1

PIATRA CARE LOVEȘTE, ESTE PIATRA DE ÎNCHEIERE

Să ne plecăm capetele și să ne rugăm. Doamne, Isuse, Îți mulțumim, Tată, pentru încă o zi, pentru încă o ocazie, pentru încă o duminică dimineață în care putem să ne adunăm împreună și să cântăm laudele Tale, pentru că noi nu obosim niciodată să ne închinăm împreună cu sfinții. Doamne, ajută-ne să nu ne plictisim niciodată să auzim Cuvântul Tău propovăduit, ci să fie tot timpul o mișcare în interiorul nostru care să ne atragă din ce în ce mai sus și mai aproape de Tine. Doamne, vino și ajută-ne să ne apropiem de Tine.

Te rog să iei acest vas sub controlul Tău și să predici Cuvintele Vieții Veșnice, Cuvântul veșnic, Mana din cer, Doamne, ca să avem și astăzi porția noastră prin care să creștem. Te iubim și Îți mulțumim pentru ceea ce faci printre noi, pentru noi și pentru ceea ce faci prin noi. Îți dăm slavă și onoare pentru tot ce vei vorbi în această dimineață și Te rugăm să iei întâietate în timp ce ne predăm în mâna Ta.

Doamne, Te iubim, Te onorăm și vrem să fii mulțumit de tot ce facem în această dimineață, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În timp ce stăm în picioare, să deschidem Bibliile la cartea lui Daniel 2.34-35:

Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a lovit picioarele de fier și de lut ale chipului și le-a făcut bucăți.

Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună, și s-au făcut ca pleava în arie vara, le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele. Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, și a umplut tot pământul.”  Amin.

Aș vrea să numesc tema din dimineața aceasta, Piatra care lovește, este Piatra de încheiere. Cu câteva duminici în urmă, am vorbit despre tema, „Piatra de poticnire, este Piatra de temelie.” Așadar, Piatra care provoacă poticnire, este de fapt, aceeași Piatră care este o temelie sigură și te ferește de poticnire. Așa este Hristos, pentru că Hristos este Cuvântul manifestat, Cuvântul manifestat pentru ziua aceasta, dar pentru unii, El devine o Piatră de poticnire. Ei încep să se poticnească și să cadă; se poticnesc în El și aceasta le aduce căderea. Dar pentru alții, Cuvântul manifestat pentru ziua lor, devine o temelie sigură pe care se sprijină pentru a-i împiedica să se poticnească. Este uimitor cum funcționează acest lucru prin Scripturi pentru că manifestarea este același Cuvânt, același Domn minunat Isus Hristos, dar depinde de abordarea ta față de El, când Se manifestă în epoca și în ziua în care trăiești. Depinde dacă pentru tine El este o Piatră de poticnire sau o Temelie sigură; dacă pentru tine, Sprijinul Tău, Ancora ta, Ocrotitorul tău, Siguranța ta împotriva poticnirii, este Hristos Cuvântul manifestat. Dar pentru unii, El este lucrul de care se poticnesc.

Deci, aceasta este Piatra, este Descoperirea, Hristos. Isus Hristos este Descoperirea lui Dumnezeu; El este taina lui Dumnezeu descoperită, El este Piatra, El este marea descoperire a întregii Biblii. Piatra, descoperirea întregii Biblii, este Isus Hristos.

Așadar, noi am vorbit despre Piatra de poticnire că este Piatra de temelie, iar astăzi, aș vrea să vorbesc despre „Piatra care lovește, este Piatra de încheiere.” Astfel, aveți o Piatră de temelie sigură, dar aveți și o Piatră de încheiere sau o Piatră din capul unghiului, iar Piatra de lovire este Piatra de încheiere; este Piatra care a venit să-Și încheie Biserica, să-Și pecetluiască Mireasa, să încheie Mireasa Sa. Lucrul care distruge toate sistemele neamurilor, toate puterile neamurilor și tot ce este afară din Cuvânt; tot ce aparține lumii, totul este distrus sub această Piatră de încheiere. Pentru unii, este o Piatră care lovește, dar pentru alții, este o Piatră de încheiere.

ÎnDaniel 2.34, ni se spune:

Tu te uitai la el, și s-a dezlipit o piatră, fără ajutorul vreunei mâini, a lovit chipul…” De aceea o numesc Piatra care lovește: „…a lovit chipul în picioare…” (traducere din engleză) Noi înțelegem că este o Piatră, iar în Scriptură, „piatra,” este „descoperirea.” Amin.

Cartea Apocalipsa, este Cartea Descoperirii, și începe cu Descoperirea lui Isus Hristos. Deci, Cartea Apocalipsa, nu este o învățătură pe care o studiem sau o învățăm, ci Apocalipsa este Piatra de încheiere, este Piatra din capul unghiului, este descoperirea întregii Biblii. Această Piatră de încheiere, este descoperirea lui Isus Hristos, și așa este definită chiar în Apocalipsa capitolul 1. Așadar, aceasta este Piatra de încheiere, dar Piatra de încheiere este și Piatra de temelie, este descoperirea lui Isus Hristos.

Fratele Branham ne spune că întreaga Biblie este descoperirea lui Isus Hristos, și dacă nu-L vezi pe Hristos în fiecare verset, întoarce-te și citește din nou pentru că ai omis ceva, deoarece întreaga Biblie este descoperirea lui Isus Hristos. Deci, totul este El. Așadar, El este Piatra dezlipită din munte fără ajutorul vreunei mâini care a lovit chipul la picioare. Vreau să spun că Piatra a fost tăiată fără ajutorul vreunei mâini, ceea ce înseamnă că nu este implicat nici un instrument uman. Această descoperire care a fost tăiată și a venit în manifestarea cărnii, nu a venit prin voința unui bărbat și a unei femei care se unesc pentru a naște un copil, ci această descoperire când a venit în trupul lui Isus Hristos, a fost tăiată fără ajutorul vreunei mâini, a făcut-o Dumnezeu Însuși.

Când descoperirea a venit în zilele noastre, în timpul sfârșitului, nu au fost teologi, nu au fost doctori în divinitate; nu a fost un crez sau o dogmă a unui sistem bisericesc, nimeni nu a avut nimic de-a face cu aceasta, ci Hristos Însuși a venit ca un Înger la acel profet în fiecare zi, și i-a dat descoperirea celor șapte Peceți. Cele șapte Peceți au fost descoperirea lui Hristos care era Piatra tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini.

Fratele Branham a spus: „Eu nu am nimic a face cu aceasta, nici măcar nu știam aceste lucruri, și aș fi înțeles greșit dacă El nu ar fi venit astăzi la mine.” Deci, descoperirea lui Isus Hristos, a fost manifestarea Dumnezeului nevăzut, Dumnezeu manifestat în Trupul care a fost tăiat din munte, fără ajutorul vreunei mâini, în timpul sfârșitului, Piatra de încheiere care vine. Marea descoperire a lui Isus Hristos este de asemenea tăiată din munte, fără ajutorul vreunei mâini.

Prieteni, această Biblie este frumoasă. Știți că această Biblie a fost scrisă pentru zilele noastre? Aceasta nu înseamnă că nu a avut un scop și că nu a servit scopului lui Dumnezeu în ziua în care au apărut profeții. Moise a servit unui scop, Avraam a servit unui scop, și noi știm că întotdeauna au slujit unui scop în ziua în care au trăit, dar adevăratul scop al acestei Biblii în zilele noastre, este să-L vedem pe Hristos descoperit în acest Cuvânt, în timpul nostru și în fiecare poveste din Biblie, în fiecare personaj. Amin. Tot ce se întâmplă, descoperă marea manifestare a lui Isus Hristos care nu avea să fie descoperit până la sfârșitul timpului, așa că, această Biblie a fost scrisă pentru zilele noastre, deoarece trebuiau să existe modele stabilite în Vechiul Testament; trebuiau să existe povești, dacă vreți să le numiți povești sau manifestări prin viața copiilor lui Dumnezeu care L-au înfățișat pe Hristos.

Astfel, Îl puteți vedea pe Hristos în Iosif, Îl puteți vedea în Moise, Îl puteți vedea pe Hristos în toate aceste personaje. Îl puteți vedea pe Hristos în Moise pentru că Moise a venit într-un timp când era promisă nașterea unui copil potrivit; era un timp când liderul politic al acelui timp a ucis toți bebelușii băieți pentru a scăpa de acea profeție, și aceasta prefigurează venirea lui Hristos în zilele lui Irod. Astfel, poți să-L vezi pe Hristos în Moise.

Apoi, poți să-L vezi pe Hristos în Iosif. Iosif a fost respins de frații săi, mai târziu a fost aruncat în închisoare, apoi a ieșit din închisoare și a ajuns la dreapta lui Faraon arătând că Isus Hristos va urca pe Tron. Așadar, acești oameni au trebuit să trăiască povestea din viața lor ca să poată fi scrisă în Biblie, astfel încât, când ajungem la sfârșitul timpului să vină un profet al lui Dumnezeu, care atunci când a venit descoperirea tainei lui Dumnezeu în zilele noastre, să se poată întoarce înapoi, și să spună: „Priviți aici! Priviți aici! Priviți aici!”, arătând  că această Biblie a fost scrisă pentru zilele noastre. De aceea, când te uiți în Biblie, Îl vezi pe Hristos peste tot; Îl vezi pe Hristos și o Mireasă, vezi Bărbatul și Femeia; Îl vezi pe Hristos și Mireasa sa. Vezi profetul epocii și toate aceste personaje, vezi scena timpului de sfârșit și evenimentele din timpul sfârșitului care au loc. Este uimitor!

Fără această descoperire nu poți să-ți cunoști Biblia. Eu nu spun aceasta ca să jignesc, dar poți să știi limba greacă, poți să studiezi Biblia și să cunoști texte, poți să înțelegi datele, istoria și cronologia, dar eu nu mă refer la acest fel de cunoaștere a Bibliei. Există un efect de suprafață a înțelegerii Bibliei, dar există o înțelegere mult mai profundă a Bibliei și această înțelegere mai profundă este descoperirea lui Hristos, iar tu nu o poți primi fără acest Mesaj.

Poți cunoaște împărații care au venit în ordine, pe Solomon când a construit Templul; poți cunoaște date, cronologii, când S-a născut Isus Hristos, ce s-a întâmplat cu El când a trăit pe pământ, poți cunoaște toate aceste lucruri, dar toate acestea arătau o Taină, un gând pe care Dumnezeu l-a avut în partea din spate a minții Sale înainte de întemeierea lumii, și această Taină nu o poți primi fără acest Mesaj.

Așadar, când spun că nu îți cunoști Biblia și că nu poți ști care este scopul acestei Biblii în zilele tale, spun că nu o poți face fără să cunoști acest Mesaj.

Noi vedem că această Piatră din Daniel 2, care a fost tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini, a lovit chipul la picioare. Acest chip este un simbol al puterii neamurilor, dominația neamurilor, a lumii din vremea Babilonului care a fost  capul de aur, a continuat cu mezo-persanii, pieptul și brațele de argint; apoi a venit imperiul Grec, coapsele și pântecele de aramă; și la urmă a venit imperiul Roman. Imperiul Roman se împarte în două: cele două picioare, pentru că acest imperiu s-a divizat în două: imperiul Roman de Est, și imperiul Roman de Vest. Apoi, fierul a început să se amestece cu lutul, a început să se amestece în unanimitate printre națiuni, pentru că Roma, puterea politică a Romei a fost ruptă, dar puterea spirituală a Romei catolice continuă până astăzi. Astfel, puterea politică s-a mutat în puterea spirituală, Roma păgână a devenit Roma papală și astfel încă merge înainte. Ea s-a amestecat și s-a mutat în picioare, în degetele de la picioare ale chipului. În timpul când Piatra a fost tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini, a lovit chipul în picioare, deoarece în ziua când Piatra a fost tăiată din munte, manifestarea întregii puteri spirituale și politice a păgânismului, se afla în acele picioare. Astfel, Piatra lovește chipul în manifestarea de astăzi, adică în picioare. Lăudat să fie Dumnezeu!

Nu vreau să predic despre aceasta, dar vreau să citesc din nou versetul 35:

Atunci fierul, lutul, arama, argintul și aurul s-au sfărâmat împreună, și s-au făcut ca pleava în arie vara, le-a luat vântul și nici urmă nu s-a mai găsit din ele…”

Chipul a fost lovit în picioare, dar când a lovit picioarele, a sfărâmat tot chipul. Nu a trebuit să-l lovească în cap, în piept sau în altă parte, ci a lovit picioarele, deoarece tot ce a fost în cap, s-a mișcat în jos, în piept, apoi mai jos, și mai jos, iar acum se manifestă în picioare. Astfel, tot ce trebuie să facă, este să-l lovească în manifestarea lui prezentă, și distruge tot chipul. „…s-au sfărâmat împreună și s-au făcut ca pleava în arie vara.”  „Dar piatra, care sfărâmase chipul, s-a făcut un munte mare, și a umplut tot pământul.” Un munte mare care a umplut tot pământul. Acesta nu este un munte firesc, ci acesta este o Împărăție care se ridică, o Împărăție spirituală care va deveni o Împărăție spirituală și naturală în Mileniu; o Împărăție care va acoperi întreaga lume. Aceasta este Împărăția lui Hristos.

Să mergem mai departe. Daniel începe să vorbească despre diferiți împărați, explică cine este capul, pieptul, brațele, apoi ajunge la coapse, dar noi vom merge la versetul 40, unde vorbește despre a patra împărăție, care este împărăția Romană.

Va fi o a patra împărăție, tare ca fierul, după cum fierul sfărâmă și rupe totul, și ea va sfărâma și va rupe totul, ca fierul care face totul bucăți.

Și după cum ai văzut picioarele și degetele picioarelor parte de lut de olar și parte de fier; tot așa și împărăția aceasta va fi împărțită; dar va rămâne în ea ceva fierului, tocmai așa cum ai văzut fierul amestecat cu lutul.

Și după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa și împărăția aceasta va fi în parte tare și în parte plăpândă.

Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.

Dar în vremea acestor împărați…” Vreau să fiți atenți la aceasta:

„…Dar în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție, care nu va fi nimicită niciodată, și care nu va trece sub stăpânirea unui alt popor. Ea va sfărâma și va nimici toate acele împărății, și ea însăși va dăinui veșnic.

