1

ORBUL BARTIMEU – 1

Vă rog să staţi puţin jos pentru că ştiu că sunteţi obosiţi. Am să vă spun atât de multe!

(Cineva spune:
„Florile acestea sunt un dar de la domnul Shultz”).

Frate Joseph,
cred că ultima dată când cineva mi-a pus o floare în piept, a fost în şcoală.
(„Acum mai ai una”).

Mulţumesc, vă
mulţumesc, prieteni. Nu ştiu cum să vă descriu acest sentiment plăcut. Nu m-am
gândit la o asemenea aniversare de naştere. Păi, ar fi bine să am aniversarea
zilei de naştere de fiecare dată când vin la Chicago… Este foarte frumos.

Îi mulţumesc
fratelui florar pentru că sunt foarte frumoase. Eu doar… Mă simt ca Billy care
spunea că odată când a trebuit să vorbească în Minneapolis, a fost întrebat:

„Cum te simţi?”,
la care el a răspuns: „Sunt speriat.”

Deci, cam aşa mă
simt când rămân fără cuvinte. Florile acestea sunt foarte, foarte frumoase.
Leo, Gene, are cineva un aparat de fotografiat? Aş vrea să am o poză. („Vom
încerca să găsim un fotograf profesionist deseară).

Aceasta-i bine.
Este foarte bine, pentru că vom avea o fotografie oficială. Este bine. Dumnezeu
să te binecuvânteze, frate drag. Darurile sunt aşezate sub placa aceea
frumoasă, iar eu le apreciez cu siguranţă, prieteni. Nu trebuia să faceţi
aceasta, pentru că sunt prea bătrân ca să-mi mai sărbătoresc ziua de naştere.
De aceea încerc să uit de ea.

Unul dintre
fraţi, fratele Wood a spus: „Ia să vedem! Deci fratele Branham are treizeci de
ani, este adevărat?„ Da, treizeci şi ceva mai mult.

Cu siguranţă
Domnul a fost bun  cu mine în aceşti
patruzeci şi şapte de ani de viaţă. M-am născut în data de 06 aprilie 1909,
într-o colibă din Munţii Kentucky, iar harul Lui m-a adus aici, m-a hrănit şi
m-a ţinut de atunci, iar eu Îl iubesc din toată inima mea.

Eu nu mă simt
bătrân. Sincer, în trup mă simt mai tânăr decât m-am simţit la douăzeci de ani.
Mă simt bine pentru că întotdeauna am fost un tip mai slab, până acum cinci
ani, când Domnul Isus m-a vindecat de o stare gravă de epuizare. În copilărie
am fost subnutrit şi nervos, iar doctorii de la clinica Mayo au spus că starea
aceea nu se putea vindeca medical.

Dar El mi s-a
arătat într-o vedenie şi mi-a spus: „S-a terminat!” şi aceasta a fost tot,
pentru că de atunci sunt zdravăn şi sănătos. Din când în când, doctorul care
stă peste drum de casa mea, mă duce la clinică pentru analize. El este un om
cumsecade şi are o clinică, iar eu l-am condus la Domnul. Astfel, ultima dată
când am făcut analize, au fost cât se poate de bune. Sângele, toate…

Acesta este cel
mai mare dar de la Dumnezeu. Dacă mă va ţine sănătos, în toate minţile şi îmi
va păstra inima lângă El este tot ce-mi doresc, pentru că vreau să-L slujesc
cât trăiesc. În seara aceasta, Îi promit de la această platformă, că dacă mă va
ţine sănătos mintal şi în trup, voi face tot ce voi putea pentru poporul Său.
Aşa trebuie să-I slujim lui Dumnezeu, cum ne slujim unul altuia.

Îi mulţumesc că
mi-a păstrat o viaţă morală curată. În afară de lucrarea duhovnicească la care
m-a chemat mai sunt două lucruri pe care îmi place să le fac: pescuitul şi
vânătoarea. Cât îmi plac! Mă bucur pentru că mă lasă să fac aceasta pentru că
este în natură şi în aer liber. Îmi place foarte mult să stau pe malul râului,
să pescuiesc, în special când este cald şi să merg singur în munţi, dar nu ca
să omor animale, ci ca să fiu doar eu, calul şi El. Am călărit destul de mult
în viaţa mea şi pot să spun că-mi plac caii, călăria, pescuitul, drumeţia şi
tot ce se face în natură, şi încerc să-l fac şi pe băiatul meu să facă la fel.
Şi la fel pe micuţul Iosif. Dacă Dumnezeu mă lasă să trăiesc, vreau să-l fac să
fie la fel, adică un om al naturii, care să-L iubească pe Dumnezeu din toată
inima lui. Apoi, cred că micul Iosif îmi va lua locul când Dumnezeu mă va chema
de pe acest pământ. Astfel, nădăjduiesc că atunci când voi pleca, darul
profetic sau oricare ar fi, darul lui Dumnezeu care mi-a fost dat solemn, se va
odihni ori peste Billy, ori peste Iosif, astfel ca Dumnezeu să continue slujba
după ce eu voi trece în spatele scenei.

Mulţi dintre noi
suntem trecuţi de tinereţe şi într-o zi va trebui să plecăm într-o lume mai
bună. Nu este greu să ne gândim la aceasta şi mă bucur să ştiu că este
adevărat. Inima tânjeşte să ajung să le spun oamenilor adevărul Bibliei, pe
care Îl ştiu: că atunci când se va termina viaţa aceasta, vor avea o Viaţă care
este departe de tot ce vedem aici. Viaţa aceasta este numai o umbră sau
negativul care se va developa după moarte, când vom trece din acest trup
muritor în nemurire. Atunci, vom schimba trupul acesta bătrân cu unul care nu
va îmbătrâni niciodată. Aşa este.

Cred că am fost
de atât de multe ori la Chicago încât nu am lăsat nici un text nedezbătut.

Nu demult, am
avut pe inimă un mesaj mic cu care m-am trezit într-o noapte în gând. O, m-am
simţit atât de bine! Am vrut să-l predic, dar nu am avut o audienţă prea mare;
mai bine zis, a fost o singură persoană, soţia mea, pe care am trezit-o ca să-i
vorbesc despre el. Inima mea ardea atât de tare, încât i-am predicat până la
ora două noaptea. Apoi a adormit.

Eu mi-am
pieptănat puţinele fire de păr de pe cap, iar ea mi-a zis:

„Billy dragă, ai
chelit.”

„Ştiu, scumpa
mea, dar nu am pierdut nici un fir de păr.”

„Cum aşa?”

„Da, aşa este.
Nu am pierdut niciunul!”

„Dar unde sunt?”

„Am să-ţi spun
ceva, scumpa mea. Dacă îmi spui unde erau firele mele de păr înainte să le am
eu, îţi voi spune unde mă aşteaptă când voi merge la ele.”

Ele sunt undeva,
nu-i aşa? Şi oriunde sunt, mă aşteaptă. Acolo undeva mă aşteaptă şi un trup
nou, şi nu numai pe mine, ci pe toţi cei care iubesc venirea Lui. Aşa este.
Într-o zi, trupul acesta muritor va fi îmbrăcat în nemurire, iar atunci
tristeţea, boala şi infarctul vor dispărea; ele nu vor mai fi în  trupul nou pe care îl vom primi, pentru că
acesta va fi veşnic sănătos în prezenţa lui Dumnezeu. Nu-i aşa că va fi
minunat? Atunci, vom avea o mare sărbătoare care va ţine de-a pururi. Până
atunci, fie ca belşugul binecuvântărilor lui Dumnezeu să se reverse peste voi,
prieteni dragi şi peste criticii mei deopotrivă.

(Fratele Boze
spune: „Am vrea ca fratele  Ekberg să
cânte: „Jos din slava Sa”. Acesta este cântecul preferat al fratelui Branham şi
am vrea să i-l dedicăm… fratele Ekberg vrea să-l dedice fratelui Branham”).

Cred că băieţii
germani care au cântat azi dimineaţă aici, au plecat. Păi, am primit daruri
minunate de ziua mea, iar dacă îl voi asculta şi pe fratele Ekberg cântând:
„Jos din slava Sa!”, va fi minunat. Mie îmi place atât de mult cântecul acesta
pentru că exprimă cât Îl iubesc de mult.

Cui îi place
cântecul acesta? Să vă văd mâinile. Să nu uitaţi că acesta este cântecul meu
preferat.

(Fratele Boze
spune: „Aici sunt flori pentru fiecare, pentru fratele Wood şi pentru fratele
Billy. Fraţii îi roagă să vină, să le ia şi să le poarte în seara aceasta în
piept.”).

(Fratele Ekberg
spune: „A fost un privilegiu să fiu cu fratele Branham în câteva campanii. Ştiu
că îi place şi cântecul: „Atunci a venit Isus”, pe care aş vrea să-l primească
în seara aceasta din partea mea.”).

Îţi mulţumesc,
îţi mulţumesc. (Fratele cântă: „Jos din slava Lui”).

O, acum mă simt
foarte bine! Aş putea să ascult ore în şir. Avem aici nişte băieţi care
înregistrează: pe fratele Leo Mercier şi pe fratele Gene Good.” Ei fac
înregistrările şi nădăjduiesc că l-au luat şi pe acesta. Aceasta-i bine. Tu nu
ştii, frate Ekberg, dar atunci când sunt singur sau când am probleme, merg în
cameră şi le cânt singur. Atunci trăiesc din nou momentul. Domnul să te
binecuvânteze.

Când am spus:
„fratele Mercier”, am văzut că şi-a ridicat capul. El este un tip mai scund şi
cred că l-aţi întâlnit aproape la toate întâlnirile mele alături de fratele
Gene. Mai demult, când au venit prima dată în adunarea mea, ei au vrut să-mi
facă o farsă cu FBI. Ei au văzut lucrurile care s-au întâmplat la Hammond,
Indiana şi au zis: „Aici este un truc, aşa că trebuie să aflăm ce se petrece cu
adevărat!”

Astfel, s-au dus
în Jeffersonville, şi-au închiriat un loc şi au început să mă urmărească
zicând: „Să vedem dacă aceste lucruri se petrec şi acasă la el.” Totul s-a
petrecut întocmai şi astfel au devenit „ucenicii mei”, cum îmi place să-i
numesc. Noi suntem prieteni foarte buni, Domnul să-i binecuvânteze.

Să nu uitaţi că
serviciul de mâine după-amiază va începe la ora 
două şi jumătate. Este adevărat, frate Joseph? (Fratele Boze spune: „Da,
iar dacă va fi posibil, frate Branham, am vrea să ne relatezi câteva din
vedeniile avute de tine.”).

Da, am s-o fac.

(„Sunt mulţi
care au vrut să cumpere ziarul, dar s-au terminat repede şi nu au reuşit”).

În ordine. Voi
face aceasta. Bine.

Mâine seară cred
că vom avea o transmisie. Este vorba de fratele Oral Roberts care are un
serviciu la Milwaukee şi cred că va fi acolo şi săptămâna viitoare. Se termină
duminică?

(„Se termină
mâine”). Deci, se termină mâine…

Dar a mai fost
cineva în oraş, nu-i aşa?

(„Fratele
Freeman”).

Da, fratele
Freeman…

(„În amfiteatrul
de aici de jos”).

Unde?

(„În
amfiteatru”).

Acolo vor avea
loc şi serviciile de mâine. Eu nu l-am cunoscut pe fratele Freeman, dar îl
cunosc pe fratele Roberts. Ştiu că amândoi sunt fraţi cumsecade, aşa că ar fi
bine să-i ascultaţi. Să participaţi la adunările lor, ori de câte ori vor veni
în oraş.

