Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMMESAGERUL TIMPULUI DE SFÂRȘIT

16/01/1963, - Mesa, AZ

Mulţumesc. Domnul să vă binecuvânteze. Puteţi să ocupaţi loc.

Fiul meu a venit astăzi la mine şi mi-a spus: „Tată, aş fi vrut să vezi clădirea aceasta înainte de începerea construirii bisericii noastre. Este un loc atât de frumos!” El mi-a mai spus: „Pe predicator nu l-am văzut încă, dar dacă este la fel de primitor ca soţia lui, atunci este cu siguranţă un om drăguţ.” Noi suntem bucuroşi pentru că suntem aici şi aştept ca Domnul să-Şi reverse binecuvântările peste noi şi să ne ajute în seara aceasta.

Chiar când am intrat, l-am auzit pe fratele Williams anunţând că adunarea va avea loc la Ramada Inn. Cred că s-a anunţat deja, pentru că anunţul se face de obicei înainte de venirea mea. Desigur, noi aşteptăm un timp minunat pe perioada Convenţiei. Partea mea este strângerea legăturii frăţeşti şi a relaţiilor cu oamenii şi mă rog ca Dumnezeu să ne dăruiască o înviorare adevărată, fiindcă apoi vom putea merge direct în marea adunare de la Ramada Inn. Până atunci încercăm să vizităm mai multe comunităţi şi nădăjduim să avem un timp minunat în ceea ce priveşte legătura frăţească.

Fiecare ştie că eu nu sunt un predicator deosebit şi că mă consider o roată de rezervă. Slujba mea constă în rugăciunea pentru bolnavi. Adunările din fiecare seară au fost arhipline şi nu am avut loc suficient, dar vom încerca să primim spaţii pentru împărţirea numerelor de rugăciune şi pentru rugăciunile pentru bolnavi. Noi ţinem o singură adunare într-un loc, apoi mergem în altă parte şi pretutindeni am încercat să ţin o predică scurtă, spre slava şi proslăvirea lui Isus Hristos în care credem, pe care Îl iubim cu toţii şi în care avem legătură frăţească unii cu alţii.

Cred că aţi auzit de accidentul care a avut loc acum câteva minute după colţ. Nu ştiu dacă omul a fost omorât, dar noi ne-am oprit şi ne-am rugat. Bărbatul acela a fost lovit de o maşină şi aruncat în stradă. Poliţia era deja acolo dar ambulanţa nu sosise încă. Dacă nu a fost omorât, înseamnă că a fost grav rănit fiindcă a fost aruncat afară prin cealaltă uşă. A fost o bubuitură groaznică.

Noi trebuie să-L slujim pe Domnul în fiecare clipă, pentru că nu ştim când poate să ni se întâmple ceva. Poate ne gândim că nouă nu ni se poate întâmpla, dar se poate întâmpla. Eu cred ceea ce a spus Isus, şi anume că trebuie să fim pregătiţi în orice timp, pentru că nu ştim clipa sau ceasul în care vom fi chemaţi. Atunci vom merge într-un loc unde nu mai sunt accidente şi greutăţi şi noi suntem bucuroşi pentru că avem o asemenea făgăduinţă.

Noi tânjim după un asemenea loc, iar ceea ce s-a întâmplat ne arată că există aşa ceva. Noi ştim că dacă vedem o umbră sau un negativ, trebuie să existe şi ceva real, ceva care formează acea umbră, pentru că umbra este oglindirea a ceva. Astfel, dacă această viaţă naturală este o umbră, înseamnă că trebuie să existe şi o Viaţă adevărată pe care cea de aici o reflectă. Vedeţi cât este de frumos un pom? Dar ştiţi ce este în realitate? Un negativ, un tip, o umbră a Pomului vieţii din cer.

La început, când Dumnezeu a venit pe pământ, când El a plutit pe deasupra pământului şi a creat, poate că prima dintre vieţuitoarele create de El a fost una inferioară, aşa cum susţin oamenii de ştiinţă. Eu cred într-o evoluţie adevărată, dar nu pot crede că totul provine dintr-o singură celulă. Eu cred că Dumnezeu a creat mai întâi formele de viaţă inferioare, ca de exemplu peştii, etc, dar toate au fost create dintr-o celulă diferită, de fiecare dată a fost o altă creatură creată de El.

El a continuat şi a creat specii tot mai evoluate, iar în final a dat naştere la ceva care-L reflectă pe Cel ce a creat totul, adică pe Dumnezeu. Acest lucru este dovedit prin faptul că atunci când Dumnezeu S-a arătat în trup, a fost Omul Isus Hristos şi nu altceva. Vedeţi? El nu a fost un înger, ci un Om. Aceasta ne arată că El a fost reflectat.

Vechea Biblie este plină de lucruri scumpe, iar mie îmi place să le cercetez şi să le prezint. Astfel, de multe ori sap foarte adânc, scutur fiecare fir de praf, privesc şi văd ce este de fapt în realitate. Oamenii de aici, din Arizona, ştiu că mărgăritarele cele mai frumoase sunt scoase din praful pământului. În acelaşi fel sunt scoase şi scumpele mărgăritare ale lui Dumnezeu şi noi suntem bucuroşi pentru că El ne-a dat prioritatea să intrăm în curăţătoria Lui cea mare, pentru a fi înlăturată orice zgură.

Voi, oamenii din Arizona ştiţi cum se proceda cu aurul înainte de a fi inventate cuptoarele. Se spune că era bătut ca să devină curat. Aşa au procedat bătrânii indieni. Ei l-au bătut atât de mult, până a fost îndepărtată şi ultima impuritate din el şi ştiau că era curat, atunci când cel care îl bătea îşi vedea faţa în el ca în oglindă. El ştia că aurul era curat, atunci când îşi vedea propriul chip în bucata de aur pe care o prelucra.

Voi ştiţi că Dumnezeu procedează la fel cu Biserica Sa. El vrea să scoată toate lucrurile fireşti din noi, astfel încât să se vadă în fiecare dintre noi oglindirea lui Isus Hristos şi să reflectăm Viaţa Sa. Atunci suntem pregătiţi şi El Se poate reflecta în noi. Aceasta se întâmplă dacă respingem fiecare păcat care ne înfăşoară atât de uşor şi alergăm cu răbdare şi perseverenţă pe calea pe care ne-a rânduit-o El, în timp ce privim spre Exemplul nostru, spre Începutul şi Sfârşitul credinţei noastre, spre Isus Hristos. Eu sunt foarte bucuros pentru aceasta.

Eu ¡-am spus în fiecare seară fratelui Carl Williams: „Frate Carl, oamenii nu vor să mai audă încă o dată. Eu îi reţin în fiecare seară câte două sau trei ore.” Dar el mi-a răspuns de fiecare dată:

Bine, bine. Vino numai!”

Eu respect răbdarea voastră şi faptul că m-aţi chemat din nou.

Nu demult am vorbit cu soţia mea, care este în Tucson şi am întrebat-o:

Cum este vremea?”

Se încălzeşte,” a răspuns ea, după care m-a întrebat: „La tine totul se desfăşoară după program?”

Da, doar că în fiecare seară se face zece sau unsprezece până terminăm.” Apoi ¡-am zis: „Dacă voi merge la adunările mai mici din Arizona, mă voi odihni puţin. Voi fi cu fraţii în adunările de acolo. Eu merg acolo să-¡ ascult pe oameni cum cântă cântări de laudă şi voi încerca să mă restrâng în vorbire, aşa că îmi voi pregăti notiţe de cincisprezece sau douăzeci de minute, apoi voi spune „Amin” şi vom merge acasă.”

Atunci ea m-a întrebat din nou: „La tine totul se desfăşoară după plan?”

Da, dragă, la mine totul este după plan până la trei ore. Oamenii sunt foarte drăguţi şi răbdători.”

Acum aş vrea să ne plecăm capetele pentru câteva clipe şi să ne apropiem de El. Eu sunt sigur că într-o adunare cu mulţi oameni care cred, cum este aceasta, există şi mulţi bolnavi şi nevoiaşi. Aici văd două persoane întinse pe tărgi şi ştiu că ei au o dorinţă deosebită. Fără îndoială mai sunt şi mulţi alţii care au probleme deosebite. Dacă este aşa, ridicaţi mâinile ca să ştim. În timpul rugăciunii, voi merge la cei de pe tărgi şi mă voi ruga pentru ei, ca să fie siguri că nu ¡-am uitat. Ei au fost suficient de credincioşi pentru a fi aduşi aici şi aş vrea să vă rugaţi toţi împreună cu mine.

Tată ceresc, noi punem deoparte orice gând şi Te rugăm să ne cureţi gândirea, fiindcă venim la Tine ca să ne cureţi sufletele. Venim la Tine cu sângele Domnului Isus şi mărturisim că nu suntem vrednici de toate binecuvântările pe care ni le dăruieşti. Dar El a murit ca să primim toate aceste binecuvântări, şi este scris că putem veni cu încredere şi bucurie înaintea tronului Său. La toate aceste binecuvântări avem intrare prin harul Domnului nostru Isus, Emanuel, care a venit pe acest pământ şi a luat locul păcătosului. El S-a făcut asemenea nouă, pentru ca noi să devenim asemenea Lui.

O, Doamne, ce schimb! Noi am avut o viaţă plină de păcat care ne ducea în iad, dar El a venit, a luat totul asupra Lui şi ne-a curăţit de păcatele noastre. Mai mult, a pregătit calea pentru a lua orice vină de la noi, şi prin rănile Lui suntem vindecaţi. Îi suntem atât de mulţumitori pentru că ne-a promis că ne va păzi, dacă Îl slujim.

Tată, în seara aceasta sunt aduse multe cereri înaintea Ta, confirmate prin ridicarea mâinilor, şi ştiu că vei respecta dorinţele lor, pentru că Tu ştii ce este în inimile celor care au ridicat aceste mâini.