Aceasta înseamnă piatra, pe care ai văzut-o  dezlipindu-se  din munte, fără ajutorul vreunei mâini, și care a sfărâmat fierul, arama, lutul, argintul și aurul. Dumnezeul cel mare a făcut deci cunoscut împăratului, ce are să se întâmple după aceasta. Visul este adevărat, și tâlcuirea lui este temeinică.” (vers.40-45.)

Când a venit fratele Branham și a început să explice acest chip din visul împăratului, a ajuns la picioare și atunci a acordat o atenție specială degetelor de la picioare: „Și după cum degetele de la picioare erau parte de fier și parte de lut, tot așa va fi și împărăția aceasta…” Deci el a mers până la degetele de la picioare. Cât de departe poți merge? De la cap, până jos la degetele de la picioare. Fratele Branham atrage atenția asupra degetelor de la picioare, și spune:

Dacă ai văzut fierul amestecat cu lutul, înseamnă că se vor amesteca prin legături omenești de căsătorie, dar nu vor fi lipiți unul de altul, după cum fierul nu se poate uni cu lutul.” Apoi continuă:

Dar în vremea acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o împărăție, care nu va fi nimicită niciodată…”

Deci, „În zilele acestor împărați…” Fratele Branham ne dă interpretarea despre aceasta și ne spune că după cel de-al doilea război mondial, puterile din Est și cele occidentale, se vor uni. Ele urmau să se unească pentru a încerca să ajungă la un fel de acord de pace, la un acord privind înarmarea, și când au făcut aceasta, erau reprezentanți ale celor cinci națiuni din Vest, și ale celor cinci națiuni din Est, care mai târziu au devenit Blocul Estic. Cele zece națiuni au reprezentat Vestul și Estul, și erau împărțite ca vechiul imperiu Roman, care a fost împărțit în Est și Vest. Deci, acele națiuni au fost împărțite în cinci și cinci, dar fratele Branham a vorbit și despre cele două degete mari de la picioare, de la acea întâlnire.

Două degete mari, acestea fiind Rusia reprezentată de Hrușciov, și America reprezentată de Eisenhower. Profetul a spus că „Hrușciov,” înseamnă „lut,” iar „Eisenhower,” înseamnă „fier.” Fratele Branham a luat această profeție, a adus-o în zilele sale, și a spus: „Uitați-vă la cei cinci și cinci; cinci din Est și cinci din Vest; și uitați-vă la cele două degete mari de la picioare. Profeția ne spune că: „În zilele acestor împărați, Dumnezeul cerurilor va ridica o Împărăție care nu va fi nimicită niciodată.” Aceasta va fi Împărăția lui Hristos, și El este Piatra tăiată din munte, Piatra care a lovit chipul.”

Voi puteți spune: „Bine, dar Rusia stă încă în picioare, America stă încă în picioare.” Dumnezeu va avea grijă să se împlinească natural, dar acum ele sunt reprezentate în spiritual, nu în natural.

Vreau să spun că puterea Romei a coborât spiritual și s-a amestecat cu fiecare națiune prin puterea catolicismului; ea s-a amestecat și în fiecare denominațiune, dar are încă fierul amestecat în puterea vechiului sistem roman de a ține, de a lega, de a birui și de a stăpâni. Cum conduce lumea spiritual? Prin denominațiuni. „În zilele acestor împărați…” a fost tăiată o Piatră din munte care a lovit acel lucru la picioare și chipul s-a sfărâmat pentru copiii lui Dumnezeu, s-a făcut ca pleava din arie vara, și l-a luat vântul, așa că nu mai are putere asupra copiilor lui Dumnezeu. A fost distrus printr-un Mesaj profetic venit în timpul sfârșitului, așa că nu mai suntem ținuți de idei denominaționale, nu mai trebuie să ne întrebăm care din ele are dreptate și care nu este corectă. Dumnezeu este unul sau trei? Botezul se face în titluri sau în Numele Lui? Ce înseamnă să ne naștem din nou?

Noi nu mai suntem blocați în sisteme, legați, înlănțuiți și limitați pentru că în zilele acestor împărați, a existat o împărăție stabilită pe acest pământ, în viețile și în inimile Miresei lui Isus Hristos. Ea a rupt puterea acestui sistem.

Voi spuneți: „Bine, dar biserica catolică încă stă în picioare.” Pentru mine, ea nu mai stă în picioare, nu mă mai poate ține și nu mai are putere să mă lege.

Amintiți-vă visul pe care l-a avut fratele Branham. Nu-mi amintesc dacă a fost vis sau viziune dar el a văzut niște oameni care erau prinși în spatele unor gratii mari, în închisoare. Acolo l-a văzut pe fratele Borders, căruia i-a zis: „Frate, Borders, ieși de acolo.” Fratele Borders era înlănțuit și cu capul plecat și i-a răspuns: „Pur și simplu nu pot să înțeleg. Frate Branham, pur și simplu nu pot să înțeleg.”  El  nu a putut înțelege Mesajul pentru că avea idei denominaționale. Și fratele Branham se uita la oamenii aceia care gemeau și se băteau cu capul de pereți, apoi s-a uitat la gratiile acelea; el voia ca acei oameni să fie liberi dar nu avea putere să-i elibereze. În vis sau viziune, orice era aceea, lângă el era o femeie care a fost vecină cu el, și ea i-a spus: „Frate Branham, El spune că i-ai înțeles greșit pe acești oameni și ei te-au înțeles greșit. Aceștia nu sunt oameni răi, ci sunt oameni buni.” Ce fel de oameni au fost ei? Ei au fost oameni de biserică, blocați în culte, în spatele gratiilor. Ei pur și simplu nu înțelegeau, nu puteau vedea și nu puteau să se elibereze de învățătura denominațională. Un Glas i-a spus să-i elibereze, iar fratele Branham a spus: „M-am uitat la brațele mele mici, apoi m-am uitat la gratiile acelea groase, și am spus: „Nu am putere să-i eliberez. Nu pot să fac nimic.” Atunci acel Glas a spus din nou: „Eliberează-i pe acești oameni!” Și fratele Branham a spus: „Casă a iadului, dă-le drumul în Numele lui Isus Hristos!” Atunci s-a auzit un huruit și a fost un mare cutremur care a zguduit pământul și zidurile s-au prăbușit, lanțurile s-au rupt și oamenii au început să iasă liberi.

Aceasta nu este o poveste frumoasă, ci se întâmplă literal în zilele noastre.

Prieteni, Cuvântul lui Dumnezeu a venit prin vocea acestui profet-mesager și el a strigat: „Casă a iadului, dă-le drumul în Numele lui Isus Hristos!” Lucrul care a afectat poporul lui Dumnezeu de-a lungul timpului, este că oamenii nu L-au înțeles pe Dumnezeu din cauza interpretării greșite a Cuvântului. Interpretarea sau poziționarea greșită a Cuvântului i-a legat pe oameni și i-a ținut despărțiți de Viața lui Dumnezeu. Dar, în acest timp al sfârșitului, Dumnezeu a rupt acest lucru. Amin. A fost o descoperire, o Piatră tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini, care a nimicit chipul acela. Amin. Eu cred din toată inima că va exista o distrugere fizică a rămășițelor fizice ale acestei împărății, dar Împărăția fizică a Domnului Isus Hristos, va fi un munte care va umple tot pământul.

Eu cred aceasta din toată inima mea, dar cred și că se întâmplă acum, cred că Împărăția umple acum pământul, deoarece Mesajul ajunge în fiecare colț din fiecare națiune, în fiecare limbă. Există un munte, o Împărăție care este înființată pe pământ acum, și această Împărăție nu va fi distrusă niciodată. Slăvit să fie Domnul!

Aceste lucruri îmi încântă inima mai mult ca orice altceva. Nimic din lume nu mă emoționează, nu există nici un joc cu mingea sau un eveniment, o realizare; nu există nimic în această lume care să mă emoționeze așa cum mă emoționează când văd acest Cuvânt manifestat, când văd că promisiunea lui Dumnezeu vine în manifestare pentru a-Și elibera poporul din robia lui Satan. Acum sunt liberi să fie tot ce a hotărât Dumnezeu să fie. Acesta este cel mai impresionant lucru pe care l-am experimentat vreodată în viața mea, și tot ce vreau, este mai multă libertate, vreau să fiu mai asemănător cu Hristos, vreau mai multe din promisiunile Lui în viața mea; vreau mai multe manifestări ale lui Hristos în acest trup. Vreau mai multă libertate, dar slavă lui Dumnezeu, că Piatra care lovește, este Piatra de încheiere.

Dacă trecem prin câteva Scripturi, aici în Efeseni 2.19-22, ni se spune:

Așadar, voi nu mai sunteți nici străini, nici oaspeți ai casei, ci sunteți împreună cetățeni cu sfinții, oameni din casa lui Dumnezeu,

Fiind zidiți pe temelia apostolilor și prorocilor, Piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.

În El toată clădirea, bine închegată, crește ca să fie un Templu sfânt în Domnul.

Și prin El și voi sunteți zidiți împreună, ca să fiți un locaș al lui Dumnezeu, prin Duhul.”

Deci, această clădire trebuie să fie Templul lui Dumnezeu și este zidită pe temelia apostolilor și profeților, Isus Hristos Însuși fiind Piatra din capul unghiului, Piatra de temelie în el. Toată clădirea este bine închegată împreună, ceea ce înseamnă că trebuie să se potrivească cu apostolii și profeții, Piatra de temelie fiind Isus Hristos. El trebuie să fie Modelul. Tu nu poți spune: „Eu fac parte din această clădire,” și să fii o piatră deplasată de la locul ei, pentru că toate trebuie să fie unite în mod corespunzător, toate trebuie să se potrivească cu Modelul care a fost dat, și acest Model este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat.

1Petru 2.6, spune:

Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă, și cine se încrede în El, nu va fi dat de rușine.”

Așadar, profeția spune: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, uh, o piatră de temelie, aleasă și scumpă, și cine se încrede în El, nu va fi dat de rușine.” Deci, dacă te încrezi în El, nu vei fi confuz, nu vei fi derutat deoarece ești zidit pe El, te încrezi în El; de aceea El este o Piatră aleasă și scumpă pentru toți cei care cred în El.

Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” (vers.7)

Aceasta este o Scriptură interesantă. El spune aici: „Cinstea aceasta este pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului.” Deci, dacă crezi că El este prețios, dar nu crezi că aceeași „Piatră” care a fost respinsă, va deveni Piatra din capul unghiului, Scriptura spune că acest lucru este rău, este neascultare, necredință. Deci, El a spus că dacă crezi că El este ales și scump, dar nu crezi că Piatra aceea va deveni Piatra din capul unghiului, va fi rău pentru tine.

„…Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului,

Și „o piatră de poticnire, și o stâncă de cădere.” Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți.” (vers.8)

Așadar, această Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere, este o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere pentru cei care sunt necredincioși. Dar pentru voi care credeți, este prețioasă. Și dacă credeți că este prețioasă, nu este niciodată o Piatră de poticnire, nici o Stâncă de cădere.

Să mergem la Luca 20.17-18:

Dar Isus i-a privit drept în față, și le-a zis: „Ce înseamnă cuvintele acestea, care au fost scrise: „Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului?

Oricine va cădea peste Piatra aceasta, va fi zdrobit de ea, și pe acela peste care va cădea ea, îl va spulbera?”

El face referire la tot drumul înapoi până la Daniel 2. Noi tocmai am citit că aceeași Piatră care a fost Piatra unghiulară, va deveni Capul unghiului. Este aceeași Piatră, același Isus Hristos descoperirea lui Dumnezeu. Piatra lepădată va deveni Piatra din capul unghiului, și oricine va cădea pe această Piatră, va fi zdrobit de ea, dar peste oricine va cădea această Piatră, va fi spulberat. Astfel, opțiunea de a rămâne întreg când intri în contact cu această Piatră, este imposibilă.

Haideți să clarificăm lucrul acesta. Opțiunea de a nu te schimba niciodată, opțiunea de a rămâne pentru totdeauna așa cum ești atunci când intri în contact cu Piatra, este imposibilă, deoarece se poate întâmpla numai unul din două lucruri. Dacă vei cădea pe această Piatră de temelie, vei fi zdrobit, iar după ce vei fi zdrobit, vei putea fi modelat din nou după chipul lui Dumnezeu și poți fi plasat la locul potrivit în această Clădire, poți fi un loc de locuit pentru Dumnezeu; dar dacă nu cazi pe această Piatră unghiulară ca să fii zdrobit, vine Piatra din capul unghiului care va cădea peste tine și vei fi spulberat, vei fi făcut pulbere. Aceasta este diferit de a fi zdrobit. Cel ce este zdrobit poate fi refăcut, dar cel ce este spulberat, este distrus.

Așadar, sunt două opțiuni cu privire la această Piatră din capul unghiului; o a treia opțiune nu există. Și nu există nici o cale ca s-o ocolești. Această Piatră din capul unghiului este descoperirea lui Dumnezeu, este taina lui Dumnezeu descoperită, este Isus Hristos; această Piatră este Cuvântul manifestat, și Ea ori te va zdrobi ca să fii modelat din nou conform chipului Său, ori te va distruge.

Eu spun: „Dumnezeu să mă zdrobească! Doamne, lasă-mă să cad peste acest Cuvânt și să fiu zdrobit. Fă-mă după chipul Tău!” Amin.

