Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMPRIVIND LA ISUS

Va urma
22/01/1964, dimineata - Phoenix, AZ

…vom citi din Biblia lui Dumnezeu fiindcă, dacă cuvintele mele vor da greş, ale Lui nu vor greşi niciodată. Astfel, aş vrea să citesc un Cuvânt din Scriptură, din cartea lui Isaia. Am aici câteva versete şi câteva comentarii prin care vreau să trec repede, iar deseară vom avea din nou rugăciune pentru bolnavi.

Aş vrea să profit de privilegiul pe care-l am, ca să le mulţumesc predicatorilor care au cooperat pentru ţinerea acestei adunări. Fratele Shores este un prieten bun şi reprezintă gruparea „Adunarea lui Dumnezeu” din acest oraş. Fratele Outlaw este un alt prieten bun şi vine de la biserica „Numele lui Isus,” fratele Fuller, care este tot un frate scump, reprezintă grupările independente. Dar nu sunt prezenţi doar aceşti trei bărbaţi care reprezintă grupările majoritare, ci avem printre noi şi alţi predicatori cu care am colaborat în trecut. Fraţilor, cred că mulţi dintre enoriaşii voştri, care au fost bolnavi şi în nevoi, au primit ajutor în timpul acesta. Adevărul este că am făcut tot ce am putut şi cred că Duhul Sfânt va confirma aceasta prin prezenţa Sa.

Domnul să vă binecuvânteze pe toţi în timp ce vom citi din Isaia 45.22-23:

„Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.

Pe Mine însumi Mă jur, adevărul iese din gura Mea, şi cuvântul Meu nu va fi luat înapoi: orice genunchi se va pleca înaintea Mea şi orice limbă va jura pe Mine.”

Ştiu că nu am citit prea mult din Scriptură, dar este suficient, pentru că este Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu. Acesta este textul din care voi vorbi în următoarele 20-30 de minute, iar titlul mesajului meu este „Privind la Isus.”

Aceasta este chemarea care ni se face de ani de zile: „Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului!” Eu aş vrea să schimb numai puţin aceste cuvinte şi să spun: „Întoarceţi-vă la Mine, toţi cei ce sunteţi la capătul fiecărui sistem pământesc!” pentru că El  S-a făcut întotdeauna cunoscut real, când s-a ajuns la sfârşitul sistemului omenesc. „Întoarceţi-vă la Mine, toţi cei ce sunteţi la marginile lumii!” sau la „marginile pământului”, la plural, cum spune Biblia.

Unii spun: „Noi auzim de mulţi ani tot „Întoarce-te la Mine! Întoarce-te la Mine!” Este adevărat, însă întrebarea care se pune este: „Ce vezi tu când te întorci?” fiindcă într-adevăr ţi se spune de mult timp: „Întoarce-te la Mine!” Am auzit oameni care zic: „Priveşte aici!” adică: „Fii atent, uită-te aici!” (În Biblia engleză, cuvintele „Întoarceţi-vă la Mine!” se traduc de fapt: „Uitaţi-vă la Mine,” „Priviţi la Mine!”).

Astfel, Dumnezeu spune aici: „Priviţi la Mine!Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.” Şi mă întreb: La ce altceva, mai sigur şi mai puternic, am putea privi într-un timp ca cel în care trăim noi astăzi, dacă nu la Dumnezeu? Dumnezeu este Cuvântul, ceea ce înseamnă că noi privim în Cuvântul lui Dumnezeu pentru un răspuns. De ce privim acolo? Pentru că Biblia are răspunsul la tot ce se petrece astăzi. Ea a avut răspunsul pentru absolut tot ce s-a întâmplat vreodată, pentru că este Cuvântul, adică Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Biblia are răspunsul pentru că ea este descoperirea lui Isus Hristos, făcută cunoscută încă de la facerea lumii. Astfel, El a fost descoperit în profeţi; a fost descoperit în împăraţi şi a fost descoperit în dătătorii Legilor Sale, pentru că aceasta este El: Împărat, Profet, Dătătorul Legii, Dumnezeu, etc.

Acum El spune: „Priveşte la Mine!” iar tu Îi răspunzi: „Păi, am făcut aceasta.” Dar la ce te uiţi? Ce vrei de la El? Care este motivul pentru care Îl cauţi? Adevărul este că vei găsi exact ceea ce cauţi.

Unii oameni vin la o adunare religioasă numai ca să găsească o mulţime mare de oameni cu care să stea. Nu-mi place să spun aceasta, dar din păcate este adevărat. Unii merg la biserică numai ca să-şi arate hainele cu care se îmbracă; alţii merg la biserică pentru că îşi zic: „Aceasta este cea mai mare biserică din oraş!” însă dacă gândiţi aşa, sunteţi greşiţi. Vedeţi? Voi nu căutaţi motivul adevărat pentru care a fost zidită biserica.

Dumnezeu a zis: „Priviţi la Mine!” dar  mulţi oameni merg la adunare numai ca să fie văzuţi de ceilalţi. Şi încă ceva! Îmi pare rău că trebuie să spun aceasta, dar mulţi merg la biserică cu o idee deja formată, aşa că dacă acolo se spun unele lucruri care sunt contrare părerilor lor, se ridică şi pleacă. Pur şi simplu nu pot suporta, pentru că au deja propriile idei cu privire la cum trebuie să fie.

Acesta este motivul pentru care nu a fost înţeles Isus când a venit pe pământ. Dacă s-ar fi uitat numai la Cuvântul lui Dumnezeu, în loc să se ţină de tradiţiile religioase din acele zile, ei ar fi ştiut că El era Fiul lui Dumnezeu, pentru că Biblia vorbea foarte clar despre venirea Lui; iar când a venit, El a fost împlinirea, descoperirea deplină a Cuvântului vestit pentru acel timp. Acest lucru s-a repetat în fiecare generaţie, Mesajul trimis fiind descoperirea deplină a Cuvântului pentru acel timp. Înseamnă că şi această generaţie trebuie să Îl primească pe Isus Hristos conform descoperirii făgăduite în Cuvântul Său pentru acest timp. Şi vă spun ceva: Dacă bisericile nu vor să primească descoperirea Sa, El va găsi pe cineva s-o facă, pentru că Ioan Botezătorul a spus: „…să nu credeţi că puteţi zice în voi înşivă: „Avem ca tată pe Avraam!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Matei 3.9).

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” (Romani 4.20-21).

Dumnezeu a făcut o făgăduinţă pentru această zi şi ea se va împlini la fel de sigur cum s-a împlinit făgăduinţa dată lui Avraam, pentru că noi suntem copiii lui Avraam; şi prin faptul că am murit în Hristos, suntem sămânţa lui Avraam şi moştenitori împreună cu el.

Mulţi oameni vin într-o adunare a Evangheliei Depline sau într-o altă adunare, trag propriile concluzii, apoi aşteaptă ca cineva să spună ceva cu care nu sunt de acord şi astfel să se ridice şi să plece. Ei pur şi simplu nu vor să primească mai mult; nu vor să vadă dacă ceea ce se spune este sau nu Adevărul. Şi ne întrebăm: „De unde vine duhul acesta?” Acesta nu este un duh nou, ci vine din Geneza şi îl găsim prin toată Scriptura.

De multe ori, Pavel vorbea unor grupuri de oameni care îl ascultau cu atenţie cât timp le vorbea despre Lege, dar când începea să le vorbească despre descoperire, despre vedenia cerească, se ridicau împotriva lui, se certau şi voiau  să-l omoare. Dacă ar fi ascultat ce avea de spus, ar fi ştiut că Pavel le descoperea Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu.

Cu câtva timp în urmă, am fost invitat pentru o trezire într-unul din oraşele mari ale Statelor Unite, dar când am ajuns acolo, s-au adunat foarte puţini oameni, poate nu erau mai mulţi decât suntem adunaţi acum aici. Când am văzut aceasta, mi-am zis: „Ei bine, am să dau un mic dejun gratuit.” Astfel, am luat oferta de dragoste ca să plătesc micul dejun pentru credincioşii ecumenici din acel oraş, apoi i-am invitat. Le-am spus că voiam să vorbesc cu ei şi le-am explicat scopul vizitei mele în oraşul lor: că voiam să ajut bisericile şi pe cei bolnavi.

Ei bine, imediat după micul dejun din dimineaţa aceea, după ce doctor Lee Vayle m-a prezentat audienţei, am luat textul: „Eu nu m-am împotrivit vedeniei cereşti.” Dar, după câteva secunde am observat că un predicator s-a uitat la ceas, a făcut semn cu capul spre un alt bărbat, apoi s-au ridicat amândoi şi au plecat. Nici n-am apucat să spun şase sau opt cuvinte şi aproape o treime din cei adunaţi au ieşit afară. Am continuat să vorbesc, dar înainte să treacă cinci minute din predica referitoare la ce a spus Pavel când a zis că el nu s-a împotrivit vedeniei cereşti, pentru că Dumnezeu l-a chemat în această lucrare, cei prezenţi au înţeles unde voiam să ajung, aşa că nu au mai rămas nici măcar o treime să asculte. Atitudinea lor dovedea că nu au nici un pic de respect, dar nu faţă de mine, ci faţă de Numele Domnului Isus Hristos.

Spun aceasta cu smerenie, dar şi în nădejdea că voi fi înţeles. Am găsit mai mult interes şi respect la vrăjitorii africani decât la grupul de predicatori din adunarea aceea. Vrăjitorii aceia au arătat mai mult respect faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi mi-au pus o mulţime de întrebări, aşa că am putut să le vorbesc despre nădejdea mea cu privire la Viaţa veşnică. În schimb predicatorii aceia nu au avut nici un pic de timp pentru aceasta, aşa că în clipa când am spus ceva cu care nu au fost de acord, s-au ridicat şi au plecat. Aşa este. Ei au deja o părere formată, aşa că te ascultă puţin să vadă ce vrei să spui, apoi pleacă fiindcă au auzit tot ce voiau să ştie. Dacă un singur cuvânt spus este contrar cu ceea ce cred ei, nu mai pot sta să asculte restul predicii, aşa că se ridică şi pleacă. Vedeţi? Acesta este motivul pentru care au trecut pe lângă Isus la prima Sa venire, şi din aceeaşi cauză vor trece pe lângă El şi la a doua Sa venire. Aşa s-a întâmplat întotdeauna: au trecut pe lângă El şi nu L-au recunoscut. Când S-a descoperit pe Sine însuşi prin Noe, prin Moise, prin Ilie şi prin toţi ceilalţi profeţi, ei au trecut tot timpul pe lângă El. Nu-i de mirare că Isus le-a zis: „Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care i-au ucis părinţii voştri.” (Luca 11.47). Acesta este adevărul. Aşa s-a întâmplat întotdeauna, iar astăzi este la fel.

