PĂRĂSIND TOTUL

Vă puteţi aşeza.

Aş vrea să vă spun „bună
seara” la toţi. Mă bucur pentru că în seara aceasta pot fi aici
şi consider că acesta este un privilegiu, căci pot să mă închin
înaintea Domnului împreună cu voi, în această biserică nouă.

Am
dorit mult să vin aici, să petrecem împreună un timp de închinare
şi să ne bucurăm de binecuvântările Domnului. Şi cred că
acesta va fi un timp de binecuvântare şi pentru ceilalţi oameni.

Ştim
cu toţii că se apropie Convenţia care va avea loc miercuri, iar în
după-amiaza aceasta, tocmai am aflat că vom avea o mare surpriză
atunci, căci va fi printre noi şi fratele Oral Roberts şi va
vorbi.

Cu
siguranţă va fi o surpriză mare, pentru că fratele Oral este un
vorbitor puternic. M-aş bucura să-l văd şi să pot da mâna cu
el.

Aseară
am fost la Temple, dacă nu mă înşel, la Adunarea lui Dumnezeu, şi
am petrecut un timp minunat în toate bisericile în care am fost
aici în Temple şi în Pheonix.

Foarte
rar am ocazia să vorbesc câte o seară în fiecare biserică şi
mai ales să vorbesc cu oamenii şi cu fraţii lucrători, dar
aceasta îmi dă prilejul să-mi exprim aprecierea faţă de ei şi
faţă de aceste mari denominaţiuni, care sunt marii sponsori de pe
câmpurile evanghelice din ţară şi din străinătate.

Am
avut ocazia să merg cu independenţii. Cu Adunarea lui Dumnezeu, cu
Biserica lui Dumnezeu, etc. şi pot spune că toţi erau una când ne
aflam pe câmpul misiunii, chiar dacă aici, acasă, avem păreri
care ne deosebesc. Totuşi, când ajungem pe câmpul de luptă, acolo
nu mai este nici o diferenţă.

Eu
am crescut într-o familie numeroasă, cu zece copii, iar noi,
băieţii, mergeam în grădină şi ne băteam unul cu altul, dar
aceasta nu însemna că nu eram fraţi, deoarece toţi eram din
familia Branham.


gândesc că la fel stau lucrurile şi cu copiii lui Dumnezeu, cu
biserica.

Cu
câtva timp în urmă, am fost la Mouston, unde am avut o mare
adunare, care a fost sponsorizată de fratele Raymond Rickey, de
Adunarea lui Dumnezeu şi de cei de la „Numele lui Isus”.
Adunarea s-a ţinut la Music House, o sală de vreo opt mii de
locuri.

Acolo
era un predicator baptist care voia să mă provoace la o confruntare
pe baza Bibliei, spunând că vindecarea divină nu este ceva
corect.

Ei
bine, eu am trecut prin atât de multe! Auzind provocarea lui, m-am
gândit că nu are rost să pierd o seară întreagă cu un
necredincios, când sunt mii de oameni care mă aşteaptă să mă
rog pentru ei. Dar el nu s-a lăsat, ci a scris în ziar că mă tem
de o confruntare cu el.

Atunci,
bătrânul frate Bosworth, care avea aproape nouăzeci de ani, a
spus: „Lasă-mă pe mine să-l înfrunt!” Când l-am auzit ce
zice, m-am gândit la Caleb, care a spus odată: „ Lasă-mă pe
mine să iau acest munte.”

Astfel,
i-am spus fratelui Bosworth că nu vreau să mă cert, pentru că
Hristos vrea ca între creştini să nu fie certuri. Dacă omul este
necredincios, aceasta este el, deci n-ai ce-i face. Nu poţi să-l
ajuţi cu nimic.

Dar
fratele Bosworth a zis: „După ce a scris lucrurile acelea în
ziar, vor spune că nu ştim despre ce vorbim şi că ne bazăm doar
pe nişte emoţii. Lasă-mă să încerc să-l înfrunt.”

M-am
uitat la el şi i-am zis:

„Ei
bine, frate Bosworth, dacă-mi promiţi că nu te vei certa cu el,
este în ordine.”

„Nu,
n-am să mă cert”, a răspuns el.

În
seara confruntării m-am dus şi eu acolo. Erau adunaţi cam treizeci
de mii de oameni de tot felul, care veniseră din toate părţile şi
cu diferite mijloace de transport. Cu toţii beau din aceeaşi
fântână, căci era destul loc să stăm împreună.

Vedeţi
voi, când vine cu adevărat confruntarea, noi avem un singur lucru
în comun: cu toţii credem în Duhul Sfânt şi în vindecarea
divină.

Astfel,
fiecare a intrat înăuntru având dorinţa de a-şi aduce partea lui
pentru Adevăr.

Şi
noi ştim ce s-a întâmplat în seara aceea; cum Duhul Sfânt a
preluat controlul, cum a venit jos Îngerul Domnului şi cum a fost
făcută acea fotografie, care apoi a fost testată în toate
felurile de J. Lacy, şeful de la F.B.I. care răspunde de
departamentul „Amprente şi Documente”. În final el a declarat
că fotografia este autentică şi astfel a fost pusă la Wasington
D.C. la secţia „Religie”.

Fotografia
dovedeşte clar că nu este vorba de vreo psihologie, ci lentila a
fost „lovită” de acea Lumină, care era o Fiinţă
supranaturală.

George
J. Lacy a spus: „De multe ori şi eu am crezut că tu te bazezi pe
psihologie în adunările tale, dar ochiul magnetic al camerei foto
nu poate înregistra psihologia. Lumina aceea a lovit lentila, deci
era acolo.”

După
aceea, această Fiinţă a mai fost fotografiată de câteva ori.
Cred că mulţi dintre voi aţi putut vedea acea fotografie, nu-i
aşa?

Acum
vreau să vă spun ceva. Eu tocmai am trecut prin Istoria Bisericii
şi am crezut că Ioan este acela care a terminat scrierea cărţilor,
înainte de a pleca în Patmos, şi le-am pus împreună.

După
cum ştiţi el a fost dus acolo după ce a fost fiert timp de
douăzeci şi patru de ore în ulei, pentru că a adunat scrierile
apostolilor şi a făcut Biblia. El este acela care a pus împreună
toate acele scrieri şi în plus, Dumnezeu i-a dat ultima carte a
Bibliei, Apocalipsa.

După
ce am citit despre el, am trecut la istoria tovarăşilor lui:
Policarp, Ignaţiu şi mulţi alţii, până la Martin, Irineu,
Iustin, Columba şi aşa mai departe, prin epoca întunecoasă, până
la epoca luterană şi la Wesley.

Trecând
prin toate aceste epoci ale Bisericii, am putut constata că din
zilele apostolilor, când Duhul Sfânt a făcut acele mari lucrări,
nu a mai fost nici o epocă aşa de strălucitoare ca aceasta din
timpul sfârşitului, când are loc această mare şi ultimă mişcare
a Domnului.

Noi
nu ne dăm seama de aceasta, prieteni, dar iată că acum se întâmplă
lucruri care pot dovedi că Dumnezeu există cu adevărat, – cum este
de exemplu fotografia Domnului Isus.

Vedeţi?
Oamenii de astăzi încearcă să realizeze ceva îndepărtându-se
de Dumnezeu, dar El ia tocmai realizările lor şi Se descoperă prin
ele, ceea ce dovedeşte că ei nu-L vor putea conduce niciodată,
pentru că El este Atotputernic, Omniprezent şi Infinit.

Oamenilor,
noi nu avem nici o cale prin care să putem fugi de El, de aceea,
trebuie să fim doar smeriţi şi să-L slujim. Da, acesta este cel
mai bun lucru pe care-l putem face.


simt ruşinat, dar nu mai ştiu cum se numeşte păstorul de aici.
(fratele îşi spune numele). Da…..fratele Griffith, mă bucur să
te cunosc şi mă bucur că pot avea părtăşie cu voi toţi. Nouă,
celor care călătorim tot timpul spre acele Ţărmuri însorite ne
place să vorbim în felul acesta, pentru că suntem doar nişte
pelerini aici, suntem străini şi călători. Casa noastră nu este
de aici, ci pentru că suntem sămânţa lui Avraam, căutăm cetatea
a cărei Ziditor şi Meşter este Dumnezeu.

Aceasta
este o ţară frumoasă. Eu am călătorit mult, aproape în toată
lumea, dar nici în Europa, nici în Asia, nici în Orient, nicăieri
nu am văzut ceva care să se compare cu Phoenix, Arizona. Este cel
mai frumos ţinut pe care l-am văzut vreodată, dar el va fi doar ca
o alee, când vom ajunge acolo sus, pe lângă ceea ce ne este
pregătit în acel mare Mileniu.

Casa
noastră nu este aici, de aceea suntem doar străini şi călători
spre acea Ţară.

Pentru
mine este o mare binecuvântare faptul că pot fi aici să văd
propăşirea bisericii lui Dumnezeu, care are această nouă clădire.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fiţi credincioşi lui Hristos,
staţi lângă păstor şi lucraţi cu toţii, mână în mână,
deoarece cred că venirea Domnului este aproape.

Acum,
chiar înainte de a ne apropia de Cuvânt, haideţi să ne apropiem
de Autor, într-o scurtă rugăciune, în timp ce ne plecăm
capetele.

Dar
înainte de a ne ruga, în timp ce stăm cu capetele plecate şi cu
inimile plecate, mă gândesc că poate este vreo cerere pentru
rugăciune. Faceţi-o cunoscută prin ridicarea mâinii, iar dacă
aveţi nevoie de ceva în inima voastră, spuneţi: „Doamne Isuse,
adu-Ţi aminte şi de mine.”

Tatăl
nostru ceresc, suntem atât de bucuroşi că putem să-Ţi spunem
„Tată”, Ţie, marelui Creator al cerului şi al pământului,
care eşti marele Elohim, El Shadai, Dătătorul tăriei, Cel ce ne
hrăneşte, Cel Atotputernic.

Preaiubitul
Tău Fiu, ne-a spus că dacă vom veni la Tine şi-Ţi vom cere ceva
folosind Numele Lui, ni se va da, dar noi credem că aceasta se va
întâmpla doar cu o condiţie: dacă vom cere ceva ce este bine.

Dacă
am cere ceva ce nu este bine, am putea constata că nu vom primi, dar
dacă ne vom cerceta inima, în seara aceasta, nu vom cere ceva rău,
ci doar ceea ce este bine, şi anume: să ne ierţi păcatele şi
nelegiuirile noastre, căci, Doamne, cu adevărat acesta este primul
lucru de care avem nevoie, deoarece nu vrem să venim în prezenţa
Ta cu păcatul asupra noastră.

Deoarece
în fiecare zi suntem copleşiţi de necazuri, s-ar putea să nu
observăm nimic greşit în gândirea noastră, dar când ne gândim
că în faţa Ta chiar şi îngerii sunt murdari, ne dăm seama,
Doamne, că nu avem nici măcar o şansă de a ne apropia de Tine,
decât prin Sângele lui Isus Hristos, prin care suntem copiii Tăi.
Şi noi ştim, Doamne, că păcatele noastre sunt trecute cu vederea,
aşa cum le mărturisim.

Tată,
în seara aceasta Te rugăm să binecuvântezi această adunare care
şi-a ridicat mâinile spre Tine. Tu ştii ce se află în spatele
fiecărei mâini ridicate: gândul, dorinţa, motivul pentru care a
fost ridicată, de aceea Te rog să rezolvi fiecare cerere.

Acum,
Tată, Te rugăm şi pentru biserică. Suntem foarte bucuroşi pentru
că ne aflăm în locul acesta, deoarece am citit cum atunci, în
zilele de la început ale creştinismului, creştinii erau atât de
urâţi încât nu puteau să aibă o biserică unde să se adune;
iar dacă voiau să construiască una, erau atât de săraci încât
nu-şi permiteau.

Astăzi,
în schimb, putem vedea tot felul de clădiri frumoase şi curate, în
care oamenii pot intra să-L laude pe Dumnezeu. Îţi suntem
recunoscători pentru aceasta şi pentru sacrificiul celor care au
dat zeciuielile lor, oferte şi tot felul de contribuţii, ca să se
poată construi această Casă pentru Domnul.

Tată
Dumnezeule, Te rog să-i binecuvântezi pe păstorul ei, pe diaconi,
pe administratori şi pe fiecare membru care vine aici. Fă-i să
crească cât mai mult şi îngăduie ca de aici să pornească o
trezire de modă veche, care să se întindă până departe.

Îngăduie
ca în această biserică să se facă semne şi minuni, vindecări
şi salvări, încât să devină o Lumină pentru întreaga naţiune.
Îndură-Te, Doamne.


ca din locul acesta să iasă predicatori buni, tineri chemaţi de
Dumnezeu, care să meargă pe câmpurile misiunii, unde va fi nevoie.


ca în seara aceasta, în timp ce suntem adunaţi împreună, să
vină Duhul Sfânt, să intre în Cuvânt şi să însămânţeze
Sămânţa în fiecare inimă aflată aici; iar pe noi, ajută-ne s-o
udăm în fiecare zi, cu credincioşie, până va creşte şi vor
ieşi din ea copaci mari pentru slava lui Dumnezeu.

Vindecă
orice bolnav din mijlocul nostru, Doamne; salvează orice persoană
pierdută; adu înapoi orice rătăcit, pe toţi cei ce au alunecat;
reînnoieşte şi reîncarcă-i pe cei ce au fost plini înainte.

Îndură-Te
şi ascultă-ne, Doamne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui
Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Este
puţin mai târziu decât de obicei. Dacă aveţi biserica voastră,
nu veniţi mâine seară, dar dacă nu aveţi o biserică la care să
mergeţi, ne vom bucura să vă avem printre noi. Eu am dorit ca
întotdeauna oamenii să stea la locul slujbelor lor, căci atunci
când se deschide biserica, fiecare soldat trebuie să fie la
datorie, în locul încredinţat lui.

După
cum am anunţat deja, fratele Roberts va începe serviciul de
miercuri seara, iar vineri seara cred că va fi aici fratele Velmer
Gardner. Nu ştiu dacă va vorbi sau nu.

Înainte
de a începe, vreau să ştiu ce a spus Billy. A împărţit numere
de rugăciune? Da? O parte din ele s-au împărţit aseară, dar nu
le-am strigat pe toate pentru că era deja târziu. Uneori predic
şase sau opt ore, dar în seara aceasta nu intenţionez să depăşesc
o jumătate de oră, de aceea m-am gândit să împărţim şi câteva
numere de rugăciune.