Ceva mi-a mişcat
inima când am intrat în clădire. Acolo era un băiat care mi-a zis:

„Îţi mai
aminteşti de mine, frate Branham?”

„Cred că da,
fiule”, i-am răspuns eu.

„Când ai fost la
Hammond, Indiana, aveam două hernii, dar după ce te-ai rugat pentru mine, cele
două rupturi s-au vindecat, iar acum joc baschet.”

Atunci, era doar
un băieţel, dar astăzi este un bărbat. Aceasta mi-a amintit de un predicator
din Waukegan care avea un băiat cu ochii încrucişaţi şi a fost vindecat în
cadrul acelui serviciu. El obişnuia să ne însoţească pretutindeni, iar când îl
vedeam, mă întreba:

„Îţi aminteşti
de mine, frate Branham?” Acum, băiatul acela este un tânăr. Acest tânăr mi-a
spus că în vremea aceea cânta în biserica lui. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe
aceşti copii care sunt recolta de mâine, dacă va mai fi un mâine.

Noi am putea
vorbi mult şi mie îmi place să vă vorbesc, dar mâine după-amiază este un
serviciu de propovăduire, iar mâine seară vom avea încheierea acestei campanii.
Trebuie să mergem în Columbia, Carolina de Sud, iar de acolo vom merge la
Spindale, apoi la Charlotte şi la Ancorage, Alaska.. Dacă aveţi cunoştinţe care
locuiesc în apropierea acelor oraşe, trimiteţi-i să participe la adunări.

Acum să citim
din Evanghelia glorioasă a lui Luca 18.42-43:

Şi Isus i-a zis: „Capătă-ţi
vederea. Credinţa ta te-a mântuit.”

Numaidecât, orbul şi-a căpătat vederea şi a mers după Isus, slăvind pe
Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu.”

Trebuie să fi
fost o zi rea, pentru că nimeni nu i-a dat nimic. Stătea acolo pe marginea
drumului în căldura zilei, cu haina zdrenţoasă înfăşurată în jurul trupului.
Apoi, s-a aşezat pe o piatră de lângă zid şi a început să se gândească.

„Nimeni nu mi-a
dat nimic. Mulţimea s-a adunat în cetate, dar oamenii care au trecut pe la
poartă, nu mi-au dat nimic, pentru că nu am cu ce să le atrag atenţia. Până nu
demult, am avut doi porumbei care făceau trucuri mici, dar i-am oferit Domnului
ca jertfă, din cauză că fetiţa mea a fost bolnavă. Când am văzut aceasta, I-am
făcut Domnului o juruinţă şi I-am spus că dacă îmi lasă fetiţa în viaţă, voi
sacrifica cei doi porumbei.

Acum totul îmi
merge pe dos şi trebuie să găsesc pe cineva să mă ducă acasă, fiindcă nu mai am
nici mielul care mă călăuzea acasă. Am avut unul care ştia drumul până la
micuţa mea colibă, dar mi s-a îmbolnăvit soţia şi atunci l-am oferit ca jertfă
lui Dumnezeu ca s-o vindece. Şi El a vindecat-o.

Nu am să uit
niciodată ce mi-a spus preotul când am intrat în Templu: „Bartimeu, nu poţi
aduce acest miel pentru că el este vederea ta.” Aceasta m-a şocat, dar i-am
răspuns:

„Ei bine,
Dumnezeu va da un alt miel pentru vederea lui Bartimeu!”

În timp ce
stătea acolo, soarele a trecut mai încolo şi acum avea puţină umbră. Dar
Bartimeu s-a tras din nou la soare, şi-a luat îmbrăcămintea lui zdrenţoasă şi
s-a aşezat mai încolo, în timp ce continua să viseze.

Să ştiţi că şi
eu fac aceasta uneori. Mă aşez jos şi încep să mă gândesc.

Uneori, voi,
surorile, după ce vă pregătiţi copiii pentru şcoală şi faceţi micul dejun
pentru soţul vostru, după ce pleacă toţi, spălaţi vasele, iar după ce terminaţi
de strâns, vă aşezaţi jos să vă odihniţi puţin şi începeţi să vă gândiţi:

„O, Dumnezeule,
îmi amintesc când s-a născut micuţa Sally şi apoi Patricia. O, cum era să mor
atunci, dar Tu m-ai ajutat şi m-ai salvat.”

Şi voi faceţi
aceasta, fraţilor, când vă lasă şeful liberi sau sâmbătă după-amiaza, şi
mergeţi la pescuit cu undiţa în spate şi cu cutia cu râme în geantă. Acolo, vă
aşezaţi jos, puneţi undiţa într-o cracă, vă aşezaţi sub un pom cu un pai în
gură şi cu mâinile încrucişate, şi vă relaxaţi. Aceasta este bine, fiindcă avem
nevoie de asemenea momente.

Cam aşa ceva
făcea şi cerşetorul acesta orb. Stătea şi se gândea, iar gândurile lui s-au
întors la vremea când era copil, un mic copil evreu şi când putea să privească
în jur să vadă cerul albastru… „Şi eu mă uitam la cer, iar mama obişnuia să mă
sărute, să mă mângâie pe cap şi să-mi spună: „Ochii tăi sunt albaştri ca cerul
şi strălucitori ca stelele de sus.”

Şi Bartimeu se
gândea: „O, dacă aş putea vedea din nou cerul, dacă aş putea s-o văd iar pe
mama, dacă aş putea să văd din nou Iordanul învolburat… Dar ochii mei sunt
orbi. Sunt deja orb de atâţia ani… Îmi amintesc când am căzut şi m-am lovit,
apoi am orbit.

Îmi amintesc de
vremea când mama îmi spunea, cu ani în urmă, că într-o zi va veni Mesia pe
pământ; şi când va veni, El va fi marele Mesia al lui Dumnezeu. El va reda
vederea orbilor şi şchiopii vor sări ca un cerb. Mi-a spus că aceste lucruri au
fost spuse de profetul Isaia şi că aceste lucruri nu pot cădea. Dar se pare că
împlinirea lor este undeva departe în viitor.

Îmi amintesc
zilele când îmi povestea cum IaHVeH Dumnezeu era cu poporul Său în Egipt. Cum
au ajuns acolo pentru că Domnul i-a spus lui Avraam că sămânţa lui va fi roabă
timp de patru sute de ani, iar după aceea aveau să fie scoşi afară cu mână
puternică. Cum l-a înfrânt pe vrăjmaş, cum a deschis Marea Roşie şi i-a
vindecat când erau bolnavi în pustie. Ce mare era acel IaHVeH despre care îi
povestea mama sa! Dar acum mi s-a spus că zilele acelea au trecut şi că acum
IaHVeH nu mai face acele lucruri pentru că zilele minunilor au trecut. Preoţii
spun că zilele acelea au trecut, ceea ce înseamnă că lucrurile acelea nu mai
există. O, cât îmi plăceau istorisirile acelea!”

În timp ce
stătea şi se gândea la acele lucruri, iată că vine cineva. Când a auzit, orbul
s-a dat puţin înapoi, apoi a zis: „Bunele domn, sunt un biet orb. Nu vrei să-mi
dai un ban?”

„Dă-te la o
parte, cerşetorule! Astăzi sunt atât de mulţi ca tine că abia mai poţi umbla pe
stradă fără să se lege vreun cerşetor de tine. Dă-te la o parte din faţa mea!”
şi l-a împins.

Sărmanul orb s-a
trezit izbit de zid, aşa că s-a ghemuit într-un colţ. Şi-a adunat zdrenţele în
jurul său şi a stat acolo ca să fie încălzit de soare. Curând a început să se
gândească din nou.

„Da, acesta este
adevărul. Astăzi nu am primit nici un ban, dar simt ceva ciudat în inima mea.
Nu ştiu de ce mă gândesc la lucrurile acestea, dar parcă o aud pe mama cum îmi
citea acele istorioare din Biblie.

Mă gândesc că nu
demult, acolo erau acele pietre şlefuite. Poate nu sunt nici la cincizeci de
yarzi depărtare de mine, şi parcă-i văd pe marele profet Ilie şi pe Elisei, cum
se îndreptau braţ la braţ spre Iordan. Ce făceam dacă eram prezent acolo? Aş fi
fost pentru Elisei mult mai insistent decât a fost femeia sunamită. Cum m-aş fi
simţit înaintea lui Elisei când i-aş fi zis: „O, mare profet al lui Dumnezeu,
întreabă-L pe IaHVeH, doar vorbeşte cu El şi voi fi vindecat. O, dacă aş fi
putut să stau acolo, dar acum totul este trecut!”

Să ştiţi că omul
se gândeşte de mult ori aşa. Dar dacă Dumnezeu este Dumnezeu, El este la fel de
mare şi astăzi, ca în trecut. El nu greşeşte şi nu Se schimbă, ci este la fel.
El trebuie să fie tot timpul Acelaşi şi să acţioneze la fel în fiecare caz. Eu
am spus de multe ori, că El trebuie să procedeze întotdeauna la fel cum a
procedat prima dată, pentru că altfel a greşit la început. Astfel, dacă El a
vindecat în Vechiul Testament şi nu vindecă la fel şi în Noul Testament,
înseamnă că este ceva greşit cu El.

Vedeţi, noi
creştem şi devenim tot mai culţi; rasa umană devine tot mai avansată, mai
civilizată şi aşa mai departe, până când ajungem la un anumit punct în acest
pom al cunoştinţei, apoi totul pendulează înapoi. Întotdeauna a fost aşa. Dar
Dumnezeu a fost desăvârşit de la început şi va fi întotdeauna desăvârşit. Când poporul
a ajuns într-o criză, în timp ce călătoreau prin pustie, şi au avut nevoie de
vindecare, Dumnezeu a făcut o cale pentru aceasta. Vedeţi? Dumnezeu a făcut o
cale pentru că aveau nevoie de vindecare şi doctorii nu puteau să-i ajute.

Şerpii erau
peste tot, îi muşcau şi ei mureau. Niciunul dintre remediile folosite nu le-au
ajutat la nimic, de aceea, Dumnezeu le-a dat o cale de vindecare, iar
astăzi  face aceeaşi cale de vindecare
pentru cancer, bolile de inimă şi alte boli pe care dragii noştri doctori nu
pot să le vindece.

Aseară am auzit
o declaraţie conform căreia încă nu s-a dovedit că ar fi reuşit vreo operaţie
de cancer. Aşa este. Unii oameni spun că este „o boală de dimensiunea a patra”,
cum o numesc ei, dar este de fapt un drac. Exact. Iar Dumnezeu este încă
Dumnezeu.

Şi dacă doctorii
nu pot găsi nimic cu care să ne ajute, nu credeţi că este obligat Dumnezeu s-o
facă? Aceeaşi criză s-a ridicat în zilele lui Moise… Doctorul Moise avea toată
înţelepciunea egiptenilor, iar doctorii care îi însoţeau erau oameni deştepţi
care aveau remedii pentru muşcăturile de şarpe. La câţi şerpi erau în zilele
acelea, ei trebuiau să aibă remedii pentru fiecare în parte, dar iată că ele nu
le-au fost de nici un folos. Astfel, Dumnezeu a fost obligat să intervină. El va
interveni întotdeauna când sunteţi într-o criză, şi aşa cum a acţionat atunci,
o va face de fiecare dată, pentru că altfel ar fi acţionat greşit prima dată.
Înţelegeţi? El trebuie să procedeze întotdeauna la fel.

