PRESUPUNERE

Mă bucur că am acest timp de părtăşie cu voi, departe de nord, de unde am venit şi unde este atât de frig. În după-amiaza aceasta i-am spus păstorului vostru: „Aceasta va fi una din cele mai mari întâlniri pe care le-am văzut, sau eu nu am înţeles voia Domnului.” Niciodată Satan nu a luptat atât de mult împotriva mea, cum a făcut-o acum când voiam să vin aici. Când fratele Williams m-a invitat cu puţin timp în urmă, am ezitat puţin şi i-am zis: „Te voi anunţa puţin mai târziu. Înainte de toate vreau să mă rog, ca să fie alegerea Domnului.”

Am
continuat să mă simt călăuzit să vin. Întotdeauna am apreciat
părtăşia oamenilor de afaceri ai Evangheliei depline, iar aceasta
a fost ceva în plus, deoarece aş fi avut ocazia să cunosc diferite
biserici şi fraţi din diferite denominaţiuni. Mie îmi place să
fac aceasta şi să am părtăşie cu toate bisericile lui Dumnezeu.

Apoi
am spus: „Acum sunt sigur că Cel care mă cheamă este Domnul. Am
să-i acord fratelui Williams puţin timp să găsească pe altcineva
să meargă acolo, iar dacă el mă va aştepta totuşi pe mine şi
toţi fraţii vor dori să merg, voi şti că aceasta este voia
Domnului.” M-am rugat şi am zis: „Tată ceresc, cred că Tu vrei
să merg la Phoenix.”

Am
aşteptat câteva zile, apoi m-am gândit: „Ar trebui să-l anunţ,
pentru că trebuie să facă anunţul în „Vocea oamenilor de
afaceri.”

După
câteva zile l-am sunat, iar el mi-a zis: „Oh, frate Branham, toţi
fraţii doresc să vii.” Atunci am simţit un impuls că trebuie să
fac aceasta şi că va fi o ocazie măreaţă.

Am
crezut că vin puţin cam devreme. Am vrut să merg în Mexic să-mi
cumpăr o valiză, fiindcă am mare nevoie de ea. La Crăciun, cineva
mi-a dat bani ca să mi-o pot cumpăra, iar de acolo aş fi putut s-o
cumpăr la jumătate de preţ faţă de aici şi era de două ori mai
bună decât aici. M-am gândit: „Voi merge în Texas şi îmi voi
acorda trei zile pentru cumpărături. Îmi voi cumpăra o valiză
bună şi mă voi odihni puţin pe drum.” Voiam să încep de joi.

Eram
gata de plecare, dar a venit un viscol în toată ţara, iar străzile
au fost blocate; totul era blocat, aşa că nu se putea trece deloc
prin partea de sud. Nu ne-a fost permis să mergem nici prin partea
de nord.

Am
aşteptat două zile, iar în cele din urmă străzile au fost
deschise, aşa că mi-am zis: „Poţi să încerci, pentru că ai o
şansă.” Am plecat zicându-mi: „Cred că va fi vreme bună,”
dar cred că n-am fost niciodată într-o vijelie mai rea în toată
viaţa mea; am avut parte numai de gheaţă şi de blocaje pe tot
parcursul drumului.

Maşina
unuia dintre băieţii care înregistrează aici, fratele Maguirre, a
alunecat peste el în timp ce ieşea din ea. Cred că s-a stricat, nu
a alunecat. El a luat un generator vechi care nu funcţiona prea
bine. A încercat de mai multe ori, dar nu a mers bine, aşa că a
dus maşina într-un alt atelier, dar tot n-a mers. A încercat de la
ora trei până la ora unsprezece, dar degeaba.

Dimineaţa
următoare a încercat din nou, dar tot n-a mers. Acum el este pe
aici pe undeva şi mă ascultă. Nu i-am spus aceasta nici chiar
socrului său sau altor fraţi, dar pe când ieşeam din restaurantul
unde am mâncat, el m-a atins pe umăr şi mi-a zis:

„Frate
Branham, roagă-L pe Domnul şi totul va fi bine.”

„Chiar
crezi aceasta?”

„Da,
cred,” a răspuns el.

Când
am ajuns în Phoenix, m-am gândit: „Necazul meu s-a terminat,”
iar în dimineaţa aceasta nu m-am trezit cu gripă, dureri de cap
sau cu alte simţăminte asemănătoare, aşa că am zis: „Cu Satan
este o luptă.”

Aşadar,
iată-mă aici. Suntem aici pentru a ne bucura de această părtăşie.
Eu am putut să-l întâlnesc pe păstorul de aici în camera lui de
studiu şi am avut un timp minunat. Ce biserică minunată! Vă aduc
salutări din toată casa lui Dumnezeu, din partea de mijloc a
estului, de unde sunt eu. Noi am auzit despre voi şi ştim că
faceţi toate lucrurile bine pe aici.


bucur să-l văd pe fratele Norman aici în seara aceasta. El este
din Tucson. Privesc audienţa aceasta micuţă şi văd oameni din
Ohio, pe fratele şi sora Dauch, şi cred că în spate sunt şi
fraţi din Iowa şi din alte părţi. Ei vin din est şi din vest,
vin de peste tot, nu-i aşa? Aşadar, suntem bucuroşi pentru că
suntem aici şi aşteptăm cu nerăbdare serile care au fost
programate pentru noi, ca să vorbim în diferite biserici. Cred că
mâine seară vom fi sus la Tempe, aşa-i? (Un frate spune: „Da,
sus la Tempe”). Apoi în seara următoare vom fi la… („Fratele
Outlaw”), da, la fratele Outlaw. Biserica lui este pe… („Strada
Roosevelt nr. 20), strada Roosevelt, nr. 20, apoi în alte locuri.

Îmi
pare rău pentru cei ce aţi fost aici atunci când eu am ratat acele
două seri, dar cred că Domnul ne va da binecuvântări deosebite în
zilele de duminică dimineaţa, care au fost programate ca să ne
revanşăm. Aşadar, avem un program plin, dar prin harul Lui vom
birui.

Ne
aşteptăm să avem un timp minunat la convenţia pe care o vom avea,
la Convenţia Oamenilor de afaceri. Sunt foarte bucuros pentru
această oportunitate, fiindcă voi avea ocazia să-i întâlnesc pe
fraţii aceia şi să le strâng mâna. Este ceva deosebit să te
întâlneşti cu prietenii; şi nu este nimic mai frumos decât să
ai prieteni.

Voi
cita ceva ce i-am citat şi păstorului de aici în după-amiaza
aceasta.

Oswald
J. Smith este un mare misionar, cu înclinaţie spre aceasta. Cu
puţin timp în urmă, el a vorbit cu un prieten de-al meu, cu
doctorul Wallace Cobbes, din Louisville, Kentucky şi i-a zis: „Frate
Cobbes, cred că atunci când un bărbat se căsătoreşte pentru
prima dată, dacă soţia lui este tânără şi frumoasă, şi dacă
se întâmplă ca ea s-o ia pe o cale greşită, dacă pleacă de la
el, merge în lume pe căi greşite, el trebuie s-o lase. Aceasta
este ceva rău, dar eşti tânăr şi ai posibilitatea de a căuta şi
de a găsi o altă persoană care este potrivită pentru tine. După
ce ai trăit alături de ea destul de mult timp, este îngrozitor de
greu, dar apoi începi să realizezi că ai nevoie de ea. Când
ajungi la cincizeci de ani, abia dacă mai poţi trăi fără ea, iar
când ajungi la şaptezeci de ani, eşti sigur că nu mai poţi trăi
fără ea.”

Eu
m-am gândit la aceasta şi i-am dat o interpretare duhovnicească.

Când
eram un predicator tânăr, fiecare bărbat care făcea o greşeală
nu mai intra în discuţie; nici nu mai putea să alerge în cursă;
aceasta era tot. Dacă nu era baptist, nu avea ce să mai caute în
cadru, ieşea din discuţie şi aceasta era tot. Vedeţi? Trebuia să
vadă lucrurile cum le vedeam eu sau acel om era greşit în
totalitate.

Apoi,
după ce am îmbătrânit, am început să realizez că plapuma se
întinde puţin. Am văzut pe unde şi prin ce anume trebuia să
treacă el; păstorul unei biserici trudeşte mult, totul se face cu
multă trudă, iar durerile de cap vin odată cu aceasta. Mi-am dat
seama că această plapumă se întinde puţin şi peste el ca să
nu-i fie frig. Şi astăzi, când am ajuns la ceea ce sunt acum, vă
spun: avem nevoie unii de alţii atât de mult, încât abia dacă
mai putem rezista unii fără alţii. Aceasta este totul.

Pe
măsură ce vedem că zilele devin tot mai rele şi cum sunt
lucrurile, cred că este bine că ne adunăm împreună şi că avem
părtăşie. Mie îmi place să am părtăşie cu fraţii şi să
vorbesc cu ei, cu oameni din diferite biserici şi organizaţii. Este
ceva în legătură cu aceasta, ceva real. Eu cred, şi spun aceasta
fără a pleda în favoarea acestui grup micuţ de oameni de afaceri
ai Evangheliei depline, că aceasta este o mare oportunitate pe care
Dumnezeu ne-a dat-o tuturor, ca să ne putem aduna şi să avem
părtăşie împreună. Ei nu pun graniţe pentru nici o
denominaţiune, şi ne putem aduna împreună în locurile cereşti
în Hristos. Eu îmi dau seama că nu poate fi totul perfect şi că
se vor face multe greşeli. Eu le văd pe ale lor, iar ei le văd pe
ale mele. Voi le vedeţi pe ale mele, iar eu le văd pe ale voastre.
Dar noi trebuie să convieţuim unii cu alţii şi trebuie să
realizăm aceasta. Eu cred că dacă privim în jur, din punctul meu
de vedere, avem floarea recoltei. Vedeţi? Aşa este.

Cu
mulţi ani în urmă, eu mi-am exprimat alegerea faţă de Evanghelia
deplină, şi pot spune că în fiecare an sunt tot mai fericit
pentru că am făcut aceasta. Îi sunt recunoscător pentru că sunt
unul dintre ei. Eu am avut această experienţă prin faptul că L-am
primit pe Hristos ca Salvator al meu, iar în schimb, El m-a umplut
cu Duhul Său cel Sfânt, trăind zi de zi în inima mea, ca Martor
că am trecut de la moarte la Viaţă. Eu îmi fac în fiecare zi
inventarul ca să văd dacă mai sunt în planul de salvare. Vedeţi,
verific cum se simte Duhul care este în mine şi felul în care este
El în mine. Cum priveşte El lucrurile lumii? S-a instalat El cu
adevărat şi într-un fel atât de duhovnicesc în mine, încât
lumea să apară întunecată, murdară şi plină de necurăţie?

Am
mers în josul acestei străzi şi m-am gândit că am venit pentru
prima dată aici cu treizeci şi cinci de ani în urmă, în anul
1926, cu un model vechi de Ford T şi am locuit pe strada Henshaw la
nr. 6. Am văzut că i-au schimbat numele şi că acum se numeşte
Buckeye. Aşadar, totul se schimbă. Totuşi, am recunoscut locul
acela vechi, căci am călărit cai de-a lungul văii de aici, valea
râului Sărat, şi de acolo în jos. Dincolo de muntele de acolo se
găseau tauri, iar prospectorii în vârstă mergeau pe acolo. Vai!
Ei merg şi astăzi acolo, dar în maşini Cadillac. Aşadar, totul
este cam la fel, deşi s-a schimbat puţin.

Dar
am văzut că Evanghelia nu se schimbă şi ne aduce aceeaşi stare
de bine. Dacă te întorci înapoi, după ani şi ani, vei vedea că
ea este aceeaşi. Este aceeaşi experienţă pe care ei au primit-o
la Rusalii; după două mii de ani, nu s-a schimbat nici măcar un
pic. Avem aceleaşi lucruri, vedeţi, exact aceleaşi lucruri.

M-am
uitat la străzile impunătoare care s-au construit şi la felul cum
sunt luminate, cum aceste locuri s-au aprins pur şi simplu, şi îi
spuneam fiului meu în timp ce veneam aici: „Cu trei sute de ani în
urmă, valea aceasta era tăcută şi liniştită. Poate din când în
când mai urla un coiot, scrâşnea vreun bizon sau ceva asemănător;
dar aceasta era acum trei sute de ani. Dacă privim la ceea ce a fost
şi la ceea ce avem acum, nu ştiu dacă pot spune că s-a convertit
sau s-a pervertit.”

Ar
fi o convertire dacă oamenii s-ar plimba în susul şi în josul
acestor străzi cu mâinile ridicate spre Dumnezeu, lăudându-L
pentru această vale frumoasă, pentru locul minunat în care trăiesc
şi care are un climat sănătos. Dacă L-ar lăuda pe Dumnezeu în
biserici, iar fraţii ar fi fraţi şi surorile ar fi surori, ar fi o
mulţime câştigată de Dumnezeu; ar fi un loc minunat.

Dar
în loc de aceasta, avem băutori de alcool, cabarete, prostituţie,
fumători, jocuri de noroc, jurăminte şi înjurături. Cred că
într-o zi, Dumnezeu va rade totul. Aşa este. Dar cei care-L aleg pe
El, vor trăi din nou aici, într-o Lume fără sfârşit, în
minunatul Mileniu care va veni.

Aceasta
doresc şi eu şi în seara aceasta am venit aici, în Phoenix, ca să
încerc să am părtăşie cu voi, să întăresc biserica şi să ne
rugăm pentru bolnavi, dacă există cineva care are nevoie de
rugăciune. Nu intenţionăm să împărţim numere de rugăciune,
dar am venit aici să facem tot ce putem ca să-i ajutăm pe oameni.
Dacă cineva are nevoie de rugăciune, tot ceea ce trebuie să faceţi
este să cereţi aceasta, iar noi ne vom ruga şi vom face tot ce
putem. În urmă cu câteva săptămâni, pe când eram acasă, am
aflat că dacă faci aceasta este mai mult decât orice altceva ai
putea face pentru un om.

Îmi
amintesc că atunci când am venit pentru prima dată în Phoenix, am
fost în biserica fratelui Outlaw, fiindcă el este primul care m-a
invitat aici. Mai era pe undeva o micuţă biserică spaniolă,
biserica fratelui Garcia, care era vorbitoare de limbă spaniolă. Ce
timp minunat am avut acolo! Oamenii stăteau în rândurile de
rugăciune, se rugau, îşi puneau mâinile unii peste alţii şi
erau vindecaţi.

Slujba
a urcat cu o treaptă mai sus. Cu siguranţă că da. Darurile s-au
înmulţit, dar într-un fel sau altul, îmi doresc să fim aşa cum
eram la început. Înţelegeţi? Da. Noi uităm unele din lucrurile
pe care ei le-au învăţat odată, dar cred că a fost mai bine aşa.
Vedeţi?

Eu
cred că drumul spre Dumnezeu este pe calea umilinţei şi a
smereniei. Nu cred că există ceva mai bun care să ne ridice până
la Hristos în afară de aceasta. Astăzi vezi tot felul de imitaţii
care aduc confuzie şi îi încurcă pe oameni. Îmi doresc ca
printre voi să nu facă aceasta, fiindcă aceste lucruri vă aduc
într-o situaţie complicată în care n-ar trebui să fiţi. Voi
trebuie să ţineţi toate aceste lucruri departe şi să mergeţi
înainte.

Nădăjduiesc
că faptul că suntem aici, va strânge părtăşia noastră unii cu
alţii. Rugaţi-vă ca Dumnezeu să-i vindece pe bolnavii pentru care
ne vom ruga şi mai presus de toate, să salveze toate sufletele care
pot fi salvate. Eu nu ştiu unde se află ele şi nici cine sunt, de
aceea, trebuie să predic şi nădăjduiesc că într-o zi, în acea
mare veşnicie, într-o vale liniştită de undeva, nu Maricopa, vom
trăi împreună şi vom fi vecini în veşnicia fără sfârşit.
Acesta este motivul pentru care suntem aici.

Mulţi
dintre voi stau în picioare, dar sunteţi atât de minunaţi, încât
v-aş putea vorbi toată seara. Dar ştiu că avem programate mai
multe servicii, şi nu doresc să vă reţin prea mult timp în
fiecare loc.

Înainte
de a deschide Cuvântul lui Dumnezeu, aş vrea să ne plecăm
capetele cu respect şi să ne rugăm.

Tatăl
nostru ceresc, Cel plin de îndurare, este într-adevăr un mare
privilegiu să fim în viaţă şi să avem ocazia să Te mărturisim
încă o dată în faţa Bisericii Dumnezeului celui Adevărat. În
timp ce vorbeam în faţa acestor oameni, cu câteva clipe înainte,
mă gândeam la oraşul acesta care, deşi este mare şi frumos, este
plin de păcat ca şi alte oraşe, şi la cuvintele pe care mi le-a
spus fiul meu: „Ce este bun aici, tati?”

„Fiule,
i-am răspuns eu, „de-a lungul acestui oraş este risipită
Biserica Dumnezeului celui Viu, grupul pe care noi îl aducem
înaintea lui Dumnezeu, cei sfinţi.”

Aşa
a făcut Pavel, care a privit peste Roma care avea o populaţie de
mii de oameni. El a văzut oraşele întoarse la idolatrie, dar în
acel oraş erau mărgăritare pentru care trebuia să muncească. Ei
se odihnesc dincolo şi aşteaptă acea mare înviere din zilele din
urmă, despre care noi credem că este aproape.

Tată,
Te rugăm pentru fiecare biserică din Phoenix, ca să torni Duhul
Tău peste ei. Dorim să avem asemenea Lumini care să ardă pentru
Evanghelie, încât să stingă luminile acestor cluburi de noapte şi
a acestor baruri. Te rugăm să ne dai aceasta, Doamne. Fă ca
inimile oamenilor să devină tot mai însetate după Tine, în acest
timp în care ne vizitezi, şi fie ca Tu să ne vizitezi cu adevărat,
Doamne. Vizitează-ne prin Duhul Tău şi toarnă-L peste noi fără
măsură. Binecuvântează adunarea care este aici şi Te rog, Tată,
să faci ca mulţi oameni de afaceri, cât şi alţii, să fie
conduşi la această mare experienţă a cunoaşterii lui Hristos,
prin botezul Duhului Sfânt. Te rugăm să ne acorzi aceasta, Doamne.

Binecuvântează
biserica adunată în seara aceasta aici, pe păstorul ei minunat,
toată fiinţa lui, Doamne, fiindcă stă aici ca un exemplu. Este o
Lumină pentru acest oraş; o Lumină prin care oamenii pot vedea
calea adevărului. Te rog să-i faci pe aceşti membri ai săi să
fie atât de săraţi, încât orice om din vecinătate şi din oraş,
să înseteze să fie ca ei.

Eu
ştiu că Tu pui aceste biserici aici pentru un scop: ele stau ca
martore împotriva răului, fiindcă poartă mărturia că Dumnezeu
este adevărat şi drept. Te rog să-i binecuvântezi din belşug,
Tată.

Pentru
porţia dată serviciului din seara aceasta, ştiu că ai turnat deja
binecuvântările Tale peste ei. Te rugăm să ne binecuvântezi cu
prezenţa Ta, Tată, şi să ne vorbeşti prin Cuvânt, în Duhul. Te
rugăm aceasta în Numele lui Isus. Amin.

În
timp ce citeam în după-amiaza aceasta, ochii mi-au căzut pe un
text pe care doresc să-L citesc şi să-L folosesc pentru a lua din
el un subiect, dacă este cu voia Domnului. Am scris câteva versete
şi câteva notiţe despre care aş vrea să vă vorbesc puţin
pentru slava lui Dumnezeu.

Cei
care doriţi să vă deschideţi Bibliile, vă rog să deschideţi la
Numeri
capitolul
14,
începând de la versetul
41
,
la 45:

Moise
a zis: „Pentru ce călcaţi porunca Domnului? Nu veţi izbuti!

Nu
vă suiţi, căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutaţi să
fiţi bătuţi de vrăjmaşii voştri!

Căci
amaleciţii şi canaaniţi sunt înaintea voastră şi veţi cădea
ucişi de sabie; odată ce v-aţi abătut de la Domnul, Domnul nu va
fi cu voi.”

Ei
s-au îndărătnicit şi s-au suit pe vârful muntelui; dar chivotul
legământului şi Moise n-au ieşit din mijlocul taberei.

Atunci
s-au coborât amaleciţii şi canaaniţii, care locuiau pe muntele
acela, i-aubătut şi i-au tăiat în bucăţi până la Horma.”

Fie
ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului
Său. Cu voia Domnului, aş vrea să iau de aici un context, iar
subiectul meu este: „Presupunere.”

Iubesc
să citesc Cuvântul pentru că ştiu că El este Adevărul. Cuvântul
este acel lucru pe care stăm, dar trebuie să fie întotdeauna
Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că altfel riscăm să mergem pe un
drum greşit.

Acest
lucru este scris în Ioan 15.7: „Dacă
rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele…”

Vedeţi? Cuvântul locuieşte în voi. Înţelegeţi? „…cereţi
orice veţi vrea, şi vi se va da,”
pentru
că nu sunteţi voi, ci este Cuvântul care este în voi; iar
Cuvântul este Dumnezeu. Vedeţi? Dumnezeu în voi. Dumnezeu este
Cuvântul: „La
început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul
era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre
noi…”

Întoarcerea
Duhului Sfânt va aduce Cuvântul în noi şi Îl va aşterne acolo,
iar atunci, nu veţi mai fi voi cei care vorbiţi, ci va fi Cuvântul
însuşi care va ieşi afară. Aşadar, El, Cuvântul, va face
lucrările.

Am
luat dicţionarul şi am căutat semnificaţia cuvântului
„presupunere.” Dicţionarul Webster spune că „a presupune”
înseamnă „a te aventura; a îndrăzni să faci ceva fără
acordul unui autorităţi adevărate sau a lua ceva drept sigur; a
face ceva înainte să fii autorizat să faci aceasta; a face ceva
fără a avea acordul sau autoritatea de a face.”

Tocmai
am trecut de două sărbători importante pe care le avem aici în
America: Crăciunul şi Anul Nou. De fapt, nu este Crăciun, ci este
o zi în care ne odihnim. Desigur, noi ştim că nu este ziua
naşterii Domnului. El nu S-a născut în 25 decembrie, deoarece
atunci este atât de frig în Israel, încât păstorii nu aveau cum
să fie cu oile pe dealuri. Dacă aţi fost vreodată în Iudeea în
timpul acela al anului, aţi şti că naşterea Lui nu a fost în
timpul iernii. Se spune că El S-a născut în aprilie sau în mai
când se nasc mieii. El a venit în mod natural, aşa cum se nasc
mieii obişnuiţi. El a fost Mielul lui Dumnezeu şi S-a născut
cândva în timpul acela. Eu cred că Lui nu-I pasă ce zi stabilim
noi pentru această sărbătoare, deoarece adevărata zi s-a pierdut.

Această
zi este o comemorare a naşterii Sale, dar în loc să o facem o
comemorare şi o zi de închinare Domnului pentru că ni L-a trimis
pe Fiul Său, noi avem o sărbătoare. Vedeţi? Sărbătorim
Crăciunul, dar aceasta nu este o sărbătoare. Puteţi sărbători
ziua de naştere a lui Washington, a lui Lincoln sau a oricărui alt
o renumit, dar Crăciunul ar trebui să fie o zi de închinare. Însă
noi am deformat-o şi am transformat-o într-una din cele mai mari
zile comerciale, aşa că totul se concentrează pe a face cadouri
unii altora, iar dacă nu primim nimic, ne simţim ofensaţi şi le
plătim celorlalţi cu aceeaşi monedă. Totul este amestecat.

Cu
câteva săptămâni în urmă, eu şi soţia mea eram într-un
centru comercial din micuţul nostru oraş, şi am auzit două fete
care discutau. Una din ele a spus: „Ce i-ai luat mamei tale de
Crăciun?”

„Oh,”
a răspuns cealaltă, „nici nu m-am gândit ce altceva i-aş putea
cumpăra, pentru că cel mai mult s-ar bucura de un cartuş de
ţigări.”

„Eu
i-am luat tatălui meu o sticlă de whisky,” a răspuns cealaltă.

„Mă
bucur că ai făcut aceasta, dragă, pentru că şi eu i-am cumpărat
la al meu un pachet nou de jetoane pentru poker.”

Vedeţi,
acesta este Crăciunul. Înţelegeţi? Cum poate Dumnezeu să mai
suporte o asemenea sărbătoare? Presupun că toţi cred că aceasta
este modalitatea corectă de a proceda. Vedeţi? Aceasta este ceea ce
se presupune că trebuie să facă, dar este numai o presupunere a
lor. Vedeţi?