Doamne, Te rog să ne dai Lumină asupra Cuvântului Tău, în timp ce Îl citim şi ne adâncim în El, fiindcă vrem să-L privim ca într-o lecţie de şcoală duminicală. Dacă plecăm astăzi de aici, vrem să plecăm cu siguranţa că suntem mai aproape de Tine decât atunci când am venit în locul acesta. Ne-am adunat aici pentru că dorim să se nască o trezire mare în ţara aceasta. Nu ştim când va avea loc, dar aşteptăm aceste lucruri. Doamne, noi facem tot ce putem şi ce ştim, fiindcă dorim să trăim o trezire prin care aceşti bărbaţi şi femei, băieţi şi fete, să ajungă la cunoştinţa salvatoare a lui Isus Hristos. Îţi mulţumim pentru comunitatea aceasta, pentru păstor şi familia lui, pentru toţi diaconii, pentru conducere şi pentru toţi cei ce sunt reprezentaţi prin ei; Îţi mulţumim pentru cei ce stau cu vrednicie în lucrare şi Te rugăm să îngădui ca binecuvântările Tale să se reverse asupra tuturor. Te rog să binecuvântezi tot ceea ce facem şi fie ca locul acesta să devină o staţie unde să se poată aduna toţi din această vale, pentru a găsi odihnă. Îngăduie aceasta, Tată. Ascultă rugăciunile păstorului pentru bolnavi şi la fel cele pentru mântuirea sufletelor şi tot ce este în legătură cu vestirea Evangheliei. Lasă ca binecuvântările Tale să se odihnească peste el şi această comunitate să nu ducă lipsă de nici un dar duhovnicesc, astfel încât să fie un exemplu pentru toată zona. Îngăduie aceasta, Doamne.

Tată, în seara aceasta sunt câţiva oameni pe tărgi şi nu pot să stea şi să se bucure de această adunare. O, Doamne, ai milă de ei! Îmi închipui că aceştia sunt soţia mea, fratele meu sau vreunul din cei dragi mie, dar în realitate sunt soţia sau fratele cuiva, de aceea mă rog, Tată, ca harul lui Dumnezeu să vină cu toată puterea şi să-¡ ridice în seara aceasta de pe aceste tărgi. Fă ca ei să nu mai aibă nevoie de ele la sfârşitul adunării. Îngăduie ca puterea care L-a înviat pe Isus din morţi, să mângâie trupurile lor şi să le dăruiască sănătate şi putere. Îngăduie aceasta, Tată, fiindcă ştim că ai făgăduit aceasta şi o vei face.

De aceea este scris în Scriptură: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede. Îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.”

Tată, în supunere şi ascultare faţă de această poruncă, voi merge acolo să mă rog pentru ei şi voi aştepta scrisoarea lor, în care să relateze că s-a întâmplat ceva, pentru că mă duc în Numele Domnului Isus Hristos.

(Fratele Branham coboară de pe platformă şi se roagă pentru toţi cei care se află pe tărgi în timp ce adunarea cântă de mai multe ori: „Crede numai”).

Doamne, eu cred, o, Doamne, eu cred

Totul este posibil, Doamne, eu cred.

Doamne, eu cred, o, Doamne, eu cred

Totul este posibil, Doamne, eu cred.

Vedeţi? Aceste două doamne, una avea o tumoare, iar cealaltă avea cancer.

Aş vrea să vă mărturisesc repede ceva, chiar dacă va trebui să mă restrâng puţin cu predica. Ultimul caz, înainte de a pleca de acasă, a fost ceva deosebit. Este vorba de o doamnă cu numele Dyer, am uitat numele ei actual. Ea este fiica doctorului Dyer din Louisville, Kentucky, care este specialist în tumori şi alte boli asemănătoare.

Fiica lui cânta la pian în comunitatea „Open Door” unde era păstor dr. Cobbles. Este o sinagogă evreiască veche şi mare. Omul acela făcea parte din comunitatea „Biserica lui Hristos,” trăise pocăinţa şi credea Evanghelia deplină. El era un om drăguţ, iar ea a cântat şi în adunările pe care le-am ţinut în Auditoriul Memorial din Louisville. Tânăra s-a mirat foarte mult de ceea ce s-a întâmplat acolo şi a relatat tatălui ei despre tot, dar el a spus:

Este numai psihologie. Oamenii aceştia sunt după aceea la fel de bolnavi ca înainte.”

La urmă, ea s-a retras de la comunitate şi s-a căsătorit cu un tânăr de la seminarul baptist, iar după o vreme s-a îndepărtat şi el de la credinţa lui. Deşi a studiat pentru a deveni predicator baptist, el nu a mai vrut să predice şi s-au mutat la rudele lui din Rockford, Illinois.

Apoi tânăra Jean s-a îmbolnăvit de o boală femeiască şi s-a întors în Louisville ca să fie consultată de tatăl ei, care a constatat că avea un fel de tumoare la organele genitale femeieşti. Tatăl ei a îndepărtat tumoarea printr-o operaţie mai mare, dar curând boala s-a răspândit atât de mult în trupul ei încât au fost necesare raze şi alte tratamente.

Totuşi, după ce a ieşit din spital şi a mers acasă, erau aceleaşi dureri şi probleme ca şi înainte.

Cam după un an, ea a fost adusă din nou la o vizită medicală, dar de data aceasta s-a constatat că era nevoie de o operaţie totală. În timpul operaţiei, tatăl ei şi dr. Hulmes, unul din cei mai renumiţi specialişti din Sud, au constatat că acest cancer se răspândise atât de mult încât ajunsese până la intestinul gros. Astfel, au ţinut-o o vreme acolo şi au încercat tot felul de tratamente, dar curând şi-au dat seama că nu erau de nici un folos. Starea ei era atât de gravă încât nu mai suporta nici medicamentele pentru intestine, pentru ca acestea să funcţioneze bine. Atunci au încercat să-¡ facă o spălare a intestinelor, dar ea era atât de slăbită încât apa nici nu a ajuns în intestine.

Apoi s-a întâmplat că bărbatul ei, care era unul dintre criticii mei, a venit şi a cerut o carte ca s-o citească. El a stat două zile pe treptele capelei şi a aşteptat să mă întâlnească, pentru că eram plecat în misiune să predic în diferite adunări. Când m-am întors, el m-a dus să vorbesc cu ea şi mi-a spus că ea nu ştia că are cancer. El mi-a zis:

Du-te, vorbeşte şi roagă-te cu ea.”

Când m-a văzut, ea mi-a zis:

Frate Branham, bărbatul meu va accepta vindecarea divină. Înainte nu l-am putut convinge să citească din cărţile tale, dar acum îmi citeşte în fiecare zi pagină cu pagină.”

Te înţeleg, Jean, dar vreau să vorbim cu Domnul, ca să vedem ce va spune El.” Nu mai era nimeni în cameră pentru că sora medicală plecase. Noi am discutat un timp împreună, apoi am avut o vedenie. Ea are cam patruzeci de ani, dar încă nu are fire de păr cărunte, dar în vedenia pe care am avut-o, am văzut că era mult mai în vârstă şi căruntă, aşa că ¡-am zis: „Jean, tu ai fost în adunări.”

Da, frate Branham.”

Tatăl şi soţul tău m-au rugat să nu-ţi spun că ai cancer, dar tu ştii că nici o vedenie nu a dat greş, de aceea acum îţi voi spune ceva ce este „Aşa vorbeşte Domnul.”

Într-un asemenea caz, voi trebuie să fiţi siguri că este Domnul şi nu o impresie.

Astfel, ¡-am spus: „Tu vei trăi!”

Frate Branham, de aceasta m-am temut tot timpul. Eu sunt acasă la tatăl meu, care este medic, şi tot timpul m-am temut că am cancer.” Apoi ne-am rugat.

Două zile mai târziu, ea a fost transportată din nou la spital pentru un transplant de intestin. Voi ştiţi desigur ce înseamnă aceasta. Ei aveau de gând să anuleze ieşirea naturală şi să creeze una nouă. Acestor bolnavi li se pune o pungă de plastic în care corpul elimină totul şi rămân cu ea până la moarte pentru că acest cancer îi ucide curând. După ce totul a fost pregătit pentru operaţie, ea a avut un simţământ deosebit, aşa că a chemat-o pe sora medicală şi a rugat-o s-o ajute să meargă la toaletă, iar când a ajuns acolo a avut un scaun normal. Bărbatul ei abia a putut să creadă şi nu a mai fost operată, iar a doua zi după micul dejun, a avut un nou scaun normal.

Medicul ei a telefonat şi a spus printre lacrimi şi suspine: „Nu pot să înţeleg! Nu am mai găsit nici urmă de cancer. A dispărut total.”

Surorile mele iubite, eu n-am nici un motiv să stau aici ca slujitor al lui Hristos şi să vă spun ceva pe dos, pentru că dacă aş face aceasta, în ziua aceea voi fi judecat şi aruncat afară ca făţarnic.

Cu Cuvântul lui Dumnezeu deschis înaintea mea mărturisesc că m-am rugat pentru voi la fel de fierbinte cum am făcut-o şi pentru Jean. Pentru noi cazul este rezolvat, fiindcă credem că Dumnezeu a ascultat rugăciunea credinţei, iar Cuvântul lui Dumnezeu spune că „Rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav.”

Acelaşi Dumnezeu a vindecat-o pe Jean, fiica doctorului Dyer. Eu nu ştiu nici măcar care este numele ei după căsătorie, dar pot spune că bărbatul ei a primit din toată inima Evanghelia deplină. Când am predicat ultima dată în capelă, el a stat acolo, a primit totul pentru sine şi a luat parte la Cină şi la toate celelalte. Un învăţat baptist care a venit la Domnul pentru a primi Duhul Sfânt, ceea ce ne arată din nou că Dumnezeu rămâne Dumnezeu.

Medicul, tatăl ei, este un om devotat, dar el nu a văzut niciodată cum se întâmplă astfel de lucruri. Dumnezeu are însă întotdeauna un anumit timp pentru toate lucrurile. Voi amândoi, care staţi culcaţi aici, fiţi credincioşi! Uneori ni se întâmplă lucruri care ne slujesc spre binele nostru, fiindcă aşa cum spune Biblia, „toate lucrurile lucrează spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu.” (Romani 8.28).

Aduceţi-vă aminte de încercările lui Iov. Dumnezeu nu l-a pedepsit pe Iov, ci a vrut doar să-l încerce şi totul s-a terminat cu bine. Apoi a fost scrisă cartea lui Iov, ca mărturie pentru toate generaţiile, fiindcă Dumnezeu face totul spre binele nostru.