Şi totuşi, în mijlocul tuturor acestor lucruri ni s-a poruncit: „Uitaţi-vă la mine, toţi cei ce sunteţi la marginile pământului!”

Uneori eşti judecat după îmbrăcămintea pe care o ai. Astfel, dacă nu eşti îmbrăcat în haine preoţeşti sau aşa ceva, nu te iau în seamă şi nu vor să aibă nici o legătură cu tine. Alteori se uită la educaţia pe care o ai: dacă pronunţi corect cuvintele, dacă foloseşti substantivele şi pronumele corect, dacă ai o ţinută corectă. Sincer să fiu, eu nu ştiu nici măcar care este diferenţa dintre substantiv şi pronume; n-aş putea să vă spun aceasta. Am ştiut când am fost la şcoală, dar am uitat de multă vreme.

Tot ce ştiu este că-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui. Da, aceasta este tot ce ştiu să spun. Nu ştiu nimic despre pronume şi adjective, şi cred că ne adunăm împreună ca să-L cunoaştem pe El şi puterea învierii Sale, nu ca să învăţăm gramatică.

Când privesc la Isus, unii oameni văd doar fondatorul unei biserici, un organizator sau un crez pentru o biserică. Ei cred că El este doar un crez nou adăugat la o doctrină veche. Mulţi oameni se uită şi Îl văd în felul acesta.

Unii se uită şi Îl văd ca pe un mit, ca pe Moş Crăciun. Alţii Îl văd ca pe un eveniment istoric care a avut loc cu mulţi ani în urmă. Unii Îl privesc şi Îl văd ca pe un bebeluş născut într-un grajd, dar întrebarea care se pune este: ce vezi tu când te uiţi la El? Vezi cumva a doua persoană a trinităţii, sau vezi o trinitate într-o persoană? Tu Îl vezi numai în felul în care Îl priveşti prin Cuvânt. Acesta este singurul fel pe care Îl ştii, pentru că El este Cuvântul. Şi El Se va descoperi pe Sine însuşi, dar depinde ce anume cauţi tu.

Dacă te uiţi la El numai ca să te cerţi, priveşti greşit, pentru că El nu S-a certat. Natura Lui nu este să se certe. Ţineţi minte deci, că Îl veţi vedea în felul în care Îl veţi privi şi-L veţi recunoaşte prin Cuvânt. Dar nu Îl veţi putea vedea decât dacă vi se deschid ochii cu privire la El. Este posibil ca doi oameni să se uite la acelaşi Cuvânt din Scriptură şi să aibă totuşi păreri diferite; însă unul trebuie să aibă dreptate, pe când celălalt este greşit.

Uneori în jurul nostru se întâmplă lucruri pe care nu le înţelegem, iar unii spun că văd anumite lucruri, pe când alţii nu pot vedea nimic.

Priviţi atunci demult, când Elisei se afla la Dotan şi cetatea a fost înconjurată de oştirea siriană. Ghehazi, servitorul lui Elisei, care locuia cu el, îi gătea, îi spăla hainele, îi turna apă pe mâini, îl asculta cum învăţa şi predica, s-a trezit în dimineaţa aceea, iar când a privit în jur a văzut că cetatea era înconjurată de oştirea siriană, aşa că a alergat repede la Elisei şi i-a zis: „Ah! domnul meu, cum vom face?” (2Împăraţi 6.15).

Dar când s-a ridicat Elisei şi a privit, a văzut ceva ce Ghehazi nu vedea, de aceea s-a rugat: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.” Vedeţi? Ochii lui Ghehazi erau larg deschişi şi totuşi Elisei s-a rugat şi a zis: „Doamne, deschide-i ochii să vadă.”  Şi când ochii lui au fost deschişi duhovniceşte, a putut vedea că tot muntele era plin de care de foc şi îngeri care veniseră să apere profetul. Vedeţi, când ochii lui au fost deschişi a văzut ce nu văzuse înainte.

Oamenii se uită la Cuvânt literal, şi aşa trebuie să se uite, dar El este literal şi spiritual, iar Duhul Îl face viu împlinind făgăduinţele cuprinse în El. Altfel spus, Cuvântul este o Sămânţă, iar Duhul aduce această Sămânţă la Viaţă, o face vie. El Îl udă asemenea ploii care cade peste sămânţa naturală îngropată în pământ şi Îl aduce la Viaţă; iar dacă te uiţi la Isus şi Îl vezi ca fiind Cuvântul făgăduit pentru acest ceas, ţi se va descoperi negreşit, aşa că vei putea vedea că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, acelaşi Hristos.

  Încă din Geneza, Dumnezeu a hotărât câte o părticică din Cuvânt pentru fiecare generaţie, iar pentru aceasta a trimis întotdeauna pe cineva să-L aducă. De obicei, oamenii religioşi se încurcă atât de mult în tradiţii şi obiceiuri, încât nu pot vedea Cuvântul manifestat în mijlocul lor. Aşa  s-a întâmplat şi în zilele lui Isus. Dumnezeu a trimis un profet, pentru că Cuvântul vine la profet, iar el Îl descoperă, Îl arată. Dar ce se întâmplă întotdeauna? Religioşii îl omoară cu pietre, îl alungă, îl batjocoresc,  iar după un timp de la moartea sa, îi zidesc un mormânt măreţ şi spun că a fost un bărbat important. Vedeţi? Ei trăiesc tot timpul în umbra a ceea ce a fost El atunci, dar refuză să primească Cuvântul prezent.

Aşa este omul: vorbeşte tot timpul despre măreţia lui Dumnezeu, despre ce a făcut în trecut şi ce va face în viitor, dar nu poate vedea lucrurile pe care le face chiar acum. Înţelegeţi? El Îl priveşte tot timpul în istorie, în profeţie, dar uită că este Acelaşi şi astăzi, nu numai atunci. Aceasta se petrece în mintea omului.

Să-i privim pe ucenici. Era în dimineaţa de Paşti. Ce dimineaţă minunată! Isus era înviat din morţi şi se plimba printre flori, iar doi dintre ucenicii Săi, Cleopa şi prietenul său, porniseră spre Emaus. Cei doi erau cu inimile frânte şi vorbeau despre cele întâmplate de curând, când de undeva dintre arbuşti a ieşit un Bărbat care a mers cu ei tot drumul şi le-a vorbit despre Hristos. Când au ajuns în Emaus, El s-a făcut că merge mai departe, dar ei au insistat să rămână în noaptea aceea acolo. Când au cinat, El a făcut ceva ce făcuse şi înainte de a fi crucificat, aşa că în clipa aceea şi-au dat seama cine era. Vedeţi? Deşi călătoriseră toată ziua împreună cu El, ei nu L-au recunoscut cine era.

Este posibil ca şi astăzi, să fie oameni buni şi renumiţi care umblă cu Isus şi citesc acest Cuvânt, şi cu toate acestea nu recunosc că acesta este ceasul în care trebuie să se împlinească anumite lucruri din Biblie. Este scris şi ca atare trebuie să se împlinească tot ce a fost spus, pentru că aşa a promis Dumnezeu. Da, ochii noştri trebuie să fie deschişi ca să vadă Cuvântul.

Fariseii din zilele acelea aveau Cuvântul foarte clar explicat cu privire la venirea lui Mesia. Ei credeau că au dreptate, dar El Se născuse şi umbla prin mijlocul lor, fără să Îl cunoască, aşa că Îl condamnau şi nu erau de acord cu El, deşi Domnul le-a zis clar: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Cercetaţi Scripturile!

Ei I-au zis: „Noi suntem ucenicii lui Moise!” dar Domnul le-a răspuns: „Dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.” (Ioan 5.46-47).

Moise a scris despre El şi a spus: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronom 18.15). Vedeţi, dacă ar fi ştiut ce a scris Moise, L-ar fi recunoscut şi pe El. Adevărul este că ei se gândeau că ştiu ce a scris Moise,  dar s-a dovedit că nu ştiau, pentru că nu L-au recunoscut pe Mesia, ci au trecut pe lângă El. Înţelegeţi? Ei au fost pur şi simplu orbiţi de felul cum a venit El.

Astfel, a fost suficient să spună doar câteva cuvinte şi ştiţi ce au făcut ei? Au sărit în sus şi au strigat: „Omul acesta este de la diavolul şi vrea să ne înveţe pe noi? De la ce şcoală vine? N-am auzit nimic despre El! Ce carte de vizită ne prezintă?” Şi s-au poticnit în El. Ei n-au văzut că Dumnezeul care a făgăduit Cuvântul, Îl şi confirma înaintea lor prin acel Bărbat, Isus Hristos, care era Lumina acelui ceas. El era Lumina arătată oamenilor ca să păşească în ea. Numai Cuvântul lui Dumnezeu face Lumină şi strălucire; Cuvântul lui Dumnezeu face pământul şi aerul. Totul este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat, tot ce este realitate.

Şi El a spus: „Să ştiţi, dar, că Eu sunt Dumnezeu şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc, şi nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.” (Deuteronom 32.39), iar unii au privit la aceasta şi au trăit pentru El. Haideţi să luăm câteva exemple.

Isaia era un profet tânăr, iar eu am vorbit despre el când am fost la ultima întâlnire a oamenilor de afaceri, ţinută la Phoenix. Atunci am spus că Isaia se încredea în împăratul Ozia şi îl admira pentru că era un împărat bun, dar într-o zi Ozia a păcătuit prin faptul că a intrat în Templu să aducă tămâie Domnului. Preoţii i s-au împotrivit şi i-au spus că nu are voie să facă acel lucru, dar el s-a mâniat, iar în clipa aceea a fost lovit de Domnul cu lepră. Isaia s-a dus în Templu, s-a rugat şi a mărturisit că este un păcătos. El a văzut o vedenie cu serafimii care  stăteau în prezenţa Domnului. Cu două aripi îşi acopereau feţele sfinte, cu două aripi îşi acopereau picioarele şi cu două aripi zburau, strigând tot timpul:  „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!” Apoi, când a primit viziunea cu privire la Isus Hristos, nu a văzut nimic altceva decât un om obişnuit. Vedeţi, El nu a văzut un filozof, ci un Om obişnuit.