Voi încerca să desenez ceva aici. Dacă ne uităm la piramidă, vedem că este neterminată, iar Piatra din vârf este de fapt, finalizarea piramidei. Deci, piramida nu a fost terminată niciodată fără Piatra din vârf, iar dacă vă uitați atent, Piatra din vârf, este imaginea întregii piramide. Așadar, când vezi Piatra din capul unghiului, știi cum arată toată piramida.

dav

Deci Piatra din capul unghiului este imaginea întregii piramide, dar piramida nu este încheiată niciodată fără Piatra din capul unghiului, așa că, atunci când Piatra din capul unghiului coboară și se așază pe piramidă, piramida intră în imaginea Pietrei din cap. Piramida nu este niciodată în imaginea Pietrei din cap, până când Piatra din capul unghiului nu coboară pe ea, numai atunci piramida are imaginea Pietrei din capul unghiului, arată la fel. Aceasta este ceea ce ne-a învățat fratele Branham despre sfârșitul epocilor Bisericii. Astfel, a fost pusă aici, o temelie a apostolilor și profeților, Isus Hristos fiind Piatra unghiulară principală. Când este pusă Piatra unghiulară, Piatra de temelie stabilește dimensiunile pentru tot restul clădirii.

dav

Această clădire se construiește din Piatra de temelie. Fără Piatra de temelie, nu ai idee cum să construiești clădirea. Piatra de temelie stabilește bine acest unghi pe ambele părți. Deci, dimensiunile din Piatra de temelie stabilesc unghiul piramidei, și unghiul piramidei se păstrează întotdeauna același până la Piatra din capul unghiului.

dav

Așadar, dacă nu construiți pe Piatra de temelie, când vine timpul pentru Piatra din capul unghiului, Piatra din vârf nu se va potrivi pe clădire; iar clădirea fără Piatra de temelie, nu poate fi acoperită niciodată, și ca urmare, nu poate veni niciodată în imaginea Pietrei din capul unghiului și nu poate reflecta niciodată Piatra de temelie. Reflexia Pietrei de temelie este așezată în unghiurile Petrei de temelie și pe măsură ce Piatra de temelie se construiește și se completează, se manifestă prin Piatra din capăt. Piatra din vârf este Piatra Omega, iar Piatra de temelie este Piatra Alfa. Deci, Alfa și Omega este Isus Hristos. Alfa a stabilit modelul pentru a vă duce la lucrarea Omega. Lucrarea Alfa fără acea imagine a lui Dumnezeu în carne, nu ai avea cum să-L vezi pe Dumnezeu în carne, care a fost imaginea unui Fiu al lui Dumnezeu, un Fiu perfect al lui Dumnezeu. Acesta este scopul lui Dumnezeu, aceasta este dorința Lui: să Se manifeste în trup.

Deci, El vine în trup ca semn, El devine Om, devine Fiul, Dumnezeu manifestat în trup care este Piatra de temelie, pentru a vă arăta cum este să-L ai pe Dumnezeu în trup. Fără această imagine, nu ai idee care este ținta. De aceea avem atâtea denominațiuni și s-au construit atât de multe structuri. Eu vorbesc spiritual, dar acele structuri nu au nimic.

Ascultați! Până când a venit fratele Branham și a îndreptat totul, noi toți ne gândeam la un cub, dar profetul lui Dumnezeu a venit și a prins mintea lui Dumnezeu, a privit la lucrarea Pietrei de temelie și a înțeles că nu este vorba despre construirea unui cub, ci el a înțeles că înseamnă construirea unei piramide. Tu te gândești la aceasta natural, dar el a fost capabil să privească viitoarea Casă, dimensiunile Căminului viitor, și prin descoperire a putut să ne spună dimensiunile lui reale. Cum a putut să facă aceasta? Prin descoperire. Fără descoperire voi nu puteți nici măcar înțelege corect Piatra de temelie.

Dacă credeți că Piatra de temelie a fost construită într-un cub, dovediți că nu aveți descoperirea corectă a Pietrei de temelie. Când Piatra de temelie vine ca o piramidă pentru a se așeza pe un cub, nu are unde să se odihnească.

Așadar, dimensiunile… Ascultați, denominațiunile construiesc cuburi, cuburi, cuburi de toate formele și dimensiunile, dar Piatra din vârf nu se va sprijini niciodată pe o denominațiune, ci Ea se va sprijini numai pe o piramidă care are dimensiunile Ei, de la Hristos-Cuvântul. Și pe măsură ce acel Cuvânt este desfășurat generație de generație, vine din ce în ce mai mult în imagine și arată tot mai mult ca Hristos.

Fratele Branham a vorbit despre planta de grâu și a spus că nu seamănă cu grâul atunci când apare prima dată în Luther, în Wesley, dar pe măsură ce trece la penticostali, începe să arate tot mai mult ca bobul original, dar încă nu este originalul. Mergi tot drumul până ajungi la bobul original; piramida seamănă tot mai mult cu Piatra de temelie, seamănă tot mai mult cu bobul, dar încă nu este întocmai ca Piatra de temelie, nu poate fi ca Piatra de temelie până nu vine Piatra din capul unghiului. Și când vine Piatra din capul unghiului, dovedește ceea ce arăta Piatra de temelie. Alfa și Omega se unesc pentru a încheia lucrarea. Laudă lui Dumnezeu!

Acesta este Trupul, Mireasa, iar aceasta este Piatra din capul unghiului, Hristos, Capul, Mirele. Este uimitor că Mirele este desăvârșit, este o Piramidă desăvârșită, dar Mireasa nu poate deveni niciodată desăvârșită până nu coboară Căpetenia, iar când coboară Capul, se unește cu Trupul, și atunci Mireasa devine desăvârșită în imaginea Pietrei din capul unghiului.

dav

Acum, Trupul și Capul sunt Același. Fratele Branham ne-a învățat aceasta și o găsim în Scripturi. Tot ce ne-a arătat el, indică întotdeauna același lucru. Uh, aș putea spune că Acesta este Hristos, Capul, și acesta este Trupul. Hristos, Capul, este Cuvântul, iar Trupul, Mireasa, este Cuvântul; și Aceasta împreună, totul este descoperirea completă a întregii lucrări.

dav

Acesta este un citat în care fratele Branham spune: „Viața lui Hristos în voi, vă face descoperirea completă a întregii lucrări.” Ce viață a venit la voi? Viața Lui, Viața Pietrei din vârf. Aceasta vă face descoperirea completă, acesta este Mesajul, aceasta a încercat să ne învețe fratele Branham. Toate tipurile și toate Scripturile și tot ce a făcut el, a fost să ne ajute să înțelegem aceasta. Amin.

Haideți să mergem la următorul citat din mesajul Aici este un om care poate aprinde lumina:

Fie ca acolo să vină înainte această mare revărsare a acestei Stânci care este tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini. Ea va zdrobi aceste împărății ale neamurilor, împărățiile spirituale și firești.”

Ați prins-o? Fratele Branham nu caută această Stâncă tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini doar pentru o lucrare de distrugere firească, Rusia, America, ci Ea va distruge și împărățiile spirituale, deoarece acestea două au părțile lor spirituale și firești.

Așadar, această Piatră tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini, va zdrobi aceste împărății ale neamurilor,  spirituale și firești, iar Stânca va acoperi tot pământul. Va fi o lucrare de purificare: cei care vor fi spulberați de Stâncă, vor fi îngropați în țărână, iar cei care vor cădea pe acea Stâncă, vor avea un sprijin puternic. Amin.

Mesajul acesta nu a venit ca să te distrugă, dar eu o spun așa: „Acest Mesaj a venit să te rupă,” dar este o ruptură, o despărțire voluntară. Uneori vezi oameni care pur și simplu nu propășesc în Mesaj, nu propășesc în Cuvânt și te întrebi, „De ce?” De multe ori noi vrem ca Dumnezeu să ne despartă. Este adevărat? „Eu vreau ca Dumnezeu să mă despartă, să mă rupă tot timpul,” dar Scriptura spune că toți cei care cad pe acea Piatră, vor fi zdrobiți, deci există un sentiment de acțiune voluntară. „Vreau să fiu rupt, vreau să fiu schimbat, nu vreau să merg în felul în care sunt.”

Vă spun că aici este o Piatră, o Piatră disponibilă, Isus Hristos Însuși, iar tu, prin propria ta voință, poți să te arunci pe acea Stâncă și să fii rupt, apoi lasă-L pe El să te pună la loc așa cum vrea El. Nu aștepta ca Piatra să cadă peste tine, deoarece atunci când Piatra cade peste tine, te distruge, te spulberă.

Noi vrem să o facă Dumnezeu, să o facă Dumnezeu, să o facă Dumnezeu, și adevărul este că noi nu putem face nimic singuri, nu putem repara nimic; noi înșine nu ne putem face mai buni, nu putem să ne schimbăm singuri în imaginea lui Hristos, ci categoric avem nevoie de El ca să facă aceasta. Dar există un lucru pe care pot să-l fac eu: pot spune că  Acesta nu este altceva decât Adevărul, așa că mă voi așeza chiar aici, pe acest Cuvânt, și spun: „Doamne, Te rog să faci Tu restul. Eu nu pot face nimic altceva decât să mă predau de bunăvoie acestui Adevăr, acestui Cuvânt pentru că cred că aceasta este Piatra de temelie și aici vreau să fiu plantat, aceasta este Temelia pe care vreau să fiu zidit. Nu mai este ideea mea, nu mai este dorința mea și nu mai vreau voia mea.” Amin.

Noi avem dorințe naturale, dorințe firești, pofte ale cărnii și vrem să dispară dar noi nu putem face nimic ca să dispară. Totuși, poți ajunge la un punct în care nu le mai vrei și nu le mai poți face. Ele sunt încă în trupul tău, trupul tău încă le mai vrea, mai ai pofte, dar tu însuți nu le mai dorești. Atunci este momentul să cădem pe Piatră, să fim zdrobiți de  descoperirea acestui Cuvânt și să spunem: „Doamne, trebuie să mă pui în Templul Tău pentru că Tu ești Singurul care o poți face.” Dar dacă continuăm să ne plimbăm prin Piatră analizând, judecând și spunând: „Poate este corect dar nu sunt sigur. Nu cred sută la sută,” vine o zi când toată lumea va vedea sută la sută că Aceasta este Piatra, dar pentru majoritatea va fi prea târziu.

Noi avem o oportunitate de aur chiar acum, avem oportunitatea să cădem pe Piatră, și să spunem: „Dumnezeule, zdrobește-mă și zidește-mă, consolidează-mă în Cuvântul Tău,  modelează-mă în asemănarea ta.” Amin.

Uneori, faptul că nu putem face nimic, ne face să fim inactivi. Dacă nu putem face schimbarea, nu mai facem nimic, dar nu aceasta este Evanghelia. Este adevărat că noi nu ne putem schimba, nu putem face schimbări în viața noastră, nu putem scăpa de propriile noastre dorințe greșite, totuși este un lucru pe care-l putem face: putem să ne predăm acestui Cuvânt, putem să recunoaștem că este Adevărul, să-L credem și să ne sfințim pentru El. Atunci, El poate face mai mult decât putem cere sau crede noi.

Așadar, aceste împărății spirituale și naturale sunt distruse de această Stâncă. Să mergem la Zaharia 4.1-7:

Îngerul care vorbea cu mine, s-a întors și m-a trezit ca pe un om, pe care-l trezești din somnul lui.

El m-a întrebat: „Ce vezi?” Eu am răspuns: „M-am uitat și iată că este un sfeșnic cu totul de aur, și deasupra lui un vas cu untdelemn, și pe el șapte candele, cu șapte țevi pentru candelele care sunt în vârful sfeșnicului.

Și lângă el sunt doi măslini, unul la dreapta vasului, și altul la stânga lui.

Și luând iarăși cuvântul, am zis îngerului care vorbea cu mine: „Ce înseamnă lucrurile acestea, domnul meu?”

Îngerul care vorbea cu mine, mi-a răspuns: „Nu știi ce înseamnă aceste lucruri?” Eu am zis: „Nu, domnul meu.”

Atunci el a luat din nou cuvântul și mi-a zis: „Acesta este Cuvântul Domnului către Zorobabel, și sună astfel: „Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu,- zice Domnul oștirilor! –

Cine ești tu, munte mare, înaintea lui Zorobabel? Te vei preface într-un loc șes. El va pune Piatra cea mai însemnată în vârful Templului, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare, îndurare cu ea!”

Amintiți-vă că Zorobabel pune Piatra din vârf, în mijlocul strigătelor de: „Îndurare (har), îndurare cu ea!” El pune Piatra din capul unghiului în strigăte de: „Îndurare, îndurarea Lui!” Deci, aceasta este Piatra din vârf care aduce Har.

Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel:

„Mâinile lui Zorobabel au întemeiat Casa aceasta, și tot mâinile lui, o vor și isprăvi; și veți ști că Domnul oștirilor m-a trimis la voi.

Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe? Acești șapte vor privi cu bucurie cumpăna în mâinile lui Zorobabel. Acești șapte sunt ochii Domnului care cutreieră tot pământul.”

Acestea sunt cele șapte Duhuri ale lui Dumnezeu care au fost în cei șapte mesageri ai celor șapte epoci ale bisericii, și ei sunt cu Zorobabel. Când a pus Zorobabel temelia și când termină el acest Templu? Fratele Branham a spus câteva lucruri interesante despre aceasta. În predica Mesajul Harului, el spune:

Noi suntem familiarizați cu toții cu această Scriptură, și știm că acest lucru s-a întâmplat în timpul pregătirii pentru reconstruirea Templului.”

Este interesant de observat ce Templu era în curs de restaurare, era Templul lui Solomon, Templul pentru care David avea instrucțiunile dar el nu a avut voie să-l construiască, ci fiul său Solomon l-a construit, așa că acest Templu care urma să fie reconstruit, este Templul care a fost distrus, Templul lui Solomon.

Vreau să arunc o privire, și am să încerc s-o fac singur. Fratele Shimba m-a făcut de rușine pentru că a folosit tehnologia noastră mai bine ca mine.

Deci, Solomon a construit un Templu. Noi știm că Moise a primit instrucțiunile pentru Cortul din pustie, iar Cortul și Templul sunt două construcții aproximativ la fel: curtea exterioară, Locul Sfânt și Sfânta Sfintelor, deci sunt aproximativ la fel, dar în interiorul lor, sunt multe lucruri diferite.

dav

În Cortul lui Moise era un altar, un lighean, un suport pentru lampă, o masă, un altar pentru tămâiere; era unul, unul, unul. Acest Cort Îl simboliza foarte mult pe Hristos Isus, dar Templul lui Solomon, este un simbol pentru un trup cu mai multe mădulare. Templul lui Solomon a fost construit din pietre cioplite, tăiate și modelate în afara locului de construcție, apoi când au fost aduse și așezate la locul lor, s-au potrivit perfect. Acele pietre nu aveau aceeași formă, ci aveau forme diferite, dar când au fost așezate împreună, s-au potrivit perfect. Aceste pietre reprezintă Mireasa, Trupul lui Isus Hristos, pietre vii construite într-un Templu spiritual. La aceasta se referă Noul Testament, la acest Templu când spune: „Iar voi, ca niște  pietre vii...” ceea ce înseamnă că „pietrele vii”, sunt construite într-un Templu spiritual.

