1

PECETEA A ȘAPTEA – TĂCEREA DE O JUMĂTATE DE CEAS

Mulțumesc, frate. Să rămânem în picioare pentru rugăciune.

Dumnezeule Atotputernic, Autorul Vieții veșnice și Dătătorul tuturor bunurilor, a darurilor duhovnicești, Îți suntem recunoscători pentru acest timp minunat, remarcabil, timp de părtășie în prezența Ta; are o mare însemnătate în viețile noastre, Doamne, este un timp pe care nu-l vom uita niciodată, indiferent cât de mult vom sta aici. Dumnezeule, Te rugăm ca în această ultimă seară să ne ajuți să putem vedea că la sfârșitul zilei de sărbătoare, Isus a stat în mijlocul lor și a strigat: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine!” Şi eu Te rog, Tată ceresc, să îngădui ca în seara aceasta să se repete acest lucru, astfel încât să auzim Glasul Domnului nostru care ne cheamă în lucrarea Sa pentru o umblare mai aproape de El. Noi știm că I-am auzit deja Glasul la deschiderea acestor Peceți, vorbind că aceasta este ultima zi, iar timpul este aproape. Doamne, îngăduie să primim binecuvântarea pe care Ţi-o cerem în Numele lui Isus Hristos și pentru slava Lui. Amin. Așezați-vă.

Aș vrea să spun că dintre toate adunările pe care le-am avut vreodată în viața mea, săptămâna aceasta a fost cel mai glorios timp. Până acum am văzut săvârșite minuni mărețe și servicii de vindecare, dar aceasta depășește totul. Acesta este unul din cele mai mărețe timpuri, este punctul culminant al slujbei mele. Și văd că micuțul tabernacol ia această arătare deosebită; nu doar la exterior, ci interiorul arată deosebit.

Billy mi-a spus că săptămâna aceasta a fost botezat un grup de peste o sută de persoane. Ei au crezut și au fost botezați în Numele Domnului Isus Hristos, iar noi Îi suntem foarte recunoscători lui Dumnezeu pentru aceasta și Îl rugăm să vă binecuvânteze.

Acum, dacă nu aveți o biserică acasă, vă invităm să veniți aici și să vă închinați cu noi. Amintiți-vă că biserica este deschisă. Noi nu suntem o denominațiune și nădăjduiesc  și cred că nu vom fi niciodată. Aici este o părtășie unde bărbați și femei, băieți și fete, se întâlnesc în jurul mesei bogate a lui Dumnezeu, au părtășie în jurul Cuvântului, și unde avem totul în comun.

Noi avem un păstor minunat, un adevărat om al lui Dumnezeu, lucru pentru care Îi sunt recunoscător lui Dumnezeu. Cred că vă mai amintiți vedenia care a fost anul trecut, că Hrana a fost depozitată în locul acesta, sus. Acest lucru este adevărat.

Acum, noi avem suficient spațiu pentru clasele de școală duminicală, pentru toate vârstele, și puteți să vă trimiteți copiii. Dacă nu aveți o biserică, un acasă, puteți veni aici, dar dacă aveți o biserică bună la care puteți merge, unde se predică Evanghelia deplină şi așa mai departe, înseamnă că acela este un grup ca al nostru.

Am înțeles că mulți au venit din diferite părți ale țării şi s-au mutat aici ca să facă parte din această biserică. Desigur, noi spunem bun-venit tuturor celor care au venit aici la Cuvântul Domnului.

Când am plecat de aici v-am spus că atât cât depinde de mine, serviciile vor fi aici în Tabernacol.

Încă nu știu ce a hotărât Domnul pentru mine în viitor, dar încredințez aceasta în mâna Lui, şi aștept zi de zi, ca El să mă călăuzească tot mai aproape de El ca să Îl pot sluji așa cum vrea. Sunt încredințat că atunci când El termină cu mine, mă va primi Acasă în pace.

Sunt foarte recunoscător pentru colaborarea fraților din adunare. Din ceea ce mi-a spus Billy, am înțeles că pe tot parcursul acestei săptămâni fiecare familie din apropierea Tabernacolului, a luat acasă pe cineva dintre musafiri. Au făcut un lucru minunat, și-au deschis ușile caselor lor şi au oferit găzduire celor care nu aveau unde să meargă: aceasta este o faptă vrednică de un creștin. În unele case s-au ocupat toate locurile în care ar fi putut să se odihnească un om, deoarece săptămâna aceasta a fost foarte greu să găsești un loc de găzduire, pentru că au avut loc şi întreceri sportive internaționale, un fel de baschet sau ceva, așa că toate locurile de la hoteluri au fost rezervate.

Dar ceea ce vreau să spun, este că şi în această biserică mică se află în seara aceasta reprezentanți din douăzeci și opt sau treizeci de state ale Americii, precum şi din două țări străine. Ei au venit să ia parte la această mică trezire.

Astăzi am discutat cu mai mulți oameni şi le-am spus: „Acum înțeleg de ce sunt atât de puțini oameni din Jeffersonville în adunare!”

Răspunsul mi l-a dat altcineva: „Nu putem intra.” Aceasta este cauza. Nici chiar unii dintre reprezentanții poliției nu au reușit să intre, pentru că adunarea era supra-aglomerată. Timpul lor a trecut deja şi probabil se gândesc să-i lase pe cei ce vin de departe. Noi Îi suntem recunoscători Domnului pentru aceasta.

Nu știu, dar următorul lucru care va urma aceasta, vor fi cele șapte Trâmbițe, într-un alt mesaj. Practic însă, totul este cuprins în Peceți. Noi am luat mai întâi epocile Bisericii, care era cel mai important… din timpul acela, iar  deschiderea Peceților ne arată unde merge Biserica şi cum o sfârșește Ea. Eu cred că Tatăl ceresc este plin de îndurare față de noi, prin faptul că ne-a îngăduit să vedem toate aceste lucruri.

Eu m-am uitat prin toate notițele pe care mi le-am făcut cu ani în urmă şi despre care am predicat, crezând că sunt bune, dar acum am văzut că sunt foarte departe de Adevăr. Atunci mi-au fost suficiente douăzeci de minute să vorbesc despre primele patru Peceți. I-am adunat pe cei patru călăreți din Apocalipsa împreună şi am spus: „Iată un cal alb. Probabil că simbolizează biserica primară. Calul următor cred că este foametea”, şi am continuat să vorbesc așa până am terminat cu ei. Oh, Doamne, dar când Cuvântul a fost deschis cu adevărat, am putut să văd că aceasta era la o sută de mile depărtare de Adevăr.

Deci, se cuvine ca noi să veghem și să așteptăm. Poate că acesta trebuia să fie timpul să facă aceasta. Știu că sunt multe lucruri care s-au spus şi care probabil sunt în dezacord cu alți oameni, dar cred că atunci când vine marele timp de încheiere şi Îl întâlnim pe Domnul nostru, vom afla că acesta este Adevărul, că este într-adevăr așa.

Au venit oameni din afara orașului, din diferite localități, state şi națiuni. Eu prețuiesc sinceritatea voastră, pentru că faceți călătorii lungi şi v-aţi jertfit chiar şi concediile, iar unii nu aveți nici loc cazare. Eu știu cum este, pentru că am putut să-i ajut pe unii să-şi găsească locuri de cazare, ei ne-având bani nici ca să-şi plătească mâncarea. Totuși, au venit cu încrederea că se va întâmpla ceva şi cineva va avea grijă de aceasta. Cu o astfel de credință, indiferent dacă aveau ce mânca şi unde sta, ei au venit să asculte. Acesta a fost un act foarte curajos din partea lor.

 L-am întâlnit pe cumnatul meu, care a făcut aici lucrările de zidărie şi i-am spus cât de mult apreciez eu lucrul lui. Eu nu sunt zidar și nu știu nimic despre zidărie, dar știu ce este un unghi de colț și dacă este făcut corect sau nu.

Și el mi-a zis: „Îți spun eu. Tu nu ai văzut niciodată un timp în care să existe o asemenea armonie între oameni, ca atunci când lucrează împreună.”

Fratele Woods, fratele Roberson și ceilalți, au lucrat fiecare la partea lor, iar fratele care a pus acustica… eu vreau să pun echipamentul și fiecare lucru necesar în biserică. Și ei au spus: „Fiecare lucru a mers perfect.” Când trebuia făcută o lucrare, era deja cineva care putea s-o facă. Dumnezeu este în tot programul, iar noi Îi suntem mulțumitori pentru aceasta.

Mulți donatori din biserică au ajutat să se facă aceasta, ca de exemplu fratele şi sora Dauch, care stau aici; şi mulți alții care au donat din greu pentru cauza aceasta. Acum a mai rămas încă puțin și s-a plătit pentru tot. Suntem foarte recunoscători pentru aceasta.

Să nu uitați că aceasta este biserica voastră, pentru că voi sunteți slujitori ai lui Hristos. Şi pentru aceasta este construită: o ușă deschisă să facă slujitori, și pentru cei ce sunt deja slujitori ai lui Hristos, ca să poată veni să se bucure de părtășia în Isus Hristos. Noi dorim să știți că fiecare este binevenit.

Uneori când sunt sub ungere, voi mă auziți vorbind cu asprime la adresa organizațiilor. Să știți că nu vreau să spun aceasta împotriva păstorului vostru, împotriva vreunui frate sau a unei surori din biserică, pentru că Dumnezeu are oameni în fiecare organizație care există. El acceptă persoana din organizație, dar nu acceptă organizația, pentru că nu este nevoie de o organizație.

Când oamenii sunt legați în jurul organizației, nu pot să vadă nimic altceva decât ce spune biserica aceea, vedeți? Acest lucru strică părtășia cu alții, este un sistem pe care Dumnezeu nu-l poate suporta. Totul este o afacere lumească pe care Dumnezeu n-a rânduit-o niciodată.

Astfel, când spun: catolic, iudeu, metodist, baptist, prezbiterian sau orice altceva, cu organizație, fără organizație sau non-denominaționali, Dumnezeu are copii peste tot, vedeți, şi cred că ei sunt acolo cu un scop: să răspândească Lumina, pentru ca cei hotărâți mai dinainte să fie trași afară de peste tot. Iar în ziua aceea măreață, noi vom vedea că Biserica Domnului Isus Hristos, va fi chemată la marea întâlnire în aer, și noi toți vom merge sus să-L întâlnim. O, eu sunt în așteptarea acelui ceas! Este atât de mult de spus!

În seara aceasta este finalul, seara de încheiere și ca de obicei, fiecare este… Într-un serviciu de vindecare, oamenii sunt în așteptare să fie făcute lucruri mărețe, iar aceasta provoacă o tensiune nervoasă. Același lucru se petrece în seara aceasta, pentru că fiecare este în așteptare să vadă cum… În fiecare seară a fost așa, pentru deschiderea acestor Peceți.

Acum vreau să clarific aceasta. De fiecare dată când a fost deschisă o Pecete, am văzut că ea era în opoziție cu tot ceea ce am crezut vreodată despre ele sau cu ceea ce am citit de la alți oameni.

Și mintea mea… Motivul pentru care am avut serviciul de vindecare de azi dimineață, este din cauză că mintea mea umană s-a depărtat foarte mult de propriul meu fel de gândire. În tot acest timp am încercat, pe cât posibil, să stau într-o cameră cu jaluzelele trase și cu becul aprins. Aceasta este a opta zi în care nici măcar nu am urcat în mașină ca să merg undeva.

A trebuit să merg cu niște frați, jos la bancă, să semnez câteva facturi și lucruri, pentru banii care au fost împrumutați pentru această biserică, după care am revenit în cameră, și m-am adâncit în studiu.

Un lucru mi se pare neobișnuit şi anume, că în tot acest timp nu am fost deranjat de nimeni deși în rest tot timpul bate cineva la ușă. A fost într-adevăr ceva deosebit.

Nu voi uita niciodată dimineața aceasta! Ce har minunat a revărsat El peste slujitorul Său obosit şi slab.

Când am răspuns cât am știut de bine la întrebarea unei persoane sărmane, m-am gândit că am făcut bine, dar dintr-o dată, m-am simțit foarte condamnat și nu știam de ce. M-am gândit: „Probabil sunt presat să ajung la serviciul de rugăciune care va urma! Poate cineva este disperat din cauza bolii şi trebuia să se facă rugăciune pentru el chiar atunci.” Am întrebat audiența, iar după câteva minute totul a fost lămurit, fiindcă cineva mi-a zis: „Vrei să mai citești încă o dată întrebarea?” Am luat bilețelul de jos şi am citit din nou ceea ce era scris pe el, după care m-am uitat în Biblie şi am văzut că textul citit era total diferit de răspunsul pe care l-am dat la întrebare. Vedeți?

Am să repet aceasta. Când vine înăuntru Supranaturalul, Acela este Gândul lui Hristos, iar tu ești atât de departe de propria ta gândire, încât propria ta minte… Eu nu… Nu-mi cereți să explic aceasta, pentru că nu pot. Vedeți? Eu nu aș putea s-o fac, de fapt, nu există nimeni care s-o poată face.

Cum a fost posibil ca Ilie să stea sus pe munte, în prezența lui Dumnezeu, să tragă în jos foc din cer, și apoi ploaie, chiar în spatele focului? Apoi, să închidă cerul astfel încât nu a plouat deloc timp de trei ani şi jumătate, iar după aceea să aducă ploaia într-o singură zi? Sub ungerea aceea, el a stat în fața celor patru sute de preoți și i-a omorât, apoi a fugit în pustie strigând pentru viața lui, din cauza amenințării unei femei. Vedeți? Izabela a jurat că îi va lua viața. Ahab şi toți ceilalți au fost acolo și au văzut Prezența lui Dumnezeu și marea minune săvârșită. Apoi, Duhul l-a părăsit, iar când a fost lăsat să gândească în felul lui natural, nu a putut să gândească pentru el însuși.

Amintiți-vă că Îngerul l-a pus să doarmă, să se odihnească. Apoi, l-a trezit, i-a dat ceva plăcinte și l-a pus înapoi să doarmă și să se odihnească; și l-a trezit din nou și i-a dat niște plăcinte, iar noi nu știm ce s-a întâmplat cu el timp de patruzeci de zile. La sfârșitul celor patruzeci de zile, s-a dus într-o peșteră, de unde a fost chemat de Dumnezeu.

Nu încercați să explicați Supranaturalul, pentru că nu veți reuși! Vedeți? Singurul lucru pe care îl puteți face este să mergeți înainte. Eu am încercat să vă explic cât pot de clar, dar de acum înainte nu voi mai încerca să fac lucrul acesta. Voi ori credeți totul, ori nu credeți… Și veți vedea puțin mai târziu, de ce. Dumnezeu știe că am încercat să fiu cât se poate de sincer cu voi.

Și întrebarea aceea de azi dimineață… Eu am încercat să răspund cât am știut de bine, dar am citit numai prima parte a versetului şi nu am înțeles corect. Însă Duhul Sfânt, înțelegând că eu… mintea mea… Vedeți, priviți ce s-a întâmplat în ultimele două sau trei zile. Eu am spus șapte sute în loc de șapte mii, dar voi ați observat imediat acest lucru, ceea ce dovedește că ați fost atenți. Apoi, în loc să spun „Porumbelul”, am spus „Mielul”, însă am observat aceasta imediat, dar greșeala cealaltă nu am  observat-o, însă Duhul Sfânt m-a făcut atent şi m-a întors înapoi.

Aceasta este o dovadă dublă că aceste lucruri sunt corecte. Dumnezeu veghează ca totul să fie corect. Acesta este adevărul. El vrea ca voi să știți că Acesta este Adevărul.

El este Cel care-L trimite, pentru că acesta sigur nu a fost… Aceasta a fost și pentru mine o lecție, așa cum a fost pentru voi. Astfel, noi suntem… Îi sunt foarte recunoscător pentru că Domnul ne dă cunoștință să cunoaștem în ce ceas trăim; vedeți, noi trăim chiar în timpul sfârșitului, înainte de plecarea Bisericii.

Noi am vorbit, așa că haideți să cerem din nou binecuvântările Lui asupra Cuvântului.

Tată ceresc, am ajuns în acest ceas măreț, de aceea, Te rog să Te descoperi oamenilor ca să nu mai rămână nici o umbră de îndoială în inimile și mintea lor, ca să poată recunoaște că Dumnezeu este încă pe tron şi că Își iubește poporul.

Acesta este ceasul după care lumea a tânjit să-l vadă, deoarece ea strigă după răscumpărare. Noi putem vedea elementele gata s-o aducă înapoi, putem vedea elementele gata să aducă Biserica în Prezența lui Hristos. Noi putem vedea Mireasa luând formă, punându-și haina de nuntă și pregătindu-se; putem vedea luminile licărind, și știm că suntem la sfârșit.