Un sondaj recent a arătat că în jur de 68% sau 86% dintre protestanţi îşi neagă credinţa. Ei neagă naşterea din fecioară a lui Isus Hristos. Vă daţi seama? Aceasta o fac predicatorii noştri protestanţi. Pur şi simplu nu cred că a fost o naştere din fecioară, dar Isaia nu a văzut aşa ceva, ci a spus clar că fecioara va naşte.

Unii din cei ce au trăit în zilele când a venit El, au spus: „A fost un Om bun!” iar astăzi îi auzi spunând la fel şi pe cei din denominaţiuni: „El a fost un Om bun. Cuvintele Lui sunt fără greşeală, dar nu mai pot fi luate în considerare şi crezute astăzi!”

Prieteni, orice crez care este stabilit în afara Cuvântului lui Dumnezeu trebuie lăsat în pace, pentru că Isus a spus: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35). Astfel, cuvintele oricărui om vor trece, dar Cuvântul Lui este adevărul şi nu va trece niciodată.

Orice crez sau ceva care nu se bazează pe tot Cuvântul lui Dumnezeu, va trece. De altfel, Isus a spus că „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4). Nu doar cu un cuvânt de aici şi cu altul de dincolo, „ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Deci, omul trebuie să ia fiecare Cuvânt din Biblie! Nu trebuie să faceţi nimic altceva decât să Îl citiţi, să Îl credeţi şi să faceţi ce spune El, fiindcă atunci Dumnezeu Îl va onora.

Ce a văzut Isaia în vedenia sa? Că Fiul care ni S-a născut, va fi numit: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” Aceasta a văzut el.

Aş putea lua un alt mare profet care a avut şansa să Îl vadă. Este vorba de Daniel Ce a văzut el? În Daniel 2.34-35 scrie: „Tu te uitai la el, şi s-a dezlipit o piatră fără ajutorul vreunei mâini, a izbit picioarele de fier şi de lut ale chipului şi le-a făcut bucăţi.

Atunci fierul, lutul, arama, argintul şi aurul s-au sfărâmat împreună şi s-au făcut ca pleava din arie vara; le-a luat vântul, şi nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra care sfărâmase chipul s-a făcut un munte mare şi a umplut tot pământul.” Acestea sunt cuvintele pe care le-a spus Daniel despre El. Înseamnă că într-o zi, El va domni peste toată lumea. Oamenii de astăzi se luptă pentru un conducător al lumii. Fiecare naţiune vrea să-şi impună limba ei, politica ei, planurile ei şi fiecare denominaţiune vrea ca gruparea ei să le domine pe celelalte grupări. Dar într-o zi va veni Unul şi Acela este Isus Hristos, Stăpânul Universului, Dumnezeu însuşi, nu cineva mai prejos sau un al doilea.

Într-o zi, Nebucadneţar a făcut un lucru rău: a aruncat trei evrei credincioşi într-un cuptor încins, dar când s-a uitat înăuntru, a văzut că acolo erau patru oameni. Ce ai văzut tu când ai privit în cuptorul lui Nebucadneţar, fiindcă împăratul a spus: „Ei bine, eu văd patru oameni umblând slobozi în mijlocul focului şi nevătămaţi; şi chipul celui de al patrulea seamănă cu al unui fiu de dumnezei!”? (Daniel 3.25). Vedeţi? Acela arăta ca Fiul lui Dumnezeu.

Aceasta a văzut el când a privit în cuptorul în care voise să-i ucidă pe cei trei tineri credincioşi. Acolo era Unul care arăta ca Fiul lui Dumnezeu.

Dar şi Ezechiel L-a văzut într-o zi şi a spus: „Eu L-am văzut ca o roată în mijlocul altei roţi care se învârtea în aer.” Aşa arăta El pentru Ezechiel.

Ioan Botezătorul a fost cel mai mare dintre profeţi; el a fost cel care L-a prezentat pe Isus. V-aţi întrebat vreodată de ce a spus Domnul Isus că Ioan a fost cel mai mare om care s-a născut? Toţi ceilalţi au vorbit despre El, pentru că Cuvântul Domnului vine la proroci, dar ei au primit Cuvântul prin vedenii, pe când în cazul lui Ioan, Cuvântul a venit la El vizibil, în trup ce carne. Înţelegeţi? Isus a fost Cuvântul şi este Cuvântul. El a fost întotdeauna Cuvântul, iar când a fost pe pământ, toată plinătatea dumnezeirii a locuit printre noi în acel trup de carne. Când Isus a venit la Ioan în apă, a venit la proroc. Cuvântul făcut trup a trebuit să vină la proroc. Oriunde ar fi Cuvântul, El trebuie să vină la profet, pentru că profetul este cel care-L aduce la popor, iar atunci Ioan era profetul zilei.

Când a venit la Ioan, El a păşit în apă şi a zis: „Vreau să fiu botezat,” dar Ioan I-a răspuns: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (Matei 3.14-15). V-aţi întrebat vreodată de ce a spus Isus aceste cuvinte? Şi de ce I-a răspuns Ioan aşa. De ce?

Acolo era profetul şi Cuvântul. Cuvântul a venit la profet şi ei trebuiau să împlinească tot ce trebuia împlinit. Înţelegeţi? Dar cum a ştiut Ioan că El era Cel aşteptat? Pentru că i s-a dat un semn şi a primit o vedenie. Astfel, Ioan a mărturisit: „Eu nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă mi-a zis: „Acela peste care vei vedea Duhul coborându-Se şi oprindu-Se este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.” (Ioan 1.33).

Un alt profet despre care vorbeşte Biblia este Noe. El a privit şi a văzut judecata lui Dumnezeu care urma să fie turnată peste o generaţie care a negat Cuvântul. Fiindcă era profet, Dumnezeu i-a arătat cum să construiască arca şi l-a învăţat şi cum să procedeze. Cum altfel credeţi că ar fi putut s-o construiască dacă nu ar fi avut vedenia care era Cuvântul lui Dumnezeu? El a văzut mânia lui Dumnezeu şi s-a pregătit.

Întotdeauna, înainte de orice judecată, este un timp de pregătire în care Dumnezeu trimite Cuvântul Său.

În tot timpul cât a construit Cuvântul lui Dumnezeu, batjocoritorii au râs de el, dar Noe era sigur că vedenia pe care o primise era adevărată, şi astfel a mers înainte prin credinţă. El a privit înainte şi a văzut că dreptatea lui Dumnezeu cerea judecarea acelei lumi păcătoase, aşa că a construit o arcă pentru salvarea familiei sale. Când a privit, Noe a văzut cum se apropie nimicirea hotărâtă de Dumnezeu şi a pregătit o cale de scăpare pentru oameni.

Acelaşi lucru l-a făcut şi Ioan Botezătorul: a pregătit o cale de scăpare. Dar Duhul Sfânt face şi astăzi aceasta, pregătind un popor pentru venirea lui Isus Hristos. Da, El face o zidire: Trupul duhovnicesc al lui Isus Hristos. Cum intrăm noi în acest trup? Nu printr-un crez, nici printr-o denominaţiune sau strângere de mână, ci prin botezul Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. Noi suntem botezaţi în această zidire care va rezista judecăţii divine pentru că a fost deja judecată: „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi, aşa că nu vă va nimici nicio urgie.” (Exod 12.13). Da.

Un alt profet la care mă voi opri este Moise. Într-o zi, el s-a uitat şi a văzut Stâlpul de Foc, ceea ce i-a atras atenţia. Acest mare teolog a fugit cu toată pregătirea teologică şi înţelegerea pe care o avea cu privire la Cuvântul care îi fusese spus de mama sa şi conform căruia el era eliberatorul care trebuia să scoată copiii lui Israel din robie. Deşi mama sa îi spusese clar ce şi cum să facă şi i-a explicat de ce l-a ridicat Dumnezeu, Moise a eşuat în clipa când a încercat să facă acel lucru în felul lui. Toată cunoştinţa şi înţelepciunea lui erau bune, însă acelea erau doar partea mecanică; şi nu mecanica pune în mişcare automobilul, ci dinamica o face.

Nu mecanica pune biserica în mişcare, ci Dinamica, Duhul Sfânt care intră în acest Cuvânt şi Îl face viu. Vedeţi? Aprinderea nu este produsă de seminarul care te învaţă toată teologia şi interpretarea greacă a cuvintelor, ci de dinamica Duhului Sfânt. El aduce la împlinire Cuvântul făgăduit pentru acest ceas şi face ca biserica să trăiască întocmai conform Lui. Dinamica, nu mecanica. Dar este nevoie de amândouă şi de mecanică şi de dinamică; şi de Cuvânt şi de Duh, pentru că numai împreună dau Viaţă.

  Priviţi ce a făgăduit Dumnezeu pentru ceasul acesta! Voi trebuie să priviţi la El, pentru că El este Cuvântul. Şi singurul mod în care vă puteţi uita la Cuvânt este să vă uitaţi la El. Uitaţi-vă la El! El este Cuvântul făgăduit care trebuie să se împlinească în ceasul acesta. Astăzi nu se poate împlini Cuvântul făgăduit pentru zilele lui Noe, pentru zilele lui Moise şi aşa mai departe; acelea au fost doar o umbră pentru astăzi. Aceasta este ziua despre care a vorbit Dumnezeu şi a promis că se vor întâmpla lucrurile pe care le trăim şi ne bucurăm de ele; aceste lucruri pe care le vedem şi de care lumea râde, această putere a Duhului Sfânt care poate schimba inima unui păcătos, poate lua un membru căldicel şi să-i dea o mărturie care să pună întreaga biserică pe Foc. Aceasta este Dinamica, cea care intră în Cuvânt şi Îl face viu.

Aşa cum am spus adesea, după părerea mea sunt două categorii de oameni: primii sunt fundamentaliştii. Ei ştiu din Cuvânt care este poziţia lor în Hristos, dar nu au credinţă şi nu au primit Duhul Sfânt. Categoria a doua sunt penticostalii. Mulţi dintre ei au primit Duhul Sfânt, dar nu ştiu cine sunt. Astfel, penticostalii sunt ca un om care are bani în bancă, dar nu ştie cum să scrie un CEC, în timp ce ceilalţi sunt ca omul care ştie să scrie un CEC, dar nu are bani în bancă. Dacă ai putea să pui aceste două categorii împreună, dacă ai putea să-i faci pe penticostali să îşi dea seama cine sunt şi să-i aduci înapoi la Cuvântul viu şi desăvârşit al lui Dumnezeu însoţit de botezul Duhului Sfânt, lumea ar fi aprinsă de o nouă trezire de cincizecime. Acesta este adevărul, frate şi soră.

Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului! Căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu altul.” (Isaia 45.22).