Eu
nu ştiu prea multe, dar îmi ia mult timp să spun ceea ce ştiu,
deoarece întotdeauna încerc s-o fac cât mai bine.

Pentru
seara aceasta am ales un text şi mă rog ca Dumnezeu să-l
binecuvânteze. Dacă vreţi să-l citiţi când ajungeţi acasă, se
află în Marcu
10.28:

Petru
a început să-I zică: „Iată că noi am lăsat totul, şi Te-am
urmat.”

De
aici îmi voi lua titlul: „Noi am lăsat totul”.

Cunoaştem
cu toţii capitolul 10 şi ştim că, în el, Isus a vorbit mai ales
despre despărţire, dar tot în acest capitol mai este încă un
lucru izbitor: într-o zi, a venit la El un tânăr bogat, care I-a
zis:

Bunule
Învăţător, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?

(v. 17).

Şi
Isus i-a răspuns: „Cunoşti poruncile: „să nu preacurveşti; să
nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu
înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”
(
v. 19).

El
I-a zis: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu
grijă din tinereţea mea.”

Isus
s-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi mai lipseşte
un singur lucru: du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei
avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.

(v. 20-21).

Înainte
de-a intra în textul nostru, haideţi să-l privim puţin pe acest
tânăr ca să punem o bază.

Vedeţi
voi, acelui tânăr i s-a cerut să lase totul, dar el a refuzat. Din
cele citite, vedem că el avea succes în toate lucrurile, dar îi
lipsea Viaţa veşnică, ceea ce înseamnă că succesul nu este
întotdeauna dovada binecuvântării lui Dumnezeu.

Biblia
spune că Isus l-a îndrăgit, ceea ce înseamnă că avea o
conştiinţă curată şi bună. Cu siguranţă poseda ceva ce-l
făcea deosebit, pentru că altfel nu ar fi câştigat admiraţia
Domnului Isus, pentru că Biblia spune că Domnul l-a iubit.

Poate
că el a păşit hotărât în faţa lui Isus şi a zis: „Aş vrea
să ştiu ce pot face ca să primesc Viaţa veşnică”, dar, când
i s-a spus că trebuie să renunţe la tot ce are pentru a o primi,
s-a ridicat imediat întrebarea: „Poţi face aceasta?” Şi eu
cred că această întrebare stă în faţa fiecăruia dintre noi.

Isus
i-a spus cu adevărat să părăsească tot ce avea, să-şi ia
crucea şi să-L urmeze.

Noi
ştim cu toţii povestea: el a plecat foarte întristat pentru că
avea multe bogăţii, iar Isus S-a întors spre ucenicii Săi şi a
zis: „Cât
de anevoie vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu cei ce au
avuţii!

(v. 22) şi a adăugat: „Mai
lesne este să treacă o cămilă prin urechea unui ac, decât să
intre un om bogat în Împărăţia lui Dumnezeu!

(v. 25).

Vedeţi
voi, noi încercăm să ne ţinem de tot ce avem şi să-L urmăm aşa
pe Isus, dar, uneori, El vrea ca noi să renunţăm la tot ce avem,
astfel încât să ne putem ţine cu ambele mâini de El.

Aceasta
îmi aminteşte ceva ce obişnuiam să le spun celor două fiice ale
mele.

Acum
nu mai sunt fetiţe. Una se numeşte Rebeca, iar cealaltă este
Sarah. Becky are ochii albaştri, iar Sarah îi are căprui, dar
amândouă sunt fetele tatei. Ştiţi voi. Becky este mai înaltă şi
mai slăbuţă, în timp ce Sarah este mai micuţă.

Într-o
seară, ele mă aşteptau să vin acasă pentru că fusesem plecat la
adunări şi doreau să mă vadă. Dar probabil că somnul le-a
răpus, aşa că s-au dus să se culce.

Eu
am ajuns foarte târziu şi eram epuizat, aşa că m-am dus să mă
culc. Dar când sunt foarte obosit, adorm foarte greu, aşa că, după
două sau trei ore, m-am ridicat din pat şi m-am dus în sufragerie,
unde m-am aşezat pe scaun.

Becky
s-a uitat din camera ei şi a văzut că este lumină, apoi m-a
observat pe scaun, aşa că a sărit din pat şi a alergat spre mine
cu picioruşele goale. Nu ştiu dacă şi voi procedaţi aşa, dar la
noi, ce rămâne de copilul mai mare, îmbracă următorul. Astfel,
Sarah purta pijamaua rămasă de la Rebeca şi îi era încă foarte
mare, aşa că atunci când a sărit şi ea din pat ca să alerge la
mine, mânecile şi picioarele îi fluturau în vânt.

Rebeca
a ajuns prima şi mi-a sărit în braţe, s-a aşezat pe un genunchi
al meu, iar picioarele ei lungi ajungeau până la podea. Era bine
proporţionată.

Poziţia
ei pe genunchii mei, îmi aminteşte, într-un fel, de una din
primele mari organizaţii care s-au format. Ea este aici de multă
vreme, cu picioarele pe pământ şi bine proporţionată.

Şi
iată că după ea a apărut şi Sarah, biserica cea micuţă, care
nu a ieşit afară prea mult.

Rebeca
stătea cu braţele în jurul meu şi i-a spus surorii ei:

„Sarah,
să ştii că eu am fost prima. Tati este numai al meu, iar ţie nu
ţi-a mai rămas nimic.” (Ele spun tot timpul aceasta).

Când
a auzit aceasta, biata Sarah şi-a lăsat privirea în jos, în timp
ce lacrimi mari au început să curgă din ochii ei căprui. Becky
îşi lăsase capul pe umărul meu şi mă ţinea cu braţele, dar eu
i-am făcut Sarei semn cu degetul şi i-am arătat celălalt
genunchi. Ea a sărit imediat pe el, dar, pentru că nu-i ajungeau
picioarele până jos, abia îşi ţinea echilibrul, aşa că am
cuprins-o cu ambele braţe şi am ţinut-o aproape de mine ca să nu
cadă.

Ea
şi-a rezemat capul de pieptul meu, a privit spre sora ei şi i-a
zis: „Acum, vreau să-ţi spun şi eu ceva, Rebeca. Poate că tu îl
ai cu totul pe tati, dar să ştii că tati mă are cu totul pe
mine.”

Cam
aceasta dorim şi noi: El să ne aibă cu totul, nu-i aşa? Dar, dacă
vrem să fie aşa, este nevoie ca noi să umblăm prin credinţă;
este nevoie să-L credem doar pe El. Asta-i tot.

Noi
nu trebuie să explicăm aceste lucruri, ci trebuie să le luăm cum
spune El şi să le credem.

După
ce a refuzat să-L urmeze pe Hristos, tânărul bogat a prosperat
atât de mult încât hambarele lui erau aşa de pline că a spus:
Suflete,
ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani; odihneşte-te,
mănâncă, bea şi veseleşte-te!

(Luca 12.19).

O,
el a propăşit în toate! Avea de toate şi nu ducea lipsă de
nimic, dar ceva s-a întâmplat, pentru că data următoare când se
vorbeşte despre el, vedem că îşi ridică ochii spre cer, din iad,
şi-l vede pe săracul Lazăr în sânul lui Avraam. De ce nu a ajuns
acolo? Pentru că nu a vrut să părăsească totul ca să-L urmeze
pe Domnul Isus.

Probabil
că acest lucru l-a făcut pe Petru să spună: „Iată
că noi am lăsat totul şi Te-am urmat. Ne-am părăsit casele,
familiile, ţinuturile natale, am lăsat totul şi Te-am urmat.”

Vedeţi?
El a început să-şi dea seama. Poate că a fost atât de cuprins
să-L privească pe Hristos, încât la început nu şi-a dat seama
ce face şi şi-a părăsit casa, familia, părinţii şi tot ce avea
numai ca să fie cu El. Dar exact aceasta ne cere Dumnezeu: să
părăsim totul şi să-L urmăm pe El. Aceasta este cerinţa Lui,
iar noi trebuie s-o îndeplinim.

Uneori
trebuie să părăsim chiar şi felul nostru de a gândi. Astfel,
dacă felul în care gândim despre ceva este contrar Cuvântului lui
Dumnezeu, trebuie să-l părăsim şi să-L urmăm pe Hristos.

Şi
singurul fel prin care putem să-L urmăm pe El, este să urmăm
Cuvântul Lui şi să-L respectăm, pentru că porunca lui Dumnezeu
este să renunţăm la tot. Dacă vrem să facem aceasta, trebuie să
ne părăsim şi prietenii, dar de multe ori acest lucru este foarte
greu de făcut.

Unei
femei care mergea la petreceri în anumite seri; care lua parte la
diferite întruniri şi se cunoştea cu toţi vecinii, îi va fi
foarte greu să renunţe la acele lucruri. Dar ea trebuie să facă
aceasta, pentru că nu este corect să joci cărţi sau să participi
la pariuri, ci trebuie să părăseşti totul dacă vrei să-L urmezi
pe El.

Uneori,
femeile din bisericile noastre obişnuiesc să poarte haine imorale,
pantaloni scurţi şi altele, dar Biblia spune că este o urâciune
înaintea lui Dumnezeu ca ele să se îmbrace aşa. Indiferent ce
crede o femeie, ea trebuie să renunţe la acele lucruri.

Unele
femei, după ce au intrat în biserică şi au fost salvate, doresc
să fie ca şi restul femeilor, şi ca urmare îşi taie părul. Ele
vor trebui să vadă cât este de greu să te porţi ca o creştină,
pentru că imediat vei fi numită „demodată”. De ce aceasta?
Pentru că dacă te vei îmbrăca aşa, te vei purta şi vei duce o
viaţă de creştină. Vedeţi? Voi trebuie să lăsaţi totul şi
să-L urmaţi pe El, pentru că Biblia spune: „Dacă
iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.

(1Ioan 2.15). Aşa este. Trebuie să părăsim totul.

Pentru
cei care părăsesc totul şi-L urmează pe El, este valabil Cuvântul
care spune: „Dacă
rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele,
cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.

(Ioan 15.7). Desigur, voi nu veţi cere ceva greşit.

Biblia
este împotriva fumatului, a băuturii, a jocului de cărţi, a
îmbrăcămintei imorale, etc., dar deşi unii fac aceste lucruri, se
pretind totuşi creştini.

Fraţilor,
dacă duhul din voi nu condamnă acele lucruri, înseamnă că
sunteţi călăuziţi de un duh rău! Dumnezeul care a scris
Cuvântul, este Cuvântul, iar dacă El locuieşte în voi, vă va
osândi când faceţi ceva greşit. Trebuie să vă osândească,
pentru că altfel sunteţi înşelaţi.

Cum
este posibil ca Duhul Sfânt să scrie ceva, apoi să acţioneze
contrar cu ceea ce a spus chiar El? Nu se poate! Atunci cum se poate
ca voi să faceţi ceva greşit şi apoi să spuneţi că sunteţi
călăuziţi de Duhul Sfânt? Nu se poate.

Prin
urmare, fumatul, băutura, jocul de cărţi, părul tăiat, hainele
imorale şi multe altele, sunt lucruri greşite, sunt păcat, iar voi
nu veţi ajunge nicăieri până nu vă veţi lăsa de ele.

Aceste
lucruri se află chiar şi în mişcarea noastră penticostală. Să
vă fie ruşine! Ar trebui să vă ruşinaţi. Nu este de mirare că
nu mai putem avea nici o trezire! Aceasta dovedeşte că se întâmplă
ceva! Aşa este.

Noi
am lăsat barierele jos, şi ca urmare se întâmplă anumite
lucruri. Vedeţi? De aceea trebuie să lăsaţi totul şi să-L
urmaţi pe El; trebuie să renunţaţi la propriile voastre idei şi
să vă conformaţi în totul Cuvântului. Duhul Sfânt nu va nega
niciodată vreun Cuvânt vorbit de El, pentru că Biblia este scrisă
de Duhul Sfânt. Aşa este scris. Cuvântul Bibliei este Dumnezeu:

La
început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul
era Dumnezeu…

Şi
Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.

(Ioan1.1, 14).

Acum
Cuvântul este făcut Duh şi locuieşte în noi, pentru că este
scris: „Eu
voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.

(Matei 28.20 – parafrazare).

Dacă
acelaşi Dumnezeu care a scris Biblia, locuieşte în voi, înseamnă
că nu mai sunteţi ai voştri, ci sunteţi morţi pentru lucrurile
lumii; sunteţi morţi faţă de propria voastră gândire, iar dacă
gândul care era în Hristos este în voi, atunci părăsiţi totul
ca să-L urmaţi pe El.

Atunci
nu mai aveţi gândirea voastră, pentru că şi El a spus: „Totuşi,
facă-Se nu voia Mea, ci a Ta
.”
(Luca 22.42). Vedeţi? Abia atunci începeţi să vă aliniaţi cu
Cuvântul lui Dumnezeu.

Poate
ziceţi: „Ce am, ca să las totul pentru El?” Te poţi aştepta
ca lumea să râdă de tine şi să te numească în toate felurile;
să te dispreţuiască şi să te respingă.

Isus,
pentru că era Emanuel, Dumnezeu locuind în El, a fost atât de
ciudat pentru propria Sa biserică, încât de îndată ce a intrat
înăuntru, L-a şi excomunicat. Vedeţi? Propria Lui biserică L-a
condamnat şi L-a atârnat pe cruce.

Toată
inima Lui era pentru oameni, dar a trebuit să lase totul şi să-L
urmeze pe Dumnezeu, iar noi trebuie să facem la fel: trebuie să
lăsăm totul şi să-L urmăm pe Dumnezeu.

Dar
ce primim în schimb?

Fraţilor,
eu cred că noi, predicatorii, punem prea multe flori înaintea unui
convertit, deoarece zicem: „O, vino la Hristos şi totul va fi
minunat!”

Oh,
dar vedeţi voi, calea unui creştin nu este un pat cu flori.
Dimpotrivă, Biblia spune că „toţi
cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi
prigoniţi
.”
(2 Timotei 3.12). Prin urmare, dacă nu veţi suferi din pricina lui
Hristos înseamnă că ceva este greşit cu voi; dacă Diavolul nu
este după voi, înseamnă că v-a apucat deja. Asta-i tot. Câtă
vreme Diavolul este după voi, este un semn că încă nu v-a prins.

Deci
nu uitaţi: cât timp el suflă împotriva voastră, sunteţi cu
câţiva paşi înaintea lui şi continuaţi să mergeţi mai
departe.

După
cum am spus deja, toţi cei care duc o viaţă sfântă în Hristos
Isus, vor fi prigoniţi, iar Domnul a spus referindu-se la aceasta:
Bucuraţi-vă
şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în
ceruri, căci tot aşa au fost prigoniţi şi prorocii, care au fost
înainte de voi.

