeu a trimis proroci, dar părinţii lor ¡-au omorât şi ¡-au pus în mormânt: „Pe care dintre ei nu ¡-au omorât părinţii voştri? Şi voi faceţi faptele lor!” Amin. Ei ¡-au omorât pe oamenii neprihăniţi şi sfinţi, pe bărbaţii în care nu se putea găsi nici o vină. Nu este de mirare că El ¡-a numit şerpi şi de la diavolul. După ce priviţi? Dacă priviţi după o persoană evlavioasă… unii sunt de părere că cineva prin care lucrează Duhul Sfânt trebuie să se arate evlavios, pios, dar aceasta nu are nimic a face cu Duhul Sfânt. Dumnezeu nu lucrează prin „îngeri” pioşi sau prin oameni care sunt priviţi aşa; El lucrează prin oameni simpli. Astfel, Biblia spune că „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi,” (Iacov 5.17), dar voi n-aţi fi putut sta cu el, fără să-L vedeţi pe Isus.

Când Petru şi Ioan au fost chemaţi să dea socoteală despre vindecarea ologului de la poarta „Frumoasă”, deşi toţi ştiau că sunt oameni neştiutori şi neînvăţaţi, au recunoscut că fuseseră cu Isus, pentru că Viaţa Lui curgea prin ei.

Depinde după ce priviţi. Femeia samariteană a citit Biblia şi ştia că va veni Mesia. Ea ştia şi ce va face El, iar când Isus ¡-a zis: „Dă-Mi să beau,” ¡-a răspuns: „Noi nu avem legături unii cu alţii.” Vedeţi? El arăta ca un om obişnuit. Dacă ar fi purtat un turban mare şi tot felul de ornamente pe haine, ca aşa zisele persoane sfinte, femeia ar fi spus: „O, acela este un preot!” şi ar fi trecut mai departe. Sau ar fi putut spune: „Acela este un rabin,” şi ar fi trecut de asemenea mai departe.

Acolo unde am mâncat astăzi, a venit un preot care avea o mulţime de cruci şi alte zorzoane pe el. Uneori este bine ca aceşti religioşi să poarte aceste lucruri pe ei. Eu cred că totul depinde de viaţa pe care o trăieşti, fiindcă atunci nu trebuie să porţi hainele unui preot religios pentru a dovedi cine eşti. Problema este că uneori ei beau, fumează şi se comportă astfel încât trebuie să poarte astfel de haine ca să se ştie că este un om religios. Aşa este. Dar eu vă spun: adevărata îmbrăcăminte pe care trebuie s-o poarte un om este botezul cu Duhul Sfânt. Aceasta va arăta că sunteţi în legătură cu Isus.

Depinde după ce priviţi. Bine îmbrăcat, curat şi cu turban, nu-L vei vedea niciodată pe Isus, pentru că El a fost un Om simplu. Dumnezeu lucrează prin oameni. Isus a fost un OM, iar Dumnezeu era în acel OM, şi El era Dumnezeu.

Când această femeie a văzut semnul mesianic, şi anume că El a putut să-¡ spună ce a făcut greşit şi ce era în inima ei, a ştiut imediat că El era Mesia. Vedeţi? Când L-a privit pe Isus, ea L-a văzut pe Mesia. Care erau lucrările lui Mesia? Să cunoască tainele inimii. Aţi înţeles aceasta corect? Mă întreb dacă înţelegeţi cu adevărat. Ce vă aşteptaţi să vedeţi în seara aceasta dacă priviţi spre El? El trebuie să fie Acelaşi, pentru că Mesia este Cuvântul. Cuvântul! Şi Biblia spune în Evrei 4.12: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” Femeia ştia că Mesia va fi Cuvântul descoperit, care-¡ va putea spune ce nu este în ordine cu ea. Prin aceasta a recunoscut că El era Mesia; nu prin felul cum era îmbrăcat, nici prin cât era de şcolit, ci prin semnul prin care ¡ s-a descoperit. Astfel, când L-a privit pe Isus, femeia L-a văzut pe Mesia. Dumnezeu era într-un Bărbat, aşa cum fusese făgăduit pentru acel timp.

Dar ştiţi ceva? În epocile despre care am vorbit, au fost mulţi care nu au văzut aceasta. Mulţi nu au recunoscut aceasta, iar astăzi este la fel. Mulţi nu l-au recunoscut pe Moise; mulţi nu l-au recunoscut pe Ilie. Nu ¡-au recunoscut până nu au revenit, iar atunci ¡-au recunoscut. Necredincioşii din zilele lui Noe au văzut… La ce a privit necredinţa? Până acum v-am spus la ce au privit credincioşii, iar acum vrem să ne ocupăm de ceea ce au văzut necredincioşii.

Ce au văzut necredincioşii din zilele lui Noe? Ei au văzut un fanatic care a meşterit o aşa zisă barcă. Aceasta a fost tot ce au văzut ei: un om bătrân şi nebun, cu barbă albă şi lungă, care şi-a pierdut minţile şi afirma împotriva tuturor cercetărilor ştiinţifice că acolo sus există apă.

Tuturor le părea rău de acest om bătrân şi sărman şi nu l-au luat în seamă, ci îşi ziceau: „În curând va fi declarat nebun, fiindcă şi-a pierdut minţile.” Dar Noe avea Cuvântul lui Dumnezeu şi pentru că s-a încrezut în El, Dumnezeu a adus dovada că va veni potopul. În ce-¡ priveşte pe cei care nu au crezut vestirea lui Noe, au mers în întuneric, şi-au găsit sfârşitul în apă şi mormântul în iad.

Într-o zi, Faraon a privit, şi ce a văzut el? Ce a văzut Faraon? Un fanatic care era numit proroc şi avea pretenţia să fie eliberaţi evreii. El a văzut numai un lucrător în lut, un sclav care s-a ridicat în popor şi pretindea că este trimis de Dumnezeu ca să facă minuni. Toţi se gândeau că şi-a pierdut minţile şi ziceau: „Lăsaţi-l să se entuziasmeze mai departe, fiindcă în curând va fi declarat nebun.” Dar Moise Îl avea pe „Aşa vorbeşte Domnul!” Credincioşii: Aaron, Iosua şi mulţi alţii, L-au văzut pe Dumnezeu în Moise, pentru că el făcea lucrările lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care ştiau că Dumnezeu era în el; ei au privit şi L-au văzut pe Dumnezeu în Moise.

