PECETEA LUI DUMNEZEU

…o
trezire de modă veche cum obişnuiam să avem cu mulţi ani în urmă. Noi Îi suntem
recunoscători pentru aceasta.

Eu
apreciez şi aceste cântări: „Am mers ultima milă, restul la capătul zilei.”
Probabil că atunci când cântau aceste cântări, ei priveau afară şi soarele era
la asfinţit, iar păsările cântau încet şi blând, ca şi cum totul s-a terminat
şi erau gata să meargă la culcare, pentru ca mâine să se trezească la o nouă
zi.

Aşa
este şi cu viaţa. Zilele de muncă trec şi noi ne întindem pe pat. Îmi place să
vorbesc cu El, doar să vorbesc cu El, să-mi adun haina în jurul meu şi să intru
în această odaie, pentru că, aşa cum spunea apostolul Pavel: „L-am cunoscut în puterea învierii…” Nu prin cuvinte sau prin fapte,
ci în puterea învierii Lui, aceasta fiind una din marile noastre nădejdi. De
fapt, singura nădejde pe care o avem este marea înviere a Domnului nostru Isus
şi învierea noastră preliminară, de la moarte la viaţă, împreună cu El.

Toată
creaţiunea aşteaptă ziua când El va veni a doua oară, căci Dumnezeu Îl va
trimite la vremea potrivită, iar atunci aceste trupuri muritoare, în care gemem
acum, vor fi schimbate şi îmbrăcate în nemurire. Da, noi vom fi schimbaţi şi
făcuţi asemenea trupului Său proslăvit, pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

„Atunci,
păcatul şi necazul,

Moartea
acestei lumi întunecate va înceta.

În
această glorioasă Împărăţie,

Timp
de o mie de ani cu Isus…”

Păsările
aşteaptă aceasta, pomii aşteaptă aceasta, întreaga creaţiune aşteaptă şi geme
după acel timp.

Fetiţa
mea mai mică m-a întrebat:

„Tati,
cum arăta pământul când Dumnezeu a terminat cu el?”

„O,
scumpa mea, era frumos, iar într-o zi va fi la fel de frumos ca atunci. Aceasta
se va întâmpla când blestemul va fi ridicat. Atunci va fi la fel ca la început:
un mare paradis al lui Dumnezeu.

Astăzi
este a treia zi a trezirii şi n-am avut încă nici o adunare de vindecare. Este
doar o trezire de relaxare, în care ne exprimăm simţămintele şi învăţăm
Evanghelia în stilul de modă veche.

Unele
din învăţăturile pe care le-am învăţat aici cu mulţi ani în urmă, nu s-au
schimbat deloc. Aşa este. Nu a fost nevoie de nicio reînnoire sau lustruire
pentru că este aceeaşi Evanghelie.

Când
eşti în serviciu în diferite denominaţiuni, fiind un interdenominaţional,
trebuie să te abţii în ce priveşte învăţătura: tot ce vorbeşti acolo
rezumându-se la vindecarea divină şi desigur, la acceptarea Domnului Isus. Dar
când eşti acasă, în biserica de aici, îţi desfaci gulerul şi predici simplu,
ceea ce crezi că este bine. Asta-i tot.

De
multe ori, am avut printre noi şi oameni care nu au fost de acord, deoarece nu
te poţi aştepta ca toţi să fie de acord cu învăţăturile bisericii noastre şi cu
lucrurile pe care le avem. Adevărul este că toţi privesc lucrurile din diferite
părţi.

Deoarece
a trebuit să contramandez călătoria în Canada, din pricina furtunii de zăpadă,
am primit privilegiul să vin pentru câteva seri aici, la Tabernacol, aşa cum am
promis. Am anunţat însă, că nu va fi nici un serviciu de vindecare, ci ne vom
rezuma doar la propovăduirea Evangheliei.

 M-am gândit să rezerv câteva seri şi pentru
Prezentarea celor şapte Epoci ale Bisericii, deoarece cred sincer că trăim în
ultima epocă, în timpul din urmă, chiar înainte de venirea Domnului Isus.

Întotdeauna,
oriunde am vorbit, am încercat să mă cântăresc, deoarece după cum ştiţi, bunul
Domn al cerului mi-a dat o slujbă mică pe partea supranaturală. Oamenii se
bazează pe cuvintele mele, de aceea trebuie să fiu foarte atent ce afirmaţii
fac, fiindcă dacă Duhul Sfânt a dat această putere a vedeniilor şi a
descoperirii tainelor inimii, ei cred că am o viziune clară cu privire la ceea
ce spun, pentru că altfel Dumnezeu nu ar binecuvânta o greşeală şi nu ar
permite să fie dusă mai departe. Înţelegeţi? Înseamnă că trebuie să fiu  foarte atent şi să cântăresc totul în Lumina
Cuvântului. Iar dacă fac o greşeală, Îl rog pe Dumnezeu să mă ierte pentru că
nu am vrut.

În
special la subiectele adânci ca cel de acum şi de seara trecută, „Semnul
fiarei”,  am simţit că mulţi nu au fost
de acord cu ceea ce am învăţat. Dumnezeu ştie că eu nu vreau să îndrept aceasta
spre vreo biserică, denominaţiune sau persoană. Deloc. Dar vorbesc în Lumina în
care văd eu lucrurile.

Pe
mine nu mă interesează ce nume religios poartă cineva; dacă este metodist,
baptist, catolic sau orice altceva. Cât timp au respect pentru Domnul meu este
în ordine.

Fiecare
biserică învaţă şi crede că teologia ei este bazată pe un proiect. Ei bine,
când vezi toate aceste lucruri, constaţi că nu-i chiar cum era Proiectul. În ce
mă priveşte, cred că în biserica mea am dreptul să spun lucrurile aşa cum cred
că sunt corecte.

Cu
câtva timp în urmă, am avut o trezire la Biserica baptistă din Milltown.
Fratele Wright şi voi toţi, vă amintiţi desigur de Marion Lee. El era foarte
supărat pentru ceea ce învăţasem despre botezul în apă, dar când s-a dus acasă
a avut un vis în care Domnul i-a arătat că construia o casă şi urma să pună un
geamlâc (perete
format din geamuri fixate pe un schelet metalic sau de lemn). Dar în loc să
facă aceasta, fratele a pus un pridvor, spunând că este bine şi aşa. Când a
venit însă proprietarul, acesta i-a spus: „Dă jos tot până la fundaţie şi
începe din nou!”

Deci
el fusese învăţat diferit de ceea ce spune Biblia. Atunci s-a gândit: „Aş putea
să dărâm şi fundaţia şi să construiesc totul din nou!”

În
seara aceea, m-am dus acasă la el şi am stat de vorbă toată noaptea.

A
trebuit reaşezat totul. Acesta-i adevărul. Eu nu sunt un învăţător, dar îmi
place să explic şi altora aceste lucruri şi să avem părtăşie în jurul
Cuvântului, în timp ce Duhul Sfânt Îl face viu în inimile noastre. În felul
acesta, îi dăm un timp de odihnă şi păstorului nostru drag, fratelui Neville.

Pentru
străinii dintre noi, acesta este fratele Neville, un bărbat al lui Dumnezeu, un
slujitor adevărat al Domnului Isus Hristos. Nu spun aceasta pentru că este
prezent, ci pentru că aşa gândesc. El este aşa de când îl cunosc. În trecut a
fost un metodist strict, iar eu eram un baptist strict, dar amândoi am fost
fraţi şi ne-am transformat în nişte „holly-rollers,” nu-i aşa, frate? (Fratele
Neville spune: „Amin! Aleluia!”). Noi stăm pe un teren comun şi ne simţim
foarte bine să avem părtăşie unul cu altul, în timp ce sângele lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu ne curăţă de toată necurăţia. Deci, petrecem un timp
minunat şi cu siguranţă îi apreciem şi pe străinii din mijlocul nostru.

Nu
ştiu cum ne va călăuzi Domnul, dar dacă va fi cu voia Lui, s-ar putea ca într-o
seară, înainte de încheiere, să avem şi un serviciu de vindecare.

De
aici va trebui să mă întorc în Canada ca să continuăm trezirile. După cum ştim
cu toţii, avem o sarcină destul de grea. Sunt gata şi aranjamentele pentru
călătoria peste ocean, aşa că în septembrie vom pleca în Africa de Sud, iar de
acolo vom merge în India, Palestina, Cisiordania, Luxembrug şi apoi la
Frankfurt, Germania. Ne vom întoarce acasă când ne va călăuzi Domnul. Am
pregătit un itinerar şi pentru Noua Zeelandă şi Australia şi apoi Japonia şi
alte ţări răsăritene.

O
mulţime de biserici de aici încearcă să ia membrii unele de la altele, în timp
ce acolo sunt mii de oameni care nici n-au auzit vreodată de Isus. În ce mă
priveşte, consider că este de datoria mea să duc Mesajul la acei oameni.
Daţi-mi voie să repet din nou ce am mai spus, pentru că ştiu că printre noi
sunt prezenţi metodişti, baptişti, catolici, prezbiterieni, penticostali,
sfinţi pelerini, nazarineni, etc: Cred că în cer va fi un grup la fel ca al
nostru, cu oameni ieşiţi din toate confesiunile.

Revenind
la mesajul „Semnul fiarei”, cu privire la care este atâta confuzie, aţi înţeles
aseară? Spuneţi „Amin”. (Adunarea spune: „Amin!”).

În
seara aceasta vom vorbi despre Semnul sau Pecetea lui Dumnezeu.

Eu
nu voi  încerca să predic din două
Biblii, pentru că una este de-ajuns, dar una dintre ele are la subsol nişte
însemnări de referinţă.

Aseară,
în „Semnul fiarei”  am văzut cine este
cel mai mare ucigaş din lume, iar astăzi în „Pecetea lui Dumnezeu”, vom vedea
care este cea mai mare binecuvântare din lume.

Mâine
seară veţi avea ocazia să „trageţi” în mine cu întrebări şi lucruri pe care nu
le înţelegeţi din ceea ce v-am predicat.

Aţi
fost adevăraţi gentlemeni, pentru că aţi stat liniştiţi în timpul serviciului.
Să-mi scrieţi întrebările voastre, pentru că mâine seară voi încerca să vin mai
devreme ca să am timp să le citesc, apoi voi încerca să răspund la ele.

Duminică
dimineaţa vom avea şcoala duminicală obişnuită, iar seara cred că va fi botez,
pentru că sunt câţiva oameni care aşteaptă să fie botezaţi. Seara vom avea un
mesaj Evanghelic sau un serviciu de vindecare. Vom vedea cum ne va călăuzi
Domnul.

Înainte
de a ne apropia de Cuvânt, ştiu că în cer, pe pământ sau sub pământ, nu a fost
găsit nici un om vrednic să ia Cartea, s-o deschidă sau să-i rupă peceţile.
Nici un om! Ioan a văzut aceasta în Apocalipsa şi a plâns cu amar. Dar iată că
Mielul care a fost junghiat înainte de întemeierea lumii, a fost găsit vrednic
să ia Cartea din mâna dreaptă a Celui ce şedea pe tron şi să-i rupă peceţile.
Desigur, acel Miel era Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Odată,
El a trăit aici pe pământ în chipul unui Om. Da, Dumnezeu a trăit în Fiul Său,
Hristos Isus, ca OM şi Dumnezeu. Apoi S-a întors în slavă, zicând: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar
voi Mă veţi vedea; pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul
lumii.” (Ioan 14.19;
Matei 28.20).

Isus
a mai spus: „Eu am venit de la Dumnezeu şi Mă întorc la Dumnezeu.” El a venit
din veşnicie, a intrat în trup şi a ieşti din trup înapoi în veşnicie. „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar
lumea nu L-a cunoscut.

Dar tuturor celor
ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă
copii ai lui Dumnezeu.”
(Ioan 1.10+12). Isus Hristos este şi acum cu noi: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar
voi Mă veţi vedea…” (Ioan
14.19). Înseamnă că vor fi unii care Îl vor vedea şi alţii care nu Îl vor
vedea. „Pentru că Eu (pronume personal) voi fi cu voi, până la sfârşitul lumii.” (Matei 28.20). Deci credincioşii
Îl vor vedea până la sfârşitul lumii.

În
Evrei 13.8 scrie că „Isus Hristos este
Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Priviţi-L în puterea Lui: acelaşi Isus, aceeaşi dragoste,
aceleaşi minuni, aceleaşi semne. Acum, El este în trupul proslăvit, în trupul
celor înviaţi din păcat la Viaţă. Da, El trăieşte în ei.

Dumnezeul
cel Atotputernic a venit din marea Sa slavă, din Stâlpul de Foc care nu putea
fi atins de nici un om, în chipul unui Om, într-un trup de carne în care putea
fi atins. El a fost născut din fecioară şi Şi-a dat viaţa pentru curăţirea
omului păcătos. Ce dragoste are acest Dumnezeu pentru om, încât a venit jos şi
a pregătit un loc curat în care să poată trăi printre oameni. Este minunat.
Acesta este Tatăl nostru.

