OARE NU TE-AM TRIMIS EU?

Mulţumesc, frate. Domnul să te binecuvânteze. Bună seara, prieteni. Este un privilegiu să fiu în biserica aceasta mică şi confortabilă. Sunt sigur că Duhul Sfânt este aici şi că El îi cunoaşte pe toţi din adunarea aceasta. Noi suntem bucuroşi că suntem aici şi stăm în locurile cereşti în Hristos Isus, în această părtăşie minunată.

Vrem
să vă anunţăm că mâine seară va începe convenţia la hotelul
Ramada. Da, domnilor, şi cine poate să vină, este aşteptat la
fiecare serviciu. Eu cred că fratele Williams a trecut deja prin
toate procedurile şi ştie ce a avut loc şi ce trebuie să mai aibă
loc. Uneori, la aceste întâlniri se petrec lucruri de care noi nu
ştim nimic. Ultima dată, noi am avut un timp minunat acolo, la
Westward.

După
cum a fost anunţat, dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară va
vorbi fratele nostru iubit Oral Roberts. Vor fi mulţi alţii. Veţi
auzi nişte oratori minunaţi, unii dintre ei fiind oameni de afaceri
şi predicatori din toate părţile. Eu nu cunosc mulţi oratori, dar
îl ştiu pe fratele Gardner. Ei vor avea un timp de acum până luni
seara, iar noi ne aşteptăm să avem o mare sărbătoare
gastronomică duhovnicească, aşa că vom veni să ne înfruptăm
din bunătăţile Domnului. Eu cred că voi avea serviciul de sâmbătă
dimineaţa şi probabil duminică seara.

Trebuie
să spun că aceasta a fost una din cele mai măreţe perioade pe
care le-am petrecut vreodată în Phoenix. De obicei când sunt în
Phoenix, merg într-un singur loc, dar de data aceasta, cred că am
fost deja în vreo nouă locuri diferite. Nouă locuri diferite
înseamnă nouă predicatori cu care am dat mâna şi părtăşie cu
diferite organizaţii.

De
obicei, când vin aici fraţii sunt foarte amabili, îşi întrerup
serviciile şi vin la aceste adunări. Cred că este bine, mai ales
pentru evanghelişti, care vin şi petrec acest timp încercând să
ajute biserica, apoi merg şi vizitează şi alte biserici, pentru că
păstorii sunt întotdeauna dornici să coopereze. În felul acesta,
oamenii au părtăşie împreună și se cunosc unii pe alţii. Unii
predicatori spun: „Ei bine, frate Cutare sau Cutare, dacă mergi în
districtul acela, să te duci la fratele Cutare pentru că am fost în
biserica lui şi este un slujitor deosebit al lui Dumnezeu.”

Voi
ştiţi că mie îmi place aceasta. Este bine să ne cunoaştem unii
pe alţii pentru că vom petrece o veşnicie împreună, aşa că de
ce să nu ne cunoaştem aici ca să vedem cum este? Frate păstor,
atunci va fi un lucru minunat, pentru că nu vom avea întâlniri
pentru rugăciune şi nu vom avea nici un serviciu de vindecare, nu
vom avea nici o limită la timp şi voi putea să predic aşa cum îmi
place de obicei, de la şase la opt ore.

Oh,
aş vrea să vorbesc cu cei la care le-am predicat! Eu obişnuiesc să
le spun oamenilor că mi-ar plăcea să am cel puţin un mileniu cu
fiecare. Din câte ştiu, în timpul acestor servicii mici pe care
le-am ţinut, s-au întors la Hristos în jur de două milioane de
oameni. Fără îndoială, câţiva vor ajunge până la capăt, să
zicem că în jur de o sută. Şi uite cum voi avea nevoie de o sută
de milenii numai ca să ajung să-i cunosc pe toţi oamenii pe care
i-am condus la Hristos. Apoi, când voi termina, voi avea un moment
mai puţin decât atunci când am început.

Veşnicia
nu începe şi nu se termină niciodată. Tu nu poţi s-o explici,
dar tot ce are un început, are şi un sfârşit. Voi ziceţi: „Dar
cum este cu noi, frate Branham?” Ei bine, câtă vreme eşti o
fiinţă umană născută aici pe pământ, tu ai avut un început.
Dar dacă eşti născut din ceruri, eşti parte din Dumnezeu; acel
duh nu a avut niciodată un început, pentru că este parte din
Dumnezeu, este veşnic. Singura cale ca tu să trăieşti veşnic
este să ai Viaţă veşnică. Aşa este. Dar orice are început are
şi sfârşit. Isus a spus: „Adevărat,
adevărat vă spun că, dacă nu se naşte cineva din apă şi din
Duh, nu poate să intre în Împărăţia lui Dumnezeu.”
(Ioan
3.5). Înseamnă că tu nu poţi intra prin înţelepciune, ci
trebuie să ai acea Viaţă veşnică.

Desigur,
eu nu sunt un învăţat şi abia ştiu să vorbesc engleza, dar când
găsesc anumite versete în Biblie, eu le studiez din ebraică sau
greacă să văd ce înseamnă. Cuvântul grecesc folosit pentru
Viaţa veşnică este acelaşi cuvânt care este folosit şi pentru
Viaţa lui Dumnezeu, şi se scrie: „Z-O-E”, Zoe. Cel care are
Viaţa veşnică, are ZOE, însăşi Viaţa lui Dumnezeu. Aceasta te
face fiul sau fiica lui Dumnezeu: faptul că eşti născut din El. În
tine este Viaţa Lui şi nu mai poţi pieri, pentru că Dumnezeu nu
poate pieri. Deci tu ai Viaţa veşnică, iar Dumnezeu a spus: „Eu
îl voi ridica în ultima zi.” Nu este minunat acest lucru?


gândeam la zilele de început când Dumnezeu a spus: „Să fie asta
şi cealaltă…” şi toate au venit la viaţă după soiul lor,
iar tu poţi să hibridezi toate acestea. Aşa cum am predicat odată
aici în Phoenix, când am vorbit mesajul „Religia hibridă”. Ei
încearcă s-o hibrideze cu denominaţiunile în loc s-o lase aşa
cum a fost. Tu vrei un hibrid din acesta dar orice este hibrid nu se
poate înmulţi de la sine.

Când
oamenii aceia le spun copiilor voştri la şcoală că noi am venit
dintr-o singură celulă, şi toate acele teorii ale lui Darwin, ei
nu ştiu despre ce vorbesc. Dacă tu iei un măgar şi îl
încrucişezi cu o iapă, ei vor produce un catâr, dar catârul nu
se mai poate încrucişa ca să producă un alt catâr. Linia se
termină acolo. Tu poţi hibrida porumbul, dar dacă însămânţezi
acel porumb, nu va răsări nimic, nu-i aşa?

Dacă
noi am evoluat dintr-o singură celulă, unde am ajuns? Vedeţi?
Chiar cercetarea lor ştiinţifică dovedeşte că sunt greşiţi.
Vedeţi? Voi nu puteţi face aceasta. Tu poţi amesteca violetele
albastre cu cele albe şi vei obţine violete africane, dar dacă le
laşi în pace, ele vor merge înapoi la violetele albastre
originale. Aşa este, nu pot continua aşa.

Când
Dumnezeu a vorbit şi a făcut omul, iar sufletul omului s-a pierdut,
Dumnezeu a trebuit să vorbească Cuvântul din nou. Aceasta face
Viaţa veşnică. Orice altceva în afară de aceasta: aderarea la o
biserică şi orice altceva este hibridare. Când Dumnezeu sădeşte
Viaţa în tine, aceea este iarăşi Viaţă veşnică, dar orice în
afara ei este o viaţă hibridă. Înţelegeţi? Diavolul a amestecat
credinţa cu necredinţa şi a făcut un hibrid, dar când a vorbit
Dumnezeu şi a pus acolo Duhul Sfânt şi l-a pecetluit, aceea este
pentru veşnicie.

Efeseni
4.30 spune: „
nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost
pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.”

Pecetea arată că un lucru este terminat. Este ca atunci când
încarci un vagon. Eu am lucrat la căile ferate, iar acolo trebuia
să încărcăm tot felul de lucruri în vagoane. Când eram gata,
venea inspectorul şi verifica încărcătura. Vagonul acela urma să
străbată locuri râpoase, aşa că nu avea voie să se mişte nimic
în el. Inspectorul nu punea sigiliul pe vagonul acela până când
nu era atât de plin încât nu se putea mişca nimic în el. Când
totul era în ordine, punea sigiliul şi vagonul acela nu mai putea
fi deschis până la destinaţie. Aşa este.

Când
Dumnezeu vine şi ne găseşte neserioşi, nu ne va pecetlui încă.
El nu ne va pecetlui nici dacă vede necredinţă. Dar când suntem
plini de Evanghelie, El ne pecetluieşte până la destinaţie. Nu
este El minunat?

Eu
sunt atât de fericit pentru că sunt unul din voi! Când eram copil,
mi-am dorit tot timpul să fiu iubit de oameni. Eram greu de iubit,
fiindcă eram oaia neagră a familie, cum se spune. După cum ştiţi
din povestea vieţii mele, toţi din jurul meu beau în afară de
mine.

Ceva
îmi spunea că undeva exista un Dumnezeu, pentru că tot timpul
auzeam un Glas sau ceva care mă chema. În familie am fost nedorit.
Când am mers la şcoală s-a întâmplat la fel, pentru că eram
atât de rău îmbrăcat încât toţi râdeau de mine. Apoi când am
ajuns predicator, am crezut că Cuvântul era Adevărul, dar curând
am ajuns un străin pentru biserica mea baptistă. Toţi îmi
spuneau: „Într-o zi vei ajunge un holly-roller!” iar când am
aflat că mai era cineva care credea ca mine, a fost ca şi cum mi-aş
fi tras o mănuşă pe mână. Se potrivea perfect. Domnul mi-a spus:
„Dacă laşi totul şi Mă urmezi pe Mine, Eu îţi voi da mame,
taţi, fraţi, surori şi Viaţă veşnică.” Eu vă iubesc pe toţi
pentru că am venit între voi în felul acesta.

Uneori,
sunt mai dur când predic, dar fac aceasta pentru că văd cum cineva
iese din rând. Vedeţi, uneori trebuie să faci aceasta; şi un tată
adevărat face aceasta. El te va scutura şi va spune: „Vino înapoi
în linie!” Deci, uneori păstorul trebuie să vă certe, dar voi
trebuie să-l iubiţi cu atât mai mult, pentru că el este un păstor
adevărat care încearcă să vă ţină în linie. El veghează
asupra sufletelor voastre, pentru că Duhul Sfânt l-a făcut
supraveghetorul bisericii, iar voi trebuie să luaţi întotdeauna
aminte la aceasta.

Eu
mă rog ca Dumnezeu să binecuvânteze biserica aceasta micuţă şi
s-o ajute să crească şi să propăşească. Fie ca din ea să iasă
mulţi predicatori deosebiţi şi să meargă peste tot pe câmpul
Evangheliei. Rugăciunea mea este ca numele acestei biserici să fie
veşnic. Fie ca Dumnezeu să-i binecuvânteze păstorul, diaconii, şi
pe toţi cei care au legătură cu această adunare. Fie ca Dumnezeu
să fie cu voi toţi, cu toţi membrii care lucrează împreună. Mă
rog ca Duhul Sfânt să lucreze cu voi şi să confirme Cuvântul cu
semne şi minuni care îi vor urma pe cei ce cred Cuvântul predicat
de la acest amvon. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Am
vorbit cu fratele Williams şi i-am spus că mâine dimineaţă voi
merge la Ajo şi în alte câteva oraşe. Eu încerc să-mi găsesc
un loc aici, în Arizona, unde să mă mut. Un frate scump de aici
are înregistrarea predicii „Sămânţa împărătească,” aşa
că dacă aveţi un aparat la care s-o ascultaţi, încercaţi s-o
procuraţi.

Fratele
Fuller s-a ridicat de la amvon când i-am întrebat pe oameni dacă
pot veni să preiau biserica, şi a spus că el şi soţia lui vor fi
oameni de serviciu. Ei bine, a fost foarte frumos din partea lor,
dar eu nu am venit în Phoenix să încep o biserică, ci am venit să
ajut ce este deja început. Eu sunt misionar şi merg tot timpul prin
lume. Astfel, dacă m-ar invita păstorul, aş veni într-o duminică
să-l ajut, apoi în duminica următoare aş merge să-l ajut pe
altul şi tot aşa. Aş merge să-i ajut pe toţi, toate
denominaţiunile, şi am trăi în părtăşie.

Eu
am vrut întotdeauna să vin în vest. Cred că ultima legătură
care m-a ţinut în est a fost mama mea care s-a dus Acasă cu câteva
săptămâni în urmă, ca să fie cu Isus. Şi mama soţiei s-a dus
acum un an. Astfel, acum suntem amândoi orfani, fără mamă sau
tată pe acest pământ, fiindcă au plecat să locuiască cu Domnul.

Noi
ne planificăm să venim să locuim în vest, aşa că rugaţi-vă
pentru noi.

Acum,
înainte de a ne apropia de Cuvânt, aş vrea să citim ceva din
Scriptură. A împărţit Billy numere de rugăciune în seara
aceasta? Bine. Locul acesta va fi cam mic pentru o întâlnire de
rugăciune, dar aşa cum a spus păstorul acela care avea o biserică
de o sută sau două sute de locuri: „Oh, frate Branham, biserica
mea nu este destul de mare…” vă spun că este suficient de mare.
Singurul lucru care ne trebuie este Cuvântul de la Dumnezeu. Aceasta
este tot.

Eu
nu las niciodată ca întâlnirile mele să devină prea mari sau să
intru în obligaţii cu radioul, televiziunea, presa sau ceva de
genul acesta, pentru că aşa te legi singur. Eu vreau să ajung
acolo unde nu trebuie să am nici un ban. În viaţa mea nu am luat
nici o colectă, pentru că nu trebuie să am bani şi cred că nici
un loc de rugăciune nu este prea mic: este bine şi dacă avem
întâlnirea de rugăciune într-o colibă.

Nu
demult am ţinut o trezire duhovnicească într-o biserică plină,
care avea doar douăzeci de locuri. Da, aşa a fost. Dacă aş fi
fost implicat în ceva mare, şi ar fi trebuit să am la dispoziţie
câteva mii de dolari pe zi, n-aş fi putut să merg într-un loc ca
acela. Vedeţi? Eu cred în călăuzirea Duhului Sfânt, oriunde
te-ar duce El.

Apoi
m-am dus peste ocean, în Bombay, India, unde am predicat la cinci
sute de mii de oameni odată şi în Africa de Sud, unde am predicat
la două sau trei sute de mii de oameni. Voi spuneţi: „Cum faci
rost de bani pentru asemenea adunări?” Dacă mă trimite, Dumnezeu
are grijă să trimită și pe cineva cu bani pentru aceasta. Vedeţi?
Noi trebuie să trăim prin credinţă. Viaţa prin credinţă este o
viaţă minunată, nu-i aşa? Numai să-L credeţi pe El.

Eu
pot să spun că unele din cele mai bune întâlniri pe care le-am
avut, au fost cele ţinute în biserici mai mici decât aceasta.
Acolo ne-am adunat laolaltă şi Duhul Sfânt S-a pogorât între
noi. Acolo se naşte şi Viaţa. Aşa este.

Acum,
înainte de a ne apropia de Cuvântul Lui, haideţi să ne plecăm
capetele. Noi ne simţim puţin mai apropiaţi şi ne cunoaştem
puţin mai bine unii pe alţii. Dacă în seara aceasta aveţi vreo
cauză pentru care aţi vrea să mă rog, ridicaţi mâinile şi
spuneţi: „Frate Branham, roagă-te pentru mine.” Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Tatăl ceresc vede totul, de jur împrejur.

Doamne
scump, Dumnezeule Atotputernic, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos,
Cel care l-ai adus pe cel mort între cei vii, atunci când L-ai
ridicat pe Isus Hristos dintre cei morţi, noi suntem atât de
fericiţi în seara aceasta să ştim că El S-a ridicat dintre cei
morţi şi că este viu în vecii vecilor. Au trecut două mii de ani
de atunci, iar în seara aceasta noi suntem cu El, la fel de real cum
a umblat prin Galileea, în zilele când a fost aici. Noi ştim că
El S-a ridicat dintre cei morţi, şi ni S-a făcut cunoscut în
forma Duhului Sfânt. Îţi suntem atât de recunoscători pentru
aceasta, Doamne!

Dumnezeu
trăieşte în Cuvântul Său chiar şi în această zi întunecată
în care trăim, şi când necredincioşii şi oamenii de ştiinţă,
încearcă să taie valoarea Cuvântului. Noi Îl vedem pe El cum Se
manifestă pe Sine însuşi atât de clar şi simplu, şi Îţi
suntem recunoscători pentru aceasta, Doamne. Oare ce se întâmpla
cu noi dacă în seara aceasta eram în afara corăbiei şi nu ştiam
unde ne aflăm? Eram nişte suflete rătăcite ca şi corbul care a
fost trimis de pe arcă. El era mulţumit să trăiască cu cadavrele
găsite pe apă, dar micuţul porumbel a trebuit să-şi găsească
drumul înapoi spre arcă şi a bătut în fereastră până când
tata Noe l-a lăsat să intre. Noi suntem atât de bucuroşi în
seara aceasta să ştim că Dumnezeu Tatăl ne-a lăsat să intrăm
în Corabia aceasta.