Apoi,
urmează Anul Nou. După sosirea acestuia, oamenii obişnuiesc să
organizeze o petrecere mare, iar în cadrul ei, pe la miezul nopţii
se îmbată toţi. Se îmbată atât de tare ca să uite de toate
păcatele pe care le-au făcut în anul care a trecut. Presupun că
ei cred că aceasta este modalitatea de a scăpa de păcate, dar se
înşeală, pentru că aceasta le aduce şi mai multe păcate. Nu
poţi îndrepta nimic prin faptul că păcătuieşti mai mult, ceea
ce înseamnă că este doar o presupunere, o acoperire.


întreb ce cred oamenii despre ceea ce numesc „plăcerea băuturii.”
Când Whisky-ul le ajunge în sistem, încălzeşte sângele în aşa
măsură încât le zăpăceşte mintea, iar capul le devine pur şi
simplu gol.

Mintea
devine atât de zăpăcită, încât medicii spun că este goală.
Dacă aţi avea în trupul vostru o boală care ar face ca mintea
voastră să devină goală, aţi alerga la cabinetul fiecărui
doctor din oraş pentru a găsi ceva care să vă scape de ea.
Totuşi, oamenii sărbătoresc naşterea lui Hristos şi încearcă
să-şi înece amarul prin golirea minţii. Prieteni, nu realizaţi
că toţi oamenii trebuie să dea socoteală pentru aceasta în ziua
judecăţii? Nu veţi putea scăpa cu aceasta. Ei presupun că a-ţi
goli mintea cu băutură în seara ajunului de Crăciun sau în
noaptea de Anul Nou este un obicei naţional, şi numesc aceasta „O
mică distracţie de curăţire. O mică plăcere pe care trebuie s-o
aibă oamenii şi care aduce uşurare.” Dacă aceasta este toată
plăcerea pe care o persoană a putut s-o aibă de la viaţă, ce fel
de plăcere este aceasta? Îţi goleşti mintea în aşa fel încât
nici nu-ţi mai aminteşti ce ai făcut, şi apoi o numeşti plăcere?

Eu
am putut să văd că oamenii din lume fac aceasta, dar când vine
vorba de biserică, de oameni care se numesc creştini… dacă vezi
că şi ei fac aceasta, simţi o dezamăgire, pentru că nu aceasta
este calea prin care să uiţi de păcatele tale. Ele sunt în Cartea
lui Dumnezeu, şi singurul mod de a scăpa de ele este să le arunci
în Marea Uitării, prin sângele lui Isus Hristos, şi să nu-ţi
mai aminteşti niciodată de ele. Aceasta este singura cale, dar ei
presupun că adevărata cale este să procedezi aşa cum o fac
oamenii.

Apoi,
de-a lungul naţiunii sunt predicatori ai unor mari denominaţiuni,
care predică propria lor doctrină presupunând că fac ceea ce este
corect. Indiferent cât este de contrar Scripturii, mulţi dintre ei
presupun că procedează corect atunci când predică acea doctrină.
Ei presupun că aceasta este exact ceea ce cere Dumnezeu: un anumit
crez sau o anumită apartenenţă. Ei cred că aceasta este tot ce
cere Dumnezeu; presupun că duc oamenii în rai prin faptul că-i
determină să se alăture unei biserici şi prin faptul că le
predică un crez; presupun că acest lucru este în ordine şi că
este tot ce trebuie să faci, dar ce greşeală este aceasta! Doar să
presupui asemenea lucruri este o greşeală cumplită.

În
Biblie există un singur crez, iar acesta este Hristos. Vedeţi? Noi
trebuie doar să-L cunoaştem, iar a-L cunoaşte pe El înseamnă a
avea Viaţa veşnică. În afară de aceasta, nu există nici o cale
spre Viaţă. Singura cale este să-L cunoşti pe Hristos printr-o
experienţă personală cu El, şi nu prin alăturarea la o biserică
sau prin recitarea unui crez.

Noi
avem petreceri cu alcool făcute de creştini cu ocazia Anului Nou,
pentru că aducem totul în această situaţie atât de săracă; de
aceea ţinem Crăciunul, Anul Nou şi alte „zile sfinte”.

Motivul
pentru care fac oamenii acest lucru, este că aceasta este tot ce
ştiu să facă. De aceea, dacă ar fi ceva care să-i determine să
dorească să facă altceva în acea zi, ar trebui să fie ceva real.

Dacă
acesta este un lucru greşit, înseamnă că undeva este ceva corect
ce trebuie făcut; înseamnă că în opoziţie cu orice lucru rău
trebuie să fie ceva bun, altfel nu ar fi drept. Aşadar, trebuie să
fie un pro şi un contra, ceva negativ şi ceva pozitiv.

Trebuie
să fie un dolar adevărat după care a fost făcut dolarul fals,
pentru că altfel dolarul fals ar fi cel adevărat. Când vedem
oameni care merg şi se alătură la o biserică sau la o
denominaţiune, prin aceasta dovedesc că este Ceva după care
flămânzesc.

Sufletul
uman strigă după ceva, fiindcă ştie că există Ceva care l-a
adus aici; ştie că dincolo de tot ce este aici, există Ceva. Ei
ştiu că au ieşit din întuneric, de aceea vor să ştie de unde au
venit şi unde vor merge, iar dacă au acea foame, nu o vei putea
potoli prin golirea minţii tale.

Am
auzit că cu câtva timp în urmă, aici s-a ţinut o reuniune, iar
cineva a spus: „Goliţi-vă mintea! Priviţi spre cer şi goliţi-vă
mintea, iar atunci veţi avea o experienţă.” Aşa este. Fără
îndoială că veţi avea o experienţă, dar ce fel de experienţă?
Vedeţi voi, când faceţi aceasta, vă deschideţi sufletul pentru
Satan, iar el vă va da ceva. Aşa este.

Eu
cred că atunci când un om vine la Hristos, ar trebui să vină cu
toată inteligenţa pe care o are, fiindcă trebuie să citeze în
mintea sa fiecare făgăduinţă a Scripturii. Ţineţi-vă mintea
ageră de câte ori veniţi la Hristos şi nu permiteţi să vă fie
golită, fiindcă diavolul va încerca să vă determine să faceţi
orice. Vedeţi? El poate să vă dea o senzaţie, dar voi doriţi o
experienţă, ceva biblic, ceva real.

Totuşi,
oamenii merg înainte cu presupuneri: „Am văzut o lumină înaintea
mea,” sau ceva de felul acesta. „O am!”, dar nu vor trăi
niciodată altfel şi vor trece pe alăturea.

Mulţi
dintre ei vin sus şi spun: „Cred că dacă voi recita crezul, sunt
în ordine.” Aceasta este doar părerea voastră, doar presupuneţi
că sunteţi în ordine.

Ei
merg şi se alătură acelei biserici presupunând că fac ceva
corect. Multora dintre ei li se cere să primească un crez şi să
trăiască prin el; sunt stropiţi cu puţină apă şi sunt făcuţi
membri ai bisericii, spunându-li-se că în felul acesta sunt în
ordine. Ei merg acolo sinceri şi presupun că făcând aceasta sunt
pe drumul către Rai.

Atunci
apar necazurile. Oamenii sunt sinceri şi cred că dacă sunt aduşi
într-o anumită stare, într-un anumit loc, sau dacă fac o anumită
promisiune sau ceva de felul acesta, este tot ce cere Dumnezeu. Ei
presupun că aceasta este ceea ce cere religia: să ţină o poruncă,
să trăiască după cele zece porunci sau ceva de felul acesta; să
facă fapte bune, fapte caritabile şi daruri către vecini. Ei se
gândesc că aceasta este tot ce trebuie să aibă, dar cât de
greşit este acest lucru!

Noi
trăim într-un timp care este mai târziu decât am putea crede. An
de an când vin aici în Phoenix sau merg în alte locuri, mă întreb
dacă vom mai fi aici şi anul viitor, iar când plec dintr-un loc,
mă întreb: „Am fost sincer? Am aşezat totul cât se poate de
clar? Doamne, am urmat sfaturile Tale? Am spus totul în conformitate
cu Cuvântul Tău, sau am spus ceva în contradicţie cu El, pentru
că în ziua judecăţii, oamenii aceştia vor sta alături de mine,
iar eu va trebui să dau socoteală pentru ceea ce am spus când am
fost într-un anumit loc, indiferent care a fost acela.”

Eu
cred că oamenii din spatele acestor slujbe presupun că după ce
primesc atât de multă educaţie şi obţin un grad învăţând
crezul unei biserici, trebuie să meargă afară şi să ocupe slujba
de păstor. Eu cred că ei fac aceasta cu sinceritate şi onestitate,
dar nu sinceritatea face ca un lucru să fie adevărat; acele crezuri
nu reprezintă Adevărul.

Cu
puţin timp în urmă, când am fost în India, am văzut oameni cu
idoli din rubin în urechi, care valorau mii de dolari. Aveau o faţă
hidoasă şi ochii mari. Am văzut preoţi care turnau apă sfinţită
peste un om care avea trupul plin de cârlige de pescuit înfipte în
carne, iar de ele erau atârnate pungi cu apă. Am văzut cum au
făcut un şanţ lung de treizeci de metri, larg de cinci metri şi
adânc de câţiva centimetri, cum l-au umplut cu jar incandescent,
şi l-am văzut pe omul acela trecând prin el. Am văzut ce făcea
cu buzele sale… Aş fi înţeles dacă făcea aceasta ca semn de
pedeapsă pentru minciună, dar şi-a scos limba afară şi a cusut-o
de nas, după care a luat o săgeată pe care a trecut-o prin buza de
sus, prin frunte şi apoi a scos-o afară aşa. (Fratele Branham
arată). Şi multe alte lucruri hidoase. Preoţii au turnat apă
sfinţită pe acel bărbat, apoi au ucis o capră pentru a aduce o
jertfă de sânge. Ei mergeau prin acel foc, presupunând că fac
voia lui Dumnezeu, şi erau cât se poate de sinceri. Vedeţi? Ei
sunt sinceri.

În
Africa am văzut cum băieţii mici, care sunt doar nişte bebeluşi,
sunt luaţi de vraciul tribului. El ia un cuţit şi le face tot
felul de tăieturi, după care le pune acea cerneală din boabe pe
feţe, desfigurându-i, în timp ce fetiţele sunt însemnate ca
dovadă că sunt fecioare. Ei fac tot felul de lucruri ca acestea,
totul fiind făcut cu o sinceritate deplină. Cu siguranţă că da.
Cad înaintea idolilor şi îşi dau viaţa cu toată sinceritatea,
dar sincer, aceasta nu însemnează nimic. Ei presupun că ceea ce
fac este bine, cred aceasta, iar noi îi privim şi ne gândim că ar
trebui să fie învăţaţi altfel. Dar noi, în America, suntem la
fel de răi, sau poate suntem ce este mai rău. Aşa este. Noi
presupunem, dar nu verificăm nimic; ne hazardăm în orice, fără a
avea autoritatea de a face aceasta. Biblia nu dă nici o libertate
pentru creştin ca să bea, să joace jocuri de noroc, să mintă sau
să petreacă.

Totuşi,
oamenii se alătură la aceste biserici şi merg mai departe exact
cum erau înainte. Femeile continuă să-şi taie părul, poartă
pantaloni scurţi, fumează, etc., şi merg mai departe aşa
presupunând că este în ordine, că este bine ce fac. Ei presupun
că este în ordine, dar nu este. Nu este bine; este la un milion de
mile depărtare de ceea ce este bine. Cuvântul lui Dumnezeu nu
suportă aceasta pentru că este contrar Lui, dar oamenii presupun că
este în ordine.

Aceste
lucruri nu le găsim numai în biserica prezbiteriană, ci şi în
cea penticostală, care este o biserică cu oameni minunaţi, dar
care s-a îndepărtat atât de tare de Cuvânt. Undeva pe coasta de
vest, o femeie avea părul lung şi îl purta adunat într-un coc la
spatele capului, iar oamenii din biserică îi ziceau: „Hei, roata
ta de la spate s-a turtit!” Toţi se amuzau pe seama ei, şi până
şi păstorul ei i-a spus să-şi taie părul pentru că este ceva
diferit.

Atunci
femeia a venit şi m-a întrebat:

„Ce
să fac în legătură cu aceasta, frate Branham?”

„El
ţi-a spus un lucru greşit,” i-am răspuns eu.

Surorile
noastre penticostale se poartă şi procedează la fel ca lumea.

Cineva
mi-a zis zilele trecute: „Frate Branham, oamenii te consideră un
profet. De ce nu-i înveţi cum să primească daruri spirituale?
Lasă deoparte felul în care se îmbracă femeile şi cum se poartă
bărbaţii! Pune aceste lucruri deoparte, fiindcă nu este
responsabilitatea ta să le spui aceste lucruri. Tu învaţă-i
lucruri mari, adânci şi duhovniceşti.”

„Cum
aş putea să-i învăţ Algebra când ei nu ştiu Abecedarul?” Cum
poţi să le dai o educaţie de facultate dacă ei nu au părăsit
încă grădiniţa? Nu aveţi nici măcar decenţa de a vă curăţa
şi de a vă purta ca şi creştinii; să vă îmbrăcaţi ca şi
creştinii şi să trăiţi ca şi creştinii, şi abia după aceea
să vorbiţi despre lucrurile duhovniceşti. Ieşiţi de la
grădiniţă! Ei presupun că aceasta este în ordine, dar nu este.
Nu ar trebui să faceţi astfel de lucruri. Penticostalilor, mamele
voastre nu făceau aceasta în trecut, dar voi le faceţi.

Cum
puteţi suporta aceasta, bărbaţilor? De ce le lăsaţi pe soţiile
voastre să facă astfel de lucruri? Şi voi sunteţi tot la
grădiniţă. Vedeţi? Aşa este. Presupuneţi că este bine, dar nu
este. Voi spuneţi: „Păi, soţia va face aceasta şi aceea…”
Voi sunteţi capul familiei; aşa a spus Dumnezeu. Da.

Voi
presupuneţi că este în ordine pentru că şi restul lumii face la
fel. Mie nu-mi pasă ce face restul lumii; pe mine mă interesează
ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că El este Adevărul.

Oamenii
fac doar presupuneri. Vedeţi? Astfel, spuneţi: „Dacă păstorul
spune aşa, presupun că este în ordine.”

Mie
nu-mi pasă ce spune păstorul, pentru că numai Cuvântul are
dreptate; numai El este drept. Înţelegeţi? Nu presupuneţi nimic,
pentru că dacă faceţi aceasta veţi da de bucluc! Faceţi numai
ceea ce spune Cuvântul să faceţi. Da, domnilor.

Oamenii
continuă să facă aceleaşi lucruri şi presupun că este în
ordine, când de fapt nu este.

Ei
spun: „Domnul este atât de bun, prea bun ca să facă aşa ceva!”

Eu
cred aceasta, cred că Dumnezeu este bun.

Cu
puţin timp în urmă, un adolescent din oraşul nostru mi-a spus:
„Ştii ceva, frate Branham? Dumnezeu este atât de bun, încât mă
lasă să fac orice doresc.” Prostii!

Noi
auzim spunându-se atât de mult că Domnul este un Dumnezeu bun! Aşa
este, El este un Dumnezeu bun, dar dacă este bun, trebuie să fie şi
drept. El nu ne poate da o poruncă şi apoi să fie în ordine dacă
facem altceva; nu este posibil să o încălcăm, şi apoi să ne
aşteptăm să scăpăm de judecată.

El
este şi un Dumnezeu al mâniei, un Dumnezeu al judecăţii. Ceea ce
Îl face bun este faptul că veghează asupra Cuvântului Său şi Îl
împlineşte.

Aşadar,
nu ne putem aştepta să procedăm greşit, să facem lucrurile pe
care le facem, şi apoi să scăpăm, fiindcă El nu este aşa.

Este
adevărat că Dumnezeu este bun, nu vreau să mă înţelegeţi
greşit; El este cu adevărat un Dumnezeu bun, dar amintiţi-vă că
singurul fel prin care poate fi bun este să fie drept. Şi dacă
este drept, trebuie să-Şi ţină poruncile date. Iar dacă Îşi
ţine poruncile date, este greşit ca creştinii să tolereze faptele
lumii. Aţi înţeles? Este greşit! Noi nu trebuie să facem
aceasta, pentru că trebuie să fim oameni diferiţi.

Problema
este că noi ne aventurăm şi facem presupuneri fără să avem
Autoritatea care să ne legitimeze în ceea ce facem. Cuvântul lui
Dumnezeu este Cel care ne dă autoritatea; aceasta este Autoritatea
pe care trebuie să stăm; este ceea ce a spus Dumnezeu.

În
textul citit am văzut că Israelul a presupus că erau în ordine.
Până aici în Numeri, unde am citit, El a fost un Dumnezeu bun. S-a
dus jos în Egipt şi i-a scos din robie. Cu siguranţă, a fost un
Dumnezeu bun. „El ne-a dat chiar şi mană din cer.” Era cu
siguranţă un Dumnezeu bun.

Dar
când a venit timpul să se împlinească Cuvântul Său, când au
ajuns la Cades-Barnea şi iscoadele au venit cu dovada despre ţara
de dincolo, atunci ei au crezut că este în ordine dacă trec cu
vederea aceasta. Dar când au făcut aceasta, Dumnezeu S-a mâniat pe
ei.

Atunci,
Moise le-a spus: „Nu vă duceţi să vă luptaţi cu amaleciţii,
pentru că nu aţi făcut ceea ce ne-a poruncit Dumnezeu să facem!”
Vedeţi?

Porunca
a fost: „Eu v-am dat această ţară. Mergeţi şi luaţi-o în
stăpânire!” Ei s-au întors cu dovada, dar s-au îndoit de ea.
Mai mult, au dorit să se întoarcă înapoi în Egipt, pentru că le
era frică să meargă şi să ia ţara în stăpânire.

Astăzi,
multor oameni le este teamă că cineva, de exemplu vecinul, va spune
ceva împotrivă.

De
multe ori, păstorul se teme să spună ceva despre Scriptură: „Mă
tem că va răni sentimentele cuiva,” zice el, dar ei trebuie să
fie răniţi. Aşa trebuie să fie.

Uneori,
femeile se tem şi spun: „Frate Branham…” la fel ca sufletul
acela sărman care mi-a spus: „Mă tem că dacă nu-mi tai părul,
soţul meu şi celelalte femei…”

Frate,
nu face presupuneri asupra acestor lucruri! Ia Cuvântul lui
Dumnezeu! Ştiţi că aveţi un suflet care trebuie salvat? Realizaţi
că moartea nu-l schimbă? Moartea nu schimbă nimic, decât locul în
care va locui acel suflet atunci când vă va părăsi.

Mergem
la o înmormântare. Ne pare rău pentru persoana care a murit, iar
uneori încercăm să ne gândim la cele mai bune lucruri pe care le
ştim despre ea. Aşa este.

Dar
Isus a fost foarte clar în privinţa aceasta: „Dacă
un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui
Dumnezeu.”
(Ioan
3.3). Înseamnă că nu există nici o cale de mijloc.

Voi
presupuneţi că omul acela a mers în Rai, dar conform Cuvântului
nu este aşa. Vedeţi, voi faceţi doar presupuneri că a ajuns acolo
şi spuneţi: „Păi, a fost un membru bun al bisericii şi a făcut
numai bine vecinilor.” Eu cred aceasta şi este bine. Nu am nimic
de spus împotriva acestui lucru, dar aţi înţeles ce anume i-a
ţinut pe oameni şi nu i-a lăsat să intre în ţara făgăduită?
Faptul că erau credincioşi de graniţă. Au mers atât de departe,
dar n-au vrut să meargă şi mai departe şi să intre înăuntru.

Acesta
este felul în care procedează şi astăzi oamenii. Vor merge atât
de departe cu Dumnezeu şi vor spune: „Da, voi crede şi mă voi
boteza. Voi face aceasta şi cealaltă şi voi respecta orice regulă
pe care o impune biserica.” Dar când vine vorba să-i predaţi
totul lui Hristos, viaţa voastră şi totul, acela este momentul
când ajungeţi la graniţă.

Aceasta
este ceea ce-i face pe oameni să spună: „Păi, eu mă uit la
ceilalţi!” Astfel, femeia tânără se uită la cea în vârstă,
bărbatul tânăr priveşte la bărbatul în vârstă şi văd felul
în care vă purtaţi ca să ştie ce şi cum trebuie să facă,
fiindcă presupun că este în ordine dacă procedează la fel ca
voi.

Dacă
biserica penticostală ar trăi cu adevărat la standardul ei, dacă
ar trăi în conformitate cu ceea ce pretinde că are, lumea ar
înseta după ea. Dar dacă oamenii văd că aţi coborât la nivelul
lucrurilor pe care le are şi lumea, presupun că sunt la fel de buni
ca şi voi. Aşa este. Ei au dreptul să spună aceasta. Vedeţi? Dar
noi trebuie să ne îndepărtăm de aceasta; nu putem face
presupuneri ci trebuie să ne aliniem cu Cuvântul.

Astăzi
este aproape imposibil să-i determini pe oameni să se roage, să
postească şi să-L cheme pe Dumnezeu. Se pare că biserica din
aceste zile a devenit atât de adormită, atât de leneşă şi atât
de jalnică, iar eu urăsc să tot vin şi să continui să mă agit,
să predic şi să spun aceleaşi lucruri. Dar, frate şi soră,
acesta este adevărul şi nu pot să mă abţin. Este Evanghelia, şi
ea trebuie să fie predicată ca un Martor. Aşa este.

Eu
cred că noi facem prea multe presupuneri; şi le facem pentru că am
avut o experienţă: „Frate Branham,” ziceţi voi, „într-o zi,
cu cinci ani în urmă, Duhul Sfânt m-a binecuvântat în timp ce
mergeam pe stradă, şi am fugit în josul străzii, apoi m-am
gândit: „Doamne, trebuie să mă duci undeva, pentru că mă voi
purta neadecvat pe stradă.”

Poate
aţi fost în biserică şi aţi avut o experienţă; aţi vorbit în
limbi şi v-aţi gândit: „Este în ordine. Acum pot merge înainte,
fiindcă îi văd pe ceilalţi că fac astfel de lucruri.” Vedeţi,
voi doar presupuneţi aceasta.

Israelul
a avut acele experienţe; au avut semne şi minuni de lungul întregii
lor călătorii. Au trecut prin mijlocul Mării Roşii ca pe pământ
uscat; în fiecare seară au văzut mana care le cădea din cer şi
au fost martori la toate binecuvântările lui Dumnezeu care au venit
peste viaţa lor. Dar apoi, nu au ascultat una din poruncile lui
Dumnezeu şi ce s-a întâmplat? Binecuvântarea s-a îndepărtat de
la ei. Atunci, ei au presupus că Dumnezeu va fi la fel de bun şi în
continuare, pentru că aşa fusese până atunci, dar El nu poate
face aceasta.

Eu
cred că şi noi am ajuns în punctul acela. Şi noi am ajuns la
Cades-Barnea, unde Dumnezeu i-a dat bisericii ocazia să facă un
popas pentru a se întoarce la rândul de rugăciune şi la sfinţire,
la momentul în care ne separăm de lucrurile lumii şi de
neînţelegerile neînsemnate pe care le avem, şi ne întoarcem la
Dumnezeu, la dragostea frăţească, la umilinţă şi la puterea lui
Dumnezeu. Înţelegeţi?

Noi
presupunem că mergem bine pentru că Dumnezeu ne binecuvântează,
dar El a binecuvântat Israelul chiar şi în ziua când ei au
refuzat să meargă şi să ia în stăpânire pământul făgăduit.
În noaptea următoare zilei în care nu au crezut, a căzut mana,
dar toţi erau în afara voii lui Dumnezeu, şi nu au mai putut
câştiga nici o bătălie până când nu au venit înapoi ca să
îndrepte lucrurile faţă de Dumnezeu. Eu cred că este timpul ca şi
biserica să se întoarcă din nou înapoi la Dumnezeu. Întoarceţi-vă
înapoi şi începeţi aşa cum trebuie, ca să ne putem continua
călătoria!

Cu
toate acestea, ei ştiau că El este un Dumnezeu bun şi plin de
îndurare. El le-a dat îndurarea Sa şi le-a arătat slava Sa. Nici
măcar papucii nu li s-au uzat şi hainele nu li s-au învechit. În
fiecare seară le cădea mana din cer şi pe parcursul întregii lor
călătorii au văzut semnele şi minunile prezenţei lui Dumnezeu în
mijlocul lor. Aceasta i-a făcut să presupună că dacă Dumnezeu a
făcut acele lucruri, vor putea merge să ia acel munte.

Dacă
dorim daruri duhovniceşti în biserică, dacă dorim puterea lui
Dumnezeu, adevărata putere a lui Dumnezeu, vă spun, frate şi soră,
că este foarte uşor ca cineva să fie înşelat din cauza unor
senzaţii sau a altor lucruri de felul acesta, fiindcă diavolul
poate imita aproape orice senzaţie pe care a dat-o Dumnezeu. Vedeţi?