Înainte
de a răsfoi paginile acestei Cărţi, haideţi să vorbim cu El, cu Autorul ei.

Bunul
nostru Tată ceresc, în seara aceasta venim la Tine, pe baza făgăduinţei pe care
ne-ai dat-o când ai zis: „Dacă veţi
cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14.14).

Tată,
noi nu suntem vrednici, nu avem ce să-Ţi oferim, dar venim la Tine în Numele
Domnului Isus, pentru că ne-ai făgăduit că dacă venim în acest Nume, ne vei
asculta.

Te
rugăm că ne călăuzeşti în unul din cele mai importante subiecte ale zilei:
„Pecetea lui Dumnezeu”, pentru că ştiu că dacă voi călăuzit greşit acest grup
de aici, în ziua judecăţii va trebui să dau socoteală pentru aceasta. Fie ca
cuvintele care vor fi spuse să nu se întoarcă goale, ci însoţite de ceea ce
trebuie pentru scopul pentru care au fost scrise în această Carte.

Vino,
Sfântule Duh, ia Cuvântul lui Dumnezeu din Biblie şi vorbeşte-L prin buze
muritoare, unor urechi muritoare şi taie-i împrejur pe vorbitor şi pe ascultători,
ca să obţinem ceva în urma adunării noastre împreună.

Noi
suntem în casa lui Dumnezeu de corecţie şi stăm aici pentru a fi corectaţi. Fie
ca Duhul Sfânt să mă corecteze şi să-mi închidă gura pentru tot ce este rău,
aşa cum a închis gura leilor când a fost aruncat Daniel la ei.

Doamne,
Tu cunoşti inima mea, de aceea Te rog să mă avertizezi imediat dacă gura mea va
rosti un singur cuvânt care este contrar Adevărului. Ajută-mă să stau ca un vas
gol, astfel ca Duhul să vorbească Cuvântul lui Dumnezeu, fiindcă inimile
noastre tânjesc după El. Îngăduie ca Cel care a scris Biblia, să vină să o
tălmăcească robilor Săi smeriţi din locul acesta, fiindcă Te rugăm aceasta în
Numele lui Isus. Amin.


nu uitaţi că mâine seară vrem să avem întrebările voastre. Să le scrieţi citeţ
şi să le lăsaţi pe amvon cât de devreme este posibil.

Zilele
acestea am avut un subiect mare. Astfel, cu două seri în urmă, am văzut
biserica şi epocile ei şi L-am privit pe Isus stând în mijlocul celor şapte
sfeşnice de aur. El arăta ca iaspisul şi sardiu, Începutul şi Sfârşitul, Ruben
şi Beniamin. Deasupra celor şapte sfeşnice era curcubeul legământului, iar
glasul Lui era ca „vuietul unor ape
mari” – Hristos şi
Biserica vorbind împreună. El „era
încins la piept cu un brâu de aur,” Evanghelia care ţine biserica în neprihănirea lui Hristos,
stând pe o temelie de aramă: judecata divină, pentru că Dumnezeu a revărsat
judecata Sa divină asupra lui Hristos şi El, Cel nepătat de păcat, a suferit în
locul nostru.

Noi
am putut vedea începutul Bisericii: epoca bisericii din Efes, apoi am privit
epoca a doua a bisericii, epoca a treia, a patra epocă cu cei o mie cinci sute
de ani de întuneric, apoi am văzut epoca luterană, pe cea din Filadelfia şi în
fine, epoca laodiceană, care este şi ultima. Am văzut cât de perfect era
simbolizat totul în Vechiul Testament, începând cu Solomon, apoi zilele lui
Ahab cu epoca întunecoasă, etc.

Noi
am văzut cum Ahab, credinciosul de graniţă, era când sus când jos, când
înăuntru când afară, exact ca mulţimea de membri căldicei de astăzi. Astăzi
sunt în biserică, iar mâine te aştepţi să-i vezi oriunde, făcând compromisuri
şi umblând ca lumea, deşi se numesc creştini.

Fiind
în acea stare decăzută, Ahab s-a îndrăgostit de o femeie frumoasă, şi deşi era
rea şi păgână, a luat-o de nevastă şi astfel a adus idolatria în Israel, domnia
lui fiind una din cele mai întunecate din toată istoria lui Israel. Astfel, în
final, ei au ajuns nişte căldicei, aşa încât Dumnezeu i-a vărsat din gura Lui
şi a acceptat neamurile.

În
continuare am văzut cum după perioada de început a bisericii dintre neamuri,
după epoca efesenilor, în epoca a doua, biserica a început să se răcească, a
devenit căldicică şi a intrat în epoca întunecoasă. Şi aşa cum Ahab a luat în
căsătorie o nevastă idolatră şi a adus idolatria în Israel, tot aşa s-a
căsătorit protestantismul cu Roma, cu catolicismul şi a adus idolatria în
biserică.

Noi
ştim cum a ieşit Martin Luther, apoi John Wesley şi penticostalii, iar în final
El Îşi scoate poporul afară, îi varsă din gura Sa pe cei idolatri şi Se
întoarce din nou la evrei. Cât de perfect.

Eu
sunt un cercetător al tipurilor şi ştiu un lucru: dacă îmi văd umbra şi mă
apropii de ea, îmi pot face o părere despre cum arăt. Astfel, după umbră îmi
pot da seama dacă este vorba de un animal cu patru picioare, de o pasăre sau ce
îmi arată umbra.

Vechiul
Testament a fost o umbră a Noului Testament. Aseară, ne-am oprit la Apocalipsa
12 şi am văzut femeia cu luna sub picioare învăluită în soare – un tip, iar în
Evrei 11 ni se spune că toate acestea sunt tipuri şi umbre.

Dacă
nu greşesc, cred că în Evrei 12.1 scrie că „şi noi, dar, fiind înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm
la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne, şi să
alergăm cu stăruinţă în alergarea care ne stă înainte.”

Tot
aseară am văzut cum a început prima biserică. Ea a fost inaugurată în ziua de
Rusalii, când Duhul Sfânt a fost turnat peste credincioşi; am văzut reacţia
lor, precum şi semnele şi minunile care i-au urmat.

Apoi,
cam pe la trei sute de ani de la acel eveniment, printre ei s-a strecurat o
erezie numită „învăţătura Nicolaiţilor,” care mai târziu a primit putere şi a
pornit prigoana în epoca întunecoasă. Au urmat epocile reformei şi am văzut cum
această învăţătură a ieşit pe partea cealaltă şi a clocit chiar în bisericile
protestante care au ieşit afară.

Şi
acum, la sfârşitul acestei epoci, toţi căldiceii de aici s-au răcit. Între
nemuri s-a întâmplat exact ce s-a întâmplat între evrei: s-au răcit. În timp ce
mergea încoace, umbra se micşora.

În
zilele lui Luther şi ale lui Wesley au avut loc treziri mari, dar în epoca
următoare s-au răcit, aşa încât astăzi au doar o grămadă de crezuri şi forme.
Aceasta s-a întâmplat tot timpul, aşa cum am fost învăţaţi.

Acum
ascultaţi! Eu nu îi condamn pe catolici şi nici pe protestanţi, deoarece prin
ei a venit sămânţa lui Dumnezeu prin alegere. Cei hotărâţi la Viaţă, vor vedea
aceasta şi vor păşi în Lumină, dar cei care nu văd, vor umbla în întuneric.
Aceasta depinde de Dumnezeu. El o face. Dumnezeu i-a promis lui Avraam că îl va
mântui pe el şi sămânţa lui. Astfel, dacă eşti sămânţa lui Avraam, ai Viaţa
veşnică şi eşti moştenitor prin făgăduinţă. Totul este prin harul şi alegerea
lui Dumnezeu.

Aceasta
este prima adunare de învăţătură pe care am avut-o de opt ani încoace. Poate în
unele locuri am fost mai dur, dar sunt gata să răspund la orice întrebare
vreţi. Să le puneţi pe amvon şi voi fi bucuros să răspund la ele, pentru că
orice ştiu, nu am învăţat de la vreun om, nici în vreun seminar, ci m-am rugat
până mi-a fost descoperit şi apoi am comparat totul cu Cuvântul lui Dumnezeu.

În
Vechiul Testament, ei aveau trei modalităţi de a verifica o descoperire: prin
Lege, prin proroc şi prin Urim şi Tumim. Dacă lucrul respectiv venea de la Domnul,
Lumina strălucea pe pietrele de pe pieptarul lui Aaron. Dar dacă prorocul
prorocea şi Lumina nu strălucea peste Urim şi Tumim, totul era greşit. Acolo
era răspunsul direct al lui Dumnezeu. Dacă cineva avea un vis, dar Lumina nu
strălucea peste Urim şi Tumim, era greşit.

Acum
s-a terminat cu vechiul Urim şi Tumim, ca să zic aşa, dar şi noi avem un Urim
şi Tumim al lui Dumnezeu: Biblia. Dacă un proroc, un văzător sau un învăţător,
nu îşi bazează învăţătura exact pe „Aşa vorbeşte Domnul” al Bibliei, eu nu îl
cred. Totul trebuie să se potrivească întocmai de la Geneza la Apocalipsa. Nu
doar un loc, ci trebuie să vină prin Biblie şi să se lege perfect. Da,
domnilor. Trebuie să se îmbine cu restul Bibliei şi să se ţină împreună, pentru
că altfel ai putea lua un lucru, să spui că acela este purgatoriu şi să predici
catolicismul, ceea ce este total greşit. Totul trebuie să se îmbine perfect de
la Geneza la Apocalipsa, ca să facă filmul clar. Aşa este.

Cel
care developează acest film pentru voi este Duhul Sfânt, dacă Îl lăsaţi. El vă
va conduce în Lumină, aşa cum spune Biblia.

Mergând
mai departe, am văzut că Biblia anunţă că va fi un timp când oamenii vor primi
un semn, semnul fiarei. De câte ori se zvoneşte ceva prin ţară, oamenii spun:
„Acesta este semnul fiarei.”

Îmi
amintesc că tocmai fusesem ordinat ca predicator în biserica baptistă când am
auzit de N.R.A. Toţi spuneau că acesta este semnul fiarei, dar nu este
adevărat. Aceasta este o minciună, deoarece Biblia ne spune cum este semnul
fiarei. Semnul fiarei nu este o ţară atee. De exemplu, comunismul nu este
Rusia, ci este un duh. Nu trebuie să ne îngrijorăm pentru Rusia, deoarece
propria noastră putreziciune ne ucide. Totul este mâncat de viermi. Nu pasărea
care ciuguleşte din măr, ci viermele care este în el îl atacă.

Aceasta
este ceea ce ne putrezeşte: cei care se numesc creştini dar se poartă ca lumea
şi iau parte la lucrurile lumii. Lumea este sătulă de aşa ceva, şi nu numai
lumea, ci şi o mulţime de creştini.

Eu
am spus de multe ori: „Dumnezeule, adu ziua când bărbaţii vor fi aşa cum
trebuie să fie. Dacă am fost împotriva Lui, să spun că am fost împotriva Lui.”
Dar eu nu sunt împotriva Lui, ci Îl iubesc, Îl cred şi sunt pentru El. Şi viaţa
mea este în mâinile Lui şi face ce vrea cu ea, fiindcă cred că creştinismul
este adevărul. Aşa este. Eu cred că este adevărul.

Călătorind
prin lume şi privind diferitele ismuri, am văzut că toţi fondatorii lor sunt
morţi în mormintele lor. Prin aceasta, creştinismul este la o mare distanţă de
ceilalţi, pentru că puterea lui Isus Hristos cel înviat trăieşte în om. El nu
este mort, ci a înviat şi împlineşte ce a spus: „Eu voi fi cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii,” şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” Totuşi, când se întâmplă aceasta,
lumea spune: „Fanatism!”

Aţi
văzut unde am ajuns aseară cu ajutorul lui Dumnezeu.

Cuvântul
„fiară” desemnează „o putere.” Aseară am trecut prin toate simbolurile şi am
dovedit că „fiara” este o putere. Dar ea nu s-a ridicat din Rusia, ci din Roma.
Aşa este.

Şi
nu este vorba de un grup de oameni, nici de o organizaţie politică, ci este o
imitaţie religioasă. Este o biserică ce stă pe şapte munţi şi este condusă de
un om care are putere de control asupra lumii. Corect. Ea este simbolizată cât
se poate de clar printr-o femeie. Aceasta nu este interpretarea mea, pentru că
eu nu am făcut decât să citesc din Biblie. Şi ea spune că nu există alt loc în
lume, nici un alt oraş care să conducă lumea. Astfel, în fiecare naţiune din
lume există o fărâmă de romanism, ca cele zece degete din vedenia lui Daniel.
Noi am înţeles cu toţii că este vorba de cetatea Vatican.

Aseară
am avut printre noi cel puţin o duzină de catolici sinceri. Ei au stat
liniştiţi şi au ascultat, pentru că sunt sinceri şi însetaţi după Adevăr.