Ţineţi minte că eu m-am rugat din toată inima rugăciunea credinţei, iar dacă credeţi se va întâmpla. Aşteptaţi rezultatul!

Acum vreau să intrăm direct în mesajul Cuvântului, pentru că mulţi din cei prezenţi trebuie să stea în picioare. Mesajul din seara aceasta va fi unul scurt.

Gândiţi-vă că de data aceasta, la conferinţa oamenilor de afaceri din Ramada Inn, vor fi vorbitori minunaţi, şi cred că veţi încerca să luaţi parte la aceste adunări. Într-o seară din timpul banchetului va fi prezent aici şi fratele Oral Roberts.

Eu am dreptul de participare la Tucson şi voi pleda pentru Tucson. Următoarea luni seara vom avea o adunare şi acolo. Dacă veţi fi prin împrejurimi, să veniţi acolo. Deci, vă aşteptăm la Ramada Inn în Tucson. Acum vrem să citim în Biblia noastră din prorocul Zaharia 14.6-7, de unde vreau să-¡ dau un titlu temei mele:

În ziua aceea, nu va mai fi lumină; stelele strălucitoare se vor ascunde.

Va fi o zi deosebită, cunoscută de Domnul, nu va fi nici zi, nici noapte; dar spre seară se va arăta lumina.”

De aici voi lua titlul predicii mele: „Mesagerul din timpul serii.” În tot timpul zilei de har noi am avut mesageri, dar în această zi de care vorbeşte aici, vedem că vine un mesaj pentru timpul serii. Şi noi vrem să vorbim în seara aceasta despre această temă, ca într-o lecţie de şcoală duminicală.

Noi ştim cu toţii despre ce a vorbit Zaharia aici. El a spus că va veni o zi care este bine cunoscută Domnului, care nu va fi numită nici zi şi nici noapte, dar spre seară se va arăta lumina. O zi care nu poate fi numită nici zi şi nici noapte, este o zi înnourată, ceţoasă.

Noi ştim cu toţii că civilizaţia a pornit din Est şi a mers spre Vest, urmând soarele, iar cea mai veche civilizaţie pe care o avem este în China. Acum am parcurs tot drumul până la Coasta de vest, iar dacă am merge mai departe, am ajunge din nou în est; ceea ce înseamnă că suntem la capătul drumului.

Ca Biserică, noi credem că Evanghelia a ajuns aproape la încheiere; credem că mesagerii Lui s-au luptat secole de-a rândul pentru aceste lucruri mari: Luther pentru neprihănirea prin credinţă, Wesley pentru sfinţire şi apoi penticostalii pentru botezul Duhului Sfânt. Noi credem că de aici se naşte trupul, pentru că în lucrurile duhovniceşti este la fel ca în cele fireşti.

Ce se întâmplă când se naşte un copil? Mai întâi apare apa, apoi sângele şi la urmă viaţa.

În 1Ioan 5.7 scrie: „Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.” Aceştia trei nu numai că sunt una, dar sunt unici. Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt sunt una, iar voi nu puteţi să-L aveţi pe Tatăl, fără Fiul; şi nu puteţi să-L aveţi pe Fiul fără Duhul Sfânt. Dar puteţi fi neprihăniţi, fără să fiţi sfinţiţi şi fără să-L fi primit pe Duhul Sfânt în voi. Duhul Sfânt este prezenţa Lui care locuieşte în voi, este puterea lui Hristos în voi, în Duhul. Astfel, putem vedea că firescul preumbreşte duhovnicescul. Aşa este desăvârşită acum Biserica în creşterea ei: neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt. Noi am trecut acasă prin cele şapte epoci ale Bisericii, unde le-am prezentat atât de frumos ca un tablou.

A ascultat careva dintre voi înregistrarea pe bandă a mesajului despre cele şapte epoci ale Bisericii? La încheierea adunărilor, am desenat sub inspiraţia dată de Dumnezeu şi cât am putut de bine, cele şapte epoci pe tablă. Tatăl ceresc ştie că acesta este adevărul, iar Îngerul Domnului pe care-L vedeţi în tablou, a venit în prezenţa a trei sau patru sute de oameni, în sală, şi a desenat aceste epoci pe partea din spate a peretelui. Noi toţi am stat acolo şi am privit cum a desenat prima epocă, a doua, a treia, a patra, a cincea, a şasea şi a şaptea.

Aici stau oameni care pot să mărturisească aceasta. Dacă este aşa, ridicaţi mâinile, pentru că Biblia spune că „orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.” (2Corinteni 13.1).

Toţi cei prezenţi au strigat şi s-au mirat, iar eu le-am spus: „Voi aţi vrut să vedeţi ceva, iar acum puteţi s-o priviţi drept în faţă.” Era ora 11.00, când El a stat acolo la perete şi a desenat cele şapte epoci. La început cu multă Lumină, Duh, dar apoi întunericul a luat proporţii, iar Duhul S-a retras, lucru care a continuat până în Evul Mediu, după care El S-a întors din nou, aşa cum am desenat-o şi eu. Noi mai păstrăm încă aceste desene atârnate pe perete şi corespund perfect. Eu cred că Duhul Domnului a fost mulţumit de încheierea acestei lucrări şi astfel a venit jos şi a confirmat că totul este corect.

Noi trăim în epoca Bisericii Laodicea. Este epoca în care ei cred că sunt bogaţi şi nu mai au nevoie de nimic, dar nu ştiu că sunt nenorociţi, săraci, orbi şi goi.

Soarele care răsare în est, este acelaşi soare care apune în vest. Aici aş vrea să ne oprim puţin ca să punem o bază pentru acest mesaj. Noi ştim despre soare şi Sistemul solar. Dar Fiul lui Dumnezeu a venit în strălucirea şi Lumina lui Dumnezeu, în est. Domnul S-a îndurat de noi de aproape două mii de ani şi a spus: „Va veni un timp în care nu va fi nici zi, nici noapte, o zi înnourată; dar spre seară va fi lumină.”

Aşa cum ştiţi, la început Duhul Sfânt S-a pogorât peste poporul din Răsărit. Apoi am trecut printr-un timp când se adera pur şi simplu la o comunitate, iar acolo primeai anumite lucruri ale credinţei şi te luptai pentru lucruri minore. Dar spre seară urma să se facă lumină în emisfera vestică, iar noi suntem acum chiar în timpul acela. Civilizaţia a venit ca un val mare din Răsărit, a luat păcatul cu sine pe drum şi a lovit coasta de vest ca un sunet supersonic. Cel mai stricat loc pe care îl ştiu este coasta de vest, fiindcă acolo se face tot ce vă puteţi închipui: păcat, corupţie, divorţ, căsătorie, etc., Hollywood fiind poarta deschisă direct spre iad. Aşa este.

Eu cred în adevărata sfinţire biblică, dar nu cred în corupţie şi în toate murdăriile de la Hollywood care slujesc poporului ca exemplu. Eu am fost întotdeauna împotriva acestor lucruri şi cred că un om care are Duhul Sfânt va depune întotdeauna mărturie că totul este pe dos.

Mai demult, ei mergeau la Paris să ia moda goliciunii pentru femeile noastre, dar astăzi vine Parisul să ia moda de aici, fiindcă Hollywood este în fruntea tuturor. Moda goliciunii pe care o avem astăzi, întrece Franţa. Aşa este. Hollywood, acest loc gălăgios, imoral şi beţiv, îi întrece pe toţi. Toată televiziunea noastră emite fără cenzură, aşa că bancurile murdare, stricăciunea şi corupţia au trecere peste tot. Penticostalii mai bătrâni nu le-ar fi permis niciodată copiilor lor să meargă la cinema, aşa a fost cu ani în urmă, dar Satan ne-a înşelat şi ne-a adus cinematografia direct în casele noastre.

Este groaznic să vezi aşa ceva şi să recunoşti că lumea a ajuns în această pierzare. Lumea a intrat în mlaştina murdăriei care a venit o dată cu civilizaţia.

Dacă va fi cu voia Domnului, peste câteva zile voi predica despre tema „Numărătoarea inversă.” Eu ştiu că şi voi sunteţi cuprinşi aici. Noi recunoaştem ceea ce se întâmplă şi ştim că Dumnezeu a putut să facă tot timpul ceva cu Biserica Sa, iar acum suntem în timpul sfârşitului. Slavă lui Dumnezeu!

Fiecare epocă a primit mesajul şi mesagerul ei, pentru că Dumnezeu S-a îngrijit tot timpul de aceasta. În epocile Bisericii am văzut că fiecare mesager a adus ceea ce a fost rânduit pentru epoca lui. O epocă se încheia şi cealaltă începea, până când am ajuns la cea de-a şaptea epocă. Vedeţi? Aşa s-au succedat fiecare stea, fiecare înger al Bisericii, fiecare mesager.

În ultima epocă, conform Apocalipsa 10, a sunat trâmbiţa şi au răsunat şapte glasuri, dar nu s-a permis să se scrie nimic. Totul a fost pecetluit pe dosul cărţii fiindcă cele şapte Peceţi erau pe dosul cărţii. După ce a fost scrisă cartea, aceasta a fost pecetluită pe spate cu cele şapte Peceţi. Nimeni nu ştia ce înseamnă dar s-a spus că „În zilele când îngerul al şaptelea va trâmbiţa mesajul lui…” Este vorba de îngerul pământesc.

Îngerul acela venea din cer, dar acesta era pe pământ. Îngerul este un mesager, mesagerul pentru epoca respectivă.

Noi vedem că Îngerul ceresc care avea curcubeul deasupra capului Său, a ridicat mâna şi a jurat pe Cel veşnic că nu va mai fi timp, iar când a făcut aceasta, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor. Şi El a spus: „Să nu scrii, pecetluieşte totul!” Şi noi am constatat că aceasta s-a pus pe spatele Cărţii.

Când îngerul al şaptelea îşi va încheia mesajul adus prin prorocie, taina lui Dumnezeu va fi încheiată. Toţi ştiu că Biblia spune aceasta. Taina lui Dumnezeu… Ce este Dumnezeu? Cine este Dumnezeu? Tot ce este în legătură cu botezul şi cu celelalte lucruri, va fi clarificat în ziua aceea.