Tânărul bogat a văzut clar Cine este El, dar a refuzat să-L urmeze pentru că a iubit atât de mult lucrurile acestei lumi, încât nu a putut să-L urmeze pe Isus. Câţi bogaţi ca el vor auzi această înregistrare? Nu trebuie să fii întotdeauna bogat în bani, fiindcă poţi fi bogat în plăceri, în plăcerile acestei vieţi. Câţi oameni, câte fete şi băieţi se vând pentru popularitate, ca să fie o regină sexy sau un „Ricky” cu un banjo (instrument muzical asemănător unei mandoline) sau o chitară, care prezintă un Rock’n Roll sau dansurile acestea murdare?  Câţi vor căuta acest fel de bogăţie, de popularitate, şi se vor opune să-L primească în timp ce stau în adunare şi văd că mâna lui Dumnezeu este lucrătoare şi că este prezentat Cuvântul Lui?  Câţi vor face aceasta?

Bogatul s-a decis pentru denominaţiunea lui, fiindcă credea că va trăi prin ea. Isus era un fanatic pentru acea denominaţiune, de aceea tânărul a trebuit să aleagă dacă primeşte ceea ce spunea Isus sau ceea ce spunea preotul lui. De ce nu s-a dus la preotul lui să-l întrebe: „Ce trebuie să fac, ca să am Viaţa veşnică?” Pentru că ştia bine că preotul nu ştia nimic despre aceasta. De aceea a venit la Isus şi L-a întrebat: „Ce trebuie să fac?” Şi Isus ¡-a răspuns: „Împlineşte poruncile. Vedeţi, El ¡-a „pasat” mingea direct.

„Am făcut aceasta,” a răspuns tânărul. Prin ţinerea poruncilor el nu avea încă Viaţa veşnică şi ştia bine. Voi puteţi să ţineţi toate poruncile şi să nu aveţi încă Viaţa veşnică, pentru că Isus ¡-a zis: „Dacă vrei să fii desăvârşit, îţi mai lipseşte un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, şi vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino şi urmează-Mă.” (Luca 18.22). Dar aceasta a fost prea mult pentru el. Noi putem vedea că tânărul bogat a privit şi a văzut Cine era El, dar a refuzat să-L primească; iar când a privit data următoare, era în iad. El a privit în sus şi l-a văzut pe Lazăr în sânul lui Avraam.

Pilat L-a privit o dată, atunci când L-au adus acolo. El nu L-a văzut niciodată mai înainte. Mâinile Lui erau legate, sângele Îi curgea pe spate şi purta pe cap o coroană de spini. Pilat L-a privit şi a fost convins, pentru că un călăreţ a alergat galopând pe stradă şi ¡-a înmânat ceva spunând: „Soţia ta îţi trimite o scrisoare.” El a citit-o, iar ea îi scria: „Pilat, soţul meu iubit, să n-ai nimic a face cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina Lui.” Când a citit acele rânduri, a început să tremure, genunchii ¡ s-au lovit unul de altul şi a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu şi Împăratul iudeilor, de ce nu le răspunzi nimic? Eşti Împăratul lui Israel?” Şi El ¡-a răspuns: „Tu ai spus-o.” Pilat a continuat: „Spune-ne adevărul.”

Eu pentru aceasta M-am născut.” Pilat s-a mirat, pentru că toţi se aruncau la picioarele lui, plângeau şi-l implorau, aşa că ¡-a zis lui Isus: „Eu am putere să Te omor şi am putere să Te las liber.” Dar El ¡-a răspuns: „N-ai avea nicio putere asupra Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus.” (Ioan 19.10-11). Da, Pilat era convins că El era mai mult decât un simplu om. Cu siguranţă Isus a fost aceasta. Dar care a fost problema? Politica şi popularitatea lui au fost mai importante, şi astfel L-a respins. Renumele lui era prea important. Politica şi poziţia lui în viaţă au fost prea importante ca să-L accept pe acest „fanatic.”

Mă întreb câţi „Pilaţi” vor asculta această bandă, a căror poziţie este prea înaltă într-un cult ca să-L primească pe adevăratul Domn Isus, în situaţia în care se află El astăzi?

La cruce, sutaşul roman a privit spre Isus. Pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, soarele s-a întunecat în mijlocul zilei şi s-a făcut întuneric. Nici stele nu au răsărit ca să lumineze. A fost un cutremur puternic şi stâncile s-au despicat, iar din cer a coborât un fulger care a rupt în două perdeaua din Templu. Oamenii au început să strige şi au fugit speriaţi, fiindcă nu ştiau ce se întâmplă. Soldatul roman care a ajutat să fie pironit, I-a înfipt suliţa în inimă, iar după aceea s-a uitat la El, dar era prea târziu. El a privit şi a crezut, dar era prea târziu. Era prea târziu pentru că înfipsese suliţa în inima Mântuitorului.

Mă întreb câţi „romani” de astăzi au făcut acelaşi lucru şi îl vor mai face încă? S-ar putea ca într-o zi să priviţi spre El, dar atunci s-ar putea să fie prea târziu pentru voi. Mulţi oameni de astăzi vor veni în ziua aceea, dar va fi la fel, pentru că au ştiut şi nu au făcut nimic.

Fratele Wood a fost ieri aici, în fabrica „Slider.” Amintesc aceasta numai pentru că se potriveşte în acest mesaj. Acolo lucrează un romano-catolic, iar fratele s-a dus acolo ca să aducă beton pentru capela de aici. Când a ajuns acolo, el a spus pentru ce foloseşte betonul, iar romano-catolicul acela l-a întrebat: „Nu acolo este fratele Branham?”

„Ba da,” a răspuns fratele Wood. Şi bărbatul acela a continuat: „Pot să spun un singur lucru: când se roagă el, Dumnezeu răspunde.” Eu am fost uimit că el ştia aceasta, dar acel bărbat a văzut confirmarea şi faptul că este cu adevărat Evanghelia şi nu eu. Foarte bine ar putea fi altcineva care să-L reprezinte pe Hristos, pentru că noi vorbim despre Cuvânt, şi nu despre un om.

Aceasta este ceea ce încerc să vă spun: ei văd clar Cuvântul confirmat, ca şi Pilat, ca soldaţii romani şi ca ceilalţi oameni din vremea aceea, şi mă întreb: oare veţi aştepta şi voi până când va fi prea târziu? Vedeţi? Soldatul acela ar fi trebuit să folosească suliţa în direcţia opusă. Curând uşile se vor închide la fel ca în zilele lui Noe, iar atunci va fi prea târziu. S-ar putea ca într-o dimineaţă să vă treziţi şi să ziceţi: „Vreau să ies din încurcătura aceasta!” Nu aşteptaţi prea mult ca să faceţi aceasta, ci priviţi acum în sus şi trăiţi!