Tată ceresc, acum când mergem înainte să învăț despre acest lucru măreț, despre acest eveniment puternic care a avut loc cu două mii de ani în urmă, în slavă, și i-a fost dat marelui apostol, Ioan, Te rog să lași ca Duhul Sfânt să vină în față, în puterea Sa deplină de descoperire, ca să ne descopere lucrul pe care vrea să-l cunoaștem, așa cum a făcut-o în ultimele câteva seri. Acum ne predăm pe brațele Tale, împreună cu Cuvântul, în Numele lui Isus. Amin.

Dacă vreți să urmăriți în Bibliile voastre, voi citi doar un verset scurt, care se referă la ultima Pecete. Aseară am vorbit despre Pecetea a șasea.

În prima Pecete ne-a fost prezentat Antihristul. Timpul lui s-a extins și noi vedem cum a mers afară. Făptura care a fost prezentată, a mers înainte în Puterea lui Dumnezeu ca să combată puterea Antihristului. Cred că nu mai există nicio întrebare cu privire la aceasta, în mintea cuiva.

Noi am aflat că acele Făpturi vii au mers împreună cu Epocile bisericii, iar când s-au terminat, s-a schimbat tot tabloul și nu a mai ieșit afară nicio Făptură. Vedeți? Apoi am văzut perioada Necazului, după ce Biserica a mers afară.

Cât de perfect s-a potrivit totul cu Epocile bisericii! Eu nu văd nici o iotă, nici un lucru care să nu se potrivească perfect peste epoci, vremuri și fiecare lucru. Gândiți-vă la aceasta. Aceasta arată că numai Dumnezeu putea s-o facă, pentru că mintea omenească nu putea să le pătrundă.

Domnul ne-a lăsat să luăm Sfânta Scriptură, ceea ce a spus Isus despre aceste lucruri şi cum se vor întâmpla ele. Cum am fi aflat noi aceasta vreodată? El vine dincoace, o descoperă și o aduce exact. În Matei 24, El a răspuns la întrebările ucenicilor, și a adus afară punct cu punct șase dintre Peceți, dar pe a șaptea a omis-o, înțelegeți?

Când au fost deschise Pecețile, Dumnezeu a omis să descopere chiar și un simbol al Peceții a șaptea, Ea fiind o taină absolută a lui Dumnezeu. Acum, vom citi textul care se referă la Pecetea a șaptea.

Apocalipsa 8.1:

„Când a rupt Mielul pecetea a șaptea, s-a făcut în cer o tăcere de aproape o jumătate de ceas.”

Aceasta este tot ce scrie în legătură cu Pecetea a șaptea.

Voi încerca să nu vă țin prea mult, pentru că mulți trebuie să plece acasă. Mă gândesc din nou la serviciul de vindecare de azi-dimineață, pe care l-am ținut pentru ca cei care trebuiau să plece, să nu fie obligați să mai aștepte.

Eu va trebui să călătoresc la Tucson, Arizona, unde locuiesc, pentru că acum casa mea este acolo. Cu voia Domnului, vreau să fiu înapoi… familia mea vrea să vină pentru câteva zile aici, în iunie. Poate voi reuși să vă întâlnesc pe toți la o întâlnire.

După ce vom termina cu aceste Mesaje, intenționez să plec la Albuquerque, New Mexico, unde voi ține câteva servicii, pe nouă, zece și unsprezece. Voi fi acolo în Joia și Vinerea Mare.

În continuare, nu știm sigur… Cu grupul „Strigătul de la miezul nopții”, sus la Southern Pines, Carolina de Nord.

Ei sunt în legătură telefonică și au trimis telegrame, mesaje și fiecare lucru și mai este un grup la Little Rock. Vara trecută, am avut întâlniri la Cow Palace cu oamenii… care au convenția la Little Rock, Arkansas. De anul trecut, au vrut și ei măcar o seară, dar pentru că nu știu ce să fac, le-am spus că pot să anunțe acest lucru ca posibil, dar le voi spune sigur mai târziu.

Tocmai ne-a chemat? În ordine. Unde? (Un frate spune: „La Hot Springs”). Hot Springs? Eu am greșit. („Douăzeci și patru”). Douăzeci și patru… („Mai”). Mai? (Cineva zice: „Din douăzeci și patru la douăzeci și opt iunie”). Din douăzeci și patru la douăzeci și opt iunie, dacă aceasta este voia Domnului. Vedeți?

Întotdeauna când plec undeva, vreau s-o fac având încredințarea că Dumnezeu a zis: „Du-te acolo!” iar dacă se întâmplă ca vrăjmașul să se ridice pe undeva, pot să spun: „Eu sunt aici în Numele Domnului Isus! Înapoia mea!” Vedeți? Vedeți? Vedeți? Dacă procedezi așa, ești in siguranță. Da, ești sigur pe terenul pe care calci. Când te trimite undeva, El va avea grijă de tine. Înțelegeți? Dar dacă mergi, presupunând, nu știu, s-ar putea ca El să nu fie acolo. Acesta este motivul pentru care vreau să fiu sigur. Eu am primit multe invitații despre care El nu mi-a spus să le iau, dar îmi place să fiu sigur, pe cât posibil. Domnul să vă binecuvânteze pe toți.

Așa cum am observat, avem un singur verset. Poate că ați observat că am sărit peste capitolul 7 din Apocalipsa. Pecetea a șasea este în capitolul șase, care se termină cu ea, dar între Pecetea a șasea şi Pecetea a șaptea, are loc ceva. Vedeți? Vedeți cât de minunat intră capitolul șapte între capitolele șase şi opt? Capitolul șapte este între Pecetea a șasea şi a șaptea, este un interval, de aceea aș vrea să clarificăm acest lucru. Este un interval între capitolele șase și opt din Apocalipsa, între Pecetea a șasea și a șaptea. Este foarte important să observăm puțin acest timp.

Rețineți că Biserica este dusă după capitolul patru din Apocalipsa. După ce cei patru călăreți și caii lor au mers afară, Biserica este dusă. Vedeți? Tot ce i s-a întâmplat Bisericii, s-a întâmplat până în Apocalipsa 4, şi tot ce s-a întâmplat în mișcarea anticreștină, a mers tot până în capitolul 4 şi până în Pecetea a patra. În pecetea a patra se termină și pentru anticrist și pentru Hristos. Hristos vine cu oștirea Lui; și antihrist vine la pieire cu oștirea lui.

Aceasta este o luptă veche care a început mult înapoi, dincolo de timp. Atunci ei erau… Satan și îngerii lui au fost aruncați afară din cer, și au venit pe pământ, unde lupta a continuat, deoarece Eva a rupt bariera prin care era ocrotită în spatele Cuvântului lui Dumnezeu. În clipa când ea a căzut, Satan a câștigat lupta contra Cuvântului lui Dumnezeu, deoarece unul din supușii lui Dumnezeu, cel mai slab, a lăsat bariera jos. De fapt, așa a câștigat bătălia de fiecare dată, prin faptul că unul din supușii Lui Dumnezeu a lăsat jos bariera Cuvântului.

În această ultimă epocă a bisericii, el a făcut aceasta prin sistemele denominaționale, care au îndepărtat biserica adevărată și sfântă a Dumnezeului celui viu, de la Cuvânt la dogmă, printr-un călăreț mincinos. 

Câți știți  că Biserica romano-catolică este zidită pe dogme şi nu pe Cuvânt? („Amin”). Recunosc ei aceasta? Da, cu siguranță! Aceasta nu le rănește niciun pic simțurile, fiindcă știu că este adevărat. Nu demult, ei au adăugat o dogmă nouă: că Maria ar fi fost înviată şi înălțată la cer. Voi știți că ei au anunțat aceasta cu câțiva ani în urmă, cam zece. Câți vă amintiți aceasta? (Adunarea spune: „Amin”). Dar toate aceste învățături noi sunt dogme, nu Cuvântul lui Dumnezeu.

Nu demult am avut o discuție cu un preot catolic, iar el mi-a spus:

„Domnule Branham, Dumnezeu este în biserica Sa.”

„Dumnezeu este în Cuvântul Său”, am răspuns eu.

„Nu trebuie să ne certăm”, a spus el.

„Eu nu mă cert, ci doar afirm că Dumnezeu este în Cuvântul Său. Așa este corect. De altfel, El spune că „oricine adaugă sau scoate ceva din Cuvântul Său…”

„Bine,” a răspuns el, „dar Dumnezeu a dat… Hristos a dat Bisericii Sale putere și a spus: „Orice veți lega pe pământ, va fi legat în ceruri…”

„Da, aceasta este adevărat.”

„Noi stăm pe principiul acesta că avem putere să iertăm păcatele”, a continuat el

„Dacă faceți aceasta așa cum a fost dată la Biserică și în felul în care ei au făcut-o, sunt de acord cu ceea ce spui. Iar dacă crezi aceasta, uite, aici este apa ca să fii botezat în Numele Domnului Isus Hristos, spre iertarea păcatelor, deoarece nu ajunge faptul că cineva spune ca păcatele tale au fost iertate, ci trebuie şi dovada acestui lucru.” ” Vedeți? Vedeți? Acesta este adevărul.

Uitați-vă la Petru cu cheile, în Ziua Cincizecimii. Amintiți-vă, că el avea cheile despre care vorbesc ei. Oamenii au spus: „Fraților, ce să facem? Cum putem fi mântuiți?” Ce le-a răspuns Petru?

Pocăiți-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos (De ce?), pentru iertarea păcatelor voastre,” apoi veți primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduința aceasta este pentru voi, pentru copiii voștri şi pentru toți cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” (Fapte 2.38-39). Acesta este adevărul. Așa a fost stabilit de El o dată pentru totdeauna. Totul s-a sfârșit, este stabilit. Dar vedeți, antihristul vine înăuntru așa cum l-am înfățișat și l-am arătat. O ce descoperire! Doamne, Doamne! Când te gândești că în toți acești ani, noi am văzut aceasta mișcându-se în sus, iar aici este absolut „Așa vorbește Domnul!” Este aici cu un scop și este o descoperire, descoperă ceva.

Acum, noi observăm acest interval între capitolul șase și opt din Apocalipsa. Capitolul șapte din Apocalipsa descoperă un lucru, nu este pus aici întâmplător. Vedeți? Observați cât de temeinic şi cât de matematic este așezat totul în Scriptură. Vedeți? Exact. Credeți în matematica lui Dumnezeu? („Amin”). Voi sunteți pierduți dacă nu… Dacă începeți să puneți un patru, un șase sau ceva pe lângă cuvintele matematice care merg în ordine, vă veți pierde cu siguranță în Cuvânt. Atunci veți avea în peisajul vostru o vacă ce paște iarbă undeva pe vârful unui pom. Veți merge cu siguranță afară, pentru că Dumnezeu nu face… întregul Lui Cuvânt merge desăvârșit, matematic. Da, domnule. Perfect, cel mai perfect! Nu există nicio altă scriere ca Acesta, atât de desăvârșită și matematică.

În capitolul 8 ne este anunțată Pecetea a șaptea, fără să se descopere însă nimic cu privire la ea. Această Pecete nu are nici o legătură cu capitolul șapte, descoperirea ei fiind total ascunsă, mută. Dacă voi avea timp… voi încerca să vă duc în câteva locuri să vă arăt.

Despre Pecetea a șaptea se vorbește chiar de la început, din Geneza.

Aceste Peceți au venit drept în sus. Cred că vă amintiți că azi-dimineață v-am vorbit despre lucrul acesta, iar în seara aceasta îl vom relua, așa că veți putea constata cu toții că atunci când vom ajunge la Pecetea a șaptea, ea se întrerupe. (Fratele Branham pocnește o dată din degete). Da.

Isus Hristos ne-a vorbit despre timpul sfârșitului. El a vorbit despre cele șase Peceți, dar când a ajuns la a șaptea, S-a oprit. Acesta este un lucru măreț.

Acum vom vorbi puțin despre capitolul șapte din Apocalipsa, ca să-l legăm cumva înăuntru, între Pecetea a șasea şi a șaptea, căci între aceste două Peceți are loc chemarea afară a lui Israel.

Eu am mulți prieteni buni care sunt… sau au fost Martorii lui Iehova și stau aici. Poate unii dintre ei sunt încă Martorii lui Iehova. Domnul Russell a învățat că cei o sută patruzeci şi patru de mii ar fi Mireasa lui Hristos supranaturală. Vedeți? Dar nu este adevărat.

Ei nu au nimic a face cu epocile bisericii, deoarece sunt Israelul. Noi vom citi mai târziu despre lucrul acesta. Deci, în acest interval, dintre cele două Peceți are loc chemarea și pecetluirea celor o sută patruzeci şi patru de mii de Iudei, care vor fi chemați în perioada Necazului celui mare, după ce este luată Biserica. Vedeți? Ei nu au nimic de-a face cu epoca bisericii. Deloc. Oh, este în armonie desăvârșită cu Scriptura! Aceștia sunt ultimii trei ani şi jumătate acordați poporului lui Daniel. Vedeți, „poporului lui Daniel”, nu neamurilor, iar Daniel era Iudeu.

Acum fiți atenți. Israelul îi crede numai pe profeții lui şi aceasta numai după ce sunt adeveriți de Dumnezeu

În ce privește Biserica nou testamentală, vedem că de la Biserica apostolică timpurie, prin epoci, Biserica protestantă nu a avut nici un profet. Spuneți-mi numai unul, dacă susțineți că a fost şi arătați-mi legitimarea lui. Niciodată! În perioada apostolică timpurie ei au avut un proroc adeverit, pe Agab. Când neamurile au venit înăuntru, în moștenirea lui Dumnezeu şi apostolul Pavel s-a îndreptat spre neamuri, după ce Petru a primit descoperirea că Domnul şi-a ales dintre neamuri un popor care să-I poarte Numele, Mireasa Lui, vedem că nu mai este pomenit nici un proroc. Priviți în Istorie, căutați-l! De ce nu este pomenit nici unul? Pentru că ar fi fost contrar făgăduinței Cuvântului. Exact.

Primul care a mers înainte, a fost Leul. Acesta era Cuvântul, Profetul. Următorul care a mers înainte, a fost vițelul, jertfa; apoi a urmat înțelepciunea omenească.

Dar pentru ziua din urmă, pentru timpul sfârșitului, a fost făgăduit că Biserica va primi înapoi tot ceea ce s-a pierdut și a rămas nefăcut de-a lungul epocilor, deoarece mesajul îngerului al șaptelea va încheia tainele lui Dumnezeu. Noi am trecut prin toate acestea şi am văzut cât de minunat se armonizează cu Scriptura.

Cred că înțelegeți că atunci când va veni în scenă această persoană, o va face într-un fel atât de simplu încât va trece neobservată de biserici.

Puteți să vă imaginați că bisericile de astăzi, care stau încă sub tradiția reformatorilor, ar putea să primească vreodată un profet de la Dumnezeu, care va sta ferm împotriva învățăturilor și organizațiilor lor?

Așadar, pe pământ există o singură persoană care poate face lucrul acesta şi un singur Duh care poate să îl călăuzească. Acesta ar trebui să fie Ilie în timpul lui. Acest lucru a fost vestit mai dinainte, iar cel care îl face este Duhul lui Hristos.

Când a venit Hristos, El a fost plinătatea. Astfel, El era Profetul. Da, El era Dumnezeul profeților, dar vedeți, ei L-au urât. El a venit exact așa cum a fost făgăduit în Cuvânt, dar pentru că era un Profet şi prin El Se descoperea Duhul lui Dumnezeu, ei s-au lepădat de Împărăția lui Dumnezeu, prin faptul ca L-au batjocorit şi au spus că Duhul care discernea prin El era un duh necurat. Ei L-au numit ghicitor sau drac, şi aceasta pentru că putea să spună lucrurile ascunse sau pe cele viitoare. Ați știut aceasta?

Ghicitorul este un drac, vedeți, duhul diavolului. Cu siguranță. Ați știut aceasta? („Amin”). Absolut. Ghicirea este o reprezentare falsă a unui profet, şi o hulă la adresa lui Dumnezeu.

Observați ce armonie perfectă este între ceea ce spune Scriptura şi cei trei ani şi jumătate ai lui Daniel.

Credincioșilor lui Israel li s-a spus în Vechiul Testament, să creadă profeții numai după ce au fost adeveriți. „Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi Lui într-o vedenie, sau îi voi vorbi într-un vis!” (Numeri 12.6). Așadar, dacă cineva are un vis, profetul va fi în stare să-l interpreteze. Dacă cineva are o vedenie, trebuie s-o spună. Vedeți? „Mă voi descoperi lui într-o vedenie, sau îi voi vorbi într-un vis. Mă descopăr lui. Dacă ceea ce spune el se împlinește, atunci să-l ascultați, căci Eu sunt cu el. Dacă însă nu se împlinește, atunci să nu-l ascultați, depărtați-vă de el! Să nu aveți nimic a face cu el, lăsați-l în pace!”

Israel îi va crede întotdeauna numai pe profeți. Vedeți de ce? Dorința mea  este să înțelegeți bine această lecție.