Fiecare mesager are mesajul său şi fiecare mesaj are mesagerul său pentru epoca respectivă. Noi am constatat aceasta în cele şapte epoci ale Bisericii, iar în seara aceasta intrăm în Vechiul Testament şi constatăm acelaşi lucru. Dumnezeu Şi-a trimis întotdeauna mesagerul la sfârşitul epocii respective, nu la începutul ei.

Astfel, când s-a încheiat epoca lui Luther, s-a ridicat Wesley, iar când s-a încheiat epoca sfinţirii, a lui Wesley, a început epoca penticostală. Mesagerul deschide întotdeauna drumul pentru mesajul următor, la sfârşitul vechii epoci. Aşa s-a întâmplat de fiecare dată, iar noi ştim că acesta este adevărul.

Acest lucru s-a repetat de fiecare dată în Biblie: la sfârşitul vechii epoci începea una nouă, şi Dumnezeu Îşi trimitea mesagerul următor.

Şi încă ceva: de fiecare dată când s-a ridicat un mesager, el a venit cu scopul de a readuce Biserica înapoi la Cuvânt şi nu a dat niciodată greş.

Să nu uitaţi că acest Cuvânt este descoperirea deplină a lui Isus Hristos şi că nu poate fi adăugat nimic şi nici scos. Aceasta este descoperirea deplină a lui Isus Hristos. Prin aceasta, noi putem fi siguri că în cazul în care se ridică printre noi ceva ce este în contradicţie cu această descoperire, este fals.

Înapoi la Cuvânt!” Întotdeauna este o chemare înapoi la Cuvânt.

Conform Scripturii, Dumnezeu foloseşte în fiecare caz un proroc prin care îi cheamă pe toţi ai Săi din toate epocile înapoi şi nu Şi-a schimbat niciodată felul Său de lucrare. El trimite întotdeauna un proroc. De ce face aceasta acum? Pentru că Biblia spune că Cuvântul lui Dumnezeu vine la proroc, care este un descoperitor al Cuvântului.

Sper că nu aţi înţeles greşit, dar vreau să rămân credincios şi sincer faţă de chemarea primită.

Dumnezeu S-a folosit întotdeauna de un proroc, de un bărbat. Dacă luaţi un grup de oameni, veţi avea mai multe păreri şi idei. Nici măcar o dată nu găseşti doi bărbaţi care să corespundă pe deplin. Astfel, El nu a trimis niciodată doi proroci în acelaşi timp pe pământ, ci întotdeauna îl ia pe unul şi apoi îl înlocuieşte cu altul, cu un alt mesaj. Deci, El nu are niciodată doi, ci întotdeauna are numai unul singur şi Dumnezeul cel veşnic nu-Şi schimbă niciodată programul. El trebuie să rămână la ceea ce a început. Acesta este motivul pentru care trebuie să avem încredere în ceea ce spune El, pentru că nu poate să Se schimbe. Astfel, dacă El a salvat un om pe baza credinţei în Dumnezeu, apoi vine altul, trebuie să-l salveze şi pe acela în acelaşi fel.

La început, Dumnezeu a făcut un loc în care putea să aibă părtăşie cu omul pe care îl crease, dar Adam a încercat s-o facă în felul lui. El a făcut şorţuri din frunze de smochin pentru el şi soţia sa, dar Dumnezeu a refuzat aşa ceva pentru că El avea deja un plan şi baza pe care urma să Se întâlnească şi să aibă părtăşie cu omul, iar aceasta era doar sub sângele vărsat. Şi El nu a schimbat niciodată aceasta.

Noi putem să dăm mâna ca metodişti şi baptişti, dar dacă este vorba să prezentăm baza pentru metodişti şi baptişti, nu mai avem nimic în comun pentru că unul stă pentru cauza baptistă, iar celălalt stă pentru metodişti şi invers. Dar există o bază pe care se pot întâlni toţi credincioşii, iar aceea este sub sângele vărsat. Aici ne întâlnim şi punem jos toate celelalte lucruri, fiindcă nu putem fi toţi în aceeaşi organizaţie.

Of, aceste organizaţii! Vreau să vă spun că Dumnezeu a fost în întreaga lucrare, dar oamenii au provocat deosebirile. Fiecare vede lucrurile altfel, aşa că nu corespund nici măcar două gândiri. Aşa cum nu corespund două nasuri sau două amprente, ci fiecare este creat altfel, avem tot felul de grupări diferite.

Dar Dumnezeu lucrează în persoane individuale. Astfel, voi nu sunteţi salvaţi pentru că sunteţi metodişti sau baptişti, nici pentru că sunteţi penticostali, ci pentru că El S-a îndurat şi a lucrat în voi şi aţi acceptat salvarea Lui. De aceea a putut să Se ocupe Dumnezeu de voi. El nu se ocupă de voi ca şi comunitate, ci o face individual.

În Noul Testament, când Dumnezeu a fost pe punctul să-L trimită pe Prorocul şi Mesagerul Său, ¡-a vorbit unui bărbat, iar acest bărbat a adus mesajul. Dar alţii au mers cu acelaşi mesaj pretutindeni, pentru că trebuie să aibă un caracter general. Dumnezeu a procedat întotdeauna aşa şi eu Îi sunt mulţumitor pentru că El procedează şi în seara aceasta la fel. Noi ştim că Cel ce face această lucrare este Duhul Sfânt şi nu o grupare deosebită. Nu un grup, ci Duhul Sfânt este Cartierul general al lui Dumnezeu; El este Mesagerul lui Dumnezeu pentru acest ceas.

Ce este un proroc la care vine Cuvântul? Dacă este un proroc adevărat al Cuvântului, Dumnezeu Îşi confirmă Cuvântul prin el.

În timpul epocilor au existat o mulţime de proroci falşi. Dacă ne întoarcem la Vechiul Testament, vedem unde s-au ridicat aceştia şi ce au vorbit în Numele Domnului. Dacă ceea ce spuneau nu corespundea, Dumnezeu nu avea nimic de-a face cu ei, pentru că El nu va confirma niciodată altceva decât propriul Său Cuvânt. El nu poate să-Şi călăuzească altfel lucrarea Sa.

Amintiţi-vă că Dumnezeu confirmă numai propriul Său Cuvânt. Cum puteţi recunoaşte un proroc adevărat? Numai prin confirmarea Cuvântului. Acesta este criteriul după care trebuie să-l încadraţi.

Vă amintiţi cum a fost în zilele lui Mica? Acolo s-au ridicat patru sute de proroci evrei care au prorocit înaintea lui Ahab şi a lui Iosafat şi au spus: „Aşa vorbeşte Domnul: Mergeţi şi veţi izbuti…” Privit din punct de vedere fundamental, ei aveau dreptate, dar după aceea a fost chemat Mica, pe care toţi ceilalţi îl urau. Vreau să subliniez faptul că cei patru sute de proroci nu erau proroci de-ai lui Baal, ci erau proroci evrei, şi ei s-au ridicat şi au spus la unison: „Mergeţi la luptă pentru Ramot, în Galaad, pentru că Domnul te va binecuvânta, va fi cu tine şi veţi izbuti.” Bărbaţii aceştia nu erau făţarnici şi erau absolut inspiraţi.

Dar de ce a prorocit Mica, fiul lui Imla, ceva ce era în contradicţie cu prorocia lor? Ca să facă aceasta, el a avut nevoie de curaj şi de convingere. Dar cum a ştiut el că are dreptate? Cum aţi fi ştiut aceasta dacă aţi fi stat acolo? Singura modalitate de a afla adevărul este să luaţi ceea ce a spus omul lui Dumnezeu şi să comparaţi cu Cuvântul. Astfel, Mica stătea exact pe Cuvânt, pentru că marele proroc Ilie, care avusese Cuvântul Domnului, ¡-a blestemat pe Ahab şi pe Izabela. Şi dacă el îi blestemase, cum putea să se întoarcă Dumnezeu acum şi să binecuvânteze ceea ce blestemase mai înainte? Nu se putea.

Din exemplul acesta, noi vedem că Dumnezeu confirmă întotdeauna Cuvântul Său, Cuvântul prorocului, dacă acel proroc vorbeşte conform Cuvântului Său. Biblia spune că dacă cineva nu vorbeşte conform Legii şi prorocilor, nu este Lumină în el. Dar un mesager adevărat îi cheamă pe cei aleşi afară şi corespunde în totul cu Cuvântul, aceasta dovedind că el este corect.

Fiţi atenţi în timp ce vom lua câteva exemple.

Noe era martorul lui Dumnezeu din timpul sfârşitului lumii de dinaintea potopului. Vedeţi în ce contradicţie se afla mesajul lui cu lumea de dinaintea potopului? Toţi îl priveau ca nebun, dar el poseda Cuvântul Domnului. Dumnezeu a spus că El nu va lăsa păcatul nepedepsit. Astfel, atunci când oamenii au început să păcătuiască, Dumnezeu a privit în jos, iar Noe a predicat mesajul sfârşitului. Când a fost aceasta? Acest mesager s-a ridicat cu puţin înaintea sfârşitului; Dumnezeu l-a trimis pe acest proroc cu un mesaj pentru timpul sfârşitului. Lumea a râs de el, şi-au bătut joc de el şi l-au umilit şi numai familia lui a fost salvată. Aşa este. Nimeni nu l-a crezut, deşi el poseda mesajul pentru timpul sfârşitului. Astfel, toţi cei care nu au crezut, au fost condamnaţi; niciunul dintre ei nu a fost salvat. Dar cei care au crezut mesajul lui au fost salvaţi. Dumnezeu ¡-a ţinut în viaţă şi au fost salvaţi, în timp ce toţi ceilalţi au pierit în apă.

Aici este un tablou. Priviţi cum Dumnezeu a făcut aceasta de trei ori.

Trei este numărul desăvârşit al lui Dumnezeu. El este desăvârşit în trei: Tată, Fiu şi Duh Sfânt; neprihănire, sfinţire şi botez cu Duhul Sfânt. Trei este desăvârşirea descoperirii Lui. Cinci este numărul harului, şapte este numărul de încheiere, doisprezece este numărul închinării, patruzeci este numărul ispitirii, al prigoanei, cincizeci este numărul anului de îndurare sau al anului jubiliar, cincizecime, Rusalii, „penticos” înseamnă cincizeci. Moise a fost cercetat ţara patruzeci de zile, iar Hristos a fost ispitit patruzeci de zile. Toate acestea sunt tablouri, iar Dumnezeu este desăvârşit în trei.