O, prieteni, nu
este nimic în neregulă cu Dumnezeu!

Acum aş vrea să
vă spun ceva ca lucrător creştin, şi o fac din toată inima. Dacă fiecare suflet
din Statele Unite s-ar întoarce la Dumnezeu cu toată inima şi din tot sufletul
şi L-ar crede, toate bolile de inimă, cancerul şi toate celelalte probleme ar
fi rezolvate chiar acum. Aşa este. Dar când este atâta confuzie, numai un
procent foarte mic de oameni, poate unu la sută, vor crede cu adevărat în
vindecarea divină. Apoi, gândiţi-vă câtă luptă aveţi cu împotrivitorii, cu
oamenii care cred că ceea ce posedaţi este greşit, fals. Sunt unii care cred că
totul este o nebunie, iar tu trebuie să înfrunţi toate aceste lucruri. Vedeţi,
noi suntem de partea minorităţii, dar în ochii lui Dumnezeu suntem în
majoritate, pentru că Îl avem pe El de partea noastră.

Acum observaţi!
Orbul de gândea că dacă ar fi trecut Ilie pe drumul acela, ar fi alergat
înaintea lui şi i-ar fi zis:

„O, mare proroc
Ilie, n-ai vrea să Îl rogi pe Dumnezeu pentru mine, fiindcă cred că dacă faci
aceasta, Dumnezeu îmi va da vederea înapoi.” O astfel de credinţă, ne trebuie!

Cum ar fi ca El
să zică: „Acum nu pot să mai fac aceasta, pentru că toate lucrurile acelea au
trecut. Mi s-a spus la biserică, despre faptul că lucrurile acelea au trecut.”

În timp ce se
gândea la aceasta, Bartimeu a auzit zgomotul făcut de copitele unui cal, mai
bine zis ale unui măgar care se apropia, aşa că a alergat în stradă şi a zis:
„Rogu-te, ajută un biet orb. Am nevastă şi copii acasă şi nu am ce să le dau de
mâncare. Te rog ai milă de un biet orb.”

Atunci s-a auzit
un glas care zicea: „Dă-te la o parte din calea mea, cerşetorule! Eu sunt
conducătorul asociaţiei predicatorilor din acest oraş şi mă grăbesc să opresc
un fanatic! Tot fanatismul răspândit cu privire la un aşa zis proroc din timpul
acesta, este ceva ridicol! Uite unde a ajuns naţiunea aceasta! O mulţime de
fanatici şi de vânzători, de aceea trebuie să se adune urgent asociaţia
predicatorilor şi oamenii de ştiinţă, ca să oprească acest nonsens! Dă-te deci
la o parte din calea mea!”

Un băiat îl
conducea zicând: „Da, sfinte părinte, te vom conduce drept în cetate, la
destinaţia ta. Eu sunt un slujitor al Domnului.”

Astfel, bietul
cerşetor s-a întors şi s-a aşezat din nou lângă zid, fără să primească nici un
ajutor sau încurajare. Curând şi-a continuat visarea: „Când te gândeşti că la
mai puţin de o milă depărtare de aici, poporul meu a trecut Iordanul în luna
aprilie, când era mai învolburat. Dar IaHVeH a despărţit apele râului şi astfel
poporul a trecut dincolo pe pământ uscat. Jos, la mai puţin de o milă de locul
unde stau eu acum, este un morman de pietre adunate ca aducere aminte a ceea ce
a făcut IaHVeH. Sigur că da, El este încă acelaşi IaHVeH. Cum poţi să te
gândeşti că El, care este Cel Atotputernic, ar putea înceta să mai facă
aceasta?

Apoi, la patru
sute cincizeci de metri de aici, marele Iosua se plimba într-o zi şi a ajuns în
apropierea zidurilor Ierihonului, ale cărui porţi erau închise de teama
poporului nostru. Acolo, el a văzut un Om care stătea şi îl privea cu sabia
scoasă, iar marele luptător Iosua şi-a scos şi el sabia şi L-a întrebat:

„Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?”

Iar Bărbatul acela a răspuns: „Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii
Domnului şi acum am venit.”

Când a auzit aceasta, prorocul Iosua, viteazul luptător, şi-a lăsat
sabia jos, şi-a scos coiful, şi s-a aruncat cu faţa la pământ înaintea acelui
Bărbat şi s-a închinat înaintea Lui, fiindcă Acela era nimeni altul decât Fiul
lui Dumnezeu. (Iosua 5.13-14).

Vedeţi? Sărmanul orb Bartimeu nici nu bănuia că la nici două sute de
metri, aceeaşi Căpetenie a oştirii Domnului venea pe drum spre el. Aşa este.

La fel este şi aici: mulţi dintre voi sunteţi neajutoraţi şi fără
nădejde, aşa cum este lumea, dar aceeaşi Căpetenie este chiar aici. Aşa este.

După o vreme, Bartimeu a auzit zgomotul unei mulţimi. A ascultat
atent! Oare ce se întâmpla? Poate izbucnise vreun foc undeva? Poate se
întâmplase un accident sau ceva? Asculta atent, dar nu părea să fie nici
accident şi nici vreun incendiu, deoarece desluşea cuvinte ca: „Pleacă din
cetatea noastră, Şarlatanule!” sau: „Eşti un Beelzebul! Eşti un ghicitor!
Pleacă din cetate, fiindcă nu te vrem aici!”

Alţii strigau: „Osana, osana Celui ce vine în Numele Domnului!” Unii
binecuvântau, iar alţii blestemau şi aruncau cu fructe uscate. Ce se întâmpla?

Curios, orbul a întrebat: „Poate să-mi spună cineva ce se întâmplă?”
Dar oamenii se îngrămădeau şi se împingeau încoace şi încolo şi nu-l luau în
seamă. Atunci Bartimeu s-a ridicat şi a întrebat din nou: „Ce se întâmplă?”,
dar cineva l-a împins zicând: „Stai jos, cerşetorule!”

Altcineva
spunea: „Te provoc să faci o minune înaintea noastră! Vrem să vedem cu ochii
noştri cum faci o minune! Dacă ai înviat morţii, să ştii că şi noi avem un
cimitir plin! Ha, ha, ha! Vino şi învie-i, Tu, care dărâmi Templul şi îl ridici
din nou în trei zile! Hei, omule-miracol, unchiul meu Sam este olog de cinci
ani pentru că a căzut de pe cal. Vino şi vindecă-l, iar atunci Te vom crede!
Ha, ha, ha!”        

Cei care puteau
să vadă, au observat un Om care Se ţinea drept, privea spre cer şi mergea mai
departe. El nici nu-i auzea; era prea mare ca să asculte acele lucruri. Aşa
este. Oamenii mari nu iau în seamă nonsensurile acestea, ci le ignoră. Ei ştiu
din ce sursă vin, aşa că merg mai departe.

Isus avea ceva de
făcut, El trebuia să facă voia Tatălui, fiindcă aceasta a fost tot timpul în
inima şi în gândul Lui.

Orice om care
este uns de Dumnezeu este prea mare ca să stea să asculte la critici şi la alte
lucruri ca acestea. El are ceva de făcut, trebuie să-L asculte pe Dumnezeu, iar
Dumnezeu se va îngriji de restul.

Priviţi ce se
întâmplă cu astfel de oameni. Ce ar face dacă s-ar putea ridica în seara
aceasta din iad? Atitudinea lor faţă de Fiul lui Dumnezeu le-a pecetluit
destinaţia. Dar şi atitudinea ta faţă de El în seara aceasta, va avea aceleaşi
urmări. Aşa este. Ori Îl accepţi, ori Îl închizi afară.

Dar vedeţi? El
mergea înainte. Întreaga lume, fiecare păcat comis de la Adam până la ultimul
muritor de pe pământ, atârnau pe umerii Lui.

Strigau,
plângeau, toată lumea striga… în timp ce El mergea spre Calvar. El mergea la
Ierusalim ca să fie jertfit. Da, El ştia aceasta şi a încercat să le spună şi
ucenicilor Săi, dar ei nu au putut înţelege şi I-au spus: „O, Tu vorbeşti în
pilde şi nu înţelegem nimic!” Se părea că nimeni nu Îl putea înţelege.

Adevărul este că
oricine încearcă să trăiască drept înaintea lui Dumnezeu, este înţeles greşit.
Aşa este. Oamenii te înţeleg greşit şi cred că nu este ceva în ordine cu tine.
Uneori, dacă încerci să trăieşti cum se cuvine, loial şi devotat lui Dumnezeu,
te consideră bolnav cu capul, pentru că nu bei şi nu participi la petrecerile
lor sociale. Ce se întâmplă cu biserica creştină americană? Problema este că se
petrec prea multe lucruri sub numele creştinismului.

O, prieteni, aceasta
poate fi ultima noastră noapte pe pământ! Noi nu putem şti când vom pleca; s-ar
putea să fie ultima dată când mai putem lua o decizie. Aşa este. Gândiţi-vă la
aceasta, fiindcă nu ştiţi ceasul sau clipa când veţi fi chemaţi să daţi
socoteală la judecată, iar atunci nu veţi fi judecaţi ca păcătoşi, ci ca unul
care a respins ceea ce a auzit, deoarece credinţa vine în urma auzirii.

Eu pot să-i văd
pe oamenii din jurul orbului cum alergau să-L vadă pe El, în timp ce orbul
continua să întrebe: „Ce se întâmplă? Ce se întâmplă? Este răstignit vreun
criminal? De ce strigă oamenii şi vorbesc aşa despre Omul acesta? De ce Îi spun
să meargă la cimitir ca să învie morţi?”, dar nimeni nu-i răspundea nimic.

În cele un urmă,
o femeie tânără, probabil nevasta lui Zacheu, care se convertise în dimineaţa
aceea, s-a dus la el şi i-a zis:

„Bunule domn, tu
nu ştii ce se întâmplă? Îmi pare rău că eşti în zdrenţe.”

„Bună ziua,
doamnă, spune-mi ce se întâmplă?”

„Nu ai citit în
Scripturi despre venirea lui Mesia?”

„Ba da, chiar la
Fiul lui David mă gândeam acum.”

„Da, da”, a spus
femeia, „El este Fiul lui David.”

„Da, am auzit că
El va veni într-o zi pe pământ, iar atunci va fi o mare bucurie, dar mulţimea
nu va urla ca aceştia!”

„Te înşeli,
domnule! Iată-L pe Fiul lui David, este chiar aici!”

„Vrei să spui că
aşa Îl tratează lumea pe El?”

„Da, El este.”

„Are îngeri în
jurul Lui? Cine Îl însoţeşte?”

„Este singur,
pentru că este un Om respins. Mesajul Lui este respins deşi ne-a vindecat
bolnavii. Dumnezeu a dovedit că este El prin semnele şi minunile care Îl
însoţesc; El este Fiul lui Dumnezeu.”

Când a auzit
aceasta, bătrânul cerşetor a început să strige cât îl ţinea gura: „Isuse, Fiul
lui David, ai milă de mine!” Era ultima ocazie pe care o avea. „Ai milă de
mine! Ai milă de mine!”

Cineva l-a
împins înapoi zicând: „O, mai taci din gură!”, dar orbul a continuat să strige:
„Ai milă de mine, Fiul lui David!” Cum l-a putut auzi în larma creată de cei
cinci sau şase mii de oameni care strigau: „Fanaticule, du-te în cimitir şi
ridică-l pe unchiul meu! Este mort de douăzeci de ani, ha, ha, ha! Tu, care
l-ai înviat pe Lazăr! Noi ştim că totul a fost o prefăcătorie, o minciună! Nu-i
adevărat că l-ai înviat! Vino şi înviază morţii aceştia şi atunci Te vom
crede!”