De ce ascultă ei numai de profeți? Pentru că așa le-a poruncit Dumnezeu. Pe ei nu-i interesează câte broșuri trimit neamurile în Israel! Nu contează nici cât de des mergeți prin Israel cu o Biblie sub braț, dovedind aceasta, aceea sau cealaltă; ei nu vor primi niciodată nimic altceva decât un profet. Acesta-i adevărul. De ce? Pentru că profetul este singurul care poate să ia Cuvântul lui Dumnezeu şi să Îl așeze la locul lui. Şi ei îl vor crede numai dacă este adeverit de Dumnezeu ca fiind un profet adevărat.

Eu am vorbit cu un evreu la Benton Harbor, când John Rhyn, care a fost orb aproape toata viața, și-a primit vederea. Ei m-au dus atunci în casa lui David şi acolo a venit un rabin cu barba lungă și m-a întrebat:

„Prin ce autoritate i-ai redat vederea lui John Rhyn?”

„În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu”, am răspuns eu.

„Departe de Dumnezeu să aibă un Fiu! Voi neamurile nu puteți să-L tăiați pe Dumnezeu în trei părți şi să-L oferiți unui evreu. Da, voi sunteți o grămadă de păgâni pentru că faceți din El trei dumnezei.”

„Eu nu Îl tai bucăți, rabi, dar ai fi surprins să afli că unul dintre profeții voștri au spus ceva greșit?”

„Profeții noștri nu au spus nimic greșit!” a răspuns el.

„Despre cine vorbește Isaia în capitolul 9.6?”

„Despre Mesia”, a răspuns el.

„Atunci Mesia va fi un Profet-Om, este adevărat?”

„Da, domnule, așa este.”

„Acum arată-mi unde a omis Isus aceasta. În ce relație este Profetul Mesia cu Dumnezeu?”

„El va fi Dumnezeu!”, a răspuns rabinul.

„Așa este. Mi-ai răspuns conform Cuvântului.”

Așa să-mi ajute Dumnezeu. Bătrânul rabin a început să plângă, şi a spus: „Voi veni să te ascult cândva mai târziu.”

„Rabi, tu crezi aceasta?”

„Uite”, a zis el, „Dumnezeu este în stare să ridice copii ai lui Avraam, din pietrele acestea.” Știam că vorbește din Noul Testament.

„Este corect, rabi. Ce este cu aceasta?”

„Dacă aș predica așa ceva, aş fi dat afară şi ar trebui să-mi cerșesc pâinea pe străzi.”

„Prefer să-mi cerșesc pâinea şi să fiu aruncat în stradă, dacă prin aceasta sunt în armonie cu Dumnezeu. Decât să am numele scris cu litere de aur pe o clădire şi să fiu fără Dumnezeu, mai bine părăsit de toți dar cu El.” El nu a vrut să mă mai asculte şi a plecat.

Aceasta este. Voi nu puteți să-L tăiați pe Dumnezeu în două sau în trei părți, numindu-L Tată, Fiu şi Duh Sfânt, să faceți din El trei dumnezei, şi să Îl oferiți unui evreu. Prima poruncă a lui Dumnezeu spune: „Să nu ai alți dumnezei afară de Mine. Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău.” (Exod 20.3,2). Ce a spus Isus? „Ascultă Israele! Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, un Dumnezeu.” Un singur Dumnezeu, nu trei. Voi nu îi puteți oferi unui evreu așa ceva. Nu. Niciun profet nu va vorbi vreodată despre trei dumnezei. Nu. Nicăieri. Nu veți auzi niciodată aceasta. Nu, domnule. Aceasta este o învățătură păgână, barbară, ca locul de unde a venit.

Observați. Acești profeți vor veni așa cum am văzut în Apocalipsa 11 şi aș vrea să citiți sau să ascultați înregistrările referitoare la ei. Acești profeți sunt adeveriți ca profeți adevărați, prin semnul profetic, iar Israel îi va asculta.

Cred că acum pot să înțeleagă şi prietenii mei care sunt martori ai lui Iehova, că cei o sută patruzeci şi patru de mii nu au nimic de-a face cu Mireasa.Nu există nici măcar un text în Scriptură care să spună că cei o sută patruzeci şi patru de mii ar fi dintre neamuri. Nu, domnilor! Ei sunt evrei; sunt aleșii chemați afară în timpul ultimilor trei ani şi jumătate din cele șaptezeci de săptămâni ale lui Daniel.

Eu repet aceasta mereu. Nu atât de mult pentru voi, cei de aici, cât pentru că aceste benzi merg pretutindeni. Voi înțelegeți aceasta, dar eu repet din nou pentru ei.

Noi știm că evreii au fost orbiți de Dumnezeu ca să nu Îl recunoască pe Isus. Dacă ei ar fi înțeles semnul făcut de Isus şi ar fi luat poziția corectă, în concordanță cu ceea ce le-a făgăduit Dumnezeu în vechime, când erau încă sub Lege și le-a promis un profet, L-ar fi recunoscut şi ar fi spus despre El: „Acesta este Mesia!” Dar ce s-a întâmplat?

Cei din timpul acela care aveau numele scrise în Cartea Vieții Mielului, adică apostolii Lui și așa mai departe, L-au văzut și L-au recunoscut.

De ce nu L-au recunoscut ceilalți? Pentru că erau orbiți. Ei nu au putut să vadă acest lucru şi nu îl văd nici acum. Nu vor putea să-l vadă decât atunci când vor fi născuți dintr-o dată, ca națiune.

Cuvântul nu poate da greș. Rețineți, Cuvântul nu poate da greș. Nu mă interesează ce senzații aveți sau altceva asemănător, Cuvântul nu poate da greș. Totul se va întâmpla exact cum a spus Dumnezeu. Vedeți?  Noi știm că toate aceste lucruri trebuie să se întâmple întocmai.

Acesta este motivul pentru care nu L-au recunoscut ei pe Isus, cu toate că S-a identificat perfect ca fiind Profetul.

Să o privim însă pe micuța femeie samariteană.

El nu mai fusese niciodată în Samaria, dar când a făcut-o, pentru că era nevoie să meargă pe calea aceea, s-a întâlnit cu această femeie micuță. În ciuda stării ei păcătoase, femeia a fost în stare să primească Evanghelia mai repede decât preoții din ziua aceea. Ea a făcut-o. Cu siguranță. Vedeți?

În fața tuturor respingerilor, unul dintre cei mai de seamă oameni ai lor a recunoscut că știau că El era un Învățător trimis de Dumnezeu.

Nu demult am stat de vorbă cu unul dintre cei mai buni doctori din Statele de Sud, chiar în biroul lui. Este unul dintre cei mai buni specialiști din Louisville, un bărbat deosebit.

„Doctore”, i-am spus eu, „vreau să-ți pun o întrebare.”

„Poftim”, mi-a răspuns el.

„Mi-a atras atenția semnul tău medical, acea cupă în jurul căreia  este încolăcit un șarpe. Ce înseamnă lucrul acesta?”

„Nu știu”, a răspuns el.

„Am să-ţi spun eu ce înseamnă. Moise a ridicat în pustie o prăjină pe care a atârnat un șarpe de aramă, ca simbol al vindecării dumnezeiești. Acest șarpe îl simbolizează pe Hristos.”

Astăzi, medicina poartă simbolul vindecării divine şi deși mulți nu vor să creadă acest lucru, însăși emblema ei dovedește acest lucru, depune mărturie despre puterea Atotputernicului Dumnezeu. Acesta este adevărul, fie că ei cred sau nu acest lucru. Pe emblema medicinii este un șarpe încolăcit în jurul unei cupe.

Acum priviți. Evreii aveau peste ochi solzii orbirii. De aceea nu L-au recunoscut şi nici nu-L vor recunoaște pe Hristos până la vremea hotărâtă, atunci când vor veni profeții făgăduiți. Voi puteți trimite misionari, puteți face tot ce doriți; Israel nu va fi convertit decât atunci când vor veni în scenă cei doi profeți, iar aceasta va fi după răpirea Bisericii dintre neamuri, pentru că se apropie clipa în care lucrarea dintre neamuri se termină.

Ei nu pot primi acum, așa cum epoca boului nu a putut primi chemarea Leului, pentru că Dumnezeu a spus în Cuvântul Lui că merge afară Duhul boului. Apoi, în epoca reformatorilor a mers afară un om, vedeți?

Acela este singurul lucru… ei îl vor primi. Dar acum sunt orbiți. Acum observați. Vine timpul când El va termina cu neamurile. Pomul ale cărui rădăcini erau iudaice, a fost tăiat jos și au fost altoite înăuntru neamurile, crengile măslinului sălbatic, şi acestea au adus roadele lor.

Acum, când Mireasa dintre neamuri, Pomul Mireasă despre care am vorbit, va fi luată sus, în prezența lui Dumnezeu, neamurile necredincioase vor fi șterse, puse deoparte, şi El îi va altoi din nou pe evrei. Domnul a făgăduit că va face acest lucru, dar înainte ca să vină acel timp ar trebui să știți încotro mergeți! Dacă nu știți, vă veți poticni prin întuneric.

În timpul acela Iudeii vor fi convertiți. Da, când timpul neamurilor se încheie, evreii îl vor primi pe Hristos sub puterea ungerii. Ei nu o vor face în timp ce sunt înăuntru neamurile. Noi putem vedea ce fel de mesaj vor predica cei doi profeți din Apocalipsa 11 şi putem vedea clar tot ce vor face ei. Atunci vor primi Pecetea lui Dumnezeu cei o sută patruzeci şi patru de mii de evrei rânduiți mai dinainte, rămășița.

Vom citi acest lucru, de aceea vă rog să ascultați cu atenție. Aş vrea să citim împreună, pentru că doresc să revin imediat asupra acestui lucru.

Capitolul 7 din Apocalipsa este intercalat între Pecetea a șasea şi a șaptea.

„După aceea…” După aceste Peceți. Pecetea a șasea a fost dezlegată și este perioada Necazului. Înțelegeți? („Amin”) „După aceea, după aceste lucruri, am văzut patru îngeri care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici peste vreun copac.(Patru Îngeri).

Şi am văzut un alt înger care se suia dinspre răsăritul soarelui şi care avea pecetea Dumnezeului celui viu.

El a strigat cu glas tare la cei patru îngeri, cărora le fusese dat să vatăme pământul şi marea, zicând: „Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.”

Nu Mireasa, „slujitorii.” Nu fiii, „Slujitorii.” Israelul a fost întotdeauna slujitorul lui Dumnezeu. Biserica este fiii, vedeți, prin naștere, dar Israel este slujitorul Lui.

Avraam a fost slujitorul lui Dumnezeu, dar noi, nu suntem slujitori. Noi suntem copiii, fii și fiice. Da. „…vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru.” Priviți.

Vreau să ascultați cu atenție la ce voi citi: „Şi am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: o sută patruzeci şi patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel.”

Apoi îi enumeră pe toți. Dacă se întâmplă să fie aici un discernător British-Israel, ascultați cum vă ia vântul din pânze:

„Din seminția lui Iuda, douăsprezece mii erau pecetluiți; din seminția lui Ruben, douăsprezece mii; din seminția lui Gad, douăsprezece mii;

din seminția lui Așer, douăsprezece mii; din seminția lui Neftali, douăsprezece mii; din seminția lui Manase, douăsprezece mii;

din seminția lui Simeon, douăsprezece mii; din seminția lui Levi, douăsprezece mii; din seminția lui Isahar, douăsprezece mii;

din seminția lui Zabulon, douăsprezece mii; din seminția lui Iosif, douăsprezece mii; din seminția lui Beniamin, douăsprezece mii au fost pecetluiți.”

Acestea sunt cele douăsprezece seminții ale lui Israel şi El a pecetluit câte douăsprezece mii din fiecare seminție.

12 seminții x 12.000 din fiecare = 144.000. O sută patruzeci și patru de mii. Acum fiți atenți! Toți aceștia sunt din semințiile lui Israel.

Priviți! „După aceea…” Aici vine un alt grup. După cum știm, Mireasa este deja dusă. Dar priviți acest grup care vine sus.

După aceea, m-am uitat şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminție, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului,

îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

şi strigau cu glas tare şi  ziceau: „Mântuirea este a Dumnezeului nostru şi a Mielului.”

Şi toți îngerii stăteau împrejurul scaunului de domnie, împrejurul bătrânilor şi împrejurul celor patru făpturi vii. Şi  s-au aruncat cu fețele la pământ în fața scaunului de domnie, şi s-au închinat lui Dumnezeu,

Şi au zis: „Amin”. „A Dumnezeului nostru, să fie lauda, slava, înțelepciunea, mulțumirile, cinstea, puterea şi tăria, în vecii vecilor! Amin.” Și unul dintre bătrâni…”

Acum el era aici, înaintea bătrânilor, iar unul dintre ei l-a întrebat: „Aceștia care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Şi de unde au venit?”

Fiind iudeu, Ioan și-a recunoscut propriul popor. El i-a văzut pe seminții, este adevărat? I-a recunoscut și a numit fiecare seminție, dar când a văzut gloata aceea, a fost nedumerit. Bătrânul știa aceasta și astfel l-a întrebat: „Cine sunt aceștia îmbrăcați în haine albe și de unde vin?”

Dar Ioan nu știa cine sunt, așa că a răspuns: „Doamne, tu știi.” Ioan nu i-a cunoscut, vedeți? Ei erau din toate neamurile, limbile și națiunile… Și bătrânul i-a zis:

„Aceștia vin din necazul cel mare. Ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului.

Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, şi-L slujesc zi şi noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie îşi va întinde peste ei cortul Lui.

Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete, nu-i va mai  dogorî soarele, nici vreo altă arșiță.

Căci Mielul care șade în mijlocul scaunului de domnie va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, şi Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” (v. 9-17).

Acum ajungem la Pecete. Ați observat? Mai întâi am văzut Israelul.

Apoi vedem biserica curățită, nu Mireasa; biserica curățită prin Necaz. Vedeți, vedeți, există un mare număr de inimi sincere care vin din marele Necaz, care au trebuit trecute prin necazul cel mare. Aceasta nu este Biserica Mireasă, ea este dusă înainte. Acolo este biserica.

Așa cum vom vedea puțin mai târziu, Isus a spus că va fi așezat un Tron şi fiecare din ei va sta la judecată. Apoi vedem că acești evrei erau pecetluiți cu Pecetea lui Dumnezeu. Ce este Pecetea Dumnezeului celui viu? Nu vreau să supăr pe nimeni, dar știți că mulți învățați susțin că acest grup spălat în Sânge este Mireasa? Știți că alții spun că Mireasa ar fi cei o sută patruzeci şi patru de mii? Aceasta este total greșit.

Frații noștri adventiști susțin că Pecetea Dumnezeului celui viu este ținerea Sabatului. Voi știți aceasta. Aş vrea să mi se arate un singur loc din Scriptură, care arată că Pecetea lui Dumnezeu este ținerea Sabatului. Vedeți? Această este numai o părere omenească, deoarece în Efeseni 4.30 citim:

Să nu întristați pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care sunteți pecetluiți pentru ziua răscumpărării voastre.” Da, domnule! Când se încheie lucrarea de mijlocire, Hristos vine să Își ia proprietatea Sa. Tu nu ești pecetluit numai până la următoarea trezire, ci această pecetluire a Duhului Sfânt rămâne pentru totdeauna. Când ești pecetluit cu Duhul Sfânt înseamnă că lucrarea este terminată, că Dumnezeu te-a primit şi nu te mai poți îndepărta de acolo.

Voi ziceți: „Bine, dar eu L-am primit, iar după aceea  m-am îndepărtat de El.” Nu, tu nu L-ai avut.  Dumnezeu spune că această pecetluire rămâne peste tine până în ziua răscumpărării. Dumnezeu a spus că Acesta merge înainte până la Ziua Răscumpărării. Dacă vreți să vă certați, certați-vă cu El pentru că este scris: „Până în pentru ziua răscumpărării voastre.”   

Observați. Așa cum acolo era o rămășiță, conform alegerii, și acești iudei sunt o rămășiță, conform alegerii. În zilele primei slujbe a lui Ilie pentru iudei, acolo au fost șapte mii de credincioși care au fost ținuți deoparte prin mâna lui Dumnezeu.

Acum se apropie timpul când vor ieși cei o sută patruzeci şi patru de mii de aleși, rămășița, care vor crede mesajul lui Dumnezeu. Poate unii vor spune: „O clipă, frate, eu nu sunt lămurit cu această alegere; nu am citit despre așa ceva.”

Bine, să vedem atunci dacă lucrul acesta este corect sau nu. Pentru aceasta ne vom întoarce în Matei 24, unde am citit aseară, la Pecetea a șasea. Este vorba de versetul 31. Vedeți? Ei îl vor vedea pe Fiul omului venind în slavă. Deci versetul 31:

El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare şi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la o margine la alta a cerurilor.”