Dar,
vedeţi voi, problema este că biserica noastră nu se mişcă aşa
cum ar trebui, iar noi ştim că ceva este în neregulă. Noi ştim
că Dumnezeu nu va putea fi cu noi până când nu îndepărtăm
orice trebuie îndepărtat. Aşadar, este timpul să facem o
verificare, să vedem lucrurile pe care trebuie să le facem şi cele
pe care nu trebuie să le facem, iar apoi să ne pregătim şi să
mergem înainte. Binecuvântările sunt în ordine.

Samson
a fost un om mare. El a fost născut ca un nazireu închinat
Domnului. Avea şapte şuviţe de păr care îi atârnau pe umeri şi
a dovedit prin semnul său că era un nazireu al Domnului; iar
Dumnezeu a fost bun cu el deşi a fugit de părinţii lui şi a
început să umble cu o filisteană. El n-ar fi avut voie nici măcar
să povestească cu o filisteană, dar iată-l că mergea la ea, iar
Dumnezeu a continuat să fie milostiv faţă de el, deşi nu era în
ordine.

Ea
a început să-l ispitească să-i spună care era secretul puterii
lui, şi în loc să se ridice şi să-i spună să nu facă aceasta
pentru că el este un nazireu, i-a spus ce voia să ştie. Mai întâi
i-a zis: „Leagă-mi mâinile.” Vedeţi? A minţit-o, iar Dumnezeu
i-a iertat minciuna. El a rupt legăturile şi a continuat să facă
acelaşi lucru, iar în cele din urmă, a presupus că poate face tot
ce vrea şi să meargă înainte oricum.

Aceasta
este problema: noi presupunem că putem face orice şi să scăpăm
uşor. „Noi suntem penticostali. Vedeţi, noi putem face orice şi
să scăpăm cu aceasta.” Nu, nu puteţi face aceasta. Nu puteţi!

Nu
putem merge înainte doar pentru că suntem o organizaţie mare.
Mulţumiţi-I Domnului pentru organizaţia voastră mare, dar nu
putem să mergem înainte şi să spunem: „Avem mai mulţi membri
decât cei de lângă noi. În concluzie, ei nu sunt în cursă, dar
noi putem merge înainte. Vă spun, vom renunţa să mai facem una
sau alta, fiindcă eu cred că aşa ceva este de modă veche. Nu cred
că ar trebui să avem acele întâlniri de rugăciune şi toate
celelalte lucruri care se întâmplă acum. Nu cred că ar trebui să
facem aceasta.” Voi doar presupuneţi aceasta.


spun încă o dată: decât să li se predice sau să fie aduşi
mulţi dintre studenţi aici pentru a fi îndopaţi cu multă
teologie sau alte lucruri de felul acesta, mai bine i-aş duce în
camera de sus, la fel cum au făcut ei cu multă vreme în urmă,
pentru a avea o experienţă.

Marele
misionar al Indiei, Hudson Taylor, a spus că odată s-a convertit un
indian tânăr şi a fost umplut cu Duhul Sfânt. A spus că faţa
lui strălucea ca o lumină, şi a venit la el şi i-a zis: „Domnule
Taylor, cred că voi merge la şcoală şi voi urma cei patru ani de
facultate pe care nu i-am făcut. Voi studia, îmi voi lua diploma de
licenţă, iar în câţiva ani voi putea merge afară să predic
Evanghelia.”

Domnul
Taylor, care era un creştin renumit, i-a zis: „Fiule, du-te afară
cu ceea ce ai acum.” Aceasta este. El i-a mai zis: „Trebuie să
începi să răspândeşti Lumina cât timp candela este aprinsă, nu
când este stinsă de jumătate.” Aşa este. Spune ceea ce ştii,
dar dacă nu ai o experienţă cu El, nu poţi spune nimic.

Ceea
ce ne trebuie nouă este să ne împăcăm cu Dumnezeu. Acesta este
adevărul. Vedeţi, trebuie să ne întoarcem la acea experienţă a
naşterii din nou, la lucrurile care ne curăţă pe dinăuntru şi
pe dinafară, deoarece dacă se curăţă partea dinăuntru şi
partea dinafară va face la fel. Se va face în mod automat. Da,
domnilor.

Samson
a spus: „Mă voi scutura şi mă voi ridica aşa cum am făcut
întotdeauna, iar când voi face aceasta, Dumnezeu va fi acolo.
Presupun că El va fi acolo.”

Ştiţi
ceva? Eu cred că biserica trebuie să se întoarcă din nou la
sfinţire; trebuie să se întoarcă la modul corect de a trăi.
Înţelegeţi? Noi facem presupuneri pentru că am primit Duhul,
pentru că am dansat în Duhul, pentru că am făcut lucrurile pe
care le-am făcut. Dumnezeu ne-a binecuvântat, am văzut adunări de
vindecare, am văzut treziri şi aşa mai departe, iar aceasta ne
face să presupunem că totul este în ordine.

Când
facem aceasta, ne aşezăm undeva pentru că avem o clădire mare, o
denominaţiune drăguţă, etc. Avem clasa cea mai aleasă, cea mai
bună biserică din oraş şi toate aceste lucruri, aşa că putem
aduna lumea şi să spunem: „Priviţi pianul nostru, orga noastră,
aceasta şi cealaltă este la fel de bună ca şi a voastră.
Scaunele noastre sunt la fel de bune ca ale voastre şi predicatorul
nostru este la fel de educat ca al vostru, de aceea presupunem că
Dumnezeu este cu noi.” Ei presupun aceasta, când de fapt El nu mai
este cu ei. Vedeţi? Nu trebuie să uitaţi aceasta.

Când
am început să vedem semnele şi minunile lui Dumnezeu, puterea Lui
venind jos, am văzut că oamenii au început să trăiască diferit
şi să-şi cureţe vieţile.

Alţii
au temperamente gălăgioase şi dificile care provoacă numai
agitaţie şi gălăgie, se ceartă unii cu alţii, vezi membri care
trăiesc în neorânduială, comit tot felul de păcate, necredinţă,
etc.

Cineva
a predicat Cuvântul lui Dumnezeu şi a spus: „Dumnezeu a spus că
trebuie să vă naşteţi din nou, pentru că altfel nu veţi putea
intra,” la care i s-a replicat: „Nu suntem de acord!”

Şi
spuneţi că aveţi Duhul Sfânt? Duhul Sfânt nu Îşi va nega
niciodată propriul Cuvânt. Trebuie să staţi cu Cuvântul pentru
că Cel care v-a vorbit este El. Dacă eu spun un cuvânt şi apoi
neg ceea ce am spus, cuvântul meu nu foloseşte la nimic. Vedeţi?
Duhul Sfânt trebuie să rămână pe ceea ce a spus, iar Cuvântul
scris aici este Cuvântul Duhului Sfânt. Aşa este.

Avem
nevoie de mai multă sfinţire; avem nevoie să fim curăţaţi; avem
nevoie ca biserica să fie curăţată.

Samson
s-a gândit: „Păi, voi…” apoi a mers acolo jos şi a trăit cu
acea prostituată. „Ea mi-a spus să fac aceasta, iar eu am
ascultat-o. Oh, i-am spus adevărul, i-am spus că aici este calea
adevărată. Presupun că totul este în ordine şi că El este cu
mine.” Dar când s-a ridicat şi s-a scuturat, a aflat că puterea
îl părăsise.

Frate,
cred că astăzi când privim la bisericile noastre şi la felul în
care merg înainte, este timpul să ne scuturăm şi noi, pentru că
ceva nu este în ordine. Noi presupunem că mergem bine; presupunem
că facem bine, dar este numai o presupunere.

Cu
câtva timp în urmă am vorbit într-o adunare de peste ocean, în
faţa unor oameni de afaceri care sunt fraţii noştri. Ei erau acolo
şi aveau o adunare, şi vorbeau despre cum i-a binecuvântat
Dumnezeu. Avuseseră o mică afacere la colţ, dar şi-au predat
vieţile lui Hristos, iar acum aveau o flotă de Cadillacuri.

Când
am auzit ce spun, le-am zis: „Nu spuneţi aceasta, fiindcă este
greşit. Primii creştini de la Rusalii nu au procedat aşa.
Dimpotrivă, au scăpat de ceea ce au avut, au dat totul la săraci.
Oamenii aceştia sunt oameni de afaceri. Au propriile lor fabrici şi
alte lucruri, de aceea trebuie să le daţi Ceva despre care nu ştiu
nimic.”

Aceasta
este problema bisericii. Avem lumini sclipitoare şi alte lucruri;
aproape că avem şi un ring de dans în biserică. Vedeţi? Încercăm
să ne comparăm cu lumea, dar voi nu puteţi face aceasta niciodată.
Dimpotrivă! Noi trebuie să invităm lumea pe terenul bisericii, nu
să mergem noi pe terenul lor. Noi nu ne putem compara cu ei în
aceste privinţe. Dar avem Ceva ce ei nu au; aceasta este ceea ce
dorim noi. Da, domnilor. Ceea ce dorim să le arătăm noi este
Hristos în vieţile noastre, puterea Duhului Sfânt, adică Ceva ce
ei nu au. Lăsaţi-i să vină pe terenul nostru; dacă-L doresc pe
Hristos, să vină aici. Dar să nu faceţi niciodată ca ei şi să
nu vă comportaţi ca ei, fiindcă este greşit.

Aceasta
este greşeala pe care a făcut-o Samson. El s-a dus din Palestina în
ţara filistenilor, şi-a părăsit propriul pământ, iar în cele
din urmă, a presupus că Dumnezeu era cu el, deşi Dumnezeu îl
părăsise.

Când
a luat acea placă de aur şi mantaua de Şinear, Acan a presupus că
nu se va şti niciodată. „Păi, ce este aceasta? O neînsemnată
haină veche. O voi pune aici, iar familia mea se va bucura multă
vreme de ea. Am luat şi o placă. Dacă vom ajunge vreodată în
strâmtorare, eu voi avea o plăcuţă de aur. Nimeni nu le va vedea,
pentru că le voi împacheta, le voi pune sub haina mea şi voi merge
mai departe.” El a presupus că totul era în ordine. Presupunerea.

Dar
porunca lui Dumnezeu a fost: „Să nu luaţi nimic din acel oraş
blestemat! Să nu vă însuşiţi nimic din ceea ce este blestemat în
jurul vostru!”

Atunci
cum vom mai putea fuma? Cum vor mai putea să-şi taie femeile părul?
Dumnezeu spune aceasta, dar chiar este greşit dacă o facem?
Femeilor, cum puteţi purta aceşti pantaloni când Dumnezeu a spus:
„Orice femeie care se îmbracă cu haine bărbăteşti este o
urâciune în ochii Domnului!” Dumnezeu nu Se schimbă. Cum putem
face aceasta? Fiindcă presupunem că este în ordine. Dar nu este în
ordine, nu este! Dacă surorile noastre penticostale fac aceasta, ar
fi bine să vă opriţi, să vă verificaţi, să priviţi înapoi şi
să vă scuturaţi. Nu presupuneţi că este bine oricum pentru că
vă înşelaţi. Vă înşelaţi amarnic.

Când
egiptenii au venit după Moise şi după copiii lui Israel, l-au
văzut pe Moise mărşăluind prin mijlocul mării şi pe copiii lui
Israel urmându-l. Ei erau tăiaţi împrejur şi închinaţi
Domnului; aveau poruncile lui Dumnezeu şi erau însoţiţi de
semnele lui Dumnezeu, aşa că au trecut exact prin mijlocul mării.
Nu era nici o greşeală acolo. Egiptenii stăteau pe mal, îi
priveau cum făceau aceasta şi au zis: „Presupunem că dacă ei
pot să facă aceasta, o putem face şi noi.”

Acum,
să privim puţin în urmă să vedem biserica Cincizecimii de la
început. Ne gândim şi la biserica penticostală de acum treizeci
sau patruzeci de ani; ne gândim la biserica de după Conciliul de la
Niceea şi la creştinii din epocile lui Irineu, Martin, Columba,
Iustin, Policarp şi a altor oameni sfinţi.

Uitându-ne
la ei, simţim că avem aceeaşi binecuvântare pe care au avut-o şi
ei şi presupunem că putem merge înainte aşa cum au mers şi ei.
Presupunem că putem face aceleaşi lucruri pe care le-au făcut şi
ei, dar adevărul este că nu le putem face în situaţia şi starea
în care se află biserica acum.

Priviţi
la ceea ce au făcut oamenii aceia. Priviţi la ceea ce au făcut
bisericile acelea. Ce sacrificiu! Priviţi la ce au renunţat ei! Cum
nici măcar nu le-a păsat de vieţile lor! Ei au stat zi şi noapte
în rugăciune înaintea Domnului şi au mers pretutindeni
mărturisind oamenilor despre Împărăţia lui Dumnezeu.

Iar
noi, cei de astăzi, aşteptăm ca păstorul sau evanghelistul să ne
aducă totul în servieta sa, şi apoi să spunem: „Slăvit să fie
Domnul! Eu aparţin bisericii.” Aceasta este totul. Vedeţi? „Sunt
membru acolo şi cred că biserica aceasta este în ordine. Cu
siguranţă.” Clădirea poate fi în ordine; poate nu are nicio
termită sau ceva de felul acesta, dar ce putem spune despre clădirea
cealaltă? Ce fel de termite are ea? Vedeţi? Aceasta ne-ar putea
cauza probleme. De ce? Pentru că termitele vor mânca sufletul. Oh,
cât de multă nevoie avem să cercetăm şi să ne convingem, în
loc să presupunem că totul este în ordine. Da, da.

Egiptenii
aceia netăiaţi împrejur s-au gândit: „Vom trece şi noi prin
mare aşa cum au trecut ei!” dar n-a fost aşa şi şi-au pierdut
vieţile.

Acan
s-a gândit: „Placa aceasta mică şi veche nu va face nici o
diferenţă!” „Restul doamnelor îşi taie părul, aşa că voi
face şi eu ca ele. Aceasta nu va face nici o diferenţă.” Dar ce
s-a întâmplat? Nu a mai venit binecuvântarea asupra familiei, ci a
adus moartea fiecăruia dintre ei.

Dacă
facem compromis cu fiecare poruncă a lui Dumnezeu, ca să fim pe
placul oamenilor, ucidem totul chiar atunci. O plăcuţă mică şi o
manta babiloneană, a oprit înaintarea oştirii care mărşăluia.
Frate, un singur lucru greşit pe care-l îngăduim bisericii să-l
facă, un singur lucru împotriva căruia nu luăm poziţie, pentru
a-i determina pe oameni să-l scoată afară, va opri înaintarea
bisericii.

Presupun
că voi mergeţi mai departe. Poate mergem mai departe cu numele, cu
numărul, etc., dar nu aceasta este ceea ce contează.

Ceea
ce contează este Dumnezeu cu noi, Dumnezeu în noi, Dumnezeu
mişcându-Se prin noi; Cuvântul Lui viu în noi.

Nu
presupuneţi că ştiţi aceasta, ci priviţi felul în care vă face
vii, atitudinea pe care o luaţi faţă de păcat, cum decurge totul.
El este un Dumnezeu sfânt. V-aţi gândit vreodată că într-o zi
veţi sta în prezenţa acestui Dumnezeu şi veţi da socoteală
pentru acest Cuvânt şi pentru Hristos? Dumnezeu este atât de
sfânt, încât stând dincolo în veşnicie, zece milioane de sori
sunt doar nişte pete negre în faţa Lui. El este atât de sfânt
încât şi Îngerii par murdari în ochii Lui; îngerii care nu au
cunoscut niciodată păcatul.

Credeţi
cumva că eu şi voi care avem Cuvântul Său şi sângele Fiului Său
care ne poate curăţa de păcat, putem călca în picioare poruncile
Lui şi să mergem în lume, apoi să ne aşteptăm să stăm acolo
fără vină, când ştiţi bine că nu procedaţi corect?

Biserica
ar face bine să se îndrepte. Să nu presupunem ceva numai pentru că
suntem mai mulţi decât eram înainte şi stăm mai bine din punct
de vedere financiar. Avem clădiri mai bune decât cele pe care le
aveam; ne îmbrăcăm mai bine decât înainte şi avem maşini mai
bune decât cele pe care le aveam, dar, oh, frate, mă întreb cât
de mult din Hristos avem în noi? Vedeţi? Noi facem doar
presupuneri. Da, domnilor.

Cei
netăiaţi împrejur n-au putut face ce făcea Israelul, ci s-au
înecat în mare. Aşa este.

În
zilele când Noe construia acea mare corabie care avea să se lupte
cu valurile potopului, fără îndoială că mulţi dintre membrii
bisericii din acea zi au spus: „Fanaticul acela! Dacă nu va fi cum
spune el? Dar dacă se va întâmpla? Dacă va veni o furtună mare?
Ne vom urca în corăbiile noastre şi vom naviga. Corabia noastră
este la fel de bună ca şi corabia lor şi va pluti la fel de bine
ca a lor, fie că este construită de Dumnezeu sau nu.”

Oamenii
spun: „Eu aparţin de biserica aceasta, am devenit membru aici. Ea
este la fel de bună ca oricare alta.”

Frate,
dacă nu suntem în Cuvânt şi dacă Cuvântul nu este în noi, doar
presupunem că suntem în ordine. Amintiţi-vă că atunci când a
venit potopul, numai corabia construită de Dumnezeu s-a menţinut la
suprafaţa apei. Oamenii din zilele acelea numai au presupus că vor
fi bine, dar a presupune că vei fi bine şi a fi cu adevărat bine,
sunt două lucruri diferite. Înţelegeţi?

Voi
spuneţi: „Frate Branham, se pare că ne legi de o creangă undeva,
nu-i aşa?”

Nu.
Eu vreau să vă arăt doar ce este înaintea voastră. Vedeţi?
Apoi, vom ajunge la salvare într-un minut. Da.

Poate
cineva spune: „Îl cunosc pe necunoscutul de la colţ. El are o
barcă cu care putem depăşi orice val.” Dar vedeţi voi, barca
aceea nu a fost construită de Dumnezeu; nu a fost construită din
lemn de acacia şi nici în felul în care a construit-o Dumnezeu pe
cealaltă.

Voi
spuneţi: „Am o biserică, frate Branham. Oh, noi aparţinem de cea
mai mare denominaţiune din oraş. Suntem cea mai mare biserică de
aici şi avem oamenii cei mai bine îmbrăcaţi. Chiar şi primarul
şi oficialii vin aici.”

Dar
dacă nu este zidită de Dumnezeu, nu va rezista. Nici o
denominaţiune nu va rezista dacă nu este construită de Dumnezeu.
Înţelegeţi? Aşa este. Trebuie să fie zidită aşa cum a poruncit
Dumnezeu. Nu poate veni pe o altă cale; nu printr-un crez, nu prin
aderare, nu printr-o senzaţie, ci trebuie să vină pe calea crucii.
Trebuie să vină pe calea Sângelui; trebuie să vină şi să fie
umplută cu Duhul Sfânt; trebuie să fie materialul Duhului Sfânt,
iar materialul Duhului Sfânt face oameni ai Duhului Sfânt.

Dintr-un
lemn de chiparos se face o corabie de chiparos, iar dintr-un lemn
obişnuit se face o corabie obişnuită. Înţelegeţi ce vreau să
spun? Dintr-un material lumesc va rezulta o biserică lumească, dar
Duhul Sfânt va face o biserică a Duhului Sfânt.

„Ce
este această biserică a Duhului Sfânt, frate Branham? Ce face ea?
Cum acţionează?” Vom afla într-un minut. Vedeţi? În ordine.

Ei
încearcă să creadă. De-a lungul anilor s-au ridicat o mulţime de
oameni care au vorbit despre aceasta, încât astăzi există o
mulţime de căi diferite şi este o mare confuzie.

Bătrâna
mea mamă, care a trecut dincolo cu câteva luni în urmă, mi-a zis
în timp ce stătea pe pat: „Billy, eu plec.”

„Nu
vorbi aşa, mamă,” i-am zis eu. Dar ea a repetat: „Plec. Vreau
să merg să-i văd pe ceilalţi copii; vreau să-l văd pe tata.
Plec.”

Stăteam
acolo, eu, cel mai mare copil al ei, şi sora mea mai mică. Noi am
fost zece copii: nouă băieţi şi o fată.

Mama
ne-a privit şi a zis: „Primul şi ultimul meu copil. Dolores, tu
eşti singura mea fiică. Ai fost bună cu mine. M-ai spălat, m-ai
iubit şi ai avut grijă de mine, iar tu, Billy, ai avut grijă să
nu flămânzesc, mi-ai plătit facturile şi mi-ai luat un loc în
care să trăiesc. Tu ai fost călăuza mea spirituală.”

„Mamă,
cu câţiva ani în urmă când am venit la Hristos, eram doar un
copil, şi fiind irlandez, am vrut să merg la biserica irlandeză.
Dar ei mi-au spus: „Nu contează ce spun alţii, noi suntem
biserica. Trebuie să vii aici, pentru că aceasta este singura
biserică adevărată.”

Apoi
m-am gândit să merg să vizitez biserica luterană, iar luteranii
mi-au zis: „Noi suntem biserica!” Biserica este un grup de oameni
chemaţi afară. Auzind ce spun şi luteranii, m-am gândit: „Acum
care dintre ele este Trupul? Care dintre ele este Biserica adevărată?
Unii spun că trebuie să mergem pe aici, iar alţii spun că trebuie
să mergem pe dincolo.” Am mers la metodişti şi ei spun că aceea
este calea, iar baptiştii spun că la ei este.”

Şi
am continuat: „Am aflat că sunt aproape nouă sute de biserici
diferite, fiecare trăgând într-o parte sau în alta, dar eu nu pot
să-mi bazez credinţa pe aşa ceva. Nu pot face aceasta, mamă. De
aceea, n-am ales-o pe niciuna din ele, ci m-am întors înapoi şi am
aflat care a fost construcţia, ce a aşezat Dumnezeu, sau mai bine
zis, care sunt poruncile pentru ceea ce trebuie făcut. Le-am învăţat
exact aşa cum le-au învăţat apostolii şi am avut aceleaşi
rezultate.”

Aceasta
este. Vedeţi?

„Eu
am luat Cuvântul lui Dumnezeu şi L-am expus aşa cum este El.”

„Pe
aceasta mă odihnesc, Billy,” a spus ea.

Curând
micuţa femeie nu a mai putut vorbi, aşa că am strigat-o: „Mamă!”
Voiam să încredinţez sufletul ei Domnului, fiindcă aşa am făcut
şi cu tatăl meu. Nu mai putea vorbi, aşa că i-am zis: „Mamă,
sunt încă aici. Poţi să clipeşti din ochi?” Şi ea a clipit.
Atunci i-am zis: „Vreau să te întreb ceva, mamă. Mai ai câteva
minute şi vei pleca. Vreau să stau aici pentru a-L vedea pe Isus
venind să ia sufletul tău, iar atunci i-L voi încredinţa Lui.
Deci, vreau să te întreb ceva, mamă.”

Am
botezat-o în urmă cu vreo treizeci de ani, şi era umplută cu
Duhul Sfânt. A fost o creştină, o adevărată sfântă a lui
Dumnezeu.

„Mamă,
acum când mai ai câteva minute de trăit, îmi poţi spune dacă
Isus este la fel de dulce cu tine ca în ziua când ai primit Duhul
Sfânt? Mamă, vreau să ştiu aceasta ca să le pot spune şi
celorlalţi. El este la fel de dulce şi acum? Tu eşti mama mea şi
nu mi-ai spune ceva neadevărat, aşa că vreau să ştiu cum te
simţi acum. Este El la fel de dulce ca acum treizeci de ani când
L-ai primit? Dacă este şi nu poţi vorbi, te rog să clipeşti
foarte repede.” Ea a clipit foarte repede, iar lacrimile îi
curgeau şiroaie pe obraji. Oh, Doamne! Da.

Aceasta
este! Atunci nu mai presupui, ci ştii pe ce stai. Aşa este. Oh, nu
faceţi presupuneri în legătură cu aceasta! Există atât de multe
căi! Nu faceţi presupuneri. Dumnezeu a dat o legitimare a
făgăduinţei Sale. Înţelegeţi? Noi nu trebuie să facem
presupuneri, pentru că Dumnezeu a legitimat aceasta.

Biblia
spune în Deuteronom 18.15-22:

Domnul,
Dumnezeul tău îţi va ridica… un proroc ca mine.

Şi
dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune în
Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.

Când
ceea ce spune prorocul acela în Numele Domnului, nu va avea loc şi
nu se va întâmpla, va fi un cuvânt pe care nu l-a spus Domnul.