Dar aceasta nu
spuneau doar păcătoşii, ci şi preoţii şi rabinii care ar fi trebuit să ştie
Cine era El. Aşa este.

Ei ziceau: „Tu,
care zici că dărâmi Templul şi îl ridici la loc în trei zile, fă o minune în
faţa noastră şi Te vom crede! Vrem să Te vedem făcând ceva. Te-am văzut stând de
vorbă cu afaceristul acela, care este cu siguranţă smintit dacă a vorbit cu
Tine! Dar să Te vedem făcând o minune şi Te vom crede!”

Însă Isus nu
le-a dat nici o atenţie şi a mers mai departe. Dacă ai atitudinea aceasta faţă
de El,  ştii unde eşti şi cu cine te
uneşti! Aşa este.

Mai târziu,
soldaţii romani I-au pus o cârpă peste faţă, apoi L-au lovit peste cap şi I-au
zis: „Spune-ne cine Te-a lovit, Tu care poţi deosebi gândurile şi eşti proroc?”
Dar El nu Şi-a deschis gura ca să spună ceva. Sigur că nu, pentru că El făcea
numai ce-I arăta Tatăl. Vedeţi? El ştia ce trebuia să facă, ştia că trebuie să
meargă la Calvar şi mărşăluia spre Calvar, unde avea să moară pentru păcătoşii
aceia groaznici, pentru mine şi pentru tine.

Se pare că în
drumul Său spre Calvar a fost interesat de un singur om orb. Toţi ceilalţi îşi
băteau joc de El şi ziceau: „Să te vedem făcând ceva! Măi, făcătorule de
minuni, fă ceva şi Te vom crede!”

Ce fel de duh
era în ei? Ce le-a spus Isus? „Tatăl vostru este diavolul!” Auziţi, voi, oameni
învăţaţi, educaţi, preoţi, rabini, sfinţi părinţi, etc, „tatăl vostru este
diavolul!” După ce a primit Duhul Sfânt, El a fost luat de Duhul şi dus în
pustie, iar diavolul a mers la El şi I-a zis: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu fă
chiar acum o minune! Fă din pietrele acestea pâini, pentru că eşti flămând!” El
ar fi putut face aceasta fără probleme. „Fă o minune sub ochii noştri şi atunci
vom crede că eşti Fiul lui Dumnezeu.”

Dar El i-a
răspuns diavolului: „În Biblie este scris: „Omul nu va trăi numai cu pâine,
ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu
.”

Apoi, diavolul
I-a zis: „Vino, puţin, pentru că vreau să-Ţi arăt ceva”, şi L-a dus pe vârful
Templului, apoi a spus: „Tu eşti fundamanetalist, nu-i aşa? Îţi place
Scriptura, aşa că dă-mi voie să-Ţi spun ce scrie în Psalmi. Vreau să te arunci
jos de pe Templu, şi înainte să atingi pământul, să Te ridici înapoi. Ce minune
uluitoare ar fi aceasta!”

Este mai
puternică decât să-ţi picure ulei de pe mâini, pentru că este biblică, nu-i
aşa? Vedeţi ce I-a spus diavolul?

„…aruncă-Te jos, căci este scris: „El va porunci
îngerilor Săi să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să
Te loveşti cu piciorul de vreo piatră.”
, dar Isus i-a răspuns: „De asemenea, este scris:
Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău.”, iar la urmă, I-a zis:

„Pleacă, Satano, căci este scris: „Domnului, Dumnezeului tău să te
închini şi numai Lui să-I slujeşti.”
Vedeţi, El a făcut numai ceea ce-I era plăcut
Tatălui.

Orbul
Bartimeu a strigat încă o dată: „Ei milă, ai milă!”, dar Isus a mers mai
departe. El nu putea să-l audă pe orb cu urechile fireşti pentru că era
departe, dar cu toată hărmălaia aceea, s-a întâmplat ceva. Pot să-l văd pe
orbul Bartimeu cum spune încet: „O, IaHVeH, Tu ai vorbit adineauri inimii mele
şi mi-ai adus în minte toate acele lucruri minunate. Eu Te-am slujit toată
viaţa mea şi Te iubesc. De când aştept ziua aceasta, Doamne!”

Cei care
Îl aşteaptă pe Fiul lui Dumnezeu, li se va arăta. „Eu L-am aşteptat pe Mesia şi
iată-L!”

Bartimeu
nu a spus: „O clipă, să verific dacă este El!”, ci a crezut. Aceasta-i tot. El
a spus simplu: „Eu cred că Acesta este Mesia. Cel ce trece pe drum este Fiul
lui David, după trup, Cel care va sta pe scaunul de domnie al lui David. Biblia
spune că aceste lucruri se vor întâmpla când va veni El.” Şi a crezut.

Biblia
spune: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” şi eu cred
aceasta. Biblia spune că „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…”  şi eu cred aceasta. Sigur că da. Aşa a spus
Dumnezeu şi aceasta-i tot.

El a mers
mai departe şi nu a auzit glasul cerşetorului, dar a auzit altceva, a auzit
credinţa cerşetorului. Era acelaşi fel de credinţă ca cea a femeii care I-a
atins într-o zi poala hainei. L-a atins şi El S-a oprit.

Gândiţi-vă
la credinţa acelui cerşetor orb… El s-ar fi bucurat dacă ar fi primit un sfert
de penny. Stătea acolo îmbrăcat în zdrenţe, cu mâinile osoase şi pe jumătate
mort de foame, dar Prinţul cerului era pe pământ, marele Eu sunt a coborât jos,
S-a arătat într-un trup asemenea nouă şi a locuit printre noi. O, Doamne, ce
este omul ca să Te gândeşti la el?”

Şi iată
că în mijlocul acelor mari învăţători, a acelor preoţi cu robele lor, care Îl
batjocoreau în continuu, printre oamenii care Îl provocau şi râdeau de El,
bietul orb credincios a intrat în istorie ca nemuritor. Vedeţi? Numele lui
Bartimeu va fi pomenit cât timp va dăinui Biblia. De ce? Pentru că era deştept?
Nu, domnilor. Pentru că era educat? Nu, domnilor. Pentru că era bine îmbrăcat?
Nu, domnilor. Pentru că avea şcoală? Nu, domnilor, ci pentru că a crezut. Da,
domnilor. El nu a pus la îndoială ceea ce a auzit, ci a crezut. Vedeţi? Nu cel
ce face, ci cel ce crede. Nu prin fapte sunteţi mântuiţi, ci prin credinţă,
prin har. Nu contează cine este sau ce este, ci este chemat să creadă.

Dacă
crezi că El a înviat din morţi şi crezi că Cuvintele Lui sunt adevărate, atunci
El este încă Acelaşi Hristos pentru tine, şi aşa a fost şi pentru cerşetorul
Bartimeu. Uitaţi-vă la femeia de culoare care a urcat pe platformă însoţită,
pentru că era oarbă, dar a plecat fără să mai fie nevoie de însoţitor, fiindcă
o luase în mâinile Sale Hristos şi El o însoţea. Desigur.

Şi în
Mexic este greu de spus câţi oameni… Oamenii de rând sunt simpli şi ei cred pur
şi simplu. Ei nu au D.D.D., sau Ph.D. Tot ce-ţi spun ei este: „Dacă poţi dovedi
că este Dumnezeu, voi crede.”, iar când văd puterea Atotputernicului Dumnezeu
făcând ceva, tot grupul Îl acceptă deodată. În urma rugăciunii făcute în
adunare, ei au adunat camioane pline cu cârje, bastoane, scaune cu rotile pe
care oamenii le-au lăsat acolo după ce s-au vindecat.

Acolo, a
venit pe platformă un orb, iar când Isus Hristos i-a deschis ochii, sute de
oameni şi-au aruncat cârjele şi au început să sară de bucurie. De ce? Pentru că
ei nu s-au îndoit, ci au crezut.

Aceasta
ne trebuie şi aici în Lane Tech în seara aceasta; ne trebuie credinţă, nu
teologie; trebuie să credem că Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel
înviat, este viu în seara aceasta şi este printre noi. Să nu încercaţi să vă
închipuiţi ce sau cum ar putea face, ci credeţi pur şi simplu. Voi nu puteţi să
vi-L închipuiţi pe Dumnezeu, ci trebuie doar să-L credeţi.

Nu
contează cât sunteţi de educaţi, nici câte D.D. aveţi sau ce mai este. Tot ce
trebuie să faceţi este să credeţi pentru că Dumnezeu nu poate fi explicat.
Amin.

Când
oamenii văd că Isus deosebeşte un gând, spun: „Stai puţin! Ceva nu este în
ordine aici!” Şi astfel, au încercat să afle cum făcea lucrul acela, ce
ascundea în mânecă. „Ce chimicale folosea, ce a scos din mânecă atunci când
a  prefăcut apa în vin. Poate era ceva
magie…” Şi astfel, au încercat să afle despre ce era vorba. Credeau că Îl
ajutau ucenicii să facă aceasta. „De ce avea lângă El doisprezece oameni?”
Vedeţi cum gândeau oamenii fireşti? Aceştia sunt oamenii care încearcă să-şi
închipuie Biblia.

Dar voi
trebuie să credeţi! Când Dumnezeu spune ceva, voi trebuie să ziceţi doar: „Aşa
este, Dumnezeule!”

Ce este
mărturia? Să spui acelaşi lucru. Dacă aduc o mărturie, spun de fapt acelaşi
lucru.

De
exemplu, dacă Biblia spune: „Eu sunt Domnul care te vindecă”, eu spun
„Amin, aşa este. Tu eşti Domnul care m-a vindecat.” (Exod 15.26).

Dacă
Biblia spune: „El a fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi prin rănile
Lui suntem vindecaţi!”
, eu voi spune: „Amin. El a fost străpuns pentru
fărădelegile mele şi în rănile Lui sunt vindecat.” (Isaia 53.5). Aceasta-i tot.
Aceasta este o mărturie!

Dacă
Biblia spune: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci”, eu voi
spune acelaşi lucru. (Evrei 13.8). Aceasta-i tot. Aceasta este o mărturie:
să mărturiseşti fiecare Cuvânt spus de El, nu numai o parte. Dacă o parte
din El este greşită, totul este greşit. Dar fiecare Cuvânt din Biblie este
Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu şi nu poate cădea nici o iotă din El, ci va
lucra atunci când este folosită credinţa.

Criticii
se vor ridica şi acum la fel ca atunci, dar aceasta nu are nici o importanţă
pentru că lucrarea lui Dumnezeu va merge înainte.

Cu câteva
zile în urmă, a fost în Florida un anumit predicator, iar cei de acolo l-au pus
să se roage pentru un copil care avea proteză. Dar copilul nu a răspuns la
rugăciunea predicatorului. De ce? S-a dovedit că a fost doar o înscenare făcută
ca să-l defăimeze pe predicatorul acela. A fost pusă la cale de un grup de atei
care s-au dat drept credincioşi, şi care au vrut să-l prindă în capcană pe
predicatorul acela.

În timp
ce se petrecea aceasta, eu eram în Minneapolis. Eu le-am spus aceasta de la
început, aşa că nu vă faceţi griji! Eu v-am spus tot timpul că ne stau în faţă
probleme, dar ferice de cel care rabdă până la capăt.