(Matei 5.12). Aşa este

Nu
umblaţi cu faţa mohorâtă şi nu spuneţi niciodată: „Păi, nu
trebuia să fac aceasta! Nu suport ca cineva să-mi spună că sunt
demodată, că sunt asta sau cealaltă!” O, dimpotrivă, ar trebui
să săriţi de bucurie pentru că purtaţi ocara pentru Numele Lui!
Pentru că, nu uitaţi, dacă ascultaţi de poruncile Lui, aşa vi se
va întâmpla.

Aici
vreau să vă mai spun ceva, şi anume că Dumnezeu nu va rămâne
dator nici unui om. Astfel, dacă aţi lăsat totul pentru El,
Dumnezeu vă va plăti totul înmiit. Aşa este. El vă va răsplăti
pentru aceasta. Câţi dintre voi pot să mărturisească aceasta?
Da, noi ştim cu toţii că Dumnezeu ne va răsplăti.

Acum
haideţi să privim câteva caractere care au părăsit totul pentru
El.

Să-l
privim mai întâi pe Avraam, părintele credinţei, care şi-a
părăsit ţara şi bunurile pe care le avea, pentru a-L urma pe El.
Noi ştim că Avraam a fost chemat afară din cetatea sa, din Ur, şi
că el şi-a părăsit poporul, cetatea, rudele, totul, ca să-L
urmeze pe Dumnezeu. El a plecat şi a lăsat totul în urma sa.

Avraam
şi-a părăsit ţara, dar Dumnezeu i-a dat în schimb întreaga ţară
făgăduită, dovedind că El răsplăteşte orice sacrificiu. Când
s-a întâlnit cu Avraam, El i-a spus:

Ridică-ţi
ochii, şi, din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte,
spre miază-zi, spre răsărit şi spre apus;

căci
toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţiei tale în
veac
.”
(Geneza 13.14-15).

Fraţilor,
aşa este şi cu noi, cu creştinii de astăzi. Dumnezeu ne dă
totul, dar noi ne temem să păşim. Când devii creştin, tu eşti
moştenitorul fiecărei făgăduinţe din Biblie. Acesta este
adevărul.

Tot
ceea ce a făgăduit Dumnezeu, este al vostru; este ca o mare arendă
şi, „printr-un
singur Duh, noi toţi am fost botezaţi în această „arendă”
care este Hristos
.”
Este corect?

Dacă
cineva îmi dă ceva, eu privesc în jur ca să văd ce deţin, şi
mă gândesc că la fel ar trebui să procedeze şi creştinii în
seara aceasta: să caute să afle ce deţin. Dacă este ceva prea sus
şi nu pot vedea ce este, îmi aduc o scară şi mă urc pe ea.

Tot
aşa, dacă este ceva ce pare de necuprins, din Biblie, voi sta pe
genunchi şi voi urca pe „scara lui Iacov” până voi ajunge la
acel lucru, pentru că este al meu; Dumnezeu mi l-a dat mie (mă
refer la făgăduinţă).

Dacă
vindecarea divină este făgăduită în Biblie, iar eu sunt bolnav,
voi sta acolo până când Dumnezeu îmi va da ceea ce cer, pentru că
este o făgăduinţă a Lui.

Tot
aşa, Dumnezeu mi-a promis că dacă voi lăsa lumea, El îmi va da
Duhul Sfânt, aşa că voi sta acolo până mi-L va da, pentru că
este o făgăduinţă.

Dacă
Dumnezeu a promis că îmi va da orice Îi voi cere, iar dorinţa din
inima mea este un lucru corect, voi sta acolo până când mi-o va
da, pentru că este o făgăduinţă a Sa.

Eu
am părăsit lumea şi vreau să-L urmez pe El, de aceea ştiu că mă
va răsplăti. Da, eu ştiu aceasta.

Avraam
şi-a părăsit ţara, casa, pământul, ca să primească tot ceea
ce era în Palestina. Dar vedeţi? Mai întâi a trebuit să se
separe de poporul său, de cei dragi ai săi, de vechile asociaţii
pe care obişnuia să le frecventeze, de vechii prieteni din vecini,
de totul.

Când
l-a chemat Dumnezeu i-a spus clar:

Ieşi
din ţara ta, din rudenia ta, şi din casa tatălui tău. Desparte-te
de tot!

(Geneza 12.1).

Cu
siguranţă a fost foarte greu dar el, a ascultat şi s-a separat de
toate rudele lui. De ce? Pentru că nu ar fi fost de acord cu el.

Pot
să-mi închipui ce ar fi zis dacă bătrânul Avraam, care avea
şaptezeci şi cinci de ani, şi a cărui soţie era de şaizeci şi
cinci de ani, le-ar fi zis:

„Ştiţi
ceva? M-am întâlnit cu Dumnezeu acolo afară, şi mi-a spus că voi
avea un fiu cu Sara.”

Păi,
cred că medicul de familie ar fi spus: „Cred că bietul bătrân
este „sărit”.”

Dar
Avraam a pregătit toate lucruşoarele, fiidcă ştia sigur că-l va
primi. Desigur. De ce? Pentru că aşa îi făgăduise Dumnezeu. Din
cauza aceasta, pe el nu l-a interesat că toţi ceilalţi râdeau de
el, gândindu-se că nu este în toate minţile.

Fraţilor,
ei fac la fel cu orice credincios. Toată sămânţa lui Avraam a
păţit la fel. Uneori chiar biserica ta îţi va întoarce spatele.
Îţi vor întoarce spatele cluburile unde obişnuiai să mergi,
vecinii şi chiar prietenii, dar nu uita: Dumnezeu îţi cere să
părăseşti totul şi să-L urmezi pe El; lasă tot ceea ce este
contrar Cuvântului Său şi urmează-L.

Ce
a primit Avraam în schimb dacă a părăsit totul pentru El? A
devenit tatăl multor neamuri. La ce puţin a renunţat şi ce mult a
primit!

Priviţi
ce a spus Isus: „Adevărat
vă spun că cei care au lăsat totul pentru Mine, vor primi acum, în
veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori,
mame, copii…

(Macru 10.29-30).

Priviţi
ce a primit Avraam pentru că a părăsit totul şi L-a urmat pe El.
Da, domnilor, a devenit tatăl multor neamuri. Dar mai întâi a
trebuit să se despartă de toată necredinţa; a trebuit să se
despartă de Lot, fratele lui căldicel şi formalist din biserică.

La
fel trebuie să faceţi şi voi: să părăsiţi tot ce este
necredinţă; tot ce este un crez omenesc.

Dacă
sunteţi într-o biserică şi depindeţi de un crez care este
contrar Cuvântului, trebuie să părăsiţi totul.

Şi
încă ceva: Dumnezeu nu l-a binecuvântat pe Avraam până când nu
L-a ascultat în totalitate.

Voi
ştiţi că Avraam l-a luat pe tatăl său cu el, dar bătrânul a
murit. Apoi, a avut probleme cu Lot, pe care-l luase cu el. Dar de
îndată ce a ascultat în totul de Dumnezeu şi s-a separat de Lot,
care a ales să meargă unde erau pământurile mai bune, adică în
Sodoma, Domnul i s-a arătat lui Avraam şi i-a zis: „Ridică-ţi
privirea…căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie şi
seminţiei tale în veac.

(Geneza 13.15).

Vedeţi?
Avraam s-a separat de tot ca să-L urmeze pe Dumnezeu şi astfel a
devenit părintele credinţei. El a fost credincios şi ca urmare a
primit făgăduinţa. Dar această făgăduinţă a fost făcută lui
Avraam şi seminţei
lui.

Fraţilor,
dacă sunteţi morţi în Hristos, suntem sămânţa lui Avraam şi
moştenitori împreună cu El, conform făgăduinţei.

Israelul
a părăsit Egiptul ca să primească ce? Palestina. Ei au ieşit din
acel loc cumplit al robiei, unde făceau cele mai grele munci.

Astăzi,
poţi vedea pe stradă o mulţime de femei tinere care fumează şi
beau. Zilele trecute am auzit la radio că poliţiştii au fost
nevoiţi să intervină în forţă şi să aresteze o grămadă de
tinere pe care acel duh bătrân le-a cuprins, făcându-le să
danseze acel boogie-woogie sau cum i se spune, până îşi ies din
minţi.

Părăsiţi
acele lucruri şi Dumnezeu vă va da un alt dans. O, Doamne, cu
siguranţă. Dar pentru aceasta, este nevoie să părăsiţi toate
acele lucruri, pentru că nu puteţi continua cu amândouă.

Avraam
a primit Palestina, şi la fel Israelul. Ei au primit Palestina, o
ţară unde curge lapte şi miere. Da, domnilor. Ce au părăsit
pentru aceasta? Soarele fierbinte al Egiptului şi pe stăpânii lor.

Ce
au trebuit să facă pentru a ajunge în acea ţară făgăduită? Să
meargă în lumina Stâlpului de Foc. Vedeţi? În schimbul soarelui
fierbinte din Egipt, ei au primit Lumina Stâlpului de Foc al lui
Dumnezeu.

Mi-ar
plăcea să fac acest schimb, vouă nu? Ei au păşit în Lumina lui
Dumnezeu, sub Puterea Duhului Sfânt, fiindcă Stâlpul de Foc îi
călăuzea spre o ţară făgăduită.

Acelaşi
lucru este şi astăzi: noi trebuie să ieşim din lumina acestei
lumi şi a lucrurilor ei şi să păşim în Lumina lui Dumnezeu,
care ne conduce spre Ţara făgăduită.

Ei
au lăsat oalele cu carne şi usturoiul Egiptului şi ce au primit în
schimb? Hrana îngerilor, mana venită din cer. Aceea le-a fost dată
în locul usturoiului.

Fraţilor,
dacă nu aţi mâncat niciodată altceva decât usturoi, daţi-mi
voie să vă spun ceva: Dumnezeu are un cer plin de hrana îngerilor
şi vă poate hrăni cu ea. Aşa este.

Vedeţi?
Aceasta a primit Israelul în schimb: hrana îngerilor.

Mai
mult: ei au părăsit apele mâloase ale Egiptului şi ce au primit?
Au primit apă venită din stânca lovită în pustie; au primit o
apă curată şi limpede ca cristalul. De ce au primit această apă?
Pentru că au părăsit apele pline de noroi ale denominaţiunilor.

Aşa
trebuie să procedăm şi noi astăzi: trebuie să părăsim toate
acele crezuri vechi şi denominaţiunile care spun: „Zilele
minunilor au trecut. Oamenii aceia sunt nebuni; sunt doar o grămadă
de holly-rollers.”

Fraţilor,
lăsaţi acele lucruri în urmă şi veniţi aici ca să beţi din
Izvorul umplut cu Sângele ce curge din venele lui Emanuel. Toţi cei
care s-au cufundat în acest Izvor, au fost scăpaţi de toată vina
lor. Da, domnilor.

Părăsiţi
toată apa aceea mâloasă, amestecată cu îndoieli şi nelinişti,
cu argumente, certuri şi toate celelalte, cum ar fi mersul la lucru
noaptea, ca să fierbeţi pui pe care îi vindeţi apoi cu cincizeci
de cenţi ca să-l plătiţi pe predicator. Lăsaţi toate acestea şi
duceţi-vă sub Legea lui Dumnezeu şi sub sfintele Lui porunci.
Umblaţi cu El, plătiţi-vă zeciuielile şi atunci predicatorul
vostru va putea merge înainte. Aşa este. Nu luaţi acele ape
mâloase în locul apei din stâncă.

Israelul
i-a lăsat în urmă pe acei doctori lăudăroşi ai Egiptiului, care
ziceau:

„Noi
suntem cei mai deştepţi oameni din lume!” Ei i-au părăsit
ca să-L urmeze pe Marele Medic. Amin.


vrea să văd un singur doctor din zilele noastre, care se îngrijeşte
de oameni aşa cum se îngrijeşte Marele Medic. Biblia spune că
după patruzeci de ani de pribegie prin pustie, Israelul nu avea nici
măcar un om bolnav în mijlocul lui, măcar că erau în jur de două
milioane de oameni.

Câţi
copii s-au născut în fiecare noapte? Câţi dintre ei se
îmbolnăveau?

Mi-ar
plăcea să mă uit în trusa doctorului Moise, să văd ce
prescripţii le-a dat. N-aţi fi curioşi şi voi să vedeţi?

Cred
că mulţi doctori ar vrea să arunce o privire asupra acelor
prescripţii.

Ei
bine, eu pot spune ce conţineau, pentru că le-am citit. Vreţi să
vă spun ce scria acolo?

Eu
sunt Domnul care te vindecă
.”
(Exod 15.26b). Da, asta-i tot ce avea Moise. Aceasta era tot ce-i
trebuia, pentru că ei au părăsit acei doctori lăudăroşi, ca să
fie cu Marele Medic. Da, domnilor.

I-au
lăsat în urmă pe toţi cei care ziceau: „Zilele minunilor au
trecut. Nu mai există aşa ceva!”

Şi
ce s-a întâmplat când i-au părăsit pe acei doctori? Au intrat în
prezenţa Lui, acolo unde minunile se întâmplau zi de zi. Amin.

Fraţilor,
oamenii care spun că astăzi nu mai există minuni, dovedesc că cu
ei nu este ceva în ordine. Aşa este.

Cineva
mi-a spus odată: „Mie nu-mi pasă ce faci tu, şi oricâte dovezi
mi-ai aduce, tot nu te cred.”

„Bineînţeles
că nu poţi primi nimic, pentru că eşti prea orb ca să poţi
vedea ceva”, i-am răspuns eu. „Aceste lucruri nu sunt pentru cei
necredincioşi, ci pentru credincioşi. Numai ei le pot avea.” Aşa
este.

Odată,
am fost oprit pe stradă de un bărbat care mi-a spus:

„Tu
eşti total greşit în învăţătura ta.”

„Dar
ceea ce învăţ eu este Biblia”, i-am răspuns.

„Eşti
greşit, iar eu sunt total împotriva ta. Dacă totuşi ai dreptate,
loveşte-mă cu orbire, căci Pavel l-a lovit odată pe un om cu
orbirea. Haide, loveşte-mă!” „Nu pot face aceasta, pentru că
tu eşti deja orb”, am răspuns eu. „Ce aş putea să mai fac eu,
când tatăl tău, Diavolul, te-a orbit deja?”

Un
astfel de om este atât de orb, încât nu mai poate deosebi lumina
de întuneric; nu poate face deosebirea între viaţă şi moarte.
Da, domnilor. El este orb cu adevărat.