Desigur,
tu nu te poţi contrazice cu un preot, pentru că în viziunea lui, dacă biserica
spune ceva diferit faţă de ceea ce scrie Biblia, biserica are dreptate. Pentru
mine însă, Biblia are dreptate şi biserica este greşită. Astfel, ei cred
biserica, dar noi credem Biblia.

Biblia
foloseşte un cuvânt vulgar pentru a descrie această biserică, şi spune că este
o femeie curvă şi mama curvelor.

În
continuare, noi am văzut că Biserica catolică a fost prima „biserică mamă”.
Este exact cum a fost spus. Ea a fost prima biserică organizată, iar mai târziu
a devenit mama curvelor, pentru că a născut alte biserici (nu puteau fi băieţi,
ci trebuiau să fie fete).

Deci
biserica protestantă este un produs al bisericii catolice.  Cercetând Scripturile şi cărţile de istorie,
noi am văzut că biserica protestantă este un produs, de aceea protestantul nu
poate spune nimic despre catolic, pentru că amândoi sunt „curve.” Este spus
direct şi clar şi este „Aşa vorbeşte Domnul!” Aşa este.

SUA
va spune: „Haideţi să facem un chip al fiarei!” Fiara este o putere şi puterea
ei este organizaţia. Aceasta nu este o teorie a cuiva, ci este Cuvântul lui
Dumnezeu. Aşa cum ştim, biserica catolică s-a organizat, şi-a făcut un ritual,
a învăţat un crez universal şi i-a silit pe oameni să i se supună prin
pedeapsă.

Mai
târziu s-a ridicat Martin Luther şi Duhul lui Dumnezeu l-a călăuzit afară din
ea, dar în loc să rămână liberi, ei s-au organizat după asemănarea chipului
fiarei, o putere politică asemenea ei. În loc să-i lase pe oameni să umble în
lumina dată de Dumnezeu, ei i-au organizat sub o doctrină şi i-au obligat să
stea sub acea doctrină.

Apoi
Dumnezeu a intrat în biserica metodistă. Metodiştii au avut o trezire care a
cutremurat lumea, Duhul Sfânt era cu ei şi învăţau sfinţirea. Dar următorul
lucru pe care l-au făcut, a fost să se organizeze. Astfel, au făcut un chip al
fiarei, o putere politică organizată, legându-i pe oamenii lui Dumnezeu de un
crez, în loc să-i lase liberi să se închine şi să umble din Lumină în Lumină.
I-a aruncat afară de pe cărare şi i-a împins înapoi.

Prima
a fost Lumina bisericii din Sardes, dar ce s-a întâmplat cu biserica din
Filadelfia? Ea a primit o altă Lumină, dar în clipa când s-au organizat,
Dumnezeu a plecat din mijlocul lor. Dumnezeu l-a trimis pentru ei pe John
Wesley, dar luteranii nu au putut să-l urmeze pentru că n-au crezut; ei erau
deja organizaţi.

Curând
după aceea, şi metodiştii au devenit atât de organizaţi încât a venit timpul
pentru următoarea epocă a bisericii. Astfel, Dumnezeu a ridicat gruparea de la
„cincizecime” şi a trimis peste ea botezul Duhului Sfânt.

Ce
au spus metodiştii când i-au văzut? „O, noi nu putem merge cu aceştia! Noi nu
credem aşa ceva! Nu, nu!” De ce? Pentru că aceea era o altă Lumină, iar ei
rămăseseră în urmă.

Noi
ne îndreptăm spre asfinţitul soarelui. Vă mai amintiţi ce a spus prorocul
Zaharia cu privire la acest timp? „… nu
va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.” (Zaharia 14.7).

De
aceea trebuie să arate El ca piatra de iaspis şi de sardiu; Alfa şi Omega,
Începutul şi Sfârşitul; Cel ce era, Cel ce este, Cel ce vine, Rădăcina şi
Odrasla lui David, Steaua dimineţii…………………………………………………………………………………….


Nădăjduiesc că aţi înţeles.

Noi
am înţeles că semnul fiarei este un semn al lepădării, pe care membrii
bisericii îl ţin în bisericile lor, în loc să umble în Lumină. Ei au respins
lumina, de aceea nu le-a mai rămas nimic altceva decât întunericul. Aşa este şi
pentru catolic şi pentru protestant.

Am
văzut că este o „fiară” şi o „curvă” care are fiice.  Când au ieşit afară, aceste fiice erau
fecioare care umblau în Lumina zilei, dar în clipa când s-au organizat, i-au
adus pe oamenii din ele în întuneric, făcându-i la fel cum era Roma la început.
Biblia vorbeşte despre fiară, despre chipul fiarei, despre numărul ei care este
un număr de om, etc.

Noi
am trecut prin aceste lucruri aseară, iar Biblia spune clar (nu este părerea
mea) că „cele zece coarne”, care sunt zece împăraţi, „vor împărăţi cu fiara timp de un ceas”… …„Sunt şi şapte împăraţi…” Succesiunea papală: un papă după altul, care vor
merge la pierzare.

Deci
femeia aceea a avut fiice. La început ele au fost fecioare curate, pentru că au
umblat în Lumina pe care au primit-o, dar după aceea au început să se poarte ca
nişte curve şi au ajuns să facă exact ce a făcut mămica lor. Exact aşa.

Daţi-mi
voie să vă spun ceva, femeilor. Fiţi atente! Poate nu aveţi prea multă
încredere în mine când spun aceste lucruri, dar să ştiţi că nu le spun ca să vă
rănesc, ci pentru că vreau să vă ajut.

Când
văd bisericile de astăzi care le permit femeilor să se poarte cum se poartă şi
apoi spun că sunt creştine… Eu nu vă blamez pe voi, femeilor, dar o mulţime din
aceşti învăţători de seminar, învăţători din cimitir sau cum vreţi să-i numiţi,
vă lasă să umblaţi în felul acesta, iar la sfârşit veţi suferi o mare
deziluzie. Biblia spune că ei sunt „conducători
orbi care conduc orbi…” Acesta-i
adevărul.

Isus
a văzut aceasta şi a ştiut că unele din aceste biserici protestante vor merge
drept spre poarta de Lumină, apoi se vor întoarce. În Matei 24.24 spune că
antihristul va fi atât de aproape de adevăr, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar
înşela chiar şi pe cei aleşi.

Vedeţi?
Romanismul, catolicismul, v-a lovit pe unii dintre protestanţi în cap. Dar cine
ştie ceva din Biblie şi are puţin har, va ieşi de acolo şi se va îndepărta în
grabă. El va şti că Scriptura nu vorbeşte despre lucrurile care se învaţă
acolo.


ştiţi că cea mai mare minciună care a fost spusă vreodată, are o parte mare de
adevăr în ea. Aşa este. De aceea, trebuie să vedeţi că tot ce se spune trebuie
să fie adevăr, adevăr şi numai adevăr, de la început până la sfârşit.

Oamenii
au putut vedea că biserica timpurie a fost aprinsă cu acel Sfeşnic şi că ceea
ce s-a întâmplat atunci se întâmplă şi aici, dovedind ceea ce spune Cuvântul
lui Dumnezeu; că „Isus Hristos este
Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Cine refuză să vadă aceasta, respinge Lumina şi umblă în
întuneric. Aceasta este tot ce le-a mai rămas.

Acesta-i
adevărul, fraţilor. Dumnezeu ştie că nu spun aceasta ca să par mai deştept. El
cunoaşte inima mea. Eu am o slujbă şi ştiu că îmi stau înainte multe lucruri,
însă sunt conştient că în ziua judecăţii va trebui să dau socoteală pentru tot
ceea ce spun. Dacă voi fi găsit un martor mincinos, un învăţător fals, voi fi
condamnat de Dumnezeu. Aşa este. Dar şi dacă ştiu adevărul şi nu vi-L spun, voi
fi condamnat de El. Cu siguranţă.

Domnul
i-a spus străjerului: „Veghează, căci
dacă nu vei da de ştire poporului, le voi cere sângele din mâna ta. Dar dacă îi
vei avertiza cu privire la pericolul care vine şi ei vor merge mai departe,
fără să ia aminte la avertizare, vor muri în păcatele lor, dar nu le voi cere
sângele din mâinile tale.” (Ezechiel 33.6-9 – parafrazare).

Deci
trebuie să fim atenţi, pentru că cunoaştem Adevărul conform Scripturii. Noi
ştim cum a pornit biserica, ce s-a întâmplat de-a lungul epocilor ei şi vedem
cum merge în jos biserica protestantă de astăzi.

În
trecut era total greşit ca o femeie să-şi taie părul. Biblia spune că dacă o
femeie îşi taie părul, soţul ei are dreptul să se despartă de ea. Ştiu că este
dur, dar aşa spune Biblia.

Femeilor,
voi ieşiţi în curte să tundeţi iarba îmbrăcate în haine bărbăteşti, dar
Atotputernicul Dumnezeu spune că o femeie care îmbracă haine bărbăteşti este o
urâciune înaintea Lui. Vedeţi? Şi deşi scrie aşa, o faceţi. Mai mult, fumaţi,
mergeţi la dans şi la spectacole, apoi vă duceţi şi la biserică. Aceasta
dovedeşte că aţi primit ceva străin şi nu sunteţi însemnate în cer. Vom vedea
puţin mai târziu diferenţa.

În
ce vă priveşte pe voi, bărbaţilor, mergeţi pe stradă cu ţigara în gură şi fumul
vă iese pe nas ca pe hornul de la locomotivă. Nu spun aceasta ca o glumă, ci
pentru că acesta este adevărul. Mergeţi în diferite locuri, minţiţi, furaţi şi
vă înşelaţi unii pe alţii, şi cu toate acestea sunteţi diaconi în comitetul
bisericii.

Mergeţi
la biserică, apoi vă duceţi şi jucaţi acel joc… Vă spun că nu este un joc mai
josnic ca loteria. Aşa este. Voi, metodiştii, baptiştii, penticostalii, care
frecventaţi aceste jocuri, sunteţi la fel de răi ca cei din lume. Da, voi ştiţi
că acesta este adevărul. Atunci de ce faceţi aceasta? Pentru că exact aşa a
făcut şi mămica voastră.

Eu
nu am nimic împotriva oamenilor catolici, nu am nimic împotriva metodiştilor,
baptiştilor sau prezbiterienilor, pentru că Dumnezeu are şi printre ei copii ai
Săi. Eu nu sunt împotriva oamenilor, ci a bisericilor lor care i-au organizat
şi pun doctrinele lor mai presus de Cuvântul lui Dumnezeu. Voi, protestanţilor,
nu vreţi să credeţi, dar faceţi exact aceasta.

Fratele
Bosworth a întrebat-o odată pe o fată: „Eşti creştină?” iar ea i-a răspuns:

„Creştină?
Păi aprind în fiecare seară o lumânare.”

Alţii
răspund: „Eu sunt metodist,” sau: „Eu sunt baptist.” Ei bine, aceasta nu
înseamnă nimic, ci după părerea mea, ai ieşit din har. Dacă nu eşti creştin,
chiar dacă faci parte din acea biserică metodistă, baptistă, catolică, etc.,
eşti pierdut. Acesta este adevărul. Înseamnă că eşti însemnat.

Ambele
semne sunt spirituale, şi am să vă dovedesc aceasta cu Scriptura.

Foarte
mulţi oameni cred că li se va tatua ceva pe mână sau pe frunte, dar aseară am
văzut că aceasta este o minciună. Da, domnilor. Semnul acesta este un semn
spiritual şi este ascuns. Ştiu că ceea ce voi spune va zbârli multe pene, dar
chiar dacă este dur şi nu vreau să fiu grosolan, trebuie să spun ceea ce am pe
inimă.

Când
Isus Hristos a văzut că biserica protestantă, care a ieşit din cea catolică,
s-a întors înapoi, a spus: „…vor fi
atât de aproape, încât dacă ar fi cu putinţă i-ar înşela chiar şi pe cei
aleşi.”


daţi seama, prieteni creştini, că acesta este semnul antihristului, al puterii
lui! Fiara este o putere. Deci este vorba de puterea bisericii catolice; de
puterea bisericii metodiste, etc.

Nu
demult, am avut o adunare în care am propovăduit Evanghelia mântuirii. Seara,
am fost chemat de păstor şi el mi-a zis: „Îmi pare rău, reverend Branham, dar
mi s-a spus că au venit nişte oameni bolnavi, iar şeful de district a zis că în
biserica metodistă nu există vindecare divină, aşa că va trebui să pleci de pe
platformă şi să părăseşti adunarea.”

De
ce? Aceasta este puterea bisericii metodiste, puterea fiarei. Biserica baptistă
este la fel şi la fel sunt campbeliştii, luteranii şi penticostalii. Aşa este.

Penticostalii,
„Adunarea lui Dumnezeu”, au intrat şi ei în conciliul bisericilor. S-au prins
împreună cu mama curvelor.