Așadar, Solomon a avut aceasta, iar noi știm că numărul zece, este legat de biserică în multe feluri. Știm că sunt zece fecioare: cinci înțelepte și cinci neînțelepte; știm că atunci când Eliezer s-a dus să o aducă pe Rebeca, a luat cu el zece cămile, apoi a dat lui Rebeca două brățări care costau zece Șekeli: cinci și cinci. Așadar, noi vedem acest număr zece. Este foarte interesant. Chiar și în ziua de Rusalii, după înălțarea lui Isus Hristos, ucenicii au trebuit să aștepte zece zile, așa că numărul zece, apare tot timpul în legătură cu biserica. Nu știu, nu mă întrebați pentru că nu înțeleg pe deplin, dar zece este un număr uimitor în Biblie, și de multe ori este împărțit în două: cinci și cinci; cinci înțelepte și cinci neînțelepte.

Chiar și cele zece porunci au fost scrise pe două table de piatră: cinci și cinci. Cele zece porunci au fost Legământul făcut de Dumnezeu, cele zece porunci fiind un Legământ de căsătorie pe care Dumnezeu l-a făcut cu Israel; acel Legământ de căsătorie a fost arătat pe două table: cinci și cinci. Această temă trece prin toată Biblia, astfel încât avem cinci fecioare înțelepte și cinci neînțelepte.

În Templul lui Solomon sunt multe pietre. În ordine, așa că, permiteți-mi să adaug aici multe pietre care reprezintă indivizi; sunt zece lucrători: cinci pe o parte și cinci pe cealaltă parte; zece sfeșnice: cinci pe o parte și cinci pe alta; zece mese, dar acum nu voi explica toate acestea pentru că nu știu ce înseamnă, ci doar le subliniez deoarece arată că există ceva unic în acest Templu care este puțin diferit de Cort, iar numărul zece asociat cu biserica continuă să apară tot timpul în Templul lui Solomon.

dav

La aceasta se referă scriitorii Noului Testament când scriu despre „pietrele vii,” ca fiind o locuință a lui Dumnezeu, pe măsură ce pietrele se potrivesc la locul lor.

Acum, mă refer la Templu și vreau să vedem cine l-a construit. Solomon a avut nevoie de pace, așa că acest Templu a fost construit de Prințul păcii. El a fost fiul lui David și tot el este fiul lui Dumnezeu.

dav

Dar a mai fost cineva care a fost Prințul păcii, Fiul lui David și Fiul lui Dumnezeu și a construit un Templu. Solomon a fost un tip spre Isus Hristos. Isus Hristos a construit un Templu spiritual, iar tu și eu suntem parte din acel Templu spiritual.

Din Zaharia știm că Templul lui Solomon a fost distrus de Babilon, iar Babilonul este un model al bisericii false, al sistemului catolic care devine mama, curva cea mare, mama curvelor care sunt un tip pentru sistemele denominaționale.

Așadar, Templul construit de Solomon, Solomon fiind un tip al lui Isus Hristos, a fost distrus de Babilon. Sună cunoscut? Marele Templu al lui Dumnezeu a fost umplut, Isus Hristos l-a umplut în ziua Cincizecimii cu multe pietre vii, și El a umplut acel Templu în ziua Cincizecimii. Amin. Apoi a căzut în ruină pentru că Babilonul l-a distrus. Dar Zaharia vorbește despre un grup carte iese din Babilon și se întoarce în Ierusalim, iar Zorobabel este cârmuitorul, marele prinț care se ocupă de reconstruirea acestui Templu. Nu este un Templu nou, ci este templul lui Solomon reconstruit. Este important de reținut că nu este un Templu nou; este nou prin faptul că primul a fost distrus dar este reconstruit în același loc.

Este o reconstrucție a Templului, așa că, haideți să revenim la ce spune fratele Branham în Mesajul Harului:

„Noi cunoaștem cu toții această Scriptură și știm că aceasta s-a întâmplat în timpul pregătirii pentru reconstruirea Templului.”

Deci nu este un Templu nou, ci este restaurarea Templului lui Solomon.

 „Zorobabel a fost un mare prinț printre oameni care a pus temelia clădirii. Acum vreau să îmbrăcați haina ungerii duhovnicești, în această dimineață așa cum credem.”

Fratele Branham ne-a spus să nu gândim firește, ci el ne-a spus: „…să îmbrăcăm haina ungerii duhovnicești în această dimineață...” Bine, haideți să continuăm. Deci trebuie să avem o gândire duhovnicească în această dimineață.

 Acest mare prinț a hotărât reconstruirea Casei Domnului, iar când a zidit-o, a așezat piatra de temelie. Dacă citim mai departe, aflăm că Dumnezeu a spus că „Mâinile lui Zorobabel au pus temelia și tot el va pune Piatra din Vârf.” Vreau să observați că nu a spus niciodată „Piatra unghiulară,” ci Piatra din vârf, iar noi știm că Scriptura spune că Isus este Piatra principală din unghi și tot El este Piatra din vârf.

Acum vreau să vă gândiți câteva minute că cel de-al șaptelea mesager al bisericii, trebuia să restaureze credința copiilor înapoi la credința părinților; cu alte cuvinte, trebuia să reconstruiască biserica din nou sub puterea Duhului Sfânt.

Așadar, al cui tip este Zorobabel? Zorobabel îl simbolizează pe îngerul al șaptelea, pe mesagerul al șaptelea al bisericii pe care o scoate din Babilon, și va reconstrui din nou Templul original. Este o restaurare, este restaurarea tuturor lucrurilor, „…nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul.Nu prin organizații sau denominațiuni, ci prin Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care va aduce la suprafață biserica din ultimele zile.”

Vedeți de ce a spus fratele Branham să îmbrăcați haina ungerii gândirii spirituale? Pentru că toată Biblia a fost scrisă pentru zilele noastre.

Zorobabel, prințul, împreună cu Iosua, a fost cel care trebuia să pună acea Piatră din vârf. El a așezat temelia, el a adus poporul înapoi la temelie, la fundație, în simbol.”

Așadar, scrie că: „Zorobabel prințul, cu Iosua...” Iosua are același înțeles ca Isus Hristos. Iosua din Vechiul Testament, înseamnă Isus; iar în Noul Testament, când se referă la slujba lui Iosua, Îl numesc Isus pentru că cele două nume, au același înțeles. Deci, „Zorobabel prințul, cu Iosua…” Nu o face el singur, ci o face cu Iosua care a fost mare preot.

Vedeți? Fratele Branham nu a făcut aceasta singur, el era prințul pe care îl folosea Dumnezeu, era îngerul al șaptelea dar era Cineva care era cu el, și Acela era Marele Preot Iosua. Isus era cu Zorobabel din zilele noastre; Ei lucrau împreună pentru a reconstrui Templul. Laudă lui Dumnezeu!

După deschiderea Peceții a șaptea, această Biblie a devenit o Carte nouă. Cuvântul a fost scris pentru zilele noastre.

Acum vreau să arunc o privire asupra Templului lui Solomon, și pentru aceasta să deschidem Biblia la 2Coronici. M-am referit la acest lucru miercuri, iar fratele Stephen Shimba mi-a spus ceva, așa că m-am întors acolo și am găsit. 2Cronici 5.11-12:

În clipa când au ieșit preoții din Locul Sfânt, căci toți preoții de față se sfințiseră fără să mai țină șirul cetei lor,

Și toți leviții care erau cântăreți: Asaf, Heman, Iedutun, fiii și frații lor, îmbrăcați în in subțire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, alăute și arfe, și aveau cu ei o sută douăzeci de preoți, care sunau din trâmbițe.”

 Nu a dat numărul total al preoților, nu a numărat cântăreții, ci singurul număr care este dat, este numărul celor care sună din trâmbițe, și numărul celor care sună din trâmbițe, este o sută douăzeci. Aceasta mi-a spus fratele Shimba, iar eu m-am dus acolo și l-am găsit. Mi s-a părut interesant pentru că nu este numărul total al preoților, ci este numărul preoților care sunau din trâmbițe, preoți care trâmbițează.

„…aveau cu ei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe,

Și când cei ce sunau din trâmbițe și cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească și să laude pe Domnul, au sunat din trâmbițe, chimvale și celelalte instrumente, și au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte: „Căci este bun, căci îndurarea Lui ține în veci,” în clipa aceea, casa, și anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor.

Preoții n-au putut să mai stea acolo ca să facă slujba, din pricina norului; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.”

Aceasta este o prefigurare a zilei Cincizecimii. Amin. Este interesant felul în care este scris.

Să mergem la Cartea Faptelor. Toate acestea contează și înseamnă ceva. Aceasta este inaugurarea sau aș putea spune, „ungerea noului Templu.” Acest Templu va fi acum în credincioși, în interiorul pietrelor vii, în care va locui Dumnezeu, Slava Shekinah a lui Dumnezeu. Aceasta este inaugurarea, aceasta este ziua ungerii și seamănă foarte mult cu Solomon care a pus Cuvântul la locul Lui, și cu toate lucrurile care s-au întâmplat acolo.

Să privim la Fapte 1.13-15:

Când au ajuns acasă, s-au suit în odaia de sus, unde stăteau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, și Iuda, fiul lui Iacov.

Toți aceștia stăruiau cu un cuget în rugăciune și în cereri, împreună cu femeile și cu Maria, mama lui Isus, și cu frații Lui.

În zilele acelea, Petru s-a sculat în mijlocul fraților, numărul celor adunați laolaltă era de aproape o sută douăzeci.”

Este interesant că spune „…aproape o sută douăzeci.” Înseamnă că nu erau o sută douăzeci; puteau fi o sută douăzeci și unu sau o sută nouăsprezece, totuși este un număr important. Așa că nu mă îngrijorez dacă au fost o sută nouăsprezece, o sută douăzeci și unu sau o sută douăzeci și doi, acel număr a trebuit să fie pus acolo pentru că avem o sută douăzeci de trâmbițași noi care trâmbițează un Mesaj nou. Amin.

Numărul o sută douăzeci este interesant pentru că atunci când Dumnezeu a distrus lumea prin potop, El a coborât și i-a dat omului o sută douăzeci de ani pentru a finaliza lucrurile înainte de a veni distrugerea. El a spus:

 „Duhul Meu nu va rămânea pururea în om pentru că gândurile lui sunt numai spre rău; totuși zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.”

Astfel, Noe a predicat o sută douăzeci de ani, iar la sfârșitul celor o sută douăzeci de ani, a intrat în chivotul siguranței, în Arcă, apoi a venit distrugerea.

Moise a avut o sută douăzeci de ani când a murit. El a fost legiuitorul care a dus poporul până la granița țării dar nu a putut să-i ducă dincolo, pentru că Legea nu a putut să-i ducă niciodată până la capăt. Așadar, eliberatorul s-a născut, și din momentul când s-a născut până a murit, au fost o sută douăzeci de ani, după care au putut intra în țara făgăduită.

Deci, numărul o sută douăzeci este foarte interesant pentru că trece de la Lege la promisiunile lui Dumnezeu. Moise a murit iar poporul a trecut Iordanul în anul o sută douăzeci de la nașterea eliberatorului. Această simbologie este atât de importantă! Biblia nu arată aceste numere și lucruri doar ca să le spună; și s-ar putea ca noi să nu înțelegem pe deplin profunzimea și semnificația lor, dar putem începe să vedem că acolo există ceva ce El vrea să vedem.

Numărul o sută douăzeci ne duce înapoi la singurul număr de preoți care s-a dat în Cronici. Acolo erau preoți care făceau una sau alta dar nici unul dintre ei nu a fost numărat, ci doar cei o sută douăzeci de preoți care sunau din trâmbițe. Astfel, ajungem la ziua dedicării când Ungerea vine pentru a unge un Templu nou, și acest Templu nou sunt credincioșii din ziua Cincizecimii pentru că Duhul a căzut peste aproape o sută douăzeci de credincioși. Ei au trecut de la Lege la Har;  au trecut de la Legea lui Moise la ceea ce Moise arăta, la Harul lui Dumnezeu care îi ducea în Țara promisă.

În mesajul Dedicarea unei clădiri Domnului, fratele Branham vorbește despre dedicarea unei biserici, și spune:

Când Israel a avut în sfârșit…au făcut un loc în care toți puteau să locuiască, să ajungă într-un loc și să-L întâlnească pe Dumnezeu sub părtășia Sângelui; apoi au început să cânte cu bucurie…” Se referea la Templul lui Solomon. „…au început să cânte cu arfa și L-au lăudat pe Dumnezeu într-un asemenea acord până când a răsunat ca o singură voce care cântă.”

El se referea la Scripturile din 2Cronici, pe care tocmai le-am citit.

Apoi Solomon s-a rugat și a făcut dedicarea Domnului. Când a făcut aceasta, amintiți-vă că Chivotul fusese deja adus sub aripile heruvimilor și așezat în Locașul Sfânt. Când oamenii au închinat biserica, nu clădirea, ci când oamenii au ajuns împreună într-un singur acord, Duhul Sfânt S-a mutat în clădire în forma unui Stâlp de Foc, și a fost atât de multă slavă în acea clădire, încât preoții nu au mai putut sluji.”

Haideți să mergem în Fapte 2.1. Câte zile au așteptat ucenicii de când a fost înălțat Isus până în ziua Cincizecimii? Zece zile, pentru că zece este un număr asociat cu biserica.

Fapte 2.1-2:

În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc.

Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.”

Aceasta ne întoarce exact la dedicarea Templului lui Solomon, când Ungerea a venit la sfârșit. Ni se spune că toți erau într-un acord și se rugau cu toții ca un singur glas, ca în ziua dedicării făcută de Solomon.

Deodată a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, și a umplut toată casa unde ședeau ei.

Niște limbi ca de foc au fost văzute împărțindu-se printre ei, și s-au așezat câte una pe fiecare din ei.

Și toți s-au umplut cu Duh Sfânt, și au început să vorbească în alte limbi, după cum le da Duhul să vorbească.”