Există trei distrugeri: una a avut loc când a intrat Noe în corabie, iar a doua s-a întâmplat când a ieşit Lot din Sodoma. Isus S-a referit la ambele când a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe şi în zilele lui Lot, aidoma se va întâmpla la venirea Fiului omului.” Observaţi! Unul a intrat şi unul a ieşit, dar a treia oară va merge în sus. Vedeţi? A intra înăuntru, a ieşi afară şi a merge în sus. Aceasta este rânduiala Domnului. Isus S-a referit la aceşti doi proroci când a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe… Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot…” Prorocul din zilele acelea fiind Avraam. „…aidoma se va întâmpla când va veni Fiul omului.” El s-a referit la aceşti doi bărbaţi.

Moise a fost un alt proroc care s-a ridicat la sfârşitul epocii egiptene. Dumnezeu era pregătit să-Şi elibereze poporul, pe Israel, din mâna egiptenilor care îl subjugau foarte tare. Înainte de distrugerea Egiptului şi de eliberarea Israelului, Dumnezeu a trimis un proroc cu Cuvântul Său. Observaţi că prorocul era în concordanţă deplină cu ceea ce-i făgăduise Dumnezeu cu peste patru sute de ani în urmă lui Avraam, căruia îi spusese că sămânţa lui urma să locuiască într-o ţară străină, dar la urmă El îi va scoate de acolo cu mână puternică. Voi ştiţi că atunci când Dumnezeu ¡ s-a arătat lui Moise în acel rug aprins care nu se mistuia, ¡-a spus: „Am auzit strigătele poporului Meu, am văzut apăsarea lui şi Mi-am adus aminte de făgăduinţa Mea.” Vedeţi? El S-a gândit la Cuvântul Lui.

Dumnezeu Se gândeşte întotdeauna la Cuvântul Său; El nu dă niciodată greş şi trebuie să procedeze de fiecare dată la fel. Eu vă spun aceste lucruri pentru ca voi, cei care aţi fost bolnavi, să fiţi mişcaţi de aceste lucruri şi să vă gândiţi la ele. Cred că aţi observat că am spus: „Voi, care aţi fost bolnavi.”

Voi toţi trebuie să vă gândiţi că Dumnezeu nu Se poate schimba pentru că El este Dumnezeul cel neschimbător. Timpul trece, oamenii se schimbă, dar Dumnezeu este fără sfârşit şi neschimbător. El trebuie să rămână Acelaşi ieri, azi şi în veci; El trebuie să rămână aşa pentru totdeauna. Astfel, dacă credem că acesta este Cuvântul lui Dumnezeu putem să ne punem toată încrederea în ceea ce a spus El.

Puteţi vedea cum vine mesajul Său, cum Îl trimite? El nu poate să Se schimbe, pentru că a procedat întotdeauna în felul acesta. El trebuie să rămână pentru totdeauna Acelaşi şi trebuie să procedeze întotdeauna la fel. Gândiţi-vă! Când face El aceasta? Înaintea unei distrugeri, la sfârşitul unei epoci. Astfel, El Îşi trimite mesajul pentru a chema afară poporul Său. Ei sunt întotdeauna într-un amestec, dar ies afară.

În zilele lui Moise, credincioşii au fost salvaţi, iar necredincioşii au pierit.

Toţi cei care au crezut că mesajul lui Moise venea de la Dumnezeu, nu ar fi crezut dacă mesajul n-ar fi fost confirmat ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu, care era cu el. Aceasta l-a făcut pe Moise proroc. El s-a ridicat, de exemplu, în picioare şi a spus: „Mâine pe vremea aceasta va avea loc cutare şi cutare lucru!” iar în ziua următoare totul se întâmpla întocmai. Aceasta era! Fiecare proroc adevărat al lui Dumnezeu, care vorbeşte în Numele Domnului, va proceda aşa. El spunea dinainte ce se va întâmpla: „Voi merge la Faraon, dar el îşi va împietri inima. Va spune că ne va lăsa să plecăm, dar nu o va face.” Şi exact aşa s-a întâmplat. Astfel, oamenii au ştiut că acest bărbat era trimis de Dumnezeu. Ei vedeau că Dumnezeu îl binecuvântează pe Moise şi pentru că îl respectau, se întâmplau lucruri mari.

Cei care au râs de Moise, care l-au batjocorit şi nu au primit mesajul lui, au pierit împreună cu restul necredincioşilor. Dar credincioşii au fost scoşi afară din robie şi au intrat în ţara făgăduită. Ei umblau sub mesajul uns al mesagerului, care era un mesaj de eliberare. Dumnezeu a făgăduit că Îşi va duce poporul într-o ţară unde curge lapte şi miere şi totul s-a întâmplat întocmai pentru că aşa spusese El. Astfel, Moise a fost confirmat ca mesager pentru timpul acela.

Aceasta ne-a clarificat totul.

Noi constatăm că Moise a fost confirmat după rânduiala divină.

În epoca aceea a avut loc o schimbare între har şi Lege. Trebuia să vină ziua când urma să vină Mesia cel făgăduit. Dar în vremea aceea, oamenii au sucit Legea şi au adăugat ideile lor şi tot felul de tradiţii omeneşti. Isus a venit însă ca Proroc, ca Prorocul Dumnezeu.

Voi spuneţi: „El nu a fost Proroc.”

Dar Biblia spune că El a fost un Proroc. Astfel, Moise a spus: „Domnul Dumnezeu va ridica din mijlocul tău un proroc ca mine; să ascultaţi de El!” El este Dumnezeul Proroc, care a venit în timpul trecerii de la Lege la har. Despre aceasta a vorbit El de-a lungul anilor. El a dat Legea prin Moise, dar în timpul acela a venit schimbarea, aşa cum a spus El, şi întoarcerea la har. Dumnezeu a trimis un proroc care a prorocit despre timpul acesta. El a strâns poporul, dar necredincioşii timpului său au pierit. Toţi cei care au crezut în El, au fost salvaţi, dar cei care nu au crezut mesajul Său, au mers la pierzare.

Acelaşi lucru s-a întâmplat în zilele lui Noe şi ale lui Lot. S-a întâmplat în zilele lui Moise şi atunci când a umblat pe pământ Domnul Isus, pentru că cei care au respins mesajul au pierit, dar toţi cei care l-au crezut, au fost salvaţi.

Noi am trecut prin timpul lui Noe, înainte de potop, prin epoca Legii şi prin epoca harului pentru Biserică, dar acum suntem la sfârşitul epocii Bisericii. Noi ştim cu toţii aceasta.

Dacă Dumnezeu a procedat în felul acesta în celelalte două epoci, şi El trebuie să rămână acelaşi, atunci trebuie să procedeze la fel şi în epoca aceasta, pentru că a promis că o va face. Eu voi dovedi cu Cuvântul că El a promis că o va face. El nu poate să-Şi schimbe programul pentru că este Dumnezeu.

Observaţi ce a făcut El în acele epoci ale timpului!

Noi am ajuns la sfârşitul epocii Bisericii, de aceea am citit în seara aceasta că „Spre seară trebuie să se facă Lumină!”

Multă vreme a fost un timp noros, dar acum trebuie să vină Lumina. Acelaşi Fiu care a venit aici şi a introdus o altă epocă, va veni din nou, dar de data aceasta vom fi luaţi de pe pământ în slavă. Noi mergem în sus! Prima dată au mers înăuntru, iar ceilalţi au ieşit afară, dar de data aceasta mergem în sus. Înăuntru, afară şi în sus. Noi ne apropiem de timpul sfârşitului. Şi nu numai că ne apropiem de sfârşit, ci am ajuns la sfârşit. Noi trăim în timpul sfârşitului!

Ce face Dumnezeu în acest timp al sfârşitului? Găseşte aceeaşi stare pe care a găsit-o şi în celelalte epoci: necredinţa! Întotdeauna a fost aşa, iar când va veni El, va găsi aceeaşi necredinţă. El găseşte că oamenii s-au îndepărtat de la programul Lui, pe care l-a stabilit pentru ei. Dacă oamenii din zilele lui Noe ar fi trăit şi ar fi adus jertfele rânduite de El, ar fi scăpat, dar ei s-au îndepărtat, iar când a venit şi i-a cercetat, ¡-a găsit în lucrarea lor greşită.

Acelaşi lucru s-a întâmplat când a venit El pe pământ: ¡-a găsit pe oameni închinându-se conform Legii. Dar cum erau ei? Nesinceri. Nu-¡ interesa voia Lui, ci trăiau după tradiţiile vechi moştenite de la părinţii lor. Tot ce li se cerea era să vină la biserică şi astfel se gândeau că sunt bine. Aşa ¡-a găsit El atunci.

Astăzi, El a găsit din nou aceeaşi stare pentru că oamenii nu se schimbă. Şi dacă atunci Şi-a descoperit programul, iar cei care nu au crezut au pierit, dar cei care au crezut, au primit Viaţa, înseamnă că şi astăzi trebuie să fie la fel. Trebuie să fie tot aşa.

Mesagerul a trebuit să lupte întotdeauna să despartă vechiul de nou. Acesta este scopul pentru care este trimis mesagerul Lui, iar mesajul adus de el trebuie să fie conform Scripturii. Fiecare mesager l-a anunţat pe următorul.

Să ne oprim puţin aici. Gândiţi-vă cât de greu a fost pentru Isus să înfăptuiască prin mesajul Său trecerea de la Lege la har. Dar Biblia spune că aşa a fost întotdeauna. Mesia urma să vină, iar jertfa zilnică trebuia să înceteze. Noi ştim că şi acest lucru a fost prorocit de către proroci. Dar ce lucru mare a fost pentru El să facă aceasta! Dar a făcut-o pentru că Scriptura anunţase deja acest lucru. Cu toate acestea, aşa zişii credincioşi nu au fost absolut deloc de acord cu El.