Luther şi-a întors privirea de la denominaţiunea catolică şi ce a văzut atunci? Stâlpul de Foc. El a văzut o biserică independentă. Wesley şi-a întors privirea de la biserica anglicană şi a văzut acelaşi lucru; şi la fel s-a întâmplat cu mişcarea penticostală. Ei şi-au întors privirea de la denominaţiuni. Şi ce au devenit? Un popor mare şi puternic. Ce au făcut fondatorii acestor mişcări? Luther, Wesley şi ceilalţi, au văzut ce au făcut oamenii, şi-au întors privirea spre El şi au ieşit afară. Dar copiii lor, care au venit după ei, au privit înapoi şi au dus gruparea exact în încurcătura din care ieşiseră înaintaşii lor. La ce priviţi? Fondatorii au văzut bine, dar oamenii care au venit după ei, au privit înapoi la lucrurile de care se despărţiseră fondatorii şi au făcut exact lucrul împotriva căruia se ridicaseră ei, unşii lui Dumnezeu.

Voi ştiţi că trebuie să mă grăbesc pentru că voi avea un rând de rugăciune, şi ştiu că mulţi dintre voi vor pleca la drum.

Într-o zi am privit în sus şi am văzut că Cuvântul S-a făcut trup; L-am văzut pe Alfa şi Omega. Nu am văzut trei, patru sau cinci, ci am văzut Unul singur; L-am văzut pe Mântuitorul meu, şi L-am văzut ca fiind Cuvântul; L-am văzut ca fiind Lumina; L-am văzut ca fiind Dumnezeu tare; L-am văzut pe Dumnezeu în El; am văzut Stâlpul de Foc; am văzut în El exact ceea ce spune Scriptura: am văzut că El este Alfa şi Omega; că El este Stâlpul de Foc; că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; am văzut că El a spus din Stâlpul de Foc: „Nu vă voi lăsa şi nu vă voi părăsi.”

Fraţilor, cred că în seara aceasta am putea cânta cântarea: Priveşte în sus şi trăieşte, fratele meu, trăieşte.

    Priveşte acum la Isus şi trăieşte,

              Căci aşa este scris în Cuvântul Lui, aleluia!

   Tu ai nevoie doar să priveşti în sus şi să trăieşti.

Priviţi! Ce vedeţi? Vedeţi eliberarea? Vedeţi Cine este El? Priviţi în Cuvânt şi vedeţi Cine a fost El, apoi priviţi în acelaşi Cuvânt şi vedeţi că El este şi astăzi Acelaşi care a fost atunci. El este realitatea simbolizată de şarpele de aramă, pentru că a fost ridicat pentru acelaşi motiv: din cauza păcatului şi a bolii.

Într-o zi, Iuda, care până atunci s-a uitat doar la bani, pentru că el ţinea punga, L-a privit pe Isus şi ştiţi ce a făcut când a văzut Cine era cu adevărat? A recunoscut că este vinovat şi că nu mai este vrednic să trăiască, aşa că s-a dus şi s-a spânzurat.

Într-una din cele mai importante dimineţi din istoria timpului – cu aceasta voi încheia – la Ierusalim s-a întâmplat ceva. Deodată a venit un grup de soldaţi la închisoare. Pot să aud zăngănitul lanţurilor şi cum şi-au pregătit suliţele pe stradă. „Cine este înăuntru?” „Baraba, şi aşteaptă să fie executat.” El este un hoţ şi un criminal; este un om îngrozitor şi trebuie să moară. Când a auzit paşii soldaţilor, primul lui gând a fost: „Acum am ajuns prea departe, şi dimineaţă voi fi executat.” Atunci temnicerul a deschis uşa şi a spus:

„Ieşi afară, Baraba!” El a ieşit afară şi a zis: „Cred că acesta este sfârşitul meu.” Dar atunci ¡ s-a spus: „Baraba, eşti liber!”

„Ce?” a întrebat uimit. „Cum sunt? Liber?” „Da, eşti liber.” „Cum se poate aceasta?” Şi cineva ¡-a zis: „Vino încoace şi priveşte acolo, Baraba! Îl vezi pe Bărbatul care moare sus pe deal? El atârnă acolo în locul tău!”

În seara aceasta mă întreb dacă noi toţi putem privi în sus şi să vedem ce a văzut Baraba, şi anume, că Cineva a luat locul nostru. El a fost străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile Lui, eu am fost vindecat. Voi toţi aţi fost vindecaţi! Mă întreb dacă noi, vinovaţii, care ar trebui să fim bolnavi, vedem eliberarea noastră în El? Voi, care ar fi trebuit să mergeţi în iad, vedeţi în El eliberarea voastră şi intrarea în cer? Mă întreb dacă puteţi vedea ceea ce a văzut Baraba în ziua aceea.

Isus a zis: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea.” Biserică, dacă El a spus: „Voi Mă veţi vedea,” aceasta dovedeşte că voi puteţi privi din nou spre El. „…voi Mă veţi vedea, pentru că voi fi cu voi, da, voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.”

Unde-L vedeţi? În Cuvânt. El este Cuvântul. Priviţi în Cuvânt şi vedeţi ce conţine făgăduinţa, pentru că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

În seara aceasta, în Jefersonville, în capela Branham, El este Acelaşi care a umblat prin Galilea. Ce aşteptaţi să vedeţi? Un fondator? Un bărbat al denominaţiunilor? Nu veţi vedea niciodată aşa ceva în Isus. Priviţi cumva după un mare preot? Nu veţi vedea niciodată aceasta în Isus. Nu!  Cum puteţi să-L vedeţi voi pe Isus? Prin faptul că Se face cunoscut Cuvântul, pentru că El fost Cuvântul lui Dumnezeu descoperit. În seara aceasta, El este ce a fost atunci şi va fi pentru totdeauna

Să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Doamne Isuse, rugăciunea mea este să mă ajuţi să-mi întorc privirea de la îngrijorările vieţii. Eu ştiu, Doamne, că noi suntem doar un popor simplu şi fără multă şcoală; şi nu avem bogăţii mari în lumea aceasta, dar Te iubim, Doamne. Eu vorbesc pentru aceşti oameni care n-ar sta înghesuiţi aici, suportând cu greu căldura, sau tremurând afară în frig şi purtându-şi copiii cu ei, dacă ar dori să vadă altceva în afară de Tine. Nici bolnavii şi suferinzii, n-ar veni dacă n-ar vrea să Te vadă pe Tine. Doamne, oamenii aceştia n-ar veni să vadă un om. Pe stradă sunt destui oameni care seamănă unii cu alţii, dar ei au venit aici să vadă OMUL, să-L vadă pe Omul lui Dumnezeu, pe Isus din Nazaret, care S-a arătat în trup şi este Dumnezeu.

Tată, Tu ne-ai permis să ştim că în scurt timp lumea nu Te va mai vedea. Indiferent cât de mult privesc, nu vor vedea. Dar Tu ai spus: „Voi, adevăraţii credincioşi, Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” Tu ne-ai făgăduit că atunci când vom privi, vom vedea. Te rog să împlineşti din nou, în seara aceasta, acest Cuvânt cu noi, astfel încât să privim şi să-L vedem pe Isus, care ni se prezintă în acelaşi fel ca întotdeauna, şi anume, în timp ce-Şi împlineşte Cuvântul.