Cei aleși vor ieși afară. Ce este aceasta? Perioada Necazului. Dumnezeu îi va chema pe aleșii Săi, adică pe evreii aleși din timpul acela. Biblia vorbește despre aceasta. Pavel vorbește despre aceasta: „Conform alegerii” vor fi o sută patruzeci şi patru de mii, şi anume, aceia care vor crede Mesajul celor doi profeți. O sută patruzeci şi patru de mii din milioanele de evrei care vor fi acolo atunci.

În zilele profeției lui Ilie, în Palestina erau milioane de evrei şi totuși numai șapte mii au fost mântuiți. Potrivit alegerii lui Dumnezeu, vor fi salvați numai o sută patruzeci şi patru de mii de evrei, deși în Israel sunt milioane de oameni. Numai ei vor primi Mesajul. Ei au devenit o națiune.

Exact același lucru este şi biserica dintre neamuri. Există o Mireasă și Ea este aleasă. „Ei vor fi chemați conform alegerii.” Observați, acesta este un simbol desăvârșit pentru Biserică, pentru credincioșii aleși.

Unii cred, iar alții nu! Dacă îi spui unui om Adevărul şi îi dovedești că este Adevărul, cu toate acestea el spune: „Nu cred!”, să nu te mai ocupi de el.De ce? Pentru că Isus a spus că este ca şi cum ai arunca mărgăritarele în gura porcilor. Da, El a spus să-i lăsăm în pace pe asemenea oameni, pentru că altfel se vor întoarce şi vor călca totul în picioare. Ei vă vor batjocori, dar lăsați-i și plecați. „Dacă orbul călăuzește un orb…”

Nu demult, am fost vizitat de un bărbat care era împotriva vindecării divine. El mi-a spus: „Eu nu cred în vindecarea ta divină!”

„Presupun că a mea nu ar fi bună de nimic, pentru că eu nu am niciuna! Dar a lui Dumnezeu este perfectă.”

„Nu există așa ceva!” a continuat el.

„Îmi pare rău, prietene, dar te-ai trezit prea târziu. Ai așteptat prea mult pentru aceasta. Ai fi putut să te cerți cu câțiva ani în urmă, dar acum este în desfășurare o altă epocă. Milioane de oameni pot să mărturisească despre existența vindecării divine.”

„Bine”, a răspuns el, „dar eu nu cred aceasta orice ai face sau ai spune tu.”

„Sigur, tu nu poți crede așa ceva!” Vedeți?

„Dacă ai Duhul Sfânt, ca şi Pavel, lovește-mă cu orbire!”

„Cum să fac aceasta, când tu ești deja orb? Tatăl tău te-a orbit ca să nu poți vedea Adevărul. Da, tu ești deja orb.”

„Nu te voi crede nici dacă îmi vei dovedi”, a răspuns el.

„Cu siguranță. Aceasta nu a fost pentru necredincioși, ci doar pentru credincioși.” Vedeți?

Ce este aceasta? Voi puteți înțelege că este vorba de alegere. Voi nu puteți continua în felul acesta! Isus Însuși a spus: „Lăsați-i în pace! Dacă un orb conduce un alt orb, vor cădea amândoi în groapă.” (Matei 15.14).

Dar priviți, când s-a apropiat de acea micuță prostituată, aceasta a aprins focul! De ce? Pentru că acolo era o sămânță aleasă mai dinainte, care L-a văzut. Când El a venit la Petru, acolo era o sămânță aleasă, iar Domnul a văzut-o imediat, de aceea a spus: „Tot ce Mi-a dat (la trecut) Tatăl, va ajunge la Mine!” (Ioan 6.37). Oh, Doamne! Eu iubesc aceasta! Da, domnule. Credinciosul Îl crede, pe când necredinciosul nu poate să Îl creadă.

Astfel, dacă cineva vrea să se certe cu voi referitor la sămânța șarpelui sau la alte lucruri, iar atunci când vreți să îi dovediți din Biblie adevărul respectiv, el refuză să vă asculte, lăsați-l în pace! Lăsați-l, pentru că Dumnezeu nu se ceartă şi nici copiii Lui.

Observați! Aleșii lui Dumnezeu, cei o sută patruzeci şi patru de mii dintre evrei, nu se vor închina în fața chipului fiarei, denominaționalismul ei sau al oricărui lucru care este împotriva Cuvântului, deși în timpul acela națiunea lor are încheiat acel legământ cu fiara. Israel este într-un legământ, dar aici sunt cei o sută patruzeci și patru de mii care nu vor face aceasta. Ei sunt cei aleși.

Același lucru este valabil şi pentru Biserica dintre neamuri. Există un grup ales, iar voi nu-i puteți convinge să intre acolo. Nu, domnilor! Ei nu vor crede! Când au fost loviți o dată de Lumină, aceea o stabilește. Când aud vestirea, o cred numai atunci când o văd adeverită și dovedită în concordanță cu Biblia. Astfel, orice osteneală de a-i convinge, este zadarnică pentru că ei cred Aceasta! Aceasta-i tot. Chiar dacă nu pot explica Aceasta, știu că o au. Astfel, aș cum zic, sunt o mulțime de lucruri pe care nu pot să le explic, dar știu că acesta este Adevărul oricum! În ordine.

Bine. Deci, El îl cheamă pe poporul Său între Pecetea a șasea şi a șaptea. Acest lucru este scris şi în Matei 24.31, unde tocmai am citit. Când sună trâmbița, este trâmbița celor doi martori din epoca harului pentru Iudei. „Sună o trâmbiță”. Observați, sună o trâmbiță. Observați versetul 31: „El va trimite pe îngerii Săi cu trâmbița răsunătoare…” Vedeți, nu unul, ci doi îngeri, „…cu un sunet puternic de trâmbiță.”

Ce înseamnă aceasta? Când Dumnezeu vrea să vorbească, răsună o trâmbiță. Acesta este întotdeauna Glasul Lui care cheamă la luptă. Vedeți? Vorbește Dumnezeu. Acești îngeri vor merge înainte sunând din trâmbiță.

Ați observat că la Mesajul ultimului înger răsună o trâmbiță? La mesajul primului înger a sunat o trâmbiță; la fel a fost la al doilea şi așa mai departe. Observați! Dar când au fost anunțate Pecețile ele aveau un scop măreț, să cheme afară un grup de oameni; a sunat trâmbița și cele șapte Peceți au fost rupte.

Observați, Dumnezeu își adună iudeii aleși din cele patru vânturi. Vedeți, El a vorbit despre cele șase Peceți: prima, a doua, a treia, a patra, a cincea și a șasea, dar despre Pecetea a șaptea nu a spus nimic. El nu a spus nicăieri nimic despre Pecetea a șaptea.

Vedeți, în versetul 32, trece imediat la pilde și vorbește de timpul de chemare a iudeilor aleși. Acum fiți atenți!

De la smochin învățați pilda lui. Când îi frăgezește şi înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.

Tot așa, şi voi, când veți vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.” (Matei 24.32).

Acesta este răspunsul la ultima întrebare pusă de ucenici: „Care va fi semnul sfârșitului lumii?”

„Când veți vedea că Israelul înflorește, când îi veți vedea întorcându-se…” El vorbește cu iudeii. Cu cine vorbește, cu neamurile? Cu iudeii! Iudeii! Vedeți? El a spus: „Veți fi urâți de toate națiunile pentru Numele Meu” și așa mai departe.

El a spus: „când îi vedeți pe acești iudei că încep să înmugurească”, atunci când Israel începe să se întoarcă înapoi în țara lor. Când el ajunge acolo, (Biserica este gata pentru Răpire), mai sunt rămași doar trei ani și jumătate până la sfârșitul lumii vechi; ea merge în haos și vine înăuntru noul Pământ. Vedeți, „este chiar la ușă!” O mie de ani pe pământ sunt numai o zi la Dumnezeu, iar trei ani și jumătate cât sunt la El? Câteva secunde în timpul lui Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care El a spus: „este chiar la ușă.”Adevărat, adevărat vă spun, că nu va trece generația aceasta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.” (v. 33b-34).

Cu ce nu se va termina? Ei au încercat tot timpul să-i distrugă pe evrei de pe pământ, dar nu au reușit. Ei nu vor putea s-o facă niciodată.

Priviți însă ce scrie mai departe: generația de Iudei care a văzut reîntoarcerea în Palestina, va vedea şi împlinirea tuturor celorlalte lucruri. În ultimii doi ani, Israelul a devenit o națiune, având monedă proprie şi toate celelalte lucruri. Acolo este ea.

Unde suntem noi, prieteni? Pecețile şi toate celelalte taine se deschid, totul se clarifică. Aceasta este. Vedeți unde suntem? („Amin”). Nădăjduiesc că înțelegeți, pentru că deși nu am nicio educație, știu despre ce vorbesc, dar poate nu știu să explic pe înțelesul vostru. Cred însă că Dumnezeu va simplifica multele mele cuvinte și le va împărți corect, ca să puteți înțelege însemnătatea lor. Noi am ajuns în timpul când aceste lucruri sunt deja la ușă.

Acum fiți atenți! El s-a întors spre ucenici şi le-a spus ce se va întâmpla în timpul sfârșitului. Noi suntem conștienți de faptul că semințiile lui Israel sunt risipite în întreaga lume. Au trecut deja două mii cinci sute de ani de când ei sunt împrăștiați printre popoare, pentru că li s-a profețit că vor fi risipiți în cele patru vânturi. Ați știut? Noi știm aceasta.

Nu vom merge înapoi ca să explicăm aceste lucruri pentru că mai am de spus multe lucruri importante, și vreau să vedeți înainte de a fi prea obosiți.

Acum fiți atenți! Cronologia spiței fiecărei seminții, sau ordinea semințiilor, sau cum mai vreți s-o numiți, nu mai există. Ei au fost risipiți în toată lumea, iar acum când se întorc în Ierusalim, nu mai știu din ce seminție fac parte, deci nu-şi mai cunosc arborele genealogic. Ei nu mai au steagurile de seminție sau ceva. Tot ceea ce știu este că sunt iudei, înțelegeți? Cărțile lor genealogice au fost distruse şi prin urmare nu mai știu din ce seminție se trag. Dacă-i întrebi: „Din ce seminție ești?” „Nu știu.” Cărțile de neam le-au fost distruse şi de două mii cinci sute de ani încoace știu un singur lucru: că sunt evrei. Şi mai știu ceva: că s-au întors în patria lor. Şi chiar dacă nu-şi cunosc seminția din care se trag, Dumnezeu o cunoaște.

Eu iubesc aceasta! Ştiţi că Domnul a spus că „vouă vă sunt numărate chiar şi firele de păr.” Da, El nu pierde nimic, pentru că voia Sa este „să nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat, ci să-l înviez în ziua de apoi.” (Ioan 6.38).

Deși nu știu din care seminție se trag, care cine este, dacă sunt din aceasta sau din aceea,  din Ruben, din Beniamin sau din Isahar, Dumnezeu îi va chema oricum.

În Apocalipsa 7 citim că dintre toți, numai douăsprezece mii din fiecare seminție vor fi aleși. Sunt chemați câte douăsprezece mii din fiecare seminție și sunt așezați în ordine. Oh, Doamne! Cum sunt chemați? În ordinea semințiilor. Cine va fi chemat în ordinea seminției? Nu iudeul obișnuit, nu, ci cei care sunt aleși, cei o sută patruzeci și patru de mii vor fi așezați în ordinea semințiilor. Oh, Doamne!

Cât mi-ar plăcea să vă arăt, dar nu vom intra în aceasta! Însă așa trebuie să fie și Biserica, da, chiar în ordine.

Acum vreau să mă urmăriți foarte atent și să citiți puțin cu mine. Aici este ceva ce poate nu ați observat în chemarea semințiilor. Cu câtva timp în urmă, v-am spus să citiți Apocalipsa 7. Citiți cu mine și urmăriți semințiile. Vom vedea că în Apocalipsa 7 lipsesc semințiile lui Dan şi Efraim. Ați observat aceasta? În locul lor sunt Levi şi Iosif. 

De ce? Pentru că Dumnezeu Își aduce aminte de fiecare promisiune din Cuvântul Lui. Oh, mi-ar place să pot predica despre tema aceasta! Vedeți? Dumnezeu nu uită nimic, chiar dacă așa s-ar părea.

El i-a spus lui Avraam că sămânța lui va fi roabă într-o țară străină timp de patru sute de ani. Dar venise timpul să iasă afară. Ce i-a spus El lui Moise când s-a împlinit timpul hotărât? „Mi-am adus aminte de făgăduința făcută şi M-am pogorât să împlinesc ce am spus.”

Dumnezeu nu uită nimic din ceea ce a făgăduit că va face. Nu uită nimic, nici binecuvântările, dar nici blestemele Sale. Da, El Își ține fiecare promisiune pe care El a făcut-o, stă cu ea.

Aceasta este cauza lipsei celor două seminții. Vreau să citiți cu mine. Să citim pentru aceasta în Deuteronom 29.16. Ascultați ce spune Moise aici: „Ştiți cum am locuit în țara Egiptului şi cum am trecut prin mijlocul neamurilor pe care le-ați străbătut. Aţi văzut urâciunile şi idolii lor, lemnul şi piatra, argintul şi aurul, care erau la ele.”

Fiecare purta un lucru micuț sau ceva, o statuie ca a sfintei Cecilia, vedeți? Ascultați.Să nu fie printre voi niciun bărbat, nici femeie, nici familie, nici seminție, a căror inimă să se abată azi de la Domnul Dumnezeul nostru, ca să se ducă să slujească dumnezeilor neamurilor acelora. Să nu fie printre voi nici o rădăcină care să aducă otravă şi pelin.

Nimeni, după ce a auzit cuvintele legământului acestuia, încheiat cu jurământ, să nu se laude în inima lui şi să zică: „Voi avea pacea chiar dacă voi urma pornirile inimii mele şi chiar dacă aş adăuga beția la sete.”(v. 16-19). „Am pace deși umblu în imaginația propriei mele inimi…”

Vedeți, oamenii spun: „Oh, el se binecuvântează!” Voi știți că unii îşi fac o cruce mică sau altceva asemănător, este același lucru. Acesta este un obicei păgân, dar cu toate acestea, se binecuvântează în propria lor inimă… în propria lor imaginație, în mintea lor proprie „ca să adauge beția la sete”, iar după aceea spun: „Totul este în ordine câtă vreme mergi la biserică.”

Dar „pe acela, Domnul nu-l va ierta. Ci atunci mânia şi gelozia Domnului se vor aprinde împotriva omului aceluia şi toate blestemele scrise în cartea aceasta vor veni peste el.” (v. 20). Nu scoateți nici un Cuvânt din această Carte şi nici nu adăugați vreunul la Ea, căci celui ce va face aceasta, „Domnul îi va șterge numele de sub ceruri.”

Vedeți, aceste cuvinte se referă la timpul cât sunt pe pământ, adică „sub ceruri.” v. 21: „Domnul îl va despărți, spre pierzarea lui, din toate semințiile lui Israel, şi îi va face după toate blestemele legământului scrise în cartea aceasta…”

De aceea, dacă cineva va sluji vreunui idol, sau va păstra vreun idol la el, sau se va ruga vreunui idol în propria lui imaginație a minții lui, şi va sluji idolilor, Dumnezeu spune că „bărbat sau femeie, familie sau seminție, numele lui va fi șters de sub ceruri.” Este corect? („Amin”). Da, este corect.

În trecut, idolatria a făcut în biserică același rău pe care-l face şi astăzi. Priviți cum Antihristul a încercat şi încearcă să facă o lucrare împotriva Cuvântului. Câți dintre voi știu că Diavolul tipizează și modelează după sfinții lui Dumnezeu?

Ce este păcatul? Pervertirea Adevărului. Ce este minciuna? Adevărul prezentat greșit. Ce este curvia? Actul legal săvârșit greșit. Vedeți?

Cine face aceste lucruri, i se va șterge numele din Carte. Vă amintiți aceasta din epocile Bisericii? Același lucru se întâmplă cu sistemul fiarei, care slujește morților, aduce închinare fiarei şi așa mai departe. Ei au încercat să șteargă Numele Domnului Isus Hristos, înlocuindu-l cu titluri ca: „Tată, Fiu şi Duh Sfânt”. Este același și poartă același blestem.

Dan şi Efraim au făcut exact același lucruîn timpul împăratului Ieroboam, care a fost un fățarnic şi un înșelător. Aş vrea să citim pentru aceasta din 1 Împărați 12.25-30. Aceasta așază pentru mine un cadru de care putem depinde, ceea ce vedem.

Ieroboam a zidit Sihemul pe muntele lui Efraim şi a locuit acolo,. Apoi a ieșit de acolo şi a zidit Penuel.

Şi Ieroboam a zis în inima lui (vedeți, era din imaginația inimii lui): „Împărăția s-ar putea acum să se întoarcă la casa lui David. (Vedeți, el se temea că va fi părăsit de popor).