Priviţi-¡ pe saduchei şi pe farisei. Ei aveau propria tradiţie şi nimeni nu putea să-¡ despartă de ea, pentru că ceea ce credeau moşteniseră de la părinţii şi bunicii lor. „Moise a zis aşa şi aşa,” spuneau ei, dar acelaşi Moise care le-a dat Legea, le-a vorbit şi despre Cel ce trebuia să vină. Cu toate acestea, ei au ezitat să creadă şi să recunoască ziua împlinirii. De ce aceasta? Pentru că au amestecat Cuvântul adevărat cu tradiţiile şi au uitat ceea ce era mai important. Aşa trebuia să fie.

Fiecare mesager a arătat spre cel ce urma să vină după el, dar oamenii au primit de fiecare dată mesajul zilei care le-a fost adus şi s-au oprit la acesta.

Lăsaţi-mă să vă explic puţin aceasta. Să-l luăm pe Luther. Când a predicat neprihănirea prin credinţă, Luther era un mesager, era îngerul bisericii Sardes. Astfel, când a predicat mesajul lui, el ¡-a aşezat pe luterani într-o anumită rânduială, dar când a venit Wesley, în epoca bisericii Filadelfia, şi a adus mesajul sfinţirii, pentru luterani a fost foarte greu să-l recunoască. Ei nu l-au crezut şi au refuzat să meargă mai departe.

După ce Wesley a răspândit mesajul Său, au apărut sfinţii pelerini, metodiştii liberi şi alte comunităţi care au crezut în sfinţire, dar când a venit mesajul penticostal, pentru metodişti a fost foarte greu să creadă acest mesaj şi au rămas pe loc. Aşa a fost!

Dar biblic este ca unul să vorbească despre celălalt. Prin răpirea lui, Enoh a vorbit deja despre viitoarea distrugere. El era un martor şi Dumnezeu l-a luat acasă. Avraam a vorbit despre Moise şi Moise a vorbit despre Mesia. Vedeţi? Ei au vorbit unul despre celălalt. Mesia a vorbit despre acest timp şi despre ce va mai urma.

Voi spuneţi: „Da, frate Branham?”

O, da, El a făcut-o! Lăsaţi-mă să mă refer la două sau trei texte biblice. În Matei 24, El a spus ce se va întâmpla: O naţiune se va ridica împotriva alteia, etc. Şi a mai spus: „Cum a fost în zilele lui Noe şi în zilele lui Lot, aşa va fi şi în zilele Fiului omului.” El a vestit că se vor întâmpla aceleaşi lucruri.

Şi a mai spus ceva referitor la timpul când se vor întâmpla acele lucruri: „Dar încă nu va fi sfârşitul.” (Marcu 13.7). Mai departe El a spus: „De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape.

Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.” (Matei 24.32-33). Smochinul şi toţi ceilalţi pomi sunt pe cale să înfrunzească. Acesta este un semn şi noi ştim că întotdeauna smochinul îl simbolizează pe Israel.

Şi Ioel a prorocit despre timpul acesta când a spus: „Ce a lăsat nemâncat omida, a mâncat lăcusta şi astfel au ros tot.” Dar Dumnezeu a promis: „Vă voi răsplăti anii pe care ¡-au mâncat lăcustele…” Vedeţi? El va face aceasta, dar înainte ca să readucă Israelul în starea duhovnicească originală, trebuie luată biserica dintre neamuri pentru că Dumnezeu nu lucrează cu amândouă în acelaşi timp. Voi nu puteţi scoate Cuvântul Scripturii din context şi să spuneţi altceva. El nu a avut niciodată doi proroci în acelaşi timp şi nu are nici două Biserici în acelaşi timp.

Astfel, înainte de a se încheia cea de-a şaptezecea săptămână a lui Daniel pentru iudei, trebuie luată Biserica dintre neamuri. Mesia a predicat trei ani şi jumătate şi a fost ucis la mijlocul celei de-a şaptezecea săptămâni, ceea ce înseamnă că au mai rămas trei ani şi jumătate pentru cei doi proroci care vin să le prorocească la evrei, conform Apocalipsa 11. Dar în timpul acela Biserica este deja luată sus.

Noi vedem că după aproximativ două mii de ani, Israelul a devenit din nou o naţiune cu armată proprie, monedă proprie şi steag propriu. Israel este în patria sa, este o naţiune suverană şi este membru la ONU. Acesta este unul dintre cele mai mari semne la care ne putem gândi. Ei sunt deja în patria lor, iar Isus a spus: „Generaţia care va vedea întoarcerea Israelului în patria sa, nu va trece până nu se va împlini totul.” Vedeţi, El a vorbit despre timpul acesta.

Lăsaţi-mă să vă mai arăt ceva. În 2Timotei 3 este prezentată biserica din timpul sfârşitului: „…oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie,

fără dragoste firească neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine,

vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu…” (v. 2-4).

Priviţi biserica din lumea întreagă: ei iubesc distracţia mai mult decât pe Dumnezeu, rămân acasă la televizor în loc să vină miercuri seara la ora de rugăciune, etc.

Voi spuneţi: „Cei care fac aceasta sunt baptişti!”

Nu, şi penticostalii fac la fel. „Mândri şi dornici de distracţie.” Poţi să le pui Cuvântul sub nas şi tot nu se uită la El, fiindcă iubesc lumea mai mult decât Îl iubesc pe Dumnezeu. Dacă le spui femeilor să nu-şi mai taie părul, ele continuă s-o facă. De ce? Pentru că iubesc lumea mai mult decât pe Dumnezeu, nu se ţin de Cuvânt, sunt obraznice, fără frâu şi îi dispreţuiesc pe cei ce trăiesc corect.

Voi spuneţi: „Aceştia sunt ateii!”

O, nu! Cei despre care scrie aici au o formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu care îi poate elibera de sistemul lumesc actual; depărtaţi-vă de oamenii aceştia! Pe mine nu mă interesează ce spun restul oamenilor! Aici este vorba de tine şi tu stai ca persoană individuală înaintea lui Dumnezeu. Tu va trebui să răspunzi personal înaintea Lui. Înţelegeţi? Indiferent ce face femeia aceea sau cealaltă, bărbatul acela sau celălalt, un predicator sau altul, tu va trebui să răspunzi personal pentru că este între tine şi Dumnezeu. Ei au o formă, o tradiţie, dar tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu, de aceea El spune: „Depărtează-te de astfel de oameni!” Trăim noi în timpul despre care scrie aici? Desigur.

Mai priviţi o dată la ultima epocă a Bisericii. Isus, Duhul Sfânt însuşi a spus:Eu, Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri…” (Apocalipsa 22.16). În capitolul 3 din Apocalipsa, unde se proroceşte despre această epocă a Bisericii, Isus vorbeşte despre ceea ce se va întâmpla în timpul din urmă. El a spus că biserica Laodicea va fi bogată, dar căldicică. Astfel, cât timp cântă muzica, ei pot sări în sus, dar sunt atât de departe de o mărturie şi de o viaţă trăită în rânduială!

Nu vreau să vă jignesc sub nici o formă, dar nu demult am avut o vedenie în care am fost luat în paradisul lui Dumnezeu. Eu trebuie să vă spun adevărul. Dumnezeu să ne ajute pe noi, pe predicatori, să fim sinceri cu privire la aceste lucruri şi să vă spunem adevărul.

Biblia spune că aşa va fi, de aceea lucrurile trebuie să vină în felul acesta. Dacă ceea ce s-a vestit s-a întâmplat întocmai în legătură cu epoca lui Luther şi cu epoca Filadelfia din timpul lui Wesley, atunci se va întâmpla şi ceea ce s-a spus cu privire la epoca Laodicea.

Zici: „Sunt bogată şi nu duc lipsă de nimic…” Noi putem investi milioane de dolari în clădiri, putem construi cele mai frumoase biserici şi să organizăm tot felul de distracţii, dar dacă mesajul ajunge până la ei, nu vă vor primi ci vor spune: „Sunteţi suciţi! Eşti fanatic! Trebuia să trăieşti acum cincizeci de ani!” Poate vă gândiţi: „Nu vreau un astfel de păstor!” Totuşi el este păstorul vostru. Nici Izabela n-a acceptat niciodată că Ilie era păstorul ei, şi totuşi el a fost. El a fost trimis ca un exemplu, ca un mesager pentru Israel.

În timpul acesta, Mesagerul bisericii este Duhul Sfânt împreună cu Cuvântul scump al lui Dumnezeu. El a fost trimis s-o îndrepte, s-o scoată afară şi s-o introducă înapoi în Cuvântul lui Dumnezeu. Noi vorbim despre aceasta, dar nu este mişcat nimeni fiindcă lucrurile au ajuns într-o mare dezordine.

Eu am auzit pe cineva zicând: „Înalţă-L!” Dar cum putem să-L înălţăm noi? Cu ismuri mici? Cineva a spus: „Rugaţi-vă şi vegheaţi!” Aceasta înseamnă să ţineţi un ochi deschis pentru vedere, iar pe celălalt închis pentru rugăciune. Veghează şi roagă-te privind spre El! Rugaţi-vă mult şi aşteptaţi venirea Domnului! Şi totuşi ei sucesc totul.

Ce facem noi de fapt? Noi ne facem propria tradiţie, indiferent dacă Dumnezeu a rânduit sau nu acel lucru. Ne ridicăm, şi aşa cum ştiţi, imediat ne urmează un grup care se îndepărtează de trupul întreg al bisericii. Aşa este. În loc să vină şi să se roage, să clarifice lucrurile şi să-¡ permită trupului să meargă mai departe, ei fac aceste lucruri, indiferent dacă ajută sau nu la zidire. Dacă posedaţi Adevărul, pledaţi pentru El! Aşa este corect, dar trebuie să fie Adevărul biblic.

Indiferent dacă Duhul Sfânt vorbea prin proroci sau prin apostolul Pavel, era Mesia, nu Pavel, era Hristos.

După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul.” (Evrei 1.1-2). 

Observaţi: Duhul Sfânt, Hristos, Evanghelia care Îl are pe El în centru, Cuvântul care Îl are pe El ca punct central. Şi dacă Îl are pe Hristos ca punct central, Dumnezeu va confirma totul ca Adevărat.