Preia Tu totul, de acum încolo, Doamne. Mai înainte am spus ceva, şi am vorbit din inimă, despre aceste trageri, fiindcă Tu m-ai lăsat să ştiu aceste lucruri. Oricât de tainice par, dacă ne-am putea birui în adâncul sufletului nostru, am putea vedea că aceste lucruri nu pot fi spuse atât de desăvârşit, mai dinainte, dacă n-ar veni de la Dumnezeu.

Cum am putea vedea că prima tragere a avut loc? Cum a putut avea loc a doua? Cum poate să aibă loc a treia? Cum a fost posibil să stăm aici, şi cu luni de zile înainte, să putem anunţa ce se va întâmpla la Tucson, că vor fi deschise cele şapte Peceţi şi că lucrurile tainice ale lui Dumnezeu care au fost ascunse de la începutul timpului, vor fi descoperite? Noi vedem că mărturia s-a confirmat şi a fost dovedită şi de ştiinţă.

Doamne, Tu eşti Adăpostul şi Puterea noastră; eşti tot ce avem. Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că ai îngăduit ca şi eu să fiu o parte din marele Tău plan. Îţi mulţumesc pentru că sunt o parte a Trupului Tău şi împreună cu mulţi alţii, din diferite biserici de pe tot pământul, suntem mădularele Trupului tainic al lui Hristos. Întotdeauna când privim în jurul nostru Îl vedem pe El: Îl vedem în ciripitul păsărilor; Îl vedem în răsăritul soarelui şi în apusul lui; Îl auzim într-un cântec; Îl recunoaştem în poporul Său şi Îl vedem cum Îşi confirmă Cuvântul. Doamne, Tu eşti Dumnezeul nostru. De dimineaţă dorim să Te chemăm, pentru că Tu eşti Tatăl nostru îndurător. Iartă-ne toate greşelile noastre.

Doamne, noi suntem în timpul sfârşitului şi eu văd că uşile, uşile posibilităţilor, vor fi închise în curând. Acesta este motivul pentru care Te rog, Doamne, să mă ajuţi să merg cât timp mai este ziuă şi mai pot merge în unele locuri. Întăreşte-mă pentru că îmbătrânesc; reînnoieşte-mi puterea, Doamne. Ajută-mă să pot face ceva pe câmpul misiunii în timp ce aştept acest moment mare care va veni. Ajută-mă, Doamne, ca atunci când voi merge afară, să fiu în stare să ajung cumva la ultima sămânţă hotărâtă mai dinainte, ca astfel să poată reveni Domnul Isus. Ajută-mă, Dumnezeule!

Iar dacă eu pregătesc doar terenul pe care va sta altcineva, îngăduie să se întâmple aceasta în curând, Doamne, ca să se împlinească Cuvântul Tău, fiindcă dorinţa inimilor noastre este să vedem Cuvântul Tău împlinit. Noi Te iubim şi Te credem. În mijlocul oamenilor necredincioşi şi îndoielnici, într-o generaţie cum este cea de astăzi, noi credem că Cuvântul Tău, Doamne, Dumnezeul meu, nu va da greş; noi credem că cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul Tău nu va trece. Pentru aceasta stăm plini de curaj.

Tată, în grupul acesta mic, care stă aici şi aşteaptă, sunt multe boli şi probabil, mulţi nemântuiţi şi oameni care sunt salvaţi, dar care nu au fost încă umpluţi cu Duhul Sfânt. Doamne, Dumnezeul meu, doresc să vii în aşa fel prin Cuvântul făgăduinţei Tale, încât oamenii să privească în sus şi să-L vadă pe Isus, iar atunci să se plece şi să-şi predea inimile Lui. Îngăduie ca bolnavii să privească în sus şi să vadă că nimeni în afară de Dumnezeu, nu poate face aceasta, fiindcă este Cuvântul Lui făgăduit. Fie ca lucrurile care au fost spuse în cele două mesaje de astăzi, să fie confirmate. Totul este în mâinile Tale, Doamne: eu sunt în mâinile Tale şi la fel ascultătorii. Lucrează prin noi, Doamne, pentru ca Numele Tău cel mare să fie onorat. Îngăduie aceasta, o, Veşnicule, spre slava lui Dumnezeu. Amin.

Ştiu că este cald, dar cu toate acestea voi încerca să mă rog pentru bolnavi. Mai daţi-mi încă cincisprezece sau douăzeci de minute. Nu ştiu câte numere de rugăciune au fost împărţite, dar începem să ne rugăm pentru bolnavi. Vedeţi? Ce este? Ştiu că am întârziat puţin şi că am depăşit timpul cu vreo cincisprezece minute, dar vreau să vă mai spun ceva. Aceste minute ar putea hotărî dacă vom petrece veşnicia în cer sau în iad. Priviţi, staţi în rugăciune şi fiţi atenţi! Ascultaţi Cuvântul şi vedeţi dacă El mai este încă acelaşi Hristos. Probabil mă cunoaşteţi cu toţii, dar eu nu-¡ cunosc pe mulţi dintre voi, pentru că nu sunt destul de mult timp aici ca să vă pot cunoaşte pe toţi, sau poate mulţi dintre voi nu sunteţi din acest oraş. Câţi sunt din afară? Ridicaţi mâna, vă rog. De curând am întrebat pe cineva din oraş: „Vei veni şi tu odată?” la care el mi-a răspuns: N-are rost, pentru că vin atât de mulţi din afară, încât noi nu mai putem intra.” Aceasta este în ordine, pentru că vom găsi o cale. Veniţi, totuşi. Ei au avut această ocazie înaintea voastră.

Gândiţi-vă că eu sunt numai fratele vostru. Sunt sigur că veţi înţelege aceasta. Eu sunt doar un om, dar El este Dumnezeu, şi Dumnezeu poate lucra, a lucrat şi va lucra întotdeauna prin oameni. Nu priviţi la mine sau la un alt om, ci priviţi în sus, spre Isus Hristos. În seara aceasta priviţi spre ceea ce a făgăduit Scriptura. Sunt o mulţime de texte biblice pentru fiecare făgăduinţă dată, dar câţi cred Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”? Câţi cred Ioan 14.12: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”? Câţi cred că El a făgăduit că aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El atunci, când a descoperit tainele inimilor, le va face din nou în zilele din urmă, chiar înaintea revenirii Lui? Noi ştim cu toţii aceasta, şi ştim că sunt sute de versete asemănătoare.

Să nu vă uitaţi doar după un păstor sau după un predicator, ci uitaţi-vă să-L vedeţi pe Isus. Nu priviţi omul, ci vedeţi-L pe Hristos când vă uitaţi! Vedeţi-L pe El! Dacă v-aş putea ajuta, aş face-o, dar eu nu pot face nimic, nu vă pot ajuta. Eu sunt doar fratele vostru, dar El este Domnul vostru, deci, priviţi la El şi credeţi!