Prorocul
acela l-a spus din îndrăzneală: să n-ai teamă de el. Dar dacă
Domnul i-a vorbit lui, El le va aduce la împlinire.”
Vedeţi?
Aceasta este calea prin care veţi şti. Dumnezeu ne-a dat
instrucţiuni ca să ştim şi să nu fim nevoiţi să presupunem
ceva. Nu trebuie să vă imaginaţi ceva, ci trebuie să ai o
experienţă ca să ştii aceasta. Da, domnilor.

Profetul
pe care L-a ridicat Domnul, şi care a fost Hristos Isus, Fiul Lui, a
spus în Ioan 14.12: „Cine
crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”
Frate,
nu există presupunere în legătură cu aceasta, pentru că El a
spus clar. În Marcu 16.15-18, Isus a spus: „Semnele
acestea îi vor urma pe cei ce cred.”

Voi
nu trebuie să presupuneţi: „Oare sunt bine? Pot fi liniştit că
sunt în ordine?”

Isus
a spus: „Semnele
acestea îi vor urma pe cei ce cred.”

Nu presupuneţi nimic în legătură cu aceasta.

Ioan
Botezătorul nu a spus: „Presupun că acesta este Hristosul. Nu
sunt sigur, dar Cel care stă acolo poate fi El. Presupun că aşa
este.” El nu a spus aceasta, ci a zis clar: „Iată
Mielul lui Dumnezeu.”
Ioan
nu a presupus că El era Acela, ci a ştiut clar că este El. De ce?
Pentru că Dumnezeu i-a spus în pustie: „Acesta este un lucru
important, Ioane. Tu nu trebuie să amesteci lucrurile.”

Aceasta
este problema astăzi. Dumnezeu vrea ca Biserica Sa să ştie ce este
Adevărul. Noi nu vrem să fim confuzi în legătură cu aceasta.
Frate, nu vei mai avea o altă şansă. Ar fi bine să fii pe calea
cea bună atunci când corabia se va opri lângă casa ta; moartea va
pluti în jurul camerei. Trebuie să fii sigur de aceasta, nu-ţi
asuma nici un risc. Asigură-te că ai dreptate.

El
i-a spus lui Ioan: „Acela
peste care vei vedea Duhul coborându-Se, este Cel ce botează cu
Duhul Sfânt şi cu Foc.”
Vedeţi?

Ioan
nu a spus: „Presupun aceasta,” ci a spus: „Iată-L!” Oh,
Doamne! Aceasta este. L-a cunoscut. El nu a presupus nimic, ci a
ştiut că era Fiul lui Dumnezeu. A ştiut că El era Mielul care
ridica păcatul lumii, pentru că a primit o descoperire cu privire
la aceasta.

Voi
nu veţi şti niciodată mai bine, decât dacă vă va fi descoperit.
Cum vă poate descoperi Dumnezeu ceva ce este contrar Cuvântului
Său? Singura cale prin care poate să vi Se descopere Duhul Sfânt,
este atunci când Îşi ţine promisiunea făcută faţă de voi.
Aceste
semne îi vor urma pe cei ce cred. În Numele Meu vor scoate draci,
vor vorbi în limbi noi, vor lua în mână şerpi, vor bea ceva de
moarte şi nu-i va vătăma.

Îşi
vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa…
Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă
veţi avea dragoste unii pentru alţii.”
(Marcu
16.15-18; Ioan 13.35).

Acestea
sunt poruncile, acestea sunt lucrurile asupra cărora trebuie să
veghem. Roadele Duhului sunt: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga
răbdare, bunătatea, blândeţea, supunerea, răbdarea. Acestea sunt
lucrurile, dovezile. Aceasta este legitimarea. Aceasta este
modalitatea prin care Îşi legitimează Dumnezeu Cuvântul. El Îl
dovedeşte în faţa voastră.

Care
a fost diferenţa în Moab? Moabul era sus pe munte şi avea şapte
altare şi şapte berbeci, iar Israelul era în vale şi avea tot
şapte altare şi şapte berbeci. Ambii ţineau poruncile lui
Dumnezeu, dar Dumnezeu a legitimat Israelul.

Ce
a făcut Cain când a ridicat un altar mai frumos împodobit decât
al lui Abel? A oferit fructe. Şi-a dat zeciuiala, şi-a adus venitul
la casa Domnului, a îngenuncheat la altar, s-a plecat, s-a rugat şi
s-a închinat la fel de sincer ca orice om, dar Dumnezeu l-a
legitimat pe Abel, prin faptul că a mistuit jertfa lui.

Pe
Muntele Carmel, în acea mare zi când opt sute cincizeci de proroci
păgâni, care aparţineau primei doamne a ţării, s-au adunat acolo
pentru a aduce jertfa lor, au strigat o zi întreagă, dar nu s-a
auzit nici un răspuns şi nu s-a aprins nici un foc. Însă atunci
când Ilie şi-a aşezat jertfa pe altar şi a turnat şapte barili
de apă peste el, Dumnezeu a confirmat că acela era Adevărul.

Dacă
spui că eşti credincios, Dumnezeu va legitima aceasta. Nu trebuie
să presupui nimic. Este Dumnezeu, şi El va face mistuirea. Voi nu
trebuie să faceţi presupuneri. Aşa este. Altarul de aramă a
mistuit jertfa. Dacă jertfa era pusă pe altar şi nu era mistuită,
era dovada că Dumnezeu nu a primit-o. Înţelegeţi? Este vorba de
mistuire. Voi sunteţi jertfa lui Dumnezeu, aşa că puneţi-vă pe
altar şi spuneţi: „Doamne, ia totul de la mine. Goleşte-mă ca
să mă poţi umple şi să mă poţi folosi.” Aşa este. Nu
presupuneţi nimic, ci credeţi. Da, domnilor. Dacă nu credeţi,
Dumnezeu nu va primi jertfa voastră.

Ioan
a putut spune: „Acesta este El. Ştiu că este El, şi El este
Adevărul.”

Natanael
s-a întors la Deuteronom 18. El nu a trebuit să presupună când
Filip s-a dus la el şi i-a zis: „Noi L-am găsit pe Mesia. Vino să
vezi şi tu.”

Vedeţi,
Filip era sigur. El ştia despre ce vorbeşte. Astfel, a spus: „Noi
L-am găsit pe Mesia,”
nu:
„Haide să mergem acolo şi să vedem. Să raţionăm puţin
împreună şi să vedem dacă Acesta poate fi Mesia. Să ne luăm
pergamentele, să mergem acolo şi să vedem.” La el nu a existat
nici un raţionament, nici o presupunere, ci a ştiut clar că Isus
era Mesia.

Aşadar,
Natanael care era un învăţat bun, a ajuns în faţa lui Isus, iar
când Acesta i-a spus: „Iată
un israelit în care nu este nici un vicleşug,”

n-a mai avut nici o presupunere.

De
unde mă cunoşti, Rabi?”

Şi
El i-a răspuns: „Te-am
văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Acolo nu mai era loc de presupuneri. De ce? Deoarece a ştiut că
Dumnezeu i-a spus aceasta.

Dumnezeu
a spus: „Dacă
se va ridica printre voi un profet, iar ceea ce spune el nu se
împlineşte, atunci să nu-l credeţi. Dar dacă se împlineşte, Eu
l-am trimis.”
Vedeţi?
Natanael nu a trebuit să presupună nimic; el a ştiut că Acela era
Mesia.

Priviţi-o
pe femeia de la fântâna Samariei. Când a ajuns la fântână, El
era acolo şi i-a zis: „Dă-Mi
să beau…”

Şi discuţia a continuat până când, la un moment dat, El i-a zis
femeii: „Du-te
şi adu-l pe bărbatul tău aici.”

N-am
bărbat,” a răspuns ea, iar El a continuat:

Bine
zici că n-ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar cel cu
care eşti acum nu este bărbatul tău.”

Doamne,
văd că eşti proroc. Ştiu…”
a
spus ea uimită. Vedeţi? Ea nu a spus: „Presupun că Mesia va face
aceasta…” ci a spus: „Ştiu
că atunci când va veni Mesia…”
Aleluia!
Aceasta este.

Noi
ştim. Nu presupunem nimic, ci ştim exact ce spune Scriptura.

Frate,
Scriptura spune că noi trebuie să ne naştem din nou; că trebuie
să ne separăm de toată murdăria lumii şi să fim sfinţi. Noi
trebuie să facem aceasta, pentru că este ceea ce a spus Biblia.
Surorile noastre nu trebuie să se comporte ca lumea, şi nici fraţii
noştri nu trebuie să se comporte ca lumea. Noi nu trebuie să
mergem prin diferite locuri, să ne spunem glume murdare unii altora;
nu trebuie să fumăm, să mergem la petreceri sociale şi să bem
pentru a ne păstra locul de muncă.

Dacă
trebuie, prefer să mănânc numai biscuiţi şi să beau apă de
izvor, sau chiar să mor de foame pe stradă decât să trebuiască
să beau stricăciunile diavolului, să fumez sau să fac altceva de
felul acesta pentru a păstra un loc de muncă. Nu, domnilor.

Dacă
aş fi femeie, mai bine m-aş separa de oamenii care se numesc
creştini, dar mă numesc de modă veche pentru că port păr lung şi
haine decente. Prefer să mă separ de ei şi să fiu numit fanatic,
decât să mă alătur unor oameni care râd de mine şi se amuză pe
seama unor asemenea lucruri. De ce? Pentru că ceea ce fac ei este o
urâciune în ochii lui Dumnezeu. Aşa este.

Dar,
cu toate acestea încercăm să spunem: „Aceasta este…” şi
presupunem că este în ordine. Nu este. Şi Iuda a presupus şi L-a
vândut pe Isus, dar noi nu vrem să facem aceasta. Nu, domnilor.

Voi
doriţi să ţineţi Cuvântul lui Dumnezeu, deci, nu presupuneţi
nimic, ci luaţi numai ce spune Cuvântul. Da, domnilor.

Ce
s-ar fi întâmplat dacă la Rusalii, apostolii n-ar fi aşteptat
până la sfârşit, ci ar fi spus: „Am mers acolo sus…” Ce
s-ar fi întâmplat dacă în cea de-a noua zi s-ar fi ridicat Petru
şi ar fi spus:

„Fraţilor,
ştiţi că Domnul nostru nu poate minţi. Nu, El nu poate minţi.”

„Da,
aşa este Simone, El nu poate minţi.”

„Ce
crezi despre aceasta, Marcu?”

„O,
aşa este, El nu poate minţi.”

„El
ne-a spus că dacă venim aici, în Ierusalim, şi rămânem aici, va
trimite făgăduinţa Tatălui peste noi. Noi credem aceasta, nu-i
aşa, fraţilor?”

„O,
da.”

„Vă
spun ceva. Suntem aici de nouă zile, şi presupun că am primit-o
deja.” Oh, aceasta fac baptiştii, prezbiterienii şi metodiştii
buni. Vedeţi? „Presupun că avem aceasta, fraţilor. Haideţi să
mergem afară şi să ţinem o adunare.” Dacă ar fi procedat aşa,
n-ar fi primit niciodată făgăduinţa. Dar ei nu au presupus nimic.
De ce? Pentru că cunoşteau Scripturile. Vă voi citi imediat un
text.

El
a spus în Isaia 28.10-11: „Căci
dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste
învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă,
puţin aici, puţin acolo.

Ei
bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea
străină, va vorbi poporului acestuia Domnul.”

Ioel
2.28 spune: „După
aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele
voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii
voştri vor avea vedenii.”
Aleluia!
Ucenicii au aşteptat până când Scriptura S-a împlinit cu ei. Ei
nu au presupus nimic, ci au aşteptat până la sfârşit, până
când au primit ceea ce trebuia.

În
bisericile penticostale, femeile îşi taie încă părul, bărbaţii
lor mai fumează şi fac alte lucruri de felul acesta, şi totuşi li
se permite să meargă mai departe aşa. Aceasta arată că noi
presupunem ceva. Să ne întoarcem înapoi, fraţilor, fiindcă am
mers mai departe decât ar trebui. Noi nu putem fi creştini de
Rusalii şi să facem aşa ceva. Nu, domnilor.


mergem înapoi până când vine Focul mistuitor al lui Dumnezeu care
mistuieşte jertfa şi umple întreaga biserică cu Duhul lui
Dumnezeu; până când puterea Cincizecimii de modă veche Se arată
din nou în biserică. Cu siguranţă. Da.

Noi
facem presupuneri. Vedeţi? Noi doar presupunem: „Da, eu cred,
domnule. Eu cred că am primit aceasta, frate Branham. Cred că este
bine.” Şi apoi cum acţionaţi? De ce faceţi lucrurile pe care le
faceţi? De ce vă asociaţi cu lumea? De ce miercuri seara staţi şi
vă uitaţi la televizor în loc să mergeţi la rugăciune? Pentru
că iubiţi toate aceste lucruri. Vă place „Eu o iubesc pe Susy,”
şi alte lucruri de felul acesta, în loc să iubiţi Biblia. Se
citeau reviste înainte? Cei care au trăit revărsarea Duhului
citeau reviste? Dar voi o faceţi pentru că dacă acele femei se
comportă aşa, trebuie să faceţi şi voi ca ele. Vedeţi? Faceţi
tot felul de lucruri ca acestea, apoi doar presupuneţi.

Dacă
iubeşte cineva lumea şi lucrurile din lume, dragostea Tatălui nu
este în el.”
(1Ioan
2.15). Aşa este. Acesta este adevărul.

Se
ajunge la un punct unde totul este numai spectacol. Totul este numai
spectacol, în loc să fie o sfinţire de modă veche; în loc să ne
întoarcem înapoi la Dumnezeu. Vedeţi publicitatea de astăzi
făcută în legătură cu evangheliştii care merg afară? Ei au
părul încreţit foarte frumos. Şi mie mi-ar plăcea să am păr
frumos, dar îi vedeţi? Când sunt fotografiaţi, ei îşi ţin
capul înclinat într-o parte pentru a-şi arăta părul frumos şi
creţ. Ei fac publicitate şi alte lucruri de felul acesta.

Lasă-mă
să-ţi spun adevărul, frate. Nu-i de mirare că Duhul lui Dumnezeu
s-a îndepărtat de aşa ceva! Nu-i de mirare că suntem la fel de
reci ca metodiştii şi baptiştii. Trebuie să ieşim din aşa ceva,
frate şi soră, sau Dumnezeu ne va mistui. Aşa este. Trebuie să ne
întoarcem la puterea lui Dumnezeu, la adunările de rugăciune de
modă veche şi la starea de tremur a Duhului Sfânt, când femeile
şi bărbaţii vor trăi în sfinţenie şi în curăţire. Da,
domnilor. Luaţi lumea, Hollywood-ul, îmbrăcămintea şi celelalte
lucruri şi scoateţi-le afară de aici! Da, fraţilor. Oh, cât este
de înşelător păcatul! Cât de uşor se strecoară înăuntru şi
ne ia toate lucrurile! Te cuprinde, te ţine şi apoi pleacă cu
totul. Da, domnilor.

Intelectuali!
Bisericilor, voi vă votaţi păstorul şi procedaţi la fel ca
baptiştii. Prezbiterienii, metodiştii şi penticostalii fac la fel.
Doriţi un păstor? Încercaţi să găsiţi un băiat intelectual,
ca să-i puteţi spune vecinului vostru: „Vezi tu, păstorul nostru
are educaţie de facultate.” Vedeţi? Aşa alegeţi voi un om.

Dacă
aş vrea un bărbat care să-mi înveţe copiii, dacă i-aş lăsa
sub tutela lui, sau dacă l-aş lăsa să-i călăuzească pe fratele
meu, pe mama mea sau pe cineva pe care doresc să-l întâlnesc pe
Tărâmul de dincolo, aş alege un bărbat care nu cunoaşte nici
Abecedarul când este vorba de un punct de vedere intelectual. Aş
prefera ca el să-L cunoască pe Hristos ca Salvator. Da, domnilor.
Nu ar fi nici o diferenţă dacă ar predica, ar plânge sau ar face
altceva. Ce importanţă ar avea dacă ar merge la amvon şi ar purta
o salopetă? Problema este că am devenit prea dichisiţi şi
moderni.

Toţi
suntem aşa şi vom fi mistuiţi dacă nu facem ceva în legătură
cu aceasta. Avem nevoie de întâlniri de rugăciune, fiindcă
trebuie să ne întoarcem la puterea lui Dumnezeu. Da, domnilor. Dar
voi spuneţi despre aceasta: „O, vai!” Vedeţi? Oamenii spun că
acest lucru este oribil. „O, vai! Nu vrem să vină în biserica
noastră şi să spună astfel de lucruri!” Hmmm! Vedeţi? Aceasta
este. Care este problema?

Ceva
este în neregulă undeva înăuntru. Aceasta o spune Cuvântul lui
Dumnezeu. Noi presupunem că suntem în ordine, dar mă întreb ce
spune Dumnezeu despre aceasta. Da, domnilor. Da, domnilor. Este
îngrozitor să spui aceasta, dar este adevărul. Da, domnilor.

La
Rusalii, ei au aşteptat până când au primit autoritate
duhovnicească. Aşa este. Înainte de a pretinde ceva, ei au ştiut
că au primit Ceva. Nu au spus: „Păi, am avut o mică senzaţie!”,
ci au văzut-o, au simţit-o, au trăit-o şi aşa mai departe. Ei au
ştiut că era acolo. A văzut-o cum s-a mişcat în ei, cum a
lucrat în ei şi cum a vorbit prin ei. Era acolo. Ei n-au fost
nevoiţi să presupună nimic, pentru că era acolo vorbind pentru
Sine însuşi.

Acelaşi
lucru se întâmplă şi astăzi când un om este născut din Duhul
lui Dumnezeu. Nu trebuie să presupui nimic.

„Eu
cred că noi primim Duhul Sfânt când credem.” Nu, nu L-aţi
primit! Voi puteţi presupune aceasta, dar dacă Duhul Sfânt nu v-a
umplut, nu v-a legitimat, şi ca urmare nu-L aveţi. Înţelegeţi?
Aşa este.

Nu
presupuneţi că-L aveţi, ci fiţi siguri de aceasta. Nu încercaţi
să vă asumaţi un risc în privinţa aceasta, pentru că veţi fi
pierduţi. Nu faceţi presupuneri, ci rămâneţi acolo până când
Îl veţi primi.

Astăzi
se presupune că-L primim printr-un crez sau printr-o senzaţie.

Aşa
cum am spus cu câteva zile un urmă, am fost într-un loc, iar unii
au venit şi mi-au spus: „Trebuie să porţi mantaua lui Ilie!”
Există atât de multe haine diferite şi atingeri şi manşete şi
senzaţii! Se spune: „Haideţi să ne golim mintea. Daţi-vă capul
pe spate şi goliţi totul.” Oameni sărmani! „Să ne golim
mintea. Nu vă gândiţi la nimic, ci lăsaţi-vă mintea să fie
complet goală! Acum spuneţi: „Îl cred pe Dumnezeu. Oh, Doamne,
eu cred că-mi vei da mantaua lui Ilie!”

Eu
nu vreau mantaua lui Ilie, ci Îl vreau pe Duhul Sfânt. Vreau să
vin pe baza acestui Cuvânt; vreau să vin aici cu această
cunoştinţă. Vedeţi? Eu vin la Dumnezeu şi Îl cred pe El. Eu nu
pot fi acoperit de mantaua lui Ilie, ci vreau să fiu acoperit de
mantaua dreptăţii lui Isus Hristos, îmbrăcat în neprihănirea
Lui. Cu siguranţă. Aceasta este haina pe care o dorim noi. Da,
domnilor.

Dar
voi spuneţi: „O avem!” Şi astfel, oamenii merg mai departe
crezând aceasta. „Păi, presupun că acum o am, pentru că am avut
un sentiment ciudat şi mă străbat fiori reci.” Da.

Alţii
spun: „M-a făcut chiar să plâng.” Şi eu am plâns la
înmormântarea mamei mele, dar Duhul Sfânt nu are nimic a face cu
aceasta.

Duhul
Sfânt este puterea lui Dumnezeu şi este trimis în inima voastră
ca Martor al Domnului. Voi sunteţi născuţi din nou; viaţa voastră
este curăţată şi lumea şi lucrurile ei sunt moarte pentru voi.
Este ca usturoiul din Egipt: voi sunteţi departe de el; sunteţi o
făptură nouă în Isus Hristos. Lucrurile vechi au trecut; voi
sunteţi înnoiţi, sunteţi o făptură nouă, o creaţie nouă,
născută din Duhul. Da, domnilor.

Fiecare
părticică a trupului vostru este supusă Duhului Său, vă mişcaţi
în Duhul Sfânt şi nu mai ascultaţi sunetul lumii, iar ochii
voştri sunt îndreptaţi spre lucrurile cereşti. Aceasta se
întâmplă când Dumnezeu legitimează ceea ce este în voi.

Dar
cât timp doriţi lumea şi spuneţi: „Păi, ei au făcut aceasta,
ei au făcut aceea. Presupun că ei o au…” s-ar putea să aibă
ceva. Eu nu ştiu ce au ei, dar cu siguranţă nu este lucrul despre
care vorbesc eu. Cu siguranţă nu este. Nu, domnilor. Acesta este
adevărul.


puteţi imagina ca o persoană care are Duhul Sfânt să nege o parte
din Cuvântul lui Dumnezeu? Să ia o parte din El, iar despre partea
cealaltă să spună că nu este bună? Vedeţi? „Eu cred că un om
ar trebui să ducă o viaţă bună…” dar când vine vorba de
vindecarea divină şi de alte lucruri ca aceasta, de înfrânare, ei
spun: „Oh, noi trebuie să fim aşa şi aşa, dar acele lucruri nu
le credem.” Of, of!

Biblia
vorbeşte despre aceste lucruri şi spune: „…au
o formă de evlavie, dar Îi tăgăduiesc puterea.”
Ei
neagă jumătate din Cuvântul Său şi toată puterea Sa. Aşa este.
Da, domnilor. Şi după ce fac aceasta, presupun că au Ceva. „Totul
este în ordine…” Vedeţi?

Una
din surorile noastre care vine aici, s-a întâlnit cu câteva
doamne. Ea a avut un mic accident: una din bujiile de la maşina ei a
cedat, iar acele femei, care aparţineau la o anumită biserică, au
luat-o de pe stradă. Ele i-au spus de unde veneau şi i-au zis: „Oh,
Domnul ne-a condus aici,” dar ea le-a spus: „Voi, penticostalii,
sunteţi greşiţi.” Oh, mi-ar fi plăcut să fiu şi eu acolo!

Nu
mai presupuneţi nimic, ci aşteptaţi până când tot caracterul
vostru vechi nu mai există şi semnele biblice ale salvării se
manifestă în voi.

Moise
a presupus, fără să aibă o chemare adevărată, că Dumnezeu Se
va descoperi poporului, şi a mers să cucerească Egiptul. El a
presupus că era timpul să facă aceasta, dar a eşuat, a dat greş
şi a renunţat să meargă mai departe; a renunţat şi la gândul
de a mai face ceva, dar aceasta până într-o zi, când L-a întâlnit
pe Dumnezeu.

Şi
când L-a întâlnit pe Dumnezeu la rugul aprins, el a intrat în
rug, şi rugul a intrat în el. Vedeţi? Acolo era diferenţa. Atunci
el nu a mai presupus cum făcuse înainte, când a zis: „Nu ştiu…
Cred că-l voi ucide pe egiptean, îl voi ascunde în nisip şi totul
va fi în ordine.” Vedeţi, aceea era doar o altă manta a lui
Acan.

Dar
când Dumnezeu i-a vorbit din rugul aprins, când Moise L-a văzut cu
adevărat, când I-a simţit prezenţa şi a ştiut că Acela era
Dumnezeu, şi când L-a auzit spunând: „Negreşit,
Eu voi fi cu tine,”

aceea a fost o experienţă personală.

De
multe ori oamenii spun: „Cred că am fost chemat să predic
Evanghelia.” Vedeţi? Dar nici un om nu trebuie să predice
Evanghelia până când…

Mie
nu-mi pasă cât de bine este educat cineva şi nici cât de bine
ştie Biblia. Diavolul o ştie mai bine decât oricare dintre noi,
dar nu o poate trăi. Acesta este adevărul. El n-o poate trăi.
Vedeţi? Acesta este singurul avantaj pe care îl aveţi în faţa
lui. Înţelegeţi? El o poate cunoaşte la fel de bine ca voi, dar
nu o poate trăi aşa cum o faceţi voi. Hristos a murit pentru ca
voi să o puteţi trăi, dar nu a murit niciodată pentru el.

Indiferent
cât este de deştept, cât de multă teologie ştie şi cât de bine
cunoaşte Biblia, niciun predicator nu are dreptul să se urce la
amvon şi să predice Evanghelia, până când nu-L întâlneşte mai
întâi pe Dumnezeu. Nu trebuie să presupuneţi nimic! „Trebuie să
merg! Dacă fac aceasta, voi avea o viaţă uşoară şi sper că nu
trebuie să muncesc din greu.” Aici te înşeli, frate. „Dar
eu… voi fi cunoscut în cartierul în care locuiesc, şi cred că
acesta este lucrul potrivit pe care trebuie să-l fac.” Nu este
acesta.