Laudă lui Dumnezeu! Ce au făcut ei? Au alergat afară. Fratele Branham spune că ei au alergat din camera de sus în stradă, și nici măcar nu puteau vorbi în limba lor. Erau sub ungere atât de mult, încât nu puteau sluji cum o făceau în mod obișnuit, ci acum trâmbițau într-un fel cu totul nou. Aceasta arată că a fost o ungere care a venit pentru noul Templu. Sunteți cu mine? Spre aceasta arăta Solomon, despre aceasta vorbește 2Cronici.

Dacă te întorci și citești, vezi că atunci când Solomon a rostit rugăciunea pentru dedicare a Templului, lui Dumnezeu, el a spus: „Doamne, am construit locul acesta ca o locuință în care să locuiești pentru totdeauna.” Dar Templul acela a fost distrus; apoi a fost reconstruit dar a fost distrus din nou. Templul lui Irod a fost construit pe același loc, dar a fost distrus, iar următorul Templu pe care îl construiesc pentru Mileniu, va fi Templul din Ezechiel, dar acest Templu nu se potrivește exact cu dimensiunile Templului lui Solomon. Totuși, Solomon a spus:

Am construit locul acesta pentru Tine ca să locuiești în el pentru totdeauna.”

 Așadar, Solomon vorbește despre acea construcție, sau despre aceea spre care arată? Clădirea trebuia să fie o locuință în care Dumnezeul cel Atotputernic să locuiască pentru totdeauna; o locuință, o casă în care Dumnezeu să locuiască pentru totdeauna. Dar nu erau acele pietre, ci aceste pietre, adică noi; erau „pietrele vii,” care au fost unse; oamenii erau o locuință a Slavei Shekinah a lui Dumnezeu.

În ziua Cincizecimii, acel Templu a fost uns. Laudă lui Dumnezeu! În mesajul Scopul înșesit al vizitei lui Gabriel la Daniel, fratele Branham spune:

Când Zorobabel a dedicat Templul, după ce a fost zidit din nou, acesta nu a fost uns din nou…” prindeți aceasta, „…nu a fost uns din nou pentru că fusese deja uns, dar fusese dărâmat. A fost doar inițiat din nou, dar nu a mai fost uns. El a fost uns odată, și aceasta a mers înainte, și continuă să meargă înainte până în timpul acesta.”

Când Zorobabel a terminat Templul acela, nu a trebuit să-l ungă din nou pentru că era deja uns; dar când Templul a fost terminat, prezența lui Dumnezeu a venit înapoi pentru că El îl unsese deja să fie Templu. Amin.

În zilele noastre, când Zorobabel a terminat și a pus Piatra din vârf, prezența lui Dumnezeu a revenit în Templul Său, pentru că El l-a uns deja în acei oameni care cred Cuvântul, ei fiind Templul, Locuința, casa Slavei Shekinah a lui Dumnezeu. El nu avea nevoie de o nouă ungere, era necesar doar să reconstruiască ceea ce a fost dărâmat de religia babiloniană. Și când a venit înapoi la locul Lui, Piatra din vârf a venit, Cuvântul a fost restituit, și Chivotul  a fost pus înapoi la locul lui, iar prezența lui Dumnezeu s-a întors și a umplut din nou Templul, arătând că nu era nevoie de o altă ungere. Amin. Când Ei vor veni, va fi o altă ungere.

Când Cortul lui Moise a fost terminat, a venit Stâlpul de Foc și l-a uns; când a fost ridicat Templul lui Solomon, Stâlpul de foc a coborât, a umplut casa cu un nor și a uns-o, iar această Ungere merge până la următoarea ungere care va fi în Mileniu, sub Templul Milenar, când Hristos și Mireasa Sa se vor întoarce împreună, și Isus Hristos va merge la Sfânta Sfintelor și va unge Locul Preasfânt arătând că Cortul a fost uns, Templul a fost uns și locul pentru Mireasă și Mire va fi uns.

Noi știm că Isus Hristos a fost uns la râu, știm că ungerea Miresei a venit în ziua Cincizecimii, dar în domnia Milenară, va veni o altă Ungere atunci când Se întorc împreună. Deci, când a fost uns acest Templu? În ziua Cincizecimii și continuă până la capăt. Deși Duhul Sfânt a fost legat de râurile denominaționale și a fost limitat de învățătura falsă, El a fost încă Același Duh care Și-a dus Mireasa adevărată prin fiecare epocă. A fost aceeași Ungere care le dădea descoperirea mesagerilor din fiecare epocă a bisericii și o manifestau prin slujirea adevărată din acea zi împreună cu credincioșii adevărați. Așadar, a fost aceeași Ungere care a căzut la Rusalii și a purtat biserica de-a lungul epocilor bisericii, dar a trebuit să vină înapoi într-o măsură completă la sfârșitul timpului. Laudă lui Dumnezeu!

Acum vreau să privesc la o altă imagine, deoarece știm că atunci când fratele Branham a spus să ne punem mantaua ungerii spirituale, a vrut să ne arate că îngerul al șaptelea a fost în lucrarea lui Zorobabel pentru a reconstrui Templul care fusese distrus de Babilon. Și Templul care a fost uns în ziua Cincizecimii, a fost distrus de Babilon; sistemele religioase babiloniene au distrus Templul original care a devenit o ruină. Dar avea să vină un timp când Templul acela urma să fie reconstruit din nou sub slujba lui Zorobabel și Iosua. Marele Preot și Zorobabel va pune temelia și va aduce Piatra din vârf. Vreau să vă arăt această imagine în care fratele Branham pune piatra de temelie a Tabernacolului Branham. Cred că este o binecuvântare că avem această imagine pentru că vreau să vă arăt un model.

dav

În viața lui de profet, fratele Branham începe să vorbească Cuvântul, începe să concretizeze Cuvântul pentru ziua Lui, și acțiunile Cuvântului încep să se manifeste în viața lui. Astfel, fratele Branham vorbește de multe ori despre ziua când a pus piatra de temelie la Tabernacol. Când el a pus piatra de temelie, a pus în ea o profeție, o vedenie pe care a avut-o cu privire la ea. Despre aceasta vom vorbi și sunt foarte recunoscător că avem această fotografie deoarece știm că Zorobabel trebuia să pună Piatra de temelie și să aducă Piatra de vârf; iar aici avem o imagine cu profetul lui Dumnezeu care pune o piatră de temelie. Și eu spun: „Mulțumesc, Doamne, pentru că aceasta este un simbol.”

Noi știm că aceasta este doar o clădire pământească, nu este Cortul, dar are o însemnătate spirituală. În mesajul Dumnezeu Se ascunde în simplitate și Se descoperă în același fel, fratele Branham spune:

Înainte de a avea rugăciunea de dedicare, vreau să citesc câteva Scripturi…” Ce mesaj este Acesta? „Dumnezeu ascunzându-Se în simplitate și descoperit în același fel.” Acesta este începutul Peceților. Știm că fratele Branham a plecat spre Vest, a fost ridicat în Constelația de șapte îngeri, în Norul acela, apoi i s-a spus să se întoarcă în Est deoarece a sosit timpul pentru deschiderea Peceților. Astfel, s-a întors și a urmat șirul de întâlniri în care a avut loc deschiderea celor șapte Peceți.

El fusese luat deja în Constelația de îngeri, în Piatra din vârf, apoi s-a întors, și ce a făcut? A adus Piatra de încheiere, a intrat în deschiderea Peceților. Dar ce s-a întâmplat cu Tabernacolul Branham chiar înainte de deschiderea Peceților? Exista un proiect de reconstrucție și de extindere pentru că uneori nu-l puteau folosi pentru unele întâlniri. Deci, l-au reconstruit, l-au remodelat și l-au extins; a avut loc o reconstruire a Tabernacolului Branham, și când reconstrucția s-a terminat, fratele Branham a ținut acest serviciu, primul serviciu din săptămâna în care a predicat Pecețile, după ce a fost luat în Constelația de îngeri în Arizona.

Și acum, în mesajul „Dumnezeu ascuns în simplitate și descoperit în același fel,” el spune:

Înainte de a avea rugăciunea de dedicare, vreau să citesc câteva Scripturi. Aceasta este numai o rededicare, deoarece adevărata dedicare a avut loc acum treizeci de ani.”

Există un model care este stabilit chiar de viața profetului care ne arată că venim la rededicare. Piatra de încheiere vine, dar acest Templu care a fost distrus, era deja dedicat și uns în ziua Cincizecimii.

În continuare, el spune:

Mă gândesc că este datoria noastră să facem interiorul bine, prin harul lui Dumnezeu să fim atât de recunoscători lui Dumnezeu…Aceasta nu va fi numai o clădire frumoasă la care să venim, ci fie ca toți cei care vin înăuntru, să vadă caracterul frumos al lui Isus Hristos în fiecare persoană de aici. Fie ca acesta să fie un loc consacrat Domnului nostru, un popor consacrat, deoarece nu contează cât de frumoasă este structura, ceea ce apreciem, cu siguranță, dar frumusețea bisericii este caracterul poporului. Sunt încredințat că aceasta va fi întotdeauna o casă a lui Dumnezeu, a frumuseții.”

Vedeți? Acum vorbește despre aspectul fizic, acum despre biserica spirituală.

Acum, în serviciul de dedicare al așezării petrei de temelie originale, a venit o viziune măreață și este scrisă în piatra de temelie, în dimineața în care am așezat-o.”

Așadar, fratele Branham vorbea despre așezarea Pietrei de temelie originale, la acel serviciu de dedicare, și spune că a fost o profeție pe care a pus-o în acea piatră de temelie. În continuare, el a spus:

„Cu câteva minute în urmă, ați putut să vă întrebați de ce a durat atât de mult până am venit afară? Prima mea datorie înainte să intru în noua biserică, a fost să căsătoresc  un  tânăr cu o tânără, în birou. Fie ca acesta să fie un model…”

Ascultați, prieteni! Nimeni nu poate pune lucrurile acestea laolaltă, nimeni nu poate inventa așa ceva.

Prima mea datorie înainte să intru în noua biserică…” Nu era o biserică nouă, ci era o biserică reconstruită, care fusese deja dedicată în urmă cu treizeci de ani, când a pus piatra de temelie, cu o profeție în temelie. Și acum, el a venit în noua biserică pentru o rededicare, deoarece ea fusese deja dedicată, și la această rededicare, el spune:

Prima mea datorie înainte să intru în noua biserică, a fost să căsătoresc  un  tânăr cu o tânără, în birou.  Fie ca acesta să fie un model că voi fi un slujitor loial al lui Hristos, să pregătesc o Mireasă pentru ceremonia din ziua aceea.

Fiecare pas pe care l-a făcut acest om, a fost uns și călăuzit de Dumnezeu. Amin. El ne-a adus un tablou ca să vedem Scripturile, să-i vedem viața, să vedem supranaturalul, să vedem totul. Dumnezeu a făcut aceasta atât de clar, încât trebuie să fii orb intenționat pentru a rata aceste lucruri. Tu spui: „Oh, este bine. Acestea au fost circumstanțele.” Da, ca alte zece mii de circumstanțe ciudate. Poți să te uiți la viața cuiva…oamenii încearcă să facă ceva spiritual în viața lor, și am auzit oameni care fac aceasta iar, și iar, și iar, așa că, poți spune: „Am reușit.” Sau: „Nu am reușit.” Sau: „Poate a fost cineva care a spiritualizat ceva.” Dar când se întâmplă de zeci de mii de ori, ridicați mâinile și spuneți: „Viața acestui om este sub ungere. Dumnezeu îi călăuzește  pașii. Din gura lui iese Cuvântul.”

În predicile lui, el predică ordinea evenimentelor din viața lui care au loc dintr-un anume motiv, așa că, nu avem nici o scuză. Dumnezeu Se dezvăluie atât de mult Miresei Sale, încât trebuie să vedem aceasta în manifestarea supranaturalului, să-L vedem chiar în felul cum s-a desfășurat viața profetului; să vedem în manifestarea Cuvântului că acel Dumnezeu justifică, justifică, justifică. Slavă lui Dumnezeu!

În continuare, profetul spune:

„Acum, haideți să facem așa cum am făcut la început…” Poate în ziua Cincizecimii. „Acum, haideți să facem așa cum am făcut la început. Când am început, la prima dedicare a bisericii, eu eram doar un om tânăr. Doamne, poate în vârstă de douăzeci și unu sau douăzeci și doi de ani când am așezat piatra de temelie. Aceasta s-a întâmplat înainte de a mă căsători. Întotdeauna am vrut să văd un loc în ordine, corect, în care să ne închinăm lui Dumnezeu împreună cu poporul Său. Și noi putem să facem aceasta nu printr-o clădire frumoasă, ci printr-o viață consacrată, acesta este singurul fel în care putem s-o facem.”

Aceasta a predicat fratele Branham la sfârșitul anului 1962, după ce au venit cele șase vise, apoi viziunea lui. El avea să meargă în Vest, iar Dumnezeu i-a arătat acea constelație, dar mai întâi, el a văzut acele păsări mici, apoi constelația păsărilor mai mari, și la urmă au venit îngerii. El a văzut aceasta în camera lui cu aproximativ opt zile înainte de a se întâmpla, apoi a mers în biserică să explice, să spună de ce pleacă în Vest; pentru că cele șase vise urmate de viziune, l-au trimis în Vest. El știa că Dumnezeu îl chema în Vest și că urma o descoperire, dar nu știa când se va întâmpla, așa că a spus:

Dacă anul acesta nu o va stabili, anul viitor voi pleca în pustiu fără apă sau hrană, și voi aștepta până mă va chema El. Nu mai pot merge în felul acesta, eu trebuie să ajung disperat. Tu trebuie să ajungi într-un punct în care să știi care este voia lui Dumnezeu. Cum poți face voia lui Dumnezeu dacă nu știi care este voia Lui? Eu mă hrănesc din fundamentul acestei viziuni, din ceea ce am făcut mergând în jur ca misionar și evanghelist, până când vine acea chemare.

Vă amintiți când am pus prima dată piatra de temelie?” Acum, el arăta spre Piatra de temelie: „Fă lucrarea unui evanghelist…” El nu a spus: „Tu ai fost un evanghelist,” ci a spus:Fă lucrarea unui evanghelist,” poate până când va veni vremea pentru altceva, o altă schimbare a lucrării; poate fi ceva diferit, nu știu.” (Domnilor, acesta este timpul sfârșitului?)