Dar
Marele Medic era cu Israelul, aşa că ei au văzut minunile
săvârşite de El. Desigur.

Dar
ucenicii ce au părăsit ca să-L urmeze? Ei aveau plase, năvoade
pentru peşti, dar le-au lăsat acolo şi au umblat cu El, aşa că
au văzut toate semnele şi minunile săvârşite de El, au văzut
Puterea lui Mesia.

Dacă
un om nu poate renunţa la o zi de pescuit, ca să-L urmeze pe El,
dovedeşte că în viaţa lui este ceva greşit.

Dar
ucenicii şi-au lăsat năvoadele pline cu peşti, deoarece chiar
atunci au avut cea mai mare captură de peşte. Totuşi, au lăsat
totul acolo şi L-au urmat pe El, pentru că au crezut că era Mesia
cel aşteptat şi doreau să vadă semnele care Îl urmau. Şi le-au
văzut.

Eu
aş părăsi orice lucru din lume, indiferent care ar fi acela, numai
ca să-L văd pe Isus Hristos descoperindu-Se în mod deosebit în
viaţa mea, pentru că aceea este dovada că am trecut din moarte la
viaţă. Eu ştiu că El este Mesia; ştiu aceasta cu toată
convingerea mea şi mai ştiu că dacă Îl cred pe Cuvânt, EL
locuieşte în mine, după ce m-a salvat din viaţa păcătoasă în
care trăiam. Eu pot vedea peste tot semnele Lui, care dovedesc că
El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Eu
am părăsit totul ca să-L am pe El. Am aparţinut de o organizaţie
bună şi am avut o biserică bună, una din cele mai bune din ţară,
dar am lăsat totul. Atunci ei mi-au spus: „Billy, îţi vei pierde
minţile şi vei deveni un holly-rollers”, dar eu le-am răspuns:
„Puteţi să-mi luaţi chiar în clipa aceasta carnetul de membru,
pentru că sunt hotărât să-L urmez pe Duhul Sfânt.” Sincer.

Înţelegeţi?
Tu trebuie să părăseşti totul şi să-L urmezi pe El, pentru că
dacă cineva părăseşte totul pentru a-L urma pe El, Dumnezeu Îl
va răsplăti cu o abundenţă de binecuvântări, iar eu cred că
nimic nu se poate compara cu aceasta.

Ucenicii
ştiau ce trebuia să facă Mesia. Ei au citit Biblia şi ştiau
bine ce anume trebuia să facă El; ei ştiau că era timpul să
vină. Oh, iar când L-au văzut pe acel Bărbat ridicându-Se în
scenă şi potrivindu-Se întocmai în tablou, au fost gata să
părăsească totul şi să facă tot ce le va spune.

De
ce aceasta? Pentru că dacă El era Mesia, înseamnă că era Viaţă
pentru ei.

Astfel,
când au fost chemaţi să lase totul şi să-L urmeze, au făcut-o
imediat.

Aşa
este şi astăzi. Dacă acest mesaj este botezul cu Duhul Sfânt din
timpul din urmă, (când El a spus că va turna ploaie timpurie şi
târzie), dacă aceste lucruri sunt corecte, înseamnă că merită
să părăsim totul şi să-L urmăm.

Isus
a spus: „Iată
semnele cere-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor
scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor
lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma;
îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor
însănătoşi.

(Marcu 16.17-18).

Tot
El a spus că: „Cine
crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi.

Şi
oricine trăieşte, şi crede în mine, nu va muri niciodată.

(Ioan 11. 25-26).

Şi:
Cine
crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac e Eu; ba
încă va face altele şi mai mari
…”
(Ioan 14.12).

Tot
Isus a spus: „Cum
M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi.

(Ioan 20.21).

Vedeţi?
Când Tatăl L-a trimis pe Fiul, era cu El şi era în El. Tot aşa,
când Isus trimite un om, este cu el şi în el, făcând aceleaşi
lucrări: „Şi
iată că Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul
veacului
.”
(Matei 28.20).

Fraţilor,
aceasta este mai bună decât toate crezurile şi lucrurile lumii;
decât aderarea undeva unde se neagă aceste lucruri măreţe. Păi,
noi ar trebui să fim cei mai fericiţi oameni din lume, pentru că
putem să-L vedem pe Dumnezeu lucrând atât de minunat printre noi
şi ştim că am părăsit totul ca să-L urmăm pe El. Amin.

Aceasta
mă face să mă simt plin de recunoştinţă faţă de El. Ei au
părăsit totul ca să-L urmeze pe El, iar noi, cei de astăzi,
trebuie să facem la fel. Da, noi trebuie să părăsim totul, aşa
cum au făcut şi înaintaşii noştri.

Haideţi
să vedem acum ce a lăsat Isus pentru noi, pentru că El a renunţat
la totul.

El
avea o casă în cer, dar a renunţat la ea şi a venit pe pământ,
unde nu a avut nici măcar unde să-Şi pună capul. Aşa este. A
ajuns atât de jos, atât de sărac, încât nu a avut nici măcar un
pat pe care să doarmă. Astfel, a spus odată:

Vulpile
au viziuni, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are
unde să-Şi odihnească capul
.”
(Matei 8.20). Vedeţi? Ce a obţinut în schimb? A fost ridicat atât
de sus încât a trebuit să privească în jos ca să vadă cerul.
Dar când a fost pe pământ, a fost numit cu numele cel mai josnic
care există în lume: i s-a spus Beelzebul. Da, când L-au văzut
deosebind duhurile, oamenii au spus: „Este un ghicitor; un diavol;
un Beelzebul.”

Ghicitoria
vine de la Diavolul, iar ei L-au numit „un drac”, cel mai josnic
lucru dintre toate.

Vedeţi?
Cel căruia I s-a dat cel mai josnic nume, s-a dus în cea mai de jos
cetate şi cel mai mic om de acolo s-a uitat la El de sus – Zacheu
din Ierihon.

I
s-au dat denumirile cele mai josnice. Astfel, a fost numit
„nelegitim” pentru că se credea că a fost născut în afara
căsătoriei. Vedeţi, chiar de la început a avut de luptat cu
aceste lucruri. „dar
Dumnezeu I-a dat Numele care este mai presus de orice nume: Domnul
Isus Hristos
.”.
Aleluia! Asta este.

El
a lăsat totul şi a fost răsplătit.

Creatorul
cerurilor şi al pământului a coborât pe pământ şi nu avea ce
să mănânce, aşa că Satana s-a dus să-L ispitească. El postea
pentru noi, dar a primit o „hrană” despre care ceilalţi nu
ştiau nimic.

Într-o
zi, ucenicii Îl rugau să mănânce şi-I ziceau: „Învăţătorule,
mănâncă!
”,
dar El le-a zis: „Eu
am de mâncat o mâncare pe care voi n-o cunoaşteţi.

(Ioan 4.31-32).

Aici
pe pământ, El nu avea acoperiş, nici casă, nici nimic care să-I
aparţină, dar ştiţi ceva? A devenit un Adăpost pentru fiecare
din noi, deoarece Dumnezeu L-a făcut un Acoperiş pentru întreaga
rasă umană. Da, El n-a avut un acoperiş pentru Sine, dar este
Acoperişul nostru.

Oamenii
din timpul nostru au vorbit atât de mult despre acele adăposturi
săpate în pământ, dar spuneţi-mi ce se va întâmpla când acele
bombe vor lovi pământul făcând cratere adânci de cincizeci de
metri, pe sute de mile pătrate? Păi, s-ar rupe fiecare os din voi
şi dacă v-aţi afla la o jumătate de milă în adâncime. Cu
siguranţă.

Dar
noi avem un Adăpost, fraţilor, iar Acela este Isus Hristos. Amin.

Zilele
trecute am auzit cum se laudă Rusia peste tot, spunând: „Noi am
trimis primul om în spaţiu!”, dar eu vă spun altceva:

„Noi
avem Unul de două mii de ani în spaţiu.” Amin. Noi avem un
Mijlocitor care într-o fracţiune de secundă merge în cer şi
coboară pe pământ. Desigur. Noi avem un Om în spaţiu, dar ei nu
au nimic. El a trebuit să devină un Adăpost pentru noi, iar pentru
aceasta a renunţat la calitatea de Fiu al Tatălui şi S-a făcut
păcat pentru noi. Aţi ştiut aceasta? El nu a cunoscut păcatul,
dar S-a făcut păcat pentru noi. Păcatele noastre au fost puse
asupra Lui. El a renunţat la calitatea de Fiu şi a devenit păcat,
aşa că acum, poate să-i facă pe păcătoşi, fiii lui Dumnezeu.
Amin. Aceasta este partea bună. Vă daţi seama? Să-i ia pe
păcătoşi şi să-i facă fii. Ce privilegiu. Da, domnilor.

Dumnezeu
nu rămâne dator cu nimic. Cu siguranţă că nu.

Priviţi:
El Şi-a dat puterea şi S-a făcut slab, ca să devină Tăria
noastră; o, şi este Tăria de care avem atât de multă nevoie!

Un
poet spunea:

El
este tăria mea, zi de zi,

Fără
El aş cădea.

Ce
minunat!

Părăsiţi
lumea! Părăsiţi părerile voastre; părăsiţi îndoielile
voastre; părăsiţi tulburările voastre! Părăsiţi totul şi
primiţi-L pe El! Credeţi-L pe El.

Tu
zici: „Oare să fie chiar aşa? Au trecut zilele minunilor?”

Părăsiţi
acele păreri şi credeţi!

Sau:
„Isus este cu adevărat Vindecătorul, sau ceea ce se petrece între
aceşti oameni este doar o lucrare mintală?”

Lăsaţi-vă
de acest fel de gândire!

Cum
veţi şti dacă este bine sau rău? Este o făgăduinţă după care
puteţi şti aceasta.

Poate
zici: „O, eu cred că Duhul Sfânt a fost dat doar pentru ucenici!”

Nu
se poate aşa ceva, pentru că dacă ar fi aşa, înseamnă că
Biblia se contrazice, pentru că Petru a spus clar în ziua de
rusalii:

Pocăiţi-vă
şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre
iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci
făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi
pentru toţi acei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi
va chema Domnul, Dumnezeu nostru
.”
(Fapte 2.38 –39).

Această
făgăduinţa arată clar că toţi cei ce sunt chemaţi de Dumnezeu,
în oricât de mare număr ar fi ei, au dreptul să vină şi să
primească darul Sfântului Duh. Părăsiţi deci părerile voastre
şi luaţi Cuvântul lui Dumnezeu.

Tu
zici: „Există cu adevărat vorbirea în limbi, sau este doar o
bolboroseală?”

Părăsiţi
astfel de păreri, pentru că Isus a spus: „Iată
semnele care-i vor însoţi pe cei cer vor crede….vor vorbi în
limbi noi…

(Marcu 16.17). Vedeţi, aceasta o spune Biblia.

„Vrei
să spui că semnele pe care le văd în adunare, sunt de la
Dumnezeu?”

Sigur
că da.

„Păi,
am văzut oameni care trăiau oricum, apoi mergeau, se rugau pentru
bolnavi şi bolnavii se vindecau.”

Este
corect, pentru că Isus a spus: „Nu
este nimeni care să facă minuni în Numele Meu, şi să Mă poată
grăi de rău îndată după aceea.

(Marcu 9.39).

Deci,
dacă omul greşeşte, apoi ia darul lui Dumnezeu şi-l foloseşte,
fiind greşit, este problema lui cu Dumnezeu, fiindcă Dumnezeu va
avea de-a face cu el din cauza aceasta.

Vedeţi?
Există doar o modalitate de a avea un dolar fals: să-l faceţi după
cel original.

Poate
zici: „Nu vreau să mă mai duc la biserică pentru că sunt prea
mulţi făţarnici acolo.”

Dacă
gândeşti aşa, înseamnă că eşti un făţarnic mai mic, de aceea
te poţi ascunde după ei. Aşa este.

Zilele
trecute am citit un articol despre un om care deşi era orb, surd şi
mut, mergea la şcoala duminicală.

Ei
l-au întrebat folosindu-se de limbajul Braille: „De ce te duci la
biserică, doar nu-l auzi pe predicator ce spune şi nici nu auzi
cântările?”

„Fac
aceasta pentru că vreau să vadă toată lumea de ce parte sunt”,
a răspuns el.

El
voia ca Diavolul şi lumea să vadă de partea cui este. Aceasta este
bine. Da, domnilor.

Ce
altceva a mai făcut Isus? El Şi-a dat viaţa Sa pentru a o salva pe
a mea şi a ta. Şi a făcut aceasta nu pentru că a trebuit, ci
pentru că aşa a vrut; Şi-a dat viaţa de bună voie pentru că aşa
putea să ne salveze pe noi. Din cauza aceasta, El este singurul care
poate să vă salveze. Nu este nimeni altcineva care s-o poată face,
ci numai El.

Eu
cunosc o denominaţiune care susţine că biserica lor poate să vă
salveze, dar nu este adevărat. Voi nu sunteţi salvaţi de biserică.
Nu, nu. Ori sunteţi salvaţi de Isus Hristos, ori sunteţi pierduţi.
Da, domnilor. Isus Hristos este Salvatorul vostru, de aceea singurul
lucru pe care trebuie să-l faceţi, este să vă pocăiţi de
păcatele voastre. Da, domnilor.

El
Şi-a dat viaţa pentru noi, de aceea, se cuvine ca la rândul nostru
să ne dăm viaţa pentru El. Da, se cuvine să lăsăm totul, toată
necredinţa şi celelalte şi să mergem să-L urmăm pe El, aşa cum
au făcut şi ucenicii.

Nu
v-ar plăcea să-L urmaţi pe El? De ce? Ca să vedeţi semnele
venirii Lui.

Acum
amintiţi-vă: Biblia a făgăduit că în zilele din urmă, Lumina
va străluci din nou, iar atunci ploaia timpurie şi cea târzie vor
fi împreună. Prorocul a spus că „spre
seară se va arăta lumina
.”
(Zaharia 14.7).

Va
fi o zi deosebită, când nu va fi nici zi nici noapte. Dar ce fel de
zi este aceea? Este o zi ploioasă, ceţoasă şi mohorâtă.
Desigur, soarele străluceşte, dar dincolo de nori, însă cu toate
acestea dă suficientă lumină ca să puteţi vedea pe unde să
umblaţi.

Aceasta
am avut timp de două mii de ani. Vedeţi? Am umblat prin credinţă
şi ne-am gândit: „Păi, este în ordine. Noi credem, mergem la
biserică şi ne trecem numele într-un registru, ceea ce este
suficient. Am citit despre lucrurile care s-au întâmplat la
început, dar acele zile s-au dus.”