Pot
ajunge în cer pe o cale presărată cu flori, în timp ce alţii s-au luptat să
câştige premiul şi au navigat pe mări însângerate? Nu! Şi eu trebuie să lupt
dacă vreau să împărăţesc cu El. Doamne, măreşte-mi curajul, fiindcă nu cer
să-mi fie totul uşor!

Imediat,
toate ziarele au publicat ce s-a întâmplat şi întreaga naţiune a aflat: „Un
predicator priveşte de după gratii!” Vedeţi, cum a încercat diavolul să aducă o
batjocură la adresa lui Isus Hristos, folosindu-se de predicatorii Lui? Vedeţi
cum a încercat să facă spectacol din vindecarea divină, astfel încât să-i facă
pe oameni să nu mai aibă încredere în ea?

Astfel,
fotografia predicatorului şi ceea ce s-a întâmplat acolo, a fost răspândită
prin agenţiile de presă în toată naţiunea şi apoi peste tot în lume. Vedeţi? În
felul acesta, ei au pus vindecarea divină sub semnul întrebării spunând că nu
este nimic de ea, fără să spună însă nimic despre faptul că sute de oameni erau
omorâţi în acelaşi timp de către medici. Chiar în timpul cât ţineam eu
adunarea, un om a murit din cauza unei injecţii pe care i-au dat-o doctorii în
seara aceea.

Soţia
unui prieten de-al meu, doctorul Moore, a intrat în menopauză tot din vina lor.

Eu nu am
nimic împotriva doctorilor sau a medicamentelor, dar după ce i-au administrat o
injecţie greşită în coloană, au încercat să facă ceva ca să-i anuleze efectul…
Şi sunt sute de cazuri ca acesta.

Zilele
trecute am mers într-un spital şi acolo aşteptam un pacient… În timp ce stăteam
acolo, medicii ieşeau din sala de operaţie, fără să ştie că eu eram acolo şi mă
rugam. Când au trecut pe lângă mine, unul a zis:

„Am
făcut-o, nu-i aşa?”

„Sigur că
da”, a răspuns altul, dar puţin mai târziu, tot ei au spus: „Ne pare rău, dar
nu s-a putut face nimic. Operaţia a fost prea mare şi dificilă!”, dar în
realitate, pacientul a murit din cauza unei tăieturi greşite.

Vedeţi?
Dar niciodată nu veţi vedea scris în ziare aşa ceva! Sigur că nu! Omul a murit
din cauza unei greşeli medicale. Nu vreau să credeţi că condamn ştiinţa medicală,
fiindcă nu fac aceasta. Ceea ce vreau să ştiu este: De ce loviţi numai în
Hristos, iar pe doctori îi lăsaţi în pace?

Cum ar fi
dacă oamenii s-ar ridica în înviere, iar voi i-aţi putea întreba: „Câţi dintre
voi aţi murit încrezându-vă în Dumnezeu şi câţi aţi murit din pricina ştiinţei
medicale?” Atunci aţi putea vedea în ce parte va cântări mai greu. Aşa este.

Oamenii
se uită la fiecare amănunt şi spun: „Aceasta nu-i corect, aceasta-i aşa; acesta
este un truc…”, dar ei fac aceasta pentru că lumea este a diavolului şi el
caută să găsească tot timpul ceva împotriva lui Hristos. Biblia spune clar că
toate împărăţiile pământului sunt conduse de diavol. Isus Hristos ne-a spus
aceasta, deci nici noi nu vom fi scutiţi, nu vom face excepţie, ci vom fi
încercaţi.

Uitaţi-vă
câtă răutate este! Uitaţi-vă cum încearcă să găsească cea mai mică greşeală…
Dacă ar fi să publice mărturia femeii care a fost vindecată de orbire, o veţi
găsi pe ultima pagină, într-un colţ micuţ, desigur, dacă a plătit pentru
aceasta. Desigur, doar este o femeie de culoare, dacă ar fi s-o spunem şi pe
aceasta. Vedeţi? Ar fi undeva pe ultima pagină.

Dar dă-mi
voie să-ţi spun ceva, soră, dacă eşti aici. Poate numele tău nu va apărea la
rubrica: „Cine este?”, dar cred că este în Cartea Vieţii Mielului. Eu prefer
să-l am trecut acolo, decât să am toată pompa lumii, pentru că într-o zi va
trebui să plecăm de aici. Şi atunci, la ce ne-ar folosi toată pompa lumii, dacă
nu vom fi recunoscuţi acolo?

Este la
fel de imposibil să ajungeţi în cer fără naşterea din nou, cum este imposibil
ca o maşină să ruleze fără combustibil. Nu merge! Nu are cum să meargă.

Deci,
cerşetorul a început să strige. Nu-l interesa că oamenii spuneau despre Isus:
„O, este un impostor, nu-i nimic de El! Predicatorul te va da afară din
biserică dacă mergi după El!”

„Nu-mi
pasă! Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine! Ai milă de mine!”

„O, nu
mai striga! Este prea departe şi nu te va auzi!”

„O,
IaHVeH…”

Deodată,
Isus S-a oprit! Ceva L-a atins… A privit în jur şi a văzut nişte mâini osoase
ridicate în sus. Atunci a spus:

„Aduceţi-l
aici!” şi a adăugat: „Fiule, credinţa ta te-a mântuit.”

„Ce?” a
întrebat orbul uimit.

„Credinţa
ta te-a mântuit.” Apoi, S-a întors şi a plecat mai departe. Aceasta a fost
destul.

Îl pot
vedea pe orbul Bartimeu cum stătea acolo uimit şi îşi zicea: „El mi-a spus:
„Credinţa ta te-a mântuit!” Cine este Acela, pentru că totuşi nu văd! Dar mi-a
spus că credinţa mea m-a mântuit! Cine este Cel care mi-a spus aceasta?”

Priviţi!
Cine a spus: „…orice veţi cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.”?
(Ioan 16.23).

Cine a
spus: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.„? (Ioan 14.12).

Cine a
spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” (Marcu 16.17).

Cine a
spus: „…în zilele din urmă… oamenii vor fi iubitori de
sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi,
nemulţumitori, fără evlavie,

fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi,
neîmblânziţi, neiubitori de bine,

vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de
plăceri decât iubitori de Dumnezeu,

având doar o formă de evlavie…”? (2Timotei
3.1-5). O, pioşi, cu feţele destul de lungi încât să poată mânca ovăz dintr-o
putină! Eu nu spun aceasta ca o glumă, pentru că locul acesta nu este un loc pentru
spus glume, dar umblă foarte religioşi… aceasta fiind totul cu privire la ei:
sunt doar nişte religioşi. În ce priveşte însă mântuirea, unii dintre ei nu
ştiu despre ea mai mult decât ştie un hotentot despre o noapte egipteană. Aşa
este. Aceştia sunt ei.

„O, stai puţin”, zic ei, „biserica noastră nu învaţă aceasta!” Dar
Biblia învaţă pentru că aşa a spus Dumnezeu.

El a spus: „…Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie
găsiţi mincinoşi…”
(Romani 3.4). Pentru mine, acesta este Adevărul. Dacă
Dumnezeu a spus-o, aceasta este tot.

„El a spus că-mi voi recăpăta vederea, şi a spus că credinţa mea… Da,
eu Îl cred! Nu am nici o umbră de îndoială cu privire la ce mi-a spus…”

Cineva i-a zis: „Du-te de aici, nu vezi că nu s-a întâmplat nimic?”

„El a spus că voi primi vederea înapoi şi aşa este. O, glorie! Încep
să-mi văd mâna… unde S-a dus El?” Şi iată-l pe orbul Bartimeu venind pe drum,
bucurându-se şi lăudându-L pe Dumnezeu pentru că şi-a recăpătat vederea.

Ce era aceasta? „Preotul de la Templu a avut dreptate. Când m-am dus
să aduc mielul meu ca jertfă, mi-a spus să-l păstrez pentru că el este vederea
mea şi că Dumnezeu va aduce un Miel pentru mine.”

Atunci Bartimeu i-a spus preotului: „Dumnezeu Se va îngriji să aducă
un Miel pentru ochii lui Bartimeu.”, şi El a făcut-o. Dumnezeu a adus un Miel.

Acelaşi Miel este dat pentru oricine este în seara aceasta aici şi
pentru orice persoană de pe pământ.

Ce a spus El? „Primeşte-ţi vederea. Credinţa ta te-a mântuit.” „A
mântui” este „Sozo”, şi este valabil atât fizic cât şi duhovniceşte,
nu le poţi separa. Dacă Dumnezeu salvează sufletul, El trebuie să salveze şi
trupul.

 „El era
străpuns pentru fărădelegile noastre şi în rănile Lui am fost vindecaţi.”

Acelaşi Sânge, acelaşi Om, aceeaşi zi, acestea nu pot fi separate. Sunt
deschişi ochii noştri duhovniceşti? Dacă nu sunt deschişi, El va trece pe lângă
noi.

Haideţi să vorbim cu El în timp ce ne plecam capetele. Pianistule, te
rog…

Tată ceresc, Îţi încredinţăm Ţie toate aceste cuvinte, şi fie ca
fiecare inimă să fie udată zi şi noapte, ca să facem ca băieţelul care recita
alfabetul pe genunchi. Aceasta l-a făcut pe predicatorul care a trecut pe acolo
şi l-a auzit, să-l întrebe de ce spune alfabetul pe genunchi?

Şi copilul i-a răspuns: „Păi, nu ştiu să mă rog. Nu am mamă şi nu am
auzit-o cum se ruga, dar pentru că ştiu alfabetul, eu îl recit şi poate
Dumnezeu va culege nişte litere şi va forma cuvinte.”

Dumnezeule, aşa Te-am prezentat şi eu în seara aceasta. Doamne, eu nu
ştiu vorbi frumos, dar Tu poţi lua Ceva şi să pui în fiecare inimă, ca să
înţeleagă exact ce am vrut să spun. Îndură-Te şi deschide în acest moment,
mulţi ochi duhovniceşti, Doamne, ochi care au văzut Lumina slavei lui Dumnezeu,
prin experienţa naşterii din nou. Îndură-Te, Tată.

 În timp ce avem
capetele plecate şi pianistul cântă, aş vrea să ştiu dacă este printre noi
cineva care nu-L are pe Dumnezeu şi este fără nădejdea Vieţii veşnice. Aş vrea
să ridice mâna şi să spună: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine, pentru că am nevoie
de Tine.”

Vreţi să ridicaţi mâinile în timp ce ceilalţi stau cu capetele
plecate? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mai este cineva care vrea să spună:
„Dumnezeule, şi eu am nevoie de Tine.”? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.
Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Aceasta este bine. Trebuie să luaţi chiar
acum o decizie, pentru că nu veţi putea ieşi pe uşa aceea la fel cum aţi
intrat. Sunteţi în prezenţa lui Dumnezeu 
aşa că, ori veţi ieşi de aici un om mai bun, ori veţi ieşi un om mai rău
prin faptul că Îl respingeţi pe El. Poate este ultima dată când Îl mai
respingeţi. Spun „poate”, pentru că eu nu ştiu, dar este posibil să fie ultima
voastră şansă.

Astfel, acum, în timp ce El bate la uşă şi vă mai dă o şansă… dacă
simţiţi în inima voastră ceva care vă spune: „Da, ar trebui să ridici mâna şi
să Mă accepţi!, să ştiţi că Acela este El.