Deci
toate organizaţiile bisericeşti vin de la Roma. Acolo este mama tuturor. Eu nu
sunt un sfânt al ploii timpurii, nici al ploii târzii sau cum vreţi să-i mai
spuneţi, dar vreau să spun că oamenii ar trebui să fie liberi în Hristos Isus
şi să umble în Lumină. Toate bisericile ar trebui să fie aşa.

Şi
vreau să observaţi ceva. La început, când a ieşit biserica catolică, ei au adus
un botez prin stropire în locul celui prin scufundare, deşi nu există nici un
text biblic pentru aceasta. Şi nu numai atât, dar au înlocuit Numele marelui
Dumnezeu cu titlurile Sale, făcând astfel o batjocură din adevăr. Nu există
nici un predicator care să-mi poată arăta că biserica timpurie ar fi procedat
aşa. Şi vă miraţi că nu mai aveţi treziri. Aceasta-i problema, fraţilor. Ceea
ce ne trebuie astăzi este o trezire de modă veche, astfel ca Duhul Sfânt să
vină din nou în ţară. Aceasta ne trebuie.

Acum,
ei au făcut un chip al fiarei. Chipul fiarei este organizaţia care este exact
ca biserica catolică. Da, ei s-au organizat şi au făcut un chip al bisericii
catolice. Toate bisericile care s-au organizat au părăsit Biblia, pentru că
Cuvântul, Dumnezeu, nu a cerut nicăieri aşa ceva. Conducătorul nostru este
Dumnezeu.

Uitaţi-vă
la Israel, care a ieşit din Egipt. Când s-au întâlnit cu moabiţii, aceştia erau
fundamentalişti: aduceau jertfe, aveau şapte altare, şapte berbeci, şapte
junci, o jertfă curată care vorbea despre venirea lui Hristos. Iar Balaam,
marele lor proroc, stătea acolo ca să-l blesteme pe Israel.

Israelul
era împrăştiat jos în vale şi locuia în corturi. Ei erau străini şi călători şi
căutau o cetate; erau strict interdenominaţionali şi erau însoţiţi de semne şi
minuni. Ceilalţi nu aveau aşa ceva şi din pricina aceasta erau invidioşi.
Vedeţi? Acolo erau două duhuri.

Fraţilor,
Dumnezeu îşi ia omul, dar nu-Şi ia niciodată Duhul. El l-a luat pe Ilie, dar
duhul lui a venit peste Elisei. Câteva sute de ani mai târziu, a venit peste
Ioan Botezătorul şi a fost promis că va reveni şi în timpul din urmă.

Acelaşi
lucru îl face şi diavolul: îşi ia omul, dar niciodată duhul. Astfel, duhul
religios care L-a condamnat pe Isus Hristos din pricina semnelor şi minunilor
Lui, trăieşte în învăţătorii ecleziastici de astăzi, pentru că au fost rânduiţi
de Dumnezeu să vină la judecată. Aşa spune Biblia în Iuda 4: „Căci s-au strecurat printre voi unii oameni, scrişi
demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care schimbă în desfrânare
harul Dumnezeului nostru…” Exact aşa este.

Cred
că aţi observat toate acele lucruri care dovedesc că semnul fiarei există deja.
Deci, dacă alergaţi încoace şi încolo zicând: „Când va veni semnul fiarei am
să…” băgaţi de seamă să nu îl aveţi deja, pentru că cei care îl au vor fi
pedepsiţi în foc şi pucioasă, vor fi vărsaţi din cupa mâniei lui Dumnezeu
pentru a fi chinuiţi zi şi noapte în veci de veci. Este un lucru cât se poate
de serios. Deci cum veţi scăpa?

Daţi-mi
voie să vă spun ceva.

Va
veni un timp când va trebui să aparţii la o organizaţie, pentru că altfel nu
vei putea cumpăra sau vinde, deoarece ţi se va cere semnul fiarei.

Ascultaţi-mă,
cei care cunoaşteţi adevărul. Eu nu spun să nu mai mergeţi la biserică şi nu am
nimic cu voi sau cu membrii voştri, ci mă refer la „cartierul general”, care
atunci când au organizat totul, au zis: „Vom face aşa şi aşa” şi au instituit
acea lege de fier. Dar Dumnezeu le va rupe, aşa cum a făcut întotdeauna, şi îşi
va lua biserica.

Priviţi
călătoria poporului Israel. Stâlpul de Foc era deasupra lor fie că era ziuă,
fie că era noapte. Când El pleca, trâmbiţele sunau, iar Israelul îşi strângea
tabăra şi pleca, urmându-L. Este adevărat? (Amin). Ei urmau Focul.

Ei
bine, când Martin Luther a văzut Focul lui Dumnezeu plecând, a ieşit afară din
catolicism şi L-a urmat. Dar după ce biserica lui s-a organizat, nu a putut să
meargă mai departe. Însă Focul a plecat mai departe, iar Wesley L-a văzut şi
L-a urmat. Deci Focul lui Dumnezeu i-a părăsit pe luterani, care au rămas pe
loc, şi a mers mai departe cu Wesley. Dar curând şi metodiştii au zidit sub ei
Biserica Metodistă Wesleiană şi nu au mai putut înainta. Au urmat Alexandru
Campbell, John Smith, Moody şi ceilalţi reformatori, dar de fiecare dată s-a
întâmplat la fel ca la început: au început să aibă ritualuri şi să devină
ţepeni, reci. Urmaşii lor nu au mai avut nimic decât o educaţie de seminar şi
primul lucru pe care l-au făcut a fost că au ajuns cu mâinile în plăcintă şi
s-au murdărit.

Duhul
Sfânt i-a părăsit pe toţi pe rând, dar penticostalii L-au văzut şi au plecat cu
El. Curând însă, s-au organizat şi ei şi au devenit reci şi plini de ritualuri
ca restul.

Ultima
epocă a bisericii este cea laodiceană, care nu este nici rece, nici în clocot,
ci posedă doar atâta religie cât să cânte şi să danseze printre rânduri, pentru
ca atunci când merg acasă să vorbească despre vecinul.

Ceea
ce ne trebuie nouă astăzi este o trezire de modă veche a Duhului Sfânt, care să
ne umple zi şi noapte faţa de lacrimi de pocăinţă pentru păcatele noastre şi
ale lumii. Şi aşa se va întâmpla. Noi vom intra în starea aceasta. Amin.

Dar
acum am ajuns nişte căldicei. De aceea a zis Dumnezeu: „Mi se face rău şi am să-i vărs din gura Mea.” (Parafrazare). Aceasta este
biserica protestantă, de la luterani la penticostali. Aşa spune Cuvântul lui
Dumnezeu.

Dar
El Şi-a luat aleşii Săi din fiecare din aceste biserici. Da, El Şi-a luat
sămânţa dintre metodişti, dintre baptişti, dintre luterani, dintre catolici şi
dintre toţi ceilalţi. El a luat afară un popor, o rămăşiţă.

Nu
cu mult timp în urmă, chiar aici în Louisville era pe moarte o femeie catolică
şi am fost chemat să mă rog pentru ea.

Când
m-a văzut, preotul mi-a spus: „Acesta este un nonsens!” dar soţul ei i-a zis:
„Dă-te la o parte!”

Femeia
era foarte bolnavă, iar medicul îi spusese că va mai trăi doar până dimineaţă.
În timp ce mă rugam pentru ea, am primit o vedenie cu „Aşa vorbeşte Domnul!”
aşa că i-am spus punct cu punct în câte ore va merge acasă vindecată. Când au
auzit, ei au râs batjocoritori, dar totul s-a împlinit întocmai cum a zis Duhul
Sfânt şi ea s-a dus acasă vindecată şi este bine şi astăzi. Femeia era
catolică, iar cei care au râs erau tot catolici.

Daţi-mi
voie să vă spun ceva. În Vechiul Testament, un rob trebuia să slujească
stăpânului care îl cumpăra cu un preţ, un număr de ani până la anul de veselie.
Când venea anul de veselie, suna trâmbiţa, iar când robul auzea sunetul ei,
putea arunca jos uneltele de lucru şi să-i spună stăpânului său în faţă:
„Stăpâne, acum nu mă mai poţi lovi pentru că sunt liber!” şi să plece acasă. De
ce? Pentru că s-a auzit sunetul veseliei.

„Sunetul
veseliei” este Evanghelia care vă anunţă că sunteţi eliberaţi din păcat.
Sunteţi eliberaţi de aceste apucături moderne şi de lucrurile lumii pe care
le-aţi făcut în numele religiei, şi protestanţii şi catolicii, sub semnul
fiarei. Aşa este. Sunteţi liberi, dar numai dacă vreţi s-o primiţi; nu vă
obligă nimeni.

Dacă
robul acela refuza să primească libertatea care i se oferea, era dus la stâlpul
altarului din Templu şi i se aplica un semn, i se găurea urechea, şi astfel
rămânea robul stăpânului său cât trăia.

Dacă
refuzi să primeşti Lumina Evangheliei care este propovăduită din Biblie, în
puterea Duhului Sfânt, eşti pecetluit pentru destinaţia ta veşnică. Amin.


rog să mă iertaţi pentru remarcile pe care le-am făcut cu câteva minute în urmă
referitor la bărbaţi, dar priviţi ce scrie: „…să-i înşele chiar şi pe cei aleşi.”

Eu
m-am referit la luterani, la baptişti şi aşa mai departe, dar vreau să mă
opresc puţin şi la voi, sfinţii. Eu cred în sfinţenie şi noi trebuie să fim
sfinţi, pentru că fără sfinţenie nimeni nu poate să-L vadă pe Dumnezeu. Dar nu
este sfinţenia mea, ci este sfinţenia Lui; şi nu este ce am făcut eu, ci ceea
ce a făcut El pentru mine. Să nu încercaţi să aveţi vreo sfinţenie personală.

„Încerci
să te ţii singur, frate Branham?” Nu, domnilor. Eu îmi dau drumul şi Îl las pe
El să mă ţină. Aşa este. El este Cel care mă ţine. Tu rămâi smerit. Aceasta
este tot ce trebuie să faci tu, iar El te va ţine. De fapt, El te-a ţinut deja;
şi a făcut-o până când a zis: „S-a
isprăvit!” Asta-i
tot.

Dar
voi, sfinţii nazarineni şi sfinţii pelerini? Când biserica wesleiană sau
metodistă s-a organizat, voi aţi ieşit afară şi aţi spus: „Noi vom merge mai
departe în sfinţenie!” ceea ce a fost minunat. Şi aţi continuat epoca
filadelfiană până în Laodicea.

Dar
când a venit Duhul Sfânt şi semnele s-au întors în biserică, le-aţi numit de la
diavolul. Da, aţi spus: „Sunt de la diavolul!” pentru că au vorbit în limbi şi
au crezut în aceste lucruri. Dar când aţi făcut aceasta, L-aţi hulit pe Duhul
Sfânt.

Cum
aş putea să-i spun mâinii mele: „Nu am nevoie de tine?” Dacă acolo sunt
învăţători, evanghelişti, cei ce au darul vorbirii în limbi, etc., sunt şi
daruri de vindecare. Cum ar putea să-i spună piciorul meu, ochiului: „Nu am
nevoie de tine!”? Dacă eşti un copil născut al lui Dumnezeu, vei merge şi vei
accepta ca adevărat, tot ce spune Dumnezeu. Aşa este. Vei umbla drept în
Lumină.

Când
a venit vremea ca Biserica să meargă mai departe, Luther s-a dus mai departe.
Când a venit vremea ca Biserica să-şi mişte mâinile, Wesley şi-a mişcat
mâinile. Când a venit vremea ca Biserica să vorbească, a intrat în scenă
cincizecimea. Aşa este.

Tu
zici: „Este un tablou pentru aceasta?” Da, domnilor.

Ştiaţi
că Iuda Iscarioteanul, adevăratul antihrist, era foarte religios? Fraţii au
avut atât de multă încredere în el încât l-au pus casierul bisericii. Iuda a
fost neprihănit prin credinţă, a crezut în Domnul Isus Hristos şi a fost
sfinţit prin Cuvânt: „Sfinţeşte-i prin
adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.” (Ioan 17.17). El era Adevărul şi le-a dat putere să
meargă şi să propovăduiască Evanghelia, să scoată afară dracii şi să vindece
bolnavii. În Matei 10.4 este menţionat şi Iuda Iscarioteanul printre ei. Şi
când s-a dus afară, a propovăduit Evanghelia în aşa fel încât păcătoşii s-au
pocăit şi dracii au fugit.

Biblia
spune că toţi s-au întors bucuroşi şi au spus că au trăit un timp măreţ, iar
Iuda era cu ei. Dar când a venit timpul cincizecimii, el şi-a arătat adevărata
culoare.

Acolo
şi-a arătat culoarea şi biserica sfinţirii: când au refuzat Duhul Sfânt care a
venit să-i conducă la apa mai adâncă.