Tu
nu trebuie să presupui nimic atunci când ai o chemare de la
Dumnezeu. Este ceva, o experienţă concretă; tu ai vorbit faţă în
faţă cu Dumnezeu şi ştii că eşti însărcinat să faci aceasta.
Eu
voi fi negreşit cu tine!”

Nu trebuie să presupui nimic, doar să crezi. Nu face presupuneri!

Nu
presupuneţi: „Eu sunt în ordine,” ci aşteptaţi o experienţă
creştină personală. Nu pretindeţi că aveţi Duhul Sfânt când
încă vă vedeţi distrându-vă în lume. Nu faceţi aceasta, ci
mai bine staţi deoparte!

Poate
spuneţi: „Frate Branham, eu am avut într-o zi fiori.” Aceasta
poate fi în ordine. „Am dansat în Duhul, am vorbit în limbi şi
am făcut astfel de lucruri.” Şi aceasta este bine. Da, domnilor.
Este în ordine. Dar dacă viaţa voastră nu s-a îndreptat, dacă
voi bărbaţilor continuaţi să fumaţi, să spuneţi glume, să
mergeţi la întâlniri sociale şi să beţi, să minţiţi, să
înşelaţi, să nu fiţi cinstiţi cu vecinul vostru sau cu familia
voastră, apoi pretindeţi că aveţi Duhul Sfânt, nu mai depuneţi
o asemenea mărturie!

Aceasta
este valabil şi pentru voi, femeilor, care nu aveţi decenţa de a
vă lăsa părul să crească aşa cum v-a spus Dumnezeu. Aşa este.
Biblia spune că o femeie care îşi taie părul, îşi necinsteşte
capul, iar aceasta îl dezonorează pe soţul ei. Iar voi, cele care
purtaţi aceste haine pe care le poartă şi restul lumii, nu uitaţi
că Biblia spune: „…O femeie care se îmbracă cu haine
bărbăteşti este o urâciune,” este o murdară în ochii lui
Dumnezeu. Şi apoi pretindeţi că aveţi Duhul Sfânt? Voi numai
presupuneţi că-L aveţi. Dar când Îl aveţi cu adevărat, El vă
curăţeşte, vă face diferite. Aşa este. Şi voi, cele care staţi
miercuri seara acasă şi vă uitaţi la un program TV în loc să
mergeţi la adunarea de rugăciune, voi numai presupuneţi că aveţi
Duhul Sfânt, pentru că atunci când este acolo Duhul Sfânt,
dragostea lui Dumnezeu este atât de puternică încât nu vă lasă
să staţi acasă. Înţelegeţi voi, cei care trebuie să fiţi
forţaţi să vă rugaţi?

Cum
ar fi dacă i-aş spune soţiei mele că o iubesc, dar aceasta ar fi
o minciună, pentru că atunci când ar trebui să-i dovedesc
aceasta, s-ar vedea că este doar o dragoste artificială? O asemenea
dragoste nu ar fi adevărată. Vedeţi?

Este
ca şi când n-ai avea dinţi şi ai purta dinţi artificiali.
Aceasta este în ordine, pentru că trebuie să ai ceva cu care să
mesteci, şi foloseşti dinţi artificiali. Acei dinţi sunt în
ordine; ei sunt un înlocuitor până când primeşti mai mult. Dar
acei dinţi nu sunt parte din tine. Ei sunt acolo, dar sunt doar
nişte înlocuitori. Din cauza aceasta, nu vor fi acolo la înviere;
pentru că nu vă aparţin. Aşa este.

Dacă
v-aţi tăia o mână şi aţi pune una artificială, aceea ar fi un
înlocuitor. Purtaţi o mănuşă pentru a fi în ordine. Este în
ordine să purtaţi o mână artificială, dar aceea nu se va ridica
la înviere. Nimic artificial nu se va ridica la înviere.

Tot
aşa, acolo nu se va ridica niciodată un creştin artificial, pentru
că el nu-i aparţine lui Hristos.

Dacă
nu vă iubiţi soţia mai mult decât pe orice altă femeie din lume,
ceva nu este în ordine cu voi. Tot aşa, dacă voi femeilor, nu vă
iubiţi soţul, ci doar vă jucaţi cu el şi nu trăiţi viaţa pe
care trebuie s-o trăiţi, înseamnă că ceva este în neregulă cu
voi. Aşa este. Ea nu va fi acolo; ei nu vor fi acolo. Poate te-ai
căsătorit cu el şi îl respecţi, ceea ce este bine, eu apreciez
aceasta. Trebuie să faci aceasta pentru că eşti o doamnă şi
pentru copiii voştri, şi la fel trebuie să fiţi şi voi bărbaţii
faţă de soţiile voastre, dar la înviere, nu va fi aşa.

Aşa
este şi cu Hristos: voi trebuie să fiţi conectaţi cu El, să fiţi
parte din El, nu ceva artificial. „Cred că sunt la fel de bine ca
ceilalţi, dacă merg la biserică, recit crezul apostolic şi
Doxologia (cântare liturgică închinată sfintei treimi), etc.”
Frate, tu numai presupui că eşti bine. Nu lua aceasta ca o
garanţie, fiindcă păşeşti pe terenuri pe care nu ai autoritatea
de a-L pretinde pe Duhul Sfânt; nu ai autoritatea adevărată.

Cum
am spus că explică dicţionarul Webster cuvântul „presupunere”?
„A te aventura fără să ai o autoritate adevărată.”

Totuşi,
voi vă aventuraţi şi spuneţi: „Eu sunt credincios de rusalii,”
deşi nici măcar nu aţi avut această experienţă şi nu aţi
trăit viaţa unui creştin de la Rusalii. Vedeţi? Cum spune
dicţionarul? „Fără o autoritate adevărată.” Voi luaţi ceva
drept garanţie: „Am vorbit în limbi şi presupun că Îl am.”

Şi
eu cred în vorbirea în limbi, dar dacă viaţa nu o urmează, nu
face nici un bine. Înţelegeţi? Cu siguranţă. Eu am văzut
vrăjitoare vorbind în limbi şi vrăjitori care interpretau
vorbirea. Vedeţi? Şi am văzut sfinţi care vorbeau în limbi şi
tălmăceau acele limbi. Dar vedeţi voi, trebuie să fie şi o
viaţă: „După
roadele lor îi veţi cunoaşte.”

Deci, depinde ce fel de viaţă este acolo.

Priviţi
la mesajul penticostal care este predicat astăzi şi cum oamenii îl
lasă să cadă constant. Nici chiar în lucrurile mici şi normale,
nu pot pune temelia unei decenţe obişnuite. Atunci cum putem spune
că avem Duhul Sfânt? Nu-i de mirare că lumea spune că nu avem
ceea ce pretindem că avem. Noi doar presupunem. Am luat numele de
„penticostali”, dar nu trăim viaţa Rusaliilor. O viaţă a
Rusaliilor este o viaţă predată, umplută cu Duhul Sfânt, bogată,
împărătească, astfel încât nimeni nu mai poată pune nici măcar
un deget pe tine. Acestea sunt adevăratele Rusalii. De ce v-aţi
dori un înlocuitor? De ce v-a păcălit diavolul în aşa ceva?

Cu
puţin timp în urmă am citit cât de uşor poate să vă păcălească
diavolul. Am citit viaţa sfântului Martin şi „Conciliul
părinţilor post-niceeni” şi acolo am găsit cum a venit Satan la
el cât se poate de real. El a venit la Martin şi avea o coroană
frumoasă pe cap, plăcută la privit, un păr strălucitor şi
pantofi de aur.

Martin
a fost descumpănit când a văzut vedenia cu el acolo, iar Satan i-a
zis: „Martin, nu mă cunoşti? Eu sunt Hristos.”

Martin
era un om umplut cu Duhul Sfânt, care a procedat bine până atunci.
Vedeţi? Fiţi atenţi!

Satan
a insistat: „Acceptă-mă, Martin, de ce stai şi eziţi?”

Atunci
Martin l-a privit şi i-a zis: „Domnul meu nu vine cu o coroană pe
cap, pentru că sfinţii Săi Îl vor încorona.” Vedeţi? Este
Scriptura. Rămâneţi la aceasta! Da, el stătea pe Cuvânt.

Odată,
unul dintre ucenicii unei şcoli biblice a început să aibă un
sentiment auto-indus şi a spus: „Ascultaţi-mă cu toţii, pentru
că eu sunt unul din profeţii Vechiului Testament.”

Avem
şi astăzi aşa ceva: „Ascultaţi-mă!” Dar un profet adevărat
nu spune niciodată aşa ceva, prieteni. Înţelegeţi? Este ultima
persoană care ar face aceasta.

Acela
spunea: „Ascultaţi-mă, pentru că Domnul mi-a dat autoritate!”
El a continuat să facă aceasta, dar fraţii adevăraţi şi
episcopul nu i-au acordat atenţie. În cele din urmă, el a spus:
„Pentru că nu aţi crezut în mine, eu profeţesc: în seara
aceasta, Domnul Dumnezeu va veni jos şi îmi va da o haină albă
pentru a mă legitima printre voi că sunt unul din prorocii
Vechiului Testament.”

Aceasta
sună destul de natural astăzi, nu? Verificaţi aceasta şi mergeţi
mai departe (Adunarea spune: „Amin!”). Vedeţi?

Cu
puţin timp în urmă, cineva a spus: „Dumnezeu a venit jos, m-a
luat sus şi m-a dus înaintea Tatălui, şi i-am simţit pe îngeri
care aveau pene pe aripile lor.” În ordine.


revenim la povestirea noastră. În seara aceea, în jurul miezului
nopţii, a venit acolo o lumină. În zilele acelea, ei aveau numai
luminile date de torţe, dar atunci au văzut o lumină adevărată
care le şoptea oamenilor ceva, iar tânărul acela a ieşit afară
purtând o haină albă. Toţi au fost înşelaţi pentru că nu mai
văzuseră aşa ceva. A venit şi episcopul şi a privit-o. Era
frumoasă şi nici măcar nu era din ceva material. De fapt nu era o
haină albă, ci era o haină stacojie, foarte frumoasă şi pufoasă.

Oare
penticostalii n-ar fi înghiţit aceasta? Hmmm! Vai, aşa s-ar fi
întâmplat. Da, domnilor.

Cu
toate acestea, bătrânul episcop a fost un om înţelept. Care era
problema cu ei, cu biserica de atunci? Ei au stat cu Cuvântul şi nu
au presupus nimic, indiferent de ce senzaţie era vorba.

Dumnezeu
să vă binecuvânteze inimile, fraţilor. Staţi cu Cuvântul! Să
nu vă intereseze cât de mult spune păstorul, un necunoscut sau
oricine altcineva, biserica sau organizaţia: „Este în ordine!
Faceţi cât de bine puteţi.”, să nu credeţi aceasta. Staţi cu
Cuvântul!

Aşadar,
haina aceea nu era naturală. Astfel, tânărul a spus: „Vedeţi,
acum sunt pus printre voi, în această haină minunată care a căzut
din cer.”

Oare
aceasta n-ar fi impresionat o adunare penticostală, frate? (Un frate
spune: „Ba da”). Nu ar fi căzut la proba aceasta? Vedeţi? Ochii
le erau orbiţi. Ei au primit ceva, dar, oh, este atât de uşor să
fii înşelat! Aşa este. Să nu luaţi aceasta!

Tânărul
a continuat: „Domnul mi-a dat aceasta, iar acum trebuie să ştiţi
cu toţii că sunt un profet. Sunt unul din profeţii Vechiului
Testament, aşa că ascultaţi cu toţii ceea ce vă spun!” Vedeţi?
„Eu voi da poruncile de acum înainte.”

Dar
acest lucru nu a fost primit de bătrânul episcop, fiindcă ceva nu
era în ordine. Vedeţi? Nu părea în ordine pentru că atitudinea
băiatului nu era una potrivită. Vedeţi?

Nu
acesta este felul în care procedează profeţii, fiindcă ei nu sunt
legitimaţi prin ceea ce spun, prin ceea ce profeţesc, ci prin
semnele care îi urmează.

Aşa
stau lucrurile şi cu un creştin. Dacă spunem că suntem creştini
şi suntem tot în lume, ceva nu este în ordine. Înţelegeţi? Nu
contează cât de mult spuneţi că este în ordine, pentru că nu
este. Trebuie să se ajungă la Cuvânt, înapoi la Cuvânt.

Aşadar,
bătrânul episcop a spus: „Vom petrece restul nopţii cântând
cântece de laudă şi ne vom ruga.” Lucrurile au mers mai departe.
Bătrânul episcop s-a rugat toată noaptea, iar restul au cântat
cântece de laudă Domnului.

Ei
ştiau că Martin era un profet legitimat de Dumnezeu. El nu a
trebuit să spună nimănui aceasta, pentru că lucrările lui o
dovedeau.

Astfel,
în dimineaţa următoare, episcopul a spus: „Fiule, mai este un
singur lucru pe care aş vrea să-l faci. Vreau să mergi şi să
stai înaintea lui Martin.”

„Oh,”
a răspuns tânărul, „am fost avertizat să nu stau înaintea
lui!”

Vedeţi?
Cine are aur bun, nu trebuie să se teamă să-l ducă la control.
Celui care trăieşte o viaţă fără greşeală, nu-i pasă dacă
lumea îl numeşte „holly-roller.” Aşa este. Dacă un bărbat
sau o femeie, trăieşte o viaţă fără greşeală, el sau ea,
poate auzi orice fel de cuvânt predicat din Cuvântul lui Dumnezeu,
fiindcă nu-i va deranja. Cu siguranţă că nu. Dacă are Aur
adevărat nu trebuie să se teamă să meargă înainte pieptarului.
Nu trebuie să-şi facă griji în legătură cu aceasta, pentru că
va trece testul.

Aşadar,
ei au spus: „Vei merge negreşit!” Spuneau aceasta fiindcă ştiau
că Martin era un profet legitimat al Domnului. Dumnezeu fusese cu el
în lucrurile pe care le-a făcut şi a dovedit aceasta. Astfel, l-au
luat şi l-au dus la Martin, dar când au făcut aceasta, mantaua
tânărului a dispărut. (Fratele Branham pocneşte din degete).
Vedeţi cât este de uşor să presupui? Băiatul acela sincer şi
cinstit, a presupus că a auzit un glas! Cât de uşor ar fi putut
cădea în plasa lui, acel episcop sau oricare dintre ei, dar fraţii
aceia au stat pe Cuvânt.

La
Conciliul de la Niceea ei s-au ridicat cu argumente. Mulţi dintre
voi, predicatorilor, ştiţi despre ce vorbesc. Cei care erau
învăţători adevăraţi, precum sfântul Patrick, Irineu şi alţii
care au mers acolo, au stat pe Cuvânt, dar restul au luat acele
dogme şi au mers mai departe cu ele, iar astăzi iată-i rămaşi
tot acolo. Vedeţi? Credincioşii adevăraţi au stat cu Cuvântul.
Lăudat să fie Domnul!

Nu
presupuneţi nimic, ci staţi cu Cuvântul!

Acest
Cuvânt este o Sămânţă şi va aduce la suprafaţă tot ce este
făgăduit că va aduce. Da, El va face aceasta. Va îndepărta lumea
din voi, vă va sfinţi, vă va face să trăiţi o viaţă diferită
şi să faceţi lucruri pe care nu v-aţi gândit niciodată că le
veţi face. De ce? Pentru că Cuvântul este în voi.


nu presupuneţi că aveţi aceasta, ci priviţi la viaţa voastră,
cercetaţi-o şi vedeţi ce este cu adevărat. Priviţi la felul în
care trăiţi şi vedeţi dacă sunteţi în credinţă. Cercetaţi-vă
ca să vedeţi dacă totul merge bine. Vedeţi dacă mai iubiţi
lumea, astfel încât să vă îndepărteze de lucrurile care sunt cu
adevărat ale lui Dumnezeu. Frate, cercetează-te chiar acum să vezi
dacă este aşa! Opreşte-te chiar aici şi spune: „Satană, ia-ţi
acest lucru murdar înapoi, fiindcă nu-l primesc!”

„Păi,
la biserica cutare şi cutare, ei fac aceasta. Fratele Cutare şi
Cutare îi lasă pe membrii lor…”

Pe
mine nu mă interesează ce face fratele Cutare şi Cutare. Cuvântul
spune să nu o faci şi aceasta este tot! Aşa este.

„Păi,
ei sunt cea mai mare organizaţie din ţară. Toţi fac astfel de
lucruri şi spun că totul este în ordine.” Da, aşa este. Ei pot
spune că totul este în ordine, dar Dumnezeu spune altceva. Satan a
spus: „Este
scris…”
dar
Isus i-a răspuns: „De
asemenea este scris…”
Vedeţi?
Este scris.

Noi
trebuie să ţinem Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu presupuneţi nimic
şi să nu luaţi nimic altceva ca sigur! Să nu vă aventuraţi când
nu aveţi autoritatea să faceţi aceasta! Ceea ce trebuie să faceţi
este să staţi acolo şi să aşteptaţi, chiar dacă este vorba de
zece zile, douăzeci de zile, zece ani sau oricât ar fi, până când
sunteţi siguri şi Cuvântul mărturiseşte prin Sine însuşi că
este întocmai aşa. Atunci sunteţi siguri, pentru că acea viaţă
se va îndrepta, va creşte şi va ajunge exact la locul ei. Cu
siguranţă că da.

Mi-ar
plăcea să merg într-o biserică, să păşesc acolo şi să văd
cum păcatul nici nu se poate aşeza acolo. Fiecare mădular ar
trebui să-l mărturisească înainte de a păşi acolo, iar Duhul
Sfânt l-ar identifica pe loc, chiar acolo. Vedeţi? Să le vezi pe
femei că se aşează acolo şi arată ca nişte doamne; să-i vezi
pe bărbaţi ca pe nişte bărbaţi adevăraţi, oameni integri,
umpluţi cu Duhul Sfânt. Dacă un singur păcat ar fi în biserica
aceea, Duhul Sfânt l-ar numi imediat, iar cazul lui Anania şi
Safira s-ar desfăşura în faţa voastră. Înţelegeţi? Oh,
aceasta este biserica pe care mi-ar plăcea s-o văd. Da, mi-ar
plăcea s-o văd.

Prieteni,
eu am fost şi m-am luptat de-a lungul ţărilor; am bătut şi m-am
zbătut, am făcut totul, am strigat la oameni, iar uneori le-am
condamnat organizaţiile. Eu n-am nimic împotriva organizaţiilor
lor, dar sunt prea mulţi oameni care depind de ele. Vedeţi?

Dacă
aţi merge la vale pe râu şi v-aţi îndrepta spre o cascadă
într-o bărcuţă mică, iar eu m-aş agita în faţa voastră, nu
aş face-o pentru că nu vă iubesc, ci pentru că vă iubesc.
Înţelegeţi? V-aş avertiza din pricina cascadei.

Voi
spuneţi: „Frate Branham, noi aparţinem de biserica aceasta, iar
păstorul nostru este un om bun.” Eu nu mă îndoiesc nici un pic
de aceasta. Cred că omul acela este cinstit şi presupune că este
în ordine.

Apoi,
spuneţi: „El zice că nu există vindecare divină, nici vorbire
în limbi şi alte lucruri de felul acesta. Organizaţia lui învaţă
că aceste lucruri nu sunt în ordine, ci sunt greşite.” Eu nu
sunt împotriva organizaţiei lui, dar acest lucru va provoca
discuţii.

Isus
a spus: „Semnele
acestea îi vor însoţi pe cei ce cred.”

Vedeţi? Să nu presupuneţi nimic, ci fiţi siguri, fiindcă atunci
când sunteţi siguri, aveţi ceva. Câţi dintre voi ar dori o
asemenea experienţă? Câţi ar dori să păşească într-o astfel
de biserică? (Adunarea spune: „Amin”). Nu ar fi minunat?
(„Amin”).


ne plecăm capetele pentru un moment.

Tatăl
nostru ceresc, stau în prezenţa sfinţeniei Tale, ştiind că Tu
eşti Cel adevărat şi Cel drept. Doamne, cât este de greu să vii
în faţa fraţilor şi a surorilor şi să vorbeşti lucruri care
taie, ceartă şi sfâşie. Cât este de greu să spui astfel de
lucruri, Tată. Te rog să fii îndurător faţă de mine, fiindcă
ştii că inima mea este cu oamenii, că-i iubesc şi-mi place să
fiu cu ei.

De
ce trebuie să spun astfel de lucruri? Pentru că este Cuvântul Tău,
Tată, şi trebuie spus. De multe ori când biserica devine atât de
arogantă încât trece peste poruncile păstorului, îi ajută pe
fraţii noştri de pe stradă. Uneori, Tu trimiţi pe altcineva,
Doamne, făcând să avem două sau trei mărturii că este adevărul,
iar atunci oamenii nu vor mai avea nici o justificare în ziua aceea.

Tată,
eu ştiu că în locul acesta nu este nimeni care să vrea să fie
pierdut în ziua aceea. Cel mai îndepărtat lucru din mintea lor
este că în ziua aceea ar putea fi pierduţi, dar indiferent de ceea
ce am făcut noi, Tu ai spus: „Dacă
un om nu se naşte din nou, nu va vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Dar
dacă suntem născuţi din nou, suntem copiii lui Dumnezeu, iar
lucrurile lumii sunt moarte pentru noi. Nu ne mai asociem cu ele, ci
sunt moarte pentru noi.

Tată,
fii milostiv în seara aceasta, iar dacă vreun mădular al bisericii
s-a unit cu astfel de lucruri, precum o mică răceală, întoarcerea
în lume, îngăduie să fie ca porumbelul care a fost trimis din
arcă să găsească pământ, dar apoi s-a întors înapoi. El nu a
putut găsi un loc de odihnă pentru picioarele sale şi nu s-a
aşezat pe cadavrele moarte, ci s-a întors şi a bătut în uşă
până când bătrânul Noe l-a lăsat în arcă până când s-au
retras apele. O, Doamne, fie ca această persoană să se întoarcă
în seara aceasta la Dumnezeu, şi nu doar ea, ci întreaga biserică.
Îngăduie ca acesta să fie un timp de cercetare, în Phoenix, iar
bisericile să fie stârnite la sfinţire. Dorim să fie o asemenea
mişcare încât să se vadă puterea lui Dumnezeu plutind printre
oameni. Noi vedem că lucrurile lumeşti, indiferenţa, imitaţiile,
comparaţiile, se strecoară în biserică aşa cum vorbea şi textul
din seara aceasta.

Atunci,
ei au ieşit din Egipt sub semnul tăierii împrejur şi sub sângele
mielului şi erau bine. Dar când au ajuns la o altă parte a
Cuvântului Tău şi s-au îndoit, au rămas acolo şi au pierdut
bătălia.

Tată,
Te rugăm ca aceasta să nu se întâmple niciodată bisericii Tale
din aceste zile din urmă. Nu îngădui să fim învinşi în
bătălie, ci ajută-ne să-i scoatem afară pe toţi Acanii, să
scoatem afară din tabără orice lucru, şi să ne întoarcem la
Cuvânt, la sfinţire şi la dreptate, şi să trăim pentru
Dumnezeu, în puterea Duhului Sfânt. Te rugăm aceasta, Doamne.

Prin
Isus Hristos, Te rog să pui în inimile oamenilor o foame, pentru a
vedea acea biserică aşa cum era în zilele din vechime, când nu
exista nici măcar o fisură în ea. Nu au pus nici măcar un altar
acolo, pentru că păgânii s-ar fi închinat ca în faţa idolilor
lor. Ei s-au temut să pună un altar în biserică, pentru că
oamenii simpli, cei convertiţi în acele zile, ar fi putut încerca
să se închine în faţa altarului şi nu în faţa Dumnezeului
celui viu.

Ei
cădeau în genunchi oriunde şi ridicau mâinile spre Dumnezeul cel
nevăzut, pentru că iubeau lucrările Duhului Sfânt. Stăteau pe
bucăţi reci de piatră şi pe pământ, pentru a asculta un om
duhovnicesc care le explica Evanghelia şi puterea lui Dumnezeu, apoi
Duhul Sfânt se revărsa peste acea adunare.

O,
Doamne, i-am văzut cum au mers în gropi cu lei şi în cuptoare
încinse. Unde vor sta ei la înviere? Poate nouă nu ni se cere să
mergem în gropi cu lei sau în cuptoare încinse, ci ni se cere să
trăim decent, în sfinţenie, după modelul lui Dumnezeu; să trăim
o viaţă duhovnicească, în cercetare, în rugăciune, în
aşteptare şi în veghere, pentru că El poate veni în orice
moment. Tată, Te rugăm să ne ajuţi să nu ne temem de venirea
Lui, ci s-o iubim şi s-o aşteptăm.