Vedeţi?
Aşa este de sute de ani, doar o zi mohorâtă, dar Dumnezeu a spus
prin prorocul Său: „dar
spre seară se va arăta lumina.

Acuma,
acelaşi soare care răsare în est, apune în vest; şi acelaşi
Isus care a revărsat Duhul Său peste oamenii din est, L-a revărsat
în aceste zile din urmă şi peste oamenii din vest.

El
a făcut o făgăduinţă şi a spus: „Cum
a fost în zilele lui Lot, aşa va fi şi la venirea Fiului omului
.”
(Luca 17.30).

Dumnezeu
într-un trup de carne, a stat şi a mâncat împreună cu Avraam,
iar în timp ce stătea acolo cu spatele spre cortul în care se afla
Sara, a spus ce gândea ea. El i-a spus lui Avraam care era numele
lui, cum se numea Sara şi ce avea să se întâmple peste un an când
urma să-l viziteze din nou.

Sara
nu a crezut şi a râs în sinea ei, în cort, dar Îngerul i-a zis
lui Avraam:

„De
ce a râs Sara?”

Şi
Isus a spus: „Cum a fost în zilele acelea, aidoma se va întâmpla
şi la venirea Fiului omului.”

După
cum am mai spus, o spun din nou: întotdeauna au existat trei
categorii de oameni, aşa cum au fost cei trei fii ai lui Noe: Sem,
Ham şi Iafet. De-a lungul timpului s-au desprins trei categorii de
oameni: credincioşii, formaliştii şi necredincioşii. Aşa au fost
numiţi atunci, iar acum este la fel.

Isus
a spus: „Cum
a fost în zilele lui Lot, aşa va fi şi în zilele când va veni
Fiu omului
.”

Acum
priviţi. Avraam a părăsit totul ca să urmeze calea Domnului. El
s-a ţinut de acea făgăduinţă ani şi ani, mai precis douăzeci
şi cinci de ani. Şi iată-l aici, în vârstă de nouăzeci şi
nouă de ani, stând în câmp împreună cu cirezile şi turmele
lui, în timp ce Lot trăia în luxul din Sodoma, având tot ce-şi
dorea.

Apoi,
iat-o pe Sara, care odinioară era cea mai frumoasă fată din ţinut,
stând acolo lipsită de toate, în timp ce doamna Lot avea toate
acele sisteme noi de canalizare, ştiţi voi, şi toate lucrurile. Ea
trăia luxos acolo jos, căci era soţia primarului şi aparţinea de
cea mai mare biserică. Da, domnilor.

Ea
frecventa tot felul de asociaţii şi nici nu se gândea să renunţe
la ele. Astfel, atunci când a trebuit să părăsească toate acele
lucruri, a continuat să privească înapoi până s-a transformat
într-un stâlp de sare. De ce aceasta? Pentru că a iubit mai mult
lumea decât izbăvirea adusă de acel înger.

Acum
observaţi cele trei categorii:


necredincioşii – lumea simbolizată prin sodomiţi;


formaliştii sau căldiceii – membrii bisericii simbolizaţi prin
Lot şi


biserica chemată afară şi aleasă, simbolizată de Avraam şi
grupul lui.

Unde
au mers acei îngeri? La Avraam şi la gruparea lui. Da. Apoi, doi
dintre ei s-au dus acolo jos, ca şi evangheliştii aceştia moderni.

Desigur,
noi avem evanghelişti mari, care merg la bisericile denominaţionale
de astăzi, unul dintre cei mai vestiţi fiind Billy Graham. El merge
printre ei şi spune: „Ieşiţi afară din Sodoma!” dar noi nu
mai trebuie să strigăm aceasta, pentru că ei trebuia să fie deja
ieşiţi afară.

Dacă
sunt chemaţi de Duhul Sfânt, ei au părăsit de multă vreme
Sodoma.

Biserica
a părăsit Sodoma şi trăieşte separată, afară din ea. De
altfel, cuvântul „biserică” înseamnă „cei chemaţi afară,
separaţi”, pentru că Domnul spune: „Ieşiţi
afară din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei; nu vă atingeţi
de ce este necurat…

(2Corinteni 6.17).

Dacă
nu aţi făcut aceasta, sunteţi încă jos în Sodoma; sunteţi doar
nişte membri ai bisericii, nişte căldicei. Voi ar trebui să vă
separaţi, să vă despărţiţi de lucrurile lumii, să ieşiţi
afară şi să trăiţi curat şi sfânt, păzind în totul poruncile
lui Dumnezeu.

Amintiţi-vă
că doi dintre cei trei îngeri, s-au dus jos în Sodoma, iar acolo
au făcut o singură minune: au lovit poporul cu orbire.

Păi,
exact aceasta fac predicatorii Cuvântului: îi orbesc pe oameni.

Mulţi
dintre aceşti mari predicatori de astăzi, au vizitat Phoenixul, dar
ei nu au făcut minuni, ci i-au orbit doar pe cei necredincioşi, pe
sodomiţi, prin predicarea Cuvântului că Isus Hristos este Fiul lui
Dumnezeu.

Dar
aici, este biserica duhovnicească, nu biserica firească, nici
sodomiţii; este biserica duhovnicească ce crede în Dumnezeu, şi
care este vizitată de El la fel ca Avraam.

Avraam
este simbolul desăvârşit al seminţei lui; al seminţei ce avea să
vină după el; al bisericii, pentru că Dumnezeu a făgăduit că va
avea un popor dintre neamuri, care va purta numele Lui, o sămânţă
împărătească, aşa cum am predicat duminică.

Această
biserică este chemată afară şi separată. Ea a părăsit totul,
şi a ieşit afară din lume ca să umble cu Duhul Sfânt, aşa cum a
făcut Avraam.

Dar
care a fost semnul pe care l-a văzut Avraam la sfârşitul
călătoriei?

El
aştepta un fiu, este adevărat? Desigur. Şi vă întreb: suntem noi
sămânţa lui Avraam? Atunci înseamnă că şi noi aşteptăm un
fiu, da? Pe Fiul făgăduit al lui Dumnezeu.

Acum
priviţi: Avraam a văzut lucrările tainice ale lui Dumnezeu când a
fost chemat să aducă acea jertfă, în urma căreia a confirmat
legământul Său cu el. Mai mult, el s-a întâlnit cu Domnul de
multe ori şi în multe feluri, dar ultimul semn pe care i l-a arătat
lui Avraam, a fost că a venit la el în trup de carne şi a stat cu
spatele către cortul în care se afla Sara.

Fără
nici o îndoială, Avraam a crezut că Acela este Dumnezeu. Unii
oameni nu cred că acel Bărbat a fost Dumnezeu, dar Biblia spune că
era. Avraam L-a numit Elohim, ori noi ştim că Elohim este Marele
Creator al cerului şi al pământului, iar El S-a făcut trup de
carne ca un semn…

Îi
vedeţi pe sodomiţi, pe necredincioşi? Vedeţi membrii bisericii?
Priviţi-l apoi pe cel ales, pe cel chemat afară, căci în acesta
se manifestă El în puterea Duhului Sfânt, într-un trup de carne.
Amin.

Puteţi
vedea că El este Mesia? Hristos reprezentat prin Biserica Sa, care
trăieşte aceeaşi viaţă şi face aceleaşi semne şi minuni,
conform făgăduinţei care spune:

Cine
crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu…

(Ioan 14.12).

Dacă
în mine ar fi duhul unui gangster, ar trebui să port arme şi să
fac faptele lui; dacă aş avea duhul unui pictor, ar trebui să
pictez tablouri, înţelegeţi? Iar dacă în mine este Duhul lui
Isus Hristos, înseamnă că voi face lucrările lui Hristos, pentru
că în mine este Viaţa Lui. Vedeţi în cine Se descoperă El?

El
a renunţat la calitatea Sa de Fiu şi a devenit păcat; a luat
asupra Sa păcatele noastre, ca să poată face din noi, din nişte
păcătoşi, fiii Săi. El a devenit „eu”, pentru ca eu să pot
deveni „El”. El a devenit păcătos, pentru ca eu să pot deveni
un fiu al lui Dumnezeu. O, este atât de cutremurător ceea ce a
făcut El! Puteţi vedea? El a luat locul vostru, pentru ca voi să
puteţi lua locul Lui. Astfel, aţi devenit moştenitori ai
Împărăţiei împreună cu El.

El
a devenit un păcătos ca voi, pentru că păcatele voastre au fost
puse asupra Lui, dar a făcut aceasta ca să vă poată lua, să vă
facă creştini ai cerului şi să staţi împreună cu El în
Împărăţia lui Dumnezeu. Şi iată: a pus Duhul Lui în voi, iar
dacă Duhul Lui este în voi, veţi face aceleaşi lucrări pe care
le-a făcut El.

Şi
cum S-a manifestat El când a fost aici pe pământ?

Tu
nu poţi merge să dai „o raită” pe la ştrand, şi să renunţi
la adunarea de vineri seara pentru că trebuie să te uiţi la
murdăriile de la TV, nici nu poţi părăsi biserica, iar apoi să
aştepţi să-L vezi pe Hristos. Nu, nu, ci trebuie să părăseşti
toate acele lucruri care te ţin departe de El şi să-l urmezi pe
Duhul Sfânt. Lăsaţi-L să Se manifeste printre voi, aşa cum S-a
manifestat Mesia pentru cei care L-au urmat la început. Ei s-au dus
după El ca să vadă dacă era cu adevărat Mesia.

Ce
credeţi că s-a întâmplat când Andrei şi Filip au stat toată
noaptea cu El? În dimineaţa următoare, Filip s-a dus într-o
parte, iar Andrei în alta, este adevărat?

Andrei
s-a dus după fratele său şi de îndată ce l-a găsit, i-a zis:

Vino
şi vezi, căci noi L-am găsit pe Mesia
.”
(Ioan 1.41). Vedeţi? Andrei ştia că El este Mesia. De unde ştia?
El cunoştea Scripturile şi ca urmare ştia cum trebuia să fie
Mesia.

Acum,
majoritatea evreilor din timpul acela, care frecventau acele mari
biserici, se gândeau: „Când va veni Mesia, va suna o trâmbiţă
în cer şi Dumnezeu va da ceva la o parte şi va coborî pe scări,
iar ovaţiile îngerilor vor răsuna peste tot pământul. Mesia va
coborî pe acele scări însoţit de un alai de îngeri şi va veni
direct în acest templu, apoi Îşi va lua toiagul şi va împărăţi
peste tot pământul.”

Dar
priviţi cât de diferit de gândirea lor, a venit El. Aşa-i? Mesia
a venit biblic: intrând în Ierusalim, blând şi smerit, călare pe
mânzul unei măgăriţe. Vedeţi?

Ei
l-au respins chiar şi pe prorocul Ioan, care le spusese că ştie
cine este Mesia, pentru că văzuse acea Lumină peste El.

Ioan
spunea: „Eu
nu-L cunoşteam; dar Cel ce m-a trimis să botez cu apă, mi-a zis:
„Acela peste care vei vedea Duhul pogorându-Se şi oprindu-Se,
este Cel ce botează cu Duhul Sfânt.

(Ioan 1.33).

Nimeni
altcineva nu a văzut aceasta, decât singur Ioan, pentru că
făgăduinţa i-a fost dată lui.

Tot
aşa, nimeni altcineva n-a văzut steaua pe care au văzut-o magii;
iar în seara aceasta este la fel: voi puteţi sta aici de două ori
orbi şi să nu vedeţi puterea lui Dumnezeu. De ce? Pentru că
nimeni nu poate înţelege până nu-i deschide Dumnezeu inima,
deoarece este scris: „Tot
ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine
”,
şi: „Nimeni
nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl care M-a trimis…

(Ioan 6.37,44). Asta este.

Deci,
am văzut că ei au părăsit totul şi L-au urmat pe Mesia. Apoi,
Andrei s-a dus la Petru şi i-a zis:

„Mai
ştii ce ne-a spus tatăl nostru? (Mă gândesc că în felul acesta
a decurs discuţia lor). El ne-a învăţat că trebuie să vină
Mesia, pentru că prorocul Moise a spus că Domnul, Dumnezeul nostru,
va ridica din mijlocul nostru, un proroc ca şi el. De asemenea am
fost învăţaţi că dacă printre noi este cineva duhovnicesc, sau
un proroc şi ne spune ceva ce se împlineşte, să ascultăm de el,
iar dacă ceea ce spune el nu se împlineşte, să nu-l ascultăm. De
asemenea, ni s-a spus că Mesia va fi un proroc, Dumnezeul –
Proroc, aşa că eu cred că Omul acela este El.”

„Dar
de unde ştii, Andrei?”

„Vino
cu mine şi vezi.”

El
s-a dus acolo cu fratele său şi de îndată ce a păşit în
prezenţa lui Isus, El i-a spus: „Tu
eşti Simon, fiul lui Iona
”.
Aceasta a fost suficient pentru Petru, care a ştiut chiar atunci că
Cel ce stătea în faţa sa era Fiul lui Dumnezeu.

În
acest timp, Filip se grăbea spre Natanael. Eu pot să-mi închipui
conversaţia dintre ei doi; cum Filip i-a povestit despre ceea ce i-a
spus Isus lui Petru şi toate celelalte lucruri.

Iar
când a păşit în prezenţa lui Isus, El i-a zis: „Iată
cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

Uimit,
Natanael L-a întrebat: „Rabi, de unde mă cunoşti?” Şi Isus
i-a răspuns:

Te-am
văzut mai înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.

Atunci
Natanael a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
Împăratul lui Israel.

(Ioan 1.47-49). Aceasta a fost totul pentru el.

Odată,
o femeie josnică şi murdară, care fusese căsătorită de cinci
ori, iar cel cu care trăia nu era bărbatul ei, a mers la fântână
să scoată nişte apă, iar în timp ce trăgea găleata afară din
fântână, a văzut în apropiere un evreu de vârstă mijlocie,
care stătea şi o privea.

El
i-a zis: „Femeie,
dă-Mi să beau
.”

Oh,
dar nu se obişnuieşte ca un evreu să ceară ceva de la un
samaritean, pentru că între noi nu este nici o legătură.”

Aşa
este, dar dacă ai şti cine este Cel ce-ţi cere apă, tu te-ai
grăbi să-i ceri Lui
.”
Şi a continuat să vorbească cu ea în felul acesta, căutând să
afle care este problema ei.