În
seara aceasta, noi suntem aici în siguranţă şi ne odihnim deplin
în răscumpărarea pe care a făcut-o Domnul nostru, ştiind că
atunci când va veni judecata, noi vom pluti deasupra ei. Noi vom fi
scoşi din această lume şi nu va mai fi nevoie să stăm în faţa
judecăţii, pentru că Domnul nostru ne-a promis în Ioan 5.24:
Adevărat,
adevărat vă spun că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel
ce M-a trimis, are Viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a
trecut din moarte la viaţă.”

Noi
nu suntem nişte suflete rătăcitoare când murim, ci mergem în
prezenţa lui Dumnezeu. Nu suntem nişte rătăciţi și pierduţi
prin veşnicia fără sfârşit, ştiind că trebuie să ne întoarcem
să fim judecaţi după faptele pe care le-am făcut în acest trup,
fiindcă noi am rezolvat aceasta la altar. Astfel, păcatele pe care
le-am săvârşit au plecat de dinaintea noastră, iar noi suntem
mântuiţi prin Sângele lui Isus Hristos, având dovada aceasta prin
faptul că Dumnezeu Şi-a turnat Duhul Sfânt peste noi şi suntem
deja pecetluiţi pentru destinaţia noastră veşnică.

Doamne,
noi avem nevoi în timp ce umblăm prin lume. Trupul acesta fizic
este născut în păcat. Într-o zi va fi născut din Dumnezeu, dar
astăzi este născut din păcat. De aceea ne luptăm în timp ce
mergem prin această lume întunecată, privind în sus, singurul loc
de unde vine lumina. Tată ceresc, Te rog să-Ți aduci aminte de
fiecare din oamenii aceştia care şi-au ridicat mâinile. Ascultă-i,
Tată, de la cel mai mic la cel mai mare şi de la cel mai tânăr la
cel mai bătrân, pentru că Te rog să le asculţi cererile.

Acum
vom întoarce paginile Bibliei. Oricine poate să-I întoarcă
paginile, dar numai El, Cel care a fost înjunghiat de la întemeierea
lumii, poate să le deschidă. Noi vedem că El a luat Cartea din
mâna Celui ce şedea pe scaunul de domnie. Mielul a putut să ia
Cartea şi să-i rupă Peceţile. Mare Miel al lui Dumnezeu, Te rugăm
să vii în seara aceasta la noi, în timp ce citim din Cuvânt.
Deschide-o inimilor noastre ca să ne dai credinţă pentru călătoria
ce ne stă în faţă, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Eu
mi-am notat câteva texte, iar unora le place să ne urmărească şi
să le citească. În seara aceasta aş vrea să mergem în cartea
Judecătorilor, capitolul 6 şi să citim câteva versete. Voi
încerca să nu vă ţin prea mult în seara aceasta, pentru că
mâine seară va începe convenţia. La sfârşit ne vom ruga pentru
bolnavi, apoi vom încheia, ca să vă puteţi pregăti pentru mâine
seară. Unii dintre voi staţi în picioare şi ştiu ce înseamnă
aceasta.

Azi
după-amiază mi-am dus maşina la mecanic să fie unsă, dar băiatul
acela a fost atât de încet, încât i-au trebuit vreo trei ore ca
s-o termine. Eu cred că am cules ce am semănat, pentru că vă ţin
atât de mult. Eu am început să mă plâng, dar am tăcut când
mi-am dat seama de aceasta. Mi-am zis: „Nu, ei nu au spus niciodată
nimic, aşa că nu voi spune nici eu.” Şi l-am lăsat în pace.

Judecători
6.12-14:

Îngerul
Domnului i S-a arătat şi i-a zis: „Domnul este cu tine,
viteazule!”

Ghedeon
I-a zis: „Rogu-Te, domnul meu, dacă Domnul este cu noi, pentru ce
ni se întâmplă toate aceste lucruri? Şi unde sunt toate minunile
acelea pe care ni le istorisesc părinţii noştri când spun: „Nu
ne-a scos oare Domnul din Egipt?” Acum Domnul ne părăseşte şi
ne dă în mâinile lui Madian!”

Domnul
S-a uitat la el şi a zis: „Du-te cu puterea aceasta pe care o ai
şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit
Eu?”

Fie
ca Domnul să-Și adauge binecuvântările la aceste cuvinte citite.
Toată lumea cunoaşte aceste versete pe care le-am citit din
Scriptură. A fost o vreme când Dumnezeu avea judecători, şi de
fiecare dată când reuşea să-i corecteze, toţi încercau să facă
lucruri bune, pentru că El trimitea judecata sau ceva de felul
acesta. Dar nu mult după toate acestea, oamenii cădeau din nou.
Aceasta este ceva normal pentru oameni, este uman ca ei să cadă din
nou. Şi de îndată ce ei decădeau, venea din nou judecata lui
Dumnezeu. Vedeţi? Tu nu poţi face rău şi să mergi totuşi mai
departe, pentru că Dumnezeu este drept.

Şi
ca să fie drept, El trebuie să-Și ţină Legile, iar Legea fără
pedeapsă nu este lege. Vedeţi? Dacă pe stradă este un semafor, şi
spune: „STOP!” atunci legea spune că tu trebuie să te opreşti.
Dacă totuşi treci mai departe şi nu te opreşti, iar legea nu te
penalizează, atunci aceea nu este lege. Nici măcar n-ar trebui să
atârne acolo. Dacă Dumnezeu începe să fluture ceva înaintea ta
şi să-ţi spună că faci ceva greşit, iar tu încalci Legea cu
privire la care te-a avertizat Dumnezeu, va trebui să plăteşti
pentru aceasta, deoarece „Plata
păcatului este moartea.”

(Romani 6.23). Deci, dacă un om încalcă iar şi iar Legea lui
Dumnezeu, să nu-L învinuiască pe Dumnezeu dacă i se va întâmpla
ceva. Vedeţi? Dacă eşti pierdut, nu poţi spune: „Ei bine, a
fost vina lui Dumnezeu.” Am spus adesea că un om trebuie să se
lupte pe drumul lui către iad; el poate merge în iad uşor, şi cu
siguranţă se luptă să ajungă acolo.

Băieţi,
vă amintiţi prima ţigară făcută din mustăţi de porumb pe care
aţi fumat-o? Vă era teamă că mama va simţi mirosul acela de fum
în respiraţia voastră, aţa că mestecaţi cafea, sau altceva, ca
ea să nu poată simţi mirosul. Mama zicea: „Mamă, totul este în
ordine cu mine.”

Care
este primul lucru greşit? Când minţi pentru prima dată, începe
să se aprindă o lumină roşie: „Copile, fii cinstit şi spune
adevărul, pentru că aşa te-a învăţat mama!” Dar vezi, tu te
lupţi să treci prin acea barieră, deşi lumina roşie te
avertizează să n-o faci. Vedeţi?

Îţi
aminteşti când ai filtrat pentru prima dată cu prietena ta? Îţi
aminteşti când te-ai răţoit prima dată la soţia ta, sau soţia
la soţul ei? Îţi aminteşti când ai auzit pentru prima dată acea
cântare la biserică şi Ceva a bătut la inima ta, dar tu te-ai
scuturat, I-ai întors spatele şi ai zis: „Am s-o fac altădată.”
Toate acestea au fost lumini roşii de avertizare, dar tu ai trecut
peste toate. „Nu te duce pe acolo, băiatule sau fetiţo!
Întoarce-te la Mine, căci Eu sunt Creatorul tău!” Dar tu ai
continuat să mergi mai departe aşa.

Nu
te poţi aştepta la altceva, aşa că nu da vina pe Dumnezeu! Dacă
treci pe roşu, nu poţi spune: „Oraşul este de vină!” Nu,
domnule, tu eşti de vină! Lumina aceea este acolo ca să te apere,
dar ca să te poată ajuta, trebuie s-o respecţi. Tot aşa nu este
vina oraş ului, pentru că tu trebuie să te opreşti când eşti
avertizat de semnalul semaforului.

Ar
fi bine ca atunci când simţi în inima ta acel tremur care te
avertizează, să te opreşti şi să-ţi faci inventarul. Eu am
predicat multe nopţi oamenilor care s-au îndepărtat de Dumnezeu,
şi pot spune că este bine să vii imediat înapoi când auzi
Cuvântul. Dacă sună un clopoţel mic, să-L asculţi imediat
pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Să nu calci peste El, pentru
că nu vei mai putea înainta, până nu te întorci înapoi de unde
L-ai lăsat.

Hristos
te-a lăsat acolo unde L-ai lăsat tu prin neascultarea faţă de
Cuvântul Lui. Nu El te lasă, ci tu Îl laşi pe El. Vezi,
întotdeauna tu eşti cel care Îl părăseşte pe El; El este Cel
care te conduce pe cărare, Cel care încearcă să te îndrume. Dar
când Îl laşi, trebuie să vii înapoi unde L-ai lăsat şi să
începi din nou.

Eu
am avut un prieten care a fost preot în al doilea război mondial şi
el mi-a povestit că a cunoscut un căpitan care a fost împuşcat în
piept cu o mitralieră de calibru 50. Fiind pe moarte, căpitanul l-a
chemat să vorbească cu el. Nu putea fi salvat pentru că avea o
puternică hemoragie internă.

Când
a ajuns la căpitan, preotul l-a întrebat:

„Căpitane,
eşti creştin?”

„Am
fost cândva,” a răspuns căpitanul.

„Ai
fost cândva? Atunci trebuie să fii chiar acum, pentru că acum eşti
pe moarte.”

„Da,
domnule, ştiu aceasta.”

„Căpitane,
trebuie să te gândeşti şi să-ţi aminteşti repede, pentru că
nu ai mult timp la dispoziţie. Trebuie să-ţi aminteşti unde L-ai
lăsat pe Hristos, şi apoi trebuie să începi de acolo, pentru că
Îl vei găsit exact în locul în care L-ai părăsit.”

Poate
L-ai lăsat în urma neascultării vreunei învăţături din Biblie;
poate după ce ţi s-a spus: „
nu furi!”
ai
trecut peste aceasta şi ai mers mai departe. Poate, deşi ţi s-a
spus: „Să nu minţi!” ai călcat peste aceasta. Dar acum trebuie
să vii înapoi şi să începi de acolo.

Căpitanul
acela avea hemoragie internă, iar sângele îi umplea deja plămânii.
Respira foarte repede şi ştia că este pe ducă. Preotul a
insistat:

„Căpitane,
grăbeşte-te! Gândeşte-te repede!”

„Nu
îmi amintesc exact,” a răspuns acesta. Apoi, deodată faţa i s-a
luminat şi a spus: „Îmi amintesc, îmi amintesc unde L-am
părăsit.”

„Bine,
căpitane. Începe chiar de acolo.”

După
aceea, căpitanul a spus: „Acum mă întind să dorm şi Îl rog pe
Domnul să-mi păstreze sufletul. Dacă voi muri înainte să mă
trezesc, Îl rog pe Domnul să-mi ia sufletul la El.” Apoi a
trecut.

Unde
L-a părăsit El pe Hristos? Când era doar un băieţel, şi a
trebuit să se întoarcă până acolo. Acolo poţi să-L găseşti
şi tu: unde L-ai părăsit.

Israel
ieşea tot timpul din armonia cu Dumnezeu, dar nimic nu merge bine
până nu intri înapoi în armonia cu El. Ei tocmai fuseseră
eliberaţi din mâna unei armate duşmane, dar în loc să se
întoarcă la Domnul, s-au îndepărtat iar de El. Nu este acest
lucru ciudat? Ne îmbolnăvim, sau se îmbolnăveşte atât de rău
copilul, încât nu ştim ce să facem. Mama îşi freacă mâinile
neputincioasă, apoi spune împreună cu tatăl copilului: „Oh,
Dumnezeule, Te vom sluji toată viaţa dacă ne vindeci copilaşul!”
Copilul se face bine, dar ei uită ce au promis. Vedeţi? Este atât
de uşor să uiţi! Da, domnilor.

Apoi
ai un accident în care aproape că ţi-ai pierdut viaţa, şi spui:
„Oh, dacă muream… Doamne, Îţi mulţumesc că mi-ai cruţat
viaţa, şi Îţi promit că de acum înainte te voi sluji.”
Vedeţi? Dar apoi uiţi de aceasta şi tot aşa până când într-o
zi te prinde una şi atunci este prea târziu. De obicei, oamenii Îl
uită pe Dumnezeu. Ei nu fac întotdeauna aceasta. Uneori Îi
mulţumesc pentru ceea ce face, dar de cele mai multe ori Îl uită,
mai ales atunci când le merge bine. Vedeţi? Dar El spune că dacă
Îl vei neglija şi nu Îl vei sluji, atunci când va veni necazul,
îţi va râde în faţă. Vedeţi? Tu trebuie să-ţi aminteşti că
trebuie să-L păstrezi întotdeauna pe Dumnezeu pe primul loc.

În
zilele acelea, oamenii s-au îndepărtat de Dumnezeu şi L-au
părăsit, aşa că madianiţii, filistenii şi alte popoare au venit
şi i-au cotropit. Acum noi nu mai avem madianiţi şi filisteni, dar
avem ceva cu mult mai rău: lumea vine, ne înghite şi ne trage în
jos. Vedeţi? Necredinţa. Astfel, ne îndepărtăm de partea de Duh
a bisericii, apoi de partea de Duh a lui Dumnezeu şi devenim
formali. Şi ce facem? Ne mulţumim să spunem: „Ce mai faci,
păstorule? Aş vrea să-mi iau scrisoare din biserica aceasta,
pentru că nu mai vorbesc cu sora Cutare sau Cutare.” Vedeţi? Oh,
da, chiar aşa este! Apoi ne trimitem doar scrisori. Dar când eşti
scris în Cartea Mielului, te afli acasă. Vedeţi? Aşa este.

Noi
vedem că aceste lucruri se întâmplă cu adevărat. Apoi vine
timpul când trebuie să treci la acţiune, pentru că madianiţii
vin ca lăcustele peste toată ţara. Israeliţii trebuiau să sape
peşteri în munţi, ca să-şi ascundă acolo proviziile de hrană,
ca să aibă cu ce să trăiască, pentru că duşmanii lor veneau ca
puhoiul şi le luau tot.

Ei
le luau oile, vitele şi taurii şi le mâncau toată recolta; le
luau totul şi plecau. Nu îi omorau, dar le mâncau tot ce aveau.
Apoi, în anul următor îi lăsau să semene din nou, iar pe când
recolta era coaptă, veneau şi le luau totul.

Dar
vedem că în vremea despre care vorbim, în Israel era un bărbat
puternic şi de valoare, dar el nu se considera aşa. Biblia spune că
el îşi măcina grâul şi încerca să pună ceva deoparte pentru
familia lui. Numele lui era Ghedeon, iar mai târziu a devenit
judecător în Israel.


vrea să prindeţi ideea aceasta. Înainte ca Dumnezeu să-i salveze
pe copiii Lui, trimite întotdeauna un proroc ca să-i înştiinţeze,
pentru că de multe ori ei nu citesc şi nu învaţă Cuvântul Lui.
Ei merg, aderă la o biserică şi sunt mulţumiţi cu aceasta, dar
nu stau jos să citească.

Duhul
Sfânt Se hrăneşte din Cuvântul lui Dumnezeu. Astfel, Isus a spus:
Omul
nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura
lui Dumnezeu.”
(Matei
4.4). Deci, cel mai bun lucru pe care poţi să-l faci după ce eşti
mântuit, este să stai jos şi să citeşti tot timpul din Biblie.
Aceasta te întăreşte. Nu este ca şi când citeşti un roman, ci
citeşti ca să-ţi ancorezi sufletul de fiecare virguliţă din Ea.
Aşa este, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiţi cum
întăresc eu fiecare Cuvânt pe care Îl spune Dumnezeu? Cu un
„Amin”. Aşa este. „Aşa să fie!” Ceea ce a spus El este
adevărat.

Aşadar,
noi ar trebui să întărim fiecare Cuvânt al Lui cu „Amin”.
Când Dumnezeu spune: „Tu să faci sau să nu faci…” şi aşa
mai departe, tu să răspunzi: „Amin”. Să nu spui: „Eu cred că
ar trebui să fie aşa şi aşa!” ci spune doar „Amin”, la tot
ceea ce spune El.

Dumnezeu
a fost bun cu ei, dar ei nu au meritat aceasta. Totuşi, înainte ca
acest eveniment mare să aibă loc, Dumnezeu le-a trimis un proroc
care le-a vorbit Cuvântul Domnului, iar el le-a spus: „Eu sunt
Dumnezeul care te-a scos din Egipt; Eu sunt Cel care ţi-a dat ţara
în care trăieşti. Eu am făcut toate aceste lucruri pentru tine.”

Vedeţi,
un profet adevărat, un predicator adevărat, arată întotdeauna
spre Dumnezeul cel mare şi supranatural. Predicatorul este un profet
al timpurilor moderne. Deci, un profet adevărat arată înapoi, la
Cuvântul Domnului, la promisiunea Lui. El nu arată spre ceea ce a
spus o biserică, ci spre ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu.
Vedeţi? Înapoi la Cuvântul Domnului!