Oh, noi putem înţelege comunismul şi orice altceva, dar mă întreb dacă putem înţelege partea din Cuvânt hotărâtă de Dumnezeu pentru această zi. Putem face aceasta?

Să revenim la Moise. El avea toată partea mecanică, dar într-o zi a auzit pe Cineva care îi vorbea cu voce omenească, dintr-un rug care nu se mistuia sau dintr-un Stâlp de Foc, şi i-a zis: „Am văzut asuprirea poporului Meu, care este în Egipt, şi am auzit strigătele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; căci îi cunosc durerile…

… Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi.” (Exod 3.7,14).

Cât de diferit a fost Moise după această întâlnire! El poseda mecanica, dar era nevoie să primească Dinamica: „Eu voi fi negreşit cu tine.” Aceasta era tot ce-i trebuia ca să plece în Egipt. Vedeţi? El a privit şi a văzut Ceva în acel rug aprins.

Mai târziu, după ieşirea din Egipt, vedem că copiii lui Israel au privit şi au văzut un şarpe de aramă care fusese înălţat pentru vindecarea bolilor lor. Ei păcătuiseră şi ca să poată primi izbăvirea, trebuiau să privească spre acel şarpe de aramă. În acest şarpe de aramă ei vedeau judecata pe care Dumnezeu urma s-o pună peste Isus Hristos, care urma să moară pentru noi păcătoşii nevrednici şi vinovaţi. Aceasta au văzut Moise şi poporul Israel.

Odată, când erau în necaz pe mare, ucenicii au privit la El. Ştiţi ce au văzut? Ajutorul care le venea prin El.

Marta a avut într-o zi un deces în familie: singurul ei frate, Lazăr, a murit. Ştiţi ce a văzut această femeie când s-a uitat la Isus? Învierea şi Viaţa. Se părea că El le ignorase chemarea disperată, pentru că fusese plecat când fratele ei a murit, dar când a ştiut că Lazăr era mort şi îngropat de patru zile şi începea să miroasă, S-a întors la ei.

Marta ştia că este ceva deosebit în legătură cu El, fiindcă citise în Biblie şi credea că El era Fiul lui Dumnezeu, Emanuel, Dumnezeu manifestat printre noi. Ea ştia că El era Trimisul lui Dumnezeu şi se gândea că dacă Elisei, care era doar o parte a Cuvântului pentru acel ceas, a putut să învie acel copil, Hristos, care era plinătatea Cuvântului, avea putere absolută să-l ridice pe fratele ei din morţi. Astfel, în ceasul acela întunecos, când era îndoliată pentru că moartea lovise în casa ei, ea L-a găsit pe Cel ce era învierea şi Viaţa. Marta nu s-a dus la El să-L critice, nici ca să-L întrebe de ce nu a venit când L-au chemat, sau altceva de felul acesta.

Frate şi soră, ar trebui să nu puneţi niciodată Cuvântul lui Dumnezeu sub semnul întrebării, pentru că aceasta a adus întreaga rasă umană în necaz, atunci când Eva s-a întrebat dacă Dumnezeu Se ţine sau nu de Cuvânt. Fraţilor, în seara aceasta vă spun cu toată sinceritatea că a venit timpul când trebuie să credem fiecare Cuvânt pe care L-a scris Dumnezeu. Fiecare părticică din El este Adevărul, pentru că „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

Deci, Marta a găsit Învierea şi Viaţa şi acelaşi lucru   s-a întâmplat cu Iair, fruntaşul sinagogii, credinciosul secret, când L-a întâlnit pe Isus. El a găsit învierea şi Viaţa.

Într-o zi, mulţimea flămândă a privit spre El şi a primit pâine, un simbol spre flămânzii duhovniceşti de astăzi care găsesc Pâinea Vieţii, nu un crez oarecare. Când Îl găseşti pe Hristos, Pâinea Vieţii, tu nu găseşti un fondator sau un reformator, ci găseşti Viaţa.

Ce a găsit tâlharul care era pe moarte, când a privit la El în ceasul necazului? Iertarea! La cine altcineva ar fi putut să privească? Guvernul Roman nu l-a iertat şi nici preoţii sau altcineva, dar când a privit la Isus, el a găsit pe Cineva care l-a iertat şi l-a primit.

Frate şi soră, dacă atârni cumva în cumpăra condamnării, la fel ca acel tâlhar, şi ai muri în noaptea aceasta ca un membru căldicel al bisericii, ca un penticostal căldicel sau altceva de felul acesta, cred că ştii unde ai merge. Priveşte la Cel care te poate elibera în seara aceasta! Priveşte la El, dacă în seara aceasta eşti numai un membru formal al bisericii şi nu ştii ce înseamnă să ai în inimă învierea lui Hristos. El este Dumnezeu! El singur. Iar dacă vei veni la El, vei găsi iertarea pe care a găsit-o şi acel sărman tâlhar păcătos care atârna pe cruce.

Ce au găsit bolnavii când au privit la El? Pe Vindecătorul bolilor lor. Şi bolnavii din seara aceasta pot privi la El şi cu siguranţă Îl vor găsi pe Acelaşi Vindecător. Ei au găsit în El ceea ce simboliza şarpele de aramă, iar dacă acel simbol a adus vindecarea tuturor celor ce au privit spre el, cu cât mai mult o va face Realitatea? Orbii s-au uitat la El şi au fost vindecaţi, iar Biblia spune că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).

Poetul a privit o singură dată spre El şi a primit ceea ce căuta. Astfel, orbul Fanny Crosby a privit spre El şi a spus:

În toată valea mea de linişte,

Chiar mai mult decât viaţa însăşi

Pe cine am eu lângă mine, pe pământ

Sau pe cine am în ceruri, decât pe Tine?

Într-o zi când nu putea să-şi vândă cântecele şi se întreba ce să facă, Eddie Perronet s-a dus în camera de lucru, iar atunci a venit peste el inspiraţia Duhului Sfânt, aşa că a luat repede tocul şi a scris acest cântec, pentru că s-a uitat şi L-a văzut în puterea Sa:

Toţi să mărească Numele lui Isus;

Îngerii să-I cadă la picioare.

Aduceţi coroana împărătească

Şi încoronaţi-L ca Domn al tuturor.

Aceasta a văzut el în Isus. O, Doamne!

Petru, un pescar analfabet, discuta cu fratele său, Andrei, care mergea la adunările lui Ioan Botezătorul, despre cum trebuia să fie Mesia. Tatăl lor îi spusese: „Chiar înainte de venirea lui Mesia se vor ridica mulţi fanatici, dar tu Îl vei recunoaşte pentru că El va fi un Profet. Domnul a spus că El va fi un Profet, iar noi îi credem pe profeţii noştri.”

După multă muncă de lămurire, Andrei a reuşit să-l convingă pe Petru să-l însoţească la o adunare pe care urma s-o ţină Isus, într-una din dimineţi. El s-a dus acolo să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, dar ştiţi ce s-a întâmplat când a ajuns în prezenţa lui Isus Hristos? Isus l-a privit şi i-a zis: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.(Ioan 1.42). Aceasta a fost suficient pentru Petru, care a ştiut imediat că Cuvântul lui Dumnezeu se împlinise.

Natanael, care era un credincios adevărat al Vechiului Testament şi aştepta nu nerăbdare venirea lui Mesia, a fost adus într-o zi de prietenul său Filip, în prezenţa lui Isus, care stătea pe o platformă, pe o cutie sau ceva de felul acesta şi se ruga pentru bolnavi. Când a intrat şi Natanael în rândul de rugăciune, sau ce era, şi a privit spre Isus, a auzit o Voce care i-a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.

De unde mă cunoşti?” L-a întrebat Natanael surprins.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” (Ioan 1.47-48).

Ce a mărturisit Natanael că a văzut? Ce a spus despre Isus? „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!” (v. 49). Aceasta este ceea ce a văzut el, când a privit Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu pentru acea zi. De patru sute de ani nu mai avuseseră nici un profet, dar când a văzut că Isus îi cunoştea gândurile inimii şi toate acele lucruri, a ştiut cu nu putea fi decât Mesia cel aşteptat. El nu venise încă, deşi era făgăduit, aşa că toţi ştiau că timpul era aproape.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru noi astăzi, fiindcă ştim că Isus a făgăduit aceste lucruri. El a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.28,30), iar noi le vedem împlinindu-se întocmai.

Ce vezi când te uiţi la El? Vezi telepatie, ceva mistic sau ce crezi tu? Crezi ca religioşii din zilele acelea? Ce au spus fariseii când s-au uitat la El? „Omul acesta are drac!” Doi oameni se uitau la aceeaşi Persoană, dar unul a văzut că El era Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul făgăduit şi legitimat pentru acel ceas, în timp ce celălalt a spus că este un drac. Tu ce vezi? Ce crezi când vezi că puterea Duhului Sfânt vine peste audienţă şi împlineşte făgăduinţa pe care a dat-o El cu privire la aceste zile din urmă? Ce vezi când Îl priveşti? Dacă vezi Cuvântul lui Dumnezeu legitimat, înseamnă că eşti călăuzit de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Da, domnule!

Natanael a văzut Cuvântul făgăduit pentru care a trăit, făcut trup. A văzut împlinirea Cuvântului pe care îl spusese Moise.

Într-o zi, Isus stătea lângă o fântână, iar o femeie din cetate a venit să ia apă. El era respins de cei mai mulţi oameni, iar fariseii şi saducheii Îl numeau drac şi ziceau: „Face aceste lucruri prin ghicitorie şi este purtat de un duh rău sau este nebun.” Nu avea nici un loc în care să meargă şi era renegat de toţi. Dar ce s-a întâmplat? Într-o zi, El a trecut prin cetatea Sihar din Samaria şi S-a oprit să Se odihnească lângă o fântână, în timp ce ucenicii Săi erau plecaţi în cetate. Curând a venit o femeie din cetate să ia apă, și în timp ce era preocupată să scoată apa, a auzit o Voce care îi zicea: „Dă-Mi să beau puţină apă, femeie!” Ce a văzut când s-a întors şi a privit spre El? La început nu înţelegea ce se petrece, aşa că L-a luat la întrebări şi I-a zis:

Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană? Nu se cuvine ca voi, iudeii, să cereţi aşa ceva de la un samaritean.”

El i-a zis însă: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.”

Amintiţi-vă că înlăuntrul acelei femei era o lumină mică, o sămânţă care fusese hotărâtă pentru Viaţă încă înainte de întemeierea lumii. Ea era sătulă de toate teologiile  şi lucrurile care i se spuseseră şi era în aşteptare, fiindcă ştia că trebuie să vină Mesia. La un moment dat, El i-a zis:

Du-tede cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.