Dacă poporul acesta se va sui la Ierusalim să aducă jertfe în Casa Domnului, inima poporului acestuia se va întoarce la domnul său, la Roboam, împăratul lui Iuda şi mă vor omorî.

După ce s-a sfătuit, împăratul a făcut doi viței de aur, şi a zis poporului: „Destul v-ați suit la Ierusalim, Israele! Iată Dumnezeul tău care te-a scos din țara Egiptului!”

A așezat unul din acești viței la Betel, iar pe celălalt, l-a pus în Dan.

Şi fapta aceasta a fost un prilej de păcătuire.

Poporul se ducea să se închine unuia din viței până la Dan.”

Vedeți, el a așezat idolii, iar Efraim şi Dan s-au dus şi li s-au închinat.

Acum suntem aproape de intrarea în Împărăția de o mie de ani, dar Dumnezeu nu a uitat acest păcat. Acesta este motivul pentru care ei nici măcar nu sunt numărați între cele douăsprezece seminții ale lui Israel, din care vor fi aleși cei o sută patruzeci şi patru de mii.Amin! Glorie! Așa cum se gândește la fiecare făgăduință bună, așa Își amintește şi fiecare lucru rău.

Acesta este motivul pentru care am încercat să rămân întotdeauna în Cuvânt, oricât de neobișnuit i s-ar părea cuiva.

Vedeți, atunci ei nu s-au gândit cu seriozitate la lucrul acesta, iar consecința faptei lor a fost că numele celor două seminții au fost șterse dintre celelalte seminții, pentru că au slujit idolilor, au căzut sub blestemul lui Dumnezeu.

 Oare nu a spus El că îi urăște pe nicolaiți? N-a spus că o urăște pe Izabela? Depărtați-vă de ei! Nu a spus El că va lovi cu moartea pe fiicele Izabelei, ceea ce înseamnă despărțire veșnică de Dumnezeu? Nu vă încredeți în ea, ci stați departe de ea!

Așadar, Dumnezeu Şi-a adus aminte de păcatul lor şi ca urmare numele lor au fost șterse. De ce aceasta? Pentru că sub cer nu mai era nici o Jertfă de mijlocire care să îi dea lui Ieroboam posibilitatea de a recunoaște aceste lucruri. El a făcut totul în propria lui minte egoistă.

În viziunea pe care o are însă Ezechiel cu privire la Mileniu, vede din nou toate semințiile într-o ordine deplină. Dacă doriți să citiți, lucrul acesta este scris în Ezechiel 48.23-29. În ordine.

În Apocalipsa 14, Ioan i-a văzut pe cei o sută patruzeci şi patru de mii. Acesta este adevărul. Fiecare seminție îşi are locul ei. Ce s-a întâmplat? Voi vă amintiți că El a spus: „…numele aceluia va fi șters de sub ceruri.”

Cât timp va fi menținută ordinea aceasta, numele celor două seminții va fi șters. Dar vedeți, ei au fost orbiți şi aveau numai jertfa taurilor şi a țapilor, de aceea numele le este șters de sub ceruri.

În zilele neamurilor, deci în perioada Duhului Sfânt, numele celor ce păcătuiesc împotriva Lui este șters pentru totdeauna din Cartea Vieții, așa că nu mai au iertare nici în lumea aceasta, nici în lumea viitoare. Este adevărat? acolo este unde stăm noi.

 Israelul era sub sângele țapilor şi al oilor, iar cele două seminții care au păcătuit şi-au pierdut locul. Cât timp vor fi pe pământ, ele lipsesc, nu sunt incluse în numărul semințiilor. Când vor fi chemați cei o sută patruzeci şi patru de mii, aceste două seminții nu vor fi printre ei, locul lor, al lui Dan şi al lui Efraim, fiind luat de Iosif şi Levi. Acum puteți vedea această lucrare pentru că se află înaintea voastră. Făgăduința lui Dumnezeu se va împlini chiar dacă a fost făcută cu sute și sute de ani în urmă.

Ce se întâmplă acum? Ei vor fi curățați în timpul perioadei îngrozitoare a Necazului. Aceste seminții vor fi curățate la fel ca fecioarele care deși erau femei bune, au omis să obțină ulei în candele şi ca urmare vor fi curățate prin prigoană. Da, El va face la fel şi cu aceste seminții, îi va curăța în timpul Necazului, deoarece aceasta este o curățire. Aceasta este judecată. Priviți, aici vin sus cei o sută patruzeci și patru de mii, după curățirea lui Israel; și de asemenea vine fecioara adormită, curățată și îmbrăcată în haine albe. Vedeți cât este de perfect?

Întocmai ca Iacov în timpul necazului, vedeți? El a mers prin timpul de curățire, deoarece i-a făcut rău fratelui său, Esau, prin faptul că i-a furat dreptul de întâi născut. Abia după ce a trecut printr-o curățire, numele lui a fost schimbat din Iacov în Israel, care este un model al ordinii lui Dumnezeu în timpul de astăzi.

Acum să mergem mai departe la Apocalipsa 8.1.

Ştiu că sunteți obosiți, dar vă rog să încercați să mai ascultați câteva minute. Rugăciunea mea este ca Dumnezeul cerului să ne ajute.

Noi trebuie să ținem minte că Pecetea a șaptea este sfârșitul timpului, a tuturor lucrurilor. Acesta este adevărul. Lucrurile care sunt scrise în Cartea cu șapte Peceți, care este pecetluită, despre Planul de răscumpărare dinainte de întemeierea lumii, fiecare părticică din aceasta se sfârșește.  Acesta este sfârșitul, sfârșitul lumii chinuite; acesta este sfârșitul naturii chinuite; acesta este sfârșitul fiecărui lucru. Acesta este sfârșitul Trâmbițelor; acesta este sfârșitul celor șapte potire pline cu urgii, acesta este sfârșitul pământului. Acesta este chiar sfârșitul timpului. 

  Biblia spune că timpul se termină. Apocalipsa 10.7… Apocalipsa 10.1-7. Timpul se termină, deoarece Îngerul a spus: „Şi timpul nu va mai fi!”, în zilele când se întâmplă acest lucru măreț.

Fiecare lucru se termină în acest timp, la sfârșitul acestei a șaptea Peceți. Observați. Acesta este sfârșitul epocii bisericii. Acesta este sfârșitul Peceții a șaptea; acesta este sfârșitul Trâmbițelor; acesta este sfârșitul Potirelor și introduce înăuntru Mileniul. Toate acestea sunt în Pecetea a șaptea.

Este asemenea unei rachete de artificii, care este trasă în aer şi care la o anumită înălțime explodează, apoi merge mai sus și explodează din nou împărțindu-se în cinci stele. Una din acele stele explodează și se împarte în cinci stele; apoi una din acele stele explodează și se împarte în cinci stele. Vedeți, aceasta se șterge afară.

Aceasta este Pecetea a șaptea. Ea sfârșește timpul pentru lume; sfârșește timpul pentru aceasta, sfârșește timpul pentru aceea; sfârșește timpul pentru cealaltă. Fiecare lucru se sfârșește în Pecetea a șaptea.

Cum va face El aceasta? Noi nu știm. Nu-i așa? Noi nu știm. Timpul pentru toate aceste lucruri şi începutul Împărăției de o mie de ani este chiar aici. 

Fiți atenți că deschiderea acestei Peceți era atât de puternică încât în cer s-a făcut liniște. Ce este Aceasta? Cerurile au fost tăcute. Pentru o jumătate de ceas acolo nu s-a mișcat nimic.

O jumătate de ceas ar putea să nu fie lungă dacă trăiești o mare bucurie, dar dacă este un timp de tensiune şi de nesiguranță, un timp între viață şi moarte, pare cât un Mileniu. Totul este atât de puternic! Isus nu a menționat Aceasta și nici ceilalți.

Ioan nici măcar nu a putut să scrie despre Aceasta. Nu! Lui i s-a interzis să scrie despre Ea. El relatează numai despre faptul că în cer s-a făcut tăcere.

Cei douăzeci şi patru de bătrâni care stăteau în fața lui Dumnezeu şi cântau din harfele lor, au încetat să cânte. Îngerii au încetat cântarea lor în Cer.

Gândiți-vă la sfinții heruvimi şi serafimi, pe care i-a văzut Isaia în Templu, cu cele șase aripi ale lor: cu două îşi acopereau fața, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau, strigând zi și noapte: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic.” (Isaia 6.3). Toți aceștia au tăcut. Când Ei au pășit înăuntru sau au venit în Templu, stâlpii Templului s-au mișcat de prezența lor. Și acum, acești serafimi sfinți au tăcut, iar îngerii au încetat să cânte. Iuh! Ei zburau în prezența lui Dumnezeu cântând: „Sfânt, sfânt, sfânt”, dar acum au tăcut. Niciun înger nu mai cânta, nu se auzea nicio laudă. Nu se mai făcea niciun serviciu pe altar, nimic. În tot cerul era liniște, tăcere, liniște de mormânt, timp de o jumătate de ceas.

Toată oștirea cerească a rămas în tăcere pentru o jumătate de ceas, când taina celei de-a șaptea Peceți din Cartea Răscumpărării a fost descoperită. Gândiți-vă că Cel care rupe Pecetea este Mielul. Ştiţi ceva? Eu cred că toți au fost atât de uimiți, încât au încremenit. Nu au știut nimic despre Ea.  De ce? Ce este Aceasta? Niciunul dintre noi nu știm, dar eu am să vă spun descoperirea mea despre Aceasta.

Eu nu înclin spre fanatism, iar dacă totuși mă port ca şi cum aş fi fanatic, să știți că nu știu despre aceasta. Eu nu înclin spre agitații goale și lucruri imaginare.

Eu am spus deja unele lucruri care unora li s-au părut ciudate, dar când Dumnezeu stă în spatele lor ca să le legitimeze ca adevărate, atunci ele sunt Cuvântul lui Dumnezeu chiar dacă la prima vedere par străine. Vedeți? Aceasta ar putea părea straniu, în felul acela. Vedeți?

Eu sunt atât de sigur de descoperirea pe care am primit-o, cât sunt de sigur că în momentul acesta stau pe această platformă. Aceasta este într-un fel întreit, iar cu ajutorul lui Dumnezeu, vă voi vorbi despre o fațetă din Aceasta. Aici este descoperirea, și vreau să vă spun ce este Aceasta… Când au răsunat cele șapte Tunete, Ioan a fost oprit să scrie; aceea este Taina și stă înapoia celor șapte Tunete consecutive, rulându-se afară.

De ce? Să dovedim aceasta. De ce? Aceasta este taina despre care nu știe nimeni nimic. Lui Ioan i s-a poruncit să nu scrie nimic, nici măcar un simbol despre Aceasta. De ce? Ca să nu fie divulgată. De aceea în cer nu a mai fost nicio mișcare. Puteți s-o vedeți? („Amin”).

Dacă este așa de măreață, trebuie să fie închisă pentru că trebuie să se întâmple. Dar când cele Șapte Tunete…

Observați. Când au înaintat cei șapte Îngeri să sune din Trâmbițele lor, acolo era un tunet. Când Israel a fost adunat, a răsunat o trâmbiță. Când „timpul nu va mai fi”, va suna ultima trâmbiță, un tunet. Dar aici sunt Șapte Tunete consecutive, chiar în rând: unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte, acel număr perfect. (Fratele Branham bate de șapte ori în amvon). Cerurile nu au putut scrie Aceasta; ele nu pot ști nimic despre Aceasta, pentru că nu există nimic cu privire la Ea. Acesta era un timp de relaxare; era atât de măreț încât a fost ținut secret de Îngeri.

De ce este păstrat secret lucrul acesta? Dacă Satana ar afla ceva, ar putea produce o mare pagubă.  Există un lucru pe care el nu-l știe. El poate să interpreteze orice cum vrea şi să imite orice lucru, dar această taină nu este voie să fie cunoscută de el. Nădăjduiesc că înțelegeți. Taina aceasta nici măcar nu este scrisă în Cuvânt. Este o taină absolută.

Îngerii, totul, a tăcut. Dacă ar fi îndrăznit să facă vreo mișcare, aceasta putea să dea ceva afară, dar toți au tăcut, harpele au încetat să cânte şi totul s-a oprit.

Șapte este numărul perfect al lui Dumnezeu. (Fratele Branham bate de șapte ori în amvon). Se aud șapte Tunete, ca şi cum pronunțau ceva. Vedeți? Ioan a început să scrie Aceasta, dar El i-a spus: „Nu scrie!”

Nici Domnul Isus nu a vorbit despre Aceasta. Ioan nu a avut voie să scrie Aceasta, iar îngerii nu au știut nimic despre Aceasta. Ce este Aceasta? Ceea ce a spus Isus, şi anume că „Nici chiar îngerii nu știu nimic despre Aceasta!” Vedeți? Vedeți?  Nici El Însuși nu a știut Aceasta. A spus: „Numai Dumnezeu știe”, dar cu toate acestea, a spus: „Când începeți să vedeți aceste semne apărând…”

Acum ajungeți undeva? („Amin”). În ordine. Observați, noi începem să vedem că apar aceste semne. Vedeți? Dacă Satan ar putea să apuce din Aceasta…

Dacă vreți să se întâmple ceva… Va trebui să luați cuvântul meu pentru aceasta. Dacă vreau să fac ceva, nu spun nimănui nimic despre planul meu. Nu pentru că persoana aceea ar spune la cineva, ci pentru că ar auzi Satan. Vedeți? El nu o poate obține din inima mea cât timp Dumnezeu a închis-o cu Duhul Sfânt; ea rămâne între Dumnezeu şi mine. Satana nu știe nimic despre ea până când nu vorbești. Abia atunci o aude şi el. De exemplu, dacă le spun oamenilor că m-am hotărât să fac un anumit lucru, voi putea vedea cum Diavolul încearcă să facă tot posibilul ca să ajungă înaintea mea. Dar dacă primesc descoperirea de la Dumnezeu şi nu spun nimic despre ea, atunci este altfel.

Amintiți-vă că Satan va încerca să imite. El va încerca să imite orice lucru pe care îl face Biserica. El încearcă să facă lucrul acesta.

Noi am observat aceasta la Antihrist, dar Pecetea a șaptea nu se poate imita. Pentru Ea nu există nici o imitație pentru că nu este cunoscută de Satan. Nu există nici o cale ca el s-o cunoască. Aceasta este Tragerea a treia, iar el nu știe nimic despre Ea. Vedeți? El nu o poate înțelege.

Pecetea a șaptea ascunde o mare taină sub Ea. Glorie lui Dumnezeu în locurile Preaînalte! Pentru tot restul vieții, eu nu mai pot gândi altfel decât așa cum am văzut. Știu următorul pas, dar nu știu cum să interpretez aceasta. Aceasta nu va fi mult! Eu mi-am notat acest lucru atunci când s-a întâmplat, dar la un moment dat am scris un STOP,cu observația: „Nu merge mai departe de aici!” Eu nu am înclinații spre fanatism şi vă spun numai Adevărul.

Vă amintiți însă că am încercat să vă explic unele lucruri, iar urmarea a fost că au apărut o mulțime de imitatori. V-am explicat modul în care folosește Domnul darul pe care l-a pus în mine, iar urmarea a fost că imediat s-au ridicat o mulțime de imitatori care aveau tot felul de vibrații pe mână.

Vă amintiți însă că El m-a dus acolo sus şi a spus: „Aceasta este Tragerea a treia şi nimeni nu va ști nimic despre Ea!” Vă amintiți aceasta? („Amin”). Viziunile nu dau niciodată greș, ci sunt Adevărul deplin.

Acum, observați. Vă amintiți vedenia despre constelație? Charlie, ești aici? Eu v-am spus săptămâna aceasta că se întâmplă ceva şi mă întreb dacă voi ați observat, deoarece era peste tot în jurul vostru.

Vă amintiți vedenia despre constelația de Îngeri, care a apărut înainte de a merge în Arizona? („Amin”). Vă amintiți mesajul „Cât este ceasul, domnilor?” („Amin”). Vă amintiți?

Observați. Acolo a fost un tunet puternic şi apoi au apărut șapte Îngeri. Este adevărat? („Amin”). Un tunet ca o explozie, apoi au apărut șapte Îngeri. Și am văzut când Mielul a deschis prima Pecete, și am auzit, parcă era glasul unui tunet, iar una dintre cele patru făpturi a zis: „Vino și vezi!

Observați, un tunet, șapte Mesaje care au fost pecetluite şi n-au putut fi descoperite decât în acest timp, în zilele din urmă. Înțelegeți ce vreau să spun? („Amin”).

Ați observat partea misterioasă din săptămâna aceasta? Aceasta este ceea ce este Aceasta. Aceasta este ceea ce era Aceasta. Aceștia nu sunt ființe umane, oameni, ci sunt Îngerii Domnului. Observați.