Profeția din piatra de temelie spunea: „Fă lucrarea unui evanghelist,” iar fratele Branham a zis că El nu i-a spus: „Tu ai fost un evanghelist,” ci i-a spus: „Fă lucrarea unui evanghelist,” poate până când va veni altceva…”

Așadar, există o profeție așezată în piatra unghiulară, care indică venirea Pietrei de încheiere din vârf. Nu uitați că chiar și fizic, în Tabernacolul Branham, există o profeție așezată în piatra de temelie care indică venirea Pietrei din vârf.

În mesajul Întrebări și răspunsuri la Peceți, din anul 1963, profetul spune:

Dacă vă amintiți, atunci când am pus piatra de temelie sub acest Tabernacol, El mi-a spus: „Fă lucrarea unui evanghelist.” Acum, vine timpul când lucrarea este despărțită, se întâmplă altceva.”

El a făcut lucrarea unui evanghelist arătând acest timp, dar când ajungem la acest timp, are loc altceva. Ce are loc? Lucrarea unui profet:

Eu nu vin aici să încerc să fac evanghelizare, ci altceva…” Ce altceva? Lucrarea unui profet.

Să citim 1Împărați 18.30. Aici este Ilie în confruntarea de pe muntele Carmel:

Ilie a zis atunci întregului popor: „Apropiați-vă de mine!” Tot poporul s-a apropiat de el. Și Ilie a dres altarul Domnului care fusese sfărâmat.”

Așadar, primul lucru ce l-a făcut Ilie în confruntarea de pe muntele Carmel, a fost să dreagă altarul Domnului care fusese sfărâmat, pentru că el trebuia să restabilească închinarea, trebuia să aducă biserica înapoi la Domnul. Ilie din zilele noastre trebuia să facă același lucru. Mai întâi a trebuit să reconstruiască altarul ca să reașeze felul corect de închinare:

A luat douăsprezece pietre, după numărul semințiilor fiilor lui Iacov, căruia Domnul îi zisese: „Israel” îți va fi numele.” (vers.31.)

Din acea zi, Ilie le-a predicat Israeliților, care sunt cunoscuți după numărul 12. Doisprezece, este un număr complet, cele douăsprezece seminții sunt întreaga națiune a lui Israel, așa că Ilie a luat douăsprezece pietre și a zidit cu ele un altar, a adus pietrele împreună. Dar Ilie din zilele noastre, nu a luat douăsprezece pietre, ci șapte, deoarece el a predicat unei biserici dintre neamuri, iar numărul complet al bisericii dintre neamuri, este șapte, șapte epoci ale bisericii. Deci, el s-a întors și a reconstruit altarul celor șapte epoci ale bisericii. Amin. Laudă lui Dumnezeu!

…și a zidit cu pietrele acestea un altar în Numele Domnului. A făcut împrejurul altarului un șanț, în care încăpeau două măsuri de sămânță.

A așezat apoi lemnele, a tăiat juncul în bucăți, și l-a pus pe lemne. Apoi a zis: „Umpleți patru vedre cu apă, și vărsați-le pe arderea de tot și pe lemne.” Și au făcut așa.

Apoi a zis: „Mai faceți lucrul acesta odată.” Și l-au făcut încă odată. Apoi a zis: „Mai faceți-l și a treia oară.” Și l-au făcut și a treia oară.

Apa curgea în jurul altarului și au umplut cu apă și șanțul.

În clipa când se aducea jertfa de seară…” (vers.32-36.)

Deci, în timpul serii, fratele Branham a spus: „Trec de la lucrarea unul evanghelist, la altceva,” iar noi știm că acel „altceva,” era lucrarea profetică, lucrarea lui Ilie.

În clipa când se aducea jertfa de seară, prorocul Ilie s-a apropiat și a spus: „Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Israel! Fă să se știe astăzi că Tu ești Dumnezeu în Israel, că eu sunt slujitorul Tău, și că toate aceste lucruri le-am făcut după Cuvântul Tău.”

Ilie nu a făcut nimic de unul singur, ci tot ce a făcut, a fost la porunca și conform Cuvântului lui Dumnezeu.

Ascultă-mă, Doamne, ascultă-mă, pentru ca să cunoască poporul acesta că Tu, Doamne, ești adevăratul Dumnezeu, și să le întorci astfel inima înapoi.” (vers. 37.)

Ceea ce trebuia să facă slujba lui Ilie, era să întoarcă inima copiilor înapoi la părinți. El a spus: „Să se știe că le-ai întors inima.” Oh, iubesc limbajul Bibliei! Amin. Îmi place când Pecețile se desprind de pe Carte și devin o Carte nouă.

Astfel, poți vedea că ceea ce a făcut fratele Branham este exact ceea ce s-a făcut deja prin Ilie, iar noi venim astăzi,  în zilele noastre și recunoaștem profetul și ceea ce a făcut el în zilele noastre, deoarece această Biblie a fost scrisă de Dumnezeu pentru timpul nostru. Dumnezeu a pus această slujbă și a stabilit acest timp de sfârșit prin Scripturi.

Atunci a căzut foc de la Domnul, și a mistuit arderea de tot, lemnele, pietrele și pământul, și a supt și apa care era în șanț.

Când a văzut tot poporul lucrul acesta, au căzut cu fața la pământ, și au zis: „Domnul este adevăratul Dumnezeu! Domnul este adevăratul Dumnezeu!”

„Puneți mâna pe prorocii lui Baal,” le-a zis Ilie; „niciunul să nu scape!” Și au pus mâna pe ei. Ilie i-a pogorât la pârâul Chison, și i-a junghiat acolo.” (vers.38-40.)

Așadar, ce s-a întâmplat în slujba lui Ilie? El a reconstruit vechiul altar, a adus vechea închinare și a adus poporul înapoi la original.

Când i-a adus înapoi la original? Acum este timpul acela. Ați putea spune: „În felul acesta a pus temelia și a chemat focul, deoarece a reconstruit altarul.” Dar sub slujba lui nu s-a reconstruit numai altarul, ci a căzut și Focul care a mistuit totul, pentru că slujba fratelui Branham a reconstruit iar Focul Duhului Sfânt a căzut.

Așadar, Ilie a spus: „…fă să se știe că am făcut toate acestea după porunca Ta, și să le întorci inima înapoi,” iar Focul a căzut. Aceasta a fost distrugerea profeților lui Baal; iar sub slujba lui Ilie de astăzi, profeții lui Baal au fost distruși, pentru că sub această lucrare a Pietrei, are loc distrugerea sistemelor religioase ale zilei. Ilie a spus: „Să nu lăsați pe niciunul să scape!” Și sub această slujbă, nu există nici o confesiune care să poată scăpa.

Voi puteți spune: „Menoniții sunt destul de buni.” Eu vă spun că sub această slujbă a lui Ilie, nu există nici o confesiune care să scape, pentru că toți au luat părerile omului și toți au făcut compromis cu Cuvântul. Fiecare om care vine cu ceva, are natura omului și nu va lua tot Cuvântul, așa că Dumnezeu a trebuit să distrugă toate sistemele omului și să-Și aducă Cuvântul înapoi. Acest Cuvânt este Piatra de lovire, este Piatra care a lovit și a distrus toate împărățiile și toate împărățiile religioase din această lume, și Ea s-a făcut un Munte mare, un Munte puternic care acum umple tot pământul. Aceasta este slujba lui Hristos, Piatra din vârf. Laudă lui Dumnezeu!

De aceea îmi place fotografia cu fratele Branham când pune piatra de temelie, datorită acelui citat despre Zorobabel. Dar îmi place și imaginea aceasta cu venirea Lui, Piatra din vârf, Piatra din vârful Piramidei, coborârea Capului la trup, pentru că Zorobabel a pus temelia pe care a reconstruit biserica.

După cum știm, biserica a fost construită pe parcursul a șapte epoci. Înțelegem aceasta? Au fost tot felul de lucruri amestecate și nu puteai să le vezi clar, dar sub această slujbă, El S-a întors, a arătat că a luat totul din cale, a arătat ordinea potrivită a celor șapte epoci ale bisericii și Adevărul prin fiecare din ele, mișcarea lui Dumnezeu prin fiecare epocă și a construit totul înapoi, astfel încât să-L poți vedea. Dar El nu a avut de gând doar să-L construiască înapoi sub slujba lui Ilie, ci urma să vină și Piatra din vârf.

În mesajul Suflete care sunt acum în închisoare, fratele Branham spune:

Piramida a venit prin Luther, Wesley, penticostali, apoi Piatra care o acoperă.”

În mesajul Isus Își ține toate întâlnirile, din anul 1964, profetul spune:

„Exact așa este când Biserica și Cuvântul trebuie să fie una. Cum a fost Hristos și Dumnezeu una, exact așa Dumnezeu a fost în Hristos, împăcând lumea cu Sine; tot așa trebuie să fie Hristos în Biserică, Ungerea Cuvântului, ca să facă să se împlinească totul. Aceasta este Piatra din capul unghiului care vine peste ultima epocă a bisericii. Nu peste Laodicea pentru că Mireasa este chemată afară din biserică. Ea este Biserica chemată afară dintr-o biserică.”

Vreau să înțelegeți ce a spus aici. „Dumnezeu a fost în Hristos împăcând lumea cu Sine, tot așa trebuie să fie și Hristos în Biserică, Ungerea Cuvântului, ca să facă să se împlinească totul. Aceasta este Piatra din vârf.” Hristos în Biserică este Piatra din vârf. „Aceasta este Piatra din vârf care vine peste ultima epocă a bisericii. Nu Laodicea pentru că Mireasa este chemată afară din biserică. O Biserică dintr-o biserică, așa cum a chemat El afară o națiune dintr-o națiune, din Egipt.” Privim la această imagine pentru că merge la acest citat. Voi continua cu acest citat, dar îmi place fotografia alb-negru.

Poate este greu de văzut pentru că nu este foarte clară, dar când privești această fotografie în casă, poți să vezi în umbră, și poți vedea fruntea lui Isus, apoi ochii, nasul, iar fratele Branham face mereu referire la barba Lui neagră.

Iată ce spune el despre această fotografie, în mesajul Este răsăritul Soarelui, din anul 1965:

Ei bine, dacă veți întoarce poza în felul acesta și veți privi, probabil o puteți vedea din audiență, Acela este Hristos.”

El avea poza aceasta, iar într-o zi, în timp ce privea imaginea acestui Nor pe care o știți și voi, Vocea a venit la el, și i-a spus: „Întoarce-o spre dreapta!” El se gândea că o ține corect pentru că așa fusese făcută, dar când Vocea i-a spus: „Întoarce-o spre dreapta!”, el a întors-o spre dreapta, apoi a spus: „Pot să văd Chipul lui Hristos în Nor.” Arăta ca și Capul lui Hristos pictat de Hoffman. Astfel, în această predică, el spune audienței:

„…dacă întoarceți poza în felul acesta și priviți, probabil o puteți vedea din audiență, Acela este Hristos. Vedeți ochii Lui privind aici, cât se poate de perfecți, purtând peruca albă a divinității supreme și de Judecător al tuturor cerurilor și al pământului.”

De ce? Pentru că Piatra care lovește, este Piatra judecății, este Piatra care judecă împărățiile acestei lumi, atât duhurile, cât și oamenii; spiritual și fizic. Mai întâi distruge spiritual, apoi distruge fizic, partea naturală. „Judecătorul tuturor cerurilor și al pământului!

Puteți să-I vedeți ochii, nasul și gura? (adunarea spune „Amin.”) Dar întoarceți poza în felul cum au făcut-o ei, în direcția aceasta, așa cum trebuie să fie. Laudă Domnului! Puteți să vedeți?( „Amin.”) El este Judecătorul suprem! Nu există altul decât EL. Aceasta este o identificare perfectă din nou, o dovadă că Mesajul acesta este Adevărul. Acesta este Adevărul! El este Adevărul și Îl face Singura Persoană, nu a treia persoană. Fratele Branham a spus că Piatra de încheiere, de vârf care a coborât, a fost încheierea, a fost Conducerea, Cuvântul, Plinătatea, Capul care a coborât pentru a Se uni cu Trupul, cu Biserica; iar cei doi împreună, fac o unitate în slujba Pietrei de vârf.

Fratele Branham privea într-o zi poza aceea și a spus că Duhul l-a îndemnat s-o întoarcă spre dreapta, și când a făcut aceasta, a văzut că era chiar Chipul lui Hristos încadrat de aripile albe ale îngerilor, arătând că El, Judecătorul suprem, a coborât acum ca Judecător. Amin. El vine acum ca Judecător.

Voi spuneți: „Oh, acesta este un lucru rău.” Nu, acesta este un lucru bun, pentru că…Voi reveni la imaginea aceasta.

Piatra de aici, este Piatra Judecății pentru că atunci când vine, această Piatră dacă nu se potrivește pe vârful Piramidei, înseamnă că nu ai construit conform Temeliei din Piatra de temelie. Undeva ai scos ceva din Cuvânt și acea Piatră nu se va potrivi, așa că atunci când acea Piatră vine, va fi o Piatră de judecată, și oriunde Cuvântul nu este construit corect, va distruge. Va distruge concepțiile false, națiunile false, învățăturile false, le va spulbera, le va face praf și pulbere. Dar acolo unde găsește o potrivire, judecă potrivirea.

Vedeți, de multe ori noi spunem că nu vrem judecata lui Dumnezeu, dar știți ceva? Dacă Dumnezeu mă judecă drept, vreau judecata lui Dumnezeu pentru că trebuie să fiu găsit vinovat sau nevinovat; să fiu găsit drept sau nedrept. Tu ai pe Cineva care să judece, Cineva trebuie să judece dacă ești drept sau nedrept; ești un fiu al lui Dumnezeu sau nu ești un fiu al lui Dumnezeu.

Cineva trebuie să treacă de judecată. Și cine va trece de judecată? Isus Hristos Însuși, Piatra unghiulară a coborât la judecată și oricine a căzut pe această Piatră unghiulară, va fi zidit după Chipul lui Hristos, și El le poate pecetlui viața, le pune Piatra de încheiere. Dar peste oricine va cădea această Piatră, când va deveni Piatra din capul unghiului, îl va spulbera pentru că Piatra din vârf, este Piatra de judecată, este Piatra de încercare.