Nouă
ne place să vedem acea Biserică mare chemată împreună şi vedem
şi acest mădular mic care se odihneşte aici în Phoenix. Doamne,
noi credem că ai sute de mădulare din Biserica Ta, aici în
Phoenix, care aşteaptă acel timp. Ei nu fac presupuneri, ci sunt
umpluţi cu Duhul, iar vieţile lor arată ceea ce sunt; arată că
sunt copiii Tăi.

Şi
mai sunt câţiva cărora le-ar plăcea să fie aşa, Tată. Poate ei
au făcut presupuneri, dar privesc în urmă la vieţile lor şi văd
că nu merge aşa, văd că ceva nu este în ordine. Tată, Te rog
pentru ei, dacă în seara aceasta sunt câţiva în locul acesta,
îngăduie ca aceasta să fie seara când se face chemarea lor, iar
ei să nu se ruşineze, ci să se ridice şi să spună: „Sunt
greşit, Doamne, dar iartă-mă şi ajută-mă, ca de acum înainte
să vin cu adevărat la Cuvânt şi să-L cred în întregime, ca să
pot fi umplut cu Duhul Sfânt şi sfinţit în asemenea măsură,
încât mărturia mea să nu fie împotriva mea în oraş.” Te
rugăm să ne dai aceasta, Doamne.

În
timp ce avem capetele plecate şi ochii închişi, vreau să vă
întreb, în calitate de frate al vostru şi călător alături de
voi, spre acea Cetate al cărei Meşter şi Ziditor este Dumnezeu.
Unele dintre voi, surorilor de aici, şi unii dintre voi, fraţilor,
sunteţi sinceri şi fără îndoială sunteţi oameni buni. Eu n-am
vrut să rănesc pe nimeni, ci am vrut să vă spun doar care este
Adevărul, Cuvântul lui Dumnezeu.

Eu
am fost în oraşele voastre şi am ţinut treziri, iar voi aţi
văzut că eu cred în Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu nu răspunde
păcătoşilor. Noi ştim aceasta. În ce mă priveşte, eu cred că
sunt creştin. Păstorii voştri v-au spus.

Voi
mărturisiţi că aveţi Duhul Sfânt, apoi aflăm că zi de zi, încă
mai cochetaţi cu lumea. Tu nu vrei să faci aceasta, nu-i aşa,
soră? Eşti o persoană prea drăguţă pentru a dori aceasta şi nu
ai rata pentru nimic în lume şansa. Din seara aceasta, chiar dacă
nu ai mai auzit aşa ceva, Dumnezeu te va face responsabilă pentru
ceea ce faci.

Fraţilor,
dacă sunteţi vinovaţi de unele din lucrurile despre care am
vorbit, voi nu vreţi să fiţi aşa, nu-i aşa, frate? Cu siguranţă
că nu. Tu doreşti să fii un creştin adevărat.

Cum
poate Dumnezeu să ne înveţe Algebra, când noi nu am părăsit
încă grădiniţa? Vedeţi? Noi putem să avem emoţii; putem să
strigăm şi să-L lăudăm pe Dumnezeu, putem dansa în Duhul şi
alte lucruri ca acestea. Aceasta este în ordine, frate şi soră,
pentru că şi eu cred în ele, dar eu am văzut oameni care dansau
în jurul idolilor păgâni, strigând şi vorbind în limbi. Vedeţi?

Aşadar,
cea care face diferenţa este viaţa. Înţelegeţi aceasta? „După
roade îi veţi cunoaşte.”
(Matei
7.20). Voi veţi vedea dacă aceasta corespunde sau nu. Doriţi să
fiţi creştini adevăraţi? Aş vrea să vă rugaţi cu ochii
închişi şi să fiţi foarte sinceri; cât se poate de sinceri.

Păcatul
nu poate fi acoperit prin băutură, nici prin faptul că este pus
deoparte, nici prin alăturarea la o biserică sau prin încercarea
de a face bine. Păcatul poate fi omorât numai prin puterea lui
Dumnezeu, prin sângele lui Isus Hristos. Nu doriţi o viaţă ca
aceasta? Dacă o doriţi şi credeţi că Dumnezeu este în clădire,
prezenţa Lui care nu dezamăgeşte niciodată este întotdeauna
aproape, indiferent unde vă aflaţi.

Dimineaţa
trecută am avut o vedenie, iar El mi-a spus: „Nu te teme!
Ridică-te cu curaj, fiindcă prezenţa neschimbătoare a lui Hristos
este aproape.”

Doriţi
să fiţi creştinul care ştiţi că trebuie să fiţi? Voi
încercaţi să fiţi, dar încă nu aţi ajuns în starea aceea.
Propria voastră viaţă dovedeşte aceasta. Înţelegeţi?
Ridicaţi-vă mâinile spre Dumnezeu! Fiţi sinceri! Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Acestea sunt inimi sincere, oneste. „Vreau să fiu
un creştin adevărat.”

Voi
ştiţi că nu faceţi ceea ce trebuie să facă un creştin
adevărat. Mai mult, chiar şi acum, în prezenţa Duhului Sfânt,
Satan vă face să staţi cu mâinile jos şi să nu-L primiţi pe
El. Ce spuneţi despre aceasta când ştiţi bine că pe baza
Scripturii sunteţi greşiţi? Vă spun aceasta cu dragoste şi cu
respect. Înţelegeţi?

Este
un lucru oribil, fiindcă voi ştiţi aceasta. Nu spun că sunteţi
aşa, ci spun că ştiţi aceasta, fiindcă vedeţi viaţa voastră;
priviţi la ceea ce faceţi şi vedeţi dacă faptele voastre se pot
compara cu Biblia. Voi auziţi, fiindcă Evanghelia este predicată
şi puteţi s-o citiţi şi voi înşivă, dar deşi ştiţi că este
greşit să faceţi astfel de lucruri, continuaţi să le faceţi.
Vedeţi? Nu este acesta un lucru oribil?

Am
văzut cel puţin douăzeci sau treizeci de mâini ridicate. Mai este
cineva? Unii dintre cei care aţi rămas pe dinafară, n-aţi vrea să
ridicaţi mâinile? Acolo la balcon. Da, acolo. Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Mai sunt şi alte mâini ridicate. Da. Dumnezeu să
fie cu voi. Aceasta este sinceritate. De ce nu vreţi să luaţi o
decizie în seara aceasta? Spuneţi pur şi simplu: „Am hotărât
aceasta…”

Am
venit aici la Phoenix, în acest loc minunat, şi vă apreciez atât
de mult, apreciez scrisorile voastre, încurajările şi alte lucruri
pe care le spuneţi, faptul că încercaţi să mă încurajaţi.
Apreciez şi faptul că vă rugaţi pentru mine, şi de aceea vreau
să fiu sincer cu voi. Vedeţi? Hristos mă va trage la răspundere
pentru aceasta. Dacă nu vă spun tot adevărul, va trebui să dau
socoteală pentru aceasta. Acesta este motivul pentru care vreau să
fii Acolo, frate şi soră.

Nu
vă asumaţi riscuri! Dacă există cea mai mică şansă să vă
asumaţi un risc, să nu faceţi aceasta. Nu vă jucaţi cu aceasta,
ci fiţi creştini adevăraţi! Alţii sunt, aşa că puteţi să
fiţi şi voi. Voi cunoaşteţi o anumită doamnă şi aţi vrea să
fiţi ca ea; un anumit bărbat şi imediat vreţi să fiţi ca el sau
ca un anumit predicator. Voi aţi vrea să fiţi aşa şi puteţi fi.


credem cu toată inima noastră.

Acum,
în timp ce avem capetele plecate, aş vrea s-o întreb pe sora de la
pian dacă poate să ne acompanieze cu un cântec. Soră, dacă
doreşti. Mă întreb dacă voi, care spuneţi că vreţi, sunteţi
sinceri cu adevărat, fiindcă dacă sunteţi într-adevăr sinceri,
se va întâmpla chiar acum. Dar trebuie să fiţi sinceri.

Eu
am o mărturie. De când a murit mama mea, am fost în sălbăticie,
am locuit într-o peşteră, am postit şi m-am rugat. Acolo am avut
o vedenie, iar unul dintre lucrurile importante a fost sinceritatea.
Înţelegeţi? Voi chiar doriţi să fiţi un astfel de creştin?
Vreţi să renunţaţi la această lume şi să părăsiţi totul?

Dacă
vreţi să faceţi aceasta cu adevărat, să nu vă fie ruşine de
nimeni din această biserică. Nu vă ruşinaţi la gândul că vă
va vedea cineva că vă ridicaţi. Nu, domnilor! Nu vă ruşinaţi.
Ridicaţi-vă mâinile spre Dumnezeu! Singurul lucru de care trebuie
să vă fie ruşine este viaţa voastră. Vedeţi? Voi vreţi să fie
îndreptată. Întotdeauna aţi dorit să puneţi totul deoparte şi
să faceţi ceea ce este drept.

Dacă
sunteţi sinceri, vreau să vă ridicaţi şi să veniţi aici, să
staţi la altar ca atunci când veniţi pentru rugăciune, fiindcă
vreau să mă rog şi să-mi pun mâinile peste voi. Dacă vreţi să
veniţi aici pentru aceasta, vă rog s-o faceţi acum. Haideţi
repede şi staţi în jurul altarului. Veniţi pentru sfinţenie.

Spuneţi:
„Frate Branham, mă sfinţesc şi îmi predau viaţa Domnului. Nu
voi mai presupune nimic, şi vin chiar acum. Am terminat cu lumea şi
aparţin Domnului. Indiferent ce se va întâmpla, eu am terminat cu
păcatul chiar acum. Vreau să fiu un creştin adevărat, şi vin
să-mi predau viaţa Domnului.” Mă simt foarte bine când văd că
faceţi aceasta.

Încă
câteva clipe. Mai este cineva care ar vrea să ridice mâna şi să
spună: „În seara aceasta îmi sfinţesc viaţa. M-am săturat de
lumea aceasta. Întotdeauna am dorit să fiu un creştin adevărat;
acest lucru a ars în inima mea încă de când eram doar un băieţel
(sau o fetiţă). Eu nu vreau să-mi asum nici un risc, având în
vedere faptul că pot muri oricând.”

Nu
vreţi să veniţi şi să staţi câteva minute în jurul altarului,
ca să vă consacraţi viaţa Domnului? „A consacra” înseamnă
„a fi dedicat cuiva, a fi dedicat sau predat lui Hristos.” Vreţi
să veniţi şi să staţi în jurul altarului pentru un minut?

Dacă
nu aţi trăit această experienţă, nu vă asumaţi riscuri!
Înţelegeţi? Cum este recunoscut un pom? După roadele lui.

Venim
cât putem de solemni. Mai târziu, într-una din adunările pe care
le vom ţine, veţi şti de ce fac aceasta. Nu am timp să o fac în
seara aceasta, dar voi veţi înţelege de ce fac aceasta. Cred că
Dumnezeu Îşi cheamă biserica. Aceasta este printre ultimele pe
care le vom avea. Înţelegeţi? Se va întâmpla ceva, dar nu ştiu
când. S-ar putea să se întâmple cu voi încă înainte de miezul
nopţii; sau s-ar putea să se întâmple cu mine înainte de venirea
dimineţii.

Frate
şi soră, putem să ne permitem să ne asumăm un risc indiferent
cât de micuţ este el? A fi vinovat de un lucru micuţ este la fel
de grav ca şi când ai fi vinovat de un lucru mare. Tu trebuie să
fii curat, spălat în sângele Mielului, fiindcă cel mai mic păcat
te va ţine departe. Înţelegeţi? Dacă îngerii par murdari
înaintea Lui, cum părem noi?

Vom
mai aştepta câteva momente, pentru că s-ar putea să mai fie un
suflet sau două. Veniţi încă o dată aici sus. Vreau să veniţi
pe deplin încredinţaţi.

Eu
cred că mulţi dintre cei care staţi aici la altar, aţi
experimentat diferite lucruri: poate aţi strigat, aţi plâns, aţi
vorbit în limbi, aţi dansat în Duhul, etc. Fără îndoială aţi
avut ceva din aceste lucruri, ceea ce este în ordine, dar cred că
ştiţi ce scrie în Evrei 6.7-8:

Când
un pământ este adăpat de ploaia care cade adesea pe el şi rodeşte
o iarbă folositoare celor pentru care este lucrat, capătă
binecuvântare de la Dumnezeu.

Dar,
dacă aduce spini şi mărăcini, este lepădat şi aproape să fie
blestemat şi sfârşeşte prin a i se pune foc.”

Cum au ştiut ei diferenţa? Acelaşi Duh, aceeaşi Viaţă, aceeaşi
apă care a căzut peste grâu, a căzut şi peste spini, iar spinii,
mărăcinii şi buruienile s-au bucurat şi s-au reîmprospătat cu
aceeaşi ploaie. În ce-i priveşte pe oameni, ei pot sta în
biserică şi să primească aceleaşi experienţe.


nu fii amăgit în aceasta, prietene. Înţelegeţi? Poţi primi
aceeaşi experienţă prin acelaşi Duh Sfânt, la fel ca cineva care
a stat lângă tine, şi tot să nu fii ceea ce trebuie. De ce?
Pentru că „soarele străluceşte peste cei drepţi şi peste cei
nedrepţi, şi ploaia cade peste grâu şi peste mărăcini.” Ea
este trimisă pentru grâu. Tot aşa, Duhul Sfânt este trimis în
biserică pentru sfinţii care şi-au predat viaţa lui Hristos, dar
se bucură de El şi cei care stau în jurul lor. Cu siguranţă.
După
roadele lor îi veţi cunoaşte.”

„Atunci
să-i smulgem?”

„Nu,
lăsaţi-i să crească împreună; iar în ziua aceea, Îngerii vor
merge şi vor aduna spinii şi mărăcinii, şi îi vor arde, dar
grâul va fi adunat în grânar. După
roade îi veţi cunoaşte.”

De
aceea staţi voi în seara aceasta aici: din pricina roadelor Duhului
Sfânt.

Amintiţi-vă!

Voi
spuneţi: „De ce este aşa, frate Branham?” Am observat că unele
din voi, femeile care staţi aici, aveţi părul scurt. „Ce se
întâmplă, frate Branham? Sunt creştină şi totuşi se pare că
încă nu pot face aceasta. Încă nu pot să-mi las părul să
crească, deşi ştiu că Biblia învaţă că aşa este corect. Noul
Testament învaţă că noi, femeile, trebuie să facem aceasta, dar
eu nu pot s-o fac încă. Se pare că nu pot birui aceasta, nu pot
ajunge în acel loc.” Vedeţi?

Cred
că eşti o persoană bună şi că eşti sinceră, dar nu vei sta
aici ca un exemplu în seara aceasta. Tu faci aceasta, şi aceasta
este ceea ce trebuie să faci; este Scriptura. Trebuie să faci ce
spune ea. Vedeţi?

Fraţilor,
numai Dumnezeu vă cunoaşte inima şi ştie de ce sunteţi aici şi
lucrurile pe care doriţi să le biruiţi. Puteţi s-o faceţi, dacă
acceptaţi această cale şi spuneţi: „Doamne, sunt un nimic, dar
vin aici şi mă predau Ţie. Voi face aceasta prin harul Tău.”
Voi nu puteţi face aceasta fără El; nu există nimic în lumea
aceasta să puteţi face fără El. Trebuie să-L lăsaţi pe El să
facă aceasta. Trebuie doar să vă predaţi Lui şi să credeţi cu
toată inima, iar atunci El va face totul. Dacă Îl veţi accepta şi
Îl veţi crede pe Cuvânt, va face El totul.

El
nu va face cu unul într-un fel şi cu altul în alt fel, ci va lucra
cu toţi la fel. Înţelegeţi? Va face din fiecare din voi, ceea ce
trebuie să fiţi.

Vreau
ca toţi cei care sunteţi creştini şi trăiţi deasupra acestor
lucruri, să vă rugaţi împreună cu mine. Îndeosebi fraţii
păstori.

Voi
ştiţi că ploaia a căzut peste voi şi spuneţi: „Frate Branham,
eu am dansat în Duhul, am vorbit în limbi…” Aşa este, dar
cercetaţi-vă şi veţi vedea că este ceva care nu este bine acolo.
Înţelegeţi? Trebuie să vă îndepărtaţi de buruieni şi să
fiţi un grâu: umil, dulce, cu Cuvântul, ascultător faţă de
Cuvânt.

Lăsaţi-L
pe Duhul Sfânt să vină înăuntru; în timp ce ne rugăm, lăsaţi-L
să vă schimbe, în seara aceasta, din ceea ce aţi fost în ceea ce
doreşte El să fiţi.

Tatăl
nostru ceresc, în jurul acestui altar, care este biserica, s-au
adunat aceşti oameni ca să fie oferiţi ca jertfă Domnului. Tată,
ei stau la acest altar pentru consacrare. Acesta este un lucru mare,
pentru că ei depun o mărturie în faţa oamenilor prezenţi aici şi
în faţa Ta, arătând că există Ceva care lipseşte în vieţile
lor.

Deşi
în seara aceasta le-am tăiat foarte tare pe bietele noastre surori,
în legătură cu Abecedarul lor, ele s-au ridicat şi au venit aici
ca nişte doamne, spunând: „Doamne, dacă sunt greşită,
modelează-mă şi îndreaptă-mă Tu.” Aici sunt şi fraţii şi
spun acelaşi lucru. Ei s-au ridicat de pe locurile lor şi au venit
aici, fiindcă acolo jos, în inimile lor, există dorinţa de a face
binele, ceea ce nu poate veni de la Satan, fiindcă el ar pune în
inima lor numai dorinţa de a face răul. „Nu te duce acolo sus, ci
continuă tot aşa! Pune aceasta deoparte şi nu crede!” Aceasta
este ceea ce ar spune el.

Atunci
cum vom judeca noi totul? Prin Cuvânt. Aşa cum am mai spus, sfântul
Martin, Pavel şi toţi episcopii bisericii timpurii, au judecat
totul prin Cuvânt. Iar acum, în seara aceasta, ei sunt judecaţi
prin Cuvânt.

Dar,
când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de Domnul, ca să nu fim
osândiţi o dată cu lumea.”
(1Corinteni
11.32).

Aşadar,
ei au venit să ţi se dăruiască Ţie, Doamne, să fie despărţiţi
de lume şi să nu aibă nimic a face cu ea. Ei vor să-Ţi fie
predaţi pe deplin, până când toată fiinţa lor Îl va reflecta
pe Hristos. Atunci, când vor păşi, când vor vorbi, când se vor
îmbrăca, vor fi reflectarea deplină a lui Hristos în vieţile
lor. Tată, îndură-Te şi dă-le aceasta.

Noi
ştim că venirea Domnului este foarte aproape, şi vedem printre
oamenii din Phoenix, această mare mişcare; vedem timpurile prin
care am trecut în serviciile de vindecare; văd cum El mi-a dat
credinţa oamenilor ca să-i pot ajuta, să-i eliberez de boli şi de
neputinţe; Îl vedem pe Duhul Tău care se mişcă printre noi,
Doamne, legitimând prezenţa Ta, atât fizic, cât şi ştiinţific.

În
seara aceasta, Ţi-i dau Ţie, Doamne. Fiecare predicator de aici şi
fiecare creştin care păşeşte în poruncile Domnului, se roagă
împreună cu mine. Noi ridicăm această rugăciune spre Tine, şi
mijlocim pentru aceşti oameni. Fie ca începând din seara aceasta,
fiecare dintre ei să-Ţi aparţină, iar puterea lui Isus Hristos să
pătrundă şi să le cuprindă într-o asemenea măsură inimile,
încât să-i modeleze şi să-i facă diferiţi.

Îngăduie
ca peste ei să vină un duh dulce, umil şi zdrobit, ca o ispăşire
pentru ceea ce s-a făcut greşit. Îngăduie ca harul lui Dumnezeu
să vină peste ei, ca să-şi continue vieţile într-un mod sfânt
pentru Tine. Primeşte-i, Tată, fiindcă Ţi-i încredinţez Ţie,
în timp ce ei îţi predau vieţile lor, în Numele lui Isus
Hristos.

Acum,
în timp ce avem capetele plecate şi voi v-aţi rugat, eu cred că
nu puteţi să-I spuneţi niciun cuvânt lui Dumnezeu fără ca El
să-l ştie. Cel mai slab dintre sfinţi îl face pe diavol să
tremure, iar voi sunteţi copiii Lui. Fiecare dintre voi, v-aţi pus
din toată inima, viaţa înaintea lui Dumnezeu şi aţi spus:
„Doamne, modelează-mă şi fă-mă acel fel de creştin despre
care s-a vorbit în seara aceasta, fiindcă Ţi-am dat viaţa mea
Ţie. Ia afară din ea tot ce este greşit, Tată, şi fie ca din
seara aceasta să trăiesc în fiecare zi pentru Tine şi să veghez
ca viaţa mea să corespundă cu cerinţele Bibliei.”

Dacă
aţi făcut aceasta în inimile voastre, ridicaţi mâinile spre
Dumnezeu şi spuneţi: „Am făcut aceasta şi cred din toată inima
mea.”

Dumnezeu
să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să
vă binecuvânteze.

Tată,
acum ei sunt ai Tăi; au ridicat mâinile şi s-au predat Ţie.
Indiferent cât de mic este darul lor, Tu eşti aici ca să primeşti
cel mai mic dar. Ei Ţi s-au predat aşa cum sunt, fiindcă vor să
fie un mădular al acelui mare Trup, fără pată şi fără cusur.
Acum ei sunt predaţi Ţie şi Te rog să-i ţii departe de lucrurile
lumii cât timp vor trăi, prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

Mergeţi
la locurile voastre şi bucuraţi-vă că Hristos va răspunde la
cererea voastră.

Aici
este o doamnă care stă într-un scaun cu rotile şi un bărbat care
cred. Fără îndoială, ei sunt aici pentru rugăciune. Vreţi să
vă plecaţi capetele şi să mă lăsaţi să merg acolo jos ca să
mă rog pentru ei?

Frate,
tu poţi vorbi cu ei. Vedeţi? Spune-le aceasta. Domnul Isus vă
iubeşte atât de mult, încât vrea să vă vindece. Dacă ar fi
altceva ce aş putea face în afară de rugăciune, aş face, dar pot
spune că El a răspuns întotdeauna rugăciunilor mele pentru
oamenii aflaţi în suferinţă şi i-a vindecat. Inima mea a fost şi
este sinceră faţă de voi, în timp ce stau aici.

O
privesc pe doamna aceasta şi mă gândesc la mama mea care s-a dus
să-L întâlnească pe Dumnezeu cu câteva zile în urmă. Poate ea
este mama cuiva. Mă voi ruga pentru ea şi aş vrea ca voi să
credeţi, soră şi frate, că Dumnezeu va auzi rugăciunea noastră
şi va răspunde la ea. Mai mult, vreau să credeţi că din ceasul
acesta vindecarea este înfăptuită.

Dacă
în audienţă mai este cineva care doreşte să vină aici ca să ne
rugăm pentru el, cineva bolnav sau cu alte probleme? Doamna de aici,
cineva de acolo… În ordine. Vino aici la altar, fiindcă voi fi
bucuros să fac aceasta.

Câţi
dintre voi îşi pot aminti momentele trăite în biserica fratelui
Outlaw, acum paisprezece ani? Îşi mai aminteşte cineva biserica
fratelui Outlaw, când am fost acolo acum paisprezece ani? Au fost
acolo fratele Garcia şi alţi fraţi. Vă amintiţi cum i-am adus pe
oameni sus?

Eu
am înconjurat lumea, din când în când, identificând Duhul.

În
seara aceasta v-am adus la Cuvânt şi la rânduială. Aţi văzut
ceva greşit vreodată? (Adunarea spune: „Nu”). El a fost
desăvârşit întotdeauna. Nu-i aşa? („Aşa este”). Ridicaţi
mâinile toţi cei care aţi fost în adunări, aţi auzit şi ştiţi
că acesta este adevărul. („Amin”). Ce a spus El? „Dacă
ceea ce spune acel proroc, se împlineşte, să ascultaţi de el.”

Vedeniile
nu-i vindecă pe oameni, ci arată prezenţa Domnului. Vedeţi? Eu
cred că noi ştim aceasta.

Aici
a fost o doamnă care se numea Hattie Waldrop. Ea a avut cancer.
Soţul ei era instalator şi ei veneau adesea la adunare. Nu ştiu
dacă sora este în seara aceasta aici.

Îmi
amintesc că ea era în adunare şi mi s-a spus că a murit; femeia
era în rândul de rugăciune şi chiar aşa părea. Îmi amintesc că
avea cancer la inimă, iar doctorul ne-a trimis radiografia ca să
ni-l arate. Aceasta s-a întâmplat cu paisprezece ani în urmă, dar
ea trăieşte şi astăzi.