Eu
nu sunt penticostal şi nu am aparţinut niciodată organizaţiei penticostale.
Sunt doar un creştin al Bibliei şi am stat tot timpul în spărtură. Eu cred tot
ce spune Cuvântul şi nu pot nega darul vorbirii în limbi, pentru că dacă aş
face aceasta aş nega chiar învăţătura biblică şi orice alt dar inspirat. Acesta
este adevărul.

Niciodată
nu am fost de acord cu fraţii penticostali care spun că vorbirea în limbi este
singura dovadă a botezului cu Duhul Sfânt. Eu nu cred aceasta. Dacă ei cred
acest lucru, este treaba lor, îi priveşte. Pavel a spus: „Aş dori ca toţi să vorbiţi în alte limbi…” (1 Corniteni 14.5), aş vrea să vă
văd pe toţi atât de aproape de Dumnezeu.

Ei
au multă poleială, au o încredinţare. De multe ori s-au dus afară, s-au purtat
ca şi cum ar fi avut Duhul Sfânt şi au spus ceva ce nu era vorbirea în limbi,
dar viaţa lor, trăirea lor, a dovedit ce erau cu adevărat. Este însă şi un dar
autentic care a mers tot timpul mai departe.

De
ce n-ar pune însă şi diavolul puţină momeală pentru păsări? Şi o face încercând
să frâneze. El şi-a aruncat momeala asupra sfinţilor; a aruncat-o asupra
metodiştilor, a luteranilor şi o face din nou astăzi. El aruncă acelaşi lucru
asupra darurilor, a vindecării divine şi a deosebirii.

Dar
ce înseamnă o sperietoare de păsări dacă ştiţi limbajul păsărilor? Păsările
spun: „Când vedem o sperietoare, aceasta este un tichet de masă!” Cele mai bune
mese le găsiţi acolo unde sunt ridicate sperietorile. Aşa este.

Dar
vedeţi cum s-a ridicat acel duh şi a ajuns până aici sus? Isus a văzut că el se
va ridica prin biserica catolică şi a spus: „Să nu numiţi pe nimeni „părinte.” Să nu repetaţi aceleaşi cuvinte la
nesfârşit…” Şi a mai
spus ceva: „Aveţi grijă, pentru că
antihristul va fi atât de aproape de adevăr, încât va încerca să-i înşele chiar
şi pe cei aleşi.”

Câte
fecioare s-au dus în întâmpinarea Mirelui? Zece. Toate zece erau fecioare. Ce
înseamnă cuvântul „sfinţenie”? „Pur, virgin.” Deci toate erau fecioare, dar
cinci dintre ele nu aveau untdelemn în candele. Ce reprezintă „uleiul” în
Biblie? Duhul Sfânt. Ele s-au curăţit şi s-au aşezat acolo, dar s-au temut şi
au stat departe de Izvorul din care curgea untdelemnul. S-au organizat, s-au
aşezat jos şi iată-i acum nişte căldicei. Acolo s-a ajuns în epoca bisericii
Laodicea.

Deci, să nu uitaţi că semnul fiarei nu este
comunismul. Semnul fiarei vine de la Roma: catolicismul şi protestantismul s-au
unit într-o religie organizată. Ei vor uni toate bisericile, iar atunci fiecare
biserică va trebui să se plece în faţa acestui lucru. În ce priveşte bisericile
interconfesionale, ele vor fi aruncate pe margine, vor fi
închise……………………………………………………………………………………

… Acum fiţi atenţi! În Apocalipsa 9.4
citim:

„Li s-a zis să nu
vatăme iarba pământului, nici vreo verdeaţă, nici vreun copac, ci numai pe
oamenii care n-aveau pe frunte pecetea lui Dumnezeu.”

Deci,
atunci când vor veni plăgile, singurii care vor fi feriţi, sunt cei pecetluiţi
pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Aceasta este judecata care investighează…

Dacă
mă va ajuta Dumnezeu, în câteva minute vă voi dovedi prin Cuvântul Domnului că
acesta este timpul pecetluirii plăgilor. În ce-i priveşte pe cei ce L-au
respins, pentru ei nu mai rămâne decât pedeapsa veşnică.

Acum
haideţi să mergem în Vechiul Testament şi să deschidem la cartea lui Ezechiel.
Cu ajutorul şi voia Domnului, în următoarele 30 de minute ne vom aşeza jos
pentru învăţătură.

Dar
mai întâi ar trebui să stabilim ce este „Pecetea lui Dumnezeu.”……………………………………………………………………………….

…Este
Biblia un Cuvânt destul de bun pentru voi? Eu ştiu că unii spun că trebuie să
ţinem Sabatul, dar în Noul Testament nu există nici un text biblic care să
susţină această învăţătură.

Haideţi
să vedem acum ce este „Pecetea lui Dumnezeu.” Pentru aceasta vom deschide la
Efeseni 4.30:

„Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu,
prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării!”

Deci
ce este „pecetluirea”? Pecetluirea este semnul care se pune pe un lucru terminat.
Este adevărat?

Aţi
văzut vreodată cum se încarcă un vagon? Se încarcă egal şi într-o parte şi în
alta, iar când totul este gata, vine inspectorul şi-l verifică. Îl mişcă şi îl
scutură, iar dacă găseşte numai un pic de loc, zice: „Nu! Nu pot să-l sigilez!
Descărcaţi totul şi încărcaţi-l încă o dată.” Ei îl descarcă şi îl încarcă încă
o dată, iar dacă inspectorul găseşte o altă neregulă, spune din nou: „Greşit!
Faceţi-o încă o dată!”

La
fel face şi Dumnezeu de multă vreme cu biserica Lui. Voi încărcaţi tot că
mergeţi în cer; luaţi cu voi jocul de cărţi şi orice lucru pe care îl puteţi
încărca în biserica voastră. Dar Dumnezeu condamnă aceste lucruri şi nu sunteţi
gata pentru pecetluire.

Însă când Dumnezeu vede la altar un om cu inima
sinceră şi duhul zdrobit, închide uşa lumii pentru el şi îl pecetluieşte cu
botezul Duhului Sfânt care durează până vine Isus, până în ziua răscumpărării,
nu până la următoarea trezire.

Când
uşa vagonului este închisă şi pecetluită cu sigiliul guvernului, nu mai poate
fi deschisă de nimeni până ajunge la destinaţia finală.

Tot
aşa, orice om care este născut din nou şi pecetluit pentru Împărăţia lui
Dumnezeu, nu mai are dorinţă pentru lume până în ziua când va fi luat de Isus
Hristos în Împărăţie.

Deci,
dacă aveţi probleme şi spuneţi că posedaţi Duhul Sfânt, dacă aparţineţi de
biserica metodistă, baptistă sau penticostală; dacă aţi strigat, aţi vorbit în
limbi, aţi fost botezaţi pe faţă, pe spate, stropiţi, etc., dacă încă aveţi
acel fel de probleme, ar fi bine să vă întoarceţi înapoi şi să vă verificaţi
încărcătura. Aşa este. Aţi luat prea mult cu voi, ceva este slăbit pe undeva şi
se mişcă, iar din pricina aceasta Dumnezeu nu vă poate pune pecetea Sa.

Când
un bob de grâu cade în pământ, din el nu poate ieşi o buruiană ca să-şi salveze
sufletul. Este cât se poate de sigur că bobul de grâu va produce un alt bob de
grâu. Şi dacă suntem însămânţaţi cu sămânţa nestricată a lui Dumnezeu, cum am
putea produce altceva decât o viaţă care este Viaţa lui Hristos?

Duhul
Sfânt care călăuzeşte biserica, o călăuzeşte în puterea învierii lui Isus
Hristos şi sunteţi pecetluiţi până în ziua răscumpărării. Aceasta o spune
Biblia: „Să nu întristaţi pe Duhul
Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării!”

El
a pus pecetea Sa înainte să vină Duhul Sfânt, înainte de începerea epocii
neamurilor. Da, El a pecetluit totul sub acele sfeşnice de aur.

El
a simbolizat biserica prin Avraam, Isaac, Iacov, David, Solomon… chiar şi epoca
întunecoasă, prin zilele lui Ahab, şi aşa mai departe până a ajuns în acea
stare căldicică. Dar chiar înainte de 
încheierea epocii evreilor, El a dat o mare putere a Duhului Sfânt, dar
nu neamurilor, ci doar evreilor, pentru că a venit pentru oile pierdute ale
casei lui Israel. Este adevărat? „El a
venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit.

Dar tuturor celor
ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă
copii ai lui Dumnezeu.” (Ioan
1.11+12).

El
a spus: „Le-am dat Viaţă veşnică,” ceea ce în limba greacă este
„ZOE”. Deci „Zoe” este Viaţa veşnică. Şi dacă Viaţa
lui Dumnezeu este în voi, ea va produce o viaţă dumnezeiască. Aceasta este cât
se poate de sigur. Iar omul care o are, nu mai poate muri, aşa cum nici
Dumnezeu nu moare. Amin.

„…Cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel ce M-a
trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la
viaţă.” (Ioan 5.24).

„Cine mănâncă trupul Meu, şi bea sângele Meu, are
viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.54).

Acesta
este Cuvântul Lui. Ce mângâiere pentru credincios! Dar ce osândă este pentru
cei care refuză să umble în Lumină!

Fraţilor,
pentru acelaşi subiect am putea lua text după text, zi după zi, săptămână după
săptămână, un an întreg şi tot nu am termina din Biblie.

Acum
ne vom întoarce să vedem ce înseamnă să respingi botezul cu Duhul Sfânt, să
vedem ce a însemnat pentru ei în timpul acela.

În
Ezechiel 9, prorocul a văzut Ierusalimul. Evreii erau chiar înainte de
sfârşitul lor, iar noi suntem chiar înainte de sfârşitul neamurilor, pentru că
după aceea vom intra în Mileniu. În ordine.

Prorocul
a văzut acest lucru cam cu 800 de ani înainte de venirea Domnului. Fiţi atenţi
în timp ce vom citi:

„Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele:
„Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de
nimicire în mână!”

Şi iată că au
venit şase oameni de pe drumul porţii de sus, dinspre miază-noapte, fiecare cu
unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină
de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de
aramă.

Slava Dumnezeului
lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era, şi s-a îndreptat spre
pragul casei; şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi
care avea călimara la brâu.

Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi
fă un semn pe fruntea
oamenilor, care suspină şi gem din pricina tuturor
urâciunilor care se săvârşesc acolo.”

Iar celorlalţi
le-a zis, în auzul meu: „Treceţi după el în cetate, şi loviţi: ochiul vostru să
fie fără milă, şi să nu vă înduraţi!

Ucideţi şi
nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei;  dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei
care au semnul pe frunte! Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt!” Ei au
început cu bătrânii, care erau înaintea Templului.”

Prorocul
a fost luat în Duhul în slavă şi Dumnezeu i-a spus: „Am să-ţi arăt ce voi face
cu evreii înainte de venirea neamurilor!” Citiţi tot capitolul.

El
a văzut Ierusalimul şi păcatul care era mai mare ca oricând înainte.


nu uitaţi că acest capitol este doar pentru evrei şi pentru capitala lor,
Ierusalim, nu şi pentru neamuri. Aseară am vorbit despre ceea ce este pregătit
pentru protestanţi, iar acum vedem ce s-a întâmplat cu evreii.

El
a spus: „Treci prin cetate…” Şi iată că au venit acei oameni cu
uneltele de nimicire în mână, ca să omoare tot ce era în cetate. Şi între ei
era un om îmbrăcat în alb.

Haideţi
să ne apropiem puţin. Îmbrăcat în alb: în neprihănire, sfinţire. Biblia spune
că omul acela avea la brâu o călimară. Şi vocea a spus: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul
Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea fiecărui bărbat, femeie, băiat sau fată, care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor
care se petrec acolo!” Pune-le
un semn!

După
ce le-a pus semnul, el s-a întors şi a spus: „Am terminat!” Atunci au fost
trimişi ceilalţi şi li s-a spus: „Să nu cruţaţi pe niciunul din cei care nu au
semnul pe frunte!”

Fraţilor,
omul care însemna nu era nimeni altul decât Duhul Sfânt. Dacă El ar veni în
seara aceasta în Jeffersonville, la Tabernacolul Branham sau în alt tabernacol
şi ar pune semnul peste cei care au fost sinceri şi oneşti înaintea lui
Dumnezeu; care au plâns şi s-au rugat zi şi noapte pentru păcatele lor şi ale
celor din jur, ar mai lăsa predicatorii femeile să umble în costume de baie şi
în pantaloni scurţi pe stradă, sau să cânte în cor vopsite ca nişte
Izabele?  Bărbaţii fumează, beau, se dau
în spectacol, joacă jocuri de noroc şi se poartă de parcă nu le pasă de nimic.
Joi seara stau acasă şi se uită la televizor, în loc să fie la adunarea de
rugăciune, iar vara se închid serviciile din biserică. Pe cine ar pune El
Pecetea?