Când fratele Branham a reconstruit această Biserică, când a reconstruit această ordine și a pus cele șapte pietre ale celor șapte epoci ale bisericii înapoi împreună, a spus: „Aceasta a fost prima biserică și acesta a fost mesagerul ei; acesta a fost al doilea; acesta a fost al treilea; acesta a adunat atât; acesta a adunat atât; aceasta este adevărata învățătură; aici sunt toate capetele lăsate libere. Dacă ar fi fost aici și ar fi continuat să predice; dacă ar fi ajuns aici…Imaginea completă care dovedește că acest profet a avut dreptate, este acel Nor care a coborât. Aceasta este dovada că acest profet a avut dreptate.

Te întrebi: de ce ar vrea cineva să discrediteze Norul acela? Desigur, ei vor să discrediteze Norul, dar fratele Branham a spus că acel Nor este dovada că acest Mesaj este Adevărul. Tot în mesajul Răsăritul Soarelui, fratele Branham a spus:

Nu există altul decât EL. Acela este o identificare perfectă din nou, o dovadă că acest Mesaj este Adevărul.”

Cum știți aceasta? Pentru că a venit Judecătorul. Judecătorul a dovedit Mesajul acestui profet; Judecătorul însuși Și-a pus Pecetea de aprobare pe Mesajul fratelui Branham. Atunci cum îndrăznește cineva să scoată ceva din acest Mesaj? Cum îndrăznește cineva să diminueze ceea ce a învățat sau să scoată ceva din ceea ce a învățat el? Dumnezeu Însuși a coborât și L-a dovedit cu Piatra din vârf, pentru că puteți să-I vedeți Capul, ochii, nasul, gura. Voi puteți prelucra această fotografie și să o tipăriți pe o hârtie bună, dacă o primiți în nuanța potrivită. 

Îl puteți vedea mai clar și puteți să o arătați cuiva ca să-l ajutați să vadă. „Da, văd ochii, văd barba neagră.” Dar este posibil ca cineva să vadă această fotografie și totuși să nu vadă nimic, deoarece trebuie să vezi Cine a venit. A venit Judecătorul cu Peruca albă care a arătat că acest Mesaj este Adevărul. Și când El a dovedit că acest Mesaj este Adevărul, a dovedit că toți ceilalți sunt greșiți.

Noi nu predicăm un mesaj că toată lumea este bine, ci predicăm că acest Mesaj este Chivotul Siguranței; acesta este Cuvântul dovedit; acesta este locul în care a venit, a dovedit și a pecetluit că acesta este Adevărul. Și când Judecătorul a coborât, El a spus: „Acesta este Adevărul și toate celelalte sisteme denominaționale sunt greșite. Veniți la Adevăr! Veniți la Piatra din capul unghiului!”

În mesajul Ce este atracția de pe munte?, fratele Branham a spus:

Zilele trecute, stând acolo, am întors fotografia spre dreapta, și acolo este Isus, așa cum era El în cele șapte epoci ale bisericii, cu Peruca albă, arătând că El este divinitatea supremă. El este Alfa și Omega; El este Cel dintâi și Cel de pe urmă; El este Judecătorul suprem al întregii veșnicii. Stând acolo, El a confirmat Mesajul din ceasul acesta; și acolo va fi lumină cam în timpul de seară.”

Fratelui Branham nu i-a fost teamă că a venit Judecătorul, ci a fost fericit că El a venit. Și eu spun: „Dumnezeu mă face fericit pentru că Judecătorul a venit. Amin Eu nu vreau să lupt împotriva Lui; nu vreau să mă împotrivesc; nu vreau să mă tem de Judecător, ci vreau să cad pe Piatra judecății; eu cad pe Piatra de temelie.” Eu spun: „Scoate din mine tot ce nu va trece judecata, ca să mă poți acoperi în Chipul Tău. Judecă-mă, căci sunt copilul Tău, judecă-mă cu dreptate după credința pe care mi-ai dat-o.” Amin.

Nu neprihănirea prin faptă, căci El nu va face niciodată dreptate pe baza faptelor. Probabil nu poți trece nici o zi în mod corect, și nu ar fi suficient dacă Dumnezeu te-ar considera drept prin faptele tale; dar Dumnezeu nu te consideră drept prin faptele tale, ci te consideră drept prin credința ta, și credința ta este aceea care face faptele.

În mesajul Încercând să-I faci lui Dumnezeu o slujbă fără să fie voia Lui, fratele Branham spune:

Oh, frate, ascultă. În ce timp trăim? Care este epoca? În ce ceas suntem? Nu este timp pentru aceste lucruri despre care vorbesc ei. Aceasta a trecut. Acum judecata este aproape. Voi puteți vedea aceasta rupându-se. Vă amintiți de Stânca de sus, de pe munte? Ceasul judecății!”

Atunci când a aruncat pietricica aceea în aer, vântul a început să urle și un cutremur puternic a lovit Alaska. La aceasta se referă profetul aici, când a spus: „Ceasul judecății!”

Prieteni, judecățile asupra pământului au venit, judecata a venit; Piatra care a fost tăiată din munte fără ajutorul vreunei mâini a venit și a lovit chipul la picioare, în zilele acestor împărați. Aceasta s-a împlinit. Este istorie. Amin. S-a împlinit și se împlinește pentru indivizi chiar acum, iar Judecătorul suprem al tuturor cerurilor și pământului, este aici! Amin. Judecătorul veșniciei este aici! Divinitatea supremă a lui Isus Hristos, este aici! El a venit ca Judecător iar fratele Branham nu s-a temut de acest Judecător pentru că acest Judecător stătea acolo ca să-Și dovedească Mesajul.

Am spus: „Dumnezeule, modelează-mă în Cuvântul Tău pentru că nu mă tem de Judecător.”

„Cum poți să nu te temi de Judecător, frate Chad? El este Judecătorul tuturor cerurilor și pământului!”

Ascultați: eu nu spun aceasta privind la mine. Dacă mă uit la mine în oglindă, în oglinda naturală; dacă mă uit la omul natural, îmi va fi întotdeauna frică să stau în fața Judecătorului, dar eu nu mă uit în oglinda naturală, ci mă uit în Oglinda Cuvântului (fratele Chad arată Biblia,) și la ceea ce  a spus El despre mine; la ceea ce a spus El în această zi și la credința pe care mi-a dat-o ca să cred acest Cuvânt. Eu știu că este Adevărul și știu că mi se aplică. Știu că sunt nedemn, știu că nu merit și că sunt incapabil să trăiesc corect în fiecare zi, dar nu contează. Ceva în mine încă spune că acesta este Adevărul. Știu că este Adevărul! Cred că este Adevărul; eu cred că fac parte din EL. Și în cea mai proastă zi a mea, eu încă fac parte din El. Nu ar trebui să fiu, dar sunt. Pentru mintea firească, nu are sens, dar eu nu mă folosesc de mintea firească, ci Ceva din mine spune: „Oh, Doamne, am căzut pe Piatra acestui Cuvânt și cred că fiecare părticică din El este Adevărată, chiar și în părțile în care am eșuat, cred că este Adevărat. Modelează-mă după Chipul Tău, îndepărtează-mi teama de Judecător pentru că Judecătorul a venit să desăvârșească credința mea și să arate că eu sunt un fiu al lui Dumnezeu, încheind această mare descoperire care a venit la sfârșitul timpului. Hristos a venit să Se unească cu o Mireasă iar slava Shekinah a lui Dumnezeu este din nou în Templul restaurat. Amin.

„Judecata este acum aproape. Voi puteți vedea aceasta rupându-se. Vă amintiți de Stânca de sus de pe munte? Ceasul judecății! Vă amintiți descoperirea sau vedenia despre Mireasă? Doar ține-o în pas! Nu o lăsa să iasă afară din pas.”

Acest Cuvânt a venit printr-un profet iar profetul striga în viziune: „Întoarce-te în rând! Întoarce-te în rând!” Ce este aceasta? Este vocea mesagerului care încearcă în mod constant să ne țină în pas cu Cuvântul. Amin. Noi venim în mod constant la acest profet.

Câți dintre voi puteți spune: „Îmi strigă în ureche: „Întoarce-te în rând!” În fiecare zi ascult un mesaj, ascult o casetă, citesc o predică, vin la serviciu, așa că aud vocea aceea strigând: „Întoarce-te în rând! Întoarce-te în rând!” De ce? Judecătorul este aici. Treci pe la Standul de revizuire pentru că El caută o Mireasă iar profetul lui Dumnezeu din acest timp a adus Cuvântul orei care ne va ține în linie ca să putem trece de revizuire. Nu prin meritele noastre, nu prin faptele noastre, ci prin credința în acest Cuvânt.

Ascultarea de acest Cuvânt ne-a dat dreptul să rămânem în rând și prin glasul mesagerului suntem ținuți în rând ca să trecem de acea revizuire. Ce faci fără acest Cuvânt? Nu ai unde să mergi. Cum poți suporta judecata acestei ore fără acest Mesaj? Nu avem unde să mergem. Noi trebuie să cădem pe această Piatră sau această Piatră va cădea peste noi.

În mesajul Răscumpărare prin judecată, fratele Branham spune:

„Acum, acest Cuvânt, Cuvântul lui Dumnezeu va judeca fiecare persoană. Acest Cuvânt care este predicat în această dimineață aici jos, pe Wall Street, la biserica creștină de jos,, scuzați-mă, la biserica prezbiteriană; oriunde este predicat Cuvântul, Acesta devine judecată. Oamenii sunt judecați prin Cuvântul lui Dumnezeu, și iată un lucru bun de știut: fie judecata noastră merge înainte, fie ne va urma.”

Tu nu vei scăpa de ea. Eu spun: „Doamne, lasă-mă să cad pe această Piatră astfel încât judecata mea să meargă înaintea mea și să nu vină după mine când Piatra va cădea peste mine.

Mesajul „Întrecerea”, este predicat de fratele Branham în anul 1962, iar în anul 1963 a predicat „Pecețile”. El a predicat acest mesaj după mesajul „Este acesta timpul, domnilor?”, acesta fiind mesajul său de Anul Nou. Astfel, în mesajul Întrecerea, el spune:

Fă-ne slujitori capabili, iartă-ne trecutul și binecuvântează viitorul nostru. Călăuzește-ne, o, Doamne Dumnezeule, cu mâna Ta puternică. Binecuvântează pe toți slujitorii de aici, binecuvântează pe credincioși și pe vizitatori, și fii cu noi, Doamne, pentru că suntem slujitorii Tăi și ne dăruim Ție în întregime pentru anul 1963, pentru ca puterea Duhului Tău să aibă mai multă superioritate în viața și în ființa noastră. Ajută-ne, Doamne, iartă-ne și ajută-ne! Te rugăm să ridici oameni puternici, ridică luptători puternici ai credinței. Doamne, anul acesta deschide acea Mană ascunsă, acea Piatră din munte…”

Anul 1963, a fost anul când a deschis Piatra din munte. Da, pentru că în visul lui Junior Jackson era un munte și în exteriorul muntelui a fost o interpretare a Cuvântului pe care a dat-o. Apoi, a luat ceva din aer, un obiect ascuțit cu care a deschis vârful acelui munte și în interior se afla o Stâncă albă, pe care Lumina nu a strălucit niciodată, Cuvântul nescris, descoperirea celor șapte Tunete care erau Pecețile.

Aici, fratele Branham a predicat ultimul său mesaj din anul 1962, și a spus:

 „…Doamne, deschide anul acesta acea Mană ascunsă...!” A răspuns Domnul la rugăciunea lui? Da.

„…acea Piatră din munte ca să putem vedea Programul lui Dumnezeu.”

De ce a fost dată descoperirea celor șapte Tunete? Ca să vedem Programul lui Dumnezeu, astfel încât să nu fim orbi, să nu înțelegem greșit și să vedem ce a încercat să facă Dumnezeu de-a lungul Programului Său; să vedem că El a avut în minte un Program înainte de întemeierea lumii, să vedem Piatra din munte, să prindem Programul lui Dumnezeu și să vedem că locul nostru se potrivește în Program, astfel încât să avem credință și să stăm în picioare în ziua judecății. Cum veți sta în picioare în ziua judecății? Știind că așa cum este El, sunt eu în această lume. Aceasta este dragostea desăvârșită.

În continuare, el spune:

„…Am putea vedea Programul lui Dumnezeu, Capul de pe Piramida vieții noastre. Pune Piatra din vârf, Hristos Isus, peste fiecare din noi și fie ca marile, sfintele și minunatele Sale binecuvântări, să fie peste noi toți. Fie ca Focul Duhului Sfânt să vină peste  noi, fie ca puterea învierii să se manifeste. Dumnezeule, cât Îți mulțumim în seara aceasta. Noi suntem ai Tăi și ne dăruim Ție pe deplin.”

Când fratele Branham vorbea la sfârșitul anului 1962 și la intrarea în anul 1963, el știa de ce merge în Vest, pentru că știa viziunea pe care a avut-o, știa ce arătau acele vise și chiar s-a referit la visul lui Junior Jackson, așa că a spus:

…arată-ne Mana ascunsă, Piatra din Stâncă, să putem vedea Programul lui Dumnezeu.” Dar în toate acestea, el nu spune: „Dă-ne înțelegerea, dă-ne adevărurile biblice,” ci el spune: „Pune Piatra din vârf pe viețile noastre!”  Lăsați ca acest Cuvânt să fie pentru fiecare individ Piatra de judecată, Piatra din vârf, desăvârșirea vieții noastre spirituale, care ne va uni cu Isus Hristos iar Viața Lui se va manifesta prin fiecare dintre noi. Fie ca Piatra din vârf, Isus Hristos să fie pusă deasupra fiecăruia din noi.

În mesajul  Singurul loc de închinare rânduit de Dumnezeu, profetul spune:

Luteranii sub justificare, picioarele, s-au ridicat în felul acela; Wesley sub sfințire, penticostalii sub brațe, lucrările și faptele și așa mai departe…trebuiau să fie calviniștii, sau trebuiau să fie arminienii; trebuiau să fie legaliștii; dar acum venim la Cap, la Piatra din vârf. „Har! Har!” Ce a strigat Piatra din vârf? „Har! Har!” A trecut de la moarte și crezuri, la un Cuvânt viu al Dumnezeului Celui Viu. Dumnezeu a prevăzut un singur Plan pentru epoca Lui, fiii Lui în Cuvântul epocii, însuflețiți de Duhul ca o scânteie care luminează din Ceva ca să-i facă vii, așezați acum, în timpul prezent, în locurile cerești, vii și subiectul fiecărei promisiuni din Cuvânt. Ce înseamnă aceasta? Fiind o parte din gena lui Dumnezeu, o parte a Cuvântului, voi împreună cu ceilalți oameni care fac parte din Cuvântul lui Dumnezeu, așezați împreună, manifestați întregul Trup al lui Hristos, pentru că printre voi nu există aluat.”