Isus
avea trebuinţă să treacă prin Samaria, pentru că El S-a
identificat doar cu evreii şi nu cu neamurile. Aceştia sunt doar
urmaşii lui Sem şi Ham, dar poporul lui Iafet a fost lăsat afară.
De ce aceasta?

Noi,
anglo-saxonii, eram păgâni în închinare, în vremea aceea.

De
ce nu S-a descoperit şi neamurilor cu acelaşi semn? Pentru că
neamurile nu priveau după nici un Mesia, ci doar evreii şi
samaritenii Îl aşteptau.

El
S-a descoperit ca Mesia în faţa evreilor: lui Petru, lui Natanael,
orbului Bartimeu, femeii cu scurgerea de sânge, etc.

Da,
iată-L făcându-Se cunoscut ca Mesia. De sute de ani, evreii şi
samaritenii credeau în venirea lui Mesia, iar dacă acum El era pe
pământ, trebuia să Se descopere.

Priviţi
numai, ce mărturie a avut bătrânul Simeon, care a fost dus de
Duhul în Templu, ca să-L vadă pe Mesia:

Eu
nu voi muri până nu-l voi vedea pe Hristos Domnul.”
Şi
chiar în momentul când Maria a intrat cu Pruncul înăuntru, Duhul
Sfânt i-a vorbit şi l-a trimis acolo, iar când L-a văzut, L-a
luat în braţe, a binecuvântat pe Dumnezeu, şi a zis:
„Acum, slobozeşte în pace pe robul tău, căci au văzut ochii
mei mântuirea ta
…”
(Luca 2.28-30).

Simeon
nu putea trăi îndeajuns de mult, ca să-L vadă făcând lucrările
Lui mesianice, dar a avut mărturia că El este Acela.

Biblia
spune că El S-a făcut cunoscut oamenilor, ca Mesia, ca fiind
Dumnezeul Proroc pe care-L aşteptau.

Şi
discutând cu femeia de la fântână, i-a zis: „Du-te
de cheamă pe bărbatul tău.”

Dar
eu n-am bărbat”, a răspuns ea.

Bine
zici că n-ai bărbat, pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar acela
pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Doamne,
văd că eşti proroc”, a spus ea mirată, apoi a adăugat: „Noi
ştim că atunci când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile,
pentru că acesta va fi semnul după care Îl vom recunoaşte.”

Şi
El i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela
.”
– Ioan 4.10-26 -.

De
îndată ce a auzit aceasta, femeia şi-a lăsat găleata şi a
alergat în cetate, unde le-a zis oamenilor:

Veniţi
să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce-am făcut; nu cumva este
Acesta Hristosul?”

(v. 29).

Vedeţi?
„Nu este acesta semnul pe care urma să ni-l arate ca să-L
recunoaştem?”

El
nu l-a mai făcut nici unuia dintre ei, dar Biblia spune că oamenii
din cetate au crezut din pricina mărturiei femeii. Amin.

Acum
este timpul neamurilor. Noi am avut două mii de ani de urcuşuri şi
de coborâşuri, de intrări şi de ieşiri, de organizaţii, de
certuri, contradicţii şi lupte, de teologii şi seminare şi multe
altele.

El
i-a primit pe acei samariteni care şi-au părăsit zeii ca să-L
slujească pe Dumnezeu şi aşteptau venirea lui Mesia, pentru că El
este un Tată corect care nu îi face unuia într-un fel şi altuia
într-un alt fel, ci procedează cu toţi la fel.

Acum
au trecut două mii de ani, iar Duhul Sfânt a căzut peste noi, aşa
că am vorbit în limbi şi am văzut semne şi minuni, dar ultimul
semn pe care l-a văzut Avraam înainte de a primi fiul făgăduit, a
fost arătarea lui Dumnezeu însuşi într-un trup care putea mânca.
Atunci, El a făcut acelaşi semn pe care L-a făcut Isus pentru a
dovedi că El este Mesia; şi El a spus că în zilele din urmă se
va întâmpla la fel.

Prieteni,
acesta este timpul acela. Când evreii L-au văzut pe Isus vorbind cu
Natanael, au trebuit să dea un răspuns adunării lor. Ei ştiau
bine ce a făcut El, aşa că nu puteau nega, dar când au stat în
faţa adunării, au spus: „Omul acesta este un Beelzebul!” De
fapt, aceasta credeau ei în inima lor, dar Isus le cunoştea
gândurile, de aceea le-a spus: „Dacă
vorbiţi împotriva Mea, a Fiului omului, vă iert, dar într-o zi va
veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucruri, iar cine va vorbi
împotriva Lui, nu va avea iertare nici în lumea aceasta, nici în
cea viitoare
.”

O,
fraţilor, sunt atât de bucuros pentru că în seara aceasta avem
printre noi binecuvântările cincizecimii! Amin.

Este
minunat că aici stau fraţi din Biserica lui Dumnezeu, din Adunarea
lui Dumnezeu şi din multe altele. Continuaţi să mergeţi înainte,
pentru că Dumnezeu a dat Duhul Sfânt tuturor celor care-L ascultă.
În ordine.

Haideţi
să ne adunăm împreună şi să ne bucurăm, pentru că am părăsit
lumea şi suntem sămânţa lui Avraam; suntem sămânţa
împărătească a lui Hristos.

Şi
care a fost semnul dat înainte de nimicirea Sodomei şi de naşterea
fiului făgăduit?

Dumnezeu
a făgăduit, prin Isus Hristos, că exact aşa va fi şi în zilele
„Sodomei” de astăzi.

Uitaţi-vă
la lumea de astăzi. De când este lumea nu s-au văzut atât de
mulţi perverşi ca acum. Cutia mea poştală este plină de scrisori
de la mamele care plâng pentru copiii lor, iar de curând am citit
într-un ziar că 30% din californieni s-au transformat în perverşi.
Peste tot este numai murdărie. Perverşi care schimbă mersul
natural al lucrurilor, exact ca în Sodoma.

Uitaţi-vă
la Billy Graham, mesagerul lui Dumnezeu care merge acolo jos şi
răspândeşte Evanghelia.

Dar
cum este cu Biserica aleasă, pentru că şi ea trebuie să aibă un
semn, nu-i aşa?

Eu
cred că dacă în seara aceasta vom lăsa necredinţa la o parte;
dacă-L vom crede pe Domnul Isus şi-L vom urma, vom putea vedea
semnul dat care a fost făgăduit de El pentru timpul sfârşitului.

Haideţi
să ne plecăm capetele. Este cineva care nu-L cunoaşte ca Mântuitor
personal şi vrea să lase totul ca să-L urmeze?

Ridicaţi
doar mâna şi spuneţi: „Roagă-te şi pentru mine, frate Branham,
fiindcă doresc să fiu un creştin adevărat.”

Dumnezeu
să vă binecuvânteze.


vrea să vă spun ceva. Frate şi soră, eu nu am intenţia de a vă
jigni, dar voi sunteţi răspunzători pentru Cuvânt, pentru că
este scris: „Dacă
rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele
…”
(Ioan 15.7).

Uneori
trebuie să spun cuvinte dure, care mă taie şi pe mine, în special
surorilor, pentru că după cum ştiţi, la început Satana a
folosit-o pe femeie. Desigur, femeia a fost incubatorul care a adus
viaţa, şi tot o femeie L-a adus şi pe Isus Hristos pe pământ,
dar El nu a fost Fiul ei, pentru că după cum ştiţi, nu i-a spus
niciodată mamă.

Aici
este o audienţă amestecată, dar vă rog să mă ascultaţi. Ovulul
fecundat nu a venit de la Maria, ci totul a fost creat de Dumnezeu,
apoi Duhul Sfânt a umbrit-o. Acesta este motivul pentru care Isus nu
a putut s-o numească mamă: ea era numai incubatorul folosit de
Dumnezeu ca să aducă la viaţă acel Copilaş.

Voi,
adulţii, înţelegeţi că pentru a putea vorbi de conceperea unui
copil, este nevoie de spermatozoidul care vine de la bărbat şi
fecundează ovulul femeii, dar în cazul naşterii lui Isus Hristos
nu a putut fi vorba de un act sexual; în nici un caz.

Dumnezeu
a creat acel Copilaş, pentru că El a creat atât celula de viaţă
cât şi oul. Desigur. El a fost întâiul născut din toată
zidirea, de aceea nu i-a spus niciodată „mamă”.

Odată,
cineva I-a zis: „Iată,
mama Ta şi fraţii Tăi stau afară şi caută să vorbească cu
Tine.” Dar Isus a răspuns:

Cine
este mama Mea, şi care sunt fraţii Mei?”

Apoi,
Şi-a întins mâna spre ucenicii Săi şi a zis: „Iată mama Mea
şi fraţii Mei!

Căci
oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este
frate, soră şi mamă.

(Matei 12.47-50).

El
o numea „femeie”, pentru că aceasta era.

Când
spun aceasta, mă gândesc că unii din voi, catolicii, faceţi din
Maria o zeiţă sau o împărăteasă a cerului. Aşa ceva nu este
corect. Ea a fost într-adevăr o femeie bună, dar nu este cu nimic
mai presus de orice altă femeie, singura deosebire fiind că ea a
fost aleasă să nască Copilaşul. Ea fost doar incubatorul.

Celula
de sânge vine întotdeauna de la sexul masculin, dar în cazul
acesta, celula de sânge a venit de la Creator, de aceea Isus nu a
fost evreu, nici dintre neamuri, ci era Dumnezeu. Aşa este.

Dumnezeu
însuşi Şi-a creat un trup în care a locuit; iar acest trup era
Fiul Lui, Isus Hristos. Sfânta fecioară a născut această Fiinţă,
care a fost concepută fără păcat, de Duhul Sfânt, dar Maria nu a
avut nimic de la ea (mă refer la ovul), ci totul a venit de la El:
şi oul şi sămânţa de viaţă.

Bărbatul
are celula de sânge, iar femeia, oul, dar ca să se poată naşte
copilul trebuie să fie o concepţie. În cazul naşterii lui Isus,
însă, nu a fost nimic decât o umbrire a Duhului Sfânt, Dumnezeu
creând în femeie şi oul şi celula de sânge.

Aşa
a venit Salvatorul meu, fără de care noi toţi am fi fost pierduţi.

Acum
le voi spune ceva femeilor. Poate unele dintre voi, chiar
penticostale fiind, v-aţi făcut vinovate de purtarea hainelor
imorale, de tăierea părului şi de alte lucruri de felul acesta. Am
observat că aici, în Arizona, nu sunt prea multe femei care se
fardează. Ei bine, nu este nici un text biblic care să spună că
nu ai voie să te fardezi, dar noi ştim, pur şi simplu, că acest
lucru este greşit pentru că aşa face lumea. În ce priveşte însă
tăierea părului, avem Cuvântul Bibliei care arată că o femeie
care face acest lucru îşi necinsteşte capul. Dacă ea face acest
lucru, apoi priveşte spre Dumnezeu şi spune că are Duhul Sfânt,
dovedeşte că este ceva greşit cu ea.

Acelaşi
lucru este valabil în ceea ce priveşte purtarea îmbrăcămintei
bărbăteşti. O, soră dragă, nu tânji după lume! Las-o în urmă
şi ţine-te de Hristos.

Poate
ziceţi: „Bine, dar ce diferenţă este?”

Este,
pentru că Biblia spune: „Ferice
de cei ce păzesc toate poruncile Lui, căci ei vor avea parte la
pomul vieţii
…”
Vinovat de puţin, înseamnă vinovat de tot, iar voi ştiţi
aceasta.

Dacă
aveţi Duhul Sfânt, cu siguranţă El vă va spune mai bine.

Dacă
sunteţi vinovaţi, dar doriţi să faceţi un nou început în seara
aceasta, spuneţi: „Frate Branham, nu mi-am dat seama, dar am
alunecat tot timpul. De aceea, vreau să încep din nou şi să-L
slujesc pe Dumnezeu cum se cuvine.”

Ridicaţi
mâna şi spuneţi: „Roagă-te pentru mine, frate Branham.”

Dumnezeu
să vă binecuvânteze pe toţi.

Dacă
în inima voastră este ceva care vă spune că sunteţi greşiţi
undeva, să ştiţi că Dumnezeu este aproape de voi; dar dacă aţi
auzit Cuvântul atât de clar şi totuşi mai staţi pe loc şi
spuneţi: „Nu-l voi asculta pentru că nu ştie ce vorbeşte,” să
ştiţi că ceva este greşit cu voi. Acela este Satana. Asta-i tot.
El este împotriva lui Dumnezeu; este împotriva legilor Lui, şi
este împotriva Cuvântului Lui.

Nu
demult, un predicator renumit, m-a chemat în camera lui, şi-a pus
mâinile peste mine şi mi-a zis:

„Dacă
continui aşa, îţi vei distruge slujba.”

„De
ce?” l-am întrebat eu.

„Pentru
că întotdeauna îi mustri pe oameni din pricina felului lor de a
fi. De ce faci aceasta, pentru că oamenii cred că eşti proroc?”

„Eu
nu sunt proroc”, am răspuns eu.

„Dar
oamenii cred că eşti, aşa că de ce nu-i înveţi lucruri
spirituale, cum pot să primească binecuvântările Duhului şi alte
lucruri de felul acesta?”

„Cum
aş putea să-i învăţ lucruri duhovniceşti, când ei nu cunosc
nici Abecedarul? Nu au nici măcar bunul simţ de a se alinia cu
Cuvântul. Şi dacă nu cred lucrurile fireşti, cum le vor crede pe
cele duhovniceşti?”

„Bine,
dar dacă continui aşa, îţi vei distruge slujba.”

„Orice
slujbă care este distrusă de Cuvântul lui Dumnezeu, să fie
distrusă!”

Întoarceţi-vă
la Cuvânt! Dacă fumaţi şi totuşi pretindeţi că aveţi Duhul
Sfânt, să vă fie ruşine!

Voi
ziceţi: „De ce te tot iei de femei?”

Voi,
bărbaţilor, care le daţi voie soţiilor voastre (femeilor) să
facă aceste lucruri, iar apoi să vă numiţi creştini, să vă fie
ruşine! Ştiu că este dur ceea ce spun, dar este vremea să vă
puneţi în ordine.

Este
timpul ca Duhul Sfânt să vină să-Şi ia Mireasa; dar dacă nu se
aliniază în totul Cuvântului Său, înseamnă că este ceva
greşit.

Voi,
cei care nu veniţi la biserică, ci staţi acasă şi vă uitaţi la
programele TV, să vă fie ruşine! Poate vă gândiţi că veniţi
la biserică pentru că trebuie, pentru că este o poruncă ce vă
obligă s-o faceţi, dar nu trebuie să gândiţi aşa; este o onoare
să veniţi aici. Dacă însă nu vă place să veniţi, înseamnă
că pe undeva este ceva greşit.