Acesta este motivul pentru care voi, penticostalilor, L-aţi primit atunci pe Duhul Sfânt. Voi aţi corespuns cu Cuvântul, aşa cum au corespuns metodiştii care au trăit atunci sfinţirea. De aceea aţi trăit voi, metodiştilor, sfinţirea, atunci când luteranii au refuzat-o. Voi aţi stat pe Cuvânt.

De aceea aţi fost salvaţi şi făcuţi neprihăniţi, luteranilor, pentru că mesagerul vostru v-a predicat neprihănirea şi a protestat împotriva bisericii romano-catolice care era împotriva tuturor acestor lucruri. Ei credeau în biserică, dar voi v-aţi întors şi aţi primit Adevărul Bibliei pe care Îl apăraţi.

Apoi a venit Wesley cu un alt adevăr pe care l-a apărat, iar după el au venit penticostalii cu un adevăr mai larg pe care L-au apărat. Dar dacă puteţi să-L ţineţi şi să vedeţi că este aşa, de ce nu luaţi întregul Adevăr care a fost dovedit ca fiind corect? Credeţi totul!

Dacă vedem acest mesaj, Îl recunoaştem. Noi Îl vedem pe Hristos, marele Dumnezeu-Proroc, care a prorocit dinainte toate aceste lucruri care se vor întâmpla în zilele din urmă. Ne aduce până în timpul când este adunată recolta şi pusă la adăpost în aceste zile din urmă. Puteţi vedea aceasta?

Aceste lucruri trebuie să se întâmple în aceste zile din urmă şi noi ştim şi după ce recoltă să privim. Pe partea cealaltă, noi vedem o biserică ce a avut Lumină dar apoi s-a îndreptat spre sclipirea acestei lumi şi a fost cizelată fin. Este adevărat? Ei s-au îndepărtat şi au primit tot felul de oameni ca membri, îi botează şi deşi fac ce vor, se numesc totuşi penticostali.

Dar apa nu poate mântui nici un om. Doar sângele lui Isus Hristos face aceasta. Viaţa nu vine din apă, ci din celula de sânge. Trebuie să ne sfinţim, să ne curăţăm viaţa şi să omorâm dorinţa pentru păcat, fiindcă atunci suntem un vas curat şi pregătit pentru slujbă în care poate veni Duhul Sfânt. Altarul a sfinţit vasul, dar a fost pus în slujbă prin umplere. Mai întâi a fost ales şi după aceea a fost pus în slujbă, iar Cel ce pune biserica în slujbă este Duhul Sfânt. Mie îmi place mult cântarea:

Ei au fost adunaţi în camera de sus

Şi se rugau în Numele Lui.

Ei au fost botezaţi cu Duhul Sfânt

Şi au primit puterea pentru slujbă.

Sfârşitul acestei cântări este:

Ceea ce a făcut El atunci pentru ei,

Poate să facă şi pentru noi acum.

Recolta, prorocii… Noi am luminat numai puţin trecutul şi vorbim despre Hristos.

Prorocul Isaia a depus mărturie şi a prorocit despre zilele din urmă. El a spus că tot trupul va fi plin de pungi de puroi şi toate mesele vor fi pline de vărsături. Ce este cu bărbaţii şi femeile care vin şi iau Cina deşi trăiesc cu două trei femei sau cu bărbaţi? Ei fumează şi fac toate aceste lucruri, şi totuşi vin la adunare şi iau Cina.

Eu aş putea să mă adâncesc în aceste lucruri, dar vreau să mai aştept pentru că poate nu este încă timpul potrivit. Eu mă simt în ceea ce am vrut să spun. Voi puteţi să citiţi printre rânduri, fiindcă ştiţi ce spune Biblia că este corect sau pe dos.

Noi vedem aceste lucruri împlinindu-se. Aproximativ acum cinci ani, oamenii de ştiinţă au spus că mai sunt doar trei minute până la miezul nopţii. Israelul este în ţara lui, iar biserica este în epoca Laodicea. Oh, spre ce privim? Despre ce este vorba?

Nouă ne este dor de lumina serii, dar mă întreb dacă o recunoaştem că a venit, sau va trece peste capetele noastre cum s-a întâmplat în celelalte epoci? Ei nu o recunosc decât după ce s-a întâmplat şi a trecut.

Gândiţi-vă că oamenii religioşi au fost aceia care ¡-au omorât pe prorocii trimişi la ei. Isus a spus aceasta: „Vai de voi! Pentru că voi zidiţi mormintele prorocilor pe care ¡-au ucis părinţii voştri.” (Luca 11.47).

Uitaţi-vă numai la biserica romano-catolică. Ea împodobeşte mormântul sfântului Patric şi mormântul Ioanei d’Arc. Ei au ucis-o pe femeia aceasta şi au ars-o pe rug ca vrăjitoare, pentru că era duhovnicească şi avea vedenii. Două sute de ani mai târziu, au scos din mormânt oasele preoţilor care au făcut aceasta şi le-au aruncat în râu pentru ca păcatul lor să fie iertat. Vedeţi? Ei au recunoscut că această femeie a fost slujitoarea lui Hristos, dar în zilele când a trăit, biserica a trecut pe lângă ea şi a respins-o.

De ce? Pentru că trece peste capetele oamenilor şi ei nu recunosc.

Ei nu au recunoscut că Isus era Fiul lui Dumnezeu decât după ce a murit, a fost îngropat şi a înviat. Nu ¡-a acuzat Petru pentru aceasta prin predica sa de la Rusalii? „…voi, L-aţi răstignit pe Domnul vieţii şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.” (Fapte 2.23).

Noi vedem lumina semnalului roşu pentru venirea Lui Amin. Suntem la sfârşit! Amin. Peste tot vedem semnalul roşu cu titlul: „I-Cabod.” Timpul a ajuns la sfârşit, a trecut.

Şi ştiinţa este la sfârşit. Ei au inventat ceva ce poate arunca toată lumea în aer. Şi totuşi se tem unii de alţii. Este timpul sfârşitului.

Civilizaţia a depăşit vârful, iar acum se prăbuşeşte, aşa că oamenii nu se mai comportă ca oamenii civilizaţi. Puteţi să vă gândiţi că un bărbat normal ar vrea să arate ca un Beatles, cu barbă şi păr lung şi să umble cu acei pantaloni strâmţi pe şold? Aceasta este inteligenţa lumii de mâine, dacă există aşa ceva. Fetele de paisprezece ani se oferă deja pe stradă.

În hotelul unde stau, am văzut o femeie care stătea întinsă şi nu avea destule haine pe ea, nici măcar cât să înveleşti o puşcă, iar bărbatul ei era întins lângă ea, deşi afară bătea vântul acesta rece. Oamenii aceştia sunt de părere că trupurile lor sunt atât de frumoase încât trebuie arătate şi altora. Nu puteţi vedea că aşa ceva este de la diavolul? Aşa este! Numai nebunii se dezbracă de hainele lor. Aşa a făcut şi îndrăcitul acela înainte de a fi vindecat de Isus, pentru că era nebun. Astăzi avem acelaşi lucru, numai că sub un alt nume: „modă.” Ei spun că aşa este modern, dar noi o numim „de la Satan!” Eu pot dovedi cu Biblia că este o boală demonică; nu o modă, ci ceva satanic, îndrăcit. El vă are la mână! Aşa este. O, dar dacă le spuneţi aceasta, se enervează şi nu vor să mai aibă nimic a face cu voi! Nu! Ei au propriile idei şi fac ce vor pentru că comunităţile lor moarte nu-¡ mustră pentru că fac aceste lucruri. Astfel, atracţia sexuală poate fi găsită acum şi în şcoli şi în biserici, dar păstorii se tem să înfrunte aceste lucruri. Foarte rar se mai ridică cineva care o face.

Acum câteva zile l-am auzit pe un predicator zicând: „…de când s-a inventat culoarea albastră pentru ochii femeilor şi culoarea roşie pentru buze, ei au făcut lumea mai frumoasă.” Un predicator al Evangheliei care face asemenea afirmaţii de la amvon, are nevoie el însuşi de o călătorie la Golgota. Aşa este, pentru că Biblia condamnă aceste lucruri.

O soră care îşi purta părul lung prins într-un coc frumos, a venit la noi plângând pentru că o grupare penticostală ¡-a zis: „S-ar putea ca roata ta de rezervă să facă pană!” Ei ¡-au spus să-şi taie părul, pentru că Biblia spune în Isaia că vor purta cercuri rotunde ca lunile. Cum puteţi scoate şi devia aşa de la Biblie? O femeie face o greşeală şi nu poate să trăiască corect dacă îşi taie părul. Dacă face aceasta, ea îşi dezonorează capul. Cum puteţi scoate aşa ceva din Biblie? Ce se întâmplă cu femeile noastre penticostale? Voi v-aţi uitat prea mult la televizor şi aţi văzut prea mult din lume, dar din Cuvântul lui Dumnezeu a pătruns prea puţin în voi. Biblia vorbeşte despre aceasta. Nu eu sunt cel care spune aceasta, ci Biblia.

Oh, atracţia aceasta sexuală! Nu demult am vorbit împotriva purtării pantalonilor scurţi, iar o doamnă mi-a zis:

Eu port numai pantaloni lungi.”

Acest lucru este şi mai rău!” am răspuns eu. Biblia vorbeşte împotriva acestor lucruri şi El nu Se schimbă.

Voi spuneţi că baptiştii fac aceasta, dar nu, aceştia sunt penticostalii. Eu vă vorbesc vouă. Aşa este.

Dar ce s-a întâmplat? A fost rupt gardul protector. Un prieten vechi care este şi el predicator, a cântat de multe ori:

Noi am rupt gardul de protecţie

Şi am încheiat compromisuri cu păcatul.

Noi am rupt gardul şi oile au ieşit afară,

Dar cum au intrat caprele?

Unde este cauza? Voi aţi rupt gardul. Acest gard este Cuvântul lui Dumnezeu, iar Planul lui Dumnezeu este să-Şi păzească Biserica prin Cuvântul Său.

Dar ce s-a întâmplat? Când Eva a ascultat argumentele Satanei, a crezut că va putea duce o viaţă bună şi în alt fel. Şi astfel a intrat păcatul.