Ceea
ce ne trebuie nouă în seara aceasta este ca această „Evanghelie” de Hollywood
să fie trântită de pământ şi să vină o trezire de modă veche trimisă de
Dumnezeu, în care bărbaţii şi femeile să coboare jos la altar şi să înceteze cu
strângerea mâinilor, cu ţinerea de mâini, cu stropirea şi botezul pe faţă sau
pe spate şi cu toate acele ismuri; şi să primească acel duh zdrobit care
suspină şi geme din pricina păcatului. Amin. Să vină acel plâns de modă veche
al unui copil nou-născut. Aceştia primesc Duhul Sfânt. Aşa este.

Nu
contează dacă sunt metodişti, baptişti sau catolici, când ajung la altar şi
strigă zi şi noapte: „O, Doamne Dumnezeule, priveşte la păcatele acestei
cetăţi! Inima mea nu are odihnă când văd lucrurile care se petrec în jur. Fă
ceva, Dumnezeule! Trimite-ne o trezire de modă veche,” sunt pe punctul să primească
Duhul Sfânt.

Dar
dacă te duci acolo pentru că ai sărit în sus şi-n jos, pentru că ai dansat după
muzică sau ai făcut altceva, dar umbli încolo şi încoace nepăsător, te cerţi şi
umbli dintr-un loc în altul, aceasta dovedeşte că de la început nu ai nimic.

Fraţilor,
cred că acesta este un medicament tare, dar sunt convins că vă face bine. Aşa
este. Nu va mai fi niciunul slab printre noi.

Ca
la Moise. Îmi place să mă uit în trusa lui Moise, vouă nu? Vreţi să vedeţi ce
avea în ea? El trebuia să aibă grijă de două milioane de oameni, bărbaţi şi
femei, sute de naşteri, oameni ologi şi bolnavi. Dar timp de 40 de ani, n-a
fost nici măcar un om bolnav printre ei. Voi, doctorilor care sunteţi aici,
n-aţi vrea să vă uitaţi în trusa medicală a lui Moise?

Haideţi
să vedem: „Eu sunt Domnul care te
vindecă.” Asta este.
Amin.

Aceasta
este totul: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Dacă se năştea un copil: „Eu sunt Domnul care te vindecă.” Aceasta era singura reţetă pe care
o putea da. Era singura reţetă de care avea nevoie, pentru că îi fusese oferită
de Dumnezeu.

Sigur
că astăzi auzi: „Noi nu credem aşa ceva!” dar Dumnezeu nu se schimbă niciodată.
El este Acelaşi. Duhul care îi face pe oamenii de astăzi să se poarte în felul
acesta în numele creştinismului, îi face rău la stomac lui Dumnezeu. Aşa cum nu
i-a suferit atunci, nu-i suferă nici astăzi, pentru că Isus Hristos este
Acelaşi ieri, azi şi în veci.

O,
mă simt atât de bine!

Fiţi
atenţi! El a spus: „„Treci prin mijlocul
cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului, şi fă un semn pe fruntea oamenilor, care
suspină şi gem din pricina urâciunilor din cetate!” După care s-a adresat celor care
aveau uneltele de nimicire şi le-a zis să meargă să nimicească tot.

Un
moment, istoricilor! Isus a venit în trup. El era Dumnezeu manifestat în trup:
„Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea
cu Sine…” (2
Corinteni 5.19). Şi când a venit în trup, a început să înveţe, dar ei L-au
numit Beelzebul şi ghicitor.  Au râs şi
au batjocorit naşterea Lui, L-au respins şi L-au dat afară.

El
le-a zis atunci că oricine vorbeşte împotriva Fiului omului, va fi iertat, dar
cine vorbeşte împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertat nici în lumea aceasta,
nici în Lumea viitoare.

El
nu S-a dus la neamuri, ci S-a dus la evrei, pentru că la ei a fost trimis. De
ce? Pentru că nu era timpul neamurilor, ci al evreilor. Ardea ultima candelă a
epocii evreilor şi El S-a dus la ei, pentru că erau câţiva oameni care L-au
primit, câţiva chemaţi afară.

Exact
aşa este astăzi. Aşa cum Duhul Sfânt vorbea din Isus Hristos şi-i chema pe
evrei afară, acum El vorbeşte din nou chemând afară neamurile.

Aleşii
au crezut supranaturalul şi priveau la Liderul lor. Ei ştiau că El era
Împăratul prorocilor, iar Dumnezeu confirma şi întărea că este adevărat tot ce
spunea. Ei ştiau că aveau adevărul; ştiau în cine cred, de aceea L-au urmat pe
Isus.

Cei
care nu L-au crezut, L-au răstignit, dar El a spus: „Tată, iartă-i pentru că nu ştiu ce fac!” Apoi, când a venit cincizecimea
erau câţiva care plângeau. Şi ce s-a întâmplat atunci? A venit un preot cu o
tavă şi le-a zis: „Scoate limba să iei comuniunea şi eu voi bea vinul.” Ce
nonsens!

Apoi
a apărut un predicator protestant şi le-a zis: „Îl voi lua în părtăşie pentru
şase luni de probă.” Nonsens!

Biblia
spune că atunci când a venit ziua cincizecimii, „a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi a umplut
casa unde stăteau. Şi nişte limbi ca de foc au fost văzute împărţindu-se
printre ei, şi s-au aşezat câte una pe fiecare din ei.” (Fapte 2.2-3).

Atunci
ei au început să geamă, să scuipe şi să le curgă balele.

Tu
zici: „Cum?” Da, domnilor. Vă pot dovedi aceasta cu Biblia.

„Vrei
să spui că aşa făceau?”

Da,
aşa spune Biblia.

Ştiţi
ce a prorocit Isaia? Daţi-mi voie să vă citesc din Isaia 28.8-12:

„Toate mesele sunt
pline de vărsături murdare, şi nu mai este nici un loc curat. –

Ei zic: „Pe cine
vrea el să înveţe înţelepciunea? Cui vrea să dea învăţături? Unor copii născuţi
de curând, luaţi de la ţâţă?

Căci dă învăţătură
peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă
peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.” –

Ei bine, prin
nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului
acestuia Domnul.

El îi zicea: „Iată
odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!” Dar ei
n-au vrut să asculte.”

Aceasta
a spus El. Nu sunt cuvintele mele, ci este Cuvântul Lui. Schimbaţi-L dacă
puteţi! Cuvântul Lui nu poate fi schimbat niciodată! Evanghelia deplină trebuia
adusă, iar când au început s-o predice a venit puterea Duhului Sfânt.

Evreii
care şi-au bătut joc de Isus, au râs de ei şi au zis: „Sunt plini de must!” însă când au făcut aceasta şi-au pecetluit
destinaţia finală. Ei ziceau: „Cum dar
îi auzim vorbind fiecăruia din noi în limba noastră, în care ne-am născut?
Oamenii aceştia sunt plini de must! Ha, ha, ha!” (Fapte 2.8).  Şi-au bătut joc de ei şi au râs.

Atunci,
acel holly-roller, Petru, le-a zis sărind în sus şi-n jos: „Bărbaţi iudei, şi voi toţi cei care locuiţi în
Ierusalim, să ştiţi lucrul acesta şi ascultaţi cuvintele mele!

Oamenii aceştia nu
sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.

Ci aceasta este ce
a fost spus prin prorocul Ioel…” Şi le-a citat din Biblie.

Eu
v-am spus de multe ori: „Dacă aceasta nu este acel lucru, mă voi ţine de Domnul
până mi-l va da.” Aşa este.

Şi
Petru le-a zis: „Aceasta este ce a fost
spus prin prorocul Ioel
că se va întâmpla în zilele din urmă, în ultimii două mii de ani.”

După
primii două mii de ani, El a nimicit lumea veche prin apă; după următorii două
mii de ani a venit Hristos, iar în următorii două mii de ani El va turna Duhul
Sfânt. Aleluia! El nu a spus niciodată: „Voi educa nişte predicatori sau vă voi
trimite nişte preoţi”, ci a spus: „…voi
turna din Duhul Meu peste orice făptură: feciorii voştri şi fetele voastre vor
proroci, tinerii voştri vor avea vedenii şi bătrânii voştri vor visa visuri….

Voi face să se
arate semne sus în cer şi minuni jos pe pământ…” Acesta a fost începutul, iar evreii au râs şi au zis:
„Sunt plini de must!” ceea ce le-a pecetluit destinaţia.

În
anul 70 d.Hr, generalul roman Titus, a înconjurat Ierusalimul cu oşti. Şi ştiţi
ce s-a întâmplat?

Istoricul
Iosefus spune: „Grupul acela de canibali, au ascuns trupul lui Isus din Nazaret
ca să-L mănânce!” Dar ei mâncau Cina, nu trupul lui Isus.

Aţi
ştiut că oamenii îi numeau eretici? Ştiţi ce este un eretic? Un om nebun. Da.
Uitaţi-vă la Pavel.

Ştiu
că vouă, baptiştilor, vă place să spuneţi: „Eu îl cred pe apostolul Pavel!” iar
voi catolicii spuneţi: „O, sfântul Pavel…” şi sărutaţi picioarele acelor statui
de la Roma. Necazul este că uitaţi ce a spus sfântul Pavel când a stat în faţa
împăratului Agripa: „…slujesc
Dumnezeului părinţilor mei după calea, pe care ei o numesc partidă, erezie (Holly roller).” Amin.
(Fapte 24.14).

Mi-ar
plăcea să mă ţin de mână cu el şi să spun: „Cred la fel ca Pavel. Aleluia! Da,
domnilor. Deşi au trecut 1900 de ani, eu cred încă la fel ca el.”

Cred
că încă este acelaşi Duh Sfânt; că se fac aceleaşi semne şi minuni şi că El mai
pecetluieşte şi astăzi pentru ziua răscumpărării.

„Duceţi-vă… şi propovăduiţi Evanghelia…” Care Evanghelie? Ce este
Evanghelia? Nu numai Cuvântul, deoarece Pavel a spus: „Evanghelia a venit la noi nu doar prin Cuvânt, ci
prin puterea şi demonstraţia Duhului Sfânt.” (1 Corinteni 2.4 – parafrazare). El a mai zis: „N-am
venit la voi cu învăţătura unui seminar, nici cu cuvinte alese, astfel ca
credinţa voastră că se bazeze pe cuvinte pompoase şi vorbiri amăgitoare, nici
pe crezul apostolic sau ceva de felul acesta, ci am venit cunoscând doar
puterea învierii lui Isus Hristos şi manifestarea Duhului Sfânt.”
(parafrazare).

Aleluia!
Dumnezeu să ne dea cât mai mulţi „Paveli” cu pumni puternici, care nu poartă
mănuşi seminaristice. Amin.

Pecetea
lui Dumnezeu. Amin.

Cât
mai avem? Foarte bine. Mâine este sâmbătă şi nimeni nu merge la muncă, aşa că
mai îngăduiţi-mă câteva minute.

Rugaţi-vă,
fraţilor, pentru că trăim într-un timp serios şi ar trebui să ne facem
inventarul. Eu nu stau aici ca un clovn, chiar dacă uneori mă port mai ciudat.
Adevărul este că uneori nu mă pot controla, pentru că ceva ia controlul asupra
mea şi mă face să mă port aşa. În inima mea ştiu că timp de douăzeci şi ceva de
ani, am predicat de la acest amvon şi în jurul lumii şi Dumnezeu a confirmat
prin semne şi minuni că v-am spus Adevărul. Amin.

„Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Şi
El a spus: „Să vină cei ce au în mâini
uneltele de nimicire!”
De ce aceasta? Pentru că au refuzat să primească acel semn, pecetea. Astfel,
Titus a asediat zidurile Ierusalimului şi i-a înfometat atât de tare încât au
ajuns să-şi mănânce copiii, scoarţa de pe copaci şi iarbă. Şi când în final a
cucerit cetatea, a nimicit tot ce mai rămăsese acolo: femei, copii, bebeluşi,
bătrâni, preoţi şi a dat foc cetăţii. Aceasta s-a întâmplat conform cuvintelor
spuse de Isus: „Adevărat vă spun că nu
va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.” (Matei 24.2). Aceasta arată că
Dumnezeu nu locuieşte în case făcute de mâini omeneşti, ci în inima omului.
Duhul Sfânt nu locuieşte într-o casă, ci în inimă. Noi suntem Templul: „Nu ştiţi că voi sunteţi Templul lui Dumnezeu şi că
Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi?” (1 Corinteni 3.16). Amin.

Dar
ce faceţi voi? Construiţi un templu, o biserică şi toată credinţa voastră este
în jurul acelui lucru, a unui idol de lemn şi acceptaţi semnul fiarei fără să
ştiţi. Aşa este. Voi, predicatorilor, vă pierdeţi timpul cu susţinerea
organizaţiei voastre, şi veţi merge direct în iad împreună cu ea.

Fraţilor,
este vremea să vă treziţi şi să predicaţi Evanghelia prin puterea Duhului
Sfânt. Haideţi deci, să-i chemăm pe metodişti, pe baptişti, pe prezbiterieni,
pe catolici şi să mergem toţi la crucea lui Isus Hristos.