Madianiţii
au luat tot ce aveau copiii lui Israel, iar ei mureau de foame, dar
Dumnezeu i-a vorbit acestui proroc şi le-a spus: „Nu
vă amintiţi că Eu sunt Dumnezeul care v-a scos din Egipt? Nu ştiţi
că Eu am deschis Marea Roşie înaintea părinţilor voştri şi că
i-am hrănit timp de patruzeci de ani în pustiu? Eu i-am bătut pe
toţi duşmanii din jurul lor. Nu i-am bătut Eu pe amaleciţi și pe
ceilalţi de dinaintea voastră? Eu sunt Dumnezeu! Întoarceţi-vă
la Mine! Urmaţi-Mă!”

Amintiţi-vă
că întotdeauna după mesajul profetic, Dumnezeu trece la treabă.
După ce profetul spune Cuvântul, Dumnezeu trece la treabă în
Cuvânt. Mai întâi trebuie să vină Cuvântul, mai întâi trebuie
predicat Cuvântul pentru că „Credinţa
vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”
(Romani
10.17). Profetul adevărat stă pe Cuvântul adevărat al lui
Dumnezeu şi nu Îl compromite în nici un fel, ci spune: „Tu
trebuie să te naşti din nou, căci făgăduinţa aceasta este
pentru voi şi pentru copiii voştri, în oricât de mare număr îi
va chema Domnul Dumnezeul nostru.”

Aşa va spune dacă este un profet adevărat.

Dar
dacă nu este un profet adevărat, va spune: „Noi credem aşa şi
aşa…” Dar cine sunt aceşti „noi”? Nu sunt Dumnezeu şi
profeţii Săi, Dumnezeu şi îngerii Săi sau Dumnezeu în Cuvântul
Său. Isus a spus: „Cerurile
şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”
(Matei
24.35). Aşa este. „Dacă
cineva adaugă sau scoate ceva din Cuvântul acestei prorocii,
Dumnezeu îi va scoate partea lui de la Pomul vieţii.”
Deci
un profet adevărat stă pe Cuvânt.

Apoi
a început să le arate ce urma să se întâmple şi imediat după
mesajul profetic, Dumnezeu a intrat în scenă. Întotdeauna a fost
aşa. Dacă profetul a avut Cuvântul Domnului, Dumnezeu S-a mişcat
în spatele Lui, pentru că este scris: „Cuvântul
Meu, care iese din gura Mea, nu Se întoarce la Mine fără rod, ci
va face voia Mea, şi va împlini planurile Mele.”
(Isaia
55.11). Întotdeauna va exista un grup care se va comporta ca şi cum
ai arunca apă pe spatele unei raţe, dar se va găsi şi cineva care
să creadă, pentru că Dumnezeu a trimis acel Cuvânt. Amin. Vedeţi?
Cuvântul nu Se va întoarce fără rod, ci va împlini ceea ce are
de împlinit.

Acest
profet a stat acolo şi a profeţit. Motivul pentru care Dumnezeu
trimite un profet este că oamenii se îndepărtează de El prin
tradiţiile bătrânilor şi aduc în biserică tot ce este lumesc.
Astfel, fac compromis şi aici şi dincolo şi înainte să-ţi dai
seama, te trezeşti că eşti într-o organizaţie. Nu este nimic
altceva decât o colibă. Oamenii vin acolo şi au tot felul de mese,
jocuri, dansuri şi aşa mai departe, apoi biserica nu este mai mult
decât o colibă. Aşa este.

Apoi
vezi că totul este departe de Cuvânt şi că multe suflete cinstite
stau în acele morgi şi se gândesc: „Aceasta este tot.” Dar,
înainte ca Dumnezeu să-Şi trimită judecata, înainte de a se
întâmpla orice, şi să vină eliberarea bisericii, El este drept
şi trimite prin ţară un glas care vesteşte Cuvântul lui
Dumnezeu. Apoi, de îndată ce-Şi vesteşte Cuvântul, Dumnezeu, Cel
care este în Cuvântul Său şi Îl face real, Îşi manifestă
Cuvântul vorbit.

Dumnezeu
este drept. El nu poate fi nimic altceva decât un Dumnezeu drept.
Vedeţi? El stă chiar în spatele Cuvântului Său. Isus a spus:
Dacă
rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi
orice veţi vrea, şi vi se va da.”
(Ioan
15.7). El trebuie să se împlinească pentru că este Cuvântul lui
Dumnezeu.

Acum,
Dumnezeu nu vine să ne vorbească cu Glasul Lui din ceruri, ci a
scris Cuvântul pe hârtie şi aşteaptă ca tu şi eu să primim
Duhul Sfânt, să credem acel Cuvânt. Apoi, când vorbim acel
Cuvânt, dacă este Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu, Dumnezeu va
sta în spatele Lui. Aşa este. Dumnezeu va face minunile prin
mâinile copiilor Săi. Aşa cum am spus într-o seară într-una din
aceste biserici, El este Viţa, iar noi suntem mlădiţele. Viţa nu
produce roade, ci mlădiţele sunt cele care poartă roadele, dar ele
îşi primesc viaţa şi puterea de la viţă. Isus Hristos, Duhul
Sfânt, vine într-un trup omenesc, Se leagă de Cuvânt şi Îl
mişcă, arată vedenii vorbeşte în limbi, proroceşte. El face tot
felul de lucrări ca să-Şi confirme Cuvântul prin fiinţa umană.
Aceasta este ceea ce a făcut El.

Voi
sunteţi martorii Mei. După ce veţi primi Duhul Sfânt, după ce
veţi primi puterea de sus, Îmi veţi fi martori.”

Vedeţi? Mai întâi trebuie să îndreptaţi lucrurile, „Şi
iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar
rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de
sus.”
(Luca
24.49). Apoi veţi fi martorii Mei. Numai în Ierusalim? Nu! „Și-Mi
veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și
până la marginile pământului.”

(Fapte 1.8).

Acum,
dacă viţa produce o mlădiţă originală, aceea trebuie să poarte
aceeaşi viaţă care este în viţă. Deci, un profet al lui
Dumnezeu va spune că Cuvântul lui Dumnezeu este corect de la „A”
la „Z”. Fiecare iotă din El este adevărată.

Dumnezeu
îi trimite pe aceşti bărbaţi din cauză că oamenii nu studiază
Cuvântul. Ei nu citesc Biblia, nu o studiază şi nu se roagă mult,
ci spun o scurtă rugăciune de dimineaţă, sau trec nişte mărgele
printre degete şi zic un „Ave Maria” sau ceva de felul acesta.
Dar aceasta nu este corect. Vedeţi? Astfel, Dumnezeu trimite un
profet adevărat, iar Cuvântul Domnului vine întotdeauna la profet.

Apoi,
Cuvântul Domnului este în profet, iar oamenii Îl pot vedea pe
Dumnezeu în acţiune. Cuvântul lui Dumnezeu din profet în acţiune,
pentru că astfel, Dumnezeu Îşi confirmă propriul Cuvânt.

Uitaţi-vă
la Petru. El L-a văzut pe Dumnezeu la lucru. Uitaţi-vă la Pavel.
Şi el L-a văzut pe Dumnezeu la lucru. Uitaţi-vă la profeţii
Vechiului Testament: ei toţi L-au văzut pe Dumnezeu la lucru. Aşa
este. Dacă astăzi iei un om, un predicator care predică
Evanghelia deplină şi botezul cu Duhul Sfânt, şi te uiţi la el,
Îl vei vedea pe Dumnezeu în el. El va avea o viaţă impecabilă,
mai presus de orice reproş. Vedeţi? Este Dumnezeu la lucru, iar
oamenii pot să vadă aceasta. „Voi
sunteţi epistole vii…”
Ce
fel de epistole? O epistolă a lui Dumnezeu, o dovadă a faptului că
te-a trimis El.

Deci,
noi vedem că El îşi trimite profeţii, iar ei sunt cei care
luminează şi le arată oamenilor Evanghelia. Dă-I slavă lui
Dumnezeu! Îmi place aceasta. Să vii de la seminarul din ceruri. Da,
domnule, iar Dumnezeu să confirme că vii de acolo. Dar pentru
aceasta nu trebuie să ai multe cunoştinţe de genealogie, ci mai
degrabă de genunchiologie. Aşa este.

Acum
observaţi! Ghedeon era într-o situaţie îngrozitoare. El era la
treieratul grâului când a auzit mesajul acelui profet. Voi puteţi
vedea aceasta în versetele 7-10. Profetul a venit şi a adus
mesajul, spunându-i să-şi amintească faptul că Dumnezeu este
Dumnezeu, că El este Cel care i-a eliberat şi că ei trebuie să se
întoarcă la El. Nu acelaşi mesaj ar trebui să fie şi astăzi?
Sigur că da.

Dumnezeu
este încă Dumnezeu; El este acelaşi Dumnezeu de la Rusalii; este
acelaşi Dumnezeu din rugul aprins; acelaşi Dumnezeu care a deschis
Marea Roşie. Atunci ce ne mai pasă de bombele cu hidrogen, buncăre
în pământ sau orice altceva poate să facă omul? „Dumnezeu
este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte
niciodată în nevoi.”
(Psalmul
46.1). El este încă Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov,
Dumnezeul lui David. Desigur, El este încă Dumnezeu. Noi vrem să
auzim doar Cuvântul lui Dumnezeu şi suntem recunoscători că am
auzit Cuvântul. Da, domnilor, El este o Stâncă, un Turn puternic
şi un Adăpost în vreme de furtună. El este Adăpostul nostru, iar
cel
neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.”
(Proverbe
18.10). Da, el este în siguranţă. Aşa este. Judecătorul suprem
spune că el este în siguranţă. Aşa este. „Cei
ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea.”
(Isaia
40.31). El este Cetatea de scăpare a fugarului, a celui refugiat.

În
timp ce îşi treiera grâul, fără îndoială că mesajul profetic
trecea prin inima lui Ghedeon: „Eu
sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov. Eu sunt Cel ce v-a scos
din Egipt. Eu sunt Cel care v-a dat ce aveţi. Întoarceţi-vă la
Mine!”

Ghedeon era împreună cu tatăl său şi îşi treierau grânele,
când a venit la el un Înger, sau mai bine zis, aşa se gândea el.
La urmă s-a dovedit să de fapt nu era un Înger, ci era Dumnezeu
însuşi, pentru să este scris cu literă mare: „Domnul”.
Vedeţi?

Când
El i-a vorbit lui Ghedeon, acesta a fost foarte surprins. El l-a
numit: „Viteazule…”
dar
Ghedeon nu ştia că este un viteaz. Poate că în seara aceasta sunt
mulţi viteji printre noi. „Te referi la biserica aceasta mică, la
grupul acesta neînsemnat?” Acolo erau numai doi: Ghedeon şi tatăl
lui, iar aici sunt tot doi: tu şi Hristos. Aceasta este tot ce
trebuie ca să fii un viteaz. Aşa este.

Probabil
că El arăta ca un om bătrân şi chel, care stătea acolo
sprijinit de un tufiş, îmbrăcat cu o haină făcută din piele de
miel şi cu un toiag în mână. Nu era cineva care să atragă
privirea, dar a venit să-l însărcineze să meargă să elibereze
poporul Israel. Profetul i-a transmis mesajul și i-a spus: „Eu te
trimit să faci aceasta!” dar Ghedeon a răspuns: „Nu, nu! Poate
că profetul a spus aceasta şi cealaltă, dar nu se poate.”

„Dumnezeu
este cu tine.”

„Dacă
Dumnezeu este cu noi, unde sunt toate minunile Lui?” a întrebat
Ghedeon. Aici este întrebarea.

Dacă
el răspundea: „Oh, desigur, organizaţia noastră a crescut cu
zece mii, anul acesta. Dumnezeu este cu noi. Am prosperat atât de
mult, încât fiecare dintre noi are două maşini Cadillac.”

În
zilele noastre nu eşti considerat duhovnicesc, până nu deţii trei
sau patru maşini Cadillac, sau ceva de felul acesta; trebuie să ai
cele mai mari lucruri din ţară. Dar ascultaţi-mă!

Nu,
el nu a spus aceasta, dar astăzi spunem: „Cum poţi spune că
Dumnezeu este cu noi? Pentru că creştem în număr şi avem mai
multe biserici decât am avut vreodată. Până şi primarul oraşului
vine la biserica noastră. Noi suntem cea mai mare biserică de aici
şi ştim că Dumnezeu este cu noi, pentru că oamenii prosperă,
poartă haine mai bune şi au case mai bune.” Aşa este. Noi suntem
recunoscători pentru aceasta, dar nu este dovada că Dumnezeu este
cu voi.

Ghedeon
ştia despre ce vorbeşte. Astfel, a zis: „Domnule, dacă Dumnezeu
este cu noi, atunci unde sunt toate acele minuni puternice? Profetul
acela ne-a spus că El este Dumnezeul care ne-a scos din Egipt. El a
lovit pământul şi i-a eliberat; El este un Dumnezeu al eliberării,
iar dacă a făcut odată aceasta, El este şi astăzi acelaşi
Dumnezeu.”

Eu
spun la fel în seara aceasta. Dacă El a fost vreodată Dumnezeu,
trebuie să rămână întotdeauna acelaşi Dumnezeu. Dacă El a fost
vreodată Cel Atotputernic, este şi astăzi acelaşi Atotputernic.
Sigur că este, pentru că Biblia spune că „Isus
Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Ghedeon
a spus: „Dacă El este Dumnezeu, şi Dumnezeu este cu noi, unde
sunt toate acele minuni? Unde sunt toate semnele pe care le face El?”
Poate că ei au avut tot felul de semne şi multe altele, dar acelea
nu erau semne biblice. Tu trebuie să ai un semn biblic.

Unii
spun: „Păi, noi avem mai mulţi membri! Dacă avem o organizaţie
mai mare, oameni mai bine îmbrăcaţi, dacă bisericile noastre
cresc, iar predicatorii noştri sunt mai bine pregătiţi, nu este
acesta un semn că Dumnezeu este cu noi?” Nu, domnilor, aceasta nu
are nici o legătură, pentru că Isus nu a spus niciodată: „Ei
vor avea organizaţii mai bune în timp ce vor creşte şi Mă vor
servi,˝ ci a spus: „Iată
semnele care îi vor însoţi pe cei ce vor crede: „în Numele Meu
vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi;
dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune
mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”
(Marcu
16.17-18). Aşa este. Acestea sunt semne biblice. Da, domnule. Dacă
Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci unde este
El? Noi avem dreptul să întrebăm aceasta.

Când
Elisei l-a urmărit pe Ilie, i-a spus: „Voi cere un singur lucru,
şi anume o dublă măsură din Duhul care este peste tine.”
Apoi când i-a fost aruncată mantaua, s-a dus, a luat-o, a lovit
Iordanul cu ea şi a spus: „Unde este Dumnezeul lui Ilie?” şi
Iordanul s-a deschis din nou.

Dacă
Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, noi avem dreptul
să-L chemăm şi să spunem: „Unde este promisiunea pe care a
făcut-o Isus Hristos când a zis: „Şi
iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul
veacului.”?
(Matei
28.20). Unde este promisiunea Lui? Lasă-mă să-L văd făcând
lucrările Lui.”

Primul
lucru care trebuie să vină este Cuvântul. Deci nu te duce acolo pe
nepusă masă crezând că tu poţi face ceva. Tu trebuie să te
întorci la Cuvânt, să faci condiţiile prielnice; tu trebuie să
crezi Cuvântul şi să acţionezi în funcţie de fiecare Cuvânt pe
care L-a spus El, ca să poţi vedea lucrarea puternică a lui
Dumnezeu. Ţineţi minte! Voi trebuie să credeţi Cuvântul pe care
L-a spus El şi să faceţi totul conform acestui Cuvânt. Credeţi
aceasta?

Tu
nu poţi merge să dai mâna cu predicatorul, apoi să fii stropit cu
puţină apă şi să zici: „Acum totul este în ordine. Dă-ne
mâna dreaptă de părtăşie!” Aşa ceva nu este biblic. Nu, nu
este bine şi nu poţi face aceasta. Tu trebuie să urmăreşti
Cuvântul şi să face exact ce ţi-a spus Dumnezeu să faci. Aşa
este.

Tu
nu poţi spune: „Eu cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu şi
cred că am primit Duhul Sfânt când am crezut.” Biblia nu
spune nicăieri aceasta. Nu, domnule, nu este biblic. Tu poţi crede
în Viaţa veşnică şi poţi crede că este bine, dar apoi trebuie
să-L ai pe Dumnezeu care să te pecetluiască cu Duhul Sfânt. Pavel
i-a întrebat pe acei ucenici: „Aţi
primit voi Duhul Sfânt când aţi crezut?”
(Fapte
19.2). Vedeţi? Tu nu primeşti Duhul Sfânt când crezi, ci după ce
ai crezut. Scriptura spune că eşti pecetluit cu Duhul Sfânt
făgăduit numai după ce crezi. Aşa este. Dar mai întâi trebuie
să crezi şi să acţionezi conform Cuvântului.