Acum, tocmai aveţi un interviu cu Isus, aşa cum a avut orbul Bartimeu.
El vrea să-ţi vorbească, vrei să ridici mâna şi să spui: „Da, Doamne, Te-am
simţit la uşa inimii mele, de aceea îmi ridic mâinile spre Tine şi Îţi spun:
„Primeşte-mă, Hristoase!”

Acolo sus în balcon, este cineva care vrea să ridice mâna şi să spună:
„Doamne, am nevoie de Tine! Adu-Ţi aminte de mine, fiindcă îmi ridic mâna şi
Îţi cer iertare pentru păcatul meu, în timp ce treci pe aici.”

În timp ce stăm în rugăciune… (Fratele Branham începe să murmure
cântarea):

Nu vreţi să… Dumnezeu să te binecuvânteze, prietene.

El cheamă pe cel păcătos…

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

…El cheamă, o, păcătosule!…

Nu vreţi s-o faceţi? Dumnezeu să te binecuvânteze. Mai este cineva? Eu
vă văd, iar Dumnezeu vă vede cu atât mai mult. Nu veţi să veniţi Acasă?
Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Da, ţi-am văzut mâna. Şi acolo în spate…
Dumnezeu să te binecuvânteze.

Mai este cineva? Acum, în timp ce aşteptăm…

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă, pentru că te-ai decis. Nu uitaţi
că toţi cei care au ridicat mâna, vor primi Viaţa veşnică şi nu vor pieri,
pentru că aşa a spus Dumnezeu; aceasta este: „Aşa vorbeşte Domnul.”

Să credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu. Dacă credeţi Cuvântul Său,
El a spus: „…cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis are viaţa
veşnică…”,
dar „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a
trimis.”
Aceasta este invitaţia lui Dumnezeu care vă cheamă să veniţi la
Hristos.

Gândiţi-vă foarte serios, fiecare dintre voi. Pianistul acela va cânta
într-o zi, în timp ce tu vei fi un cadavru, iar rudele şi prietenii vor fi
adunaţi în jurul sicriului tău. Nu spun aceasta ca să vă sperii. Nu, nu. Tot ce
vreau este să vă fac conştienţi de faptul că acest lucru stă în faţa fiecărei
persoane de aici, fie că este bătrân sau tânăr. Acum este timpul să vă
decideţi. Mai este cineva care doreşte să vină, ca să încheiem?

Voi, cei trudiţi, haideţi acasă! De ce sunteţi trudiţi şi împovăraţi?
Tu spui: „Frate Branham, eu aparţin de biserică, dar nu am fost născut cu
adevărat din nou. Nu Îl cunosc cu adevărat pe Hristos, dar chiar acum simt că
trebuie să vin la Hristos.”

Eu nu spun să vă părăsiţi biserica, ci vă chem la Hristos. Vreţi să
ridicaţi mâna în timp ce creştinii se roagă? Dumnezeu se uită la fiecare mână.
Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Aceasta este bine.

Mai este cineva? O, păcătosule… Dumnezeu să te binecuvânteze. Îţi văd
mâna. Şi acolo, în dreapta mea. Dumnezeu să te binecuvânteze. În ordine.

Veniţi acasă. Gândiţi-vă la chemarea Lui. Aici sunt cel puţin trei
persoane sigilate pentru Împărăţie. Cât este de important acest lucru? Nu veţi
şti niciodată. Cât valorează un singur suflet în ochii lui Dumnezeu? Cât zeci
de mii de lumi. Am să mai aştept puţin… Ştiu că iau din timpul vostru, dar
lucrul acesta este mai important decât rândul de rugăciune. Mai este cineva
înainte de a încheia?

Dumnezeu să te binecuvânteze. Aceasta este bine. Mai este cineva? La
balcon nu este nimeni? Toţi sunteţi creştini acolo sus, prieteni? Sper că da.
Dacă nu, sunteţi chemaţi s-o faceţi acum.

Nu uita că în ziua judecăţii voi sta lângă tine şi voi fi judecat cu
tine. Eu voi fi judecat dacă nu te-am întrebat, iar tu vei fi judecat dacă nu
ai acceptat. Aceasta se poate întâmpla curând, eu nu ştiu. În ordine.

Tatăl nostru ceresc, a Ta să fie lauda acum şi în veci. Eu sunt
slujitorul Tău, am citat Cuvântul Tău şi stau aici, între păcătos şi Mântuitor,
ca slujitor al Evangheliei. Doamne, eu iubesc Cuvântul şi cred că este
Adevărul; cred că fiecare Cuvânt este adevărat.

Tu ai spus: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu este atras de
Tatăl…”
şi: „…pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, îl voi mărturisi şi Eu
înaintea Tatălui Meu, care este în ceruri.” „…cine aude cuvintele Mele şi crede
în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu va veni la judecată, ci a trecut
de la moarte la viaţă.”
(Ioan 6.44; Matei 10.33; Ioan 5.24).

Tată,
Preaiubitul Tău Fiu a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că, orice veţi cere
de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da.”
(Ioan 16.23). Lucrul acesta nu poate
cădea, de aceea Îi cer lui Dumnezeu, în Numele lui Isus, să fie acceptaţi toţi
aceştia care au ridicat mâna. Tată, ascunde-i la Calvar. Fă ca începând din
seara aceasta, să fie ai Tăi, fiindcă Ţi-i încredinţez în Numele Fiului Tău,
Domnul Isus. Amin.

Domnul să
vă binecuvânteze pe fiecare în parte. Simt că Duhul Sfânt este în seara aceasta
aici. Este puţin târziu, dar ne vom ruga pentru bolnavi. Evanghelia deplină
cuprinde şi rugăciunea pentru bolnavi. Noi trebuie să ne rugăm pentru bolnavi,
să-i ajutăm pe cei istoviţi, să propovăduim Cuvântul şi să împlinim toată
Evanghelia.

Câţi cred
că Isus a înviat din morţi? Să vă văd mâinile. Aceasta este bine, este foarte
frumos din partea voastră. Aceasta mărturiseşte. Câţi din voi ştiu că dacă El a
înviat din morţi este Acelaşi ieri, azi şi în veci? Câţi ştiu aceasta? Minunat.
Dumnezeu să vă binecuvânteze. Voi nu puteţi face aceasta dacă nu vă îndeamnă Ceva
din voi. Aşa este. Aceasta mă face să cred că acesta este un loc binecuvântat,
că în seara aceasta stăm în locurile cereşti în Hristos Isus. Este un loc
minunat în care să fim. Mai bine stau aici între copiii lui Dumnezeu, decât în
alte locuri.

Acum
haideţi să tragem perdeaua pentru toţi criticii şi să privim în Cuvânt. Dacă
Isus a înviat din morţi şi Biblia spune că S-a suit la tronul lui Dumnezeu,
toţi credem aceasta. Şi El a trimis oamenilor daruri. Astfel, a pus în Biserica
Sa apostoli, proroci,  evanghelişti
învăţători şi păstori, toate aceste slujbe pentru desăvârşirea bisericii, ca
să-i adune împreună. Şi El i-a spus Bisericii Sale că va fi întotdeauna
Acelaşi.

El a spus
că peste puţină vreme, lumea nu Îl va mai vedea, dar i-a promis bisericii că ea
Îl va vedea întotdeauna, până la sfârşitul lumii. Este adevărat? El i-a promis
bisericii că va fi cu ea şi că mădularele ei vor face aceleaşi lucrări pe care
le-a făcut El, până la sfârşitul lumii. Câţi ştiu aceasta? Aşa este.

Acum
Mesia este aici. Noi trebuie doar să ne predăm Lui şi El va face lucrările
Tatălui printre noi.

Când a
fost pe pământ, El nu a pretins niciodată că vindecă bolnavii, ci a spus: „Eu
nu fac nimic până nu-Mi arată mai întâi Tatăl. Apoi Mă duc şi fac întocmai cum
a spus El.” Câţi ştiu aceasta? Este scris în Ioan 5.19. „Mai întâi văd o
vedenie, apoi fac ce-Mi arată Tatăl.”

Odată
când a vorbit cu o femeie, i-a spus care era problema ei. Era o femeie
păcătoasă care trăia în adulter, dar când a auzit cuvintele Lui, ea a spus:
„Acesta este semnul lui Mesia.” Este adevărat? Acest lucru este scris în Ioan
4. Ea a mai spus: „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face aceasta,
dar Tu, cine eşti?”

Şi El a
răspuns simplu: „Eu sunt Acela.” Femeia aceea era o păcătoasă, dar
cunoştea semnul lui Mesia, în timp ce evreii nu ştiau nimic. O, da!

Ştiţi ce
a spus Nicodim în noaptea când a mers la El?

„Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, căci
nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.”
(Ioan 3.2). Aşa
este.

Când Natanael a ajuns înainte lui Isus, Domnul i-a zis:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” (Ioan 1.47).

„De unde mă cunoşti?” I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai
înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Ce a spus
israelitul acesta băţos când a auzit aceste cuvinte?

Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
Împăratul lui Israel!”
(v. 48-49).

Ei bine, dacă El a înviat din morţi, va face şi în seara aceasta
acelaşi lucru. Dar ce a spus lumea? Ce a spus necredinciosul? Cum L-a numit
marea biserică? Un drac. Este adevărat? Ei au spus: „Dacă face aceste lucruri
este un spiritist, un Beelzebul. La fel a făcut şi vrăjitoarea din Endor şi
mulţi alţii!” Dar problema este că ei nu erau destul de duhovniceşti ca să
poată deosebi lucrurile. Vedeţi?

Astăzi este la fel. Isus le-a zis: „Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu
cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui,
pe voi care Mă veţi vedea la
sfârşitul lumii?” (Matei 10.25). Este adevărat? Sigur că da. Deci, cu cât mai
mult vă vor numi aşa pe voi?

Ce a spus
El? „Vai de ei! Mai bine ar fi fost să nu se fi născut, decât să-i necăjească
pe unşii Mei!” Este adevărat? Nu le-a făcut nimic, ci doar i-au necăjit şi au
vorbit împotriva lor.

Biblia
spune că „Ar fi mai de folos pentru el să i se lege o piatră de moară de gât
şi să fie aruncat în mare, decât să facă pe unul din aceşti micuţi să
păcătuiască.”
(Luca  17.2). Este
adevărat?

Ce le-a
zis Isus când L-au numit Beelzebul? „Vă iert pentru aceasta. Eu sunt Fiul lui
Dumnezeu şi vă iert, dar când va veni Duhul Sfânt şi va face aceste lucruri în
Numele Meu, nici măcar un singur cuvânt spus împotriva Lui, nu va fi iertat
nici în lumea aceasta, nici în lumea care va veni.” A spus El aceasta? Sigur că
da. De ce? Pentru că au spus că era un duh necurat.

El a
spus: „Eu sunt Fiul lui Dumnezeu şi vă iert. Dar când va veni Duhul Sfânt în
Biserica Mea şi Eu îi voi trimite afară şi vor face aceste lucruri pe care le
fac Eu, un singur cuvânt spus împotriva Lui, nu va fi iertat nici în lumea
aceasta, nici în lumea viitoare.” (Matei 12.32). Deci, fiţi foarte atenţi ce
spuneţi şi ce faceţi!

Tată
ceresc, toată slava să fie numai a Ta. Noi Îţi încredinţăm serviciul Ţie,
pentru că Tu eşti Dumnezeu. Noi suntem slujitorii Tăi şi Te rugăm să-i faci pe
oameni să ştie că Tu eşti viu. Tată, eu am venit de multe ori la Chicago, poate
de prea multe ori, dar îi iubesc pe oameni şi ei m iubesc pe mine. Tată, ei Te
iubesc pe Tine, pentru că de aceea mă iubesc şi pe mine. Şi eu îi iubesc,
pentru că îi iubeşti Tu.