Doi dintre cei trei martori sunt aici. Cu aproape o săptămână în urmă, ei au fost cu mine sus în munți. Tocmai mă pregăteam să-mi curăț scaieții de pe pantaloni și a răsunat o explozie puternică ce a zguduit munții. Acesta este adevărul. Nu le-am spus nimic fraților despre lucrul acesta, dar ei au observat o schimbare.

Apoi El mi-a spus: „Acum fii gata pentru că trebuie să mergi spre Est!” Iată interpretarea acestei vedenii. Vedeți? Fratele Sothmann nu a obținut vânatul după care a mers. Noi am încercat să-l obținem pentru el, dar El a spus: „Ca un semn pentru tine, el nu va avea succes în seara aceasta, iar tu trebuie să te pregătești pentru vizita acestor Îngeri!” Eu m-am simțit în afara mea, vă amintiți. Eu eram în Vest, iar Îngerii veneau spre Est. Și așa cum veneau, am fost ridicat sus cu Ei. Vă amintiți aceasta? Ei veneau spre Est („Amin”), iar fratele Fred şi fratele Norman sunt martorii acestui eveniment.

În timp ce coboram, aproape că l-am lămurit pe omul acela să stea să-şi prindă vânatul, este adevărat frate Sothmann? („Amin”). Da, el stă chiar acolo. L-am lămurit, dar Domnul a spus: „Nu va merge să facă aceasta!” Eu nu am spus nimic și am mers înainte.

În cursul acelei zile s-a întâmplat ceva, în timp ce stăteam la marginea cortului… Îți amintești, frate Sothmann? Când am vorbit despre unele lucruri, te-am pus pe tine și pe fratele Norman… Unde este fratele Norman? I-am pus să promită că nu vor spune nimic despre  ce va avea loc. Este adevărat?  („Amin. Acesta este adevărul”). Apoi m-am întors şi am plecat de lângă cort. Este adevărat? („Acesta este adevărul”).

Aceasta este ceea ce era, exact ceea ce era, și știam că nu pot să spun nimic până când nu se întâmplă, ca să văd dacă oamenii vor înțelege.

Ați observat? Eu am zis: „Acolo înăuntru era un Înger ciudat. El m-a privit mai mult decât ceilalți, vă amintiți? („Amin”). Ei formau o constelație în formă de piramidă, câte trei pe o parte şi unul în vârf. Cel de lângă mine, numărând de la stânga la dreapta, al șaptelea Înger. El era mai strălucitor decât ceilalți, iar pentru mine a însemnat mai mult decât restul. Vă amintiți că vi l-am descris: „era cu pieptul scos în afară, în felul acesta,  şi zbura spre Est. El m-a cuprins şi m-a luat în sus”, vă amintiți? („Amin”). Acesta era Îngerul cu Pecetea a șaptea, lucrul despre care eu m-am întrebat toată viața mea. Amin! Celelalte Peceți au însemnat foarte mult pentru mine, dar, oh, nu știți ce a însemnat Aceasta. Acesta a fost un timp din viața mea, când m-am rugat şi am plâns înaintea lui Dumnezeu. Oamenii care au fost cu mine, știu că după adunarea din Phoenix, m-am dus în munți.

Într-o  dimineață m-am trezit şi am plecat în Canionul Sabino, acei munți înalți şi stâncoși. Am urcat pe o cărare îngustă (după ce mergi la o parte, mergi înainte în sus în Lemmon Mountain, care are treizeci de mile pe jos), în timp ce pietrele se rostogoleau la vale, iar după un timp, m-am simțit călăuzit să mă întorc şi să merg în altă direcție. M-am întors, și am mers sus între niște stânci zimțate, oh, Doamne, de sute de picioare înălțime.

Am îngenuncheat jos între acele stânci, am pus Biblia și carnețelul înaintea mea şi am spus: „Doamne Dumnezeule, ce înseamnă această vedenie? Înseamnă moartea mea?”

Vă amintiți că v-am spus: „M-am gândit că aceasta ar putea însemna moartea mea, deoarece explozia a fost atât de puternică încât am simțit că m-a făcut bucățele. Vă amintiți? Câți dintre voi ați auzit aceasta? („Amin”). Desigur, știți cu toții. Credeam că aceasta ar putea însemna moartea mea.

De aceea, când eram în cameră, am spus: „Ce a fost aceasta, Doamne? Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că voi muri. Dacă da, este în ordine, dar nu o să-i spun familiei mele. Dacă lucrarea mea a ajuns la capăt, atunci lasă-mă să merg.”

Dar El a trimis un martor că aceasta este înaintarea şi nu încheierea lucrării mele. Oh, oh, oh! Înțelegeți? („Amin”). Vedeți? Eu stăteam acolo, în canionul Sabino… Tatăl ceresc știe că tot ce vă spun este adevărul, iar acei Îngeri au venit jos şi au adeverit fiecare Mesaj.

Acum voi știți dacă Acesta vine de la Dumnezeu sau nu. Acest eveniment a fost vestit mai dinainte printr-o vedenie. Eu nu am putut să v-o spun înainte de încheierea serviciului divin, pentru că nu mi-a fost îngăduit s-o fac.

Şi în dimineața aceea, stăteam în Canionul Sabino cu mâinile ridicate, iar vântul mi-a suflat jos vechea pălărie neagră. Stăteam cu mâinile ridicate şi am spus: „Doamne Dumnezeule, ce înseamnă aceasta? Eu nu pot înțelege ce trebuie să fac. Dacă este timpul să plec Acasă, îngăduie ca lucrul acesta să se întâmple aici sus, unde nu voi fi găsit niciodată de nimeni, fiindcă nu vreau ca cineva să plângă în jurul meu. Aş vrea ca familia mea să știe doar că am plecat la plimbare şi nu m-au mai găsit. Ascunde-mă Tu undeva departe. Dacă trebuie să plec, atunci îngăduie să se întâmple în felul acesta, fiindcă poate într-o zi, Iosif va găsi Biblia mea şi o va folosi. Dacă este voia Ta, lasă-mă să plec, Doamne!” În timp ce stăteam cu mâinile ridicate, am simțit că am fost atins de ceva.

Nu știu dacă am visat sau era real, nu pot spune. Am adormit? Nu știu. M-am dus într-o transă? Nu știu. A fost o vedenie? Nu vă pot spune. Singurul lucru pe care îl pot spune, este că a fost întocmai același lucru cum au fost Îngerii aceia!

Astfel, când am privit să văd ce mi-a lovit mâna, am văzut o Sabie. Avea mânerul din perle, foarte frumos, cu o apărătoare din aur, iar lama era ca din crom sau argint şi strălucea foarte tare. Era ascuțită rombic şi se potrivea perfect în mâna mea. Atunci m-am gândit: „Nu este cel mai frumos lucru? Este nemaipomenit de frumoasă, dar întotdeauna mi-a fost frică de asemenea lucruri. Ce voi face cu ea?”

Atunci a răsunat o Voce care a clătinat stâncile, şi a zis: „Aceasta este Sabia Împăratului!”

La aceste cuvinte mi-am revenit. Așadar, nu a fost numită „sabia unui împărat”, ci „Sabia Împăratului”. Atunci am ieșit afară din aceasta.

„Sabia Împăratului.” Dacă ar fi spus: „Sabia unui împărat…”, dar El a zis: „Sabia Împăratului”, și există Unul singur care este Împăratul, iar acesta este Dumnezeu. El are o singura Sabie, iar aceasta este Cuvântul Său, prin care trăiesc eu. Așa să mă ajute Dumnezeu, care Şi-a îmbrăcat haina sfântă şi al cărui Cuvânt este aici! Acesta este Cuvântul! Amin. Oh, în ce zi trăim!

Eu stăteam acolo când aceasta m-a  părăsit şi deodată a venit peste mine Ceva şi mi-a spus: „Nu te teme! Aceasta este cea de-a treia tragere!” N-am mai auzit nici un glas, ci se părea că vorbește înăuntrul meu. Eu trebuie să vă spun Adevărul, exact cum s-a întâmplat. Ceva m-a atins și a zis: „Nu te teme. Aceasta este acea a treia Tragere!”

Tragerea a treia! Vă mai amintiți Aceasta? („Amin”). Şi El mi-a spus: „Ai avut atât de mulți imitatori la aceasta, pentru că ai încercat să explici!” Apoi a continuat: „Nici măcar să nu încerci cu Aceasta!” Vă amintiți aceasta? Câți își mai amintesc vedenia aceea? („Amin”). Păi, aceasta este peste tot. Este înregistrată pe bandă și pretutindeni. Au trecut aproximativ șapte ani de când El mi-a spus: „Nu încerca să explici Aceasta! Aceasta este Tragerea a treia şi Eu te voi întâlni acolo înăuntru!” Este adevărat? („Amin”). El a zis: „Să nu încerci…”

Eu stăteam acolo cu un pantof de bebeluș în mână, iar El mi-a spus: „Acum fă prima ta Tragere! Când o faci, peștele va fugi după momeală!” Apoi a zis: „Urmărește Tragerea a doua, deoarece Acesta va fi numai pește mic!” şi a continuat: „Tragerea treia îl va prinde!”

Predicatorii s-au adunat în jurul meu şi au spus: „Frate Branham, noi știm că poți s-o faci! Aleluia, frate Branham!” Cu predicatorii însă am probleme întotdeauna. Vedeți? Eu iubesc oamenii, dar ei vor întotdeauna să le explici totul, aceasta, aceea.

Şi eu am spus: „Păi, uh, uh, uh, nu știu! Când este vorba de pescuit, iată cum se face. Arunci undița şi vezi peștii peste tot. Atunci trebuie să tragi momeala (aceasta este tactica pescuitului: smucești momeala). Când am aruncat prima dată momeala, peștii au început să înoate spre ea. Dar erau pești mici. Doar aceasta prindeau ei.

Atunci am zis: „Veți așeza…” Și am tras momeala afară, dar aveam un pește mic, iar acesta arăta ca o piele trasă peste momeală, deoarece era foarte mic. Şi cum stăteam acolo, Ceva mi-a zis: „Ţi-am spus să nu faci aceasta!”

Când am auzit acesta, am început să plâng. Tot firul s-a încâlcit în jurul meu, în felul acesta, iar eu stăteam acolo cu capul plecat şi plângeam: „Dumnezeule, oh… iartă-mă! Eu sunt o persoană proastă, iartă-mă!” Eu aveam firul acesta.

Stăteam acolo cu pantoful de bebeluș în mână, iar șnurul era cam ca degetul meu de gros, cam de o jumătate de țol,  dar eu încercam să introduc acel șnur în gaura papucului, care era cu mult mai mică decât șnurul. Ah! Atunci a răsunat o Voce care a spus: „Tu nu poți să-i înveți pe bebelușii penticostali lucrurile supranaturale! Lasă-i în pace!”

Chiar atunci, El m-a ridicat sus și m-a așezat departe de tot, undeva unde se desfășura o adunare; părea a fi un cort sau o catedrală. Într-o parte am văzut un loc mic, ca o cutiuță. Apoi am văzut că Lumina aceea vorbea cu cineva care se afla deasupra mea. Este aceeași Lumină pe care o vedeți în fotografie. Ea s-a învârtit într-o parte, în felul acesta, și a mers peste cortul acela, zicând: „Te voi întâlni acolo! Aceasta este cea de-a treia Tragere, dar nu vei spune nimănui nimic despre ea!” Și în Canionul Sabino, El a spus: „Aceasta este Tragerea a treia!”

Acolo sunt trei lucruri mari care merg cu Aceasta. Unul s-a desfășurat…ieri, al doilea s-a desfășurat astăzi, și mai este un lucru pe care nu îl pot interpreta, deoarece acesta este într-o limbă necunoscută. Eu am stat acolo şi m-am uitat drept la El. Aceasta este Tragerea a treia care vine sus. (Fratele Branham bate de trei ori în amvon). Oh, Doamne! Acesta este motivul pentru care tot cerul a rămas tăcut.

Mai bine mă opresc aici. Vedeți? Mă simt controlat să nu mai spun nimic despre Aceasta. Vedeți?

Țineți minte! Motivul pentru care nu a fost deschisă Pecetea a șaptea (Fratele Branham bate de șase ori în amvon), este că nimeni nu trebuie să știe nimic despre Ea.

Vreau să știți că încă înainte ca eu să cunosc vreun Cuvânt despre Aceasta, am avut vedenia aceea cu ani în urmă. Vă amintiți? („Amin”). Ea este aici, întocmai ca cealaltă și se strecoară drept în Cuvânt, exact unde era. Dumnezeu îmi cunoaște inima şi știe că niciodată nu m-am gândit la un astfel de lucru ca Acela, și Acesta era aici. Este mai târziu decât credem. Oh, Doamne!

Aceasta dovedește că este de la Dumnezeu, deoarece se potrivește exact în făgăduințele lui Dumnezeu de la sfârșitul Mesajului.

Observați această Pecete pentru Mesajul timpului sfârșitului. El a descoperit șase Peceți, dar despre Pecetea a șaptea nu spune nimic. Când începe Pecetea timpului sfârșitului, va fi o taină absolută, conform Bibliei, înainte de a ști Aceea. Amintiți-vă Apocalipsa 10.1-7: „La sfârșitul Mesajului îngerului al șaptelea, toate tainele lui Dumnezeu vor fi cunoscute.” Noi suntem la sfârșitul timpului, la deschiderea celei de-a șaptea Peceți.

Cum am știut eu? Zilele trecute, duminica trecută, acum este o săptămână, am predicat despre: „Fiți smeriți! Fiți smeriți! Amintiți-vă că Dumnezeu lucrează în lucrurile mici.” Atunci, eu nu mi-am dat seama despre ce vorbea aceasta cu adevărat, dar acum văd. Aceasta este într-un fel așa de smerit! Voi v-ați gândit că ceva de felul acesta ar fi descoperit la Vatican sau… Dar Aceasta vine întocmai ca Ioan Botezătorul; Aceasta vine ca nașterea Domnului nostru într-un grajd. Glorie lui Dumnezeu! Așa să mă ajute Dumnezeu! Ceasul este aproape! Amin! Noi suntem aici. Oh, Doamne!

Acum vedeți Adevărul despre vedenia lui Dumnezeu, cei șapte Îngeri aducându-mă din vest? Ei veneau din vest, înapoi în est, aducându-mă aici pentru Mesajul din seara aceasta. Oh, Doamne!

Glasul acelui mare Tunet și misiunea care a fost adusă aici, a descoperit… și a dovedit că Aceasta era de la Dumnezeu. Gândiți-vă că eu nu am știut aceste Peceți; ele au fost descoperite săptămâna aceasta. S-a gândit cineva la aceasta, că cei șapte Îngeri erau Aceasta, erau Mesajul care venea înainte, și acei Îngeri m-au adus înapoi aici pentru Aceasta? Vedeți?

Amintiți-vă! Mesagerul al șaptelea era… Cei șapte Mesageri erau… Îngerul al șaptelea, Unul cunoscut mie, mi-a apărut mai mult ca oricare altul. Vedeți, ei stăteau în felul acesta, iar eu stăteam aici și îi priveam pe ceilalți…

Primul grup erau păsări mici, cu penele lăsate în jos. Vă amintiți de ele? Ele au zburat spre Est. Al doilea grup, au fost mai strălucitoare; erau păsări mai mari, arătau ca porumbeii, cu aripi ascuțite și zburau spre Est. Prima Tragere, a doua Tragere şi apoi au venit Îngerii.

Când s-a auzit explozia, eu stăteam chiar acolo şi mă uitam încoace, spre Vest, iar îngerii au venit şi m-au ridicat sus, acolo înăuntru. Când s-a întâmplat aceasta, am mers direct afară din conștiința mea. Și Unul dintre Ei, Cel care s-a uitat la mine ciudat, era în partea stângă când am intrat în constelație. Dar numărând de la stânga la dreapta, Acesta era Îngerul al șaptelea. Acum, rețineți, cei șapte Mesageri.

Vă amintiți visul lui Junior Jackson cu privire la piramida din piatră albă, pe care eu vi l-am interpretat? („Amin”). Vedeți? Atunci au fost șase vise şi toate au fost în legătură cu același lucru. Apoi a venit vedenia şi m-a trimis în Vest. Priviți cât este de desăvârșit!

Sper și mă încredințez că voi oamenii vă dați seama că eu încerc să pun acest har pe Isus Hristos, Care este Autorul la toată Aceasta. Voi nu m-ați auzit niciodată vorbind astfel, dar ceasul este aproape. Înțelegeți? Înțelegeți? Observați. Vreau să înțelegeți singuri, deoarece eu voi pleca din nou în călătorii. Nu știu unde voi merge, dar Evanghelia trebuie predicată şi în alte locuri.

Poate cineva spune: „Eu am auzit tot felul acela de fanatism!” Eu nu pot să judec pe nimeni, iar în ce mă privește, trebuie să răspund înaintea lui Dumnezeu pentru mine însumi. Vă întreb, în toți anii aceștia v-am spus ceva în Numele Domnului, care nu a fost adevărat? („Nu”). A fost ceva fals? Cred că nimeni nu poate spune ceva împotrivă, pentru că întotdeauna am spus întocmai cum a spus El.