Tu
nu poţi spune: „Oh, dar sunt mulţi care simpatizează şi spun:
„Biblia are dreptate. Da, frate Branham, eu cred că Biblia are
dreptate.” Dacă faci aşa eşti ca o capră bătrână care dă
din cap: „Bine, dar păstorul nostru nu crede aşa ceva. Este în
ordine, dar eu nu cred că se poate întâmpla aceasta.” Vezi?
Tu eşti tot în acelaşi loc, şi ca urmare nu vei vedea niciodată
acest lucru întâmplându-se. Trebuie să iei poziţie, să
acţionezi; trebuie să faci ceva. Apoi, când vei lua promisiunea
lui Dumnezeu, când ştii că este promisiunea Lui şi acţionezi
conform ei, vei vedea marile minuni ale lui Dumnezeu întorcându-se
înapoi în Biserica Dumnezeului celui viu. Aşa este. Atunci vei
vedea toate acestea întâmplându-se.

Gândiţi-vă,
prieteni: Cum ar putea să mintă Dumnezeu? Tu vei crede o biserică?
Nu demult, când mama mea era pe moarte, i-a spus lui Dolores, sora
mea mai mică: „Dolores, tu eşti cea mai tânără. Tu m-ai iubit
şi m-ai ajutat, ai venit aici, ai spălat pentru mine, şi ai avut
grijă de mine de când am îmbătrânit.” Apoi mi-a zis mie:
„Billy, tu eşti primul meu fiu. Tu m-ai hrănit şi ai avut grijă
de mine de când am îmbătrânit. Demult, chiar înainte de moartea
tatălui tău, cu cincisprezece sau douăzeci de ani în urmă, tu ai
avut întotdeauna grijă de mine; te-ai îngrijit să am mâncare,
combustibil şi aşa mai departe. Billy, tu ai fost un îndrumător
spiritual pentru mine şi m-ai condus spre Domnul Isus. Astăzi voi
pleca şi sunt fericită. Doresc atât de mult să merg Acasă, încât
nu ştiu ce să fac.”

Eu
stăteam lângă ea şi i-am zis: „Mamă, tu ştii că noi am fost
catolici, iar când eram doar un băieţel mic, Glasul acela mi-a
vorbit şi mi-a spus: „Să nu fumezi, să nu bei şi să nu te
întinezi cu nimic, pentru că voi avea cu tine o lucrare atunci când
vei fi mare,˝ aşa că m-am dus la biserica catolică să aflu
despre ce era vorba. Preotul de acolo mi-a spus: „Noi suntem
biserica, noi suntem trupul de oameni, iar Dumnezeu este în biserica
Lui.”

Când
am auzit aceasta, m-am gândit: „Ceva nu este în ordine, sunt prea
multe biserici diferite. Trebuie să merg să văd ce spune şi
alta.”

Astfel,
m-am dus la luterani, dar ei au spus: „Oh nu, noi suntem biserica!”
iar eu am aflat ce fel de biserică şi ce fel de oameni erau. Ei
bine, luteranii arătau într-o direcţie, catolicii într-alta,
baptiştii într-alta, metodiştii şi prezbiterienii arătau fiecare
în altă direcţie, iar eu nu am putut să mă încred în niciuna
din ele. Care din ele este biserica, fiindcă fiecare avea ceva care
suna bine.

Ştii
ce am făcut, mamă? M-am dus înapoi la Biblie, fiindcă este scris:
Dumnezeu
să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi
mincinoşi.”
(Romani
3.4). Apoi am urmat Biblia întocmai cum este scris şi am avut
acelaşi rezultat ca cei de la început.”

Pe
aceasta ne odihnim noi, fiindcă avem aceleaşi rezultate. Vedeţi?
Dumnezeu trebuie să Se ţină de cuvânt. Aşa este. Noi trebuie
doar să credem, să ne supunem, să acceptăm şi să acţionăm în
această privinţă.

Noe
a avut o promisiune de la Dumnezeu. Dumnezeu a fost Cel care i-a
vorbit, dar înainte ca să vadă minunea lui Dumnezeu, Noe a trebuit
să construiască arca. El a trebuit s-o construiască ţinând la
Cuvânt; a trebuit să taie lemnele, să amestece smoala şi s-o
toarne pe lemne. El a trebuit să facă arca atunci când acest lucru
părea o nebunie pentru toţi ceilalţi. Dar ce a făcut el? A lucrat
la arcă oricum, şi a trebuit s-o facă mai bine de o sută douăzeci
de ani. Nu avea nici un alt semn, dar a continuat să ţină de
Cuvânt şi a lucrat în funcţie de însărcinarea primită. Amin.

Duceţi-vă
în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.”
(Marcu
16.15). Acţionează în funcţie de însărcinarea pe care o ai!
Aceste
semne îi vor urma pe cei ce vor crede…”
Vedeţi?
Lucrează după însărcinarea pe care o ai!

Tu
spui: „Eu am primit Cuvântul lui Dumnezeu.” Tu te-ai rugat şi
Duhul Sfânt ţi-a promis vindecarea. Astfel, nu contează cât timp
trebuie să treacă până când vine, tu să continui să lucrezi în
slujba ta! Să te porţi ca şi când eşti vindecat şi să mergi
mai departe dându-I slavă lui Dumnezeu. Aşa este. Tu zici: „Ei
bine, frate Branham, eu nu am primit încă Duhul Sfânt.”
Acceptă promisiunea şi du-te mai departe, dar să nu spui că L-ai
primit deja, pentru că aceasta nu va ţine.

Ce
s-ar fi întâmplat dacă după ce au spus: „Isus a zis să mergem
acolo sus şi să aşteptăm, fiindcă ne va trimite ceea ce a
făgăduit,˝ ucenicii ar fi spus după vreo nouă zile, poate Matei
sau Filip sau altul dintre ei: „Petre, nu crezi că L-am primit
deja? Nu crezi că Îl avem? El ne-a poruncit să stăm aici şi să
aşteptăm, iar noi facem aceasta de nouă zile. Ieri am avut un fel
de simţământ că El ni L-a dat deja. Astfel, cred că mai bine Îl
acceptăm prin credinţă şi mergem mai departe.” Vedeţi?

Nu,
domnilor, ei nu au făcut aşa ceva, ci au stat acolo şi au aşteptat
până când a venit dovada. Amin. Ei au mers acolo şi au aşteptat
până când au văzut ceva pe care au putut să se sprijine şi să
spună: „Aceasta este!” De ce? Pentru că au primit o dovadă
biblică pentru aceasta.

De
unde au ştiut ei că Îl vor primi? În Isaia 28.9-11 scrie: „Căci
dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste
învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă,
puţin aici, puţin acolo.

Ei
bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea
străină a vorbit poporului acestuia, Domnul.”

La
rândul lui, Ioel a spus în capitolul 2.28-29: „După
aceea, voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele
voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii
voştri vor avea vedenii.

Chiar
şi peste robi şi peste roabe voi turna Duhul Meu în zilele
acelea.”

Ei aşteptau ceva la care puteau să se uite şi să vadă. Astfel,
dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, haideţi să
vedem ce a promis că va face şi să stăm cu aceasta până când
vine. Da.

Noe
construia arca ţinând de promisiune; predica tot timpul; stătea în
uşa corăbiei, predica şi construia în acelaşi timp. Aşa este un
profet adevărat al lui Dumnezeu din ziua de astăzi, care stă chiar
în Corabia care este Isus Hristos, fiindcă El a spus: „Dacă
rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele…
(Ioan
15.7), continuaţi să construiţi, bătând în fiecare loc unde se
află ei şi acoperind fiecare gaură. Nu-i lăsa diavolului nici o
ieşire pe nicăieri! Nu, domnule! Stai chiar în uşă şi predică!
Uşa corăbiei este Hristos. Aşa este. „Eu
sunt Uşa oilor.”
(Ioan
10.7). Aşa că, stai acolo şi predică!

Înainte
ca să vadă minunea puternică a lui Dumnezeu şi să cunoască
faptul că El era Dumnezeu, Noe a văzut mai întâi promisiunea; a
primit promisiunea, a ţinut de ea şi a acţionat în această
promisiune până când a văzut minunea puternică a lui Dumnezeu.
Amin. Da. Vedeţi? Abia după aceea a văzut minunea puternică a lui
Dumnezeu.

După
cum am spus şi aseară, Moise mergea pe drumul lui, cu un băţ în
mână. Un singur om, înarmat cu un băţ uscat, mergea să invadeze
un Imperiu. Vedeţi? Dar el a făcut aceasta. Sigur că da. De ce?
Pentru că era în acţiune, era în timpul slujbei. De unde ştii
aceasta? „Ei bine, când vei ajunge acolo, Faraon te va spânzura,
pentru că te caută de patruzeci de ani. Când te va găsi, eşti
pierdut, fiindcă ai omorât un egiptean. Tu ştii că este suficient
să loveşti un egiptean şi aceasta înseamnă moarte, iar tu ai
omorât unul, l-ai ascuns şi ai fugit. Astfel, când vii înapoi,
vii la moarte.” Dar ce a făcut el? A acţionat. Amin. Nu ştiu
câte zile i-au trebuit să facă din Midia până în Egipt, dar s-a
dus. Oh, el s-a dus acolo cu toiagul acela în mână, pentru că
acţiona conform promisiunii lui Dumnezeu.

Dacă
Dumnezeu îţi dă o dovadă a Duhului Sfânt, ca atunci când i-a
apărut lui Moise în rugul aprins şi i-a spus să arunce toiagul
jos, iar acesta s-a transformat într-un şarpe, ştii că o va face
încă o dată; dacă L-ai văzut pe Dumnezeu vindecându-i pe alţii,
ştii la fel ca Moise, că El este Dumnezeu, şi că dacă a făcut-o
o dată, poate s-o facă încă o dată. Este întocmai cum i-a spus
profetul lui Ghedeon: „Dumnezeul părinţilor voştri, care i-a
scos din Egipt şi a făcut toate acele minuni, le va face din nou.”
Aşa este. Dumnezeul care a vindecat bolnavii este Dumnezeul care
poate să te vindece şi pe tine. Dumnezeul care a dat Duhul Sfânt
atunci, este Dumnezeul care poate să ţi-L dea şi ţie. Dumnezeul
care a vindecat-o pe Hattie Waldrop care stătea în rândul de
rugăciune aproape moartă din pricina cancerului, este acelaşi
Dumnezeu care te va vindeca şi pe tine. Desigur. El este Dumnezeu şi
aceasta este tot. Dacă vrei să-I vezi minunile şi puterea, trebuie
să Îi accepţi Cuvântul şi să faci ce spune Acesta. Desigur.

Aşa
a făcut şi Moise: mai întâi a acţionat, apoi a văzut minunile
puternice ale lui Dumnezeu. Astfel, dacă Dumnezeu i-a spus să
meargă spre mare, el a trebuit să meargă spre mare ca să-I vadă
minunile puternice. Moise a trebuit să se supună în totul lui
Dumnezeu şi să facă tot ce a spus El ca să-I poată vedea marile
minuni. Aceasta este ceea ce trebuie să facem şi noi.

Când
s-a dus pe vârful acelui munte, Ilie i-a chemat pe toţi şi a
spus: „Haideţi să vedem cine este Dumnezeu! Acela să fie
Dumnezeu, care va răspunde prin foc!” Spunea aceasta, fiindcă
ştia că Dumnezeu este un Foc mistuitor. „Cel care este Dumnezeul
cel adevărat, să răspundă prin foc!” Şi ei au răspuns:
„Aceasta este o idee bună. Vom merge acolo.”

De
ce a făcut el aceasta? Pentru că ştia că păgânii aceia nu aveau
nimic şi ca urmare nu se temea de ei. Astfel, când au început
să-l strige pe Baal, să se taie şi să sară în jurul altarului,
el se plimba liniştit în sus şi-n jos şi le zicea: „Strigaţi
mai tare, poate că o să vă audă. Poate acum trage un pui de somn,
s-a dus la pescuit sau ceva de felul acesta. Strigaţi mai tare!”
Ilie ştia pe ce stă. Da, domnilor. Un om care a avut contact cu
Dumnezeu şi are o slujbă din partea Lui, nu poate fi mişcat nici
de toţi diavolii din iad. El ştie pe ce stă. Cu siguranţă.
Astfel, se plimba în sus şi-n jos, iar când a venit rândul lui,
şi-a adus jertfa spre seară. Şi-a zidit altarul folosind
douăsprezece pietre ca să arate legătura cu cele douăsprezece
seminţii ale lui Israel, apoi a spus: „Doamne Dumnezeul lui
Avraam, Isaac şi Israel (l-a chemat după numele nou: Israel,
prinţul), lasă să se cunoască astăzi că Tu eşti Dumnezeu, că
eu sunt profetul Tău şi că am făcut toate aceste lucruri la
Cuvântul Tău.”

Aceasta
este: să acţionezi la Cuvântul Lui. Şi ce s-a întâmplat? Focul
a căzut, da, domnilor, şi a mistuit jertfa. Atunci când a acţionat
conform Cuvântului lui Dumnezeu, Ilie şi toţi ceilalţi oameni au
văzut lucrarea Lui puternică.

Haideţi
să vorbim şi despre Iosua. El a înconjurat zidurile cetăţii
întocmai cum i-a spus Căpetenia oştirii. Într-o după-amiază, el
a ieşit la plimbare, fiindcă se întreba cum o să poată doborî
acele ziduri puternice. El ştia că vrăjmaşii lui erau învinşi,
pentru că se aflau înăuntrul zidurilor. Dar cum putea să intre
acolo? Astfel, s-a dus la o plimbare de după-amiază ca să
mediteze. Acesta este un lucru bun: să te îndepărtezi de toată
lumea şi să fii singur pentru o vreme. Deodată a văzut un Om care
stătea acolo cu sabia scoasă. Iosua s-a gândit că ar putea fi
unul dintre vrăjmaşi, aşa că şi-a scos şi el sabia şi a
alergat spre el, întrebându-l:

„Eşti
dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?”

Dar
acel Om i-a răspuns: „Nu,
ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului…”
(Iosua
5.14). Apoi El i-a spus ce să facă.

Sună
cam ciudat să te gândeşti că poţi suna din trâmbiţe şi
zidurile acelea puternice să cadă, dar el aşa a făcut. Dumnezeu
face totul atât de simplu şi banal, încât trece drept peste
capetele celor învăţaţi. Cei care nu sunt învăţaţi şi nu
ştiu multe, înţeleg. Aceasta este tot. Dar dacă încerci să
înţelegi cu mintea ta, nu vei reuşi. Tu trebuie să iei Cuvântul
Domnului pe Cuvânt, să iei felul în care a spus El să se facă;
nu cum credem noi că trebuie făcut, ci felul în care spune El că
trebuie făcut. Aceasta este tot. Fă aşa cum a spus El să faci!
Astfel, Iosua a mărşăluit întocmai cum i s-a spus, şi ce s-a
întâmplat? El L-a crezut pe Dumnezeu pe Cuvânt şi a acţionat ca
atare, apoi a văzut cum au căzut zidurile şi cum au murit
duşmanii.

Copiii
evrei au acţionat pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă
Dumnezeu le spusese să nu se închine la nici un chip. Astfel, când
împăratul a spus: „Ori vă închinaţi, ori vă voi arunca în
cuptorul încins,˝ ei au răspuns: „Staţi puţin! Dumnezeul
nostru este în stare să ne elibereze. Noi nu ştim ce va face El,
dar nu ne vom închina la acel chip.” Ei au acţionat după
Cuvântul lui Dumnezeu, iar Dumnezeu a făcut o minune şi a trimis
al patrulea Om care a stat cu ei în cuptorul aprins şi a ţinut
focul departe de ei. Ce au făcut cei trei? Au acţionat conform
Cuvântului lui Dumnezeu şi au văzut minunea puternică a lui
Dumnezeu.

Putem
să mai aducem unul: pe Daniel. Daniel a acţionat conform Cuvântului
lui Dumnezeu. El s-a închinat cu faţa spre Templu, şi nu a ţinut
seama de oricine ar fi spus altceva. El nu s-a ruşinat de religia
lui şi s-a rugat de trei ori pe zi, acţionând conform Cuvântului
lui Dumnezeu, apoi a văzut minunea.

Ghedeon
nu era atât de sigur. Acolo era un Om care stătea rezemat de copac
şi îi spunea ce să facă, dar Ghedeon i-a răspuns: „Nu ştiu,
cum o să fac aceasta?”

Apoi
a zis: „Aşteaptă numai puţin!” şi s-a dus să aducă un
dar de mâncare. El a luat darul şi l-a aşezat pe altar, iar Omul
acela a întins vârful toiagului pe care-l avea în mână şi a
atins jertfa, care a fost mistuită imediat de focul care s-a ridicat
din stâncă. Jertfa a fost primită, iar Ghedeon a fost gata de
acţiune. De ce? Pentru că L-a văzut pe Dumnezeul cel viu în
acţiune. Amin. El a văzut Cuvântul viu al lui Dumnezeu şi a ştiut
că Dumnezeu locuia în chipul acelui Om, aşa că L-a numit:
„Doamne.” Bineînţeles că El a dispărut imediat. Ghedeon
L-a numit mai întâi: „Un înger al Domnului,˝ care este numai o
manifestare a Lui, aşa cum a fost şi Isus, Fiul lui Dumnezeu; dar
cu toate acestea, El era Dumnezeu; Dumnezeu era în El. Deci aceea a
fost o manifestare, un Înger al lui Dumnezeu, ca Cel care l-a
vizitat pe Avraam.