Îmi
amintesc că m-am rugat pentru un băieţel care era invalid, iar
Domnul l-a vindecat şi s-a făcut bine. El a făcut atât de multe
lucruri… atât de multe încât nu se pot număra.


spun cu sinceritate creştină: cred că dacă aş scrie fiecare
moment în care L-am văzut pe Hristos lucrând de când sunt
predicator, aş putea aduna un volum de cărţi atât de mare
(Fratele Branham arată). Am ca dovezi diagnosticele medicilor, şi
cinci oameni care au fost declaraţi morţi, care stăteau acolo
morţi, au fost readuşi la viaţă prin rugăciune. Vedeţi? Mulţi
dintre ei pretind ceva, dar eu nu pot spune aceasta. Eu nu pot spune:
„Dacă nu există o cale prin care să fie dovedit, prin care să
ştim…” Eu i-am văzut readuşi la viaţă, după ce au fost
morţi câteva ore sau câteva zile.

Micuţul
băiat mexican era mort. A murit dimineaţa la ora nouă, şi a fost
readus la viaţă în seara aceleaşi zile, la ora zece şi un pic.
Medicul a semnat constatarea şi a spus: „Bebeluşul a murit de
pneumonie şi a fost mort pe tot parcursul zilei.” Sărmana mamă
mexicană a stat în ploaie şi a aşteptat, iar eu nu am făcut
nimic altceva decât să-mi pun mâinile peste el. Am avut o vedenie
în urma căreia mi-am pus mâinile peste copil, iar el a început să
dea din picioruşe şi să plângă. Oamenii de afaceri creştini au
scris un articol despre aceasta şi l-au publicat cu puţin timp în
urmă în revista „Vocea”.


voi spune ceva. Lăsaţi-mă s-o spun mădularelor bisericii din
locul acesta, şi o voi spune fiecărui mădular al oricărei
biserici. Priviţi şi vedeţi ce se va întâmpla dacă închinaţi
această biserică Domnului şi pe fiecare mădular al ei, dacă
fiecare din voi duce o viaţă sfântă înaintea lui Dumnezeu. Când
acea biserică se uneşte şi începe să se roage, rugăciunile
acelor oameni vor începe să se ridice înaintea lui Dumnezeu, şi
El nu le va respinge. Aşa este. Eu sunt unul singur, dar voi veţi
fi mai mulţi care vă veţi ruga aici, iar vindecarea divină nu se
regăseşte numai la o singură persoană, ci la inimile sincere care
se roagă lui Dumnezeu, iar oamenii sinceri sunt cei care o primesc.

El
trimite daruri bisericii, dar noi trebuie să avem credinţă. Slujba
mea este să merg de-a lungul naţiunilor, să-i aduc pe oameni aici
sus, să le spun vedeniile şi tot ce am, iar cei care merg în
rândul de rugăciune al altor bărbaţi, vin aici. Atunci trebuie să
mă opresc pentru că este posibil ca în viaţa acelei persoane să
existe ceva. Mulţi dintre voi aţi văzut aceasta aici pe platformă:
păcatul este descoperit, tainele inimii sunt dezvăluite şi le este
spus de ce nu au putut fi vindecaţi.

Dar
prin ceea ce este dat pentru câţiva oameni, puterea mea este
terminată. Vedeţi? Înţelegeţi aceasta? Este biblic. Înţelegeţi
cum este aceasta? Odată a venit o mamă cu un copilaş şi nu am
reuşit să mă rog pentru ea. Au fost mulţi alţi bolnavi pentru
care nu am reuşit să mă rog. Cred că este bine cunoscut şi cu
toţii ar trebui să ştie că eu v-am spus numai adevărul. Acesta
este adevărul. Eu mă voi ruga pentru oamenii bolnavi şi-L voi ruga
pe Domnul să-l vindece şi cred că toţi cei pentru care ne vom
ruga, se vor însănătoşi.

Dacă
există ceva în vieţile voastre, lăsaţi-mă să vă întreb
aceasta. Dacă nu eşti creştin, trebuie să devii creştin. Dă-i
inima ta lui Hristos în timp ce stai acolo unde eşti, iar dacă nu
eşti umplut cu Duhul Sfânt, să nu încetezi să te rogi până
când Dumnezeu nu te umple cu Duhul Sfânt. Dacă sunteţi creştini
şi faceţi un lucru greşit, nu-l mai faceţi! Cercetaţi-vă
vieţile şi trăiţi pentru Hristos. Eu mă voi ruga şi Îl voi
ruga pe Dumnezeu.


vrea să vă povestesc ce s-a întâmplat într-o seară. Am plecat
şi am aşteptat, apoi m-am întors la post şi la rugăciune pentru
a vedea ce s-a întâmplat, şi s-a întâmplat ceva ce aşteptam de
multă vreme.

Nu
este ceva fantastic, pentru că mie nu-mi plac astfel de lucruri.
Trebuie să fie ‚Aşa vorbeşte Domnul”, prin Cuvânt. Vedeţi?
Necazul este că avem prea multe senzaţii, simţiri, superstiţii şi
aşa mai departe. Să ne îndepărtăm de toate acestea şi să ne
întoarcem la Dumnezeu, fiindcă dorim Duhul Sfânt.

Eu
cred că Dumnezeu îi trimite pe oameni să se roage pentru bolnavi,
iar eu sunt unul dintre cei umili. Sunt unul din cei mici pe care i-a
trimis El, de aceea doresc să mă rog pentru voi în seara aceasta,
ca să fiţi vindecaţi. Credeţi! Vreau ca fraţii şi surorile din
clădire să mi se alăture în rugăciune.

Cred
că în seara aceasta vom începe de aici. Să vină aici sus la
amvon, apoi să fie lăsaţi să meargă înapoi aşa cum s-a mai
procedat. Aşa va fi bine. Billy sau careva dintre voi, mă va ajuta
şi-i va aduce aici.

Chiar
aici, doamna de aici. Ştiu că este puţin târziu, dar vă rog să
mai aveţi răbdare cu mine, pentru a ne ruga.

O
cunosc pe sora de aici. Cred că este din biserica fratelui Outlaw.
Ce mai face el? Este bine. Oh, nu-mi amintesc numele tău. (Sora
spune: „Bagby”). Sora Bagby. Te cunosc, ai fost drăguţă cu
mine, soră Bagby. Nu tu ai fost cea la care m-a dus fratele Outlaw
să mă rog la spital, când am fost acolo, cu câţiva ani în urmă?
(„Ba da”).Ai avut diabet sau probleme cu inima? („Am avut
tuberculoză”). Şi trăieşti pentru slava lui Dumnezeu. („Aşa
este”). Aceasta este foarte bine.

El
este Acelaşi Dumnezeu şi în seara aceasta, aşa cum a fost şi
odinioară. Poate noi ne-am schimbat, dar El nu S-a schimbat. Oricare
ar fi problema voastră, El poate s-o rezolve dacă credeţi aceasta.
Credeţi voi?

Voi
ruga biserica să se roage cu mine.

Tată
ceresc, în timp ce îmi pun mâinile peste această soră, în
Numele lui Isus Hristos, fie ca Dumnezeu s-o vindece, fiindcă
pronunţ această binecuvântare pentru slava lui Dumnezeu, în
Numele lui Isus Hristos. Amin. Crede, soră Bagby.

Crezi
că te vei însănătoşi şi vei fi bine dacă ne vom ruga pentru
tine? Tu eşti creştină, iar noi Îi vom mulţumi şi Îl vom lăuda
pe Dumnezeu pentru toate. După ce ne vom ruga pentru tine, vei merge
acasă şi vei fi bine. Aceasta va fi pentru totdeauna. Nu va mai fi
nici o frământare în legătură cu aceasta.

Tată
ceresc, împreună cu biserica aceasta în care există mulţi oameni
care şi-au rededicat vieţile, Te rugăm s-o vindeci pe sora
noastră, în Numele lui Isus Hristos.

Priviţi
în jur şi veţi vedea că nu este numai rugăciunea mea. Este o
sinceritate adâncă. Trebuie să fiţi sinceri, din adâncul inimii
voastre. Credeţi aceasta, nu-i aşa?

Tatăl
nostru ceresc, Dumnezeule, iartă inimile noastre indecise.
Sfinţeşte-ne, Doamne, în timp ce ne punem mâinile peste aceşti
oameni bolnavi, iar pe ei ajută-i, Tată. Îmi pun mâinile peste
această soră în Numele lui Isus şi cer… Dumnezeu s-o
binecuvânteze.

(O
soră vorbeşte cu fratele Branham). Cu siguranţă. Dumnezeu să te
binecuvânteze, soră. Ea spune că a avut un duh peste ea şi era
foarte irascibilă. Noi ştim că acest lucru nu este bun. Soră, nu
eşti numai tu în situaţia aceasta. Mulţi dintre noi sunt aşa.
Diferenţa este că unii nu sunt, probabil, atât de sinceri încât
să poată mărturisi aceasta.

Cine
îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le
mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.”
(Proverbe
28.13). Ştiţi aceasta.

Aşadar,
mă rog, Tată, ca prin punerea mâinilor peste această femeie,
acest caracter irascibil să plece de la ea şi să n-o mai supere
niciodată, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Domnul
să te binecuvânteze, soră.

Frate,
crezi că El îţi va onora cererea? Oh! (Fratele vorbeşte cu
fratele Branham). Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. S-ar putea
ca tensiunea ta să crească din cauză că eşti atât de agitat.

Tată
ceresc, noi realizăm că nu vom şti niciodată când ni se va opri
inima; se poate întâmpla în orice clipă, iar fratele de aici are
o problemă cu inima şi un temperament care-l face să-i sară
foarte repede muştarul. Oh, acel demon vrea să-l ducă prematur în
mormânt, dar în calitate de slujitor al Tău, eu şi aceşti
slujitori ai Tăi, cerem în Numele lui Isus Hristos, ca acel
temperament să-l părăsească şi ca inima lui să fie sănătoasă
şi credincioasă lui Hristos, în toate vieţile sale, în Numele
lui Isus. Amin.

Fii
binecuvântat, frate. Eu cred că ai fost vindecat şi că totul s-a
terminat.

Cum
eşti? Crezi că El îţi va onora cererea pe care o ai înaintea
Lui?

Tată
ceresc, îl aducem pe fratele nostru înaintea Ta, sub Numele lui
Isus Hristos, aşa cum a fost adus sub cruce şi îi spunem să-şi
ridice privirea spre rănile de acolo, să privească sângele care
se scurge din El, din Fiul lui Dumnezeu care moare pentru noi, ca să
fim curăţiţi de toate păcatele şi bolile noastre. Dă-i aceasta
fratelui nostru, în Numele lui Isus. Amin.

Cred
că s-a terminat. Tu crezi, frate? Du-te acasă. (Fratele spune:
„Amin”).

Cum
eşti, frate? Crezi că aceasta este seara? Crezi că totul se va
sfârşi în seara aceasta şi că vei fi bine? (Fratele spune:
„Amin”).

Tatăl
nostru ceresc, în timp ce ţin mâna fratelui nostru, Te rog să
asculţi cererea lui şi să faci să fie bine şi să trăiască
pentru Tine pentru tot restul vieţii sale, în Numele lui Isus.
Amin. Eu cred că vei fi bine.

Ce
faci, frate? Acesta este ceasul în care s-a terminat totul. Să iei
decizia ta acum. (Fratele spune: „Amin”).

Tată
ceresc, aşa cum fratele nostru a spus „Amin”, acesta este timpul
în care a luat o hotărâre, chiar aici în prezenţa lui Hristos.
Fie ca totul să se termine şi să fie vindecat în Numele lui Isus
Hristos.

(Fratele
spune: „Mulţumesc Domnului”). Fii binecuvântat, frate, şi
crede că s-a terminat totul. („Amin”).

Cum
eşti, soră? (Sora spune: „Aş vrea să te rogi pentru soţul
meu, care este invalid de douăzeci de ani”). Oh, aş putea avea
batista ta pentru a onora această cerere? Este în ordine. Sau
altceva, un mic simbol. Când spun aceasta, mă gândesc la zilele
acelea, când ei puneau hainele sau alte lucruri. Dar Isus? El a avut
o singură haină. Probabil a fost nevoit să doarmă cu ea, şi s-o
poate tot timpul, dar vedeţi ce ascundea ea? În ordine.

Tată
ceresc, soţul ei zace acolo şi este invalid, iar tovarăşa lui de
viaţă stă în seara aceasta aici cu o bucată de pânză în mână.
Tată, Te rog să fii milostiv şi să faci ca rugăciunea acestei
biserici care s-a adunat aici, a celor care stau aici în Phoenix şi
în alte părţi ale ţării, să fie ascultată, iar când această
haină va fi pusă peste acel bărbat, puterea lui Dumnezeu să-l
aducă la o viaţă normală, în Numele lui Isus. Amin. Fie ca
această cerere să se înfăptuiască întocmai. Să crezi, soră.

Cum
eşti, soră? Doreşti să-ţi iei batista? Vrei să-mi spui care
este necazul tău? (Sora spune: „Am artrită”). Artrită. („De
douăzeci şi ceva de ani”). Douăzeci şi ceva de ani. Este un
bărbat care stă la spatele meu şi care se numeşte Ed Hooper. El
avea o formă atât de gravă de artrită, încât, odată a trebuit
să-şi ţină mâinile pe perne. Aşa-i, frate Ed? Din câte îmi
amintesc, într-o după-amiază s-a simţit atât de rău încât a
crezut că va muri, dar când s-a uitat, L-a văzut pe Hristos pe
cruce şi a fost vindecat, iar astăzi stă aici pe deplin sănătos.
Da. Frate Hooper, ea doreşte să te vadă. Ridică mâna. Iată.


ne rugăm.

Tatăl
nostru ceresc, bărbatul acesta ne arată că Tu eşti Vindecătorul.
Tată, ne punem mâinile peste sora noastră şi înălţăm această
rugăciune umilă pentru vindecarea ei, în Numele lui Isus Hristos
şi pentru slava Sa. Amin. Amin.

Du-te
şi crede, fiindcă atunci totul se va termina.

Nu
am înţeles. (Cineva repetă: „Aşa este.”). Dumnezeu să te
binecuvânteze.

Cum
eşti, soră? (Sora spune: „Doctorul mi-a spus că am diabet şi
artrită. Sunt bolnavă de când a murit soţul meu în urmă cu trei
ani”). Ea suferă de diabet şi artrită, de trei ani de când a
murit soţul ei, dar crede că Dumnezeu o va vindeca. Şi noi credem
aceasta.

Tată
ceresc, cu mâinile puse peste ea, fie ca această femeie să se
întoarcă la biserică cu mulţi alţii, mulţumindu-I lui Dumnezeu
pentru că s-a terminat totul. Te rugăm aceasta, Tată, în Numele
lui Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Du-te şi
crede.

Cum
eşti, soră? Crezi că în seara aceasta totul se va termina şi că
acum Îl poţi accepta pe Hristos ca Vindecător al tău? (Sora
spune: „Da, domnule, cred.”).

Oh,
Dumnezeule scump! „Rugăciunea
făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl
va însănătoşi…”
(Iacov
5.15). Ne gândim la Domnul nostru, cum a călătorit aici pe pământ
predicând celor bolnavi, şi la lucrurile pe care le-a făcut, şi
mă rog pentru sora noastră în Numele lui Isus Hristos. Prin slujba
care ne-a fost dată nouă, predicatorilor, înălţăm această
rugăciune pentru vindecarea ei. Amin.

Crede
că eşti vindecată. Pune aici toată credinţa pe care o ai şi
totul se va întâmpla întocmai.

Cum
eşti, frate? Pe baza Cuvântului Său, totul se poate termina chiar
aici. (Fratele spune: „Lăudat să fie Domnul”). Tată ceresc, Te
rog să onorezi cererea fratelui nostru. Îngăduie să fie vindecat,
în Numele lui Isus Hristos. Amin.

(Fratele
spune: „Mulţumesc, Domnului. Amin. Mulţumesc, Domnului”). Fii
binecuvântat, fratele meu.

Cum
eşti, soră? Eşti pregătită, eşti gata să primeşti vindecarea
Sa? (Sora spune: „Da”). Vezi tu, prin faptul că Îl rugăm, nu
poate să-I mai stea nimic în cale ca să-Şi reverse Duhul.

Tatăl
nostru ceresc, în timp ce-mi pun mâinile peste sora noastră, Te
rog să onorezi cererea ei în Numele lui Isus Hristos. Amin.

(Sora
spune: „Îţi mulţumesc, Isuse!”). Dumnezeu să te
binecuvânteze, soră.

În
timp ce ei vin aici, sus, vreau să vă spun ceva. Eu obişnuiam să
merg să mă rog pentru oameni şi înainte de a deveni rusalistic,
iar ei se însănătoşau. Nu ştiu, nu am făcut nimic în legătură
cu aceasta. Este doar faptul că credeam în El şi mă rugam, iar
rezultatul era că oamenii se făceau bine.

Aşa
procedează oricine. Noi ne rugăm şi credem, iar ei se fac bine.
Aceasta este tot. Vedeţi? Câţi dintre voi aţi fost vindecaţi
prin vindecarea divină? (Adunarea spune: „Amin!”). Da. Vedeţi?

Vedeţi,
voi puteţi spune că sunteţi printre rusalistici şi printre
oamenii Evangheliei depline. Ei cred aceasta. Vedeţi? Vedeţi de ce
ne vrea Dumnezeu? Nu pentru a ne răni, ci pentru a ne încerca,
pentru a ne aduce în acel loc ‚fără
pată şi fără zbârcitură”
.
Nădăjduiesc că nu vă veţi supăra pe mine pentru că aduc astfel
de cuvinte din Biblie, fiindcă o fac pe baza credinţei faţă de
Dumnezeu.

Acesta
este ceasul în care se va întâmpla ceva şi pentru tine. Este
adevărat, soră? Trebuie să se întâmple pentru că El a promis
aceasta. Amin? (Sora spune: „Amin”).

Tată
ceresc, binecuvânteaz-o pe sora noastră în timp ce-mi pun mâinile
peste ea. Fiecare creştin de aici îşi pune mâinile peste ea, prin
credinţă. Prin rugăciunea acestei biserici, cerem ca boala şi
necazurile s-o părăsească, în Numele lui Isus. Amin. Aceasta este
ceea ce a făgăduit El.

Cum
eşti, soră? Crezi că aceasta este seara şi pentru cererea ta?

Tată
ceresc, fie ca în această oră să fie atingerea finală, ca şi ea
să fie bine, în Numele lui Isus. Amin. Fii binecuvântată, soră..
din seara aceasta, s-a terminat.

Cum
eşti, soră? Acesta este ceasul vindecării tale? În ordine.

Tată
ceresc, o aduc pe sora aceasta înaintea Ta, în Numele Domnului Isus
şi ofer această rugăciune pentru ea, ca să fie vindecată în
Numele lui Isus. Amin.

Vedeţi?
Nu este numai rugăciunea mea, ci se roagă toţi cei care sunt aici,
fiindcă suntem conştienţi că Domnul este prezent în mijlocul
nostru. Vedeţi? El a promis aceasta, deci, du-te şi crede.

Cum
eşti, soră? Acesta este ceasul vindecării tale.

Tată
ceresc, fie ca aceasta să se întâmple cu ea începând din seara
aceasta. Fă ca sora să părăsească adunarea bucuroasă, ştiind
că totul s-a terminat, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fii
binecuvântată, soră.

Cum
eşti, soră? Aceasta este seara vindecării tale, aşa-i? Acesta
este timpul, chiar acum, înaintea Bibliei, a bisericii şi a lui
Hristos.

Tată
ceresc, prin predicatori, prin laici şi toţi sfinţii lui Dumnezeu,
îngeri, Duhul Sfânt, prin făgăduinţa lui Isus Hristos că
Aceste
semne îi vor însoţi pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile
peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi,”
cerem
ca totul să se termine pentru sora noastră, cerem vindecarea ei în
Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fii
binecuvântată, soră.

Vom
face acelaşi lucru şi pentru tine, frate. Crezi aceasta? (Fratele
spune: „Da”).

Tată
ceresc, el a spus că crede, ceea ce înseamnă că trebuie să se fi
înfăptuit, fiindcă ai spus: „Aceste
semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede,”
iar
el crede. Aşadar, Îţi mulţumim, Tată, pentru vindecarea lui, în
Numele lui Isus. Amin.

Cum
eşti, frate? Aceasta va fi seara vindecării. Lasă totul aici şi
du-te.

Tată
ceresc, îl aducem pe fratele nostru înaintea Ta, în Numele lui
Isus, pentru vindecarea sa. El îşi va lăsa povara aici, Doamne.
Vrăjmaşul va trebui să-l părăsească, şi el va fi liber din
nou, în Numele lui Isus. Amin. Aşa să fie.

Cum
eşti? Crezi că Isus te va vindeca în seara aceasta? Tatăl nostru
ceresc, copila aceasta a venit aici ca să primească vindecarea, iar
noi, biserica, ne rugăm pentru vindecarea ei, în Numele lui Isus
Hristos. Amin. Vedeţi? Aceasta este. S-a terminat. Fii
binecuvântată, soră.

Totul
se va sfârşi în seara aceasta, nu-i aşa?

Tatăl
nostru ceresc, oamenii cred. Ei cred, pentru că altfel n-ar veni pe
platformă. Sunt bolnavi şi ştiu ce au de făcut; ştiu că acesta
este ceasul când vor lua decizia finală şi vin pentru confirmare.
Aceste
semne îi vor urma pe cei ce cred.”
Eu
îmi pun mâinile peste ea, în Numele lui Isus, ca să fie
vindecată. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, soră. (Sora spune: „Frate Branham, dacă nu
erai tu, aş fi murit acum cincisprezece ani.”). Nu este aceasta…
(„Aşa este. La serviciul fratelui Reed, în Jonesboro,
Arkansas.”). Jonesboro, Arkansas… („Lăudat să fie Domnul.”).
În urmă cu mulţi ani.

Care
a fost problema ta, soră? („Am avut o guşă. Nu ştiu dacă îţi
mai aminteşti”).

Nu-mi
amintesc. („Am avut o guşă. Era în afară, uite aşa, şi-mi
afecta inima. Majoritatea fraţilor mei erau martorii lui Iehova.”
În dimineaţa aceea, eu am spus: „El este un profet al
diavolului,” dar când am mers afară, în grădină, Dumnezeu mi-a
vorbit şi mi-a spus: „Catherine, dacă vei merge în seara aceasta
la fratele Branham, vei fi vindecată.” Am mers înapoi în casă
şi le-am spus totul. Le-am zis: „Dumnezeu mi-a vorbit şi mi-a
spus că dacă voi merge în seara aceasta, voi fi vindecată.”
Atunci ei au zis: „Vom merge ca să-i facem pe plac.” Astfel s-au
dus cu mine, iar acum majoritatea sunt penticostali.”). Lăudat să
fie Domnul!

Aţi
auzit mărturia? (Adunarea spune: „Amin”). Aşteaptă un moment,
soră, căci o voi spune din nou.

Când
am fost în Jonesboro, Arkansas, în urmă cu aproximativ paisprezece
ani, ea a avut o guşă mare care îi atârna de gât. Era martoră a
lui Iehova, iar în dimineaţa aceea, când a auzit că va fi un
serviciu pentru Domnul, ea a spus că eu sunt „un profet al
diavolului.” S-a dus afară în grădină să se roage, iar Domnul
i-a vorbit şi i-a spus: „Du-te acolo şi vei fi vindecată!” şi
Domnul a vindecat-o, aşa că nu mai are nici o guşă; iar fraţii
ei care majoritatea erau martori ai lui Iehova, sunt acum
penticostali.

Acum,
dacă El a putut să facă gâtul acestei femei creştine să arate
atât de bine, poate să vă vindece şi pe voi. Poate? Bineînţeles
că poate.

Tatăl
nostru ceresc, cu mâinile întinse peste fratele nostru, cerem
vindecarea lui în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze.

El
este şi pentru tine, Acelaşi, cum a fost şi pentru ea. Este
adevărat?

Tatăl
nostru ceresc, o simplă şi scurtă rugăciune cu o credinţă
simplă. Oh, sunt atât de bucuros, Doamne, pentru că Tu faci totul
atât de simplu, ca să pot înţelege şi să Te accept. Tată, Te
rog să-i vindeci şi să-i faci bine în Numele lui Isus. Amin.

Cum
eşti, soră? (Sora spune: „Frate Branham, am fost operată de
tuberculoză. Mi-au fost scoase afară şase coaste şi intestinul.
M-am vindecat bine, dar aceasta îmi creează o mulţime de probleme:
nu-mi pot folosi mâna prea bine, obosesc repede…”). Văd şi cum
respiri. Cred că… („Da. Nu pot respira bine”). Acesta este un
lucru îngrozitor. („Nu pot respira bine şi plămânii mei
cedează”). O, vai! Cred că suferi îngrozitor. („Da. Apoi
aceasta pune presiune şi pe inimă.”).