Duhul
Sfânt vă face să vă placă să-I slujiţi lui Dumnezeu.

Acum,
în timp ce stăm cu capetele plecate, toţi cei ce simt că ar dori
să aibă un nou început cu Dumnezeu, să ridice mâna.

Dumnezeu
să vă binecuvânteze. Am să mă rog pentru voi.

Tată
ceresc, eu am vorbit cuvintele Tale, cât am putut de clar, şi am
făcut aceasta, nu ca să par mai deosebit, pentru că dacă aş
face-o gândind aşa, ar trebui să mă grăbesc spre altar. Dar dacă
îl văd pe fratele şi sora mea într-o barcă ce se scufundă şi
nu strig la ei, nu-i avertizez şi nu fac ceva ca să încerc să-i
scot din acea stare, dovedesc că nu-i iubesc.

Eu
încerc însă să-i scot afară ca să fie în siguranţă.

O,
Dumnezeul cerului, Te rog pentru fiecare din cei care şi-au ridicat
mâna. Am văzut că au făcut aceasta şi unele femei cu părul
tăiat, ceea ce dovedeşte că Duhul Sfânt le-a făcut să ştie că
au greşit. Totuşi, sunt mulţi care nu şi-au ridicat mâna.

Eu
ştiu că Tu eşti Judecătorul tuturor, deci Te rog, Dumnezeule,
să-i salvezi şi pe aceştia. Ai milă, Doamne.

Tată,
noi ştim că trebuie să lăsăm lumea şi lucrurile ei, pentru că
altfel nu-Ţi putem sluji, de aceea Te rog să Te descoperi în
mijlocul nostru, astfel ca ei să poată vedea că le-am spus
adevărul. Oamenii pot spune orice, dar când Dumnezeu vine şi Îşi
legitimează Cuvântul, dovedind că este Adevărul, nimeni nu mai
are nici o scuză.

Te
rog, Tată, să ne dai aceste lucruri în seara aceasta. Poate că
mulţi dintre ei sunt păcătoşi – unii chiar au ridicat mâna
dovedind că recunosc aceasta -, de aceea, Te rog să-i încredinţezi
Tu că sfârşitul este aici, că Fiul făgăduit este gata să vină
la Sămânţa lui Avraam şi că Sodoma va arde.

Într-o
zi nu va mai rămâne piatră pe piatră în Phoenix, iar văile vor
fi netezite. În seara aceasta, în oraş sunt o mulţime de bărbaţi
şi femei care beau, fumează şi duc o viaţă imorală de aceea,
Dumnezeule, privesc şi mă întreb ce rost mai are să încerc? Dar
apoi privesc prin toate acestea şi văd o Lumină micuţă aici,
alta dincolo, şi ştiu că aceia sunt creştinii adevăraţi care se
roagă. Ei strigă pentru urâciunile care se petrec în oraş, iar
îngerul a fost însărcinat să-i pecetluiască şi să-i însemneze,
pentru că sunt cei ce vor fi cruţaţi de mânia Lui… Ei nu vor
avea nici o scuză, pentru că mesajul acesta va fi pus pe ecran, pe
bolta cerească, iar noi toţi va trebui să dăm socoteală.

Gândindu-mă
la aceasta, Te rog, Tată, să tai împrejur inimile lor de orice
lucru din lume, ca să poată trăi evlavioşi în lumea aceasta de
astăzi. Ascultă-ne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui
Isus. Amin.

Îmi
pare rău pentru că v-am ţinut atât de mult. În fiecare seară
termin pe la ora zece, dar în seara aceasta aş vrea să termin la
ora nouă treieci.

Voi
ştiţi cu toţii că eu nu sunt un predicator, pentru că nu am nici
o educaţie şi folosesc cuvinte vechi din Kentucky, dar sunt un
creştin, pentru că Domnul Isus m-a salvat din păcat. El nu mi-a
dat un alt Cuvânt, ci mi-a dat Ceva prin care poate dovedi că ceea
ce ştiu este Adevărul şi că nu aduc o interpretare personală.
Astfel, eu nu fac decât să spun ceea ce a spus El, pentru că
aceasta-i tot ce ştiu. Eu nu ştiu dacă mai departe este transmis
cum îl spun, sau este interpretat, dar eu Îl spun aşa cum mi-L dă
El şi am putut vedea că întotdeauna a venit în spatele Lui ca
să-L legitimeze.

Eu
cred că Isus Hristos vine curând; cred că El este acelaşi ieri,
azi şi în veci; şi cred că ceea ce a spus El atunci când a zis:
Încă
puţină vreme şi lumea

(cosmos, ordinea mondială) nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi
vedea (voi, biserica), pentru
că Eu

(pronume personal) voi
fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul veacului
.”
De aceea: „Lucrările
pe care le fac Eu, le veţi face şi voi
.”
Credeţi aceasta?

Noi
am aflat ce lucrări a făcut El şi cum S-a descoperit, de aceea,
rugămintea mea din seara aceasta este ca, indiferent cât de mult mă
va unge pe mine, să vă ungă şi pe voi, pentru că atunci când
Duhul Sfânt va vorbi aici, trebuie să aibă pe cineva care să-L
asculte.

Într-o
zi, Isus a trecut printr-o mulţime de oameni, care-I ziceau: „Rabi,
rabi, ne bucurăm să Te avem printre noi!

dar El a mers mai departe şi acolo a venit o femeie care s-a atins
de poala hainei Lui, după care s-a retras. Atunci Isus S-a oprit şi
a întrebat: „Cine
M-a atins?
”,
iar Simon Petru i-a spus, ca un fel de mustrare:

Cum
poţi întreba aşa ceva când toată mulţimea aceasta încearcă să
pună mâinile pe Tine?

„A
fost o atingere mai deosebită pentru că din Mine a ieşit o
putere.” După care S-a întors şi a privit peste mulţime,
fiindcă acolo era cineva care-L atinsese prin credinţă. Poate că
erau sute de oameni acolo, dar cel care-L atinsese o făcuse prin
credinţă. Şi curând a văzut-o pe acea femeie, i-a spus despre
scurgerea ei de sânge, şi imediat sângerarea s-a oprit, fiind pe
deplin vindecată.

Prieteni,
El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

Ieri
am împărţit numere de rugăciune, aşa că vom începe de la
numărul optzeci şi cinci până la o sută. Toţi cei care au
numerele de rugăciune cuprinse între 85-100, să vină sus. În
ordine. Câţi sunt? Lipseşte cineva? Opt.

Acum
aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie. Să nu veniţi aici cu
păcate, ci mărturisiţi-le înaintea lui Dumnezeu. După ce faceţi
aceasta, puteţi veni.

Câţi
dintre cei care nu aveţi numere de rugăciune, doriţi să fiţi
vindecaţi de Isus? Ridicaţi mâna.

Acum
îi voi întreba ceva pe fraţii predicatori din spatele meu.

Fraţilor,
este adevărat că noi, ca lucrători ai Evangheliei, credem că El
este Marele Preot care poate fi atins de slăbiciunile noastre, aşa
cum putem citi în Evrei? Este adevărat, fraţilor? Câţi din
adunare ştiu că Biblia spune aceasta?

Ei
bine, dacă El este Marele Preot care poate fi atins de neputinţele
noastre şi în acelaşi timp este Acelaşi ieri, azi şi în veci,
cum ar trebui să acţionăm?

Femeia
cu scurgere de sânge avea nevoie să se atingă de El, iar după ce
a făcut aceasta, Isus S-a întors, a căutat-o până a găsit-o,
apoi a chemat-o. Este adevărat?

Acum,
dacă El este Marele Preot, înseamnă că trebuie să procedeze la
fel, este adevărat?

Voi
nu aveţi nevoie de numere de rugăciune, ci singurul lucru care vă
trebuie este credinţa în Dumnezeu. Credeţi din toată inima că
Isus Hristos vindecă boala şi suferinţele voastre, şi o va face
cu siguranţă.

Acum
haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune. Dacă
El va face acest lucru, câţi dintre voi Îl vor primi? Să vă văd
mâinile.

Fie
ca Domnul să vă dea tot ceea ce cereţi.

Tată
ceresc, eu am găsit că Cuvântul Tău spune că trebuie să părăsim
totul ca să Te urmăm pe Tine, deci, cei care au lăsat totul,
trebuie să Te vadă. În ce-i priveşte pe cei care nu vor lăsa
păcatul şi nu Te vor urma, ei nu vor putea înţelege niciodată.

Noi
ştim că păcatul este necredinţa. Indiferent cât de sfânt trăim,
dacă nu credem suntem nişte păcătoşi, iar Biblia spune că „cine
nu va crede, va fi osândit
.”
Prin urmare, noi ştim că trebuie să credem fiecare Cuvânt care
iese din gura lui Dumnezeu. Acel Cuvânt ar trebui să fie Pâinea
noastră de toate zilele, şi eu Te rog, Tată, ajută-ne să vedem
făgăduinţele Tale pentru acest timp din urmă şi învaţă-ne la
ce trebuie să privim.

Dacă
Cuvântul pe care L-am vestit, este corect, legitimează-L cu semnele
pe care-L însoţesc, pentru că mă încredinţez pe braţul Tău,
şi nu doar pe mine, ci şi Cuvântul şi oamenii prezenţi în
audienţă, ca să poată crede din toată inima, mai ales cei care
vor veni în rândul de rugăciune.

Lasă
ca oamenii să vadă că Mesia, Duhul Sfânt este cu noi în seara
aceasta; să vadă că El este în Biserică, cu cei chemaţi afară,
cu Sămânţa împărătească a lui Avraam, prin făgăduinţă.

Îndură-te,
Doamne şi ascultă-ne, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui
Isus. Amin.

Îl
iubiţi? Îl credeţi? Credeţi că ceea ce v-am vestit din Cuvânt,
în seara aceasta, este adevărat? Credeţi că Isus a făcut acele
lucruri când a fost pe pământ? Credeţi că a făgăduit că le va
face din nou în timpul din urmă? Credeţi că acum este acel timp?

Făgăduinţa
Lui spune că: „Dacă
rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele,
cereţi orice veţi vrea şi vi se va da
.”
(Ioan 15.7).

Acum,
motivele şi dorinţele voastre trebuie să fie corecte, şi trebuie
să credeţi din toată inima.

Cred
că în rândul de rugăciune nu este nici o persoană cunoscută.
Suntem străini unii faţă de ceilalţi, nu-i aşa? Ridicaţi mâna
toţi cei care ştiţi că nu vă cunosc. În ordine.

Noi
nu ştim niciodată cine va fi în rândul de rugăciune, pentru că
băiatul le împarte celor ce vin. (numerele de rugăciune).

Când
am început prima dată, am avut un bărbat care vindea numere de
rugăciune. Astfel, cineva i-a zis: „Îţi mai dau încă cinci
sute de dolari dacă o pui şi pe soţia mea în rând.” Vedeţi?
Dar ca să lămurim lucrurile, i-am spus celui ce a făcut acest
lucru:

„Fiule,
pentru ca totul să fie clar înaintea oamenilor, ca ei să vadă că
nu mai vinzi numere de rugăciune, ridică-te înaintea lor şi
amestecă-le, iar după aceea împarte-le. Şi ca să fie şi mai
clară problema, voi chema numerele la întâmplare, nu în ordinea
strictă în care s-au împărţit.”

Câţi
dintre voi au văzut aceasta în adunări? De fiecare dată chem tot
alte numere şi pe lângă aceasta, când unul este vindecat pe
platformă, urmează o duzină fără numere de rugăciune.

Vreţi
să părăsiţi totul şi să-L urmaţi pe neschimbătorul Isus
Hristos, care este Acelaşi ieri, azi în veci? Părăsiţi lucrurile
voastre lumeşti şi urmaţi-L pe El în sfinţenie. Faceţi aceasta
chiar acum.

Femeia
aceasta stă aici… După cum vedeţi, este un tablou identic cu cel
din Ioan 4. Acolo, un Bărbat şi o femeie se întâlneau pentru
prima dată în viaţa lor.

Dacă
aţi fost vreodată prin Samaria, aproape de Sihar este o fântână.
De acolo ai o panoramă foarte frumoasă a împrejurimilor pline cu
viţă de vie. Lângă acea fântână a stat femeia care s-a
întâlnit cu El, când Domnul i-a spus problema ei: că era
păcătoasă.

Tot
aşa este şi cu femeia aceasta. Ea ar putea fi o păcătoasă, o
făţarnică, sau o femeie sfântă. Apoi, poate că vrea vindecare
pentru ea sau pentru altcineva; sau poate are probleme financiare, eu
nu ştiu. Nu ne-am mai întâlnit niciodată, iar s-o vindec, nu pot.
Eu nu pot face ceva ce a făcut deja Dumnezeu. Acelaşi lucru s-ar
întâmpla dacă Isus ar sta aici, cu costumul acesta pe El, iar
femeia ar spune:

„Isuse,
ai vrea să mă vindeci?” Păi, El i-ar răspunde: „Fiica Mea, Eu
am făcut-o deja, pentru că am fost zdrobit pentru fărădelegile
tale şi prin rănile Mele ai fost vindecată.” Este corect? Deci
este o lucrare încheiată.

Tu
vii şi spui: „Isuse, vrei să mă mântuieşti?” Nu poţi pune o
asemenea întrebare, pentru că El a făcut-o deja, ci spune:

„Doamne
Isuse, sunt un păcătos, dar accept Legământul Tău.”

Vedeţi,
voi aţi fost salvaţi şi vindecaţi atunci când El a plătit
preţul pentru voi, de aceea, tot ce mai trebuie să faceţi, este să
acceptaţi. Cum? Prin credinţă. Prin credinţă voi acceptaţi
salvarea şi sunteţi mântuiţi.

Astfel,
oricine ar veni şi v-ar spune că are puterea vindecării, să
rămâneţi pe aceasta: „Puterea vindecării este în Hristos, iar
lucrarea este deja încheiată.”

Dacă
cineva vă spune că Dumnezeu i-a dat putere să vă ierte păcatele,
să nu-l credeţi, pentru că păcatele vă sunt deja iertate.

Cum
ar fi dacă mâinile mele ar fi pline de urmele cuielor şi ar curge
sânge din ele? Aş fi prin aceasta Isus? Sigur că nu, ci acela ar
fi doar trupul meu. Noi ştim că acum El stă la dreapta lui
Dumnezeu, iar când va veni, nu va mai fi timp. Desigur.

În
acelaşi timp, El este aici în formă de Duh, iar Viaţa Lui este în
tine şi în mine, ca să ne dea credinţă.