Cu
toate că la înfăţişare arăta ca un Om, Avraam L-a numit „Domn˝
cu litere mari: „Elohim.‟ Oricine citeşte Biblia greacă sau
ebraică ştie că Elohim este Dumnezeul cel Atotputernic. Vedeţi,
El a fost acolo manifestându-Se în acel trup mic de lut. Un Om
bătrân care stătea rezemat de un copac ca şi când ar fi fost
obosit. Dar apoi, El a întins toiagul şi a atins acea jertfă care
a fost cuprinsă imediat de flăcări. Vedeţi? Astfel, Ghedeon a
ştiut că Acela a fost Cuvântul viu al lui Dumnezeu şi a fost gata
de acţiune. Amin.

Apoi,
când a fost gata de acţiune, El i-a dat în mână câteva mii de
oameni, dar i-a spus: „Sunt prea mulţi fricoşi aici!”
Ghedeon i-a tot triat, pentru că Domnul îl îndemna să facă
aceasta. Aşa este. Uneori când vedem că lucrurile merg rău, poate
că Dumnezeu Îşi pregăteşte o armată sau nişte luptători. Tu
nu ştii niciodată ce face El. Când Ghedeon a văzut Cuvântul viu
al lui Dumnezeu, a fost gata să acţioneze. Când Îl vedem pe
Dumnezeu locuind în Cuvântul Său, haideţi să fim gata să
acţionăm pe baza Lui.

Dacă
vedem o femeie care este atât de decăzută încât nici câinii nu
se uită la ea, iar Duhul Sfânt o ia, o îndreaptă şi face din ea
o doamnă, atunci ar trebui să fim gata să acţionăm pe baza
acelui Cuvânt viu. (Fratele Branham bate în amvon).

Într-o
seară, în timpul unei campanii mari, am fost într-o cameră de
două ori mai mare decât aceasta, care era plină cu oameni nebuni,
unii în cămaşă de forţă şi aşa mai departe. Când am intrat
acolo, am întâlnit una din cele mai frumoase femei pe care le-am
văzut vreodată.

„Ce
mai faci?” am întrebat-o eu.

„Ce
mai faci, frate Branham?” a răspuns ea.

„Ei
bine, nu ştiu de unde să încep.”

„Poate
cu mine,” a spus ea.

„Cu
tine?” Ea era o fată drăguţă, curată, cu nişte ochi mari
căprui şi cu părul lung pe spate. Arăta foarte bine, aşa că
i-am zis: „Tu nu eşti pacient, nu-i aşa?”

„Ba
da, sunt pacient,” a spus ea.

„În
locul acesta nebun?”

„Da,
domnule.”

„Dar
ce s-a întâmplat?”

„Ei
bine, m-aş bucura dacă mi-ai asculta povestea.

„Spune,
soră, fiindcă mi-ar plăcea s-o ascult.”

Şi
ea a început: „Ei bine, frate Branham, eu am fost crescută de
nişte părinţi creştini care credeau cu adevărat în Dumnezeu.
Mergeam la biserică, dar la un moment dat am început să ies cu un
băiat care fuma, şi curând am aflat că şi bea. Într-o seară, a
încercat să mă facă şi pe mine să beau, dar nu am vrut. Pur şi
simplu nu voiam să beau, dar într-o noapte, el mi-a dat să beau
cola, în care pusese ceva. Din clipa aceea nu am mai fost o fată
morală. Şi atunci mi-am zis: „La ce folos? Şi mi-am aruncat
viaţa pe fereastră. Am devenit o prostituată de stradă şi apoi
am făcut tot ce se putea face rău, am început să beau şi am
devenit o alcoolică.

Apoi
cineva mi-a spus să-mi schimb religia, aşa că m-am dus la „Casa
bunului Păstor,˝ în biserica catolică şi mi-am schimbat religia.
Ei m-au trimis acolo pentru doi sau trei ani şi am fost bine, dar
când am ieşit afară, m-am întors la vechile obiceiuri. Am
continuat în felul acesta timp de un an, apoi m-a prins legea şi
m-a trimis la închisoarea de femei, unde am stat doi ani pentru
delicvenţă. Acum două sau trei luni am ieşit de acolo, dar îţi
spun, frate Branham, că m-am întors din nou la vechile obiceiuri.”

„Ei
bine, aceasta este o ruşine. O fată drăguţă ca tine? Nu te
gândeşti uneori să ai un soţ, copii, ca orice doamnă care are
ceva demnitate în ea?”

„Oh,
ba da, frate Branham, dar cine m-ar lua? Ce aş putea să-i ofer unui
bărbat? Nu mai am nimic altceva decât o viaţă crudă, decăzută,
căci m-am îmbătat şi am făcut atâtea lucruri murdare. Ce aş
putea face?”

„Dumnezeu
poate să îndrepte aceasta,˝ am spus eu.

„Domnule
Branham eu m-am rugat, am întors pagini noi şi aşa mai departe,
dar pur şi simplu nu ştiu ce este cu mine.”

Eu
încercam să-i prind duhul ca să văd care era problema. Vedeţi?
Am tot încercat timp de câteva minute, apoi am zis: „Poate ar fi
bine dacă ne-am ruga împreună.”

„Bine,
frate Branham,˝ a spus ea, şi am început să ne rugăm.

„Acum
te rogi tu,˝ am spus eu.

Şi
ea s-a rugat. A zis: „Dumnezeule….” Şi s-a rugat, şi s-a
rugat. După o vreme s-a ridicat, m-a privit şi a zis: „Ei bine,
frate Branham…”

Eu
mi-am pus mâna pe umărul ei şi i-am zis: „Dumnezeu să te
binecuvânteze, soră.”

„Cred
că acum totul este gata. Voi pleca de aici şi voi încerca să
trăiesc o viaţă diferită.”

Dar
eu i-am spus: „Soră, te vei duce şi vei trăi exact aceeaşi
viaţă pe care ai trăit-o. Acum întorci doar o nouă pagină. Vino
să ne rugăm, pentru că încă nu este în ordine.”

Ne-am
pus jos şi am continuat să ne rugăm. După o vreme, ea a atins
ceva. Oh, s-a schimbat cum se schimbă un copil mic care fredonează
un cântec, şi ajunge un adevărat compozitor. Da, domnilor. Avea
ritm. După o vreme, ea a început să se roage cu adevărat, iar
lacrimile îi curgeau pe obrajii fardaţi. La sfârşit, când şi-a
deschis ochii aceia mari şi căprui, m-a privit şi a spus: „Frate
Branham, s-a întâmplat ceva…”

„Da,
doamnă.” Da, domnilor.

Acum
ea este căsătorită şi are trei sau patru copii. Ce s-a întâmplat?
Ea L-a luat pe Dumnezeu şi a stat cu El până când s-a întâmplat
ceva. Aceasta este. S-a întâmplat ceva. Cuvântul viu a devenit o
realitate vie pentru ea.

Când
Dumnezeu Îşi seamănă promisiunea Lui în tine şi devine o
realitate vie, atunci este ceva diferit. Atunci nu te duci să spui:
„Da, eu cred aceasta,˝ pentru că şi diavolul crede în felul
acesta. Tu începi să vezi ce este numai atunci când Cuvântul este
confirmat şi devine viu în tine. Da.

Ioan
Botezătorul era un ciudat. Tatăl lui a fost preot; noi ştim că el
a fost preot. Cred că pentru părinţii lui a fost foarte greu să
ştie că atunci când va creşte Ioan va fi un slujitor puternic al
lui Dumnezeu, dar ei nu vor trăi să vadă aceasta. Ştiau aceasta
pentru că erau deja bătrâni şi au murit când Ioan avea vreo nouă
ani. Iar el, în loc să meargă să studieze preoţia, în loc să
meargă la şcoală şi să-şi ia diploma de facultate şi
doctoratul sau alte studii, pentru că ştia că trebuie să-L anunţe
pe Mesia, s-a dus în sălbăticie, pentru că mesajul trebuia să
vină de la Dumnezeu. El ştia că trebuiau să fie tot felul de
semne şi lucruri din acestea, pentru că aşa a fost întotdeauna,
ca să ascundă lucrul real care se întâmpla.

Unde
sunt puse sperietorile? Nu sunt puse la mărul acru, ci la mărul
bun. Aşa este. Tot aşa, diavolul pune tot felul de sperietori pe
lângă lucrul real. El nu trebuie să se îngrijoreze pentru
celălalt, fiindcă acolo nu va fi deranjat. Dar când ajungi la
lucrul acela adevărat, încep să se ridice sperietorile. Din cauza
aceasta dolarul fals este atât de aproape de cel adevărat, ca să-i
înşele, dacă ar fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Aşa a
spus Isus. Vedeţi? Acolo trebuie să fii atent, pe acea linie.

Ioan
nu voia să fie încurcat, aşa că a aşteptat până când a auzit
ceva de la Dumnezeu. Dumnezeu i-a spus ce fel de semn trebuia să
aibă Mesia, aşa că Ioan a acţionat după Cuvântul lui Dumnezeu.

Ei
au venit şi l-au întrebat:

„Ioane,
eşti Mesia?”

„Nu.”

„Eşti
prorocul?”

„Nu.”

„Eşti
Ieremia, Isaia, Ilie sau un alt proroc?”

Nu,˝
a spus el. „Nu eu sunt Acela, dar El este deja printre voi. Printre
voi este Unul pe care voi nu-L cunoaşteţi.” Cum de era atât
de sigur de aceasta? Pentru că ştia că era timpul împlinirii
Cuvântului lui Dumnezeu. Amin.

Şi
acum este timpul împlinirii Cuvântului lui Dumnezeu. Este timpul ca
semnele să-l urmeze pe credincios; este timpul să strălucească
Luminile serii; este timpul ca Isus Hristos să Se manifeste ca
Acelaşi ieri, azi şi în veci. Aceasta nu este o învăţătură,
ci un cuvânt. Luaţi aminte şi lăsaţi-mă să repet încă o
dată: nu o învăţătură, ci un cuvânt, ca să fac o parabolă.
Dumnezeu a scris trei Biblii. Una din ele a fost în ceruri. Astfel,
omul putea să privească în sus şi să vadă că Creatorul său
vine de acolo, din Zodiac. Care este primul semn din Zodiac?
Fecioara. Dar ultimul? Leul.

La
prima Sa venire, Isus a venit printr-o fecioară, iar a doua oară va
veni ca Leul din seminţia lui Iuda. Dacă citeşti cartea lui Iov,
vei vedea că el a vorbit despre peştii încrucişaţi, timpul
cancerului şi aşa mai departe. Acum, bineînţeles că şi diavolul
se foloseşte de aceste lucruri.

Apoi
avem următoarea Biblie pe care unii o numesc „Învăţătura
piramidei.” Voi să nu vă luaţi după această învăţătură
pentru că aveţi Biblia. Următoarea este piramida, dar tu trebuie
să înţelegeţi semnificaţia reală a acesteia. Urmăriţi
piramida în legătură cu epocile Bisericii. Aveţi cumva o bancnotă
de un dolar? Uitaţi-vă pe spatele ei. Acolo este o piramidă, iar
pe partea cealaltă este pecetea Statelor Unite ale Americii. De ce
Statele Unite recunoaşte Marea Pecete de sub piramidă? Uitaţi-vă
numai deasupra pietrei din vârf, care încheie piramida, şi o veţi
vedea cu lumina strălucind de jur împrejur. De ce este ea acolo
sus? Pentru că este Marea Pecete.

Eu
am vizitat piramida aceea şi am văzut că nu i-au pus piatra de
încheiere. De ce nu au pus-o? Pentru că a fost respinsă. Este
vorba de Piatra de căpătâi, unde se întâlnesc toate celelalte
pietre. Acestea vorbesc despre epocile Bisericii. Uitaţi-vă la
epoca luterană, care este cea mai mare. În vremea aceea era
suficient să-L mărturiseşti pe Isus Hristos şi erai creştin,
pentru că era epoca neprihănirii.

A
urmat Wesley cu sfinţirea, într-un număr mai mic, iar după el au
venit penticostalii cu botezul Duhului Sfânt. Ce era aceasta?
Formarea bisericii. Neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt.

Ce
face El cu aceasta? Totul trebuie să se potrivească perfect, iar
biserica trebuie să se afle în locul hotărât, astfel încât
Piatra care trebuie să vină în vârf să se potrivească perfect.
Acesta este un tablou pentru biserică. Eu am făcut doar o mică
parabolă aici, dar voi să nu încercaţi să mergeţi mai departe
în aceasta.

Următoarea
Biblie este Biblia reală, Cuvântul scris. Gândiţi-vă numai la
semnele şi lucrurile pe care le aveau în timpul acela.

Observaţi
cât de perfectă este acea piatră, dar ea a fost respinsă. Ei nu
au pus-o niciodată în vârf. De ce? Dacă mergeţi acolo, veţi
vedea cum acele pietre din piramidă, care cântăresc mii de tone,
se potrivesc atât de bine, încât nu poţi introduce nici măcar o
lamă de bărbierit între ele. Deci, dacă aşa trebuia să fie şi
cu epocile bisericilor, ca să se potrivească atât de bine, mă
întreb cum va trebui să fie la venirea Lui?

Puteţi
vedea cum se formează biserica? Luther cu neprihănirea prin
credinţă; Wesley cu sfinţirea şi apoi vine Duhul Sfânt. Biserica
vine împreună în mod desăvârşit, fără pată sau zbârcitură
pentru ca El, care este fără pată sau zbârcitură să poată veni
să conecteze totul împreună pentru înviere, pentru ca Biserica
Dumnezeului celui viu să-şi ia zborul în slavă. Vedeţi? Noi
trăim în acea zi.

Ioan
aştepta să se întâmple aceasta. El a spus: „Eu nu-L cunosc, dar
este undeva pe aici. Nu ştiu unde este, dar stă deja în mijlocul
vostru.” Poate vreun episcop a păşit în faţă şi a zis:
„Ştii, am avut un simţământ ciudat. Poate eu sunt Mesia.”
Dar Ioan i-a spus: „Du-te de aici! Nu eşti El.” Foarte bine.

Apoi
vine altul şi zice: „Ştii ceva? Eu sunt Caiafa, marele preot, şi
am titlul cel mai înalt. Dacă este vreun om uns ca Mesia, acela
trebuie să fiu eu.”

„Nu,
nu, nu, nu eşti el!” a răspuns Ioan. „Cel care mi-a vorbit
în pustie şi mi-a spus să merg să botez cu apă, a spus că Acela
peste care voi vedea Duhul pogorându-Se, este Cel care botează cu
Duhul Sfânt şi cu foc.”

Amintiţi-vă
că nimeni altcineva nu a văzut aceasta în afară de Ioan. A fost
un semn de recunoaştere pe care l-a primit numai Ioan, şi pe baza
acelui semn a putut spune: „Acesta este Mesia!”

„Cum
poţi fi sigur de aceasta?”

„Pentru
că urmez Cuvântul lui Dumnezeu.” Dumnezeu a spus: „Aceste
semne îi vor urma pe cei ce cred,˝
nu
pe cei care au o diplomă de facultate sau au doctoratul sau
masteratul; nici pentru că cineva este preot, episcop, cardinal sau
papă. Vedeţi? Toate acestea nu au nici o legătură, fiindcă sunt
tradiţii făcute de mâna omenească. Aleluia! Biblia spune: „Iată
semnele care îi vor însoţi pe cei ce cred: în Numele Meu vor
scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi;
dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune
mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”
(Marcu
16.17-18). Isus a mai spus: „Cine
crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”
(Ioan
14.12).

Ce
fel de lucrări a făcut El? Aici este ideea. A organizat El vreo
şcoală? I-a trimis El pe ucenici la vreo şcoală? L-a educat El pe
Petru? Petru nu ştia nici măcar să-şi scrie numele. Biblia spune
că el şi Ioan nu erau numai necărturari, ci şi ignoranţi, dar
aveau Ceva să le ofere oamenilor. Ei nu erau interesaţi nici de
educaţie, nici de aur şi argint: „Atunci
Petru a zis: „Argint şi aur, n-am; dar ce am, îţi dau: În
Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă.”

(Fapte 3.6). Aleluia! Aceasta era diploma lor. De aceasta aveau ei
nevoie; ei urmau Cuvântul Domnului, iar când au făcut aceasta, au
văzut minunea lui Dumnezeu.

Pavel
predica odată şi a văzut că un om avea credinţă, aşa că a
zis: „Văd că ai credinţă pentru vindecare. Ridică-te!” şi
aceasta a fost tot. Da, domnule. Vrei să vezi o minune a lui
Dumnezeu? Urmează Cuvântul lui Dumnezeu.

Marta.
Oh, femeia aceea mică avea inima frântă! Ea şi Maria au lăsat în
urmă biserica lor mare şi au lucrat pentru Isus, pregătindu-I un
loc micuţ în Betania. El nu avea nici un loc unde să stea, iar ei
I-au oferit un cămin ca să stea colo cu ei: Marta, Maria şi Lazăr.
Desigur, ei credeau că El era Mesia, dar iată că într-o zi,
fratele lor s-a îmbolnăvit.

Vedeţi
cum lasă Dumnezeu să se întâmple lucrurile? El te rupe în bucăţi
ca să te încerce. „Preaiubiţilor,
nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a
venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat
peste voi.”
(1Petru
4.12). Acestea sunt date ca să vă încerce credinţa. Vedeţi?