Nu
mai există nici un motiv ca să sufere în continuare. Este?
(Adunarea spune: „Nu”). Înţelegeţi? Poate medicii au operat-o
şi i-au îndepărtat coastele, apoi i-au dat tratament, dar acesta a
dus la prăbuşirea plămânului, aşa că ea suferă în continuare.
Tu ai venit aici fiindcă crezi că Hristos poate să te vindece şi
doreşti să-ţi petreci toată viaţa cu El, în slujba Lui. Dacă
este aşa, creştinilor, eu cred că avem dreptul s-o aducem pe
femeia aceasta înaintea lui Hristos, iar El o va vindeca. Să ne
rugăm cu toţii.

Tatăl
nostru ceresc, sora noastră vine cu umilinţă în seara aceasta,
ştiind că medicul ei a făcut tot ce a putut. El a încercat din
nou, dar ea nu este încă vindecată, însă Tu eşti Vindecătorul.
Îngăduie să fie vindecată, Tată, fiindcă Ţi-o încredinţăm
Ţie ca să fie vindecată în Numele lui Isus. Amin.

Fii
binecuvântată, soră. Fii vindecată! Eu cred că vei fi vindecată
şi că totul va fi în ordine.

Cum
eşti, soră? Crezi că El te va vindeca în seara aceasta? (Sora
spune: „Nu ştiu ce trebuie să fac. Cred că am oreion.”). În
ordine. El va face totul dacă Îl crezi. Crezi? („da”). În
ordine. Să ne rugăm.

Tatăl
nostru ceresc, doamna vine şi crede. Ea a spus că nici măcar nu
ştie ce este în neregulă cu ea, dar Tu ştii. Orice ar fi, Tată,
ea vrea să fie bine, fiindcă ştie că vine de la vrăjmaş. Te rog
să-i onorezi cererea în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fii
binecuvântată, soră. Du-te şi crede din toată inima.

Cum
eşti, soră? Crezi că seara aceasta va fi timpul eliberării? Mă
gândesc la doamna din Arkansas care tocmai a depus mărturie. Nu o
voi uita niciodată pe doamna care era în rândul de rugăciune şi
ţinea o batistă în mână. Eu am crezut că plânge, dar când a
dat-o jos, am văzut că nu avea nas, fiindcă îl mâncase cancerul.
Eu m-am rugat pentru ea, iar la întâlnirea următoare am văzut o
doamnă drăguţă care stătea acolo şi mă privea. Părea foarte
tânără şi mă privea intens, iar la un moment dat mi-a zis:
„Nu-ţi aminteşti de mine?” „Nu cred că-mi amintesc,” am
răspuns eu.

Băiatul
de lângă ea mă privea atent, apoi a început să plângă şi el.
Era doamna cu cancerul la nas. Acum avea un nas nou. Ştiu că acest
lucru pare imposibil, dar este adevărul. Noi nu trebuie să spunem
ceva ce nu este adevărat, ci trebuie să fim cât se poate de
serioşi când vorbim despre aşa ceva. În seara aceea o întâlnisem
fără nas, iar după câteva săptămâni, am întâlnit-o din nou
şi avea nasul. Ea a spus că din seara aceea, cancerul nu i-a mai
mâncat chipul, apoi deodată a început să crească ceva, şi iată
că acum avea un nas nou. Vedeţi? Este atât de minunat să vezi cum
El face aceste lucruri.

Atunci,
El care a putut face aceasta, poate să te vindece şi pe tine.
Poate, soră? Nici nu intră în discuţie ca puterea Lui să nu
poată face aceasta. Este bunăvoinţa Sa, iar eu vreau să-ţi spun,
că într-o zi vom sta amândoi în prezenţa Lui. Dacă te-a
determinat să crezi aceasta, El a făcut-o deja, iar dacă nu eşti
creştină, acolo este o mică faptă: să fii botezată. Crezi că
atunci când mă voi ruga pentru tine, te vei însănătoşi, soră?

Toată
biserica să se roage împreună cu mine.

Tatăl
nostru ceresc, această doamnă tânără stă în prezenţa lui
Dumnezeu, iar eu îmi pun mâinile peste ea şi cer vindecarea ei în
Numele Salvatorului nostru, Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, soră. Fie ca tu să fii vindecată de acum
înainte.

(Sora
spune: „Frate Branham, eu sunt aici pentru mama mea care are
cataractă la ambii ochi.”). Da, înţeleg. („Ea are nouăzeci şi
cinci de ani”). Nouăzeci şi cinci de ani. Este un gest frumos să
vii aici pentru mama ta de nouăzeci şi cinci de ani.

Tată
ceresc, ea stă aici şi mijloceşte pentru mama ei care este la o
vârstă înaintată şi are cataractă. Te rugăm deci, pentru mama
ei. O, Dumnezeule, această biserică se roagă pentru vindecarea
mamei ei, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Crede
şi nu te îndoi.

Soră,
totul va fi bine. Crezi că totul se va termina în seara aceasta?
(Sora spune: „Amin”).

Tatăl
nostru ceresc, cu mâinile întinse peste ea, pentru ca o lucrare să
fie terminată, cerem ca aceasta să se înfăptuiască în ea chiar
acum. Cer aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te
binecuvânteze, soră.

Fratele
meu, crezi din toată inima?

Tată
Doamne, îl aducem pe acest bărbat tânăr în faţa Ta şi ne punem
mâinile peste el în Numele Domnului Isus. Fie ca lucrarea lui
Hristos care a fost încheiată la Calvar, să fie înfăptuită în
el prin vindecarea lui. Amin. Fii binecuvântat, frate. Fie ca totul
să se termine în seara aceasta, aici.

Cum
eşti, soră? Vom crede că se va termina în seara aceasta. (Sora
spune: „Da, şi eu cred.”). Dumnezeu va înfăptui totul chiar
aici.

Tatăl
nostru ceresc, a fost scris, acum va fi vorbit şi apoi trebuie
înfăptuit. Îngăduie să fie aşa şi în trupul sorei noastre,
fiindcă o cerem în Numele lui Isus Hristos. Amin. Amin.

Credem
cu toată inimă că ea va fi bine.

Gât
rupt? (Sora spune: „Nu, a fost o infecţie în gât”). Infecţie
în gât. („Şi un semn pe care-l port aici”). Oh! Da. („Mă
doare tot timpul”). O, vai! Durere.


vrea ca fiecare din noi, creştinilor, să ne gândim cum ne-am simţi
cu aceasta asupra noastră. Cum ar fi dacă ar fi vice-versa şi
doamna s-ar ruga pentru mine? Cum ar fi dacă s-ar ruga pentru voi?
Ea are o durere constantă. Eu cred că aţi dori pe cineva care să
fie cinstit cu adevărat, onest şi sincer în legătură cu aceasta.
Dacă ar fi vorba de mine, eu aşa aş fi. Biblia spune să le faceţi
celorlalţi aşa cum aţi vrea să vă facă şi ei vouă. Fiecare
dintre voi să creadă şi ca o biserică adevărată, care suntem,
să spunem: „Tată Doamne, îndepărtează chiar acum această
durere de la sora noastră.”

Tată
ceresc, fie ca ea să se întoarcă înapoi ştiind că nu trebuie să
mai poarte vreodată ceea ce este în jurul gâtului său, pentru că
totul a fost îndepărtat de Isus Hristos, în timp ce se roagă
biserica şi cere această binecuvântare. Răspunde-le acestor
creştini, Doamne, fiindcă ei şi-au închinat vieţile Ţie.
Îngăduie ca ea să fie vindecată în Numele lui Isus Hristos.
Amin. Lasă ca totul să se termine, să se oprească. Nu te va mai
durea şi vei fi bine.

Frate,
şi pentru tine se va termina acum.

Tată
ceresc, acordă-i fratelui nostru vindecarea în Numele Domnului
Isus. Amin.

Fii
binecuvântat, frate.

Fie
ca aceasta să se termine de acum înainte.

Doamne,
Te rog pentru femeia aceasta micuţă care stă în seara aceasta
aici. Îngăduie ca lucrarea Domnului Isus să fie înfăptuită în
trupul ei, pentru că noi suntem vindecaţi prin rănile Lui. Cerem
această binecuvântare în Numele lui Isus. Amin.

Acum
s-a terminat.

Cum
eşti? Crezi că Isus te va vindeca în seara aceasta? (Sora spune:
„Am crize de astm şi o tumoare.”). Astm! O, acesta este un lucru
rău şi vechi. Aşa-i? Cu siguranţă.

Fratele
William care stă aici, este un om de afaceri creştin. Medicii de la
clinica Mayo au renunţat la el deşi avea încă acel astm şi i-au
spus că nu va mai lua niciodată în greutate. Acum un an, el a
venit la Tabernacol şi m-am rugat pentru el, iar Dumnezeu l-a
vindecat. Cred că de atunci a luat paisprezece kilograme în
greutate.

(O
mamă spune: „Frate Branham, micuţa noastră fiică a fost
vindecată într-una din adunările tale, în urmă cu zece sau
unsprezece ani, când erai în Phoenix. A fost vindecată pe loc în
cadrul serviciului tău. Ea avea astm şi aproape că am pierdut-o. A
făcut pneumonie de paisprezece ori.”).

Auzi
aceasta, draga mea?

(Mama
spune: „Dumnezeu a vindecat-o pe loc.”). Este aici? („Da, stă
chiar acolo. Este a treia pe rândul trei”). O, da! Înţeleg
aceasta. („Noi am mărturisit pretutindeni despre vindecarea ei”).

Aţi
auzit aceasta? Acum fiţi atenţi! Isus a vindecat-o când era doar o
copilă. (Mama spune: „Da, era fetiţă”). Era micuţă şi avea
pneumonie şi se simţea foarte rău. Isus vă iubeşte. Priviţi cât
de bine arată ea şi cât este de sănătoasă.

Şi
tu vei fi aşa. Să ne rugăm.

Tată
ceresc, ne punem mâinile peste această fetiţă şi cerem ca astmul
s-o părăsească şi ea să fie sănătoasă prin Isus Hristos.
Amin.

Fii
binecuvântată. Du-te ştiind că ai biruit şi că vei fi bine.
Mărturiseşte aşa cum a făcut şi doamna aceea pentru fetiţa ei.

Cum
eşti, soră? Crezi că Domnul Isus te va vindeca?

Tată
ceresc, Te rugăm s-o vindeci şi pe fetiţa aceasta, şi să faci ca
mărturia ei să fie la fel ca a surorii noastre. Fie ca ea să-L
laude pretutindeni pe Dumnezeu pentru bunătatea pe care i-a
arătat-o. Amin.

Fii
binecuvântată, soră.

Cum
eşti, soră? Acesta este timpul vindecării tale.

Tată
ceresc, doamna aceasta a venit aici crezând sincer că aceasta va fi
ora eliberării. Îngăduie să fie aşa, Tată, pentru că Îţi
cerem aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fii
binecuvântată, soră. Fie ca totul să se încheie aici, şi să nu
te mai gândeşti niciodată la ea.

Ştiu
că sună nepoliticos să spui: „Ne te mai gândi la aceasta,”
dar prin aceasta am vrut să spun că este o lucrare încheiată.
Totul a fost făcut deja, înţelegeţi?

(O
soră spune: „Eu am o tumoare”). Da, şi crezi că El te va
vindeca? („Cu siguranţă că da”).

Tatăl
nostru ceresc, Te rog s-o vindeci pe sora noastră şi s-o faci bine.
Ne punem mâinile peste ea în Numele lui Isus şi cerem vindecarea
ei. Amin.

Lasă
ca această lucrare să fie încheiată în mintea ta şi totul va fi
bine.

Tatăl
nostru ceresc, Te rog s-o vindeci pe sora noastră şi s-o faci bine,
fiindcă ne punem mâinile peste ea în Numele lui Isus şi cerem
vindecarea ei. Amin.

Lasă
ca mintea ta să accepte această vindecare şi totul va fi bine.

Cum
eşti, fiule? (Fratele spune: „Am ceva la stomac”). La stomac?
Crezi că Isus te va vindeca?

Este
fiul tău? Crezi că El va face aceasta, soră?

Voi
ştiţi mărturia; ştiţi ce a făcut Domnul Isus în Biserica Sa în
zilele din urmă; ştiţi că a făcut mai mult decât are fratele
nostru. El este Dumnezeu, este Cel ce poate crea.

Dacă
un lan de grâu creşte, dar la un moment dat cade ceva pe el şi-i
afectează creşterea, acel grâu nu se va mai dezvolta cum trebuie.
Dar dacă îndepărtaţi cauza, grâul va creşte corespunzător.
Vedeţi?

Satan
a făcut ceva rău aici, dar dacă rugăciunea credinţei îl poate
izgoni, atunci va creşte corespunzător. Credeţi aceasta. Aşa-i?


ne rugăm pentru acest băieţel scump.

Tată,
simplu dar cu credinţă, Te rog să îngădui ca puterea lui
Dumnezeu să-l vindece pe fratele nostru. Îngăduie o astfel de
schimbare în acest băiat, încât mama lui să fie plină de
bucurie în următoarele ore, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele
lui Isus. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, frate. Crede în El.

Dumnezeu
să te binecuvânteze. Eşti un băiat dulce. (Un frate spune: „Am
hipertensiune.”). Hipertensiune.

Tată
ceresc, fratele nostru a mărturisit că are tensiunea mare. Te rog
să-l vindeci, Doamne, astfel încât aceasta să-l părăsească în
seara aceasta. Fie ca la următorul control medical, doctorul să
spună: „Totul a revenit la normal.” Jos, în inima lui, el va fi
mulţumitor, Doamne. Ascultă-mă, pentru că Te rog în Numele lui
Isus. Amin.

(Fratele
spune: „Tatăl meu este foarte bolnav. Dacă vrei să te rogi peste
această batistă, i-o voi duce”). O voi face cu bucurie, fratele
meu.

Tată
ceresc, tatăl lui pământesc este bolnav, iar fratele are aici o
batistă („Da”, spune fratele), şi doreşte s-o pună peste
tatăl lui („Glorie lui Dumnezeu. Mulţumesc, Isuse!”). O,
Doamne, Te rog să răspunzi la credinţa fiului său („Glorie lui
Dumnezeu. Da, Doamne”), şi să-l vindeci pe tatăl său, în
Numele lui Isus. („Da, amin. Mulţumesc, Isuse”). Amin. („Lăudat
să fie Dumnezeu”).

Dumnezeu
să te binecuvânteze, fratele meu. Fie ca Dumnezeu să răspundă la
fiecare lucru, iar eu cred că o va face.

Soră,
totul se va termina acum, nu-i aşa? De acum înainte, boala te va
părăsi. (Sora spune: „Da”).

Tatăl
nostru ceresc, noi, Biserica Ta, ne rugăm pentru sora noastră, ca
puterea lui Dumnezeu să o vindece şi să se însănătoşească în
Numele lui Isus Hristos. Amin.

Fii
binecuvântată, soră. „Cereţi
şi vi se va da.”

Cum
eşti soră? Te va însănătoşi El în seara aceasta? (Sora spune:
„Da”).

Tată
ceresc, Te rog s-o vindeci pe sora noastră şi s-o faci bine. (Sora
spune: „Da”). Ea a venit spunând că crede că va fi întocmai.
Aşa să fie, Tată, fiindcă cer aceasta în Numele lui Isus. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Cum
eşti, soră? Acesta este ceasul eliberării tale.

Tatăl
nostru ceresc, oamenii aceştia umili vin de-a lungul platformei şi
cred că îi vei vindeca. Ei au auzit că s-au spus atâtea lucruri.
Credinţa
vine în urma auzirii,”

a auzirii mărturiilor. „Noi am biruit prin sângele Mielului şi
avem mărturia noastră.” Te rog s-o vindeci pe sora noastră şi
s-o faci bine prin Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, soră. Las-o chiar aici.

Dragul
meu frate, acesta este ceasul când se va termina totul, nu-i aşa?

Tatăl
nostru ceresc, împreună cu biserica aceasta, îl aducem la Tine
prin rugăciunile lor, a acestor predicatori credincioşi, a
diaconilor, bătrânilor şi a mădularelor de aici, deoarece Duhul
Sfânt este în mijlocul nostru şi dovedeşte Cuvântul Său. „Îşi
vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
Ai
promis aceasta, Tată, de aceea Te rugăm să-l vindeci în Numele
lui Isus. Amin.

Fii
binecuvântat, frate. Fie ca aceasta să se fi încheiat de acum
înainte.

Cum
eşti, soră? Crezi că se va termina de azi înainte? (Sora spune:
„Da, domnule”).

Tatăl
nostru ceresc, fie ca începând din seara aceasta, suferinţa sorei
noastre să se termine şi să fie vindecată pentru gloria lui
Dumnezeu. Amin.

Fii
binecuvântată, soră. Crede din toată inima; crede că s-a
terminat.

Cum
eşti? Copilul? (Sora spune: „Da. Are o alergie care i-a cauzat o
cădere nervoasă”). O, vai! Aceasta este rău. Tu eşti o fetiţă
frumoasă, iar Isus te va vindeca acum.

Tată
ceresc, în timp ce am mâinile întinse peste acest copil, mă
gândesc: „Dacă era Sara, fiica mea?” Ea este fiica cuiva, iar
eu Te rog, Tată, s-o vindeci pe această fetiţă de alergia de care
suferă şi ea să fie bine în Numele lui Isus. Amin.

Vei
birui aceasta, dragă, şi te vei face bine.

Cum
eşti, frate? Din seara aceasta se va termina, nu-i aşa, domnule?
(Fratele spune: „Amin”).

Tată,
Doamne, mă rog în Numele lui Isus, să-l vindeci pe fratele nostru,
să-l însănătoşeşti. Îngăduie ca aceasta să se termine chiar
acum în viaţa lui şi să creadă fără să se îndoiască în
inima lui, că va fi bine în Numele lui Isus. Amin.

Fii
binecuvântat, frate. (Fratele spune: „Frate Branham, aş vrea să
ne rugăm şi pentru mama mea. Are optzeci şi trei de ani şi are
astm şi probleme cu inima”). Binecuvântată să-ţi fie inima.

Tată
ceresc, mama lui are optzeci şi trei de ani şi are probleme cu
inima şi suferă de astm. Doamne, Te rugăm ca atunci când acest
mic semn este pus peste ea, să se facă bine în Numele lui Isus.
Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, frate, şi la fel pe mama ta.

Fie
ca de acum să se termine şi pentru tine, soră. Lasă ca aceasta să
fie de domeniul trecutului, fiindcă de acum înainte va veni
viitorul.

Tată
ceresc, în Numele lui Isus Hristos, Te rugăm s-o vindeci pe sora
noastră, fiindcă cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Crede
numai, căci s-a dus.

Cum
eşti, frate? De acum înainte va fi gata.

Tată
ceresc, mă rog pentru fratele nostru, ca să-i vindeci trupul şi
să-l faci bine. Fie ca din ceasul acesta, necazul să-l părăsească
în Numele lui Isus. Amin.

Fii
binecuvântat, frate.

(Un
frate spune: „Cunoaştem o doamnă care aproape şi-a pierdut
vederea de la un ochi”). O, vai! („Am vrea…”). Să ne rugăm
pentru ea. O voi face cu bucurie, frate. Să crezi împreună cu mine
că se va face bine.

Tată
ceresc, undeva se află o doamnă minunată care aşteaptă ca o
batistă să fie pusă peste ea. I-o trimitem în Numele lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze.

Avem
aici un bărbat şi o femeie care nu se pot ridica, aşa că mă voi
duce să mă rog pentru ei. Rugaţi-vă cu toţii împreună cu mine.

Doriţi
aceasta? (Adunarea spune: „Amin”).

(Fratele
Branham părăseşte amvonul ca să se roage pentru cei care nu se
pot ridica…)

(Un
frate spune: „Umflătura pe care o avea pe sân, a dispărut”).
Oh, lăudat să fie Domnul! (Adunarea se bucură). Aşa de minunat?

Îl
iubesc, Îl iubesc,

Pentru
că El m-a iubit întâi

Şi
a răscumpărat salvarea mea

La
Calvar.

(O
soră spune: „Frate Branham, eu voi avea un copil. Am fost trimisă
acasă să mor de cancer. Sora Waldrop a venit pe la mine şi s-a
rugat pentru mine. A vorbit cu mine şi mi-a spus că pot fi
vindecată. S-au rugat pentru mine şi eu cred în vindecarea mea”).
Dumnezeu să te binecuvânteze. („Dar nu sunt bine şi aş vrea să
te rogi pentru mine”). Sigur că o voi face.

Tată
ceresc, Te rog s-o vindeci pe sora noastră şi s-o faci bine. Cer să
fie complet vindecată pentru sarcina ei, în Numele lui Isus
Hristos.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, soră. Du-te, pretinde vindecarea ta şi fii
bine.

Vedeţi
cât este de simplu? Spuneţi-mi ce a trecut pe aici şi a îndepărtat
umflătura luând durerea de la femeia care nu putea nici măcar să
asculte Mesajul? Vedeţi? Da. Ea este acolo şi Îl laudă pe
Dumnezeu. Dacă o femeie mută, surdă şi oarbă poate să-L laude
pe Dumnezeu pentru că a luat cancerul de la ea, cu siguranţă că
noi, care suntem sănătoşi în seara aceasta, putem să-I aducem
Domnului laude pentru aceasta. Nu credeţi aceasta? Da. Să dăm mâna
unii cu alţii în timp ce cântăm.

(Fratele
Branham dă mâna cu fraţii). Unde va avea loc serviciul de mâine?
S-a anunţat? (Un frate spune: „La Tempe”). La Tempe, Arizona.

(O
soră spune: „Te vei ruga pentru aceasta? Vreau să-l pun acolo”).

În
Numele Domnului Isus, cer ca orice se află aici, să fie vindecat
spre slava lui Dumnezeu.

Nu
este El minunat? Îmi place calea aceasta şi Îl iubesc pe Dumnezeu.
Îl iubesc cu toată inima, fiindcă El este Salvatorul meu.

Cred
că serviciul de mâine seară va fi la Tempe, Arizona, la fratele…
Cum se numeşte? (Un frate spune: „Groomer”). Groomer.

Fratele
Groomer de la Adunarea lui Dumnezeu. Este adevărat? Adunarea lui
Dumnezeu la Tempe. Evanghelia deplină. Da. În ordine.

Îl
iubiţi? (Adunarea spune: „Amin”). Amin. Este minunat!

Acum
voi preda serviciul fratelui păstor.

Un
moment. Mai este cineva pentru care trebuie să ne rugăm?

(Un
frate spune: „Soţia mea este bolnavă de doi ani şi aş vrea să
te rogi pentru ea”). O voi face cu bucurie, fratele meu scump.

Pentru
soţia care este bolnavă de doi ani. Fie ca noi să credem, Tată.
Ştiu că lumea poate privi la aceasta şi să spună: „Nu cred
aceasta.” Dar doamna care a depus mărturie cu câteva minute în
urmă, cea care a avut guşă? Ce este aceasta? Vedeţi? Fetiţa de
odinioară, care acum este o tânără femeie, care a avut acel astm
şi acum este sănătoasă? Vedeţi, că ceea ce ştim noi este
adevărat? Vedeţi? Dumnezeu poate face aceasta şi cu soţia lui.


ne rugăm.

Doamne
Isuse, avem o soţie bolnavă. Te rog ca această bucată de haină,
care va fi pusă peste ea, să fie un semn al acestei întruniri din
seara aceasta şi a Cuvântului lui Dumnezeu. Îngăduie ca ea să
fie vindecată spre slava Ta. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, frate. (Fratele spune: „Frate Branham, vreau
să-ţi spun ceva. În urmă cu treisprezece ani, când erai aici în
Phoenix, eu stăteam în spatele adunării şi Dumnezeu mi-a spus că
dacă voi merge şi mă voi atinge de tivul hainei tale, voi fi
vindecat. Dar diavolul mi-a zis: „Nu te duce, căci vei ajunge în
faţa altcuiva!” Tu erai la amvon şi ai spus: „În sală este
cineva care ar fi vindecat dacă ar veni şi s-ar atinge de haina
mea.” Eu m-am întors şi i-am spus unui frate mai vechi: „Eu
sunt acela”). Aleluia!

Binecuvântată
fie inima lui. Să ne rugăm.

Tată
ceresc, Te rog să ne dai aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

El
a făcut aceasta acum, a împlinit-o după treisprezece ani. Cei care
Îl aşteaptă pe Domnul, îşi vor înnoi puterea. Este în ordine,
frate. Oh, este minunat!

Ne
vom vedea mâine seară, cu majoritatea dintre voi. Păstorul este
aici…


Amin –