Tată, în
seara aceasta Te rog să li Te arăţi cumva, ca să poată vedea prezenţa Ta
plăcută în mijlocul nostru. Te rugăm aceasta, Doamne. Vino jos, aşa cum ai
făcut-o pe drumul spre Emaus, iar când vom pleca acasă, fie ca oamenii să
spună: „Cum nu ne ardeau inimile în noi din pricina prezenţei Lui?” Îţi cerem
aceasta în Numele lui Isus, ca să fie confirmat Cuvântul prin semne şi minuni.
Amin.

…Duhul
lui Dumnezeu este peste mine şi mă simt tare. După câteva ore mă simt bine.

…Vedeţi,
ca şi Iona când era în pântecele balenei. Dumnezeu i-a trimis ungerea Sa ca să
rămână în viaţă trei zile şi trei nopţi şi să iasă afară de acolo ca să duc un
mesaj cetăţii care avea mărimea oraşului St. Louis, Missouri. Toţi s-au pocăit
în urma mesajului dus de el, apoi, când Duhul l-a părăsit, Iona a vrut să
moară. Câţi ştiu aceasta?

Priviţi
la Ilie care a chemat foc din cer, ploaie şi a făcut lucrurile măreţe pe care
le-a făcut. Când Duhul l-a părăsit, a stat patruzeci de zile şi patruzeci de
nopţi în pustie şi Dumnezeu l-a găsit retras într-o peşteră. Câţi ştiu aceasta?
El era depăşit de situaţie.

Ce a
făcut Dumnezeu pentru slujitorul Său? L-a pus jos şi l-a lăsat să doarmă şi să
se odihnească, apoi l-a trezit. Şi iată că acolo era un înger care l-a hrănit,
după care l-a pus să doarmă din nou. Apoi l-a trezit din nou, l-a hrănit şi
Ilie a primit putere timp de patruzeci de zile. Vedeţi? El ştia că atunci când
ungerea puternică părăsea trupul omului, omul acela avea să pribegească. Apoi,
când şi-a revenit, era într-o peşteră.

Gândiţi-vă
la aceasta. Nimeni nu poate să-L înţeleagă pe Dumnezeu, nu-i aşa? Mâine aş vrea
să vă explic nişte lucruri uluitoare. Fratele Joseph m-a rugat să fac aceasta
şi aş vrea să vă aduceţi creioane şi hârtie.

Custodele
de aici este un om foarte cumsecade. El m-a întâmpinat afară şi mi-a spus:
„Frate Bill, mă bucur că eşti din nou aici.” Aceasta te face să te simţi cu
adevărat binevenit. Dumnezeu să binecuvânteze această şcoală Lane Tech. Fie ca
ea să dăinuiască mulţi ani şi să scoată mulţi oameni educaţi care să meargă în
toată lumea să ajute poporul. Aceasta este rugăciunea mea. A fost frumos din
partea lor că ne-au lăsat aici. Apreciez mult aceasta. Fie ca Domnul să-i
binecuvânteze.

Câţi din
audienţă nu aveţi numere de rugăciune dar sunteţi bolnavi şi vreţi ca Domnul
Isus să vă vindece? Ridicaţi mâna.

Mai
înainte când acei păcătoşi au ridicat mâna aceptându-L pe Hristos… Ascultă
prietene păcătos, după ce se va termina serviciul de vindecare, poate domnul
Boze, fratele nostru, vă va chema la altar pentru rugăciune. Aş vrea s-o faceţi
personal. Doar veniţi, rugaţi-vă şi spuneţi: „Îţi mulţumesc, Doamne Isuse
pentru că m-ai acceptat.” Spuneţi şi: „Mulţumesc, Doamne Isuse că m-ai salvat.”
Să-I spuneţi şi cât de mult Îl iubiţi, apoi să mergeţi şi să-L slujiţi cu inima
plină de dragoste şi recunoştinţă, şi El vă va binecuvânta. Nu credeţi şi voi
aşa? În ordine.

…Eu nu
sunt un vindecător şi mă bucur că nu sunt, fiindcă este greu de spus ce aş face
dacă aş fi. Dar ştiţi ce a făcut El? El a făcut vindecarea şi v-a dat-o vouă,
aşa că tot ce vă trebuie este suficient de multă credinţă ca s-o primiţi. Este
acolo. Când cereţi ceva, credeţi că aţi primit deja şi veţi avea. Aceasta este
foarte bine.

Noi Îl
iubim pe Domnul Isus. S-a întâmplat că în seara aceasta primul din rândul de
rugăciune este un bărbat. Noi ne bucurăm să-l avem pe acest bărbat aici,
fiindcă el vine să mărturisească faptul că are credinţă în Dumnezeu. Şi nu doar
atât, ci crede şi că eu sunt un slujitor al lui Dumnezeu. La ce i-ar folosi să
vină aici ca un făţarnic? Ştiţi ce s-ar întâmpla? Probabil, va primi ceea ce va
spune. Câţi dintre voi ştiu că   s-au
întâmplat astfel de lucruri în adunările mele? I-am văzut căzând pe platformă,
în adunările mele şi au trebuit să fie scoşi afară de alţii. Am văzut
epileptici eliberaţi şi pe alţii… cum fugeau, strigau şi urlau dând din mâini.
Pe alţii i-am văzut cum au ieşit afară şi au căzut morţi. Aşa este.  Noi nu ne jucăm de-a biserica.


amintiţi de seara aceea din Toronto, Canada, cânt a venit pe platformă
predicatorul acela care credea că lucrarea Duhului este de fapt telepatie
mintală. Astfel, s-a gândit: „Cum ar fi dacă aş scrie pe numărul de rugăciune o
boală?”… Şi a făcut aşa… A venit în rândul de rugăciune cu o mulţime de lucruri
scrise pe numărul de rugăciune.

Când a
ajuns la mine, eu i-am spus:

„Tu nu ai
nimic.”

„Dar
priveşte, uită-te la numărul meu,” a spus el.

„Numărul
acela nu înseamnă nimic pentru mine. Tu încerci să afli ceva, crezi că ceea ce
se petrece aici este telepatie. Acum, bolile pe care le-ai trecut pe dosul
numărului de rugăciune sunt în trupul tău. Le ai.”

După doi
ani, mi-a trimis o scrisoare în care mă chema la el.

În seara
aceea, eu i-am spus:

 „Îl vezi pe bărbatul acela
de la balcon, cel cu costum albastru şi cravată roşie? Aseară ai stat cu el la
o masă de culoare verde. Cu voi era şi o femeie, iar tu ai spus că vei dovedi
că aceasta este telepatie mintală.”

Când a
auzit aceasta, bărbatul acela a spus: „Acesta este adevărul Atotputernicului
Dumnezeu. Aşa este. Aşa este.”

Când a
auzit aceasta, bărbatul de pe platformă m-a apucat de cracul pantalonilor şi
mi-a zis: „Roagă-te pentru mine, frate Branham.”

„Acum
este o problemă între tine şi Dumnezeu. Lucrul acesta nu mai este pe mâinile
mele. El a vorbit, aşa că acum eşti tu.” Şi omul acela zace pe pat şi în ziua
de astăzi.

Dar acela
care în adunarea de la New York a spus că mă va face să latru ca un câine? El
se ocupa cu hipnotismul, dar Duhul Sfânt i-a zis: „Fii blestemat, fiu al
dracului!”, şi omul acela a paralizat pe loc. Aşa este. Vedeţi?

Câţi
dintre voi aţi citit cartea mea şi ştiţi despre nebunul acela care a venit pe
platformă? Întrebaţi poliţia ce s-a întâmplat cu el. Vedeţi, prieteni, acesta
este Dumnezeu. Treziţi-vă şi credeţi!

Pe
bărbatul acesta care stă în faţa mea, nu l-am mai văzut niciodată până acum.
Presupun că suntem străini unul pentru altul, nu-i aşa? Dumnezeul cel
Atotputernic ştie aceasta. Poate Duhul Sfânt va descoperi care este problema
lui sau pentru ce este aici, eu nu ştiu…

Când El a
fost pe pământ şi a făcut acele lucruri, oamenii au spus: „Acesta este semnul
lui Mesia.” Câţi ştiu aceasta? Ridicaţi mâna. Biblia spune că acesta este
semnul lui Mesia: când El a vorbit bărbatului şi femeii.

Dacă El
va face acelaşi lucru şi în seara aceasta, aşa-i că va fi semnul lui Mesia?

Eu nu-l
cunosc pe bărbatul acesta, dar vreau să vorbesc cu el, aşa cum a vorbit Domnul
nostru cu femeia de la fântână. Ei bine, domnule, de multe ori când merg în
ţările unde oamenii nu ştiu engleză, este foarte greu pentru mine. Dar când
cineva ştie engleza şi poate să-mi răspundă, este foarte bine.

Tu ştii
că într-o zi, noi vom sta în prezenţa Lui şi vom da socoteală pentru tot ce am
făcut în viaţa aceasta, în afară de cazul în care am mărturisit deja şi sunt
sub Sânge… Atunci vom merge în răpire. Lăudat să fie Dumnezeu.

Domnul
Isus este Omniprezent; El este peste tot. Întotdeauna este peste tot. Tu eşti
creştin. Desigur, eu nu ştiu ce problemă ai, şi nu pot să ştiu decât dacă îmi
descoperă Dumnezeu… Dacă El poate să-mi spună care este problema ta, tu vei fi
judecătorul şi vei spune dacă este adevărat sau nu.

Omul
acesta este aici pentru altcineva, pentru o femeie. Ea nu este în sală, fiindcă
nu primesc răspuns de nicăieri. Ea nu este aici. Femeia aceasta este soţia ta.
Aşa este. O văd stând la masă dar nu poate mânca pentru că are ceva la stomac.
Te văd că o duci la mai mulţi doctori, dar nimeni nu ştie ce are. Iată care
este necazul ei: are o problemă cu nervii de la stomac. Du-te acasă, pune peste
ea mâna pe care o ai ridicată spre Dumnezeu, rosteşte Numele Domnului Isus şi
spune-i să nu se îndoiască, pentru că atunci nu va mai trebui să meargă la
spital.

Dumnezeul
Cel Atotputernic să-ţi dea lucrul acesta în Numele lui Isus Hristos. Amin.
Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu. Să îmi dai de ştire şi mie. Dumnezeu
să te binecuvânteze.

Îl iubiţi
pe Domnul Isus? (Adunarea spune: „Amin!”).

Aceasta
ar trebui să convingă pe oricine că nu sunt eu, ci este El. Dacă credeţi, toate
lucrurile sunt posibile pentru cel ce crede.

Doamna cu
haină albă de acolo, nu este Joyce Sims? Nu, nu. Doamna de lângă ea încearcă să
facă rost de un număr de rugăciune. Este adevărat, doamnă cu haina albastră? Ei
bine, să crezi că artrita pe care o ai, te va părăsi şi poţi merge acasă
vindecată. Amin. Amin.

Să aveţi
credinţă în Dumnezeu! Cine a făcut aceasta? Ea a început să creadă şi deodată
am văzut Ceva stând înaintea mea. Era o femeie care avea o problemă la mâini şi
la umeri şi se chinuia să spele vasele. Mă întrebam unde era femeia aceea, iar
când am privit în jur am văzut o doamnă care semăna cu fiica doamnei Sims care
locuieşte în Zion. Dar Lumina a mers mai departe şi s-a aşezat peste doamna
aceea. Acum a plecat mai departe, dar credinţa ei a făcut-o bine. Exact.