Acum,
priviţi. Acesta este un microfon, dar dacă nu ar fi nimeni ca să
vorbească prin el, ar fi total mut, este adevărat? Deci, singura
posibilitate ca microfonul să fie folosit este ca cineva să
vorbească în faţa lui.

Acuma,
aici stau eu şi această femeie pe care nu am văzut-o niciodată.
Nu ştiu nimic despre ea. Aşa că până nu vine acel Cineva care
să-mi spună care este problema ei, sunt mut ca şi microfonul.
Dumnezeu ştie că acesta este adevărul; El ştie că este nevoie ca
El să-mi descopere necazul ei, ca să pot spune ceva.

Desigur,
voi puteţi alege. Ori spuneţi la fel ca Natanael, care a zis: „Tu
eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu; Tu eşti Împăratul lui
Israel
!”
ori spuneţi ca cei care au afirmat că El este Beelzebul.

În
timp ce aşteptăm ungerea, vreau să vă mai spun ceva. Dacă
ungerea Lui nu vine peste mine, îmi rămâne un singur lucru de
făcut: să-mi cer scuze că nu m-am întâlnit cu El în seara
aceasta. Apoi ne vom pune mâinile peste bolnavi, ne vom ruga pentru
ei, vom face chemarea la altar, ne vom ruga ca Domnul să-i
binecuvânteze, iar după aceea vom pleca acasă. Asta-i tot ce putem
face.

Dar
dacă El vine, cred că este de datoria voastră, a tuturor celor
care aţi ridicat mâna în semn că vreţi să-L vedeţi pe Hristos,
să veniţi aici în faţă, să îngenuncheaţi şi să spuneţi:
„Doamne Isuse, mă predau chiar acum Ţie.”

Dacă
sunt un mincinos, El nu va legitima niciodată un astfel de om,
pentru că nu are nimic în comun cu păcatul. Dar dacă v-am spus
Adevărul, El este obligat de Cuvântul Său să-L legitimeze.


rog să fiţi plini de respect peste tot în audienţă.

Doamnă,
trebuie să vorbesc cu tine, pentru că nu simt ungerea asupra mea.
Deci, dacă te voi întreba ceva, să-mi răspunzi cu „da” sau
„nu”. Noi trebuie să stăm în totul pe Scriptură.

De
exemplu, Isus era în drum spre Ierihon, dar ca să ajungă acolo,
trebuia să treacă prin Samaria. Desigur, a mers acolo pentru că
L-a trimis Tatăl.

Apoi,
în capitolul 5 (din Ioan), El a vindecat un bărbat care era olog de
38 de ani. Acolo erau mii de omeni: orbi, uscaţi, şchiopi, etc,
care aşteptau mişcarea apei, dar Isus a trecut pe lângă toţi şi
s-a oprit la acel bărbat care avea TBC, prostată sau altceva,
vindecându-l, în timp ce toţi ceilalţi au rămas bolnavi. Este
adevărat?

Desigur,
evreii şi-au pus aceeaşi întrebare pe care şi-o pun mulţi şi în
seara aceasta: cum este posibil aşa ceva? Dacă El are milă şi
iubeşte pe toţi oamenii, de ce a plecat de acolo, lăsând toată
acea mulţime de nenorociţi şi a vindecat un singur om, care nu era
chiar atât de grav cum erau alţii?

Ştiţi
ce a răspuns Isus atunci?

Adevărat,
adevărat vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu
face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face
şi Fiul întocmai
.”
Vedeţi?

Şi
dacă El a fost călăuzit să meargă în Samaria, pe mine,
slujitorul Său, Domnul m-a călăuzit să vin în Phoenix.

Când
a ajuns în Samaria, primul lucru care s-a întâmplat, este că s-a
întâlnit cu o femeie cu care a discutat până a aflat care era
problema ei. Ştiţi ce a urmat? Imediat, ea a recunoscut că este
ori un proroc, ori Mesia cel aşteptat, iar El a întărit că este
Mesia.

Conform
Evrei 1.1-2, noi ştim că „după
ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe
rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor
zile, ne-a vorbit prin Fiul…

care este Duhul Sfânt în noi, iar acum El este aici.

Acum
aş vrea să te întreb ceva, aşa ca de la creştin la creştin:
atunci când m-am uitat încolo, ai simţit că s-a întâmplat ceva,
pentru că s-a prezentat un Duh blând şi dulce, este adevărat?
Ridică mâna dacă este corect, ca să poată vedea şi ceilalţi
aceasta. Vedeţi?

Dacă
priviţi spre femeie, în jurul ei se mişcă o aureolă. În clipa
aceasta o părăseşte şi merge la o altă femeie.

Doamnă,
tu te rogi pentru soacra ta, care are probleme cu rinichii. De fapt,
ea are un singur rinichi, iar tu te temi să nu aibă cumva cancer la
el. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”. Crezi? Du-te şi crede
din toată inima. Nu te îndoi. Ia acel lucru pe care-l ai în mână
şi pune-l peste ea.

Crezi
din toată inima? Da? Noi nu ne cunoaştem, este adevărat? Dumnezeu
prin Fiul Său, Isus Hristos, ne-a trimis Duhul Sfânt, căci aşa a
spus: „Acolo
unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în
mijlocul lor
.”
(Matei 18.20). Aceasta este făgăduinţa Lui, nu-i aşa? Şi dacă a
făgăduit ceva, El nu-Şi retrage cuvintele, ci noi suntem atât de
greoi în credinţă, încât omitem să vedem aceasta.

Acesta
este motivul pentru care Dumnezeu trimite proroci pe pământ. Vedeţi
voi, oamenii nu cinstesc Biblia, dar Dumnezeu le dă un semn; le
trimite un proroc.

Semnul
nostru astăzi este Duhul Sfânt pentru că El este Prorocul lui
Dumnezeu care Se mişcă printre noi. El este Semnul dat de Dumnezeu
pentru zilele din urmă.

Eu
nu ştiu nimic despre tine, dar dacă Isus Hristos despre care am
vorbit, îţi va vorbi prin mine şi-ţi va spune de ce eşti aici,
vei crede? Dar audienţa va crede?

Eu
ştiu că Tatăl este cu mine. Tu suferi de o stare nervoasă. Dacă
este adevărat, ridică mâna.

Oh,
cineva de aici se gândeşte că aceasta este ghicitorie. Tu nu te
poţi ascunde, frate. Acest duh vine de acolo… Vedeţi? L-am prins.
Să nu gândiţi niciodată aşa ceva, căci este păcat; este
necredinţă. Dumnezeu vă va osândi pentru aşa ceva şi va trebui
să daţi socoteală în ziua judecăţii.

Un
moment. Acolo este o umbră; este nervozitate, slăbiciune. Devii
slabă şi de multă vreme ai o supărare peste tine. Dar mai ai şi
alte probleme. Ai pe cineva pentru care te rogi… este soţul tău.
El este la spital şi a avut o operaţie la stomac.

Doamnă
Goode, du-te acasă şi crede din toată inima; pune ceea ce ai în
mână peste el şi se va face bine.

Dumnezeu
să te binecuvânteze.


cunoaşte El pe toţi? Sigur că da. Vă puteţi da seama că Acelaşi
Isus care a umblat prin Galileea, este acum aici? Puteţi să
realizaţi aceasta?

Vino.
Vorbeşti engleza? În ordine. Eşti indian? Am tot respectul pentru
un american adevărat. Cred că nu prea înţelegi ce vreau să spun,
dar cred că în loc să trimită peste ocean miliarde de dolari,
guvernul ar trebui să se îngrijească mai întâi de voi. Aşa
este. Inima mea a fost întotdeauna cu voi.

Nu
cu mult timp în urmă, am fost în rezervaţia din San Carlos, iar
Duhul Sfânt a lucrat minunat, vindecându-i pe bieţii oameni.

Eu
sunt străin pentru tine, domnule. Nu te-am văzut niciodată. În
plus suntem din două naţionalităţi diferite: tu eşti indian, dar
şi eu am puţin sânge indian, de la mama, pentru că bunica a fost
o cherocke. Eu sunt mândru de aceasta, şi ca frate al tău, nu aş
face nimic ca să te rănesc, ci aş vrea să te ajut.

Triburile
indiene aveau de obicei pe cineva care le prezicea, dar dacă se
întâmpla să le zică ceva greşit, trebuia să moară pentru
aceasta, pentru că ei nu treceau cu vederea aşa ceva.

Naţiunea
v-ar putea oferi o „afacere”, dar Dumnezeu nu o va face
niciodată, pentru că El L-a trimis pe Fiul Său pentru voi.

Tu
tocmai ai ieşit din spital şi ai venit aici ca să ne rugăm pentru
tine, pentru că ai probleme cu stomacul şi ai primit programare
pentru operaţie. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.” Vino
aici.

Tată
ceresc, eu condamn această boală de stomac. Satană, tu te-ai
ascuns de doctor, dar de Dumnezeu nu te poţi ascunde. Ieşi din el
în Numele lui Isus Hristos! Amin. Nu-ţi mai face griji. Du-te şi
vei fi bine.

Tu
crezi? Doamna aceasta se roagă. Mă refer la femeia din spatele
rândului din faţă. Ea are nişte băşici. Crezi că Domnul Isus
te va vindeca? Asta este.

Spuneţi-mi
de cine s-a atins ea? După cum vedeţi, se află la douăzeci de
picioare depărtare de mine. Da, ea s-a atins de Marele Preot care
poate avea milă de slăbiciunile noastre. Crezi asta?

Tu
crezi, doamnă? Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună necazul tău?
Nu tu ai probleme, ci sora ta. Ea are cancer. (Aşa este). Nu te
îndoi, ci crede. Ia batista pe care ai adus-o şi pune-o peste ea.
Crede din toată inima şi ea va ieşi din starea aceea.

Credeţi
din toată inima? Acum, El a părăsit platforma şi S-a dus în
audienţă.

Acolo,
în spate, se află o femeie slabă care este bolnavă de TBC, şi
care se roagă pentru aceasta.

Crezi
că Dumnezeu te va face bine? Da? Ridică mâna. Cu tine vorbesc, cu
doamna din spatele acelui bărbat care tocmai s-a întors. Crede din
toată inima. Da, doamna cu părul tăiat. Crede şi tot necazul tău
s-a sfârşit.

Ce
a atins ea acolo în spate? Acum vă provoc pe toţi să credeţi.

Dar
cum este cu tine, doamnă? Crezi că durerea de spate te-a părăsit?
Atunci du-te mai departe, şi crede din toată inima, căci aceasta
este tot ceea ce trebuie să faci.

Tu
ai aceeaşi problemă, dar dacă crezi, du-te mai departe şi spune:
„Îţi mulţumesc Doamne, pentru că m-ai făcut bine.” Crede din
toată inima.

Tu
te temi că vei rămâne nenorocit din cauza artritei, nu-i aşa?
Atunci crede din toată inima şi vei fi bine. Asta-i tot ce trebuie
să faci: să crezi.

Dar
voi, oameni de acolo, credeţi?

Dacă
ţi-aş spune că Isus te-a vindecat în timp ce stăteai acolo, ai
crede? Atunci poţi pleca, crezând din toată inima.

Tu
vrei să mergi acasă şi să cinezi? Crezi că starea nervoasă pe
care o aveai la stomac, te-a părăsit? Atunci crede, du-te şi
mănâncă.

Cum
este cu doamna de acolo, care se roagă pentru un copil care are o
scurgere de sânge? În ordine, atunci poţi avea ceea ce ceri.

Doamna
de alături se roagă pentru o stare nervoasă. Tu ai şi un frate
care are probleme mintale şi o mamă care are ochii bolnavi. Dacă
crezi din toată inima, Dumnezeu vă va face bine pe toţi. Amin.

Îl
credeţi? Cine este cu tine, cu cel din scaunul cu rotile? Crezi?
Acela este fiul tău. Tu ai cancer la faţă şi auzi rău, dar
doreşti botezul Duhului Sfânt. (Aşa este). Crezi pentru el, fiule?
Crezi din toată inima? Atunci spune-i la ureche. Pune-ţi mâinile
peste el, şi Domnul să-i dea Duhul Sfânt.

Credeţi
că Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci? Credeţi că
Marele Mesia al lui Dumnezeu se mişcă printre copiii Lui? Vreţi să
părăsiţi totul şi să-L urmaţi pe El? Dacă da, ridicaţi
mâinile spre El şi spuneţi: „Îl voi urma şi-L voi crede. Voi
crede orice va spune; îmi voi îndrepta viaţa şi voi lucra pentru
El. Dumnezeule, ai milă.” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Cei
care sunteţi credincioşi, ridicaţi mâna. Cei care vreţi să fiţi
mai aproape de El, ridicaţi mâna. El este aici. Aceasta este
prezenţa Lui.

Bărbatul
care avea prostată… s-a terminat cu ea, pentru Dumnezeu te-a
vindecat.

Aici
este o Lumină care se plimbă peste tot prin clădire, de aceea se
poate întâmpla orice: am putea avea încă o cincizecime, dacă aţi
crede.

Ridicaţi-vă
cu toţii în picioare, ridicaţi mâinile spre Dumnezeu şi
lăudaţi-L.

Îţi
mulţumim, Doamne Isuse. Te slăvim, Tată, pentru că eşti
Salvatorul nostru şi Dumnezeul nostru. Îţi mulţumim pentru că ai
adeverit Cuvântul şi ai dovedit că este Adevărul. Tu eşti
Dumnezeu, acelaşi ieri, azi şi în veci; eşti Cel fără greşeală,
Cel fără îndoială; eşti Acelaşi Domn Isus.

Lăudat
să fie Numele Tău cel sfânt.

Îl
iubiţi? Spuneţi: „Amin”. Toţi cei care cred, să ridice mâna.

Isus
a spus: „Iată
semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor
scoate draci; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se
vor însănătoşi
.”

Eu
nu sunt singurul care am Duhul Sfânt, ci Îl aveţi şi voi, dacă
credeţi la fel ca mine.

Lăsaţi
toată îndoiala şi puneţi-vă mâinile peste cineva din apropiere
şi Dumnezeu îl va vindeca, conform Cuvântului Său.

Puneţi-vă
mâinile peste cineva şi rugaţi-vă spunând: „Doamne, vindecă
această persoană!”

Rugaţi-vă
şi vedeţi ce se va întâmpla.

Dumnezeule
Atotputernic noi îl înfruntăm pe diavolul şi îl mustrăm,
rupându-i puterea, pentru că credem că suntem tămăduiţi în
Numele lui Isus Hristos. Amin.


Amin –