Isus
a plecat, iar ei au trimis după El să-I spună că Lazăr s-a
îmbolnăvit. Ei I-au trimis vorbă: „Cel
pe care îl iubeşti este bolnav,˝
dar
Isus nu a dat nici o importanţă la aceasta şi S-a dus mai departe,
în alt oraş. Curând au venit tot mai mulţi mesageri care I-au
spus: „Lazăr este bolnav, este pe moarte. Vino înapoi.” Dar
Isus a ignorat şi aceasta şi S-a dus mai departe ca şi cum nu s-ar
fi întâmplat nimic. Vedeţi?

El
văzuse deja ce voia să facă Tatăl, pentru că în Ioan 5.19 este
scris: „Adevărat,
adevărat vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu
face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face
şi Fiul întocmai.”
El
nu a minţit şi nu poate minţi. El n-a făcut niciodată vreo
minune până când nu I-a arătat Tatăl într-o vedenie. Dacă nu
este aşa, înseamnă că versetul acela este greşit, iar atunci ce
fel de Biblie citim noi? Vedeţi? Toată Biblia este inspirată. El
şi toţi profeţii au făcut întocmai cum le-a arătat Dumnezeu să
facă.

Astfel,
El S-a dus acolo şi l-a vindecat pe bărbatul acela care avea
probabil o boală de prostată, TBC sau ceva de felul acesta. El era
bolnav de treizeci şi opt de ani, iar boala de care suferea nu îl
omora, ci doar îl făcea neputincios. Totuşi, Isus a lăsat mii de
bolnavi întinşi acolo, orbi, şchiopi şi uscaţi şi S-a dus mai
departe. El a ştiut de cât timp era bolnav omul acela. Vedeţi? Iar
când a fost tras la răspundere cu privire la vindecarea lui, El a
spus: „Eu nu pot să fac nimic până când nu-Mi arată Tatăl ce
trebuie să fac.”

„Desigur,
acesta este un mare neajuns,˝ au gândit ei. Dar El făcea totul
numai ca să-I fie pe plac lui Dumnezeu. Aşa este.

Se
spunea că Marta era prinsă cu treburile casei, dar când s-a ivit
prilejul, ea şi-a arătat adevăratele culori. Da, domnilor. Maria
stătea acolo şi plângea pentru că murise fratele lor, dar Marta
s-a dus să întâlnească Cuvântul viu. „La
început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu. şi Cuvântul
era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre
noi, plin de har, şi de adevăr.”
(Ioan
1.1,14). Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Deci nu este de mirare că
El putea să deosebească gândurile oamenilor. Tu zici: „Oh, Acela
este Cuvântul?” Da, domnule. Nu cunoşti Biblia? În Evrei 4.12
scrie: „Căci
Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât
orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte
sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi
gândurile inimii.”
Cuvântul
lui Dumnezeu care este în tine. Da, domnilor. Cuvântul lui Dumnezeu
S-a manifestat în El.

Astfel,
Marta a venit, a căzut la picioarele Lui şi a zis: „Doamne…”
Aceasta era El, „Domnul˝, „…dacă erai aici, n-ar fi murit
fratele meu.” Vedeţi? Şi a continuat: „Dar chiar şi acum
cred că orice Îi ceri lui Dumnezeu, Dumnezeu îţi va da.” Oh,
aici suntem acum!

„Nu
contează ce ai făcut şi ce atitudine ai avut. Tu faci întocmai
ce-Ţi spune Dumnezeu să faci. Indiferent ce ai spus, chiar dacă ai
venit sau nu ai venit, ştiu că orice Îi ceri lui Dumnezeu,
Dumnezeu Îţi va da.”

„Fratele
tău se va ridica din nou.”

„Da,
Doamne,˝ a răspuns ea, „el se va ridica din nou în timpul
sfârşitului. A fost un om bun şi se va ridica din nou la învierea
generală.”

Atunci
Isus i-a zis: „Eu
sunt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi
murit, va trăi.”
Nimeni
nu putea spune aceasta în afară de El.

Şi
oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi
lucrul acesta?”

Da,
Doamne, cred că Tu eşti Hristosul, Fiul lui

Dumnezeu, care trebuia să vină în
lume
.”
(Ioan 11.25-27). Aceasta este. Ce se întâmplă?

Marta
acţionează; ea doreşte să vadă o minune, aşa că vrea să afle
ce spune Cuvântul. „Eu cred Cuvântul. El stă acolo în chipul
Fiului lui Dumnezeu. Dar Cuvintele Lui nu sunt ale Lui, fiindcă El a
spus: „Cuvintele
pe care vi le spun Eu, nu le spun de la Mine; ci Tatăl, care
locuieşte în Mine, El face aceste lucrări ale Lui.”
(Ioan
14.10). Eu cred că orice Cuvânt iese de pe buzele Tale, este trimis
de Dumnezeu, fiindcă Tu eşti Mesia.” Cine este Mesia? Cel uns,
Cel ales. „Eu cred că Tu eşti Unsul lui Dumnezeu.”

Dumnezeu
a avut odată un uns, dar ungerea lui era într-o măsură mai mică.
Numele lui era Ilie. În zilele lui era o femeie care avea un copil,
iar la un moment dat copilul ei a murit. Atunci femeia s-a dus la el
şi i-a zis: „Tu eşti omul lui Dumnezeu.” Ea l-a recunoscut.
Apoi, unsul lui Dumnezeu a venit şi s-a suit în odaia de sus, s-a
întins peste trupul băiatului, iar copilul a strănutat de şapte
ori şi a venit la viaţă.

Dacă
Dumnezeu a făcut aceasta prin profetul Său ales, cu cât mai mult o
va face prin Emanuel? „Eu cred că Tu eşti Fiul lui Dumnezeu.”
Dacă vrei să primeşti ceva de la Dumnezeu, tu trebuie să-l crezi
pe slujitorul lui Dumnezeu. Vedeţi? Şi El a fost Cuvântul. „Eu
cred, spune-mi numai ce să fac.”

„Unde
l-ai pus?” El S-a dus spre cimitir plângând ca un om. Dar ce
ţi-a spus să faci când a ajuns acolo? Vezi? Şi tu trebuie să
faci ceva. El a spus: „Dă piatra la o parte dacă vrei să vezi o
minune!”

Voi,
oameni bolnavi, dacă vreţi să vedeţi în seara aceasta o minune,
daţi piatra la o parte. Dă piatra la o parte, păcatul care stă la
uşă. Ce este? Tu zici: „Frate Branham, eu nu fac nimic.” Dar
dacă nu crezi, nu se poate întâmpla. Dă la o parte piatra aceea a
necredinţei şi vei vedea ce se va întâmpla. Dă numai piatra
aceea la o parte. Când a putut să se supună Cuvântului Domnului,
ea a văzut o minune. Desigur.

Femeia
de la fântână nu ştia ce să spună când l-a văzut pe iudeul
acela stând acolo. „Este ciudat că iudeul acela vorbeşte cu
mine, fiindcă eu sunt o femeie din Samaria. Mă întreb care o fi
problema cu El?” Apoi a zis: „Ei bine, voi iudeii vă
închinaţi la Ierusalim, iar părinţii noştri s-au închinat pe
muntele acesta.”

„Femeie,˝
i-a zis El, „îţi spun că acum închinarea nu se mai face nici în
Ierusalim, nici pe acest munte. Dumnezeu este Duh, iar cei care I se
închină, trebuie s-o facă în Duh şi în Adevăr.”

Ea
ştia că aceasta suna corect. Dacă Dumnezeu este Dumnezeu pentru
unul, atunci El este Dumnezeu pentru toţi, pentru toată creaţia
Lui. Da, domnilor. Femeia se uita la El. Voi ştiţi că rasele şi
culoarea pielii nu contează în faţa lui Dumnezeu, pentru că El
le-a făcut pe toate. Dumnezeul unui sigur om a făcut toate
neamurile din Adam. Aici vedem că nu contează nici culoarea pielii,
nici tradiţiile şi nici aderarea la o biserică, fiindcă El se
uită la o inimă cinstită.

El
a privit-o, a contactat-o şi a aflat care era problema ei: ea trăia
cu un alt bărbat, aşa că El i-a zis:

„Du-te,
ia-ţi bărbatul şi vino aici.”

„Eu
nu am bărbat,˝ a răspuns ea.

„Aşa
este, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu care trăieşti
acum, nu este bărbatul tău.”

Ce?
Ea a întâlnit Cuvântul viu, aşa că a zis:

„Doamne,
văd că eşti proroc. Noi nu ştim de nici un proroc care să se fi
ridicat în zilele acestea. Dar ştim că atunci când va veni Mesia,
El ne va arăta un semn; El ne va spune toate aceste lucruri.”

Şi
El i-a zis: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Ce
a văzut ea? Un întreg oraş care se întoarce la Dumnezeu. De ce?
Pentru că ea a urmat Cuvântul Domnului. „Eu, Cel ce vorbesc cu
tine, sunt Acela.”

Atunci
femeia a alergat în cetate şi a spus: „Haideţi să citim
Scripturile! Nu spune Biblia că acesta va fi semnul lui Mesia?
Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut.”

Cum
ştii tu aceasta? La fel cum a ştiut Ioan. Cum ştii tu că El stă
între noi? Fiindcă este timpul pentru aceasta. De unde ştii că
este? Pentru că El este Mesia cel adevărat, şi este timpul ca El
să apară.

Puteţi
vedea ce vreau să spun? Este timpul ca biserica aceasta să stea pe
picioarele ei. Este timpul ca mişcarea penticostală să se
trezească. Scuturaţi-vă de tradiţiile în care vă scăldaţi!
Scuturaţi-vă şi căutaţi modelul vechi! Scuturaţi-vă praful
ecleziastic de pe voi! Ridicaţi-vă în Numele lui Isus Hristos!
Ridicaţi-vă, luaţi-L pe Dumnezeu pe Cuvântul Său şi mărşăluiţi
înainte!

Dacă
Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile Lui? Unde sunt? Unde putem
vedea acele semne? Dacă Dumnezeu este în toate aceste biserici, în
aceste mari turnuri ecleziastice, în toate aceste doctorate şi alte
lucruri, arătaţi-mi minunile Lui. Unde este Dumnezeu? Glorie!
Aceasta este. Unde este Dumnezeu? Unde sunt minunile Lui? Acolo unde
apare Dumnezeu, apare supranaturalul. Semnele Lui supranaturale Îl
urmează pe Dumnezeul supranatural. Unde sunt toate minunile Lui?

Femeia
a văzut minunile lui Dumnezeu, semnul lui Mesia, şi s-a dus şi a
spus în tot oraşul. Astfel, Isus nu a mai trebuit să spună nimic,
pentru că ei au crezut mărturia femeii. Ea a avut privilegiul de a
conduce întregul oraş la Hristos, pentru că a urmat Cuvântul Lui
şi a văzut că El a putut face o minune.

Creştinii
de la Rusalii, cei o sută douăzeci, după ce L-au crezut şi I s-au
supus, au mers în camera de sus şi au aşteptat până au primit
puterea de sus. Fiind fricoşi, ei au tras jaluzelele peste ferestre
şi au baricadat intrarea în camera aceea mică în care au stat
timp de zece zile şi zece nopţi în aşteptare.

Fraţilor,
când S-a manifestat Cuvântul, ei s-au dus la ferestre, la uşi şi
au ieşit afară. S-a întâmplat ceva. De ce? Pentru că au văzut o
minune. Ei au văzut nişte lumini care semănau cu nişte limbi de
foc, care stăteau deasupra fiecăruia dintre ei şi au simţit
puterea Duhului Sfânt scuturându-i. Ei au văzut şi au simţit cu
toţii. Au simţit şi au auzit deopotrivă, şi au ştiut că s-a
întâmplat ceva. Astfel, au alergat afară şi au încercat să
mărturisească despre aceasta, dar nici măcar nu puteau să
vorbească în limba lor. Ceva s-a întâmplat.

Numărul
trei este numărul martorilor. Ei L-au simţit, L-au văzut şi L-au
auzit. Amin. Trei martori. Ei L-au văzut manifestându-Se pe Sine
însuşi. El a fost acolo şi ei L-au văzut. Acum este la fel şi
sunt aceleaşi promisiuni. Dacă vrei să le vezi manifestându-Se,
tot ce trebuie să faci este să păstrezi Cuvântul Lui. Ascultă-I
Cuvântul şi El va împlini aceste promisiuni. Aşa este.

Credeţi
că este timpul să Se arate Mesia? Credeţi că este timpul ca
biserica să arate prezenţa lui Hristos? Dacă mergi la o biserică
şi aderi acolo spunând: „Noi suntem prezbiterieni, baptişti,
metodişti, penticostali; noi avem aceasta şi cealaltă,˝ trebuie
să ştii că acea zi este moartă ca miezul nopţii. Aşa este.
Numai pentru faptul că faci aceasta.

Dar
acum este timpul să strălucească luminile serii, după cum spune
cântarea: „Va fi lumină în timpul serii.” Este timpul ca
acele Lumini să strălucească. Acesta este timpul. Ce le opreşte
să strălucească? Dacă mergi în oricare dintre zile şi dai la o
parte norii, vei vedea că soarele străluceşte tot timpul acolo
sus. El este acelaşi Dumnezeu care vindecă; Acelaşi Dumnezeu care
umple cu Duhul Sfânt; acelaşi Dumnezeu care împlineşte fiecare
promisiune. Fiul lui Dumnezeu străluceşte tot timpul, tu trebuie
doar să dai la o parte norii necredinţei. El este Acelaşi ieri,
azi şi în veci.

Noi
avem o grămadă de nori ecleziastici care Îl umbresc în faţa
noastră. O mulţime de absurdităţi denominaţionale care Îl ţin
pe Hristos departe de noi. Suflă la o parte norii aceia vechi, prin
rugăciune, şi vezi dacă nu apare acelaşi Hristos la fel cum a
fost întotdeauna, în aceeaşi Lumină, cu aceeaşi putere, cu
aceleaşi semne şi cu aceleaşi minuni. Vezi dacă nu este Acelaşi
Mesia. Amin. Dă numai la o parte toţi norii, dintr-o parte în
alta, şi vezi dacă nu este aşa. Dar primul lucru pe care trebuie
să-l faci este să crezi şi să acţionezi. Aşa este.

Viteazul
Ghedeon a avut dreptate. Dacă Dumnezeu este cu noi, atunci lăsaţi-ne
să-I vedem minunile. Unde sunt toate minunile? Unde sunt semnele?
Dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, unde este
semnul că El este Acelaşi? Ce a promis El?

În
Ioan 14.12 El spune: „…cine
crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.”
Unde
sunt? El a promis: „Cum
a fost în zilele lui Lot, aidoma va fi şi în zilele Fiului
omului,˝
când
Dumnezeu S-a coborât pe pământ. Noi nu ştim unde este trupul
acela.

Acolo
au fost trei Îngeri. Unul dintre ei a fost Dumnezeu însuşi, care a
venit în formă umană şi a mâncat cu Avraam. Aşa este. El a stat
acolo şi a vorbit cu Avraam despre diferite lucruri. Apoi Domnul a
zis: „
ascund Eu oare de Avraam ce am să fac?

Am auzit că oamenii din Sodoma sunt foarte răi, aşa că voi merge
acolo ca să mă conving.” (Geneza 18.17).

Avraam
I-a dat să mănânce lapte, pâine de porumb şi carne de viţel, şi
El a mâncat. Aşa este. Tu zici: „Dumnezeu a mâncat?” Da,
Isus a mâncat după învierea Sa. Sigur că da, El a stat acolo şi
a mâncat. Cineva a spus: „Acela nu a fost Dumnezeu.” Înseamnă
că Avraam a greşit când L-a numit „Elohim˝. El a ştiut că El
era Dumnezeu.

Ce
făcea Dumnezeu? Arăta ceva. El a îndepărtat-o pe femeia roabă şi
copilul ei, de femeia slobodă şi copilul ei. Din cauza aceasta
Avraam nu a vrut s-o ia pe Agar, dar El i-a spus: „Ascult-o pe Sara
şi ia-o pe Agar.” De ce? Pentru că toate aceste umbre trebuie
să se împlinească.

Profetul
trebuie să aştepte multă vreme pentru un semn, iar acolo El a
arătat un semn. Dumnezeu S-a arătat în trup. Isus a spus când a
fost pe pământ: „Cum a fost în zilele lui Noe: mâncau, beau, se
căsătoreau, se despărţeau, şi cum a fost în zilele lui Lot,
aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” După cum am spus
aseară, întotdeauna sunt trei feluri de oameni: necredincioşii,
formaliştii şi credincioşii adevăraţi. Acolo erau sodomiţii
care îi reprezentau pe necredincioşi, Lot, care era formalistul şi
Avraam, biserica adevărată şi chemată afară. Vedeţi?

Aici
suntem noi astăzi. Aici sunt sodomiţii, necredincioşii. Uitaţi-vă
la ei: femei care umblă pe stradă în pantaloni scurţi, fumează,
îşi taie părul şi totuşi se numesc creştine. Da, domnilor. Merg
la petreceri, la dansuri şi se pervertesc, iar homosexualitatea este
în creştere. Eu am citit statistica guvernului în această
privinţă şi am văzut că a crescut cu 30% faţă de anul trecut.
Aceasta este o perversiune, natura normală a vieţii omului este
pervertită. Uitaţi-vă la aceşti formali reci care sunt la fel şi
se bălăcesc împreună ca porcii.

Uitaţi-vă
la cei doi mesageri care au mers acolo: un Billy Graham modern, care
predică şi îi orbeşte cu Cuvântul.