Ce mai
faci, domnule. Noi suntem străini unul pentru altul, dar Isus ne cunoaşte pe
amândoi. Într-o zi va trebui să stăm în prezenţa Lui şi să dăm socoteală pentru
tot ce am făcut. Vedeţi? Dacă vei crede din toată inima… Aş vrea să te pot
ajuta în problema ta, dar sunt doar un om, ca şi tine, o creatură a lui
Dumnezeu ca şi tine. Dacă aş putea să fac ceva ca să te ajut, aş face-o cu
bucurie, dar nu pot. Poate cauţi vindecarea pentru tine sau pentru altcineva,
nu ştiu. Tu ştii că eu nu ştiu, dar pot să-ţi spun un lucru: eşti creştin,
pentru că ai un duh primitor. Vei accepta ceea ce a făcut Isus pentru tine? Vei
crede că El poate să-ţi dea orice vei cere? Vei crede? Dumnezeu să te
binecuvânteze.

Ai avut
ceva probleme interne, la intestine. Se umflau şi te văd mai mare decât eşti
acum. Ai pierdut din greutate; ai pierdut mai multe kilograme, dar nu este
numai aceasta, dar văd o umbră neagră care te urmăreşte de şase sau şapte ani
încoace şi ai devenit creştin.

(Bărbatul
spune: „Aşa este, L-am acceptat pe Hristos în biserica Moody, în urmă cu cinci
ani şi jumătate sau şase ani. La o clipeală de ochi obiceiul de a fuma şi de a
bea, pe care-l aveam de douăzeci de ani, m-a părăsit imediat. Vă poate confirma
aceasta şi soţia mea care este acolo”).

Ei bine,
du-te şi crede şi boala ta va pleca în Numele Domnului Isus Hristos. Dumnezeu
să te binecuvânteze, fratele meu. Amin.

Întuneric,
apoi lumină; moarte şi viaţă… Să credeţi în Domnul Isus. Amin. Credeţi în El?

Soră, eu
nu pot să-ţi vindec nasul. Tu te rogi pentru boala pe care o ai la nas. Tu, cea
de la capătul rândului, cea care te uiţi încoace. Isus poate să te vindece şi a
făcut-o deja. Crezi? Atunci ridică mâna. În ordine. Du-te şi te va părăsi.
Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ce mai
faci? Crezi tot ce ai văzut şi ai auzit? Crezi că Biblia este Cuvântul lui
Dumnezeu şi El este viu şi acţionează întotdeauna la fel? Crezi aceasta? Da?

Ei bine,
noi nu ne cunoaştem. Desigur, eu văd că porţi ochelari, deci ai ceva la ochi.
Oricine poate vedea aceasta. Poate de aceea eşti aici, eu nu ştiu, dar Dumnezeu
ştie. Dacă Domnul Isus va proceda la fel ca în cazul femeii samaritene, vei
spune ce a spus şi ea? Desigur, nu spun aceasta ca să ies în evidenţă, dar ea a
spus: „Veniţi de vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan
4.29). Ai spune: „Isus Hristos a făcut-o!”? Vei spune aceasta? Vei spune: „Cu
siguranţă Mesia este viu şi astăzi!”? Da? 
Fie ca Domnul să-ţi împlinească dorinţa, soră. Acum voi urma pilda şi
voi merge să văd ce-mi va spune El.

Tu ai o slăbiciune.
Este o problemă femeiască şi ai o umflătură în gură. Medicii habar nu au ce
este. Este adevărat? Este Mesia viu în seara aceasta? Atunci, vino aici. El a
spus: „Dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”

Tată,
aceasta fac eu cu sora aceasta, în Numele lui Isus Hristos, ca Tu să-i vindeci
trupul şi s-o faci bine, ca să fie o mărturie pentru vecinii ei. Amin. Dumnezeu
să te binecuvânteze, soră. Să crezi din toată inima şi vei primi. În ordine.

„Toate
lucrurile sunt posibile pentru cei ce cred.”

Voi
sunteţi un grup minunat. Nu cred că se poate găsi undeva mai multă credinţă…
Mâine, am să vă explic ce este credinţa omenească, firească şi ce este credinţa
divină. Dar vorbind omeneşte, voi sunteţi una 
din cele mai bune audienţe în faţa căreia am vorbit. Aşa este. Dacă aţi
putea trece de stratul acesta care este aici! Se împarte chiar aici. Te duce pe
un afluent în ocean. Înţelegeţi ce vreau să spun? Numai să credeţi. Nu
încercaţi să faceţi aceasta aşa cum o fac tradiţionaliştii, ci fiţi la fel ca
fetiţa sau ca băieţelul care se întinde să ia bomboana din mâna tatălui său.

„Iată,
fiule, aceasta este pentru tine.” Sî credem aşa şi se va împlini.

Ce mai
faci, doamnă? Suntem străini? Dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi, nu-i aşa?
Dacă eu nu ştiu nimic despre tine, este nevoie ca Cineva să-mi descopere lucrul
acesta, nu-i aşa?

Văd o
femeie albă care stă aici şi suferă cu vezica biliară. Soră, crezi că Isus
Hristos te face bine? Tu, cea cu haina roşie, crezi? Acest lucru este groaznic,
dar dacă crezi, poţi fi bine, fiindcă Dumnezeu te binecuvântează şi te vindecă.
Fie ca El să se îndure. Aceasta este rugăciunea mea sinceră. Credinţa ta să se
îndrepte spre El.

Văd o
pereche care sunt supăraţi şi nervoşi. Este un bărbat şi o femeie şi sunt
părinţii tăi. Tu vrei să mă rog pentru ei. Acum crezi? Atunci du-te şi îi vei
găsi după credinţa ta. Crezi? Dumnezeu să-i dea ceea ce ceri, sora mea, în
Numele lui Isus.

Dacă
credeţi… Acum aş vrea să vă rog ceva pentru că se face târziu. Fiţi respectuoşi
pentru că voi mai lua încă doi sau trei oameni. Aceasta va trebui să-i ajute şi
pe ceilalţi. Să nu uitaţi că este vorba de atitudinea pe care o aveţi faţă de
Dumnezeu. Credeţi?

Uitaţi-vă
aici! Puteţi vedea aceasta? O, aş vrea să puteţi vedea! Voi vedeţi ceva fizic.

Tu eşti
cea pentru care ne-am rugat aici? Doamna din spatele tău, cea care are capul
plecat. Ea se roagă de multă vreme şi a intrat în legătură cu Dumnezeu în urmă
cu câteva momente. Dacă te uiţi la ochii ei, vei vedea lacrimi. Sigur că da. Ea
crede că Dumnezeu o va vindeca de boala pe care o are. Este adevărat, doamnă?

Înţelegeţi
ce vreau să spun? Voi nu trebuie să fiţi aici sus, nu vă trebuie număr de
rugăciune. Credinţa ei L-a atins la fel ca şi credinţa orbului. Este scris: „Toate
lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.”
Dacă poţi crede toate
acestea, este în ordine.

Doamna nu
şi-a ridicat capul. M-am uitat şi am văzut Lumina mişcându-Se şi stând deasupra
ei. Vă daţi seama că eu provoc în două lumi. Şi Lumina a stat deasupra ei. Ea a
făcut presiuni în seara aceasta, nu-i aşa, soră, şi a încercat să fie cât mai
smerită ca să primească vindecarea. Te-ai rugat: „Dumnezeule, vreau ca aceasta
să fie seara aceea!” Dacă este adevărat, leagănă mâna. Vedeţi? Uitaţi-vă. Pot
să aud rugăciunea pe care v-am spus-o, undeva departe, ca într-o altă lume. Şi
iată! Ea este vindecată. Credinţa ei i-a adus vindecarea.

Toate
lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.”

Fratele
meu de culoare de acolo, are o ruptură, nu-i aşa? Dacă crezi că Isus Hristos te
face bine, poţi avea aceasta. Doamna de lângă tine se roagă pentru ochii ei,
pentru că are ceva la ochi. Dacă crezi că Isus Hristos te face bine, poţi avea
lucrul cerut. Crezi aceasta? Vei accepta vindecarea? Atunci, Dumnezeu să te
binecuvânteze, doamnă.

Aici este
o doamnă. Aş vrea să vorbesc puţin cu ea. Cu adevărat, darul lui Dumnezeu nu
trebuia să vină şi să mă obosească aşa. Curând va fi schimbată situaţia şi nu
va mai trebui să fie aşa.

Aş vrea
să te întreb ceva. Să nu te temi, fiindcă nu te va durea, ci te va ajuta. Tu
eşti conştientă că lângă tine este ceva, este adevărat? Este El. Poate nu este
bine să vorbesc prea mult, dar pot spune că ai probleme cu glanda. Aşa este. Şi
este la faţă, este adevărat?  Văd pe
cineva care locuieşte lângă casa ta. Ei îţi spun Irene Martin. Aşa este.
Locuieşti pe strada Evergreen, la nr. 1820. Aşa este. Acum du-te şi crede,
soră. Dumnezeu să-i dea ceea ce a cerut, în Numele lui Isus. Amin.

Dacă
puteţi crede, totul este cu putinţă.

Ce zici,
soră, dacă nu aş spune nici un cuvânt, ci doar mi-aş pune mâinile peste tine şi
mă voi ruga, vei crede?

Tată
ceresc, Te rog să-i dai acestei femei ce cere şi s-o faci bine de dragul lui
Isus. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Du-te şi primeşte ce ai cerut.

Ce mai
faci, domnule? Fiţi respectuoşi. Aici este ceva… Am crezut că omul este surd,
dar nu-i surd, ci nu ştie engleză. Este finlandez. Jumalan Rauhaa. Am să-i fac
semn dacă Dumnezeu îmi va descoperi ce este cu el. Tu eşti predicator. Acum
este deasupra lui. Jumalan Rauhaa. Kiitos. Haideţi să spunem: „Lăudat să fie
Domnul!” (Adunarea spune: „Lăudat să fie Domnul!”). Credeţi?

Acesta
este El. Cine? Isus, Fiul lui Dumnezeu, Împăratul împăraţilor şi Domnul
domnilor. Credeţi? Credeţi că El va asculta rugăciunea mea? Câţi vor crede?
Ridicaţi mâna.

Ridicaţi
mâna şi cei din rând.

Dumnezeule
scump, dacă am primit trecere înaintea Ta, dacă ai găsit ceea ce ai cerut să
facem, priveşte încă o dată spre noi. Tată, Tu L-ai trimis pe Fiul Tău care a
murit şi a făcut ispăşirea, a înviat şi S-a suit la cer şi a trimis oamenilor
daruri. El a făgăduit că toate lucrurile pe care le-a făcut El, le vom face şi
noi, până va veni din nou. Şi iată că astăzi este aici. El este în audienţă, Se
mişcă printre oameni, prin toată audienţa.

Dumnezeule
scump, Te rog să priveşti spre aceste mâini ridicate şi să laşi ca Duhul Sfânt
să vină şi să-i vindece pe toţi ca să fie bine.

Eu
condamn orice diavol care îi ţine, îl mustru şi îi poruncesc să-i părăsească
chiar acum în Numele lui Isus Hristos. Să credeţi din toată inima şi veţi primi
vindecarea. Amin.

– Amin –