N-am bărbat,” I-a răspuns femeia. Atunci Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Când a auzit aceste cuvinte, sămânţa a încolţit şi a venit la Viaţă. De ce? Pentru că a văzut semnul lui Mesia într-un Bărbat; a văzut manifestarea Cuvântului făgăduit. Şi ce a zis? „Doamne, văd că eşti proroc. Noi nu am mai avut nici un proroc de sute de ani, dar ştiu că „are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (Ioan 4.1-25). Vedeţi? Ce a văzut femeia? Manifestarea semnului făgăduit pentru acea zi.

El a făgăduit şi pentru această zi că Duhul Sfânt, puterea învierii Sale, va veni peste Biserica Sa credincioasă, care va fi urmată de semne şi minuni: „…cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu…

Ce căutaţi voi când priviţi la El? Duminică dimineaţa când mergeţi la biserică, priviţi cumva după o orgă minunată, după un predicator bine îmbrăcat, după un cor cu robe sau după o mulţime de femei fardate? Ce căutaţi când mergeţi în aceste biserici? Voi aparţineţi aici sau dincolo, dar ce căutaţi de fapt? Cam aceasta este ceea ce vedeţi acolo, aşa că nu-i de mirare că atunci când cineva vă aduce Evanghelia simplă şi vedeţi cum vine Duhul Sfânt şi Se manifestă în mijlocul unui grup de oameni de modă veche, vi se pare total străin şi vă este greu să credeţi.

Aşa cum am spus aseară când am vorbit despre Iosif, lui i-a fost foarte greu să creadă că Maria era însărcinată de la Duhul Sfânt. „Cum era posibil aşa ceva? Cum adică a fost vizitată de îngerul Gavril?” Era ceva foarte neobişnuit, imposibil chiar. Aşa ceva nu se mai întâmplase niciodată. Pentru mintea omenească, Dumnezeu face lucruri imposibil de înţeles, dar pentru cei credincioşi, El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, toate lucrurile fiind posibile. De fapt, chiar lucrurile imposibile şi neînţelese Îl fac Dumnezeu. Pentru lume tot ce face El este de neînţeles, dar cei credincioşi înţeleg. Da, domnilor.

Femeia aceea păcătoasă a privit la El şi a văzut semnul lui Mesia, L-a văzut pe Dumnezeu arătat în trup; în timp ce mulţi alţii L-au privit şi nu au văzut nimic.

Ce au văzut necredincioşii din zilele lui Noe? Un fanatic neîndemânatec care meşterea la ceva ce se numea „arcă.” Aceasta este tot ce au văzut ei, dar arca aceea era construită după modelul primit în vedenia pe care i-a dat-o Dumnezeul cel Atotputernic. Arca pe care o construia era în totul conform mesajului pe care îl predica, dovedind astfel că este corect şi că aştepta împlinirea făgăduinţei Lui. Da, Noe a trăit ceea ce a predicat.

Acelaşi lucru ar trebui să-l facem şi noi astăzi. De aceea, nici un om nu are dreptul să predice până când nu este umplut cu Duhul Sfânt. Acesta este adevărul. Teologii, matematicienii şi alţii, pot să vă explice lucrurile în aşa fel încât să vă îndepărteze de Cuvânt, dar dacă un om se duce vreodată în pustiu, în locul sfânt şi Îl întâlneşte pe Dumnezeu, aşa cum L-a întâlnit Moise, nu mai poate fi clătinat de nimeni. De ce? Pentru că ştie pe ce stă. El a fost acolo şi nimeni nu-i poate spune altceva, pentru că ştie ce a văzut. Înţelegeţi? Acesta este motivul pentru care Isus le-a poruncit ucenicilor Săi „să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui”, pentru că, zicea El „voi veţi primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria şi până la marginile pământului.” (Fapte 1.4,8). Aceasta au văzut ei. Da, domnilor.

Oamenii din zilele lui Noe nu au văzut nimic, aşa că ce au făcut? Au ignorat Cuvântul lui Dumnezeu, aducând astfel judecata Lui asupra lor. Corect.

Am să vă spun ceva ce zice fratele Jack Moore. Nu o fac ca să-l citez, ci pentru că se potriveşte cu ceea ce am spus mai sus: „Dacă Dumnezeu nu arde America şi nu o scufundă, trebuie să ridice Sodoma şi Gomora şi să le ceară scuze pentru că le-a ars.” Acesta este adevărul. Dar Dumnezeu este drept şi Cuvântul Său este urmat de o răsplată dreaptă, de aceea El va judeca lumea pentru faptele făcute împotriva Cuvântului Său de astăzi. Şi vă spun ceva: nu contează câte adunări şi întruniri religioase avem; totul este degeaba, nu ajută la nimic.

Acum este un timp la fel de religios ca în zilele când a venit Isus pe pământ. Oh, totul era înghiţit de religie şi tradiţii, dar era total greşit. Aşa a fost şi în zilele lui Amos, profetul acela micuţ şi chel. Noi nu ştim de unde venea, dar ochii lui mici s-au îngustat când a ajuns în deal şi a privit în vale, spre Samaria, care era un mare oraş turistic, ca şi Phoenix. Acesta este motivul pentru care era vizitat de oameni din toată lumea care veneau să-i admire frumuseţea. Oh, totul mergea bine! Aveau cluburi de noapte şi era plin de veselie, „un loc unde trăieşti cu adevărat,” cum spuneau ei. Când acest fermier scund a fost atins de Duhul Sfânt, a coborât imediat acolo. El nu avea pe nimeni să-i meargă înainte ca să-i pregătească întâlnirile, nu avea nici un asociat şi nu aparţinea de nici o denominaţiune sau ceva de felul acesta, ca să-l susţină, dar când a ajuns în deal şi a privit spre oraş, a văzut ceva ce nimeni altcineva nu a văzut. Toţi vedeau veselia şi frumuseţea acelui oraş, dar Amos a văzut judecata lui Dumnezeu, care urma să vină, aşa că a profeţit împotriva lor. Toţi l-au numit nebun, dar după unsprezece ani, totul s-a întâmplat întocmai cum a spus el.

Oare poţi să te uiţi la biserica de astăzi, la felul cum arată ea şi cum se poartă membrii ei şi să vesteşti binecuvântări pentru viitor? Eu văd numai şi numai judecată! Dumnezeul cel drept cere judecată din pricina nesocotirii Cuvântului Său. El este drept, pentru că a venit şi L-a legitimat înaintea noastră, dovedind că este Adevărul absolut. Şi pentru că este drept, El nu poate să-Şi schimbe Planul în nici o epocă. Sigur că nu! El nu S-a schimbat niciodată, ci este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Cuvântul Lui este Acelaşi şi El este Acelaşi. Dumnezeu este plin de îndurare când cineva este gata să se pocăiască, dar dacă nu vrea s-o facă, va urma judecata.

Când Faraon s-a uitat la Moise, a văzut un aşa numit profet fanatic care pretindea că va elibera poporul Israel din robie, dar israeliţii s-au uitat şi au văzut mâna lui Dumnezeu peste profetul Său. Da, domnilor.

Tânărul bogat s-a uitat la El şi a văzut că avea putere, dar organizaţia lui era prea mare, aşa că nu putea merge cu Isus. De unde s-a uitat mai târziu la El? Din iad. Aşa este. Următorul pas după ce L-a refuzat, a fost judecata, acest lucru fiind valabil pentru mulţi oameni de astăzi.

Soldatul roman L-a privit când L-au crucificat, apoi   s-a gândit la ce a făcut, dar era prea târziu. La fel se va întâmpla şi cu America. Într-o zi ei se vor uita şi vor zice: „El a fost cu adevărat Fiul lui Dumnezeu!” dar va fi prea târziu. Da, acum ei râd şi Îl batjocoresc pentru ultima dată.

 Soldatul s-a uitat numai ca să vadă dacă putea fi salvat, dar era prea târziu pentru că Îl crucificase pe Domnul Vieţii. De multe ori, oamenii de astăzi Îl resping pe Isus Hristos şi nu vor să-L primească în inimile lor, deşi văd dovedit clar, chiar în mijlocul lor, Cine este El. Da, domnilor!

Într-o zi, Pilat s-a uitat la El şi s-a convins cine era Isus, dar politica era mai importantă pentru el. Pur şi simplu nu a putut să ia poziţie pentru El.

Luther a privit şi a văzut neprihănirea, aşa că a mers înainte cu aceasta. Dar apoi s-au organizat. Wesley s-a uitat la Hristos şi a văzut că biserica trebuie să fie sfinţită, aşa că a mers înainte cu mesajul sfinţirii. A urmat mişcarea Duhului cu restituirea darurilor. Dar ce au făcut după aceea? S-au organizat, la fel ca şi catolicii, aşa că au murit cu toţii.

Oh, Dumnezeule, într-o zi m-am uitat şi eu la El şi atunci am văzut că este Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul; am văzut că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, Cel care îmi iartă păcatele, pentru că mi-a luat locul şi a murit pentru mine. Oh, Doamne!

Tu ce vezi când te uiţi la El?

În clipa aceasta mă uit la un vechi prieten. Este vorba de fratele Bill Dauch, care trece de vârsta de 92 de ani. Cu vreo şase luni în urmă, el a suferit un atac de cord, iar doctorul a spus că este pe moarte. Soţia lui m-a sunat disperată şi mi-a zis: „Vino repede, frate Branham! Bill este prietenul tău şi este pe moarte.”

„Sigur că vin,” i-am răspuns eu. În drum spre el, m-am rugat şi am zis: „Dumnezeule, n-aş vrea să merg să îi spun „La revedere!” dar dacă vrei să-l iei, îngăduie să trăiască până să-i zic măcar atât.” Am oprit la o benzinărie, și când am privit într-o parte, l-am văzut pe Bill venind pe stradă şi dând mâna cu mine. Am văzut aceasta în timp ce el zăcea pe pat, cu oxigenul la nas după un puternic atac de cord, dar în seara aceasta este în mijlocul nostru. Medicul care i-a spus că va muri, a murit, dar Bill Dauch stă aici pe deplin sănătos. El a venit din Lima, Ohio, după ce a condus prin lapoviţă şi prin ninsoare, pentru a fi alături de mine la fiecare adunare la care mă duc. De ce? Pentru că atunci când a privit la El, a văzut ceea ce am văzut şi eu: că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Aici stă domnul Way care vine din Indiana şi este englez. Soţia sa este soră medicală, iar el este un bărbat deosebit. Odată, în timp ce predicam într-o adunare, el a simţit ceva la inimă şi a căzut jos mort. Soţia lui a încercat să-i dea primul ajutor, dar el s-a întunecat la faţă şi a dat ochii peste cap, însă eu am spus: „Stai pe loc!” după care mi-am zis: „Oh, acolo zace un om mort!” Am coborât de pe platformă şi m-am dus la el, dar când l-am atins era rece ca masa aceasta. Plecase. Doamna Way a privit spre mine şi a zis: „O, frate Branham, este dus! Este dus!” şi a început să strige cât putea, dar eu am privit şi am văzut Învierea şi Viaţa. M-am rugat rugăciunea pe care mi-a spus-o Isus şi imediat fratele Way s-a ridicat în picioare, iar în seara aceasta stă în mijlocul nostru, venit din moarte. Aşa este. Frate Way, aş vrea să te ridici puţin în picioare ca să te vadă oamenii. Iar aici stă fratele Bill Dauch.