Înainte,
păstorii purtau cu ei miere, iar când se îmbolnăvea vreo oaie, puneau miere pe
o piatră pentru ca oaia s-o lingă şi astfel să se facă bine.

Fraţilor,
şi eu am în seara aceasta o traistă plină cu „miere” şi o pun pe piatră, pe
Stânca Hristos Isus, astfel ca oile bolnave s-o poată linge şi să se facă bine.
Aşa este. Dar nu uitaţi un lucru: această „miere” nu poate fi pusă oriunde,
peste orice biserică, pentru că nu aparţine oricărei biserici, ci îi aparţine
lui Hristos. Aşa este.

„O,”
ziceţi voi, „noi credem în Hristos!” Lucrările voastre dovedesc ce credeţi.
Isus Hristos a spus: „Aceste semne îi
vor urma până la sfârşitul lumii pe cei ce vor crede:

în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi, dacă vor lua în
mână şerpi sau vor bea ceva de moarte nu-i va vătăma. Dacă îşi vor pune mâinile
peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.17-18).

Aceasta
a spus Isus; sunt ultimele cuvinte care au ieşit de pe buzele Lui înainte de a
pleca la cer.

Întotdeauna
lumea i-a numit nebuni pe oamenii care au propovăduit vindecarea divină şi
puterea lui Dumnezeu.

Biblia
spune că „Dacă pe Stăpânul casei L-au
numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa, pe cei din casa lui?” (Matei 10.25). Şi pentru că au
făcut aceasta, au fost osândiţi şi ucişi. Dar despre creştini, istoricul
Iosefus a spus: „Unii oameni numiţi creştini, au ieşit din Ierusalim (înainte
de începerea asediului roman), s-au dus în Iudea şi au scăpat de acest prăpăd.”
Acolo era sfârşitul evreilor.

Acum
haideţi să deschidem repede la Apocalipsa 7, unde se va încheia epoca
neamurilor, ca să vedem dacă este adevărat sau nu. Prorocia lui Ezechiel s-a
referit la sfârşitul acelei epoci.

În
capitolul 6 din Apocalipsa, i-am văzut pe cei patru cai: cel alb, roşu, negru
şi gălbui.

În
continuare citim:

„După aceea am văzut patru îngeri, care stăteau în
picioare în cele patru colţuri ale pământului. Ei ţineau cele patru vânturi ale
pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun
copac.”

Îngerii
sunt mesageri, iar vânturile înseamnă conflicte şi războaie.

„Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre
răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu. El a strigat cu
glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi
marea,

zicând: „Nu
vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe
fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.”

Şi am auzit
numărul celor ce fuseseră pecetluiţi: o sută patruzeci şi patru de mii, din
toate seminţiile fiilor lui Israel.

Din seminţia lui
Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiţi; din seminţia lui Ruben, douăsprezece
mii; din seminţia lui Gad, douăsprezece mii;

Din seminţia lui
Aşer, douăsprezece mii; din seminţia lui Neftali, douăsprezece mii; din
seminţia lui Manase, douăsprezece mii;

Din seminţia lui
Simeon, douăsprezece mii; din seminţia lui Levi, douăsprezece mii; din seminţia
Isahar, douăsprezece mii;

Din seminţia lui
Zabulon, douăsprezece mii; din seminţia lui Iosif, douăsprezece mii; din seminţia
lui Beniamin, douăsprezece mii, au fost pecetluiţi.

După aceea m-am
uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din
orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea
în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în
haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

Şi strigau cu glas
tare, şi ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru, care şade pe scaunul de
domnie, şi a Mielului!”

Şi toţi îngerii
stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul
celor patru făpturi vii. Şi  s-au aruncat
cu feţele la pământ în faţa scaunului de domnie şi s-au închinat lui Dumnezeu,

Şi au zis: „Amin.”
„A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înţelepciunea, mulţumirile,
cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.”

Aceasta
nu-mi sună a ritual de seminar, ci sună ca o revărsare de modă veche a Duhului
Sfânt. Oamenii aceia au fost undeva şi ştiau ce să facă atunci când Îl văd pe
Miel stând pe tron.

„Şi unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis:
„Aceştia care sunt îmbrăcaţi în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au
venit?”

Cu
alte cuvinte: „Cei enumeraţi mai sus ştiu că sunt evrei, dar ceilalţi de unde
au venit? „…din orice seminţie, din
orice norod şi de orice limbă…”

Priviţi
versetul 14: „Doamne,” i-am răspuns eu.
„Tu ştii.” Şi el mi-a zis: „Aceştia (numiţi holly-rollers, batjocoriţi şi prigoniţi) vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele,
şi le-au albit în sângele Mielului.

Pentru aceasta
stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu…” Unde stă soţia? Unde stă
împărăteasa? Aceasta este mireasa dintre neamuri… „şi-L slujesc zi şi noapte în Templul Lui.” Soţia îşi slujeşte soţul acasă zi
şi noapte. Aceasta este mireasa lui Isus; mireasa dintre neamuri.

„…Cel ce şade pe scaunul de domnie, îşi va întinde
peste ei cortul Lui.

Nu le va mai fi
foame…” Aleluia!
Truda zilei s-a sfârşit. Poate mulţi dintre noi am pierdut multe mese, dar
acolo nu vom mai pierde niciuna. Amin.

Mama
mea, care stă aici, s-a ridicat de multe ori de la masă flămândă, pentru ca
micuţii ei să nu plângă de foame. Dar acolo nu vom mai face aceasta! Bătrânul
meu tată a murit în braţele mele, peste drum de aici, şi era flămând. Dar acolo
nu va mai fi. Aleluia! Acolo nu va mai suferi nimeni de foame:

„Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete;  nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo
altă arşiţă.

Căci Mielul, care
stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la
izvoarele apelor vieţii, şi Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor.” (v. 16-17).

 Poate aici vor suferi şi vor plânge puţin când
vine Duhul Sfânt, dar Dumnezeu va şterge toate lacrimile din ochii lor.

Deci
am văzut sfârşitul epocii bisericii ebraice, cum au venit acei bărbaţi cu
uneltele de nimicire, cum a venit acea oştire.

Acum
fiţi atenţi! Ce fel de semn a primit pe frunte biserica Duhului Sfânt? Unul
spiritual. Ei au fost însemnaţi de Duhul Sfânt, este adevărat? Nu le-a tatuat
nimic pe frunte, aşa-i? Sigur că nu.

Ei
nu au fost condamnaţi de vreo ţară anticreştină, ci  i-au condamnat chiar ai lor. Înţelegeţi ce
vreau să spun?

Când
catolicii şi protestanţii de vor uni, adevărata Biserică a Dumnezeului celui
viu, va fi condamnată de ei. De fapt, ei sunt deja împreună ca mamă şi fiică.

Dar
aceştia de aici nu erau. Şi vedeţi ce s-a întâmplat? El a spus: „Puneţi un semn pe fruntea lor.” Ce fel de semn era acela? Vă voi
citi din Fapte 2.1-2:

„În ziua cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi
loc.

Deodată a venit
din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic, şi a umplut toată casa unde
şedeau ei.”

Cine
făcea să se audă acel sunet? Îngerul care venea din cer? Ce era sunetul pe care
l-a auzit David când s-a temut să meargă mai departe? Biblia spune că el a
auzit un sunet ca un vâjâit de vânt: Dumnezeu mergea înaintea lui.

Şi
deodată au primit puterea Duhului Sfânt, au ieşit pe stradă sărind, bătând din
palme, vorbind în limbi cu buze bâlbâitoare şi purtându-se ca nişte oameni
beţi. Toţi se bucurau şi Îl lăudau pe Domnul Dumnezeu, este adevărat?

Aşa
face Dumnezeu când Îşi trimite jos puterea şi botezul Duhului Sfânt. S-a dus
drept acolo şi a ieşit Mesajul. Aleluia! Acesta este semnul pe care l-a pus
Dumnezeu peste oameni. Este adevărat? Acest semn l-a pus Dumnezeu atunci şi
acelaşi semn va fi pus şi astăzi: aceeaşi pecete a lui Dumnezeu care a fost
pusă peste ei sub botezul Duhului Sfânt.


vrea să te întreb ceva, Biserică. Biblia spune că în zilele acelea semnul lui Dumnezeu
era botezul cu Duhul Sfânt. Semnul care era peste oameni şi îi făcea deosebiţi
de ceilalţi, era botezul cu Duhul Sfânt. Este adevărat? Noul Testament spune în
Efeseni 4.30, că Duhul Sfânt este Pecetea lui Dumnezeu pentru oamenii din
timpul din urmă şi că El îi pecetluieşte pentru destinaţia lor veşnică. Este
adevărat? Atunci Duhul Sfânt a avut dreptate.

Am
avut epoca luterană, am avut epoca metodistă; am avut neprihănire şi am avut
sfinţire. Am avut toate acestea de-a lungul timpului, dar cu 40 de ani în urmă,
Statele Unite au făcut cunoştinţă, pentru prima dată, cu Duhul Sfânt.

Sfinţirea
a fost numită a doua lucrare a harului. Sfinţirea este corectă. Un vas care
este plin cu noroi trebuie ridicat.  Este
neprihănit pentru că a fost scos din noroi, dar după aceea trebuie scuturat şi
curăţat. Cuvântul „sfinţit” înseamnă „curăţit şi pus deoparte pentru slujbă.”
Dar faptul că este pus deoparte pentru slujbă nu înseamnă că este în slujbă.

Isus
a spus: „Ferice de cei flămânzi şi
însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi.” Vedeţi? Duhul Sfânt a venit pentru
credincioşii sfinţiţi, sinceri şi adevăraţi, iar semnele şi minunile au început
să se arate imediat ce vasul acela sfinţit a ajuns în starea corectă şi Duhul
Sfânt a intrat în el. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Indiferent
cât de curată este o sticlă, tu nu poţi turna ulei din ea, dacă nu conţine
ulei. Tu nu poţi scoate vorbire în limbi, vindecare divină şi putere din ceva
care nu conţine nimic, din ceva ce este gol. Trebuie să fie adus înăuntru Duhul
Sfânt, şi apoi se văd rezultatele.


privim puţin în urmă, la primul război mondial. De unde a început el? Din
Germania. Ce s-a întâmplat? Până astăzi, nimeni nu ştie de ce s-a oprit şi cum.
Citiţi „Declinul războiului mondial,” şi veţi vedea. Eu am citit toate
capitolele şi nimeni nu a ştiut nimic. Tot ce se ştie este că a venit un ordin
de „predare”, dar nimeni nu ştie cine l-a dat.

Poate
mă veţi numi holly-roller din pricina modului în care îmi manifest
simţămintele, dar sunt plin de recunoştinţă pentru că Duhul Sfânt este aici pe
platformă ca să ne descopere Adevărul.

Fiţi
atenţi! Acei bărbaţi cu uneltele de nimicire în mână, au pornit să nimicească
pământul în războiul mondial. Dar ce s-a întâmplat? S-au oprit dintr-o dată. În
Apocalipsa 7.1 Ioan spune: „…am văzut
patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colţuri ale pământului…” Ei erau pregătiţi, cu uneltele de
nimicire în mână, dar a venit un alt înger, care se suia dinspre răsărit şi
avea pecetea Dumnezeului celui viu. „El
a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme
pământul şi marea,

zicând: „Nu
vătămaţi pământul, nici marea… Ţineţi pe loc cele patru vânturi, să nu sufle!” De ce?
Pentru că evreii nu sunt încă la locul lor. Slavă!  Ei nu sunt în ţara pe care   le-a făgăduit-o Dumnezeu.

Când
era pe pământ, El a zis: „De la smochin
învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara
este aproape.” (Matei
24.32). Şi când vedeţi că evreii se întorc în Palestina, ştiţi că timpul este
aproape. „Adevărat vă spun că nu va
trece neamul acesta până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” (v. 34).

Fraţilor,
în urmă cu şapte ani, steagul evreiesc a fluturat pentru prima dată după două
mii de ani. Amin…………


Să ţină pe loc? De ce? Mai erau unii dintre neamuri, din epoca lui Luther şi
cea a lui Wesley, care trebuiau să intre. Înainte să vină cincizecimea din
epoca laodiceană, în faţa bisericii a fost pusă „o uşă deschisă”, astfel încât oricine Îl va lăsa să intre, să poată bea fără bani din
Izvorul apelor Vieţii. O Doamne! Acesta este motivul pentru care El le-a zis:
„Staţi pe loc!”

Isus
a spus că un gospodar şi-a angajat dis de dimineaţa nişte lucrători în vie şi
s-a tocmit cu ei cu un leu la zi. Mai târziu a ieşit iar şi a mai tocmit câţiva
lucrători, iar pe la ceasul al unsprezecelea a mai adus câţiva lucrători.
Seara, când i-a plătit, le-a dat tuturor aceeaşi plată, iar ei l-au întrebat de
ce a făcut aceasta. (Matei 20.1-16).