Acum lăsați-mă  să vă dovedesc că acesta este adevărul legitimat de El. Cuvântul spune că „dacă este printre voi unul duhovnicesc sau un profet, Eu, Domnul, îi voi vorbi prin vedenii şi vise.” Aceasta este interpretarea viselor. Iosif avea vedenii şi tălmăcea vise, este adevărat? („Amin”).

Acum observați visul fratelui Junior. Când s-a întâmplat aceasta – când a avut visul -, a văzut că era pe un câmp, iar pe câmpul acela era o piramidă mare. Pe pietrele ei era scris ceva, iar eu am descoperit oamenilor însemnătatea acelui scris. Este adevărat, frate Junior? („Acesta este adevărul”). Aceasta s-a întâmplat cam cu un an înainte să se întâmple.

Observați următorul lucru. Eu am luat un fel de bară și am tăiat Aceasta jos, iar în interior era o Piatră albă care nu avea nimic scris pe Ea. Vedeți? În timpul acela eu am pornit spre Vest. Eu le-am spus tuturor: „Să nu mergeți în Vest. Stați aici și priviți la Aceasta până mă întorc!” Am mers în vest, pentru explozie, apoi m-am întors înapoi în Est, cu Duhul Sfânt interpretând acest Cuvânt nescris. Dacă aceasta nu este lucrarea absolută a Atotputernicului Dumnezeu, atunci ce este?

De ce vă spun toate acestea, prieteni? Ca să vă arăt că am ajuns în timpul sfârșitului. Dacă toate celelalte lucruri au fost aduse la același numitor comun cu Cuvântul lui Dumnezeu, atunci şi aceasta va concorda perfect cu Cuvântul Său! Noi suntem aici, suntem la sfârșit, prieteni.

În curând aceasta va fi: „timpul s-a terminat.” Milioane își vor pierde viața. Milioane dintre cei care cred că sunt mântuiți, vor fi socotiți carne de tun pentru epoca atomică. Noi trăim în ultimul ceas. Prin harul Dumnezeului celui Atotputernic, poporul Său să privească numai înainte la apariția în curând a lui Hristos. „Cât mai este, frate Branham?” Poate vor mai fi douăzeci de ani, poate cincizeci de ani; poate o sută de ani, eu nu știu. Poate va fi mâine dimineață, sau poate chiar în seara aceasta, eu nu știu. Dacă cineva zice că știe, omul acela este greșit. Vedeți? El nu știe. Numai Dumnezeu știe.

Vă spun adevărul în fața lui Dumnezeu, căci aceste lucruri mi-au fost încredințate prin deosebirea duhurilor dată de Duhul Sfânt. Şi toate aceste lucruri descoperite şi-au ocupat locul lor în Biblie.

Acum, eu nu știu care este această mare taină care zace sub această Pecete. Eu nu o cunosc; nu am putut să-mi dau seama. Eu nu pot să spun Aceasta, doar ce a spus, dar știu că Aceasta au fost cele șapte Tunete exprimându-se aproape împreună, bătând în șapte timpuri diferite. Aceasta s-a desfășurat în altceva ce am văzut. Și când am văzut Aceasta, m-am uitat după interpretare, dar a zburat acolo peste și nu am putut să înțeleg. Acesta este adevărul. Vedeți? Încă nu este chiar ceasul pentru Aceasta, dar se mută în acel ciclu. Este aproape. Ceea ce trebuie să faceți voi, este să vă amintiți că vă vorbesc în Numele Domnului. Ceasul pentru această Pecete nu a venit încă, dar intră încet. Este foarte aproape. Ceea ce trebuie să faceți voi, este să vă amintiți că totul a fost spus în Numele Domnului. Fiți gata în orice clipă, pentru că nu știți la ce timp se poate întâmpla ceva.

Eu știu că acum când Aceasta ajunge pe bandă, probabil că mulți dintre prietenii mei mă vor părăsi spunând: „Fratele Branham încearcă să se pună și să se facă pe sine, un slujitor, un profet sau ceva, înaintea lui Dumnezeu.” Fraților, lăsați-mă să vă spun că așa ceva este greșit.

Eu vă spun numai ce am văzut și ce mi s-a spus, iar voi puteți face ce vreți. Eu nu știu ce urmează să aibă loc, nu știu. Știu doar că cele șapte Tunete țin taina aceea și că cerurile au fost tăcute. Înțelegeți? („Amin”). Acesta ar putea fi timpul, acesta ar putea fi ceasul, când această Persoană mare pe care o așteptăm să se ridice în scenă.

Probabil că slujba aceasta, prin care am încercat să-i aduc pe oameni înapoi la Cuvânt, a așezat o temelie; și dacă aceasta a așezat temelia, eu am să vă părăsesc, cu adevărat, pentru că nu vor fi doi dintre noi aici la același timp. Vedeți? Dacă este așa, el va crește, iar eu mă voi micșora, nu știu.

Eu am avut privilegiul dat de Dumnezeu, să privesc și să văd ce era Aceasta, vedeți, să o văd desfășurându-se așa de mult. Acesta este Adevărul.

Sunt sigur că ați observat tot ce s-a petrecut în săptămâna aceasta. Sunt sigur că băiețelul fratelui Collins, care aseară era pe moarte; și pe micuța fetiță cu leucemie.

Împărăția lui Dumnezeu vine!

Totul se întoarce tot mai mult de la umbrele tablourilor la realitate, dar oamenii nu trebuie să se înspăimânte. De la neprihănire, la sfințire, la botezul cu Duhul Sfânt, și apoi aici, aici. Vedeți? Noi ne apropiem tot mai mult de Dumnezeu.

Voi, predicatorii metodiști, nu puteți vedea că Mesajul vostru despre sfințire era peste cel adus de Luther? Voi, penticostalilor, nu puteți vedea că mesajul vostru despre botez este superior mesajului metodist? Înțelegeți ce vă spun?  Oh, noi am avut o mulțime de lucruri care au mers înainte! Aceasta este corect. Dacă există cineva care urăște răul, pentru că sunt unii oameni care spun minciuni şi nu Adevărul, atunci eu sunt acela care urăsc aceasta.

Nu contează cât de mult este tăgăduit, dacă Adevărul rămâne Adevăr, în final va fi legitimat de Dumnezeu. Dacă El nu va face aceasta curând, într-una din aceste zile, atunci vedenia mea nu este corectă.  Acum vedeți unde tocmai m-am pus pe mine însumi.

„Când se va întâmpla aceasta, frate Branham?” Eu nu pot spune când, pentru că nu știu, dar într-o zi ne vom întâlni din nou, dacă nu pe acest pământ, atunci dincolo, în fața scaunului de judecată al lui Hristos, și veți afla că în camera aceea, descoperirea venea de la Dumnezeu, întocmai cum au venit toate celelalte, că Ele… Una din tainele despre acea Pecete, motivul pentru care Ea nu a fost descoperită, au fost cele șapte Tunete care și-au exprimat glasurile. Acolo este Aceasta, dar nimeni nu știe nimic despre Ea; nici măcar nu a fost scris. Astfel, noi suntem la timpul sfârșitului. Noi suntem aici.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru Cuvântul Său. Îi mulțumesc pentru Isus Hristos, căci dacă nu L-ar fi fost trimis pentru ispășirea păcatelor, noi am fi rămas în cea mai mare murdărie a păcatului, fără nădejde. Dar prin harul Său, Sângele Lui curăță tot păcatul. Este ca o picătură de cerneală într-o găleată cu clor. Voi niciodată nu veți mai găsi picătura aceea de cerneală. Când păcatele noastre sunt mărturisite, ele sunt puse în Sângele lui Isus Hristos și nu vor mai fi știute niciodată. Dumnezeu le uită; ca şi cum nici măcar nu au fost făcute. Atâta timp cât Jertfa este pe altar și face ispășire pentru noi, aceasta este tot. De aceea, prin harul lui Dumnezeu, noi nu mai suntem păcătoși, ci creștini. Amintiți-vă că în noi înșine, poate am fi tot atât de răi ca înainte, dar vedeți, harul lui Dumnezeu a venit peste noi şi ne-a făcut ceea ce suntem astăzi, frați şi surori creștini.

Săptămâna aceasta a fost extraordinară pentru mine. Sunt obosit şi mintea mea este obosită, deoarece m-am străduit să fac totul cât se poate de bine. În fiecare zi s-a întâmplat ceva ciudat. Eram uimit; în timp ce mă plimbam prin cameră, lucrurile mi-au fost arătate altfel decât gândisem până atunci.

Înainte m-am uitat la notițele mele şi la cărțile dr. Smith, precum şi la alți scriitori, și am spus: „Aici este Pecetea a șasea; aici este Pecetea a patra. Ce zice omul acesta? El zice: „Păi, Aceasta era aceasta, aceea sau cealaltă.” Apoi m-am uitat la un alt scriitor. El a spus că Aceasta era cutare și cutare. Și am văzut că afirmațiile lor nu se potriveau. Atunci m-am pus pe genunchi şi m-am rugat, spunând: „Ce este aceasta, Doamne?”

M-am plimbat o vreme prin cameră şi m-am rugat, apoi am luat Biblia şi am citit în Ea, după care m-am plimbat din nou până când deodată, s-a desfășurat Aceasta în felul acesta. Atunci am luat repede creionul şi am început să scriu ceea ce am văzut.  Tot restul zilei mi l-am petrecut verificând dacă ceea ce am primit se lega peste tot în jos prin Scripturi. Apoi, „Dovediți toate lucrurile.” Vedeți? Eu am Aceasta aici.

Și mă gândesc: „Acolo erau mulți oameni care aveau vedenii; acolo erau mulți cu revelații”, dar dacă acele lucruri sunt în contradicție cu Cuvântul, lăsați-le în pace. Acesta este adevărul, lăsați-le în pace!

Atunci am pus Aceasta jos în felul acesta și am însemnat jos aceste lucruri micuțe. Apoi m-am gândit: „Păi, clasa va fi bucuroasă să audă aceasta, pentru că aceasta se leagă aici și acolo.” Acum, să vedem ce zice aceasta aici? Da. Da, iar aici este aceasta, chiar aici.” Vedeți?

În cursul săptămânii, am adus-o înapoi prin Biblie și am legat lucrurile jos. Aceasta este pe benzi. Eu am făcut aceasta după cea mai bună cunoștință a mea, în părtășia creștină, pentru toți oamenii, prin harul lui Dumnezeu, prin Isus Hristos. Eu am făcut cât am știut de bine. Voi ați fost una din cele mai bune clase şi cred că nimeni nu ar fi putut s-o facă mai bine.  Voi toți ați venit înăuntru la ora unu ziua, și ați stat până la ora cinci sau până la cât au deschis biserica și au lăsat oamenii să intre. Voi ați stat în frig, ați stat în zăpadă; ați făcut totul; ați stat în jurul pereților până v-au durut picioarele. Eu i-am văzut pe bărbați cum le lăsau pe femei să stea jos, iar alții stăteau în jur. Și m-am gândit: „Doamne, întreaga…”

Aceasta a fost o săptămână tainică. Toată lucrarea a fost cumva ciudată. Cum vin oamenii să asculte în această încăpere mică, încât sunt nevoiți să stea pe afară, la ferestre şi la uși, cu toate că nu sunt un orator bun. Da, sunt departe de a fi un orator bun. Atunci de ce au stat oamenii și au ascultat? De ce au făcut aceasta? Ei nu au venit să audă o persoană ca mine, ci au venit pentru că în Aceasta este Ceva care atrage poporul. Vedeți? În Aceasta este Ceva care îi atrage.

Așa cum a cântat soția mea aici la platformă, când am început:

Ei vin de la Est și Vest,

Ei vin din țări îndepărtate,

Să sărbătorească cu Împăratul,

Să prânzească, ca musafiri ai Lui;

Ce binecuvântați sunt acești pelerini!

Privind fața Lui aureolată de Lumină Divină;

Binecuvântați părtași ai harului Său,

Ca nestemate în coroana Lui să strălucească.

Fie ca voi să purtați aceasta în minte! „Să fiți o nestemată în coroana lui Isus Hristos.” Pavel i-a spus bisericii: „Voi sunteți nestematele din coroana Lui”, iar noi dorim să fim aceste pietre scumpe din coroana lui Isus Hristos.

Să nu puneți niciodată un om în aceasta. Voi să uitați orice lucru despre mine. Eu sunt fratele vostru, un păcătos mântuit prin har, nevrednic să trăiesc. Acesta este adevărul. Nu spun aceasta ca să par smerit în fața voastră, ci pentru că acesta este adevărul.  În mine nu este nimic bun, dar harul lui Dumnezeu a făcut ca ochii mei slabi să privească dincolo de perdeaua timpului şi să vadă lucrurile de dincolo. Apoi am venit înapoi.

Încă din copilărie i-am iubit pe oameni şi am dorit ca la rândul meu să fiu iubit de cineva și să-mi vorbească. Dar nimeni nu voia să se apropie de mine din cauza renumelui rău al familiei mele. Nimeni nu vorbea cu mine.

Dar când m-am predat lui Dumnezeu, m-am gândit că motivul acestei rețineri a fost faptul că părinții mei erau irlandezi şi deci, catolici. Când am mers însă în biserica Baptistă, am constatat cu surprindere că El nu era acolo şi că de fapt calea Sa era alta. Atunci mi-am zis: „Doamne, dar trebuie să existe  şi o cale adevărată!” iar Ceva mi-a spus: „Calea adevărată este Cuvântul!” Eu am ținut acel Cuvânt. Priviți la fiecare vedenie, pretutindeni.

În ziua când am așezat piatra de temelie a acestei clădiri, am scris tot ce mi-a arătat El în dimineața aceea într-o vedenie: „Vestește Cuvântul, fii gata la timp şi ne la timp, ceartă cu toata blândețea, îndreaptă, convinge, îndeamnă şi învață, pentru că va veni un timp în care învățătura ei nu vor suferi Învățătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi își vor da învățători după poftele lor; şi care își vor întoarce urechea de la Adevăr spre istorisiri închipuite.”

Eu am văzut acei doi pomi, am stat lângă ei și am văzut că fac același lucru. Ia te uită! Acesta este adevărul. Voi să nu…

Rețineți! Lăsați-mă să vă îndemn din nou. Nu spuneți: „Mulțumesc”, nimănui. Să nu spuneți și să nu credeți că există ceva bun cu privire la un lucrător, la un muritor sau ceva, pentru că nu există. Mie nu-mi pasă cine este el. Nu există nimic bun la niciun om. Acesta este adevărul.

Dacă avem aici o grămadă de trâmbițe, ele nu pot cânta singure. Fără om, fără ca el să sufle în ele, ar fi mute. Cel care suflă în ele știe ce face, este adevărat? Trâmbița nu are nimic de-a face cu aceasta. Sunetul vine de la o inteligență din spatele ei. Acesta este adevărul. Altfel, toate trâmbițele sunt la fel.

Toți oamenii sunt la fel. Toți creștinii sunt la fel. Printre noi nu sunt oameni mari. Noi nu suntem oameni mari și nu sunt femei mari, ci toți suntem frați și surori; toți suntem în aceeași categorie, niciunul nu este mai mare decât celălalt. Nu este niciun lucru care să-l facă pe unul mai mare. Nu, domnule! Noi toți suntem ființe umane.

Nu încercați să interpretați lucrurile! Nu încercați să faceți nimic mai mult decât să trăiți o viață apropiată de El, dând cinste şi slavă lui Isus Hristos! Înțelege fiecare ce spun? („Amin”). Iubiți-L din toată inima! Faceți aceasta? („Amin”).

Eu Îl iubesc (și eu Îl voi!), eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi,

Şi a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Laudă lui Dumnezeu! Înțelege fiecare cu desăvârșire? („Amin”). Crede fiecare? („Amin”). Vă amintiți când am început întâi? „Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut brațul Domnului?” V-a descoperit El mila și bunătatea Lui? („Amin”). Amin. Iubiți-L din toată inima voastră!

Acum voi pleca din nou acasă, dar  dacă va fi cu voia Domnului, la începutul lunii iunie voi veni din nou aici.

Dacă Domnul îmi va îngădui, doresc să mă întorc cândva la vară sau în toamnă, pentru ca în șase seri să vorbesc despre ultimele șapte Trâmbițe. V-ar plăcea aceasta? („Amin”). Vă veți ruga pentru mine, ca Dumnezeu să mă ajute? („Amin”).

 Până când vă întâlnesc din nou, amintiți-vă acest cântec vechi:

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi,

Şi a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.

Acum vreau să vă plecați capetele și să mă rog pentru voi. Înainte ca păstorul să elibereze adunarea, mă voi ruga pentru voi.