Dar
acolo mai era o biserică, ce nu era cu ei şi care a fost chemată
afară, biserica aleasă. Glorie! Ce a apărut în faţa lui Avraam
şi a grupului său, a bisericii alese? Mesagerul, Cel care l-a
chemat pe Avraam pe numele pe care i-l dăduse Dumnezeu cu câteva
zile în urmă. El i-a schimbat numele din Avram în Avraam şi din
Sarai în Sara, iar acum El l-a întrebat: „Unde
este nevastă-ta, Sara?”

„Ea
este în cortul dinapoia Ta.”

Şi
El a continuat: „Avraame, te voi vizita după promisiunea pe care
ţi-am făcut-o, că vei avea un copil cu Sara.” Când a auzit
aceasta, Sara a râs în sinea ei, iar El a întrebat imediat: „De
ce a râs Sara?” Cine a fost Acela? Dumnezeu. (Fratele Branham
bate cu mâna în amvon).

Acum
penticostalii nu sunt un grup. Voi, cei de la „Ansamblul
penticostal˝, Penticostalii unitarieni, Biserica lui Dumnezeu
penticostală, Cele patru colţuri penticostale, şi aşa mai
departe, vă înşelaţi. Eu n-am nimic împotriva acelei
organizaţii, este în ordine, dar voi nu sunteţi un grup. Mişcarea
penticostală este o experienţă pe care toate aceste biserici
metodiste, baptiste, prezbiteriene, şi aşa mai departe, ar putea
s-o aibă dacă ar fi supuşi Cuvântului lui Dumnezeu şi L-ar urma
pe El. Ei vor vedea cum minunile lui Dumnezeu le vor schimba vieţile,
lucrurile vechi vor cădea şi ei vor deveni creştini adevăraţi.
Metodiştii, catolicii, prezbiterienii, oricine, pot avea aceasta.
Ridicaţi mâna cei care aţi fost catolici. Pot catolicii să aibă
aceasta?

Isus
a spus: „Cum a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi şi la venirea
Fiului omului.” Este timpul serii. Unde este Dumnezeu? Dacă
Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile? Evrei 13.8 spune că „Isus
Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”
Credeţi
aceasta?

Haideţi
să ne plecăm capetele. Tată ceresc, aici se află un grup minunat
de oameni, şi s-ar putea să nu mai am prilejul să le vorbesc din
nou sau să-i mai întâlnesc. Oh, Dumnezeule, s-ar putea să nu mai
vedem dimineaţa. Ştiinţa încearcă să ne spună că vor cădea
cinci stele în acelaşi timp. Ei spun că din cauza aceasta, toată
partea aceasta a lumii continentale, va îngheţa. Aici, în Phoenix,
au fost ploi şi vreme rea cum nu am mai văzut. Unii spun că cele
cinci stele se mişcă împreună acolo, în spaţiu, în timp ce
alţii spun că pământul va exploda ca o lubeniţă. Noi nu credem
aceasta, Doamne, pentru că trebuie să mai urmeze un Mileniu. Unii
spun că vor avea loc cutremure care vor scufunda casele; alţii spun
că în zilele următoare se vor ridica valuri uriaşe de până la o
sută de metri înălţime.

Lumea
se frământă. Tu ai spus că în zilele din urmă „Vor
fi semne înfricoşătoare.”

„Semne în ceruri şi jos pe pământ, foc, şi stâlpi de foc,
cutremure în diferite locuri, vremuri tulburi, neînţelegeri între
naţiuni, inimile oamenilor vor tremura de frică.” Dar Tu le-ai
spus aleşilor Tău din acele zile: „Ridicaţi-vă privirea în
sus, pentru că izbăvirea voastră este aproape.”

Tată,
în seara aceasta ne vom ridica deasupra organizaţiei noastre. Eu
îmi voi ridica privirea deasupra grupului de care aparţin, Oamenii
de afaceri creştini, şi doresc ca fiecare om, fiecare metodist,
să-şi ridice capul deasupra organizaţiei lui, şi la fel fiecare
baptist, fiecare creştin de la Adunarea lui Dumnezeu, din Cele patru
colţuri, din biserica unitariană şi din orice altă biserică.
Doamne, ridică-le capetele deasupra tuturor acestor biserici,
fiindcă Isus a spus: „Şi
după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi
oamenii.”
(Ioan
12.32).

Oh,
Dumnezeule, lasă-ne să-L vedem pe El stând la dreapta majestăţii
lui Dumnezeu, stând în seara aceasta pe tronul lui Dumnezeu, Marele
Preot care mijloceşte pe baza mărturisirilor noastre, Marele Preot
care poate fi atins de infirmităţile noastre.

Doamne,
tocmai am terminat de predicat, iar dacă un profet sau un predicator
predică Cuvântul şi acesta nu se împlineşte, atunci Cuvântul
Tău spune să nu ascultăm de acel profet, dar dacă ceea ce spune
el, se împlineşte, să-l ascultăm pentru că Tu eşti cu el.

Doamne,
eu le-am spus oamenilor prezenţi în seara aceasta aici, că Tu eşti
Acelaşi Isus ieri, azi şi în veci. Timpul Tău este aproape,
pentru că Luminile serii strălucesc şi toate lucrurile pe care
le-ai spus se întâmplă. Tată, dă-i acestui grup credinţă ca să
creadă. Lasă ca gândul şi credinţa care a fost în Hristos să
vină şi la noi, pentru că dacă avem gândul Lui, dacă eu pot
avea în seara aceasta gândul care era în El, poate pe aici pe
undeva se găseşte o femeie micuţă care are o scurgere de sânge
şi poate să-L atingă pe Marele Preot care poate fi atins de
neputinţele noastre.

Apoi,
dacă gândirea Lui este în noi, Se va comporta în acelaşi fel,
pentru că El este Marele Preot, este Cuvântul lui Dumnezeu. Şi
dacă Cuvântul lui Dumnezeu locuieşte în noi, este ca o Sabie cu
două tăişuri care predică lucruri ce taie de la rădăcină, ca
un topor care se împlântă la rădăcina unui copac, fiind în
acelaşi timp un Cuvânt care deosebeşte gândurile inimii.

Tată,
lasă ca Cuvântul Tău să fie cunoscut. Noi Îl credem; această
biserică micuţă Îl crede, Doamne; aceşti oameni Îl cred şi la
fel păstorul acesta. În seara aceasta, noi suntem împreună în
locurile cereşti în Isus Hristos. Tu ai spus că „unde
sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu sunt şi Eu în mijlocul
lor. Şi lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi. Peste
puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi
(credincioşii)
Mă veţi vedea şi Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.”
Eu
Te cred, Doamne, cred că eşti Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Tată,
acum voi chema un rând de rugăciune ca să mă rog pentru oameni,
şi Te rog să vindeci fiecare persoană bolnavă prezentă în seara
aceasta aici. Îngăduie aceasta, Doamne. Fă ca predicatorii care
stau pe platformă şi cei din sală, slujitorii lui Dumnezeu,
bărbaţii chemaţi de El, bărbaţii şi femeile separaţi de lume,
de rock şi de toate murdăriile lumii, aceste femei micuţe şi
aceşti gentlemeni care sunt cu adevărat plini cu Duhul Sfânt, să
răspândească pretutindeni Lumina Ta. Toţi aceşti oameni sunt
credincioşi lui Hristos şi la fel aceste femei care nu ar fuma nici
o ţigară şi nu ar face nimic rău, şi aceşti soţi care sunt
credincioşi familiilor lor.

Doamne
Dumnezeule, Avraam Ţi-a stat credincios Ţie şi promisiunii Tale.
Ca sămânţă a lui Avraam, care suntem prin credinţa în Hristos,
suntem credincioşi promisiunii. Tu Te-ai făcut cunoscut lui Avraam,
chiar înainte de apariţia fiului promis. Fiul promis a venit
imediat după acel semn, iar noi, Tată, suntem în aşteptarea
Fiului promis. Îngăduie să apară semnul, împlineşte aceasta,
Doamne. Tocmai atunci a căzut focul, iar noi aşteptăm ca ultimul
semn să vină în orice moment. Doamne, îngăduie ca aceasta să se
întâmple în timp ce-Ţi încredinţăm vieţile Ţie.

Eu
iau această biserică mică sub controlul Duhului Sfânt, şi ne
prezentăm în faţa Ta în Numele lui Isus Hristos. Noi credem că
s-ar putea să Te vedem aici, Doamne, ca o dovadă vizibilă a
faptului că Isus Hristos trăieşte încă. Împlineşte aceasta,
Doamne.

Binecuvântează
biserica aceasta mică şi pe păstorul ei. Mă rog ca prezenţa Ta
să rămână aici pentru totdeauna, iar puterea lui Dumnezeu să
măture oraşul începând de aici. Îngăduie aceasta, Doamne,
pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Îmi
pare rău că vă ţin atât de mult. Acesta este un lucru greu de
suportat, tăios şi aşa mai departe. Oricine mă aude predicând,
ştie că eu nu sunt predicator, că nu am educaţia necesară ca să
fiu sau ca să mă numesc predicator. Dar, frate şi soră, eu Îl
iubesc cu adevărat pe Domnul Isus, şi El mi-a dat încă o dovadă
ca să vă arate că vă spun adevărul. Cât de puţin ştiu eu
despre El! Eu nu ştiu multe despre El, dar ce ştiu este real,
foarte real! Aş fi vrut să ştiu cum L-au cunoscut şi alţi oameni
şi mă gândesc că dacă aş şti aceasta, poate L-aş cunoaşte în
alt fel. Dar din câte Îl cunosc eu, ştiu că Îşi ţine fiecare
Cuvânt pe care L-a promis. Ştiu că acesta este adevărul. Dumnezeu
să vă binecuvânteze.

Haideţi
să cântăm numai corul de la cântarea „Eu Îl iubesc.” Câţi
din voi o ştiu? Atunci haideţi să-L cinstim în Duhul:

Eu
Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru
că El m-a iubit întâi

Şi
mi-a răscumpărat mântuirea

Acolo,
pe Golgota.

Acum,
în timp ce surorile cântă atât de frumos, haideţi să ne gândim
la El (Fratele Branham cântă: „Eu Îl iubesc˝).

Într-o
zi, Cleopa şi prietenul lui au pornit spre Emaus, iar pe drum li s-a
alăturat dintr-o dată El. Ei au umblat toată ziua cu El, fără să
ştie Cine era, dar când au intrat în casă şi El a făcut ceva ce
făcuse şi înainte de-a fi crucificat, L-au recunoscut. Vedeţi?
Nimeni nu putea face acel lucru la fel ca El, aşa că ei şi-au dat
seama că era El, dar chiar atunci El a dispărut din faţa lor.
Vedeţi? Ei au ştiut că Domnul înviase. Fie ca şi în seara
aceasta El să facă ceva ce a făcut înainte de a fi răstignit,
apoi vom şti, în această generaţie, că El este înviat din
morţi. El este Acelaşi Isus, aşa că Se va comporta la fel ca
atunci.

Acum,
în timp ce fredonăm acest cântec, vreau să strângeţi mâna
persoanei de lângă voi şi să-i spuneţi: „Frate, soră, mă voi
ruga pentru tine ca să fii vindecat (vindecată) în seara aceasta
şi ca să primeşti toate binecuvântările lui Dumnezeu pe care le
doreşti. (Fratele Branham merge în mulţime şi strânge mâinile
altora). Dumnezeu îţi împlineşte toate dorinţele inimii.
Dumnezeu să te binecuvânteze.

Eu
Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru
că El m-a iubit întâi

Şi
mi-a răscumpărat mântuirea

Acolo,
pe Golgota.

Acum
împreună. (Fratele Branham spune rugăciunea Domnului Isus împreună
cu adunarea):

Tatăl
nostru care eşti în ceruri!

Sfinţească-Se
Numele Tău;

vie
Împărăţia Ta; facă-Se voia Ta, precum în cer şi pe pământ.

Pâinea
noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi;

şi
ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor
noştri

şi
nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău. Căci a Ta
este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin.”
(Matei
6.9-13).

(O
soră vorbeşte cu fratele Branham şi spune o mărturie). Da,
doamnă, mulţumiri lui Dumnezeu. Mulţumesc. El este prezent
întotdeauna. Nu este El minunat? Eu Îl iubesc. Nu este El minunat
pentru că a vindecat-o pe doamna aceea?

Şi
mi-a răscumpărat mântuirea

Acolo,
pe Golgota.

Oh,
El este minunat, nu-i aşa? Slavă lui Dumnezeu. El este atât de
minunat! Ei bine, am împărţit numere de rugăciune de la unu la
cincizeci, nu-i aşa? Haideţi să luăm câteva din ele. Haideţi să
luăm de la unu la zece. Cine are biletul cu numărul unu? Ridică
mâna. De la unu la cinci, puneţi-i în rând aici.

Voi,
copii, puteţi să staţi aici, lângă uşă? Veniţi aici,
iubiţilor. Voi vreţi să veniţi aici, pe platformă? Cred că este
în ordine. Aliniaţi-vă aici de la unu la cincisprezece. Frate,
este un privilegiu să te văd în seara aceasta aici.

Câţi
din sală nu au număr de rugăciune, dar vor ca Domnul Isus să-i
vindece? Ridicaţi mâinile. Sunt peste tot. În timp ce oamenii îşi
ocupă locurile, aş vrea să faceţi ceva. Ţineţi minte! Dacă
acesta nu este Cuvântul lui Dumnezeu, atunci eu nu Îl cunosc.
Aceasta este o promisiune.

Dacă
Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, trebuie să se
poarte aşa cum S-a purtat şi înainte. El, cu trupul Său de carne,
trebuie să fie cale în fiecare privinţă. Trupul Lui de carne este
încă o Jertfă pe tronul lui Dumnezeu. El stă acolo, iar haina Lui
însângerată este înfrânarea păcatelor noastre. El este Marele
Preot care mijloceşte pentru noi atunci când mărturisim lucrarea
pe care a făcut-o El. Vedeţi, aceasta nu se întâmplă prin
simţire, ci prin credinţă. Tu poţi să baţi din picioare, să
plângi, şi aşa mai departe, dar aceasta nu va face nici o
diferenţă, nu va funcţiona niciodată. Isus nu a spus niciodată:
„Ai simţit?”, ci a spus: „Ai crezut?” Vedeţi? „Ai
crezut?”

Tu
trebuie să crezi, pentru că nu poţi face Cuvântul să se
contrazică pe Sine însuşi. El trebuie să se potrivească perfect
ca un joc de puzzle. Fiecare piesă trebuie să se potrivească cu
alta, şi nu poţi să le suprapui. Hristos este desăvârşit, deci
şi Cuvântul este desăvârşit. Acum El este Marele Preot care
mijloceşte pe baza mărturiilor noastre. Noi mărturisim tot ce a
făcut El pentru noi, iar El stă înaintea Tatălui pentru noi.

Uitaţi-vă
la Iona, acolo, în burta balenei, cu mâinile şi picioarele legate,
cu algele în jurul gâtului, stând în sputa aceea a balenei, poate
la optzeci de metru adâncime, într-o mare cuprinsă de furtună,
fugind de Dumnezeu. El putea să se uite în jur şi să vadă
situaţia în care se afla, dar cu toate acestea îşi zicea să sunt
minciuni goale. „Dar
iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt
.”
(Iona 2.4). Iar Dumnezeu l-a ţinut în viaţă timp de trei zile şi
trei nopţi în burta acelui peşte. Credeţi că acest lucru a fost
adevărat? Biblia spune că aşa a fost, iar Isus a întărit
aceasta.

Acum
priviţi, Isus a spus în Scripturi, că un neam preacurvar şi
viclean se va uita după un semn, nu-i aşa? Şi ei vor primi un
semn, semnul lui Iona. „Căci
după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele
chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi
în inima pământului.”
(Matei
12.40). Apoi Iona a ieşit afară din burta peştelui, nu-i aşa?

Nu
este generaţia aceasta vicleană şi preacurvară în ambele
privinţe: atât fireşte cât şi duhovniceşte? „Un
neam viclean şi preacurvar cere un semn˝.
Ce
semn este acesta? „Căci
după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele
chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi
în inima pământului.”

Deci semnul pe care îl va primi generaţia aceasta adulteră, este
semnul învierii. Nu-i aşa? Semnul învierii. Acum, ce va fi, de
fapt? Va fi Hristos înviat din morţi, la fel de viu şi după două
mii de ani, lucrând cu copiii Lui, Acelaşi ieri, azi şi în veci.
Nu-i aşa?

Câţi
din cei aflaţi în rândul de rugăciune ştiu că eu nu-i cunosc
deloc? Cei care sunteţi în rândul de rugăciune şi ştiţi că nu
vă cunosc deloc, ridicaţi mâinile. Câţi din audienţă ştiu că
nu-i cunosc deloc? Vedeţi? Eu nu vă cunosc pe niciunul din cei
aflaţi în rândul de rugăciune.

Eu
cunosc câţiva oameni din audienţă. Îi cunosc pe cei din rândul
acesta, pe fratele şi sora Dauch, şi pe cei din spatele lor. Dacă
nu greşesc, aceia sunt fratele şi sora Outlaw, din biserica „Numele
lui Isus.” Cei de aici sunt fratele şi sora Sothmann, el fiind
diacon în biserica mea din Jeffersonville, unul din bătrânii
adunării.

Cred
că în colţul acesta este cumnatul fratelui Norman, dar am uitat
cum îl cheamă. Aşa este. Acolo este fratele Williams şi fratele
Rose, iar pe fratele celălalt tocmai l-am cunoscut. În afară de
aceştia, nu mai cunosc pe nimeni. Cred că cea de acolo este sora
Ungren Downing din Memphis, nu-i aşa? Ei bine, în afară de aceştia
şi fiul meu, nu cunosc pe nimeni.

Cine
este prima persoană din rând? Tu de aici? Bine. Vrei să stai puţin
aici, în picioare? Aici stă o femeie pe care nu am văzut-o în
viaţa mea. Dacă în faţa mea ar sta un om aflat într-un scaun cu
rotile şi ar părea paralizat sau aşa ceva, iar eu i-aş zice:
„Aici stă un om într-un scaun cu rotile care se ţine de mână
şi este infirm,˝ aceasta ar putea spune oricine. Dacă aş spune că
omul acela este infirm, toată lumea ar putea vedea aceasta. Vedeţi?
Dar aici este o femeie care pare puternică şi sănătoasă. Unde
este problema ei? Vedeţi? Aici este partea unde intervine minunea.

Dacă
aş vedea o persoană care arată obosită, cu pieptul adâncit şi
tuşind mereu, aş spune că are TBC, dar aceasta ar fi numai o
presupunere. Vedeţi? Persoana aceea ar putea spune: „Oh, nu, eu nu
am TBC.”, şi s-ar putea dovedi că nu are TBC. Vedeţi? Tu nu
poţi face aceasta, dar când spune Dumnezeu ceva, aceea este corect.
Întotdeauna este corect. Aşa este. Femeia aceasta poate să se
prefacă, poate că nu are nimic, şi zice doar aşa că este
bolnavă. S-ar putea să nu fie nimic în neregulă cu ea. Eu nu ştiu
aceasta şi nu pot să spun. Dacă ea stă numai acolo, fiţi fără
grijă că se va clarifica în câteva minute. Vedeţi? Ea va şti.
Câţi dintre voi aţi mai fost în adunările mele şi aţi văzut
aceasta întâmplându-se? Oh, Doamne, ai milă! Eu am văzut mai
mult de două sau trei sute murind aşa.

Cunosc
un om care astăzi este paralizat şi se află în această stare de
câţiva ani. Când am fost în oraşul Zion, în spate stătea un
bărbat care încerca să mă hipnotizeze în faţa acelor oameni. Eu
încercam să conduc un rând de rugăciune, iar el stătea acolo. El
obişnuia să meargă prin tabere militare şi să-i hipnotizeze pe
acei băieţi, ştiţi voi, să-i facă să latre ca şi câinii şi
alte lucruri de felul acesta. Eu am avut tot timpul o senzaţie
ciudată peste mine, apoi am aflat că ei l-au chemat să vină
acolo.

Doar
cu o noapte înainte de aceasta, acolo a venit un om care aparţinea
unei anumite denominaţiuni. El a venit şi şi-a scris pe numărul
de rugăciune: „Eu am TBC˝ şi aşa mai departe, fiindcă se
gândea că aceasta este telepatie. El a dat numărul de rugăciune
la uşier şi a venit pe platformă. Omul a venit, iar eu i-am spus:
„Nu este nimic în neregulă cu tine.”

„Oh,
ba da, uită-te pe biletul tău!” a răspuns el.

„Mie
nu-mi pasă ce scrie pe biletul tău de rugăciune. Cu tine nu este
nimic în neregulă.”

„Eu
am TBC şi aşa mai departe,˝ a insistat el. „Uită-te pe biletul
meu de rugăciune.”

„Eu
nu mă uit pe biletul acela de rugăciune, ci în ceruri.”
Vedeţi?

„Păi,
ce este în neregulă cu mine?”

„Poate
ai avut aceasta înainte, iar dacă ai avut, acum nu mai ai nimic.
Poate te-ai vindecat acolo, dar acum nu mai ai nimic.”

„Oh,
ha, ha! Aceasta crezi tu, că am fost vindecat acolo!” Atunci
m-am gândit: „Oare care este problema cu omul acesta?” M-am
întors şi l-am privit iarăşi, iar atunci s-a deschis o vedenie
înaintea lui. „Tu eşti un înşelător. Tu aparţii unei anumite
biserici, iar aseară ai stat la o masă cu omul acela cu costumul
negru şi cravată roşie de acolo. Cea din colţul acesta este soţia
lui, iar aceasta este soţia ta. Voi aţi stat la o masă acoperită
cu o faţă de masă verde, iar tu ai pus la cale să vii aici şi să
demonstrezi că aceasta este telepatie. Lucrurile pe care le-ai scris
pe acel bilet sunt acum asupra ta.” Şi a murit cam şase
săptămâni mai târziu.

Câteva
seri mai târziu de la întâmplarea aceasta, stătea acolo omul
acela şi încerca să mă hipnotizeze. Eu am simţit duhul acela
ciudat şi am spus: „Vă rog să vă plecaţi cu toţii capetele şi
să fiţi respectuoşi.” Voi m-aţi auzit spunând aceasta de
multe ori. Când fac aceasta, urmăresc un duh. Vedeţi? El tot
încerca să facă lucrul acela, iar la un moment dat s-a întors
aşa. Atunci i-am zis: „Cum ţi-a pus diavolul pe inimă să faci
aşa ceva? Ai intrat aici pe picioarele tale, dar vei ieşi
împachetat.” Şi s-a întâmplat chiar aşa.

El
este paralizat până în ziua de astăzi. Aşa este. El a fost
înţepenit şi abia se mai mişca, aşa că a scris scrisoare după
scrisoare şi m-a chemat la el: ˝Vino!”, dar eu nu pot să fac
nimic în privinţa aceasta. Acela este păcatul lui şi trebuie să
se pună în ordine cu Dumnezeu. În ce mă priveşte, nu mi-aş pune
mâna pe el pentru aceasta pentru nimic în lume. Vedeţi?

Dar
bărbatul acela din Phoenix care a venit când am fost prima dată
aici? Vă amintiţi că nici el nu voia să-şi plece capul? Ei m-au
chemat de multe ori în California să mă rog. El stătea acolo cu
barba crescută pe toată faţa şi scotea doar nişte sunete: „Oh,
oh!”, fără noimă. Un demon care a fost scos afară dintr-o
persoană, a intrat în el. Aşa este. Aceasta s-a întâmplat chiar
aici în Phoenix, când am venit prima dată. Vedeţi? Voi trebuie să
fiţi foarte atenţi, pentru că noi nu ne jucăm de-a biserica. Este
la fel ca în vremea lui Ghedeon. Timpul jocului de-a biserica s-a
terminat. Noi trebuie să ne pregătim să-L întâlnim pe Dumnezeu.
Da, domnilor. Toate acele lucruri, ca: umblatul dintr-un loc în
altul, trecerea numelui într-un registru, etc., sunt departe acum.
Amintiţi-vă că aceste lucruri vor merge de la unul la altul.
Desigur.

Eu
nu o cunosc pe femeia aceasta, nu am văzut-o în viaţa mea. Nu ştiu
dacă este bolnavă sau doreşte rugăciune pentru altcineva. Numai
Dumnezeu poate descoperi aceasta, iar dacă Dumnezeu va spune ceva,
ea va judeca dacă este adevărat sau nu.

Credeţi
că venirea lui Hristos este aproape şi că Duhul Sfânt, care este
Dumnezeul care a fost în Sodoma, este Acelaşi Dumnezeu care vine
aici, în aceşti bărbaţi şi femei? Credeţi aceasta? Să credeţi!

Acum
aş vrea să privesc lucrurile aşa cum le priveşte ea. Oamenii spun
că citesc gândurile, dar oricine crede aceasta este curată… De
ce? Telepatie este atunci când te gândeşti la un număr, iar eu
încerc să-l ghicesc. Vedeţi? Aici nu există aşa ceva. Dumnezeu
nu este telepatie. Ei L-au numit pe Isus Beelzebul, ghicitor şi
drac, pentru că El a făcut aceste lucruri, dar El le-a zis: „Oricui
va vorbi împotriva Fiului omului, i se va ierta; dar oricui va huli
împotriva Duhului Sfânt, nu i se va ierta.”
(Luca
12.10). Puteţi vedea unde suntem? Înţelegi aceasta, nu-i aşa,
soră? Noi toţi înţelegem.

Eu
nu spun că El va face aceasta, ci cred că o va face, pentru că nu
te cunosc pe tine şi tu nu mă cunoşti pe mine, dar amândoi stăm
în seara aceasta aici. Dacă eşti bolnavă şi aş avea putere să
te vindec, aş face-o, dar dacă ţi-aş spune aceasta, aş fi un
mincinos. Singurul lucru pe care pot să-l spun eu, este ce spune
Cuvântul, şi anume că ai fost vindecată prin rănile Lui. Aşa
este. Tu ai fost vindecată.

Pot
să spun că femeia nu este o necredincioasă. Ea este o
credincioasă. Da. Are o vibraţie minunată în duhul ei. Vedeţi?
Ea este creştină şi suferă de artroză. Este adevărat? Da,
domnilor. Iar operaţia pe care ai avut-o este de fiere. Tu te-ai
îngrijorat tot timpul că starea pe care o ai se datorează acelei
operaţii, fiindcă ai tot felul de complicaţii. Crezi că Dumnezeu
te va vindeca şi te va face bine? Du-te de pe platformă şi spune:
„Mulţumesc, Doamne.” Amin.

Ce
mai faci, doamnă? Noi nu ne cunoaştem, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe
amândoi. Dacă Dumnezeu îmi va spune care este problema ta, vei
crede că sunt slujitorul Lui? Nu ai venit pentru tine, ci pentru
altcineva, pentru nepoata ta. Du-te şi crede. Crezi din toată inima
ta? Crede şi nu te îndoi.

Acum
a început în audienţă. Vedeţi? A început să crească credinţa.
Voi puteţi să simţiţi aceasta. Ceva vă trage, vedeţi? Eu
privesc acolo şi văd cum începe să se lumineze clădirea; este o
lumină aurie-portocalie de jur împrejur.

Poate
zici: „Frate Branham, pe tine nu te afectează la fel?” Dacă
atunci când acea femeie micuţă s-a atins de haina lui Isus,
puterea Fiului lui Dumnezeu a slăbit, ce îmi va face mie, care sunt
un păcătos mântuit prin harul Lui? Aveţi numai credinţă.

Noi
suntem străini unul faţă de altul. Nu te cunosc, dar dacă Domnul
Isus îmi va descoperi care este problema ta, vei crede că sunt
slujitorul Lui? Crezi că ceea ce am spus este o confirmare a
promisiunii lui Dumnezeu? Bine. Problema ta este lângă coaste. Aşa
este. Tu ai avut o operaţie de cancer, iar de atunci mergi numai în
jos şi te întrebi ce poate fi greşit. Dar acum vei fi bine.
Dumnezeu să te binecuvânteze. Este adevărat? Ei bine, dacă ceea
ce ţi-a spus despre trecut este adevărat, înseamnă că este
adevărat şi ceea ce-ţi va spune despre viitor.

Ce
mai faci? Noi suntem străini unul pentru altul. Este pentru băiat?
În ordine. Aşteaptă numai puţin. Fii foarte respectuoasă şi
crede din toată inima că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi
în veci, şi El va împlini restul. Tu trebuie doar să crezi.

Soră,
tu ai plâns şi te-ai rugat, iar problema intestinală te-a părăsit.
Crede din toată inima. Ai credinţă. Te simţi deja altfel, nu-i
aşa? Dacă este aşa, ridică mâna ca să te vadă şi audienţa.

Pe
cine a atins femeia aceasta? Ea nu m-a atins pe mine, pentru că eu
sunt prea departe de ea. Vedeţi? Ea L-a atins pe Marele Preot.

Tu
eşti îngrijorată din pricina băiatului, care are ceva probleme cu
rinichii sau vezica. S-a rugat soţul tău pentru el? Trebuia s-o
facă, pentru că este predicator. Nu te îngrijora, pentru că va fi
bine. Nu este Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci?

Vedeţi
Lumina care stă deasupra omului de acolo care se roagă? Durerile de
cap pe care le ai te vor părăsi şi vei fi bine. Nu te îndoi, ci
crede. Ele vor trece, se vor îndepărta cu totul. Te-ai rugat ca El
să facă aceasta, nu-i aşa? Aşa este. Ai spus: „Doamne Isuse, fă
ca fratele Branham să mă cheme.” Este adevărat? Ridică mâna.
Acum totul este trecut.

Aceasta
a făcut ca şi bărbatul din spatele tău să creadă. Problema pe
care o ai la picioare va dispărea, frate.

El
poate să vindece şi astma, nu-i aşa? În ordine. Du-te şi crede-L
din toată inima. Nu te îndoi. Crede din toată inima. Bine. Tu
crezi aceasta? Nu te îndoi.

Aici
se mişcă un duh ciudat, dar cred că Domnul Isus va face totul
bine. În ordine. Du-te şi crede, soră.

Ei
bine, da, du-te înainte şi boala aceea îl va părăsi pe băiat şi
va fi bine. În ordine.

Tu
crezi, soră? Crede din toată inima şi problema femeiască pe care
o ai va trece. Să ai credinţă!

Vino,
soră. Crezi că Dumnezeu vindecă şi problemele de inimă? El poate
vindeca şi problema ta, nu-i aşa? Du-te şi crede.

Ce
mai faci, domnule? Vrei să mergi să-ţi mănânci cina? Du-te şi
mănâncă. Dumnezeu să te binecuvânteze. Problema nervoasă de la
stomac a plecat şi totul este bine acum. Crede şi nu te îndoi.
Crede din toată inima.

Tu
eşti un om prea mare şi bine făcut ca să suferi de nervozitate,
dar aceasta ai. Du-te, crede din toată inima şi te va lăsa.

Bărbatul
care stă acolo cu acea umbră neagră deasupra lui, şi băiatul din
spate cu epilepsie… Băiete, crezi că Dumnezeu te va face bine?
Vrei să crezi? Foarte bine. Ai credinţă în Dumnezeu şi vei fi
bine. Aleluia! Credeţi? Amin.

Femeia
aceea mexicană se roagă pentru fiul ei care are cancer şi nu este
mântuit. Dacă crezi, Dumnezeu va avea grijă de aceasta. Să ai
credinţă în Dumnezeu şi să nu te îndoieşti. Da, da.

Crezi
că Dumnezeu Se va îngriji de inflamaţia pe care o ai? Voi, care
staţi împreună, să credeţi cu toată fiinţa şi puteţi avea
ceea ce cereţi. Credeţi din toată inima.

Băiatul
de acolo, cel cu epilepsie, crezi că Dumnezeu va avea grijă de
aceasta? Domnule, pune-ţi mâna peste el. Satană, ieşi afară din
el, în Numele lui Isus Hristos! Tu nu te poţi ascunde! Satan nu
poate ascunde nimic, pentru că prezenţa Domnului este aici. Credeţi
din toată inima? Este Isus Acelaşi ieri, azi şi în veci? Ce este?
Dacă vrei să vezi minunile, crede şi acţionează în Cuvântul
Lui! Dacă Dumnezeu este cu noi, unde sunt minunile? Sunt aici. Amin.
Dumnezeu este cu noi. Amin. Dumnezeu este cu noi. Semnul că El este
viu, este aici: sunt aceleaşi lucruri pe care El le-a făcut înainte
să moară. Apoi S-a înălţat pentru totdeauna.

Sunteţi
credincioşi? Ridicaţi mâinile. Oh, minunat! Puneţi-vă mâinile
unul peste celălalt şi nu vă rugaţi pentru voi înşivă, ci
rugaţi-vă pentru persoana de lângă voi. Rugaţi-vă simplu:
„Doamne, vindecă persoana aceasta.” Aşa, Acum credeţi.

Oh,
Doamne Dumnezeule, Creatorul cerurilor şi al pământului, în
Numele lui Isus Hristos cerem ca puterea lui Dumnezeu să treacă
prin această clădire ca un vânt puternic, şi să umple casa
aceasta şi pe toţi cei prezenţi cu Duhul Sfânt, ca să creadă că
Dumnezeu trăieşte şi astăzi şi stăpâneşte.

Satană,
ieşi din locul acesta! Ieşi din oamenii aceştia, fiindcă îţi
poruncesc aceasta în Numele Dumnezeului celui viu. Amin.

Lăsaţi
să se prindă, lăsaţi să se înfiripe. Credeţi-L. Cum poate El
să greşească? Nu se poate. Dacă El poate să stea aici pe
platformă şi să facă aceasta, cu cât mai mult o poate face
pentru tine? „Frate Branham, cum faci aceasta?” Acesta este
Cuvântul Lui; Este Cuvântul însuşi manifestat. Cuvântul Se va
manifesta pe Sine însuşi în tine, dacă Îl crezi. Dă la o parte
norii necredinţei şi lasă Soarele să strălucească. Fiul
străluceşte ca soarele. Puterea Lui este aici, în această cameră,
ca să vă facă bine pe toţi. Amin.

Credeţi
aceasta? Din toată inima? Atunci ridicaţi-vă în picioare în
Numele lui Isus Hristos şi acceptaţi vindecarea Lui. Ridicaţi
mâinile şi slăviţi-L. Daţi-I slavă! Amin.


Amin –