Ce este aceasta? Dovada că El este Acelaşi Isus care odinioară l-a ridicat pe Lazăr din morţi. Da, El este Acelaşi şi astăzi. Este Acelaşi ieri, azi şi în veci, pentru că nu Se schimbă.

Chiar în faţa mea stă un predicator mic. Numele lui este Blair. Zilele trecute, băieţelul lui a fost implicat într-un accident, iar soţia lui plângea disperată. M-au sunt şi mi-au zis: „Frate Branham, băieţelul nostru se afla într-o maşină care a derapat, iar acum este zdrobit şi are o contuzie craniană. Poţi să te rogi pentru el, fiindcă abia mai respiră şi este pe moarte?”

„Haideţi să ne rugăm,” am spus eu şi aşa cu telefonul în mână, am început să mă rog: „Doamne Dumnezeule, ce să le spun?” În clipa aceea am văzut un băieţel care alerga şi sărea coarda, aşa că le-am zis: „Va fi bine.” Şi iată că în seara aceasta copilaşul este aici. De ce? Pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Priviţi-L! Priviţi-L! Ce vedeţi când vă uitaţi la El? Eu Îl văd pe Acelaşi Vindecător. Amin. Este acelaşi Isus care a umblat prin Galileea; Îl văd în toată puterea Lui; Îl văd cum deosebeşte tainele inimi, arătându-ne semnul Său chiar înainte de sfârşitul timpului. Da, Eu Îl văd pe Cel care poate merge prin această audienţă şi prin toată ţara, dovedind că este Acelaşi şi astăzi.

Ştiţi cum cred eu? Ca sclavul acela negru care într-o zi s-a dus la tovarăşii lui şi le-a zis: „Eu sunt liber!” Sclavii au început să vorbească între ei despre aceasta şi astfel, zvonul a ajuns la urechile stăpânului plantaţiei, care l-a chemat imediat la el şi i-a zis:

„Vino încoace, Sam. Ce le tot spui celorlalţi sclavi?”

„Stăpâne, le spun că sunt liber.”

„Cum adică, eşti liber?” Atunci Sam l-a lămurit: „Eu sunt liber de legea păcatului şi a morţii, pentru că am fost eliberat de Isus Hristos.”

„Tu crezi aceasta cu adevărat, Sam?” „Da.”

„Dacă este aşa, voi semna eliberarea ta ca să poţi merge să le spui aceasta şi celorlalţi fraţi ai tăi.”

Bărbatul acela bătrân a predicat ani de-a rândul, iar la un moment dat a trebuit să plece din viaţa aceasta, și în timp ce zăcea pe pat, după câteva zile de comă, mulţi dintre fraţii lui albi au venit să-l vadă şi să-i spună „La revedere!”, pentru că fusese un oştean bun al lui Hristos. Când au venit şi l-au văzut pe pat, ei i-au zis:

„Încă nu ai plecat, Sam?”

„Nu,” a răspuns el. „A trebuit să vin înapoi. Am crezut că am ajuns Dincolo, dar se pare că am visat. În timp ce stăteam acolo, a venit un înger şi mi-a zis: „Sam, vino să-ţi iei cununa şi haina,” dar eu i-am răspuns: „Nu-mi vorbi de cunună şi de haină, ci lasă-mă să stau aici şi să-L privesc pe El un milion de ani.”

Vedeţi, acest bărbat a văzut în El pe Cel care l-a eliberat din păcat şi din moarte. L-a văzut pe Cel care a fost alături de el şi prin greutăţi şi prin bucurii. Oh, Dumnezeule!

Într-o dimineaţă stăteam în pat. Voi aţi auzit povestea vieţii mele şi ştiţi că aveam un câine numit Fritz. El mergea cu mine la şcoală, mă ajuta să găsesc oposumi şi aşa mai departe, pentru că mă însoţea pretutindeni. Dimineaţa, când mă ridicam din pat, din camera de sus a vechii noastre cabane de lemn, îl auzeam cum latră din pădure. Nu m-a minţit niciodată, iar când mergeam la el, avea întotdeauna ceva pentru mine. Într-una din aceste dimineţi, l-am auzit lătrând în canion, aşa că trebuie să merg să văd ce are pentru mine. Totul va fi bine.

Frate, lasă-mă să-ţi spun ceva! Când te uiţi la Isus Hristos trebuie să cauţi un singur lucru, iar acela este Dumnezeu în El, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu cred că în seara aceasta El este în mijlocul nostru ca să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când era pe pământ.

Haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Rugaţi-vă cu toţii. Dacă în seara aceasta este cineva care doreşte să spună: „Frate Branham, roagă-L pe Dumnezeu să aibă milă de mine, fiindcă vreau să-L privesc şi să-L văd altfel decât până acum. Până astăzi, m-am uitat la El şi am încercat să ghicesc. L-am privit şi mi-am pus o mulţime de întrebări. Chiar mă iubeşte şi Îi pasă de mine? Este adevărat tot ceea ce se spune despre El? Aş vreau să fiu încredinţat cu privire la aceasta, de aceea, roagă-L tu să mi se descopere în seara aceasta.” Ridicaţi mâna dacă doriţi aceasta. Este bine. Peste tot sunt numai mâini ridicate.

Doamne, se pot scrie atât de multe lucruri despre Tine! Noi ştim că Tu eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci, de aceea, Te rugăm să îngădui ca în seara aceasta când Te privim, să-L vedem pe Isus Hristos. Tu ai făgăduit în Cuvântul Tău că şi noi vom face lucrările pe care le-ai făcut Tu când ai fost pe pământ. Ai făgăduit că în zilele din urmă vei veni înapoi în forma Duhului Sfânt şi că Biserica Ta va fi plină de puterea Duhului Tău. Tu ne-ai spus că „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea… pentru că „…Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” Amin.” (Ioan 14.19;Matei 28.20).

Doamne Isuse, câtă vreme mai există har, Te rog să le îngădui oamenilor să privească spre Tine şi să Te vadă în puterea învierii. Tu nu eşti mort, ci eşti viu în vecii vecilor şi mijloceşti pentru cei ce se întorc la Tine şi Te mărturisesc. Te rog împlineşte rugăciunile care s-au ridicat spre Tine, Tată, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Este timpul să ne rugăm pentru bolnavi. Eu mă voi ruga, dar voi să credeţi că Dumnezeu va răspunde şi vă va da ceea ce cereţi. Din câte am înţeles, Billy a împărţit mai multe numere de rugăciune. Erau cu litera „B”. Bine. Nu avem prea mult timp la dispoziţie, fiindcă am vorbit puţin cam mult. La ce număr am ajuns aseară? Le-am chemat pe toate? Atunci voi începe cu B1. Numerele: 1,2,3,4,5.

Haideţi să-i chemăm repede pentru că nu avem prea mult timp. Fiţi atenţi pentru că uneori cei strigaţi sunt surzi, orbi sau nu se pot ridica. Deci, numerele 1,2,3,4,5. Veniţi în faţă. Să se ridice şi următorii: 6,7,8,9,10. Următorii, de la 11 la 15 şi apoi de la 15 la 20. Veniţi aici, toţi cei care aveţi numerele de la 1 la 20. Bine. Acum de la 20 la 25.

Câţi dintre voi nu au numere de rugăciune? Dar credeţi, aşa-i? În timp ce cei douăzeci şi cinci de oameni vin să-şi ocupe locul în rând, aş vrea să vă întreb ceva. În cartea Evreilor scrie că Isus Hristos este Marele Preot al mărturisirii noastre şi că El poate fi atins de neputinţele noastre, credeţi aceasta? Spuneţi-mi, vom sta şi Îl vom aştepta morocănoşi sau ca nişte dobitoace fără minte care pot fi duse de oricine? Nu, domnilor. Haideţi să fim treji şi gata de luptă! Nu fiţi ca nişte dobitoace fără minte, ci fiţi eroi! Oamenilor, priviţi încoace şi credeţi! Uitaţi-vă în Scriptură la făgăduinţa Lui şi credeţi! Amin.

Să ne mai rugăm o dată. Doamne Isuse, noi suntem în mâinile Tale. Tu ai spus că în aceste zile va fi la fel ca în zilele Sodomei, iar în Ioan 14.12, în timp ce vorbeai cu ucenicii Tăi, ai zis: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”

În Evrei 1.1-2 scrie: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.” El este Cuvântul. Noi ştim că Duhul a venit peste profeţi şi a făcut viu Cuvântul vestit de ei pentru acea generaţie: a blestemat împăraţi, a adus judecata, i-a salvat pe cei pierduţi şi a adus dreptatea.

Doamne, Tu ai spus că în aceste zile din urmă va fi la fel ca în zilele Sodomei, iar dacă privim la lumea de astăzi, vedem că este întocmai aşa. Astfel, în timp ce Avraam stătea în arşiţa zilei împreună cu micuţa biserică chemată afară, neamurile căldicele şi pervertite se apropiau de clipa judecăţii. În ziua aceea, Avraam a fost vizitat de trei Bărbaţi.

Doi dintre ei s-au dus la biserica căldicică, la Lot, ca să încerce să-l cheme afară: un Billy Graham modern, fără minuni, care nu face decât să-i orbească prin predicarea Cuvântului. Dar cu Avraam şi gruparea lui, care îi simbolizează pe cei aleşi, pe cei chemaţi afară din Sodoma, Biserica adevărată, sămânţa adevărată a lui Avraam, a rămas Unul. Şi acel Bărbat a întrebat:

„Unde este nevastă-ta, Sara?”

„În cortul de la spatele Tău,” a răspuns Avraam.