Adică vom ajunge la desăvârșire, fără păcat. El nu spune că nu veți face greșeli și că tu personal este posibil să  greșești, dar el spune că nu există aluat printre noi. El a scos afară toate învățăturile false denominaționale, tot aluatul care a dospit și despre care Isus le-a vorbit ucenicilor Săi: „Păziți-vă de aluatul fariseilor și al saducheilor.” Ei au crezut că le vorbea despre pâine, dar Isus vorbea despre un aluat spiritual care i-a corupt.

Cuvântul lui Dumnezeu a venit! Judecătorul a venit cu Cuvântul ca să scoată tot aluatul din noi și să nu ne mai îndoim. Cum să fim mântuiți? Cum să fim botezați? Ce este botezul cu Duhul Sfânt? Câți dumnezei sunt? La ce biserică să merg? Acest lucru a fost scos din noi, și noi suntem aici pentru a manifesta întregul Trup al lui Hristos. Acesta este încheierea. Isus Hristos a venit ca marea Piatră din vârf pentru a încheia viețile noastre. Alfa și Omega. Ungerea a căzut la Rusalii, apoi Duhul Sfânt a fost legat de râurile denominaționale, dar acum, în timpul serii, este dezlegat. Duhul Sfânt este înapoi, în Biserică, Piatra din vârf a venit, așa că Prezența lui Dumnezeu poate reveni din nou în Biserică, în măsură deplină. Aceasta este restaurarea Templului lui Dumnezeu; este Zorobabel care a pus Piatra de temelie și a adus Piatra de vârf cu Iosua, Marele Preot.

Câți puteți spune împreună cu mine: Dumnezeu a pus Piatra de vârf pe viața mea? Noi putem spune: „Laudă lui Dumnezeu, Biserica este încheiată.” Și care este încheierea Bisericii? Înfierea Bisericii ca Mireasă. Ea a ajuns la maturitate deplină, la înfiere, la căsătorie. Aceasta a fost pentru întreaga Biserică, dar ce zici de tine, ca individ? Tu ești o parte individuală a acestei lucrări, de aceea fiecare individual cade pe Piatra de temelie și este construit individual ca o piatră vie, o locuință a lui Dumnezeu; individual este cuprins în înfiere pentru a fi orice ar fi Hristos pe acest pământ în mine.

Nu este numai Biserica, ești tu. Am spus: Doamne, cad pe Piatra Ta, cad pe Cuvântul Tău, de aceea modelează-mă, fă-mă să mă potrivesc cu acest Cuvânt, astfel încât dimensiunile să iasă exact în viața mea. Fă-mă să cad pe această Piatră de temelie și să mă zdrobesc, Doamne, astfel încât să poți pune dimensiunile potrivite la locul lor, ca să fiu format pentru a mă potrivi în Planul Tău, nu în planul meu. Planul Tău m-a modelat Cuvânt cu Cuvânt. Curăță-mă, dăltuiește-mă așa cum modelezi o piatră și fă-mă să mă potrivesc cu Tine, viața mea cu Viața Ta, ca să ai un vas în care să poți avea întâietate, să ai o piatră vie prin care să poți trăi. 

Eu spun acum că orice s-a rugat fratele Branham pentru anul 1963, mă rog și eu pentru anul 2022. Piatra de încheiere pe viețile noastre; Piatra de vârf, Isus Hristos asupra tuturor, astfel încât să fim chiar Chipul lui Isus Hristos. Piatra de încercare să ne dovedească viața, să aducă dovada că am căzut pe Piatră, că am acceptat Cuvântul, credem Cuvântul și nu ne mai temem de Piatra de judecată, pentru că Piatra de judecată dovedește că cred acest Cuvânt. Fie ca Piatra ta de judecată să nu fie spre condamnare, ci să fie spre neprihănire. Eu spun: „Orice ar fi, cred din tot sufletul.” Nu este ceva la care lucrez, ci este Ceva ce vine din interior, este ceea ce cred.

Când fratele Branham a spus: „Întoarce-o spre dreapta,” poți să-I vezi Fața, îi vezi capul, ochii, nasul; poți să-I vezi barba, iar ceva din tine îți spune că nu vezi doar umbre în fotografia unui Nor, ci Îl vezi pe EL. Este ceva ce vine din interior și mărturisești că ai vrea ca Acesta să-ți încheie viața. Vreau să fiu identificat cu acest Mesaj, pentru că am încheiat cu ideile mele, am încheiat cu ideile omului, și am încheiat să mă întreb dacă Mesajul este corect sau nu. Am văzut suficient  ca să nu mai pun întrebări, ci să mă arunc jos, pe Piatra Cuvântului, și să spun: „Dumnezeule, scapă-mă de toate îndoielile, îndepărtează confuzia și toate lucrurile pe care le-am auzit înainte, pentru că sunt convins că acest Cuvânt este Adevărat. Am terminat cu întrebările și sunt gata să fiu zdrobit. Doamne, cad pe Piatra Ta ca să mă modelezi din nou, așa cum am fost când eram în gândul Tău, înainte de întemeierea lumii. Construiește-mă după Chipul Tău, acoperă-mă cu Viața Ta și trăiește prin mine. Am încheiat să trăiesc pentru mine, recunosc că acest Mesaj este adevărat și vreau ca Piatra de judecată să mă judece  pentru că ai pus în interiorul meu Ceva și îmi vei descoperi că aici este un fiu, o fiică a lui Dumnezeu. O, mare Dumnezeu al cerului, judecă pe fiul Tău, judecă pe fiica Ta. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, sfinților! Nu pot să-mi imaginez un popor mai privilegiat; nu pot să-mi imaginez cum am putea fi mai bine ca acum. Nu privesc la situațiile noastre pământești deoarece am putea avea suferințe care ne chinuiesc trupul; s-ar putea să avem de-a face cu țepușe în carnea noastră, să fim în circumstanțe dificile, dar nu despre aceasta vorbesc, ci vorbesc despre Piatra care a venit și a spus: „Casă a iadului, eliberează-i în Numele Domnului Isus Hristos!” Și a fost un mare cutremur care a zguduit întregul pământ sub slujba acestui înger, și în acel cutremur, toate gratiile s-au prăbușit, porțile s-au deschis și toți cei care au vrut, au fost eliberați.

Eu spun: „Mulțumesc lui Dumnezeu că acel Glas a dărâmat gratiile din fața mea și am ieșit din confuzie, așa cum s-a întâmplat cu fratele Borders.” El a spus: „Frate Branham, eu nu pot să înțeleg! Pur și simplu nu pot să înțeleg.”

Știți, și eu am fost acolo, și pur și simplu nu puteam să înțeleg; dar a fost un Glas care a zguduit totul, iar gratiile și zidurile s-au prăbușit. Era Piatra de vârf care a venit și a dovedit că acest Mesaj este Adevărul. Și dintr-o dată mi s-au deschis ochii și acum pot să-L înțeleg, pot să-L înțeleg, pot să-L înțeleg. Amin. Nu din punct de vedere intelectual, ci prin credință. Îl pot vedea! Dacă Îi vezi ochii, nasul, gura, barba; nu vorbesc de fotografie, ci vorbesc de prezența Lui, pentru că El este aici. Marele Preot este prezent acum și este unit cu Mireasa Sa. Îi vezi ochii; Îi vezi nasul; Îi vezi gura; Îi vezi barba neagră. Oh, ce binecuvântați suntem!

Când ne trezim în fiecare dimineață, ar trebui să-I mulțumim Domnului pentru că suntem în viață în acest timp al sfârșitului. Noi nu suntem aici pentru a ne urî viețile; nu suntem aici pentru a trăi constrânși, ci suntem aici ca să spunem: „Doamne, Te rog să realizezi ceva pentru Tine în această zi folosind acest vas. Sunt aici, Doamne, încheie viața mea și folosește-mă pentru slava Ta. Sunt aici pentru confruntarea finală; sunt aici pentru manifestarea finală; sunt aici pentru a arăta că există o Piatră de vârf, un Judecător care a venit să judece tot ce este în afara Cuvântului și să arate că este fals, iar tot ce este în Cuvânt, că este adevărat.

Acea Piatră de vârf a acestui Mesaj, deschiderea Peceților m-a judecat și sunt un fiu al lui Dumnezeu.

„Cum poți fi atât de sigur, frate Chad?” Cred că încrederea mea nu vine din abilitatea mea, nu vine din nimic natural, și nu este aroganță, nu este o încredere care vine din puterea mea de a face orice, ci această încredere vine din interior pentru că știu că acolo există Ceva care este mai mult decât eu, cel natural, este adevăratul „Eu”. Când aud acest Cuvânt, eu spun: „Este Adevărul! Știu că este Adevărul!” Pot avea o furtună în minte, dar aici jos, în inimă, este Ceva care spune că Acesta este Adevărul. Pot avea o confuzie mare în minte, dar aici jos, în inimă, este întotdeauna Ceva, iar când drumul devine anevoios și calea se îngustează, acel Ceva din inimă spune: „Nu este altceva decât Adevărul!

Când vezi lucruri cum ar fi un profet așezând o piatră de temelie…Era numai o bucată de piatră pusă sub o clădire care se va prăbuși într-o zi pentru că totul va fi aruncat în aer și nu va mai fi nimic; dar eu am văzut mai mult decât un om care pune o piatră de temelie, am văzut umbra a ceea ce se întâmpla în spiritual și pot spune: „Îți mulțumesc, Doamne, pentru că mi-ai dat ochi să văd.”

Haideți să ne plecăm capetele și să ne rugăm. Vă încurajez  acum ca, dacă nu ați avut încă ocazia, în această dimineață să vă aruncați pe această Piatră pe care nu o are nimeni. Nu trebuie să fie un spectacol public pentru că noi nu căutăm așa ceva, Doamne, Tu ne cunoști inimile. Nu contează cât am trăit într-o biserică la Mesaj; există oameni care au fost crescuți la Mesaj  și putem fi învățați să-L acceptăm, dar nu despre aceasta este vorba; nu este vorba despre cunoștință și nici despre tradiție. Dacă ești aici și ai văzut și ai auzit totul dar în tine este ceva care îți spune că trebuie să cazi pe această Piatră, te invit să te rogi Domnului și să-I spui: „Doamne, vin acum și mă arunc pe Stânca Cuvântului Tău. Dumnezeule, sunt format greșit, sunt deformat și îmi lipsește totul, dar dacă mă arunc pe această Piatră și sunt zdrobit, Tu poți lua acele bucățele zdrobite și să le pui la loc în felul corect!”

Vă spun, prieteni, că Dumnezeu a avut un Plan, o imagine cu tine în mintea Sa înainte de întemeierea lumii, și tot ce așteaptă El, este ca tu să te arunci pe această Piatră și să renunți la ideile tale, la dorințele tale și să te predai complet  Cuvântului. Aruncă-te pe această Piatră de temelie și El va lua bucățile din tine și le va pune la loc în felul cum le-a văzut înainte de întemeierea lumii. El este Maestrul Meșter, El este Singurul care te poate chema, chiar dacă ești tânăr sau bătrân; bărbat sau femeie; căsătorit sau necăsătorit și indiferent de timpul vieții în care te afli. Dacă te temi de Piatra de judecată, de Piatra de vârf, te chem să te arunci, să cazi pe Piatra unghiulară, pe Piatra Isus Hristos, Temelia și mântuirea noastră, și prin harul Său, Sângele Lui te va curăța, pentru că în acest ceas, El formează o Mireasă prin acest Mesaj. Te chem să cazi pe această Piatră și să-L rogi să te pună din nou împreună și să te modeleze într-un vas pe care să-l poată acoperi cu Viața Lui, pentru că va trăi prin tine  și va face prin tine ceea ce vrea să facă în această lume.

Tată ceresc, Te rog să mergi chiar acum la acele inimi; du-Te printre rânduri, pe rânduri și printre culoare și fă o lucrare pe care nici o ființă umană nu o poate face pentru că  nimeni nu poate trezi o inimă, decât numai Tu. Mâna omului nu poate ajunge destul de adânc pentru a trezi un suflet, dar Tu o poți face, Doamne, și Te rog să o faci! Fă-o în locul acesta și fă-o cu cei care sunt singuri și Te ascultă. Întindeți mâna și îndepărtează întunericul, Doamne, și fă să strălucească Lumina Cuvântului Tău în adâncul tuturor sufletelor și adu la viață sămânța pe care ai semănat-o înainte de întemeierea lumii. Te rog, pune Tu în inima cuiva dorința de a se arunca pe această Piatră ca să fie zdrobit și astfel să nu mai fie ceea ce a fost, ci să se supună sub mâna Ta și să fie orice vrei Tu să fie de acum încolo. Te rog să faci din ei trofee ale Harului Tău, mădulare ale Miresei tale, parte a mărețului Tău Templu din această zi, Templu în care Tu să trăiești și să locuiești, și să faci ca prin viețile lor, să strălucească lumina Evangheliei. Dă-ne aceasta fiecăruia dintre noi pentru că vrem să Te manifești mai mult decât ai făcut-o vreodată și pentru că ai întâietate printre noi mai mare decât ai avut-o vreodată. Ne predăm, ne predăm, ne predăm până când dispare orice dorință a noastră, până când dispar ideile noastre, gândurile noastre iar Tu să Te manifești prin noi.

Condu-ne, Stăpâne, prin Sfântul Tău Duh și ajută-ne să fim sensibili la mișcarea Duhului Tău ca să ne conducă pas cu pas, ca să-Ți mărim întotdeauna Numele. Te glorificăm pentru că a venit Piatra de încheiere și Piatra judecății este aici. O, Doamne, lasă-ne să ne odihnim încrederea în Tine. Binecuvântează-ne pe fiecare, condu-ne prin viață, folosește-ne în felul Tău unic și special, pentru slava Ta, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Amin.