Tatăl nostru ceresc, fie ca oamenii să înțeleagă pentru că, o, Doamne, sunt sigur că unii nu înțeleg. Tată, fie ca ei să cunoască obiectivul şi să înțeleagă, că toate aceste lucruri sunt descoperite prin harul Tău. Vreau să-Ți mulțumesc, Doamne, pentru aceste lucruri pe care ni le-ai descoperit.

Mă rog pentru fiecare suflet care este prezent aici şi pentru cei care au participat la adunări. Dacă printre noi sunt unii oameni care nu cred, fie ca ei să devină credincioși. Mă rog şi pentru toți aceia care vor auzi Mesajul pe benzi. Este posibil ca în unele cămine necredincioase aceste lucruri să fie contrare părerii lor, dar Te rog, Tată, să îi ajuți pe fiecare să nu spună vreun cuvânt hulitor, ci să se așeze şi să cerceteze Scriptura, comparând tot ce s-a spus, cu Ea. Apoi, dacă sunt sinceri ajută-i să se plece în fața Ta ca să le descoperi adevărul. Pentru aceștia mă rog, Tată.

Te rog şi pentru aceia care au stat afară, pe lângă pereți, care au stat cu copiii mici în mașină și pentru toți cei care au fost aici. Fă ca rugăciunea lor să fie ascultată şi să primească binecuvântarea Ta. Dar mai întâi de orice lucru, Te rog să le dai Viața veșnică. Te rog, fă ca acolo să nu fie niciunul dintre ei pierdut, niciunul.

Tată, noi nu știm când va fi acest eveniment măreț, dar când vedem că apar aceste semne și întâmplări biblice, inima noastră este foarte atentă. Te rog, Dumnezeule Tată, să ne ajuți.

Te rog, de asemenea, să-l întărești pe scumpul nostru păstor, fratele Neville. Doamne, umple vasul său cu putere şi dă-i înțelegere ca să poată lua această Hrană depozitată și să hrănească mieii lui Dumnezeu.

Doamne, Te rog să ții departe orice duh de boală de noi, iar dacă totuși vreunul se va îmbolnăvi, ajută-i să-și aducă aminte că Sângele lui Isus Hristos stă pe altarul de jertfă, să facă o ispășire, iar eu mă rog să fie vindecați imediat.

Ţine departe de ei puterea Satanei, care ar putea să-i descurajeze sau să-i influențeze să formeze culte. Ţine toate puterile dușmanului departe şi sfințește-ne prin Cuvântul Tău.

 Te rog, Doamne, să mă ajuți pentru că devin tot mai slab şi știu că zilele mele nu pot să mai fie prea multe. Te rog să mă ajuți să fiu devotat, Doamne, cinstit și sincer, ca să pot fi în stare să port Mesajul cât de departe este hotărât să-l port. Dacă vine timpul şi depun totul, dacă voi ajunge la Râu, și valurile încep să vină înăuntru, o, Dumnezeule, aș vrea să pot preda această veche Sabie la altcineva care va fi cinstit cu Aceasta, și va duce Adevărul. Îngăduie aceasta, Doamne! Până atunci, ajută-mă să rămân tare, credincios, sănătos şi plin de curaj.

Ajută biserica mea. Binecuvântează-ne pe toți, Doamne. Noi suntem ai Tăi şi simțim că harul Tău este printre noi. Credem că Tu asculți rugăciunea noastră, pentru că ne predăm Ție, cu Cuvântul Tău, pentru slujbă pentru tot restul zilelor noastre de pe pământ, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul nostru. Amin. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Eu Îl iubesc (cu toată inima mea),

Pentru că El m-a iubit întâi.

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate Neville.

(Adunarea continuă să cânte „Eu Îl iubesc”, apoi fratele Neville eliberează adunarea).

Continuare

(Inițial, fratele Branham nu a dat drumul la conținutul precedent din paragrafele 261-374, dar luni 25 martie 1963, a continuat cu paragrafele 377-414, ca încheiere autorizată a benzii Peceții a șaptea, ca să fie distribuită în timpul acela – Ed).

Este un lucru bun că el nu cunoaște nimic despre Aceasta, pentru că dacă ar ști, ar face o imitație. Acesta este trucul lui în toate lucrurile.

 Acesta este motivul pentru care Dumnezeu a ascuns Aceasta întregii lumi, chiar și cerului, așa că nu există nicio cale de a înțelege Aceasta, decât așa cum o va descoperi Dumnezeu Însuși.

În seara aceasta vreau să observați că în Pecetea a șasea era un triplu scop; era un triplu scop al călăreților de pe cai. Era un triplu scop în toate aceste lucruri, ceea ce ne aduce înapoi la trei și apoi la șapte. Vedeți? Șapte Peceți, șapte Potire și așa mai departe. Dumnezeu folosește în matematica Sa aceste numere şi ne descoperă Cuvântul Său prin ele: „trei” şi „șapte”.

Dacă privim călăreții, vedem că acolo au mers afară trei cai. Unul era alb, unul era roșu şi unul era negru, cel de-al patrulea fiind de fapt amestecul primilor trei cai. Vedeți, un triplu scop.

Dumnezeu a făcut același lucru atunci când a trimis afară Leul Lui, care era Cuvântul, ca să-l combată pe Antihrist.

Apoi, am văzut că în timpul necazului, Dumnezeu a trimis animalul de jertfă: boul. Oamenilor din această perioadă de necaz, nu le-a rămas altceva de făcut decât să lucreze, sclavi, și să se ofere pe ei înșiși ca jertfă.

Apoi, aflăm că în epoca următoare, care a fost epoca reformatorilor, Dumnezeu a trimis afară înțelepciunea unui om, făptura cu fața ca a unui om, puterea care a mers înainte în reformatori.

Acum ați înțeles? Nu-i de mirare că oamenii din aceste zile trăiesc încă în amintiri, cum era în epoca reformatorilor, deoarece ei văd reforma din punct de vedere ecleziastic. Ei văd aceasta în felul în care au învățat-o în seminare şi nu își dau seama că aceasta a fost calea lui Dumnezeu la acel timp, dar noi trăim dincolo de aceea.

Noi suntem în epoca vulturului, în timpul când este descoperită întreaga Apocalipsă, toate lucrurile.

Comparați aceasta cu Apocalipsa 10.1-7. Noi vedem că în Apocalipsa 10.1-7 scrie că „În zilele când sună Mesajul îngerului al șaptelea, urmau să se sfârșească toate tainele lui Dumnezeu.”

În Pecetea a șasea, care ne-a fost deschisă, noi am văzut triplul Său scop. Aici erau toate scopurile.

Primul lucru era că fecioara adormită trebuia să meargă prin perioada Necazului pentru curățire. Ea trebuia să fie curățită de păcatul necredinței și de respingerea Mesajului.

 Dacă citim în Apocalipsa 7, vedem că ele au fost curățite şi au primit haine albe. Ea nu este Mireasa, ci biserica, oamenii curați care nu au avut, probabil, ocazia să primească Mesajul, sau au fost orbiți în vreun fel de către acești profeți falși. Ei nu au obținut o șansă, dar au fost oameni sinceri. Iar Dumnezeu le cunoaște inima și vor fi curățiți în decursul acestui timp.

Necazul este un alt timp de curățire, și este pentru Israel, când se adună. Acesta este al doilea scop sau desfășurare. Din milioanele de evrei adunați acolo, vor fi aleși o sută patruzeci și patru de mii. Dumnezeu curăță Israelul şi întregul pământ.

Va exista o lucrare prin care vor fi curățate luna, stelele şi toată natura. Vedeți ce este aceasta? Întregul pământ este înnoit, curățit şi pregătit pentru Mileniu. Tot ce este murdar trebuie curățat în timpul Peceții a șasea.

Ați observat că și deschiderea Peceții a șaptea conține o taină triplă? Eu… voi vorbi și am vorbit, că aceasta este taina celor șapte Tunete. Cele șapte Tunete în cer vor desfășura această taină. Aceasta va fi chiar la venirea lui Hristos, deoarece Hristos a spus că nimeni nu știa când se va întoarce El.

Ați observat că iudeii L-au întrebat despre acest lucru? Când noi comparăm Scriptura din Matei 24 cu cele șase Peceți, Pecetea a șaptea a fost lăsată afară, deoarece voi vedeți că Hristos a spus: „Numai Dumnezeu Însuși știe; nici măcar Îngerii, nu știu.” Nu-i de mirare că nici măcar nu a fost scrisă. Vedeți, ei au tăcut; totul s-a oprit. Îngerii nu cunosc această taină, nimeni nu știe când vine El.

Dar la timpul acela, acolo vor fi șapte Glasuri ale Tunetelor, care vor descoperi marea taină.

Astfel, eu cred că… dacă nu știm Aceasta… Aceasta nu va fi cunoscută până la timpul acela. Dar va fi descoperită în ziua aceea, în ceasul în care trebuie să fie descoperită. Ceea ce avem noi de făcut, este să stăm în smerenie înaintea lui Dumnezeu, să-L slujim şi să facem totul ca să ducem o viață de buni creștini.

Acum, noi aflăm că Pecetea a șasea a fost deschisă pentru noi, vedem aceasta, dar știm că Pecetea a șaptea nu poate fi ruptă către public până când sosește ceasul acela.

Domnul a făcut să tune glasul celor șapte Tunete cu un anumit scop. Noi vedem că Hristos, Mielul, a luat Cartea în mână şi a deschis Pecetea a șaptea. Dar vedeți, Ea este o taină ascunsă. Nimeni nu O cunoaște, dar Ea vine împreună cu ceea ce a spus El: „Nimeni nu va ști venirea Lui.” De asemenea, ei nu vor ști despre Taina celor șapte Tunete. Astfel, voi vedeți că acestea sunt conectate împreună.

Astăzi, noi avem o înțelegere despre Aceasta, deoarece restul din Ea este desfășurată, dar Aceasta nu este desfășurată. Când am stat în camera mea, eu am văzut Aceasta că se desfășoară la aceste șapte Tunete, dar nu am voie să spun nimic despre ele.

Nădejdea mea este că fiecare dintre voi Îl va sluji pe Dumnezeu, Îl va iubi şi va face ceea ce este drept. Iubiți-L cu toată ființa voastră și slujiți-L, iar Dumnezeu va avea grijă de restul.

În completare, prin harul lui Dumnezeu, noi înțelegem toate tainele din cele șase Peceți care au fost pecetluite, și știm că Pecetea a șaptea nu va fi cunoscută public.

Ei L-au întrebat: „Care va fi semnul sfârșitului lumii?” În Matei 24.31, El vorbește despre adunarea Israelului ca națiune, apoi vorbește în pilde. „De la smochin învățați pilda lui. Când îi frăgezește şi înfrunzește mlădița, știți că vara este aproape.

Tot așa şi voi, când veți vedea aceste lucruri, să știți că Fiul omului este aproape, este chiar la uși.” (v. 32-33). Voi vedeți Israelul întors în patria lui, dar vedeți că El a omis descoperirea celei de-a șaptea Peceți.

Același lucru  L-a făcut şi în Apocalipsa,  când a deschis Pecetea a șaptea, a omis-O din nou. Astfel, noi vedem că Aceasta este o taină totală; încă nu este ceasul ca taina să fie cunoscută. Ceea ce a mai rămas ni se va face cunoscut cam în jurul timpului în care Isus apare din nou pe pământ pentru Mireasa Lui, sau orice are loc la timpul acela. Până la timpul acela, să ne rugăm, să privim înainte  pentru venirea Lui, să trăim o viață dreaptă, de adevărați creștini.

Dacă s-ar întâmpla ca această bandă să ajungă în mâinile unor persoane străine, să nu încercați să faceți un fel de ism din aceasta. Singurul lucrul pe care îl puteți face, este să continuați să-L slujiți pe Dumnezeu. Această taină este atât de mare încât Ioan nu a primit permisiunea lui Dumnezeu  de a scrie despre Ea. El ne-a promis că Aceasta va fi deschisă, dar încă nu este deschisă.

Noi Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a arătat. Am petrecut deja opt zile în camera mea, și mulți dintre voi vor înțelege Mesajul pe care tocmai L-am terminat de explicat. În tot acest timp s-a întâmplat ceva spiritual şi sunt sigur că nu ați observat nimic. Să vă spun ce era: era adeverirea absolută a acestei interpretări a Scripturilor, dovada că Ea vine de la Dumnezeu.

Înainte ca noi să fi intrat în această lucrare şi înainte ca eu să fi călătorit spre vest, într-o dimineață, pe la ora zece,  Domnul mi-a arătat o vedenie, iar eu am venit şi am spus-o, dar nu am înțeles însemnătatea ei. Era vorba de o constelație de șapte Îngeri. O puteți asculta pe banda cu titlul: „Domnilor, cât este ceasul?” Păi, Aceasta este exact ceea ce vedeți acum! Cei șapte Îngeri… Eu eram în vest.

La început, micii mesageri au zburat spre est; cel ce-al doilea grup de mesageri, porumbeii, păsări un pic mai mari, au zburat şi ei spre est. Și atunci am privit… Ei au fost tot timpul cu mine. Aceasta a fost prima şi a doua Tragere.

Cel de-al treilea grup a venit din vest cu o mare viteză şi m-au luat sus, în mijlocul lor. Eu m-am întors în est cu taina despre aceste șapte Peceți, așa cum a fost arătat în visul lui Junior Jackson, vis pe care Domnul mi-a îngăduit să-l interpretez pentru el. „În interiorul acelei piramide era o Piatră albă pe care nu scria nimic.” De aceea a trebuit să merg în vest, să conectez cu Mesajul acestor Îngeri, apoi să vin înapoi aici să-L descopăr la biserică. Vă amintiți ce am spus atunci? „Lucrurile următoare care se întâmplă vor fi aici la biserică.” Acesta este adevărul.

Un alt lucru, este că vreau să observați se s-a întâmplat.

Dacă ascultați banda „Cât este ceasul, domnilor?”, veți observa că un Înger era foarte important pentru mine. Ceilalți păreau obișnuiți, dar acest Înger era un Înger deosebit. În constelația în formă de o piramidă, El era la stânga mea. Vă amintiți că Acesta era în piramidă, unde nu a fost scris nimic pe Piatra albă tainică. Îngerii m-au dus în acea piramidă formată de Ei Înșiși, tainele lui Dumnezeu cunoscute numai Lor. Aceia erau Mesagerii care au venit să interpreteze piramida aceea sau Mesajul acela despre taina din aceste șapte Peceți care stă înlăuntrul piramidei.

Îngerul din stânga mea era într-adevăr Ultimul sau Îngerul al șaptelea, dacă I-am număra de la stânga la dreapta. El era la stânga mea; privind spre vest, El venea spre est și era în partea stângă. Acela ar fi Mesajul ultimului înger, foarte important. Vă amintiți că El avea capul dat pe spate și aripi mari și ascuțite, și a zburat drept la mine. Aceea este Pecetea a șaptea; Ea este încă un lucru deosebit, dar până acum nu știm ce este Aceasta, pentru că nu este îngăduit să fie ruptă. Dar acum, fiecare dintre voi ați observat aceasta, ce adunare a fost aceasta! Fiecare din voi ați fost aici la ora unu sau două după-amiaza și ați așteptat să se deschidă ușile ca să ajungeți aici în față, în timp ce alții ați stat pe lângă pereți, cu mădularele amorțite și fiecare lucru.

Ce a făcut aceasta? Duhul Sfânt care a trimis jos acești Mesageri, iar Ei au descoperit Aceasta pentru noi. Voi ați observat că Aceasta s-a potrivit exact cu Cuvântul.

Ca să știți că acesta este Adevărul, El a spus aceasta dinainte, cam cu două luni sau mai mult, înainte de a se întâmpla. Când m-am dus în vest, nu știam încă Aceasta, dar apoi m-am întors cu interpretarea pe care mi-a dat-o El. În vedenie, El nu mi-a spus nimic şi din cauza aceasta am fost foarte speriat, deoarece credeam că voi muri, mă gândeam că voi muri într-o explozie, dar nu a fost așa.

Interpretarea a venit în camera mea, când aveam nevoie de Ea, iar eu am dat-O afară întocmai cum a dat-O El.

Prieteni, vedeniile nu dau greș. Ele sunt întotdeauna perfecte, ele sunt întocmai, exacte, adevărate.

Vedenia, Cuvântul, istoria și epocile bisericii se îmbină perfect. Astfel, pot să vă spun că după cea mai bună înțelegere mea și conform Cuvântului lui Dumnezeu, vedeniei și descoperirii, interpretarea de acolo este „Așa vorbește Domnul!”

Fie ca Domnul să vă binecuvânteze pe fiecare dintre voi din belșug, în timp ce stăm și cântăm acest cântec vechi. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe fiecare! Amin!

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc (cu toată inima mea),

Căci El m-a iubit întâi,

Şi a plătit salvarea mea,

Pe lemnul de la Calvar.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Frate Neville…

– Amin –