„Am să te vizitez din nou la anul pe vremea aceasta şi atunci vei avea un fiu.”

Când a auzit aceasta, Sara a râs în sinea ei, dar El a întrebat: „De ce a râs Sara?” Vedeţi, deşi stătea cu spatele spre cortul în care se afla ea, El ştia ce gândea în sinea ei.

Isus din Nazaret, Fiul lui Dumnezeu, ne-a spus în Cuvântul Său: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.”

Tată, este ciudat că în niciuna din epocile anterioare, nu a fost nici un reformator care să meargă în Sodoma şi să aibă numele terminat cu „ham”, până la slujitorul Tău, Billy Graham, care lucrează în mijlocul Sodomei.

  Te rog să salvezi sămânţa lui Avraam care este în seara aceasta aici şi s-o umpli cu Duhul preaiubitului Fiu făgăduit. Imediat după ce Dumnezeu S-a manifestat în trup şi a făcut acel semn, a venit în scenă fiul făgăduit. Dumnezeule, noi, sămânţa lui Avraam, L-am căutat de două mii de ani. Mulţi dorm deja în ţărâna pământului, pentru că aceasta este a şaptea strajă şi aşteptăm să auzim în fiecare clipă strigarea: Iată, vine Mirele!”

Tată, ajută-i pe oameni să se trezească şi să vadă că acest semn a fost făgăduit  din nou chiar înainte de venirea Fiului. Şi aşa cum odinioară şarpele de aramă l-a simbolizat pe Hristos, venirea fiului făgăduit lui Avraam şi semnul venirii lui, simbolizează venirea spirituală a lui Isus Hristos la sămânţa împărătească a lui Avraam de astăzi. Împlineşte aceasta, Doamne, fiindcă credem în Tine şi Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Înainte de a începe rugăciunea pentru bolnavi, aş vrea să mai spun ceva. Mulţi oameni au o impresie greşită cu privire la daruri. Dumnezeu nu îţi dă un dar ca să spui: „Am să merg acolo, am să aleg aceasta şi apoi am să fac lucrul acela!” Sigur că nu! Aşa ceva este greşit. A avea un dar al lui Dumnezeu înseamnă să ştii cum să te dai la o parte pe tine însuţi, pentru ca Dumnezeu să te poată folosi. Înţelegeţi?

Nu chiar aceasta a spus Isus în Ioan 5.19? „Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” Astfel, El a trecut pe la acea scăldătoare plină de oameni cu tot felul de boli grave şi a vindecat un bărbat care avea probabil prostată sau ceva asemănător. De ce? Pentru că „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.” Şi a spus mai spus: „…Tatăl, care locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.” (Ioan 14.10).

Aş vrea ca cei care staţi aici, să nu îndrăzniţi să priviţi la vreun om, pentru că Cel la care trebuie să priviţi este Hristos! El a făgăduit că în zilele din urmă Se va manifesta într-un trup omenesc, la fel cum a făcut şi în zilele Sodomei. Haideţi deci, să ne deschidem inimile, să punem deoparte propria noastră gândire şi să lăsăm Cuvântul Său să-Şi urmeze propriul curs în noi, pentru că atunci vom vedea darurile măreţe ale lui Dumnezeu manifestate în mijlocul nostru prin Duhul Sfânt.

Fiţi respectuoşi şi să nu plece nimeni! Staţi liniştiţi şi rugaţi-vă! Dacă printre noi este cineva care crede că aceasta este o înşelătorie, îl provoc să vină pe platformă, iar dacă se teme s-o facă, aş vrea să nici nu mai spună ceva împotrivă. În Numele lui Isus Hristos, iau fiecare duh de aici sub controlul meu ca să vă dovedesc realitatea Cuvântului lui Dumnezeu.

Aici este un tablou asemănător cu cel din Ioan 4. Un bărbat şi o femeie se întâlnesc pentru prima dată, aşa-i? Este posibil ca tu să mă cunoşti din ziare sau din auzite, dar eu nu te cunosc. Noi suntem străini unul pentru celălalt, aşa cum a fost atunci când Domnul nostru a întâlnit femeia de la fântână: un Bărbat şi o femeie s-au întâlnit şi au început să discute. Dacă aş proceda ca unii dintre fraţii noştri, aş spune: „Dumnezeu mi-a dat un dar de vindecare…” Dar ştiţi ce este darul vindecării? Credinţa în vindecare. Astfel, voi transmiteţi credinţa în vindecare la persoana pentru care vă rugaţi.  Asta-i tot. Adevărul este că fiecare predicator şi fiecare creştin ar trebui să aibă darul vindecării, pentru că puterea care te vindecă, Duhul Sfânt, este chiar înăuntrul tău. Tot ce trebuie să faci este să-L laşi să lucreze din interior spre exterior. Amin.

Este la fel ca în cazul unui măr. Tu nu trebuie să torni mere în acel copac, ca să-l faci să rodească. De ce? Pentru că el este plantat în pământ, bea apă şi aduce la suprafaţă roade. Ei bine, la fel este cu Duhul Sfânt: El este înăuntrul tău, aşa că tot ce trebuie să faci, este să bei din Fântâna inepuizabilă a lui Isus Hristos, iar El aduce la suprafaţă roadele Sale. Înţelegeţi?

Eu stau aici şi nu te cunosc, iar Dumnezeu ştie că acesta este adevărul. Dacă aş veni, mi-aş pune mâinile peste tine şi aş spune: „Soră, te vei face bine,” tu ai putea crede şi ar fi în ordine, dar ce s-ar întâmpla dacă ar veni El? Aşa s-a procedat demult, în zilele mişcării penticostale, dar acum trăim mai sus, dincolo de penticostali, metodişti sau luterani. Da, noi suntem în timpul venirii Domnului, când lucrarea este făcută chiar de Isus Hristos însuşi şi ca urmare este desăvârşită. Aşa cum piatra de căpătâi a piramidei trebuie să fie atât de perfectă încât să se potrivească cu fiecare piatră, Biserica trebuie să intre în starea în care să poată primi Piatra din capul unghiului, astfel încât să intre în înviere şi în răpire.

Crezi aceasta? Crezi că ceea ce îţi spun este adevărat? Crezi? Dacă Domnul Isus îmi va spune ceva ce ai făcut, ceva ce nu ar fi trebuit să faci, sau orice altceva, financiar, personal, etc., vei crede că sunt slujitorul lui Dumnezeu?

Tu eşti creştină. Vezi, eu am vorbit cu tine ca să pot intra în legătură cu duhul tău. Înţelegi? Aşa a făcut şi El la fântână. A intrat în vorbă cu femeia şi i-a zis: „Dă-Mi să beau.” Tu eşti o creştină, o credincioasă, iar problema pe care o ai este la gât. În spatele gâtului este o tumoare care îţi afectează ochii şi alte organe, este adevărat? Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Dacă crezi, te vei face bine. Domnul să te binecuvânteze soră. Du-te înainte!

Ce faci, domnule? Nu te cunosc, suntem străini unul pentru celălalt, dar Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dacă aş putea să mă predau destul ca Duhul Sfânt să se folosească de buzele şi ochii mei…

Ai visat vreodată un vis? Desigur. Tu visezi când dormi, iar atunci cele cinci simţuri ale trupului sunt inactive. Tu ai un conştient şi un subconştient. Conştientul este în minte, iar subconştientul este în suflet. Ca să poţi visa este nevoie ca cele cinci simţuri ale trupului să fie inactive, dar când te trezeşti, îţi aminteşti visul pentru că te impresionează în suflet.

În cazul profeţilor şi al văzătorilor, conştientul şi subconştientul lucrează împreună, aşa că nu este nevoie să doarmă ca să aibă o vedenie, ci sunt treji. Dacă ţi-aş spune: „Visează un vis!” nu ai putea face aceasta, aşa cum nici eu nu pot avea o vedenie la comandă. Numai Dumnezeu poate face aceasta. Dar eu nu trebuie să dorm ca să văd o vedenie, ci stau aici şi văd. Acesta este un dar al lui Dumnezeu, în care conştientul şi subconştientul lucrează împreună.

Dacă eşti bolnav, iar Isus ar sta aici îmbrăcat în costumul acesta, nu te-ar putea vindeca. Sigur că nu ar putea s-o facă, pentru că El a făcut aceasta atunci când a murit. Dar eu nu ştiu pentru ce eşti aici. Eşti un bărbat cam de aceeaşi vârstă cu mine şi ne întâlnim pentru prima dată aici, pe această platformă. Crezi că Dumnezeu poate să-mi descopere ce ai făcut, ce doreşti sau ce probleme ai? Şi dacă poate să îţi spună ce a fost, poate să-ţi spună şi ce va fi. Crezi aceasta?

Nu vreau să ocup prea mult timp. Tu ai o stare de nervozitate, dar trebuie să te relaxezi, pentru că nu pot face nimic dacă El nu poate să-mi arate. Da, este aici; Lumina Lui este peste tine. Ei bine, domnule, tu nu eşti aici pentru tine, ci ai venit pentru fiica ta. Ea trăieşte în California şi a avut de curând un accident de maşină. Ai venit aici şi doreşti să mă rog pentru ea, fiindcă este afectată de acel accident. Dă-mi voie să-ţi mai spun ceva: accidentul nu a avut loc în California, ci în Texas. Este adevărat? Ea va fi bine. Nu uita aceasta, pentru că am văzut-o mergând bine. Du-te şi crede, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ce mai faci, doamnă? Eu sunt un străin pentru tine, nu ne cunoaştem, dar crezi că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Îl crezi? Dacă Duhul Sfânt mi-ar spune despre tine ceva, un lucru despre care ştii că nu am cunoştinţă,    te-ar ajuta să crezi? Tu ai multe complicaţii şi probleme, dar cea mai gravă este că stai în faţa unei operaţii pentru extirparea unei tumori pe care o ai în trup. Aşa este. Şi ai venit aici ca să mă rog pentru tine. Dacă ţi-aş spune cum te numeşti, ai crede că sunt profetul lui Dumnezeu? Doamnă Holman, du-te în drumul tău şi bucură-te. Vezi? Dumnezeu să te binecuvânteze. Crede şi nu te îndoi.

Ce mai faci, soră? Suntem noi străini unul pentru celălalt, nu ne cunoaştem, aşa-i? Tu eşti mai tânără decât mine.       O, clipă! Vă rog să fiţi respectuoşi. Duhul Sfânt tocmai a plecat de la femeie şi s-a oprit la bărbatul acesta de aici. El are o problemă duhovnicească. Este foarte afectat de ea şi nu ştie ce să facă. Domnule, crede şi te vei face bine. Crezi aceasta? Bine.