Luteranii
au venit în epoca lui Luther, iar când au murit, au murit în har. Metodiştii
s-au ridicat în zilele lui Wesley şi au murit tot în har. Noi trăim într-o altă
epocă, nu în zilele lor ci acum. Mama călătorea cu o căruţă, iar acum circulăm
cu Ford V8. De ce aceasta? Pentru că trăim în epoci diferite, dar harul este
acelaşi. Noi trăim în timpul restituirii puterii Duhului Sfânt, şi Hristos a
făgăduit că puterea pe care o vom primi noi va fi la fel ca cea pe care au
avut-o înaintaşii noştri la început.

Nu
mai priviţi în urmă la metodişti, baptişti sau prezbiterieni, pentru că noi
trăim într-o altă epocă. Priviţi la Isus Hristos, Dătătorul şi desăvârşirea
credinţei din Biblie. Aleluia!

Deci
El le-a spus acelor bărbaţi: „Ţineţi pe loc…” Până când? Până vin cei din
ceasul al unsprezecelea, în urma ultimei chemări pentru neamuri.

Bunica
a lucrat în timpul ei, apoi au urmat mama, tata şi ceilalţi, dar acum este
timpul nostru, epoca noastră, ceasul al unsprezecelea.

Primul
război mondial s-a terminat în luna a unsprezecea, în ziua a unsprezecea a
lunii şi la ora 11.00, astfel ca poporul din ceasul al unsprezecelea să poată
veni la El. De ce? Ca El să le dea şi lor acelaşi botez al Duhului Sfânt care a
fost dat la început şi să aducă înapoi puterea de înviere a Domnului Isus
Hristos cu aceleaşi semne şi minuni.

Războaie
tot încep pe ici şi colo; se construiesc bombe atomice, etc., dar nu se poate
întâmpla nimic până când evreii nu primesc vizita botezului cu Duhul Sfânt,
pentru că Îngerul a spus clar:

„Nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până
nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru!” (Apocalipsa 7.3). Vedeţi? Nu pe
Mireasă ci pe slujitorii Lui. Neamurile nu sunt slujitori; noi suntem fii şi
fiice. Slujitorii sunt evreii. Aleluia!

Astăzi
sunt mii şi mii de mii de evrei. Odinioară, Dumnezeu a împietrit inima lui
Faraon pentru ca ei să poată ajunge în Palestina, iar acum a împietrit inima
lui Hitler, a lui Mussolini şi a lui Stalin, din acelaşi motiv: ei îi conduc cu
forţa în Palestina, fără să ştie că de fapt împlinesc voia lui Dumnezeu.

Cei
o sută patruzeci şi patru de mii stau acolo, iar într-o zi vor fi vizitaţi de
un proroc uns al lui Dumnezeu, care va merge acolo însoţit de semne şi minuni.
Când vor vedea aceasta, ei vor spune: „Aceasta am aşteptat!” Da, domnilor.
Dumnezeu va boteza 144 de mii de evrei.

Înainte
de aceasta însă, va veni răpirea şi timpul neamurilor se va încheia. Bomba
atomică va exploda. Biserica dintre neamuri va fi răpită sus să stea în
prezenţa lui Dumnezeu.

„Cine sunt aceştia care vin din necazul cel mare? Ei
şi-au spălat hainele în sângele Mielului şi stau înaintea lui Dumnezeu fără
pată.” Amin.

Semnul
fiarei, unirea bisericilor, toţi împreună în haos. Rămăşiţa şi Mireasa Duhului
Sfânt…

Cei
care râd astăzi de vorbirea în limbi, de vindecarea divină, de prorocii, de
manifestarea Duhului, sunt stăpâniţi de acelaşi duh ca evreii din zilele
Domnului Isus, care au hulit Duhul Sfânt şi au murit sub judecata divină.

Statele
Unite sunt condamnate şi destinate judecăţii divine a Duhului Sfânt, iar ceasul
când Dumnezeu va turna peste ei judecata Sa divină este aproape. Amin………………………

…Există
un singur loc sigur, iar acesta este în Isus Hristos.

Dumnezeu
să vă binecuvânteze. Dacă nu sunteţi în El, siliţi-vă să fiţi, pentru că cei ce
nu sunt în Hristos nu vor avea parte de prima înviere, nici de răpire.

Dacă
nu aveţi Pecetea lui Dumnezeu, care este botezul Duhului Sfânt, primiţi semnul
fiarei, unirea. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Înţelegeţi ce vreau să
spun? Învăţătorii religioşi încearcă să vă spună că semnul fiarei este
comunismul şi nu-şi dau seama că el lucrează chiar în mijlocul lor.

Cu
ei se împlineşte ceea ce a spus Domnul Isus: „…un orb călăuzeşte pe un alt orb…” (Matei 15.14). Ei au ochi şi nu văd şi ţin porunci şi
datini omeneşti făcând astfel Cuvântul lui Dumnezeu fără putere. Voi râdeţi de
catolici pentru că au catehismul, dar sunteţi la fel ca ei, pentru că bărbaţii
voştri se adună la sfat şi hotărăsc dacă pot primi vindecarea divină, botezul
Duhului şi toate aceste lucruri. Nu aveţi nici un drept să râdeţi de catolici,
pentru că dacă Biblia spune că biserica catolică este o curvă, voi sunteţi în
aceeaşi uniune. Din pricina aceasta spune Domnul: „Ieşiţi afară din mijlocul lor, poporul Meu şi Eu vă
voi primi.” (2
Corinteni 6.17). Aşa este.


întreb de ce Tabernacolul Branham nu poate sta încă numai la sfatul Domnului?


vrea să ştiu dacă voi, oamenii de aici, credeţi această Evanghelie? Ea a fost
predicată în auzul urechilor voastre, aţi văzut semne şi minuni şi tot ce a
vorbit Domnul s-a împlinit. Atunci de ce se mai aud între voi certuri şi
contraziceri? Aş vrea să scrieţi pe hârtie care este problema voastră şi s-o
puneţi pe amvon mâine seară.

Vreau
să văd de ce această biserică nu poate fi cuprinsă de puterea lui Dumnezeu şi
de botezul Duhului Sfânt, cu semne şi minuni. Care este problema? Păstorul
vostru crede şi la fel voi. Atunci care este problema? Ceva este greşit. Locul
acesta ar trebui să fie un far, un loc în care să se plângă şi să fie căutat
Dumnezeu zi şi noapte. De ce nu putem face aceasta?

Isus
a spus despre biserica din Laodicea: „…zici:
„Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic…” (Apocalipsa 3.17). Tu zici: „Sunt
bogat şi nu duc lipsă de nimic. Ne-am făcut o organizaţie!” Dar nu ştii că eşti
nenorocit, sărac, orb şi gol.” Când un om este în acea stare şi ştie, face
ceva, dar dacă nu ştie…

Şi
Hristos a spus că aşa vor fi bisericile din timpul acesta, dar nu vor şti.
Treziţi-vă fiinţa spirituală, fraţilor, treziţi-vă sufletul cu rugăciune şi
spuneţi: „Cercetează-mă, Doamne Isuse, căci vreau să-mi fac inventarul înainte
de a merge la culcare, să văd unde este problema. Eu am fost creştin în toţi
anii aceştia, dar nu înţeleg lucrurile pe care le-a spus Isus când a zis că va
fi cu mine şi se vor face aceste lucruri. Ce este cu mine, Doamne Isuse?”

Fiţi
corecţi! Fiţi cinstiţi! Haideţi şi staţi de vorbă cu El ca şi cu un frate. El
vi Se va descoperi, vă va vorbi şi vă va rupe sufletul. Spune: „Doamne Isuse,
chiar dacă mă va costa familia, viaţa, serviciul, apartenenţa la biserică sau
prestigiul pe care îl am în oraş, voi urma calea celor dispreţuiţi ai
Domnului.”


nu uitaţi că Isus a spus: „…largă este
poarta, lată este calea care duce la pierzare, şi mulţi sunt cei care intră pe
ea.

Dar strâmtă este
poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7.13-14).

„Cine îşi va păstra viaţa, o va pierde; şi cine îşi
va pierde viaţa pentru Mine, o va câştiga.

Cine iubeşte pe
tată, ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine;  şi cine iubeşte pe fiu sau pe fiică mai mult
decât pe Mine, nu este vrednic de Mine.” (Matei 10.39+37).

„Oricine pune mâna
pe plug, şi se uită înapoi, nu este destoinic pentru Împărăţia lui Dumnezeu.” (Luca 9.62).

Fraţilor,
într-una din aceste zile va fi predicată ultima predică a Evangheliei, va fi
cântată ultima cântare şi va fi spusă ultima rugăciune. Într-una din aceste
zile, uşile Tabernacolului vor fi închise pentru ultima dată, şi la fel Biblia
de pe amvon. Atunci veţi sta în prezenţa lui Dumnezeu să daţi socoteală pentru
ceea ce aţi auzit în seara aceasta. Ce vă veţi face atunci? Ce vă veţi face când
va fi deschisă marea Carte? Ce veţi face când vi se va aduce în faţă seara
aceasta? Aşa cum spune cântarea:

„Ce-o
să te faci

Când
marea Carte e deschisă

Ce-o
să te faci?

Când
cei ce azi L-au respins pe Salvator

Vor
fi întrebaţi, de ce?

Ce-o
să se facă?”

Ţi-a
stat serviciul în cale.

Ţi-au
stat părinţii în cale.

Ţi-a
stat prietenul sau prietena în cale.

Ţi-a
stat biserica în cale. 

Ce
te vei face? Ce te vei face?”

Ce
motiv vei aduce? Voi ştiţi care este semnul fiarei; ştiţi care este pecetea lui
Dumnezeu, aşa că acum totul depinde de voi. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze
în timp ce ne vom ridica în picioare.

Tată
ceresc, lasă ca îndurarea şi binecuvântările Tale să vină asupra oamenilor.
Lasă ca Duhul Tău să Se mişte şi să Se reverse asupra acestor oameni, astfel
încât să primească botezul Duhului. Fie ca orice bărbat sau femeie, băiat sau
fată de aici, să fie cuprins de Duhul Sfânt şi să spună: „Dumnezeule, ia-mi tot
ce am, dar lasă-mă să Te slujesc pe Tine, Domnul meu. Voi pune totul deoparte:
pe mine, mândria mea, biserica mea, totul.”

Ei
nu trebuie să plece din bisericile lor, Doamne, ci să iasă din starea în care
trăiesc. O, Dumnezeule, trimite-i pe metodişti înapoi în bisericile lor, ca să
le predice Evanghelia în clocot; trimite-i înapoi pe baptişti; trimite-i înapoi
pe catolici, etc.

Doamne
Dumnezeule, trimite pe cineva din tabernacolul Branham, să vină aici cu un duh
blând şi smerit care să vorbească, să iubească şi să încerce să-i aducă pe
oameni într-un acord, astfel ca Duhul Sfânt să poată veni înăuntru şi să se
folosească de oameni. Trimite semne mari şi minuni, unge fiecare credincios şi
iartă orice păcat.

O,
Dumnezeule, noi vedem aceste semne; vedem smochinul înfrunzind şi ştim că
timpul este aproape. Vedem bombele care pot trece prin mâna oricui, şi Tu ai
spus că au fost date ca să distrugă lumea.

Cum
am mai putea să te respingem când auzim atât de clar Evanghelia Ta şi vedem cum
Duhul Sfânt face semne şi minuni, vindecă bolnavii, deschide ochii orbilor şi
dă viaţă bolnavilor?

Tu
ai spus: „Dacă l-aţi fi cunoscut pe
Moise, aţi fi cunoscut şi ziua Mea.” Aleluia! Tot aşa este şi astăzi, Doamne. Ei văd tot felul de
semne, de războaie, de conflicte şi alte lucruri, de aceea Te rog să-i faci să
deschidă paginile Bibliei ca să vadă unde suntem; să vadă că am ajuns la
sfârşitul epocii.

O,
Dumnezeule, mişcă Duhul Tău peste oameni, iar când va pleca El de aici, să
plece şi ei. Îngăduie ca mâine seară 
locul acesta să fie plin când vom veni la chemarea la altar.


ca duminică dimineaţa şi sâmbătă seara, să-i botezăm pe oamenii de aici după
Cuvântul lui Dumnezeu, şi fie ca Duhul Sfânt să vină peste acea apă ca să se
facă semne mari şi minuni. Îndură-Te, Tată.

Binecuvântează-l
pe scumpul nostru păstor de aici; binecuvântează mădularele bisericii;
binecuvântează-i pe străinii din mijlocul nostru. Ajută-ne să strângem toate
aceste lucruri în inimile noastre,  iar
mâine seară când ne vom reîntâlni, să fim plini de bucurie. Îţi cerem aceasta
în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Domnul
Isus Hristos să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi. Daţi mâna unii cu
alţii. Să veniţi mâine seară şi să aduceţi şi întrebările voastre, pe care vă rog
să le puneţi pe amvon.

Fie
ca Dumnezeu să vă ungă şi să fie cu voi.

                           – Amin –