Ce este, prieteni? Unde ne aflăm? Am ajuns la sfârşit. Am ajuns în timpul când trebuie să se întâmple ceva, de aceea trebuie să zicem: „Da” sau „Nu”. Are Dumnezeu dreptate sau nu are? Astăzi am ţinut două predici în care am încercat să vă spun Cine este El; Cine a fost şi Cine este El. Când privim în sus, în seara aceasta, dorim să privim spre El.

În Numele Domnului Isus, rămâneţi pe locurile voastre şi nu vă mai plimbaţi încoace şi încolo! Staţi liniştiţi până sunteţi chemaţi. Acelaşi lucru este valabil şi pentru copii. Dacă voi spune: „Plecaţi-vă capetele!” să faceţi repede aceasta, iubiţilor, pentru că din cancer şi din alte boli ies duhuri rele care merg prin popor şi intră în alţii. Toţi care ştiu şi cred că Scriptura vorbeşte despre aceasta, să spună „Amin”.

Noi găsim în Biblie că duhurile rele au mers de la unul la altul, după ce au fost scoase afară, şi au încercat să găsească un loc de adăpost. Noi am trăit adesea asemenea experienţe, în adunări. Astfel, oamenii au venit sănătoşi, au stat în audienţă şi au criticat, iar după o zi sau două, au orbit, s-au îmbolnăvit de cancer sau au paralizat, din cauză că nu au crezut. Eu nu sunt răspunzător pentru ei, ci doar pentru cei credincioşi. Mulţi dintre ei au fost internaţi de ani de zile în instituţii medicale şi mai sunt încă acolo, în timp ce alţii au decedat deja, și aceasta li s-a întâmplat pentru că au fost aroganţi şi necredincioşi. Acesta nu este un loc pentru necredincioşi, ci doar pentru cei credincioşi. Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Tată ceresc, adunarea este lăsată acum în seama Ta. De fapt, tot timpul Ţi-a fost predată. Până acum, eu am vorbit despre Cuvântul Tău, dar de acum încolo nu mai pot spune nimic, ci trebuie să vorbeşti Tu, Doamne. Lasă să vadă toţi că slujitorul Tău le-a spus adevărul. Probabil printre noi sunt mulţi oameni bolnavi care nu se află în rândul de rugăciune, dar Tu eşti aici, Doamne şi îi poţi vindeca şi acolo printre ascultători; Tu poţi să vindeci peste tot. Confirmă Cuvântul Tău, pentru că Te rog aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Acum, dăruiţi-mi pentru un moment atenţia voastră neîmpărţită. Aş vrea să-¡ văd pe toţi cei aflaţi în rândul de rugăciune. Cred că nu cunosc pe nimeni. Ridicaţi mâna dacă vă aflaţi în rândul de rugăciune şi ştiţi că nu vă cunosc. Desigur, ei îmi sunt necunoscuţi. Câţi dintre ascultători ştiu că eu nu ştiu nimic despre ei? Ridicaţi şi acolo mâinile. Sigur că da. Eu nu-¡ cunosc pe mai bine de nouăzeci şi cinci la sută dintre oamenii aflaţi aici. Aşa este.

Aici este o femeie pe care n-am văzut-o în viaţa mea; îmi este total necunoscută. Poate este aici din cauza unei boli sau poate are un alt motiv; poate are probleme financiare, poate are greutăţi acasă, sau poate este aici pentru altcineva. Eu nu ştiu care este cauza, dar este o situaţie identică cu cea din Ioan 4: un bărbat şi o femeie se întâlnesc pentru prima dată. Fără îndoială, femeia care L-a întâlnit pe Isus, era mai tânără decât El, deoarece El arăta mult mai în vârstă. Biblia spune că arăta de vreo cincizeci de ani. (Ioan 8.57). Probabil era o femeie tânără şi frumoasă şi a venit la fântână.

În seara aceasta, aici se întâlnesc din nou doi oameni care nu se cunosc: unul tânăr, ¡ar celălalt în vârstă. Ea a venit aici dintr-un motiv anume, pe care nu-l cunosc. Poate este o înşelătoare. Ea poate să stea aici şi să spună cu totul altceva, ca să vadă ce se va întâmpla. Dacă ar fi aşa, fiţi atenţi ce se va întâmpla. Eu nu o cunosc pe doamna aceasta, nu am văzut-o niciodată. Şi ea a ridicat mâna în semn că nu o cunosc; o ridic şi eu în semn că nu am mai întâlnit-o niciodată. Sunt doar un om şi ar trebui s-o întreb: „Ce doreşti, doamnă? De ce eşti aici?”, iar ea ar putea să-mi răspundă: „Domnule Branham, sunt aici pentru că am cancer.” sau: „Sufăr de TBC…” „Am o tumoare,” sau: „ Nu am bani…”, sau: „Am fost părăsită de bărbatul meu,” sau: „Nu sunt căsătorită, dar m-a părăsit prietenul meu.” Eu aş continua: „În ordine. Mă voi ruga pentru tine,” şi-mi voi întinde mâinile zicând: „Doamne Dumnezeule. Dă-¡ acestei femei ceea ce-şi doreşte. Te rog, fă aceasta, Isuse,” apoi aş lăsa-o să plece. Mă gândesc că dacă crede, ea va primi ceea ce cere. Ar fi bine, pentru că această slujbă există deja de mulţi ani.

Dar pentru ultimele zile a fost făgăduit că Îngerul, Dumnezeu, va locui într-un trup omenesc, aşa cum s-a întâmplat înainte de arderea Sodomei şi Gomorei. Atunci El a stat cu spatele spre cortul în care se afla Sara, şi ¡-a spus lui Avraam ce gândea ea în ascuns. Era îmbrăcat ca un om, dar era Dumnezeu în trup omenesc. Singura posibilitate ca Dumnezeu să facă aceasta din nou astăzi, este să vină în voi. Aceasta ar arăta că Dumnezeu Se face cunoscut în trup omenesc, pentru că Isus a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.28,30).

Noi avem mesagerul şi îl avem pe Billy Graham şi pe ceilalţi care s-au dus în Sodoma. Dar Biserica aleasă a primit mesajul şi mesagerul. Dacă Duhul Sfânt îi va spune ceva acestei doamne… Eu nu pretind că El va face aceasta, dar dacă vine şi-mi spune de ce eşti aici, ce doreşti, ce ai făcut sau ce doreşti să faci, atunci vei şti că aceasta trebuie să vină dintr-un Izvor supranatural. Noi stăm doar aici, este adevărat? Tu ai şti că trebuie să vină dintr-o putere supranaturală pentru că Biblia spune că Isus a făcut acelaşi lucru şi a făgăduit că îl va face din nou în zilele din urmă. Aşa Îl vei crede. Câţi aţi face la fel? Atunci L-aţi vedea pe Isus, aţi vedea Cuvântul Lui. Voi întrebaţi: „Este El Cuvântul?” Biblia spune că este. Şi tot Biblia spune că Cuvântul deosebeşte gândurile inimii noastre. Corespunde aceasta? Atunci şi Cuvântul care este exprimat prin buze omeneşti va deosebi gândurile. Eu nu pot face aceasta, nu am nici o posibilitate să fac aceasta pentru că nu vă cunosc, dar El vă cunoaşte şi El este Cuvântul. El este singurul care poate face legătura între duhul vostru şi duhul meu, aşa cum s-a întâmplat cu femeia de la fântână. Astfel, El poate să-mi arate de ce este ea aici, ce a făcut sau ce doreşte. Numai atunci pot să-¡ spun aceasta, restul rămânând în seama ei. Poate întrebaţi: „Frate Branham poţi s-o vindeci?” Nu, nu, eu nu pot face aceasta, dar El a făcut-o deja. Prin rănile Lui suntem vindecaţi. Aceasta se întâmplă numai pentru ca credinţa ei să fie zidită, pentru ca ea să fie conştientă că dacă El ştie ce a fost în trecutul ei şi ce doreşte, ştie şi cum să ¡-o dea şi ce va fi. Corespunde aceasta? Toţi cred acest lucru.

Acum staţi cu adevărat în rugăciune. Rugaţi-vă toţi cei care nu aveţi numere de rugăciune. Gândiţi-vă că într-o zi, Isus a mers printr-o mulţime de oameni, iar o femeie s-a atins de haina Lui. Atunci El S-a întors şi a întrebat: „Cine M-a atins?” apoi a privit prin mulţime până când a găsit-o şi ¡-a zis că a avut o scurgere de sânge care a fost vindecată pe loc. Biblia spune că acum El este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea slăbiciunilor noastre. Este adevărat? Mă uit la fratele Way, care stă lângă soţia lui. Nu demult, bărbatul acesta a stat aici, iar în timp ce predicam, s-a întâmplat ceva ca atunci când Pavel a predicat toată noaptea: acest bărbat a căzut mort la pământ, aici, în faţa ascultătorilor. Dar Duhul Sfânt l-a adus înapoi la viaţă, fiind o dovadă că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Câţi nu l-aţi văzut niciodată pe fratele Way, dar vreţi să-l cunoaşteţi? Ridicaţi mâna. Frate Way, vrei să te ridici, te rog? Aici este bărbatul care a căzut mort în locul unde stătea. Alături de el este soţia lui, o soră medicală calificată. Ea a fost prezentă când s-a întâmplat aceasta: pulsul ¡ s-a oprit, ochii ¡ s-au dat peste cap şi faţa ¡ s-a înnegrit pentru că bărbatul făcuse un atac de cord. Medicul îi spusese că are o problemă la inimă, iar eu ştiam aceasta prin darul deosebirii şi îl avertizasem. Dar atunci, inima lui s-a oprit dintr-o dată şi a căzut jos mort. Eu am trăit aşa ceva de şase sau de şapte ori şi am văzut cum Domnul Isus ¡-a adus înapoi la viaţă. Eu am văzut că El a făcut aceasta şi ştiu că poate s-o facă şi în seara aceasta.

Acum iau fiecare duh de aici sub controlul meu, în Numele Domnului Isus Hristos, spre slava lui Dumnezeu. Fiţi respectuoşi. Fiţi atenţi. Acum doresc să vorbesc cu tine, doamnă, fiindcă, aşa cum am predicat, doresc să ajung la duhul tău. Tu ai viaţă, pentru că altfel nu ai fi aici. Dacă n-ar fi aşa, ai fi doar o fiinţă fără viaţă. Dar fiinţele vii posedă o viaţă care le conduce, iar prin ceea ce gândiţi şi prin cuvintele pe care le rostiţi, arătaţi ce sunteţi, ce viaţă este în voi.

Noi suntem aici şi credem. Isus ¡-a zis femeii: „Dă-Mi să beau!” dar ea ¡-a răspuns: „N-ar trebui să mă rogi aceasta, pentru că eu sunt samariteană, iar Tu eşti iudeu. Între noi nu sunt nici un fel de legături şi nu vorbim unii cu alţii.” Noi doi suntem dintre neamuri, dar stăm aici şi Îl credem pe Dumnezeu. Dacă Duhul Lui vine jos şi lucrează prin dar, şi îţi spune, prin mine, ce problemă ai, vei şti dacă corespunde sau nu. Tu ai trăit o parte din această viaţă şi ai darul credinţei. Astfel, dacă crezi ceea ce-ţi spune El, s-a întâmplat deja şi va avea efect asupra tuturor celor prezenţi.

Staţi cu toţii în rugăciune. Femeia suferă de ceva la gât. Dacă este adevărat, ridică mâna. Eu n-am mai văzut-o niciodată, dar este aici ca să mă rog pentru gâtul ei. Când am spus aceasta, ea a ştiut că este Ceva aproape de ea. Se poate vedea că este mişcată în interiorul ei; este într-adevăr un sentiment plăcut.

Este Lumina care se poate vedea în fotografia de acolo. Unde eşti, George? Lumina care se vede în fotografie, stă exact peste această femeie. Este o altă dimensiune. Femeia este o credincioasă adevărată, nu una prefăcută. Fiind credincioasă, crezi că sunt slujitorul şi prorocul Lui? Trebuie să fie aşa ca să pot şti aceasta. Crezi că El poate să-ţi spună şi altceva ce ai în inimă? Bine. Tu ai pe inimă pe cineva pentru care te rogi; este vorba de un copil. Crezi că El poate să-mi arate ce nu este în ordine cu el? Are un virus, este adevărat? Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Eşti doamna Walker şi nu locuieşti aici, ci vii din Georgia. Te vei întoarce acasă sănătoasă, pentru că Isus Hristos te-a vindecat. Nu te mai îngrijora pentru că a trecut. Dumnezeu te binecuvântează, soră.

Cum îţi merge? Aici este o altă femeie, Eu nu o cunosc, nu am văzut-o în viaţa mea, aşa că pentru mine este doar o femeie care stă aici. Vedeţi, am predicat de la ora 20.00, iar acum este ora 22.00, deci două ore, dar un singur caz prin darul deosebirii m-a slăbit mai mult decât cele două ore de predicare. Voi spuneţi: „Chiar este adevărat acest lucru?” O, da! Când femeia cu scurgerea de sânge s-a atins de haina Lui, Isus a zis: „Am simţit că a ieşit o putere din Mine.” Putere. Este adevărat? Acel lucru L-a afectat, L-a slăbit.

Aici este o femeie pe care n-am mai văzut-o niciodată. Între timp, Billy s-a dus şi l-a adus aici pe George. El este din biserica baptistă. L-am chemat ca să vadă că noi vorbim despre Dumnezeu. Familia lui este foarte amabilă. Tatăl lui este un bărbat cumsecade şi este misionar în Mexico. El este bolnav şi eu îl aştept să vină. George, fii foarte atent. Eu nu o cunosc pe doamna aceasta şi n-am mai văzut-o niciodată, dar aici este prezent Duhul Sfânt, dragostea lui Isus. Aceasta o putem confirma toţi.

Vei crede dacă Domnul Isus îmi descoperă ceva despre tine? Dacă aş putea să te vindec, aş face-o, dar eu nu pot face ceea ce a făcut El deja. Chiar dacă ar sta El însuşi aici şi ar purta costumul pe care mi l-a dat mie, nu te-ar putea vindeca pentru că a făcut-o deja. Prin rănile Lui suntem vindecaţi. Sigurul lucru pe care ar putea să-L facă ar fi să se prezinte conform Cuvântului, aşa cum a făgăduit-o, ca să-ţi arate că este Acelaşi ieri, azi şi în veci. El a făgăduit că va face aceasta. Dacă El mă foloseşte numai ca să-ţi arate de ce eşti aici, vei folosi această credinţă pe care o ai în El, ca să primeşti lucrul pentru care eşti aici? Crezi din toată inima? Bine. Fie ca Domnul să îngăduie aceasta. Văd că femeia are o boală de stomac. Acest lucru s-a descoperit în urma unei consultaţii. Aşa este, ai o ruptură în stomac. Crezi că Dumnezeu o poate vindeca? Dumnezeu să te binecuvânteze. Tu nu eşti de aici. A trebuit să faci un sacrificiu ca să poţi veni până aici, fiindcă eşti din Tennessee. Aşa este. Doamnă Harkness, întoarce-te acasă şi nu te îndoi. Dacă poţi crede, eşti vindecată.

Ce faci, doamnă? Din câte ştiu, nu te cunosc, nu te-am văzut niciodată. Dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi că sunt slujitorul Lui şi că Cuvântul pe care L-am predicat este Adevărul? Cineva ţi-a dat un număr de rugăciune, poate fiul meu sau cineva de la intrare. Numărul tău a fost strigat şi iată-te aici. Tu ai o boală de nervi care te deranjează. Şi te mai rogi pentru cineva care te însoţeşte. Este soţul tău, care are o problemă duhovnicească peste care nu poate trece. Ai şi un copil bolnav. Voi nu sunteţi de aici, ci din nord, din Alberta, Canada. Aşa este. Tu crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu şi că ceea ce ţi-am spus este adevărat, aşa că duceţi-vă acasă şi primiţi lucrurile cerute. Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

Eu sunt un străin pentru tine, şi la fel tu pentru mine. Nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Crezi că sunt slujitorul Lui? Din toată inima? Eu nu ştiu nimic despre tine. Dacă aş putea să te vindec, aş face-o, dar eu nu sunt vindecător. Sunt doar un om, dar El este Dumnezeu. Sunt puţin dezorientat pentru că între noi stă o femeie în vârstă. Este cineva pentru care te rogi. Da, este mama ta şi are probleme cu tensiunea. Tu ai o infecţie la rinichi. Aşa este. Crezi? Mama ta nu este aici, dar când ajungi la ea, să iei eşarfa pe care o porţi la gât şi s-o pui peste ea. Să nu te îndoieşti, căci tensiunea o va părăsi şi infecţia ta va dispărea. Crezi din toată inima?

Vedeţi, eu privesc peste toată adunarea şi se pare că se formează o ceaţă. „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” În seara aceasta, El a făcut aici acelaşi fel de lucruri ca atunci. Aşa este.

Eu nu o cunosc pe doamna aceasta tânără. Este o străină pentru mine. Crezi că sunt slujitorul Lui? Un moment. În faţa mea a apărut un bărbat, cineva din adunare. O clipă. Lumina a plecat de aici şi s-a dus la un bărbat. Să revenim la femeie. Cred că darul deosebirii s-a descoperit deja de şase sau şapte ori. Dacă Domnul îmi va descoperi care este problema acestei femei, veţi crede şi voi ceilalţi? Din toată inima? Aţi putea să-L primiţi pe Hristos pe baza aceasta? O singură descoperire a acestui dar ar fi trebuit să fie de ajuns, dar dacă se întâmplă de trei ori, este confirmat. Printre noi s-a întâmplat de zeci de mii de ori şi nu a greşit niciodată.

Tu nu eşti aici pentru tine, ci pentru un bărbat. Îl văd stând cu capul plecat. El fumează, iar tu te rogi pentru el ca să scape de patima aceasta. Fie ca Dumnezeu să-ţi împlinească cererea, soră. Du-te, crede din toată inima, şi fie ca obiceiul acesta drăcesc să-l părăsească pe soţul tău, în Numele Domnului Isus.

Tu ai probleme cu spatele, Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Da? Bine. Du-te şi spune: „Mulţumesc, Doamne.”

O cunosc pe femeia aceasta… Cred că este fiica sorei Neese, nu-¡ aşa? Dumnezeu să te binecuvânteze. Problema pe care o ai la spate, va pleca acum, şi poţi merge acasă vindecată. Crezi că Dumnezeu poate vindeca artrita aceea? Du-te, crede din toată inima şi spune-I că Îl crezi.

Ce faci, domnule? Crezi că Dumnezeu poate vindeca problema pe care o ai la stomac? Bine, atunci du-te şi spune: „Mulţumesc, Doamne, pentru că mă voi face bine.”, şi vei fi bine.

Alt caz de artrită. Crezi că Dumnezeu te va vindeca dacă îmi pun mâinile peste tine? („El a făcut aceasta de multe ori, când tu ţi-ai pus mâinile peste mine, frate.”). Aţi auzit? Domnul s-o binecuvânteze pe sora mea şi să-¡ dăruiască din nou eliberarea, în seara aceasta. Amin. Crede numai!

Probleme cu inima şi cu stomacul. Crezi că Dumnezeu le poate vindeca? Bine. Du-te în Numele Domnului Isus şi fie ca El să te vindece.

Ce mai faci, tinere? Ai astmă, dar crezi că Dumnezeu poare vindeca astma? Du-te şi crede, fiindcă El o va face. În ordine.

Diabet. Crezi că Dumnezeu poate să-ţi vindece sângele şi să te facă sănătos? Crede-L şi o va face. Crezi din toată inima?

Dacă nu ţi-aş spune nimic, ci mi-aş pune doar mâinile peste tine, crezi că Duhul Sfânt este aici ca să te facă bine? Aşa se face. Vino aici. Cer în Numele lui Isus Hristos să plece de aici vindecat. Amin.

Vino, doamnă. Crezi că Dumnezeu poate să vindece boala femeiască de care suferi, fără să spun nimic? O, iar-mă! El a spus-o deja. Du-te şi Dumnezeu să te binecuvânteze.