Fiţi respectuoşi. Aici stă o doamnă micuţă care se roagă. Dacă crezi, Domnul te va face bine. Noi nu ne cunoaştem, dar tu ai atins Ceva. Desigur, nu pe mine, pentru că eşti la şapte metri depărtare de locul unde stau eu. Credinţa ta te face bine, pentru că L-ai atins pe Isus Hristos.

Nu este El acelaşi Isus, Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre? Nu credeţi aceasta?

Scuzaţi-mă, dar trebuie să urmez doar calea pe care merge El. Simt cum încet, încet îmi scad puterile… Ştiţi ce s-a întâmplat atunci când femeia aceea cu scurgerea de sânge  s-a atins de Domnul nostru…

Femeia de culoare care stă şi se roagă aici, are probleme cu vezica biliară şi tensiune mare. Crede, doamnă, nu te lăsa! Amin. Vedeţi, credinţa ei L-a atins imediat.

Doamna de lângă ea are astmă. Dacă crezi că Dumnezeu te va vindeca, o poţi primi imediat.

 Tu ai în inima ta o mare dorinţă. Vrei un copil, dar nu poţi rămâne însărcinată din pricina unei probleme femeieşti de care suferi. Este adevărat? Crezi că Dumnezeu ţi-l va da? Dacă Isus Hristos îmi va spune cine eşti, vei crede? Eşti doamna Lambert. Du-te şi crede. Vedeţi? Dumnezeule, îngăduie ca ea să primească ceea ce cere în Numele lui Isus Hristos. Amin. Să ai credinţă.

Domnule, noi suntem străini unul faţă de celălalt, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Crezi că Domnul Isus îmi va arăta problemele tale? Tu nu eşti de aici, nu eşti din Arizona, ci vii din estul îndepărtat, din Michigan. Aşa este. Ai tensiune mare, artere sclerozate şi probleme cu auzul. Du-te liniştit acasă, pentru că Domnul Isus te face bine. Ai credinţă în Dumnezeu.

Doamna care stă aici se roagă pentru tatăl ei, care are parkinson. Văd că este umbrit de moarte, dar nu doar de moartea trupului, ci şi de cea a sufletului pentru că nu este mântuit. Acesta este adevărul. Crezi că Dumnezeu îl va salva şi îl va vindeca? Dacă ai destulă credinţă să-L atingi pe Isus Hristos, Marele nostru Preot, vei putea primi ceea ce ceri.

Poţi să-mi faci o favoare? Pune-ţi mâna peste femeia de lângă tine, fiindcă se roagă pentru fratele ei. Da. El este bolnav şi alcoolic. Crede şi va înceta să mai bea, apoi se va face bine.   „Dacă crezi, totul este posibil.”

Doamna care stă chiar în faţa mea cu capul plecat şi se roagă, spune: „Îngăduie să fiu eu…” Ea se roagă pentru un prieten care este internat în spitalul de aici şi este pe moarte din pricina cancerului. Doamnă Kelly, ridică-te în picioare şi primeşte vindecarea în Numele lui Isus Hristos. Eu nu am văzut-o în viaţa mea, dar Domnul o cunoaşte.

Crezi că Dumnezeu îţi poate vindeca problema pe care o ai la inimă? Crezi? Atunci du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc, bunule Dumnezeu.”

Tu te dai foarte greu din pat dimineaţa, deoarece eşti înţepenit din pricina artrozei de care suferi. De mâine nu va mai fi aşa, dacă crezi şi mergi înainte. Da, domnule.

Tu ai nevoie de o transfuzie de sânge de la Calvar, fiindcă ea îţi va vindeca diabetul şi orice altceva. Crezi că El poate face aceasta? Ei bine, El te poate vindeca şi pe tine, dacă crezi din toată inima.

Vino aici. Tu eşti foarte nervoasă, iar din cauza aceasta ai făcut ulcer la stomac. Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Aş vrea să-ţi arăt ceva, iar pentru aceasta am să-mi dau puţin ceasul jos de pe mână. Tu eşti nervoasă, dar eşti un suflet bun. Dă-mi voie să-ţi iau mâna. Uită-te la mâna mea. Vezi acele vibraţii mici care se mişcă pe sub piele? Acela este ulcerul. Dacă nu te mai ţin de mâna, nu se mai vede nimic pe mâna mea. Vezi? Dar dacă te prind din nou de mână se văd aceleaşi vibraţii. Aceasta înseamnă că este un ulcer viu. Este ceva care mănâncă ţesutul, acest lucru fiind cauzat de starea nervoasă pe care o ai. Ai şi probleme femeieşti. Aş vrea să vă plecaţi cu toţii capetele. Isus a spus: „În Numele Meu vor scoate draci.” Ţineţi-vă capetele plecate dacă nu vreţi să primiţi un ulcer. Înţelegeţi?          Aş vrea să te uiţi la mâna mea. Tată ceresc, lasă ca mila Ta să Se reverse peste această femeie, ca să se facă bine. Ajut-o să creadă şi astfel să primească vindecarea în Numele lui Isus.

Eu n-am deschis încă ochii, dar doamna ştie că mâna mea a rămas la fel ca înainte. Aşa-i, doamnă? Uită-te din nou. Să nu credeţi că fac aceasta pentru spectacol, fiindcă nu acesta este motivul, ci o fac ca să vă dovedesc că Isus Se ţine de Cuvânt, pentru că El a spus: „În Numele Meu vor scoate draci.”

Observi că nu contează cum îmi ţin mâna? Este acolo tot timpul. Vezi cum se umflă?  Devine tot mai rău. Toată mâna îmi este amorţită până la cot. Acum fii atentă.

Doamne, nu o fac pentru spectacol, ci pentru ca toţi să vadă că Cuvântul Tău este viu… Tu nu i-ai vindecat pe oameni numai ca să arăţi că eşti Dumnezeu, ci ai făcut-o ca să-Ţi împlineşti Cuvântul. Acesta este motivul pentru care cred că această femeie poate fi eliberată de acest demon.

Satană, ca slujitor al Domnului Isus Hristos, care a triumfat peste toate bolile, te somez s-o părăseşti pe această femeie şi să ieşi din ea.

Cred că acum doamna poate mărturisi că mâna mea nu mai este aşa. Spune „Amin” dacă este adevărat. (Sora spune: „Amin!”). A plecat, aşa-i? Vezi? Eşti vindecată, aşa că du-te acasă şi mănâncă liniştită.

Vedeţi? „În Numele Meu vor scoate draci.”

Tu crezi, soră? Crezi că Domnul poate îndepărta această astmă de la tine şi să te facă bine? Atunci du-te în drumul tău şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse, fiindcă cred din toată inima mea.”

Ce mai faci, domnule? Te-a supărat inima, aşa-i? A fost un fel de blocaj cauzat de nervozitate. Acum totul a trecut, aşa că du-te mai departe şi crede din toată inima. Bine.

Alt stomac cu probleme. Crezi că Isus te face bine? Atunci du-te şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse.” Crede. Dacă El poate să-ţi spună ce probleme ai, poate să te şi vindece, aşa-i? Dacă nu ţi-aş mai spune nimic, ci mi-aş pune doar mâinile peste tine, ai crede că te-ai vindecat stând pe acel scaun? Atunci spune: „Îţi mulţumesc, Doamne!” şi bucură-te.

Vino. Crezi că Dumnezeu te-a vindecat de durerea de spate pe care o ai? Bine, atunci du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.” Crede din toată inima.

Domnule, dacă Dumnezeu nu te vindecă, într-o zi vei ajunge gârbov şi vei umbla cu cârjă, din pricina artrozei. De ce nu Îl accepţi chiar acum? Crezi? Du-te în drumul tău şi spune: „Mulţumesc, Doamne!”

Isus îţi vindecă spatele şi te face bine, crezi aceasta? Bine. Du-te în drumul tău şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”

Vino aici, doamnă. De ce eşti speriată. Motivul fricii tale este menopauza. În fiecare zi te simţi foarte obosită şi nu poţi să-ţi faci lucrul. Este adevărat? Acum totul este bine. Du-te şi bucură-te, pentru că credinţa ta te face bine.

Un alt caz de nervozitate, doar că tu ai fost nervoasă toată viaţa. În tinereţe erai cam aiurită, dar acum te simţi apăsată tot timpul de ceva. Am dreptate? Dacă crezi că sunt profetul lui Dumnezeu, acest lucru va înceta. Du-te şi crede.

Câţi dintre voi cred din toată inima? Puneţi-vă mâinile unii peste alţii, fiindcă însărcinez pe fiecare bărbat şi femeie, în Numele lui Isus din Nazaret, să îşi pună mâinile peste cel de lângă el sau ea.

Dacă o parte a Cuvântului este adevărată, înseamnă că tot Cuvântul este adevărat, iar Isus Hristos a spus: „În Numele Meu vor scoate draci!” Cuvântul Lui deosebeşte gândurile şi simţirile inimii.

El a mai spus: „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” Toţi credincioşii de aici să spună „Amin” la aceasta. (Adunarea spune: „Amin!”). Înseamnă că sunteţi credincioşi. Rugaţi-vă peste cei ce şi-au pus mâinile peste voi, fiindcă şi ei vor face la fel. Haideţi să ne rugăm împreună şi să-l biruim pe vrăjmaş, prin Numele Domnului Isus, astfel încât fiecare persoană să plece de aici vindecată.

Dumnezeule Atotputernic, Autorul Vieţii şi Dătătorul tuturor darurilor bune, Te rog să trimiţi binecuvântările Tale peste acest popor. Satană, ai pierdut bătălia!  Isus Hristos este aici şi El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Creştinii şi-au pus mâinile unii peste alţii şi se roagă rugăciunea credinţei, pentru că Tu ai spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…” Ei au întărit cu „Amin” cuvintele Tale, pentru că le cred din toată inima şi urmează întocmai porunca Ta: „îşi vor pune mâinile peste bolnavi.”

Satană, eşti biruit! Ieşi afară din ei în Numele lui Isus Hristos! Părăseşte şi locul acesta în Numele lui Isus Hristos!

Credeţi din toată inima că după ce un bărbat sau o femeie şi-a pus mâinile peste voi şi s-a rugat cu credinţă, sunteţi eliberaţi de orice boală şi nu mai trebuie să vă gândiţi la ea. Acceptaţi vindecarea în Numele lui Isus Hristos şi staţi neclintiţi pe aceasta. Amin şi Amin. Ridicaţi-vă mâinile şi lăudaţi-L pentru că totul este bine. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *