MIELUL ȘI PORUMBELUL 2

Mulţumesc. Să mai rămânem în picioare ca să vorbim un moment cu Domnul.

Binecuvântatul
nostru Tată ceresc, în seara aceasta Îţi mulţumim pentru harul Domnului Isus,
care s-a revărsat peste inimile noastre, prin Duhul Sfânt, şi ne-a răscumpărat,
pe noi, care eram nevrednici să primim îndurarea TA.

Tată,
ne pocăim de toate păcatele noastre şi Îţi suntem recunoscători pentru
răscumpărarea pe care ne-ai dat-o din lucrurile spre care ne îndreptam.

Îţi
mulţumim pentru că ne-ai adus până aici, prin harul Tău măreţ, şi credem că ne
vei duce şi mai departe, pentru că ne-ai ales, în Hristos, înainte de
întemeierea lumii, ca să fim un popor deosebit, un popor sfânt, o preoţie
aleasă, care să Îţi aducă o jertfă duhovnicească: roada buzelor noastre, care
dau slavă Numelui Tău.

Dumnezeule,
în seara aceasta Te rugăm să ne deschizi inimile. Trimite Duhul Sfânt  şi ajută-ne să avem o astfel de părăşie în
jurul Cuvântului Tău, încât atunci când vom pleca de aici, să putem spune ca
cei doi ucenici care au mers alături de Tine pe drumul Emausului: „Nu ne
ardea inima în noi, când ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?”
(Luca
24.32).

Vindecă
bolnavii, cheamă păcătoşii la pocăinţă şi 
adu-i înapoi pe cei rătăciţi, căci atunci vom lăuda Numele lui Isus.
Amin.


puteţi aşeza.


bucur mult pentru că în seara aceasta pot fi din nou în această arenă mare, ca
să ne închinăm împreună Domnului Isus, pe care Îl iubim, şi să stăm în părtăşia
Cuvântului Său.

Astăzi
a fost o zi mare pentru mine, deoarece am avut privilegiul să mă întâlnesc cu
câţiva păstori, printre care s-a aflat şi dr. Canada, un om foarte cumsecade.
El mi-a arătat biserica lui mare şi mi-a vorbit despre părtăşia minunată pe
care o aveţi aici, în Golden Gate, ceea ce m-a bucurat nespus de mult.

Fie
ca Domnul să vă facă păstori peste turma pe care Duhul Sfânt v-a pus s-o
călăuziţi, s-o hrăniţi, s-o îngrijiţi şi 
s-o aduceţi înaintea Lui în ziua aceea.

Voi
ştiţi pilda Samariteanului milos, care spune că odată  Isus a găsit un om căzut pe drumul spre
Ierihon. Acel om mergea de sus în jos, căci era unul căzut, iar pe drum a fost
prins de vrăjmaş, care l-a bătut şi l-a jefuit, lăsându-l aproape mort. Cu alte
cuvinte, el trăia fizic, dar spiritual era mort.

Preotul
şi levitul au trecut pe lângă el fără să îl ia în seamă, dar bunul Samaritean a
venit, l-a ridicat, i-a turnat untdelemn pe răni, i-a dat să bea vin, iar după
aceea l-a dus la un han.

Acesta
este locul în care aş vrea să vă aduc şi eu.

Deci
Samariteanul milos l-a dus pe acel om la un han şi i-a zis hangiului: „Ai
grijă de el!”
după care i-a dat doi bănuţi şi a adăugat: „Orice vei mai
cheltui, îţi voi da înapoi la întoarcere.”
(Luca 10.35).

Acum
aş vrea să le spun ceva păstorilor.

Dumnezeu v-a dat Duhul şi Cuvântul ca să
aveţi grijă de aceşti răniţi care au fost aduşi înăuntru. Dacă mai au nevoie de
ceva, El se va îngriji de aceasta când va veni, aşa că tot ce trebuie să faceţi
voi, este să hrăniţi aceste oi.

Ieri
după-amiază am trăit unul din cele mai minunate momente din viaţa mea, deoarece
am putut vedea locul acesta înţesat de oameni care Îl caută pe Dumnezeu. O, a
fost o privelişte minunată!

Leo
şi Gene, băieţii de la înregistrări, mi-au spus că mai avem doar o seară. Ei au
toate înregistrările adunărilor, aşa că dacă cineva le vrea, le poate avea. Ei
au şi câteva fotografii şi cărţi. Cred că aceasta este ultima lor seară aici,
aşa că puteţi primi ceva dacă doriţi.

Mâine
va fi seara de încheiere şi am auzit că va veni în oraş fratele Erikson.

Eu
l-am întâlnit pe acest frate şi pot spune că este un om foarte cumsecade şi că
nădăjduiesc să mergeţi cât mai mulţi să îl ascultaţi.

Fratele
Valdez Jr. este peste apă, aici în San Francisco, la un fel de trezire şi cred
că unii dintre fraţi au anunţat deja adunarea lui. L-am întâlnit de două ori şi
pot spune că este un creştin adevărat. Mie îmi face plăcere să cunosc astfel de
oameni.

El
va ţine adunări tot restul săptămânii şi sunt sigur că vă veţi simţi bine dacă
veţi merge să-l ascultaţi.

Cu
voia Domnului, aş vrea să citesc ceva din Scriptură, şi anume din Ioan 1.29-32.
Vă rog să ascultaţi cu atenţie citirea Cuvântului, pentru că Cuvântul lui
Dumnezeu nu va cădea niciodată. Cuvântul meu poate cădea, dar al Lui, nu!

Câţi
dintre voi citesc Biblia zilnic? Să vă văd mâinile. Oh, este minunat! Încercaţi
să vă faceţi un obicei din a citi câte un capitol în fiecare seară, înainte de
culcare, şi un capitol dimineaţa când vă treziţi.

Voi
ştiţi că Duhul Sfânt se hrăneşte cu Cuvântul lui Dumnezeu, de aceea este bine să
citiţi. Acum voi citi din Ioan 1.29-32:

A doua zi, Ioan a văzut pe Isus venind la el, şi a
zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii!

El
este Acela despre care ziceam: „După mine vine un om, care este înaintea mea,
căci era înainte de mine.”

 Eu nu-L cunoşteam, dar tocmai pentru aceasta
am venit să botez cu apă: ca El să fie făcut cunoscut lui Israel.”

Ioan a făcut următoarea mărturisire: „Am văzut Duhul
pogorându-Se din cer ca un porumbel şi oprindu-Se peste El.”

Aseară
sau într-una din adunările ţinute în săptămâna aceasta, am făcut următoarea
afirmaţie: „Noi nu trebuie să producem roade, ci trebuie să le purtăm.”

De ce am spus aceasta? Noi am încercat să producem
roade şi astfel am obţinut educaţie şi teologie, ceea ce este greşit. Uneori
facem anumite lucruri ca să producem roade, dar mai degrabă descoperim că de
fapt nu avem roade, ceea ce dovedeşte că procedăm greşit.

Ca să poţi produce ceva, trebuie să aibă loc o
schimbare la exterior, dar pentru a putea rodi este nevoie de ceva ce vine din
interior.

Biblia
spune că „pomul se cunoaşte după roadele lui”, ceea ce înseamnă că,
indiferent cum îi arată coaja, cum îi cresc crengile sau ce formă are, viaţa
din el dovedeşte ce este acel pom. Roadele sunt cele care contează.

Poate
că acel pom are coaja ca smochinul şi ramurile ca nucul, dar dacă rodeşte mere
dovedeşte că seva sau viaţa din el este de măr.

Tot
aşa se poate recunoaşte şi un creştin: după roadele pe care le poartă. El nu se
cunoaşte după cât de bine se îmbracă, nici după cât este de educat sau de
intelectual, nici după biserica la care merge, ci după viaţa pe care o
trăieşte, căci ea dovedeşte ce este în interiorul lui.

De
multe ori noi încercăm să facem ca biserica creştină să arate bine pe dinafară,
adică încercăm să fim curaţi pe dinafară, ceea ce este bine. Alteori încercăm
să ne purtăm ca şi creştinul de lângă noi: strigăm ca el, vorbim ca el, etc.,
dar eu cred că asta nu este bine, pentru că este imitaţie. Tu trebuie să fii
ceea ce eşti la interior, să fii natural, căci dacă te forţezi să te porţi
altfel decât eşti în realitate, eşti făţarnic.

Isus
spunea odată: „De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?”
(Luca 6.46). De ce spunea aceasta? Pentru că „Domn” înseamnă „Stăpân”, ceea ce
înseamnă că dacă Îl numim „Domn”, trebuie să facem ceea ce porunceşte El.

Sunt
sigur că există o mulţime de imitatori de aceea, prieteni, vreau să ştiţi că
persoana care imită este cel mai mizerabil om. Atunci nu e mai bine să fii tu
însuţi?

Congresmanul
Upshaw obişnuia să spună: „Fii tu însuţi şi nu încerca să fii ceea ce nu eşti,
căci dacă faci aceasta eşti un nimic!”

Dacă
doreşti să fii creştin, roagă-L pe Hristos să scoată firea veche din tine şi să
te facă o făptură nouă, căci dacă va face aceasta, nu mai trebuie să imiţi
nimic, ci vei aduce la suprafaţă Viaţa ta nouă.

Dar
câtă vreme ai răutate, invidie, ceartă şi toate aceste lucruri ale lumii, să
ştii că Hristos nu este acolo, pentru că Biblia spune clar că „Dacă iubeşte
cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în El.”
(1 Ioan 2.15).

Vedeţi,
voi faceţi aceste lucruri rele pentru că Viaţa lui Dumnezeu nu este în voi, dar
când Viaţa Lui este acolo, se manifestă singură şi aduce la suprafaţă ceea ce
este Ea.


nu spuneţi niciodată: „Eu sunt creştin pentru că merg la biserică.” Nici: „Sunt
creştin pentru că predic Evanghelia!” „Eu sunt creştin pentru că am vorbit în
limbi!” sau: „Eu sunt creştin pentru că am strigat!” căci nici una din acestea
nu vă face creştini.


nu spui: „Eu sunt creştin pentru că nu mai fumez şi nu mai beau!” căci dacă ai
făcut lucrul acesta de la tine, este încă ceva greşit. Aşa este. Noi trebuie să
facem toate aceste lucruri din interiorul nostru; trebuie să curgă din noi.
Dacă posedăm Ceva care pur şi simplu a scos lumea afară, roadele încep să se
vadă de la sine.

Roada
Duhului nu este mersul la biserică; nu este renunţatul la fumat; nu este
vorbirea în limbi; nu este rugăciunea pentru vindecarea bolnavilor; nu este
prorocia sau propovăduirea, ci aşa cum scrie în Galateni 5.22-23: „roada
Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea
de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.”

Prin urmare, dacă predici dar ai un temperament
nervos, faptul că predici nu-ţi va fi de prea mare folos. Indiferent cât de
mult te duci la biserică şi încerci să imiţi creştinismul, dacă faţă de vecinul
tău ai o atitudine certăreaţă şi meschină, nu îl vei câştiga niciodată pentru
Hristos. Vedeţi? Voi aveţi nevoie de roadele Duhului Sfânt.

Soţia
mea spune adesea: „Faptele vorbesc mai tare decât cuvintele!” şi aşa este. Eu
prefer să trăiesc o predică decât s-o vorbesc, pentru că acesta este lucrul cel
mai bun.

Cred
că dacă vom asculta cu atenţie mesajul pe care ni-l transmite textul din seara
aceasta, Duhul Sfânt ne va descoperi şi ne va lămuri o dată pentru totdeauna
din ce cauză nu avem biruinţă aşa cum ar trebui.

Noi
ştim cu toţii că ceva nu este în ordine cu biserica creştină.

Poate
ziceţi: „Frate Branham, de ce tot loveşti în asta?” Ei bine, voi lovi până vă
veţi îndrepta!

Voi
face ca evanghelistul care a predicat numai despre pocăinţă. Astfel, în prima
seară a predicat despre pocăinţă; a doua seară, la fel, iar după ce au trecut
două săptămâni a continuat să vorbească tot despre pocăinţă. Atunci diaconii
l-au oprit şi l-au întrebat:

„Frate,
tu nu ştii nici o altă predică afară de aceea despre pocăinţă?”

„Bineînţeles
că ştiu,” a răspuns el, dar mai întâi vreau să văd că oamenii se pocăiesc, iar
atunci voi predica şi despre altceva.”

Aşadar,
haideţi să scoatem băţul din roată, astfel încât să putem porni, căci doresc să
mergem împreună pentru Domnul Isus.

Revenind
la textul nostru, vedem că în Ioan 1, Ioan Botezătorul face această afirmaţie
referindu-se la botezul lui Isus. După părerea mea, acesta este unul din cele
mai importante şi mai reprezentative texte ale Scripturii, şi din el îmi voi
scoate textul predicii din seara aceasta: „Mielul şi porumbelul”.

Mai
întâi aş vrea să privim cu toţii natura mielului, căci se pare că lui Dumnezeu
i-a făcut plăcere să Îl simbolizeze pe Fiul printr-un animal, mai precis:
printr-un miel, şi L-a numit Fiul lui Dumnezeu.

Oare
de ce El a fost simbolizat printr-un miel?

Apoi,
când a vrut să Se arate lumii, Dumnezeu a venit în forma unui porumbel, care
este o pasăre a cerului.  Acesta este
motivul pentru care aş vrea să vorbesc mai întâi despre natura mielului şi a
porumbelului, apoi vom vedea cum Dumnezeu şi Hristos au fost simbolizaţi prin
aceste două făpturi.

După
cum ştiţi, mielul este un animal de sacrificiu, iar Hristos a fost numit Mielul
lui Dumnezeu care a fost jertfit înainte de întemeierea lumii.

Întreaga
Biblie este aşezată pe o descoperire, de aceea nu o puteţi cunoaşte decât dacă
o citiţi prin Duhul; şi este nevoie să fiţi în acea stare ca să o puteţi citi.
Apoi trebuie să vă placă s-o citiţi, pentru că este astfel scrisă încât cei
înţelepţi şi pricepuţi sau educaţi nu o pot înţelege niciodată. De altfel, Isus
i-a mulţumit lui Dumnezeu şi a zis: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al
pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi,
şi le-ai descoperit pruncilor.”
(Matei 11.25).

O,
sunt atât de bucuros pentru aceasta!

Prietene,
tu nu trebuie să fii cineva în lumea aceasta ca să Îl cunoşti pe Dumnezeu, ci
trebuie doar să ai o inimă doritoare, căci atunci El se va ocupa de tine ca să Îl
cunoşti.

Dacă
El ne-ar cere numai să mergem la biserică, înseamnă că a fost nedrept atunci
când l-a osândit pe Cain, căci după cum ştim, el a zidit un altar, iar altarul
reprezintă biserica.

Deci
Cain a zidit un altar, întocmai ca şi Abel, apoi s-a dus şi a adus o jertfă. Cu
alte cuvinte, el a mers la biserică, şi-a adus jertfele şi s-a închinat
Domnului rugându-se cu sinceritate.

Prin
urmare, dacă apartenenţa la o biserică, îngenuncherea la altar, închinarea la
Dumnezeu, plătirea zeciuielilor şi mersul la biserică, este tot ce cere
Dumnezeu, înseamnă că şi Cain a fost la fel de drept ca Abel, căci ambii băieţi
au făcut aceleaşi lucruri.

Noi
ştim că în zilele acelea nu aveau Biblia, aşa că singurul mod prin care Abel a
putut şti cum să se închine Domnului, a fost printr-o descoperire; căci el a
primit o descoperire. Aceasta se poate vedea din faptul că jertfele celor doi
au fost total diferite.

Primind
descoperirea, Abel a ştiut că singurul care putea îndepărta păcatul era sângele
Mielului junghiat încă înainte de întemeierea lumii. O, Doamne, aici este! Prin
descoperirea primită, Abel a putut să Îl vadă încă de atunci pe Hristos.

Prin
descoperire, prin credinţă, Abel a putut să vadă că Hristos a fost junghiat
pentru păcatele lumii, înainte de întemeierea lumii, întreaga Biblie fiind
zidită pe această descoperire.

Odată,
Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:

„Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Şi ei
au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau
unul din proroci.”

„Dar
voi, cine ziceţi că sunt?”

Cu
alte cuvinte: „Vreau să ştiu care este părerea voastră despre Mine.”

Simon
Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu.”
(Matei 16.13-16).

De
veacuri, acesta este unul dintre subiectele de neînţelegere dintre biserici.

Astfel,
Vaticanul catolic spune că acea „piatră” pe care este zidită biserica Sa ar fi
Petru, deoarece el a primit descoperirea. Această învăţătură este însă total
greşită.

Biserica protestantă spune că Biserica Catolică nu
are dreptate, pentru că Domnul vorbeşte despre Sine însuşi, ceea ce înseamnă că
„piatra” pe care este zidită biserica este Hristos.

În
această problemă, voi vorbi puţin diferit, dar nu ca să fiu deosebit de ceilalţi,
ci pentru că în versetul următor Isus îi spune lui Petru:

Ferice
de tine, Simone, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit
lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri…

…şi
pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor
birui.”
(v. 17-18).

Ce
este atunci piatra pe care este zidită Biserica? Este descoperirea
divină cu privire la Cine este Isus Hristos. Pe această „piatră-stâncă”
puternică Îşi zideşte El Biserica, iar porţile Locuinţei morţilor nu o vor
putea birui.

Astfel, când această descoperire divină vine, din
ceruri, în inima ta şi îţi arată că Hristos este Eliberatorul şi Salvatorul
tău, nici chiar toţi diavolii din iad nu te vor mai putea face să negi lucrul
acesta.

Aşa este, pentru că „…pe această piatră voi zidi
Biserica Mea.”

Văzând acest lucru, prin descoperirea primită, Abel
a jertfit un miel, şi noi ştim că tot timpul, de-a lungul veacurilor, copiii
Săi şi-au bazat credinţa pe descoperire, iar în seara aceasta este la fel.

Vedeţi, nu o formă exterioară, nu o recitare de
crezuri, nu un grup de rugăciune, nu un şirag de mărgele sau altceva de felul
acesta, ci descoperirea directă pe care o primeşti de la Dumnezeu şi care îţi
arată că Hristos este Mielul tău de Paşti, care ţi-a purtat păcatele, te face
să Îl accepţi ca Jertfa pentru păcat care s-a dat în locul tău.

„Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi
porţile iadului nu o vor birui.”

Vedeţi? Este o descoperire.

Isus a spus în Ioan 5.24: „Adevărat, adevărat vă
spun, că cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţă
veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut
(timpul trecut) de la
moarte la viaţă.”
Aţi înţeles?

Când Dumnezeu îţi descoperă, cu adevărat, că Isus
este Fiul Său, şi Îl accepţi ca Mântuitor personal, ai trecut de la moarte la
viaţă.Acesta este adevărul, pentru că aşa a spus Hristos. Desigur.

Mielul a fost un înlocuitor.

După cum ştiţi, Dumnezeu ne-a asemănat cu oile,
oaia fiind un animal ciudat.

Păstorilor, ascultaţi-mă, pentru că în seara
aceasta vreau să vă spun ceva.

Dacă nu aveţi adevărata deosebire, fiţi atenţi,
căci este foarte greu să deosebeşti behăitul oilor de cel al caprelor, deoarece
fac aproape la fel. Şi printre ele sunt mărturii, sunt lacrimi şi strigăte,
sunt imitaţii care nu vin dintr-o inimă sinceră. Vedeţi? Ele (caprele) pot
imita foarte bine.

Poate zici: „Frate Branham, este posibil ca cineva
să facă toate aceste lucruri şi să fie pierdut?”

Da, domnilor, este posibil.

Cineva spune: „Bine, dar eu m-am bucurat în Duhul!”

Se poate, dar aceasta nu are nimic a face cu
problema noastră, pentru că bucuria în Duhul sau revărsarea Duhului peste
biserică nu te mântuieşte pe tine, ci este nevoie de o naştere din nou, de o
schimbare; este nevoie ca firea ta veche să fie îndepărtată pentru ca Hristos
să ia loc în inima ta şi să trăiască în tine.
Este nevoie să primeşti
natura nemuritorului Fiu al lui Dumnezeu.

Nu spune Biblia că ploaia cade şi peste grâu şi
peste neghină şi că soarele străluceşte şi peste cei drepţi şi peste cei
nedrepţi?

Dacă priveşti într-un lan de grâu când este secetă,
vezi cum micuţul grâu îşi lasă capul în jos, dar şi buruiana puturoasă, iarba
neagră şi celelalte plante de pe câmp suferă din pricina secetei.

Eu am avut odată o vedenie în legătură cu problema
aceasta. Am văzut că grâul şi buruienile sufereau din pricina secetei. Apoi,
când a venit ploaia, micuţul grâu şi-a ridicat capul şi s-a bucurat, dar şi
buruiana a făcut acelaşi lucru:   şi-a
ridicat capul şi s-a bucurat.

Ambele plante au primit ploaia şi s-au bucurat de
ea, dar, frate, una din ele purta roadele grâului, pe când cealaltă purta
roadele altcuiva, ori tocmai aceasta face separarea.

Tot aşa, când Duhul Sfânt se revarsă într-o
adunare, credinciosul şi necredinciosul se închină prin acelaşi Duh, însă
roadele Duhului sunt acelea care dovedesc ce sunteţi
. Nu reacţia pe care
o aveţi la coborârea Duhului; nu vorbirea în limbi; nu strigătele de bucurie
sau altceva de felul acesta, ci roadele Duhului. Astfel, dacă nu porţi roadele
Duhului, conform Cuvântului, înseamnă că eşti doar un imitator, unul care
prezintă doar o demonstraţie exterioară.

Problema bisericii de astăzi este că ne bazăm
mai mult pe emoţiile exterioare în loc să ducem o viaţă curată, de adevărat
creştin, în loc să fim născuţi din nou şi să ne lăsăm călăuziţi de Duhul Sfânt,
astfel ca El să poată dovedi ce suntem.

Acesta este adevărul, frate şi soră! Roada
Duhului nu este o demonstraţie exterioară, ci este o lucrare interioară a
harului, caracterizată prin dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate,
credinţă, blândeţe, răbdare, etc.

Voi nu-i puteţi auzi pe evanghelişti şi pe
predicatori vorbind prea mult despre lucrul acesta, pentru că au lăsat cale
liberă ca fiecare să facă ce vrea, însă eu sunt un tip mai demodat şi cred în
sfinţenia de modă veche. Da, eu cred în aceasta.

Poate ziceţi: „Acesta este un cuvânt mare pentru un
baptist!”

Aşa este, dar eu sunt unul dintre baptiştii care au
primit Duhul Sfânt şi cred în sfinţenia adevărată primită prin naşterea din
nou. Sigur că da. Şi cred că pomul se cunoaşte după roadele lui.

Gândiţi-vă ce frumos este un miel micuţ; iar
Dumnezeu ne-a asemănat cu oile.

Primul lucru care caracterizează natura unui
miel este simplitatea.

Haideţi să privim puţin la noi înşine. Mielul este
simplu, dar noi, nu! Dimpotrivă, nu suportăm să ni se spună ceva, pentru că
„ştim totul”! Şi cu toate acestea spunem că suntem miei.

Oh, mielul trebuie să fie călăuzit de cineva,
pentru că nu poate să se conducă singur!
Aţi văzut vreodată un miel
pierdut?

Când o oaie se rătăceşte, este total neajutorată;
nu se poate orienta, de aceea trebuie să fie condusă de cineva înapoi.

Aşa este şi un creştin adevărat: trebuie să fie
călăuzit. Astfel, el nu se bazează pe inteligenţa lui, pe faptul că ştie ceva
despre Dumnezeu, ci umblă sub călăuzirea Duhului.

Apoi, păstorul adevărat îşi hrăneşte oile cu
hrana potrivită pentru că le iubeşte.

Poate ziceţi: ‚Care este această „hrană
potrivită”?”

În nici un caz ceva intelectual! Şcoala este bună,
dar nu de educaţie au nevoie oile, ci lor le trebuie hrana oilor.  Ştiţi care este hrana oilor? Cuvântul lui
Dumnezeu
, pentru că este scris:

Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare
cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”
(Matei 4.4). Aceasta este hrana
oilor.

Cuvântul nu vă va lăsa să muriţi de foame, ci vă
va da toate vitaminele de care aveţi nevoie
. Poate nu are un hambar grozav
în care să vă pună, dar vă va hrăni bine, şi aceasta este ceea ce contează.

Şi eu vă spun sincer că prefer să am o baracă
sărăcăcioasă în care să iau o masă bogată, decât să fiu într-un loc frumos şi
decorat la exterior, unde să mi se servească o mâncare fără nici o vitamină.

Mie îmi place să mănânc Cuvântul lui Dumnezeu, la
masa Domnului, unde îmi este servit printr-o predicare sănătoasă, călăuzită de
Duhul. Sigur că da.

De aceasta am nevoie, fraţilor, nu de biserici
mari, nici de păstori educaţi cu teologie! Noi avem nevoie de bărbaţi născuţi
din nou, care să ne hrănească cu Cuvântul.

Staţi cu Cuvântul! Staţi cu El! Nu vă abateţi nici
un pic de la Cuvânt, căci El vă cere aceasta începând de la Geneza până în
Apocalipsa! Ascultaţi-L!

Dacă nu ar fi legitimat pe tot parcursul Bibliei,
v-aţi putea îndepărta de El, dar aşa este prea adevărat ca să vă mai puteţi
lăsa amăgiţi de lucruri de care nu sunteţi siguri. Staţi cu Cuvântul, căci El este
Adevărul! Cu siguranţă.

Am văzut că mielul este simplu şi că trebuie să fie
călăuzit de cineva.

Priviţi acum Mielul lui Dumnezeu, căci la El a
venit Porumbelul ca să Îl călăuzească.

Porumbelul este una din cele mai blânde păsări a
cerului, iar mielul este unul din cele mai blânde animale de pe pământ.

Mielul este legat de pământ, nu poate zbura, în
timp de porumbelul este o zburătoare. Unul Îl simbolizează pe Hristos, iar
celălalt, pe Dumnezeu.

Mielul trebuia să fie curat şi nevinovat, căci era
înlocuitorul nostru, iar Porumbelul trebuia să aibă aceeaşi natură cu a
Mielului, căci altfel nu ar fi putut locui împreună.

Acesta este motivul pentru care dorim să fim
înnoiţi: pentru ca Porumbelul să poată locui în noi.

 Ce s-ar fi
întâmplat dacă atunci când Porumbelul a venit şi S-a aşezat pe Miel, acesta ar
fi mârâit ca un lup? Vă spun eu: Porumbelul ar fi zburat imediat; ar fi plecat!
Cu siguranţă.

Nu ar fi putut sta acolo, căci era nevoie să aibă
aceeaşi natură ca să poată locui împreună.

Astfel, dacă vrei să fii creştin, trebuie să fii
un miel, iar dacă doreşti să fii un miel, trebuie să te îndepărtezi de gândirea
ta şi să laşi Duhul Sfânt să te călăuzească
. Sigur că da.

Din câte ştiu eu, porumbelul nu are fiere, de aceea
nu poate mânca orice. Astfel, dacă s-ar duce să cineze cu o cioară sau cu un
uliu, ar muri; nu ar putea rezista.

La fel este şi cu un credincios adevărat. Toată
fierea amărăciunii este scoasă din el, de aceea nu mai doreşte lucrurile lumii
şi nu se mai îngrijorează de nimic.

Voi nu îl veţi putea găsi mâncând lucruri moarte,
pentru că natura lui este diferită de a altor păsări şi nu le poate digera.

Aşa se întâmplă şi cu omul care devine creştin:
natura lui este schimbată, aşa că toate dorinţele din lume pleacă de la el şi
este unit cu Porumbelul lui Dumnezeu.

Când cea mai blândă pasăre a cerului a venit la
cel mai blând animal al pământului, cerul şi pământul s-au sărutat; s-au unit.
Omul şi Dumnezeu erau împăcaţi într-un singur trup: DOMNUL ISUS HRISTOS.

Sigur că da. Dumnezeul cerurilor, în forma unui porumbel şi Fiul Său în forma
unui miel.

Porumbelul a venit jos şi a locuit în Miel. Vedeţi,
nu a venit să stea doar puţin cu Mielul, ci a rămas cu El. Îi plăcea să stea
acolo, aşa cum şi Mielului îi plăcea să fie călăuzit de Porumbel.

Priviţi-L cum a fost călăuzit în totul de Tatăl,
aşa că niciodată nu a făcut voia Sa personală, ci doar voia Tatălui.  De altfel, Isus a şi spus:

…căci M-am pogorât din cer ca să fac nu voia
Mea, ci voia Celui ce M-a trimis.
(Ioan 6.38).

După cum am spus deja, mielul nu se poate călăuzi
singur, dar deşi ne numim „mieii lui Dumnezeu”, vrem să ne închipuim singuri o
cale a noastră, aşa că adesea poţi auzi: „O, voi vedea dacă pot să rezist la
asta sau nu!”

Să nu încercaţi niciodată să vă croiţi singuri
calea!

Dacă Porumbelul vine peste voi şi cu toate acestea
încercaţi să vă croiţi singuri calea, dacă încercaţi să faceţi una sau alta, să
ştiţi că Dumnezeu nu vă mai poate călăuzi, iar Porumbelul îşi va lua zborul.

Acum aş vrea să observaţi un lucru: Mielul a dorit
să fie călăuzit de Porumbel, iar aleşii lui Dumnezeu au aceeaşi dorinţă: să fie
călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu.

Isus a spus: „Oile Mele cunosc glasul Meu şi nu
merg deloc după un străin.”
(Ioan 10.27,5), ceea ce înseamnă că un miel
adevărat doreşte să fie călăuzit de El.

Apoi, mielul este unul care se jertfeşte. El nu
are motive să fie egoist, ci doreşte să dea tot ce are.

Dacă vă uitaţi la un miel, puteţi vedea că are un
singur lucru care îi aparţine: lâna.

Tu poţi să-l întinzi pe o masă, să îi legi picioarele
(eu am făcut de multe ori aceasta) şi să îi iei tot dreptul pe care-l are.
Frate, ştii ce va face? Va sta liniştit şi răbdător.

Oh, dar cât de diferiţi suntem noi! Vai, numai să
încerce cineva să ne tundă vreodată! Imediat ne roşim până la urechi şi desigur,
suntem gata să îi spunem câteva înapoi, este adevărat? Apoi ne miram şi ne
întrebăm care este problema cu noi. Aşa este.

Mielul este un animal binevoitor.

Voi întrebaţi: „Acum ce vrei să mai spui, frate
Branham?”

Ascultaţi cu atenţie! Voi ziceţi: „Eu sunt
american!” Unele dintre voi, femeile, 
ziceţi: „Eu sunt americană! Săptămâna trecută ai predicat despre machiaj
şi te-ai legat de noi că ieşim pe stradă cu pantaloni scurţi, de aceea vrem să
ştii că suntem cetăţene americane, ceea ce înseamnă că avem dreptul să fim cum
vrem şi să facem tot ce dorim câtă vreme nu încălcăm legea. Toate aceste
lucruri se vând în magazine, iar eu am posibilitatea să mi le cumpăr.”

Ştiu şi eu aceasta, dar soră, dacă eşti un miel al
lui Dumnezeu îţi vei pierde toate drepturile ca să Îi fii plăcută Lui. Aşa
este.

Voi spuneţi: „Ei bine, dacă vreau să stau acasă şi
să urmăresc filmul: „Cine o iubeşte pe Susy”, este dreptul meu de american s-o
fac.”

Aşa este, dar dacă eşti un miel vei renunţa la
acest drept pentru că aceea nu este o hrană pentru oi. Amin. Corect.

Poate ziceţi: „Dacă vreau să îmi cumpăr câteva beri
şi le pun la frigider ca să beau, seara, câte un pahar rece, este dreptul meu
de american!”

Aşa este, domnule, dar dacă eşti un miel vei
renunţa la toate drepturile tale ca să devii un creştin. Desigur.

Eu nu voi fi surprins să văd un porc într-o
mocirlă, pentru că aceasta este natura lui. Tot aşa, nu mă voi lua de un
păcătos care stă afară şi bea sau fumează; nici de o femeie păcătoasă, de pe
stradă, care se îmbracă în aşa fel încât să atragă atenţia bărbaţilor, căci aceasta
este natura lor, dar voi să nu-mi spuneţi că atunci când vă îmbrăcaţi cu astfel
de haine nu o faceţi ca să atrageţi atenţia bărbaţilor, căci acesta vă este
scopul. Aşa este. Dacă nu am dreptate, pe cine vreţi să atrageţi? Pentru cine
vă îmbrăcaţi aşa? Când faceţi aceasta deveniţi un spectacol pentru lume. Aşa
este.

Voi spuneţi: „Predicatorule, acesta este dreptul
meu, iar tu nu ai nici un drept să-mi vorbeşti aşa!”

Aşa este, dar dacă eşti un miel, vei renunţa la
dreptul tău.

Biblia spune că „femeile trebuie să se îmbrace
în chip cuviincios, cu ruşine şi sfială, cu fapte bune, cum se cuvine femeilor
care spun că sunt evlavioase.”
(1 Timotei 2.9-10). Aşa este.

Poate spuneţi: „Păi, dacă nu-mi tai părul mă doare
capul!” Atunci scapă-te de el! Rade-l, căci aşa spune Biblia, şi nu vei mai
avea dureri de cap. Acesta-i adevărul.

Voi spuneţi: „Prin ceea ce vorbeşti pui femeile pe
jar!” Da, aşa este, dar vă voi spune ceva şi vouă, bărbaţilor!

Ascultaţi! Orice bărbat care îşi lasă soţia să se
poarte aşa, să fumeze şi să se comporte în felul acesta, dovedeşte din ce este
făcut.

Frate, Dumnezeu te-a pus stăpân peste ea, iar tu ce
faci? A ajuns să stăpânească ea peste tine, ori aceasta arată din ce eşti
făcut. Aşa este.

O, fraţilor, nu este de mirare că sfinţenia bisericii
s-a dus la câini. Desigur.

Acum, dacă aţi vedea un porc scurmând în gunoi, nu
aţi avea nimic de spus pentru că aceasta este natura porcului, dar vreau să vă
spun un singur lucru: voi nu veţi vedea niciodată un miel unindu-se sau mâncând
împreună cu un porc. Aşa este. Voi, oamenilor, ştiţi că acesta este adevărul.

Astăzi sunt o mulţime de oameni care afirmă că sunt
creştini deşi sunt duşi afară, în lucrurile lumii, spun glume murdare, şi îl
ascultă pe Arthur Godfrey şi toate murdăriile de la radio. O, Doamne! Vreţi
să-mi spuneţi că sunteţi creştini?

Adevărul este că vă purtaţi ca un porc şi nu ca un
miel. Aşa este. Dacă intru în casa voastră, un perete întreg este plin cu
fotografii murdare, iar în biroul vostru cântă muzică „boogie-woogie. Oh, şi
mai vreţi să-mi spuneţi că sunteţi creştini?

Aceste lucruri arată ce este în interiorul vostru.
Da, domnilor.

Şi vă mai miraţi de ce nu avem biruinţă?

Într-una din serile acestea am fost la o adunare
penticostală, iar acolo, pe platformă, erau femei cu cercei. O, arătau de parcă
erau însemnate de diavolul şi folosite ca scăriţă. Se mişcau în sus şi-n jos şi
dansau  fiind îmbrăcate cu nişte rochii
ce păreau turnate pe ele. Erau atât de strâmte încât li se cunoştea fiecare
formă a trupului. Vreţi să-mi spuneţi cumva că acelea erau creştine?

Conform Bibliei, nicidecum! Aşa este. Voi ştiţi că
acesta este adevărul; ştiţi că s-a întâmplat ceva rău cu ele.

Nu demult a venit la mine un bărbat. Nu vă spun
aceste lucruri ca să par mai deştept, căci dacă aş face-o cu intenţia aceasta
ar trebui să merg la altar să mă pocăiesc. Atunci de ce o fac? Numai ca să
puteţi vedea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu referitor la aceste lucruri.
Angajasem un necredincios să-mi aducă aici camionul cu cărţi, iar bărbatul de
care vă spun l-a văzut stând în spatele camionului şi fumând, aşa că mi-a zis:

„Frate Branham, ştii că şoferul tău fumează?”

„Da, căci este un păcătos. A trebuit să-l angajez
să-mi conducă maşina până aici.”

„Sfatul meu este să 
nu-l mai iei cu tine, pentru că oamenii noştri sunt nişte sfinţi.”

„Ştiu aceasta, frate”, am răspuns eu, „aşa că mă
voi scăpa de el imediat ce voi găsi pe altcineva să îmi conducă maşina.”

Chiar în după-amiaza aceea, bărbatul acela m-a dus
la cort, iar acolo era un alt bărbat despre care mi-a spus:

„Fratele este reprezentantul organizaţiei „Cutare”,
de care aparţin şi eu.”

Eu am dat mâna cu el şi l-am întrebat:

„Ce mai faceţi?”

„Aş vrea să v-o prezint pe soţia mea”, a spus el.

Când mi-a arătat-o… Oh, n-am mai văzut în viaţa mea
aşa ceva! Pe la ochi era dată cu un albastru strident, buzele îi erau date cu
un strat foarte gros de ruj, iar rochia pe care o purta era atât de mulată
încât i se cunoşteau toate formele trupului. Privind-o, i-am spus acelui bărbat:

„Vrei să-mi spui că aceasta este soţia ta?”

„Desigur, iar în seara aceasta va cânta la pian.”

Am privit-o gânditor, apoi l-am întrebat:

„Este o sfântă?”

„Da, domnule.”

Am privit-o din nou, apoi am zis:

„Frate, nu aş vrea să te rănesc, dar mai degrabă
arată ca o…”

Fraţilor, este o ruşine să spui aceasta despre
cineva care se pretinde creştin; dar este o neruşinare, din partea lor, să se
poarte cum se poartă, apoi să spună că sunt creştini!

Ce s-a întâmplat cu biserica? Şi vă mai miraţi că
nu colaborează nimeni cu noi? Vă miraţi că nu mai putem avea adunări de modă
veche toată noaptea? Vă miraţi de ceea ce se întâmplă?

Duhul Sfânt Şi-a luat zborul, a plecat! Acesta este
adevărul.

Voi ziceţi: „Ei bine, dar acesta este dreptul meu
de american!”

Eu ştiu aceasta, dar, dragă frate şi soră, dacă
eşti un miel vei renunţa la dreptul tău ca să devii un creştin. Aşa este.

Voi spuneţi: „Păi, frate Branham, atunci să mă
îmbrac ca pe vremea mamei?” Nu trebuie să te îmbraci aşa, ci trebuie s-o faci
decent, ca să arăţi ca o adevărată doamnă.”

„Păi dacă fac aceasta, oamenii mă vor numi aşa
şi aşa.”

Mie nu îmi pasă cum îmi spun oamenii, de aceea,
sfatul meu este să te îmbraci în aşa fel încât să nu atragi privirea
bărbaţilor, ci pe a lui Dumnezeu, căci El cunoaşte scopul cu care te îmbraci
într-un fel sau altul.

„Dar are vreo importanţă felul cum mă îmbrac?”

Sigur că are. Voi aveţi aceşti bărbaţi
„papă-lapte” care îşi lasă câte un smoc de păr pe barbă şi perciuni ca ai lui
Elvis Presley, apoi se urcă pe platformă şi fac figurile acelea boogie-woogie,
iar voi, creştinilor, încercaţi să imitaţi asemenea impostori.

Femeile se îmbracă cu pantaloni, care au fost daţi
bărbaţilor, dar ştiţi că Biblia spune că aceasta este o urâciune înaintea lui
Dumnezeu? Sigur că da. Voi ştiţi că acesta este adevărul şi totuşi o faceţi.

Ce s-a întâmplat cu adunările de modă veche pe care
obişnuiam să le avem? Unde sunt sfinţii aceia sinceri care strigau şi plângeau?
Unde sunt acele adunări pe care le ţineaţi în cort? S-au dus.

De ce? Pentru că aţi început să mârâiţi ca lupii şi
să vă purtaţi ca Elvis Presley, ceea ce a făcut ca porumbelul să îşi ia zborul
şi să plece. Acesta este adevărul.

O, fraţilor, eu ştiu că vi se face rău, dar mama
mea obişnuia să ne spună ceva când eram copii. Noi eram săraci şi nu aveam prea
multă mâncare, de aceea, mama fierbea pielea de pe carne ca să obţină puţină
grăsime, pe care o punea în tigaie şi făcea pâine din porumb. O mâncam, de trei
ori pe zi, cu mazăre neagră şi varză acră. Nu era prea bună pentru sănătate, căci
adesea ne ieşeau umflături pe tot corpul.

Îmi amintesc că în fiecare sâmbătă seara, mama ne
dădea să luăm ulei de castor. Nici astăzi nu-i suport mirosul.

Când venea la mine, mă ţineam de nas şi îi ziceam:

„Mamă, ni se face rău, nu îl suport!” dar ea îmi
răspundea:

„Scumpule, dacă nu îţi face rău, nu îţi va putea
face nici bine.”

Am să aplic lucrul acesta şi la Evanghelia din
seara aceasta: Dacă nu produce agitaţie în biserică şi nu vi se face rău, încât
să vă fie ruşine de voi înşivă, nu vă va fi de prea mare ajutor.

Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este o curăţenie
de modă veche: să scoatem toată lumea din biserică şi să Îl punem pe Hristos
înapoi, pe tronul inimii, căci atunci pomul se va cunoaşte după roade.

Atunci va purta roadele adevărate. Dar lucrul
acesta nu se va întâmpla până când scumpul Porumbel al lui Dumnezeu nu se va
aşeza din nou în inimă, făcându-vă să rodiţi roadele Duhului.

Aşa este. Apa curată şi cea stătută nu vin din
acelaşi puţ. Sigur că nu! Iar pomul se cunoaşte după roadele lui.

Mielul acesta a fost tăcut; nu a scos nici un
cuvânt în faţa celor ce Îl tundeau, ci a stat mut.

Poate cineva spune: „Lidy, ce s-a întâmplat cu
tine, căci nu te mai porţi ca înainte? Ai devenit şi tu un „holly-roller”?”

„Te voi ajuta să înţelegi imediat. Aleluia!
Aleluia!”

Vedeţi? Acolo s-a întâmplat ceva. Aşa este.

Mielul lui Dumnezeu nu Şi-a deschis gura ci, când a
fost lovit peste faţă, a întors şi partea cealaltă, iar când i s-a replicat, nu
a întors vorba. Aşa este. El a mers înainte, îngrijorându-se de un singur
lucru: că aceasta este treaba Tatălui Său.

Voi nu trebuie să vă băgaţi nasul în orice mică
argumentare din biserică, ci mergeţi mai departe!

Poate spuneţi: „Astăzi am vrut să merg la pescuit,
dar predicatorul acela a vorbit o jumătate de zi!”

Faptul că vorbiţi aşa dovedeşte ce fel de duh este
în voi. Aşa este.

O, da, el este un miel tăcut! Iubeşte Cuvântul, stă
cu El şi Îl mănâncă.

Mi s-a spus că dacă cineva este obişnuit să mănânce
puţin, va mânca tot puţin, dar dacă va mânca tot mai mult şi mai mult, stomacul
i se va lărgi şi va cuprinde tot mai multă mâncare.

Şi eu vă spun: ceea ce îi trebuie bisericii de
astăzi este să mănânce Cuvântul lui Dumnezeu. Să mănânce atât de mult din El,
până va împinge toată lumea afară din noi; până va fi atât de bine prins acolo
încât să trăim prin El şi să murim prin El.

O, fraţilor, se face târziu şi aş vrea să vă mai
spun ceva: Ceea ce trebuie să facă biserica de astăzi este să se întoarcă
înapoi.

Tu spui: „Care este remediul, frate Branham?”

Există un singur remediu: să fii miel, pentru că
Dumnezeu este încă acelaşi Porumbel.

El nu a zburat prea departe, ci se află într-un
copac, chiar în faţa voastră, şi doreşte să vadă clipa când vă veţi preda.

Spuneţi: „O, iubitule Porumbel al lui Dumnezeu,
vino înapoi în inima mea!”

Când te pui jos să citeşti Cuvântul lui Dumnezeu,
spui: „O, astăzi aş vrea să citesc câteva versete de unde se deschide Biblia,
dar sper să fie ceva scurt.” Şi iată că ţi se deschide la cel mai lung Psalm,
aşa că zici: „O, voi citi numai jumătate din el pentru că e prea lung.”

Vedeţi, acolo sunteţi voi, dar unui miel îi place
să mănânce hrana oilor. El stă toată ziua cu capul plecat şi mănâncă din acea
hrană. Sigur că da. Lui îi place şi se bucură să fie călăuzit, aşa cum unui
creştin îi place să fie călăuzit de Porumbel, de Duhul Sfânt.

Fraţilor, daţi-mi voie să vă mai spun ceva, apoi
voi încheia. Eu am predicat ani de-a rândul printre oameni, dar am văzut că,
cu fiecare an care trece, se depărtează tot mai mult. Femeile continuă să-şi
taie părul şi să poarte pantaloni scurţi, şi nimeni nu le spune nimic, iar
bărbaţii fac şi ei ce vor.

Mă gândesc că, într-o zi, un băiat o va insulta
pe o astfel de femeie, iar tu, bărbatule, te vei grăbi să-l bagi în închisoare.
Însă problema  este că tu, frate, nu ar
fi trebuit  s-o laşi să iasă aşa pe
stradă. Sigur că nu.

Sau s-ar putea ca într-o zi să meargă pe plajă
sau în grădină îmbrăcată cu acele haine sumare, sau doar cu un prosop în jurul
mijlocului, iar cineva va face o remarcă jignitoare cu privire la ea. Imediat
îi vei lua apărarea şi vei spune:

„Păi, sărăcuţa n-a vrut decât să se bronzeze
puţin!”

Ascultaţi-mă! Eu am două fete, încă mici, dar
nădăjduiesc să le văd ajungând femei. Dacă însă vreuna din ele se va expune în
felul acesta, ca să se bronzeze, păi, acolo va fi fiul lui
Charles Branham (adică eu), care
va lua băţul şi le va da tot bronzat, aşa încât nu mă vor uita multă vreme!

Să ştiţi că nu există delicvenţă juvenilă, ci
este delicvenţa părinţilor, deoarece copiii au ajuns să facă asemenea fapte din
cauză că au fost neglijaţi de părinţi, şi pentru că în biserică nu s-a predicat
despre aceste lucruri.

Ce se întâmplă, fraţilor? Întoarceţi-vă la
Evanghelie! Predicaţi sfinţenia de modă veche şi intraţi din nou în biserică!
Nu uitaţi că noi trebuie să avem un STANDARD!

Un metodist bătrân obişnuia să cânte un cântec care
suna cam aşa:

„Am lăsat barierele jos

Şi am făcut compromis cu păcatul.

Am lăsat barierele jos si oile au ieşit,

Dar când au intrat înăuntru caprele?”

Aceasta-i problema! Voi aţi lăsat barierele jos.
Sigur că da. Aţi acceptat pe oricine în biserică, pentru că au dansat puţin,
şi-au ridicat mâinile şi au strigat.

Poate ziceţi: „Păi, i-am auzit vorbind în limbi!”
Ar putea fi adevărat, dar până nu vine acea naştere din nou; până când Duhul
Sfânt nu Îşi ocupă locul, vă spun clar, fraţilor, că aceea este încă o capră.
Acesta este adevărul. Ar putea vărsa lacrimi de crocodil şi să behăiască la
altar cât de mult, căci până când nu vine acea natură nouă este încă acelaşi
animal vechi şi puturos.

Fraţilor, ceea ce ne trebuie este dragostea Duhului
lui Dumnezeu care coboară în inimile noastre şi ne face dulci, maleabili şi
îngăduitori, asemenea lui Hristos. Noi trebuie să dorim să fim aşa, căci orice
altceva ne face să fim pierduţi.

Nu vreţi să vă gândiţi la aceasta în timp ce ne vom
pleca pentru un moment de rugăciune? Dacă pianistul vrea, poate să vină la
pian. Domnul să-l binecuvânteze.

Necazul este că astăzi avem o mulţime de lucruri
fireşti, imitaţii şi fanatism.

Nu cu mult timp în urmă am citit că oamenii din
Dallas, Texas, au stat pe stradă din cauză că un predicator scrisese în ziar că
vor veni din cer nişte oameni superiori, cu farfurii zburătoare, care vor
dovedi că în centrul trezirii lui este adevăratul Duh Sfânt.

Oare cât timp va mai mânca biserica creştină din
lada cu gunoi? Nicăieri în Cuvântul lui Dumnezeu nu scrie aşa ceva! Oile nu
ascultă asemenea poveşti! Cu siguranţă că nu.

Pe mine nu mă interesează dacă farfuriile
zburătoare zboară sau nu prin clădire, căci dacă Duhul Sfânt nu este acolo, nu
vreau să am de-a face cu acele lucruri.

Aţi vrea ca Porumbelul lui Dumnezeu să vină în
inimile voastre, în seara aceasta?

Poate ziceţi: „Frate Branham, eu am avut aceste
simţăminte: îmi plăcea să mă rog; îmi plăcea să vorbesc despre Domnul şi toate
celelalte, dar acum am ajuns într-o stare că nu îmi mai place să mi se
vorbească. Totuşi, mă duc la biserică pentru că nu vreau să ajung în iad.”

Cred că tu ştii că nu este bine să stai deoparte.
Desigur.

Am fost cam dur în seara aceasta, dar este spre
binele vostru, fraţilor. Am făcut aceasta pentru că vă iubesc şi vreau să vă
ajut.

Fiul meu mi-a spus că ieri s-a adunat o ofertă. Eu
nu am vrut aceasta, dar ei au adunat-o oricum. Banii aceştia mă vor ajuta să
cumpăr mâncarea pentru copii. Nu am vrut ca fraţii să facă acest sacrificiu,
deşi aveam nevoie, dar ei au făcut-o, iar eu vă sunt foarte recunoscător şi
doresc ca Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Fraţilor, după ce aţi fost atât de buni cu mine,
credeţi că mi-e uşor să vă cert? Sigur că nu, dar dorinţa mea este să fim
împreună pentru veşnicie.

Surorilor, eu vă spun toate aceste lucruri pentru
că doresc să aveţi o poziţie corectă înaintea lui Dumnezeu. Mă port cu voi ca
un tată iubitor, încercând să vă arăt care sunt lucrurile plăcute lui Dumnezeu
şi care nu.

Înainte eraţi blânzi şi smeriţi, în Duhul, şi nu
aveaţi temperamentul acesta de „lamă de ferestrău” ca acum. Ce  s-a întâmplat? Duhul Sfânt şi-a luat zborul,
v-a părăsit.

Aţi îmbrăcat pantaloni scurţi, iar Duhul Sfânt S-a
întristat şi a plecat. Aţi început să fumaţi, iar Duhul Sfânt v-a părăsit. Aţi
devenit mofturoşi şi nervoşi, iar Duhul Sfânt a zburat. Aţi început să aveţi o
mică clică, în biserică, iar Duhul Sfânt v-a părăsit.

V-aţi rupt de biserică şi v-aţi tras lângă o părere
mică, aşa că Duhul Sfânt a zburat, pentru că El nu este Autorul confuziilor, ci
a venit să unească marele Trup al lui Hristos, într-un singur DUH, pentru un
singur scop şi într-un singur acord. Acesta este Ţelul Lui şi aceasta s-a
întâmplat în ziua cincizecimii.

În camera de sus se aflau 120 de oameni: farisei,
saduchei, etc., dar toţi erau într-un gând. Stăteau acolo smeriţi, pentru că
erau mieii lui Dumnezeu, iar Duhul îi călăuzise în acea odaie, fără ceartă,
fără contraziceri sau ceva de felul acesta. Şi iată că dintr-o dată au venit
aripile Duhului Sfânt şi au cuprins fiecare inimă.

O, cum au umblat, cum au trăit şi cum au murit ei,
pecetluindu-şi mărturia cu propria viaţă!

Câţi din cei prezenţi vor să ridice mâna şi să
spună: „Frate Branham, îmi ridic mâna spre Dumnezeu, pentru că Duhul Sfânt nu
mai este în mine ca înainte când aveam cele mai dulci experienţe. Tată, la
început, când am fost salvat, îi iubeam pe toţi oamenii, o, dar apoi am început
să ascult ce spune unul sau altul, iar acum nu mai ştiu ce vreau şi mă aflu
într-o confuzie îngrozitoare.”

Scumpule, aceasta este într-adevăr o stare
îngrozitoare!

Daţi-mi voie să vă spun ceva: Dumnezeu vă iubeşte
şi nu vrea să fiţi confuzi, ci doreşte să-I cunoaşteţi Glasul, iar dacă v-a
plăcut, să aveţi acel Duh blând şi smerit.

Întoarceţi-vă la El!

Voi spuneţi: „Aceasta este, frate Branham?”

Daţi-mi voie să vă citesc din Biblie: „Treci
prin mijlocul cetăţii…şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem
din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.”
(Ezechiel 9.4).

Acel dulce Duh Sfânt, acel Ceva din inima omului,
îl cheamă plin de dragostea lui Dumnezeu să facă voia Lui. Nu să sară în sus şi
în jos şi să strige; nu să alerge prin clădire; nu să vorbească în limbi; nu să
se roage pentru bolnavi; nu să prorocească sau să tălmăcească, pentru că nu
despre aceasta este vorba. Acestea se văd la exterior şi sunt din Duhul, dar
dacă înăuntru nu este Ceva în care să fii ancorat, nu îţi ajută la nimic. Dacă
toate acestea nu sunt ancorate prin dragoste, vor face mai mult rău decât bine.

Dacă doriţi cu adevărat ca Dumnezeu să vină în
inima voastră şi să vă facă blânzi, smeriţi şi buni; dacă doriţi ca Porumbelul
să se întoarcă înapoi, ridicaţi mâinile spre El. Este adevărat că a zburat puţin
de la voi, dar în seara aceasta vrea să vină înapoi. Sigur că vrea, aşa că
ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Dumnezeule, adu-Ţi aminte de mine!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze! Asta-i minunat. Peste
tot sunt o mulţime de mâini ridicate. Metodişti, baptişti, luterani,
penticostali, nazarineni, sfinţii pelerini şi mulţi alţii au ridicat mâinile spre
El.

Ce se întâmplă cu voi, nazarinenilor, căci eraţi
foarte amabili? Cum de aţi ajuns aşa? Ce s-a întâmplat de acum aveţi acea
rădăcină de amărăciune?

Ce s-a întâmplat cu voi, penticostalilor? Şi voi
eraţi blânzi, dar ce aţi păţit acum?

Voi aţi strigat: „Glorie lui Dumnezeu, Îl am!” dar
apoi aţi văzut că v-a făcut să vă purtaţi altfel, aşa că roadele voastre arată
ce sunteţi. Desigur.

Acum priviţi ce a făcut biserica: ori a alunecat
spre fanatism, ori a devenit deşteaptă şi arogantă, dar, fraţilor, adevărata
Evanghelie, urmată de semnele şi minunile biblice, este pe mijlocul drumului,
iar biserica ce păşeşte aşa este călăuzită de blândul Duh Sfânt. La o astfel de
biserică este de mers, la o biserică înţeleaptă, care predică Cuvântul şi stă
pe El, având adevăratul Duh al lui Dumnezeu.

Acolo totul este în Duhul; totul este decent; toţi
oamenii stau în rânduială şi sunt plini de dragoste. Acest fel de biserică
dorim să fim.

Câţi din voi doresc să aparţină unei asemenea
biserici? Ridicaţi mâna. Păi, toţi dorim aceasta, dar aceasta este şi voia
Domnului.

Ce a adus însă diferenţele? Faptul că am început să
fim puţin aroganţi şi diferiţi în bisericile noastre, iar aceasta a făcut ca
Porumbelul să plece.

Mai este cineva care nu a ridicat mâna dar doreşte
să fie amintit în rugăciune? Cred că aţi observat că în seara aceasta m-am
oprit mai repede. De ce? Pentru că Ceva mi-a spus: „STOP! Sunt câţiva bolnavi
care aşteaptă rugăciune.”

Vedeţi? În plus, aş vrea să fac şi chemarea la
altar. Mai este cineva? Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Voi, cei de la mijlocul sălii, vreţi să ridicaţi
mâinile şi să spuneţi: „Dumnezeule, îndură-Te şi de mine, căci doresc acel Duh
blând şi smerit.”? Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum haideţi să ne rugăm. În timp ce vă plecaţi
capetele pentru rugăciune, să nu uitaţi că Porumbelul stă chiar în faţa voastră
şi vrea să vină înapoi.

„Cum pot să Îl fac să vină înapoi, frate Branham?”

Fii un miel! Spune doar: „Dumnezeule, îmi pare rău
pentru tot ce am făcut, dar în seara aceasta mă întorc înapoi, fiindcă doresc
să fiu un miel.”

Tată ceresc, Tu vezi mâinile lor. Eu mă bucur
pentru că oraşul Oakland nu a fost încă contaminat cu aceste lucruri rele, dar
totuşi s-a întâmplat ceva.

Doamne, Tu mai ai încă copii care însetează şi
flămânzesc după neprihănire, iar eu Îţi mulţumesc pentru ei şi Te rog să îi
binecuvântezi din belşug şi să răspunzi dorinţelor din inimile lor. Mişcă Duhul
Sfânt ca să zboare în inima fiecăruia dintre ei, astfel ca acolo jos, în
adâncul sufletelor lor, să simtă Ceva blând şi smerit; să simtă împăcarea cu
Tine şi astfel să ştie că Te întorci la ei, în timp ce se leapădă de natura
aceea veche şi devin un miel.

Îngăduie ca Duhul Sfânt să intre ca un porumbel şi
să locuiască acolo, astfel ca începând din clipa aceasta să trăiască evlavios
şi să ducă o viaţă smerită, de creştin. Călăuzeşte-i din biruinţă în biruinţă
până în ziua când Îţi vei termina lucrarea de pe pământ şi ne vei lua în slavă.

Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui
Hristos. Amin.

Aş vrea să vă spun ceva, prieteni. Am venit de pe
Coasta de Est, din Boston, şi am mers în zigzag, de-a lungul Statelor Unite,
dar nu am găsit nici un alt oraş în care poporul venit la trezire să fie mai înfometat
şi mai însetat după neprihănire, ca aceasta de aici. Acesta este adevărul.

Eu cred că Duhul lui Dumnezeu este pregătit să
înceapă de aici, din Oakland, o trezire care să „măture” întreaga ţară, şi mai
cred că oamenii de aici sunt cel mai drăguţ grup pe care l-am întâlnit în
ultimul timp. Este unul din puţinele locuri în care am găsit în inimi o
adevărată foame şi ştiu că atunci când sunt atins de ungere, în audienţă are
loc o mare explozie.

Dumnezeu să binecuvânteze inimile voastre. Nădejdea
mea este că Dumnezeu vă va  umplea atât
de mult cu dragostea divină a lui Hristos, încât nici unul din istmurile
moderne şi celelalte lucruri lumeşti, nu vor fi în stare să vă despartă de
dragostea lui Dumnezeu, care este în Hristos Isus. Staţi cu ea!

Dumnezeu să vă binecuvânteze, păstorilor. Luaţi
aceste cuvinte ca o corecţie şi nu lăsaţi niciodată nimic să ia locul
dragostei, în bisericile voastre, căci dacă faceţi aceasta, Porumbelul vă va
părăsi, fraţilor.

Dacă zidiţi pe altceva decât pe dragostea lui
Dumnezeu, trebuie să cadă! Aşa este.

Noi credem în vindecare; credem în minuni şi în
semne, dar aceasta are prea puţin de-a face cu Dragostea, căci dacă Duhul Sfânt
nu este acolo să vă ţină smeriţi şi blânzi, să vă ţină în Biblie, atunci nu vă
vor folosi prea mult. Aşa este.

Voi puteţi culege mere, dar nu aveţi pomul. Mărul
este un produs al pomului, aşa că dacă ai un măr nu înseamnă că ai şi pomul.

Pomul are viaţa în el şi rodeşte merele. Aţi
înţeles ce vreau să spun? Bine. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze.

Nu-l văd pe bărbatul cu care m-am întâlnit afară,
un adevărat gentleman. El este unul din inginerii care se ocupă de microfoane,
iar când am discutat, mi-a strâns mâna şi 
mi-a sus:

„Reverend Branham, mi-a făcut o mare plăcere să
lucrez cu tine. Să ştii că faci o lucrare minunată, de aceea, continuă tot
aşa.”

Auzind ce spune, i-am strâns mâna şi m-am gândit:
„Dumnezeu să îl binecuvânteze pe bărbatul acesta, să-l salveze şi să îl umple
cu Duhul Său cel Sfânt.”

Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să facă aceasta.

Acum haideţi să stăm smeriţi şi să ne rugăm
Domnului……………………………………………………………………………………… Câţi dintre voi îşi mai amintesc că
data trecută când am fost aici, în Oakland, v-am spus ce mi-a zis Îngerul
Domnului în noaptea când m-a vizitat prima dată?

„Dacă vei fi sincer şi te vei smeri, vei ajunge
să cunoşti chiar şi tainele inimilor.”

Câţi dintre voi ştiu că El mi-a spus aceasta?
Vedeţi? Oh, pot să îmi amintesc de zilele acelea pline de bucurie, pe care
le-am trăit alături de voi, şi cred că unul din fraţii care au sponsorizat
adunarea aceea se află şi în seara aceasta aici.

Este adevărat, frate Marr? Ce mai faci? Mă bucur
pentru tine. Nu voi uita niciodată zilele în care am stat în şcoala ta, eu, tu
şi fratele Kidd, şi am discutat din Biblie, despre harul lui Dumnezeu.

Dr. Price a prorocit despre o mare trezire care se
apropie; o mare mişcare ce vine. Wigglesworth a plecat de pe pământ, într-o
noapte, iar dr. Price în dimineaţa următoare, iar a doua zi, eu am fost vizitat
de Îngerul Domnului şi El m-a trimis afară.

Acel bărbat a văzut că aceste lucruri vor veni
şi    iată-le! Aceasta dovedeşte că atunci
când Dumnezeu spune ceva, are grijă să şi împlinească.

Îmi amintesc că atunci când a fost aici, era un
predicator tânăr care avea un auditoriu mare şi a fost de acord să schimbe sala
cu noi, aşa că am obţinut acel auditoriu mare. Este acelaşi loc? Cred că da. O,
şi cum ne-a binecuvântat Dumnezeu!

Am fost plecat multă vreme, fraţilor, dar în inima
mea este acelaşi Dumnezeu, aceeaşi Evanghelie şi aceeaşi dragoste. Da, Îl
iubesc din toată inima mea.

Acum îmbătrânesc, iar într-o zi lucrarea mea de pe
acest pământ se va termina. Atunci va trebui să merg Acasă şi să dau socoteală
la poartă, de aceea doresc să am o mărturie curată şi să nu se poată spune că
pe mâinile mele este sângele cuiva, căci nu am ocolit niciodată să spun
Adevărul, şi cu dragoste dumnezeiască am încercat să adun biserica şi s-o ţin
în Biblie.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

Acum ne vom ruga pentru bolnavi, şi nu doar pentru
unii, ci pentru toţi.

Billy, dragule, ai împărţit numere de rugăciune?
Da? De la 01 la 100, da? Atunci voi începe de la nr. 01. Uitaţi-vă la numerele
pe care le aveţi.

Haideţi să aliniem câţiva aici.

Pentru cei care aţi uitat să aduceţi batiste,
trimiteţi-le acasă la mine, căci în câteva zile voi fi acolo şi mă voi ruga
peste ele.

Acum haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment
de rugăciune.

Scumpul nostru Tată ceresc, parcă mă întristez când
văd că se apropie ziua de marţi.

Oh, trimite cât mai repede pe altcineva, în cetatea
aceasta, Doamne, şi nu lăsa ca grupul acesta micuţ să se îndepărteze.

Îngăduie ca Duhul Sfânt să trimită o trezire care
să nu se oprească nici zi, nici noapte, care să unească inimile predicatorilor
şi fie ca sunetul Evangheliei, al dragostei lui Dumnezeu, să se întoarcă în
fiecare biserică şi în fiecare inimă.

Batistele care au fost puse aici reprezintă nişte
oameni bolnavi, poate săraci, bătrâni sau orbi, care aşteaptă să se întoarcă la
ei. Poate este şi vreo mamă care stă lângă copilaşul ei bolnav şi o aşteaptă.
Tu îi cunoşti pe fiecare dintre ei, Dumnezeule, de aceea Te rog să priveşti în
jos şi să onorezi cuvintele şi rugăciunile slujitorului Tău.

Noi am învăţat din Biblie că, odată, Dumnezeu l-a
chemat pe Israel din Egipt şi l-a dus în ţara pe care i-o făgăduise.

Fie ca atunci când punem aceste batiste peste
bolnavi, Dumnezeu să privească prin sângele Fiului Său, Isus, şi să Îşi aducă
aminte de ei, astfel ca zidul bolii să se dea la o parte şi să elibereze calea
vindecării pentru care a murit El.

Eu mustru orice boală pe care aceste batiste o
reprezintă, pentru ca ei să fie vindecaţi, prin rugăciunea credinţei, în Numele
lui Isus Hristos. Amin.

 Oh, aici
este ceva, căci inima mea irlandeză tresaltă de dragoste! Nu simţiţi că vă vine
să strigaţi puţin? V-aţi mai simţit vreodată aşa? Nu ştiu, aici este ceva… şi
eu Îl iubesc.

Aş vrea să staţi liniştiţi, plini de respect şi să
aşteptaţi puţin. Rugaţi-vă şi veţi vedea ce va face Dumnezeu.

Câţi dintre voi nu au numere de rugăciune? Să văd
mâinile celor care nu au numere de rugăciune, dar doresc să fie vindecaţi de
Domnul Isus. Bine. El o va face. De fapt, sincer vorbind, El a făcut-o deja.
Câţi din voi ştiu aceasta?

Câţi din cei bolnavi sunt creştini născuţi din nou?
Să vă văd mâinile. Dumnezeu v-a dat două aripi, aţi ştiut? Vă mai amintiţi
predica, de aseară, despre aripi?

Tot ce trebuie să faceţi cu aceste aripi este ca
atunci când Duhul Sfânt trimite jos un sunet ca vâjâitul unui vânt (fratele
Branham suflă în microfon), să vă suiţi pe El şi să vă ridicaţi, pentru că
Domnul vi le-a dat ca să vă poarte pe sus. Deci, fiţi credincioşi şi supuşi Duhului
Sfânt.

În seara aceasta este prezent un duh de epilepsie,
de aceea, ţineţi-vă copiii lângă voi. Mulţi dintre voi aţi fost în adunările
mele şi vedeţi ce se întâmplă uneori, de aceea fiţi respectuoşi şi staţi în
rugăciune.

Nu uitaţi! Când mă rog pentru aceşti oameni, nu
este doar rugăciunea mea, ci trebuie să vă rugaţi şi voi. Trebuie să fim cu
toţii într-o unitate, nu împărţiţi.

Rugăciunea voastră este la fel de puternică, sau
chiar mai puternica decât rugăciunea mea. Vedeţi? Şi aceasta pentru că suntem
una.

Aş vrea să vă uniţi cu mine şi voi, predicatorilor,
ca să ne rugăm împreună, căci dorinţa tuturor este să îi ajutăm pe cei bolnavi
să se facă bine.

Acum aş avea o rugăminte pentru uşieri. Vă rog ca
mâine seară să nu lăsaţi tărgile şi acele lucruri să stea deoparte, ci
aduceţi-le aici, în faţă, bine? Vă rog să faceţi aceasta.

Vino, doamnă. Voi ştiţi că fiecare persoană are un
duh şi un suflet, iar dacă veţi crede cu toţii şi veţi fi într-un gând, Duhul
Sfânt Se va putea mişca printre noi.

Noi nu avem nevoie de emoţii, ci de credinţă şi de
dragoste, pentru că dragostea este aceea care aşează lucrurile. Astfel, când
îţi iubeşti soţia, din toată inima şi cu tot sufletul, nu există nimeni care să
te poată face să vezi că nu e o femeie bună. Aşa este.

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu ea, dacă cineva îi
spune că soţul nu îi este fidel. De ce? Pentru că dragostea adevărată înseamnă
încredere reciprocă, este adevărat? Ea acoperă totul.

Tot aşa, când Îl iubeşti pe Dumnezeu, toată frica
dispare şi spui: „Dumnezeule, ai dreptate. Eu te iubesc şi sunt vindecat, aşa
că tot ce trebuie să fac este să merg şi s-o iau!” Aşa este.

Se poate întâmpla orice, cu condiţia să crezi.

Aici este o doamnă şi avem şi un tablou biblic,
pentru că doamna este de culoare, iar eu sunt alb, dar amândoi ne tragem din
neamul lui Adam.

Faptul că ea se trage din Africa, iar eu din
Irlanda, nu are nici o importanţă. Vedeţi? Dumnezeu S-a dus cu mine în Africa şi
i-a vindecat, aşa că la o singură adunare am văzut cum au fost vindecaţi în jur
de 30.000-40.000 de oameni. Este adevărat, frate Stadsklev? Da, aşa este.

Vedeţi? Dumnezeu îi iubeşte pe africani. Ei stăteau
acolo, nişte păgâni bolnavi de lepră şi de alte boli, aproape goi şi plini de
noroi, dar au acelaşi drept ca şi noi să trăiască decent şi să mănânce mai
bine.

Copilaşii lor flămânzesc la fel ca şi unii din
copiii americani, este adevărat? Şi mă gândesc, fraţilor, că nu este corect ca
voi să ridicaţi o biserică aici şi alta dincolo, în timp ce restul lumii moare
din lipsa Cuvântului lui Dumnezeu.  Cu
toate acestea, noi stăm nepăsători şi ne certăm unii cu alţii pentru nimicuri.

Ar trebui să ne unim eforturile şi să trimitem, în
toată lumea, misionari care să predice Evanghelia, pentru că Isus Hristos vine
în curând. Aşa este.

Acum haideţi să ne rugăm şi să fim respectuoşi.

Aici este o doamnă. Noi nu ne cunoaştem, este
adevărat? Nu te-am văzut niciodată, dar Domnul Isus te cunoaşte şi mă cunoaşte
şi pe mine.

Convingerea mea este că Isus Hristos este Acelaşi
ieri, azi şi în veci, iar dacă e Acelaşi, înseamnă că are aceeaşi putere, face
aceleaşi lucrări şi procedează în acelaşi 
fel ca atunci când a fost pe pământ. Este corect?

El a spus: „Eu nu fac decât ce Îl văd pe Tatăl
făcând…”
Este adevărat? Bine.

Când a vorbit cu femeia de la fântână, El i-a spus
care era problema ei; lui Filip şi Natanael le-a spus care era problema lor;
lui Petru i-a spus cum se numeşte, etc.

El a făcut aceste lucruri, dar nu a pretins
niciodată că poate vindeca. Aţi ştiut aceasta? Dimpotrivă, a zis:

Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face
decât ce vede pe Tatăl făcând…”
şi: „Tatăl, care locuieşte în Mine, El
face aceste lucrări ale Lui.”
(Ioan 5.19; 14.10b).

Nu uitaţi, deci, că Isus a spus că El nu a făcut
niciodată nimic, fără ca mai întâi să Îi arate Tatăl ce şi cum să facă. Este
adevărat?

Acum, dacă Domnul Isus Hristos ar sta aici, într-un
trup ca al meu, purtând costumul acesta…

Aş vrea să vă întreb ceva. Dacă Isus Hristos ar sta
aici într-un trup de carne, iar femeia aceasta, care are nevoie de vindecare,
ar veni la El şi i-ar spune: „Doamne, vrei să mă vindeci?” ar putea s-o facă?

Nu, pentru că a făcut-o deja, este adevărat? Câţi
din voi ştiu că vindecarea este o lucrare încheiată?

Dacă aţi avea ceva în magazinul de amanet  şi v-aţi duce să răscumpăraţi acel obiect,
după aceea aţi putea să îl răscumpăraţi încă o dată? Sigur că nu, pentru că
l-aţi răscumpărat o dată şi l-aţi luat afară din magazin, de aceea, tot ce
trebuie să faceţi este să îl recunoaşteţi. Sigur că da.

La fel este şi cu salvarea. „El a fost străpuns
pentru fărădelegile noastre… şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.”
Este
adevărat?

Atunci ce ar mai putea face Hristos, care este
Acelaşi ieri, azi şi în veci? Ar spune: „Eu te-am vindecat atunci când am murit
pentru tine, când am fost străpuns.”

De aceea voi posedaţi deja vindecarea.

Atunci ce ar putea face El acum?  V-ar spune ce Îi arată Tată, este adevărat?
Astfel, dacă în seara aceasta va proceda la fel ca atunci, credeţi că este
Acelaşi?

Haideţi să ne rugăm.

Doamne, aş vrea să vorbesc cu Tine, aşa cum a
vorbit Domnul nostru cu femeia de la fântână. Noi ştim că în aceste zile din
urmă va fi o trezire, urmată de semne şi minuni, care nu va fi însă recunoscută
de Dumnezeu. Spun aceasta pe baza Scripturii, pentru că în Matei 7.22 scrie:

Mulţi îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne,
Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am făcut noi asta şi cealaltă?” …
dar atunci le voi spune curat: „Niciodată nu      v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine,
voi toţi care lucraţi fărădelegea!”

Vedeţi? Aşa este.

Aceasta trebuie să fie „Aşa vorbeşte Domnul!”

Când a venit Isus, El a făcut toate acele lucruri
puternice, ca să împlinească ceea ce se spusese prin proroci.

Şi vă întreb: Dacă El va veni şi va face şi acum
acelaşi lucru, dacă îmi va descoperi pentru ce vrei să mă rog, Îl vei crede şi
vei accepta că este o lucrare terminată? Dar audienţa va crede? Numai aşa Îl
puteţi vedea la lucru.

Eu nu o cunosc pe femeia aceasta, nu am văzut-o
niciodată până acum. Dacă este adevărat, ridică mâna ca să vadă cu toţii. Dar
Domnul Isus te cunoaşte şi pe tine şi pe mine, este adevărat?

Doamna este conştientă că se întâmplă ceva. Tu nu
Îl poţi vedea, dar simţi că îţi vine să leşini, pentru că este prezentă o
putere supranaturală.

Când se afla în drum spre Damasc, Pavel a văzut acea
Lumină care l-a orbit şi care, după cum, ştiţi era Hristos. Deci Hristos era în
forma acelei lumini, când L-a întâlnit pe Pavel.

Este aceeaşi Lumină care a condus copiii lui
Israel, Stâlpul de Foc.

Aceasta înseamnă că unii dintre noi pot vedea Ceva
ce ceilalţi nu pot să vadă. Tu, doamnă, nu o vezi, dar eşti conştientă că se
întâmplă ceva.

Te văd stând lângă un doctor, iar el face o
injecţie. O, tu nu ai venit aici pentru tine, ci pentru un copil. Este copilul
tău şi e foarte alergic.  Cum mănâncă
ceva, se simte foarte rău.

Şi mai doreşti rugăciune pentru cineva; este vorba
de o femeie predicatoare, care are cancer. Acum crezi?

Binecuvântatule Salvator, Te rog în Numele Domnului
Isus să-i dai acestei femei ceea ce cere. Eu osândesc boala şi tot ce este rău şi
Te rog, în Numele lui Isus, să faci ca Duhul Sfânt să îndepărteze totul. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă şi fie ca
Domnul să îţi dea tot ce ai cerut.

Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Domnul!”
(Lăudat să fie Domnul).

Ce mai faci, domnule? Crezi din toată inima? Noi
suntem străini unul faţă de celălalt, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. El
tocmai l-a vindecat pe bărbatul de acolo, care suferea cu nervii. Dacă vrei,
mărturiseşte aceasta, frate, şi du-te acasă. Desigur.

Ce zici, Ozzie, crezi că Dumnezeu te va face bine?
Ozzie Johnson, tu locuieşti pe strada Jupiter, nr. 8404, Castro Valley. Du
copilul acasă, căci va fi bine.

Dumnezeu să te binecuvânteze.

Ce mai faci, domnule? Noi nu ne cunoaştem, dar
crezi din toată inima? Crezi că Hristos este prezent în locul acesta? El
iubeşte predicarea Cuvântului Său.

Eu nu te cunosc, pentru că te văd pentru prima
dată, dar dacă Domnul Dumnezeu, Tatăl nostru ceresc, îmi va face cunoscut, prin
Duhul Sfânt, ce doreşti, vei accepta că este de la El? Da? Vei crede?

Problema ta este la stomac. (Aşa este). Ai ulcer
hemoragic. Ai fost operat dar nu ţi-a ajutat prea mult. Vrei să mă rog şi
pentru soţia ta, este adevărat? Ea are probleme femeieşti (Aşa este).

Du-te acasă şi primeşte ceea ce ai cerut. Dumnezeu
să te binecuvânteze.

Tu crezi, doamnă? Ai dureri într-o parte şi un nod
în gât, dar doreşti să mă rog şi pentru altcineva, pentru o nepoată de-a ta,
care are astmă.

Du-te acasă şi s-o găseşti aşa cum doreşti, în
Numele Domnului Isus. Dumnezeu să îţi dea aceasta.

Ce mai faci, domnule? Cred că nu ne cunoaştem, dar
Dumnezeu ne cunoaşte pe amândoi. Eşti predicator şi ai artrită şi ceva la
urechi. (Aşa este).

Reverend Wade, doreşti să ne rugăm şi pentru un
bărbat care nu locuieşte aici, ci în Dakota de Nord. Este cumnatul tău şi are
cancer.

Frate, du-te şi găseşte-l aşa cum doreşti, în
Numele Domnului Isus Hristos. Ai credinţă în Dumnezeu!

Când am pronunţat cuvântul „artrită”, ai avut un
simţământ ciudat, pentru că ai aceeaşi boală. Crezi că Hristos te va face bine?

Haideţi să ne rugăm.

Binecuvântatule Tată ceresc, primeşte această
femeie pentru slava Ta şi vindec-o de dragul lui Hristos. Amin.

Vino, doamnă. Tu vrei să scapi de problema
femeiască pe care o ai, este adevărat? Crezi că Dumnezeu te va face bine? Cartea
pe care ai adus-o conţine Viaţa veşnică, dacă crezi. Ea are şi vindecarea
pentru tine, crezi aceasta?

Tată ceresc, Te rog s-o vindeci pe femeia aceasta
şi s-o faci bine, în Numele lui Isus. Amin.

Să crezi din toată inima.

Uneori este greu să te ridici, nu-i aşa?

Doamnă, tu ai încă o problemă care te supără de
câtva timp. Nu îţi citesc gândurile, mămică, dar ceea ce ceri în primul rând de
la Dumnezeu este să îţi vindece artrita, pentru că ea te supără cel mai tare.

Acum priveşte, căci aici stă Cineva care te
cunoaşte, este adevărat? Şi desigur, Acela nu sunt eu, iar tu ştii aceasta.
Crezi că este Fiul lui Dumnezeu? El te iubeşte.

Biblia spune: „…dacă îşi vor pune mâinile peste
bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”
(Marcu 16.18b). Atunci vino puţin.

Haideţi să ne rugăm.

Binecuvântatule Tată ceresc, Te rog s-o vindeci şi
să faci ca atunci când va pleca acasă, să fie pe deplin sănătoasă, în Numele
lui Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Crede din toată
inima.

Ce mai faci, doamnă? Vrei să vii aici? Dacă
Dumnezeu îmi va face cunoscut pentru ce doreşti vindecarea, vei crede că El o
poate face? Da? Atunci acel diabet te va părăsi şi vei fi bine. Îl vei sluji tot
restul vieţii tale?

Scumpe Tată ceresc, Te rog s-o binecuvântezi pe
femeia aceasta şi s-o faci bine, pentru că Îţi cerem aceasta, într-o unitate,
în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Crede din
toată inima.

Sunt sute de oameni care mor din pricina aceasta,
doamnă, dar Dumnezeu poate să vindece şi boala de inimă, dacă crezi. Poţi crede
că te vei face bine? Biblia spune că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce
cred.”

Să ne rugăm, căci încep să slăbesc…

Binecuvântatule Tată ceresc, eu o binecuvântez pe
această femeie şi mă rog ca Tu s-o vindeci în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Du-te şi fii
sănătoasă.

Problema de la stomac îţi este cauzată de starea
nervoasă pe care o ai, dar crezi că Dumnezeu te poate face bine? Dă-mi mâna,
mămico.

O, Dumnezeule, îmi pun mâna peste ea şi o
binecuvântez în Numele lui Isus, pentru vindecarea ei. Amin.

Abia pot să mai văd audienţa, căci peste tot este
Ceva ca o perdea de credinţă.

Crezi că Dumnezeu te va face bine şi că va
îndepărta artrita de care suferi? Crezi că te va face bine? Crezi că nu mai ai
nevoie de băţul acela alb de care te sprijini?

Atunci primeşte vindecarea în Numele lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Amin.

Crede că Dumnezeu te va vindeca de boala de rinichi
şi vei fi bine. Crezi aceasta? Vino aici să-mi pun mâinile peste tine.

Binecuvântatule Tată ceresc, Te rog în Numele lui
Hristos s-o vindeci pe această femeie. Amin. În ordine.

Vino, doamnă. Crezi că sunt slujitorul lui
Dumnezeu? Crezi din toată inima? Tu ai probleme la stomac şi artrită şi doreşti
ca Dumnezeu să te vindece, este adevărat? Atunci poţi primi ceea ce ceri.

O, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, Te rog s-o vindeci pe
femeia aceasta şi s-o faci bine spre slava Numelui Tău. Amin. Ai credinţă.

Vino, doamnă. Crezi din toată inima? Crezi că sunt
prorocul lui Dumnezeu? Da? Tu ai astmă, dar mai mult decât  ai nevoie de vindecare, ai nevoie de salvare,
de Isus Hristos.

Ai un soţ bolnav, este adevărat? El are probleme la
stomac şi, în plus, nu este salvat.  Vrei
să-ţi predai viaţa lui Hristos? Crezi că El este Fiul lui Dumnezeu? Du-te şi
spune-i soţului tău lucrul acesta, apoi botezaţi-vă, căci atunci bolile şi
păcatele voastre se vor duce. Dacă crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu, du-te
şi fă-o.

Îl accepţi pe Hristos ca Mântuitorul tău personal?
(Da). Vino aici.

Isuse din Nazaret, păcatele ei sunt iertate, aşa că
este gata să primească vindecarea, de aceea, Te rog să i-o dăruieşti spre slava
Ta. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.

Un moment. Haideţi să privim puţin la acest rând de
rugăciune, pentru că adunarea nu s-a încheiat încă.

Hristos este aici, de aceea vreau să credeţi din
toată inima.

Aici, lângă doamna de culoare, stă un bărbat cu
ochelari, care are probleme cu inima. Dacă este adevărat, ridică mâna, domnule.
Aşa este. Crezi că Dumnezeu te va vindeca?

Domnul de lângă bărbatul cu ochelari… Crezi că sunt
slujitorul lui Dumnezeu? Da? Vrei să scapi de astmă, este adevărat?

În ordine. Lângă el este o doamnă. Tu ce crezi
despre aceasta? Crezi că este lucrarea Fiului lui Dumnezeu? Da? Tu doreşti să
scapi de boala femeiască pe care o ai. Aşa este. Ridică mâna. În ordine.

Biblia spune că toate lucrurile sunt posibile
pentru cel ce crede.

Doamna de lângă ea, crede? Tu vrei să scapi de
boala de stomac. Aşa este. Ridică mâna dacă este adevărat.

Dar femeia de lângă ea, crede? Crezi că sunt prorocul
lui Dumnezeu? Tu doreşti să scapi de ulcerul pe care îl ai la stomac, este
adevărat? Ridică mâna dacă este adevărat. Bine. Poţi avea ceea ce doreşti.

Cum este cu tine, doamna care ai privit în jur?
Crezi din toată inima? Vrei să scapi de problema de la spate? Bine, atunci poţi
avea ceea ce ceri.

Dar doamna de lângă ea? Tu crezi? Da? Vrei să scapi
de boala de inimă? Atunci primeşte-o.

Vă provoc pe toţi să credeţi în Numele lui Isus
Hristos! Nu sunt un înşelător, ci sunt fratele vostru, iar Hristos, Mântuitorul
şi Vindecătorul vostru, este aici. Credeţi aceasta?  Dacă credeţi, ridicaţi-vă în Numele lui Isus
Hristos şi acceptaţi vindecarea, căci atunci o veţi avea şi Îi veţi putea da
slavă şi laudă în Numele Domnului Isus Hristos.

– Amin –