Domnule, crezi din toată inima? Dumnezeu vindecă inima, nu-¡ aşa? El îi face bine pe oameni. Sunt sigur că o face pentru că El este Dumnezeu. Credeţi? Credeţi din toată inima? Aveţi credinţă în Dumnezeu.

Acum câteva minute s-a întâmplat ceva cu un bărbat. A fost un accident sau aşa ceva, pentru că sângera. Bărbatul stătea aici şi eu m-am rugat pentru el. Este J.T. Parnell. Tu ai o hemoragie internă, dar crezi că Dumnezeu te va vindeca? Bine, atunci hemoragia se va opri, J.T. Să crezi din toată inima.

Lumina este deasupra doamnei care stă lângă fratele Grimsley. Este vorba de doamna aceea micuţă, cu guler. Maria, eu nu te cunosc, dar aşa te numeşti. Tu ai probleme duhovniceşti şi eşti foarte nervoasă. Uită, căci totul va fi bine. Crede din toată inima. Ai credinţă în Dumnezeu. Micuţa doamnă, care stă în rândul din spate, este din Michigan şi suferă de o boală femeiască. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Atunci poţi primi ceea ce ai cerut. Crezi aceasta? Amin. Ridică mâna şi spune: „O primesc.” Bine, poţi pleca acasă şi să te faci bine. Eu nu o cunosc pe femeie, dar Dumnezeu o cunoaşte.

Dar tu, care stai pe acest pat? Eşti singurul om paralizat din locul acesta, sau care stă pe un pat. Eu sunt un străin faţă de tine, nu te cunosc, dar Dumnezeu te cunoaşte. Umbra morţii este peste tine, ai cancer. Tu vii de departe, din Cincinnati şi te numeşti domnul Hawk. Crede din toată inima. Primeşte-L pe Isus Hristos şi fii vindecat, pentru că dacă zaci acolo, vei muri. Câţi din cei prezenţi Îl credeţi în clipa aceasta? Credeţi din toată inima? Atunci ridicaţi-vă cu toţii. Ridicaţi-vă. Acum, puneţi-vă mâinile peste cineva de lângă voi şi rugaţi-vă aşa cum ştiţi.

Unde este sora Brown? M-a sunat şi mi-a spus că nu-şi poate ridica mâinile. Eu am văzut că ceva nu era în ordine cu sângele ei, avea diabet. Unde este? Da, este aici, cu doamna Dauch. Bine, soră Brown, în seara aceasta vreau să crezi din toată inima. Tu ştii ce este rău cu tine, dar vreau să crezi, pentru că ai ieşit din spital şi ai venit aici ca să ne rugăm pentru tine. Acum mă rog pentru tine. Crede şi vei fi bine. Margie, ai credinţă în Dumnezeu, pentru că el poate vindeca diabetul şi îţi poate vindeca boala aceea de stomac.

Puneţi-vă mâinile unii peste alţii şi rămâneţi pentru un moment aşa. Este aproape ora 11.00 şi mulţi dintre aceşti oameni trebuie să conducă până în Tennessee şi în alte locuri. Ce aţi văzut în seara aceasta? Aţi văzut un om, sau L-aţi văzut pe Isus? Isus Îşi confirmă Cuvântul.

În timp ce ungerea este peste mine, îmi pun mâinile peste aceste batiste. Biblia spune că oamenii au luat batiste şi prosoape care fuseseră atinse de trupul lui Pavel şi le-au pus peste cei bolnavi, iar ei s-au vindecat. Aici sunt oameni care au fost morţi şi au înviat; sunt oameni care au avut accidente, dar sunt vindecaţi. O văd pe doamna Wilson, care până nu demult a avut tuberculoză. Medicii ¡-au mai dat doar câteva ore de viaţă, dar în seara aceasta, ea stă aici pe deplin sănătoasă. Şi nu este doar ea, ci şi ceilalţi din jur: şchiopi, orbi, paralizaţi, din scaune cu rotile, etc., care stau aici ca nişte trofee vii, pentru că Isus Hristos trăieşte şi este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Bărbatul despre care am spus cu câtva timp în urmă şi care a avut epilepsie timp de mulţi ani, a fost odată într-o adunare, iar de atunci nu a mai avut nici o criză. El este unul din zecile de mii care dovedesc că El este Vindecătorul. Amin. El vindecă.

Nu vă tulburaţi, ci priviţi spre Calvar cu o credinţă copilărească. Închideţi ochii şi uitaţi că sunteţi în capela aceasta. Uitaţi că este cineva lângă voi, şi priviţi spre Isus.

Priveşte acum la Isus şi priveşte.

Este scris în Cuvânt, aleluia!

Trebuie să privim şi astfel trăim,

O, priveşte şi trăieşte, fratele meu, trăieşte.

Priveşte acum la Isus şi trăieşte.

Este scris în Cuvânt, aleluia,

Trebuie doar să priveşti, şi astfel trăieşti.

Închideţi-vă ochii pentru oameni; închideţi-¡ pentru lucrurile din jurul vostru şi priviţi prin credinţă la Isus Hristos, Cel care a fost străpuns pentru fărădelegile voastre; prin rănile Lui aţi fost tămăduiţi.

Doamne Isuse, oamenii aceştia se roagă. Ei şi-au pus mâinile unii peste alţii, fiindcă ne dăm seama că stăm în prezenţa lui Isus Hristos cel Viu, în chipul Duhului Sfânt, care ne descoperă tainele inimilor noastre, ne face cunoscute dorinţele noastre şi ne făgăduieşte că ni le va împlini dacă putem crede. Bărbaţii şi femeile şi-au pus mâinile unii peste alţii şi se roagă pentru că suntem cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu; suntem fraţi şi surori cu Isus Hristos.

Satan, te provocăm în Numele Domnului Isus. El este Sabia, El este Cel ce îndepărtează boala şi îndoiala; El este Biruitorul, iar noi te provocăm în Numele lui Isus Hristos să ieşi afară din aceşti oameni! Cuvântul lui Dumnezeu S-a manifestat. El taie împrejur, îndepărtează orice îndoială, ia boala şi dă eliberare totală. Mă rog  ca Duhul Sfânt să vină peste aceşti oameni şi să le dea putere să creadă că prezenţa lui Isus Hristos cel Atotputernic este aici. Îngăduie aceasta, Doamne, fiindcă condamn fiecare boală, fiecare neputinţă şi necredinţa, în Numele lui Isus Hristos. Fie ca Duhul Sfânt să onoreze ceea ce am spus, să pătrundă în fiecare colţ al clădirii şi să elibereze fiecare persoană prin prezenţa Sa sfântă. Ridicaţi-vă mâinile şi lăudaţi-L, fiindcă vă declar vindecaţi în Numele lui Isus. Amin.

– Amin –