Aşa s-a întâmplat întotdeauna. Din cauza aceasta ¡ s-a interzis femeii să predice. Gardul a fost dat la o parte. Ce rezultă de aici? Voi primiţi aceeaşi înşelăciune ca atunci în Eden. Vedeţi, noi trebuie să ne întoarcem la Cuvânt pentru că în faţa Lui nu poate rezista nimic. Acesta este motivul pentru care le cer tuturor să redea Cuvântul aşa cum este scris.

Când am predicat despre tema „Sămânţa şarpelui,” mulţi s-au ofensat, dar eu ¡-am rugat ca măcar unul dintre ei să păşească în faţă şi să-mi dovedească contrariul. Nu a venit niciunul.

Nu demult, ei au încercat să-mi întindă o capcană la adunarea din Chicago. Era vorba de nişte benzi înregistrate. Au adunat acolo toată uniunea predicatorilor din Chicago. Au fost prezenţi şi fratele Tommy Hicks şi fratele Carlson. Dar cu două zile înainte de întâlnire, Domnul m-a trezit şi a spus: „Ridică-te şi du-te la geam!” M-am ridicat şi m-am dus. Afară viscolea. Atunci El mi-a zis: „Ei ţi-au întins o cursă la micul dejun care va avea loc, dar să nu te temi. Du-te acolo pentru că Eu voi fi cu tine.” Aceasta o spun în Numele Domnului. Voi puteţi să-¡ întrebaţi pe cei care au fost prezenţi acolo. Totul a fost spus dinainte şi înregistrat pe bandă. Mie mi s-a spus: „Nu te teme să mergi acolo. Du-te şi stai pentru Adevăr fiindcă Eu voi fi cu tine.”

În ziua următoare m-am întâlnit cu fratele Carlson şi cu Tommy Hicks. Mie mi s-a spus că ne vom întâlni pentru micul dejun într-un loc numit „Town and Country.” Eu am stat acolo şi am spus: „Frate Hicks, tu eşti doctor în teologie şi noi ne vom întâlni cu un grup mare de predicatori, cu Uniunea predicatorilor din Chicago. De ce nu te duci să vorbeşti tu în locul meu, pentru că şi eu am făcut multe pentru tine.”

O, nu pot face aceasta, frate Branham,” a răspuns el.

De ce nu te duci tu acolo? Eu aş face totul pentru tine. De ce nu vrei să faci şi tu ceva pentru mine?”

O, nu pot face aceasta, frate Branham, pentru că ei nu ar fi de acord cu aşa ceva.”

Fratele Carlson a întărit şi el: „Nu, ei nu ar fi de acord cu aceasta.”

Ştiţi de ce? Pot să vă spun ceva?” ¡-am întrebat eu şi am continuat: „Amândoi ştiţi că ei vor să-mi întindă o cursă cu anumite întrebări. Voi aţi pregătit deja totul.” Toate acestea au fost înregistrate pe bandă. Dacă doriţi să primiţi banda înregistrată, puteţi s-o aveţi. Voi îi cunoaşteţi pe aceşti bărbaţi. Şi eu le-am spus: „Noaptea trecută am avut o vedenie în care mi s-a arătat că în dimineaţa aceasta vom sta aici, iar fratele Tommy va refuza propunerea mea.” Apoi am continuat: „Voi aţi închiriat o anumită sală de hotel pentru micul dejun.”

Da,” au răspuns ei.

Chiria a fost plătită dinainte?”

Da, a plătit-o fratele Carlson.”

Voi nu veţi primi sala aceea! Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!”

De ce?”

Voi veţi primi o altă sală. Sala pe care aţi închiriat-o este decorată cu verde, dar noi vom fi într-o sală de culoare maronie. Eu voi sta într-un colţ; dr. Mead va sta la dreapta, iar un predicator de culoare şi soţia lui, vor sta la stânga mea.” Şi am continuat: „Fiţi atenţi! Voi aţi văzut cum îi vindecă Dumnezeu pe cei bolnavi, dar de data aceasta priviţi-L în luptă. El este mare şi minunat. Observaţi întrebările şi liniştea de după aceea!”

Când a venit dimineaţa respectivă, totul a fost exact aşa.

Dacă doriţi înregistrarea, Jim o are aici. Este adevărat? Dacă doriţi, puteţi primi chiar acum înregistrarea de la adunarea aceea.

Eu ¡-am întrebat: „Ce aveţi împotriva mea? Ce este de fapt cu voi, predicatorilor?”

Apoi a vorbit fratele Carlson: „Fratele Branham mi-a spus acum două zile totul.” Ei nu au mai primit sala aceea, deoarece a venit un grup de muzicanţi care au făcut înaintea lor închirierea şi plata, şi astfel ei au fost refuzaţi. Probabil aţi auzit mesajul despre toate acestea. Şi fratele Carlson a continuat: „Fratele Branham mi-a spus exact unde va sta fiecare persoană şi tot ce se va întâmpla. Poate că mulţi dintre noi nu sunt de acord cu el şi cu mesajul lui, dar trebuie să admitem un lucru: el nu se teme să-şi aducă mesajul şi se prezintă fără frică cu Cuvântul. Frate Branham, acum este rândul tău…”

Eu am spus simplu: „Înainte de a începe, doresc ca fiecare bărbat care nu este de acord cu ceea ce am spus, să vină aici lângă mine cu Biblia lui.” Acesta a fost cel mai liniştit grup pe care l-am văzut vreodată. Apoi am continuat: „Dacă nu puteţi sprijini aceste lucruri, staţi cel puţin deoparte de pe spatele meu. Da, fraţilor, eu sunt aici ca să stau cu voi umăr la umăr, dar noi trebuie să ne întoarcem la adevărurile biblice.”

Un bărbat mi-a spus odată: „De ce nu încetezi să le mustri pe femei? Oamenii cred că eşti un văzător al lui Dumnezeu.”

Eu n-am spus niciodată că aş fi un văzător.”

Dar oamenii cred aceasta. De ce nu încetezi să le spui femeilor cum să se îmbrace, cum să-şi facă părul şi alte lucruri pe care trebuie să le facă? De ce nu le înveţi cum să primească daruri duhovniceşti pentru a face ceva pentru slava lui Dumnezeu?”

Cum aş putea să le învăţ Algebra,” am răspuns eu, „când ele nu au învăţat încă ABC-ul?” Voi trebuie să vă întoarceţi la temelie şi să începeţi de acolo.

Dumnezeule, îndură-Te de noi!

Noi trăim în timpul sfârşitului, iar Lumina roşie semnalizează că venirea Domnului este aproape. Ascultaţi! Mesajul sfârşitului trebuie să se ridice împotriva stării din timpul sfârşitului. Ei trebuie să fie aduşi la Cuvântul de la care au deviat. Mesajul sfârşitului înfruntă starea din timpul sfârşitului. Aşa scrie în Scriptură şi de data aceasta va trebui să se întâmple în acelaşi mod. Va fi o chemare înapoi la Cuvântul original, aşa cum au făcut-o şi mesagerii din celelalte timpuri. Mesajul trebuie să rămână acelaşi, pentru că aşa a făgăduit Dumnezeu în Cuvântul Său. El a făgăduit prin prorocul Maleahi că va întoarce credinţa copiilor la credinţa părinţilor de la Rusalii. El a făgăduit-o, iar noi trăim în acest timp.

În prima linie nu sunt oamenii care aduc totul în dezordine, ci conducătorii lor. Nu este de vină poporul, ci conducătorii lor care provoacă încurcătura.

Poate ziceţi: „O, frate Branham!”

O clipă, vă rog, căci trebuie să fie conform Scripturii. Aşa este! Dacă nu este conform Scripturii, nu este corect. Prin cuvintele lor înţelepte şi conducerea lor neinspirată, auzim doar cuvintele înţelepciunii omeneşti. Unii dintre ei sunt genii în aceasta şi pot reuni totul, dar nu uitaţi că şi Satan este un geniu. Nu s-a apropiat el de Domnul Isus ca să-L ispitească? I-a citat chiar din Scriptură El este un geniu şi a făcut-o întocmai, dar Isus nu S-a certat cu el, ci ¡-a răspuns simplu: „Este scris…” după care ¡-a zis: „Înapoia Mea, Satană!” Da, nu este o conducere inspirată!

Priviţi la Core şi Datan în zilele când Dumnezeu l-a trimis pe Moise cu un mesaj. Ei credeau că sunt pe aceeaşi treaptă cu Moise, de aceea ¡-au zis: „O clipă, Moise, căci te-ai ridicat cam sus! Tu zici că eşti singurul de care depind toate lucrurile, – aşa cum spune un proverb de-al nostru: „Singura raţă pe lac”, – zici că eşti singur, dar vrem să-ţi aducem la cunoştinţă că aici mai sunt şi alţi bărbaţi la fel de sfinţi ca tine!” Moise nu le-a spus că ei nu ar fi sfinţi, dar el primise o însărcinare pe care trebuia s-o ducă la bun sfârşit. Cu toate acestea, ei au organizat un grup care s-a ridicat împotriva lui, dar Dumnezeu ¡-a zis lui Moise: „Du-te şi pune-te la intrarea cortului întâlnirii!” Bărbaţii aceia au venit acolo cu cădelniţele în mână, dar Dumnezeu a deschis pământul şi ¡-a înghiţit. Ei aveau foc de la altar în cădelniţele lor, dar cu toate acestea nu au înţeles şi nu au recunoscut mesajul.

Dumnezeu îi spusese lui Moise: „Moise, Eu te trimit acolo ca să faci ceva. Călăuzeşte-¡ afară în direcţia aceasta!” dar ei au greşit, nerecunoscându-l! Pentru acei oameni, Moise era prea drept în procedura sa; aşa cum a fost şi Ilie pentru fiii prorocilor, fiindcă el stătea pe Cuvânt.

Acesta este motivul pentru care voi, penticostalilor, v-aţi separat de toţi ceilalţi din lumea aceasta. Voi aţi luat-o exact cu Cuvântul. Să nu cădeţi înapoi de unde aţi venit! Necazul este că aţi lăsat-o moale. Nu vă rupeţi ancora de pe Golgota! Ţineţi-vă tare de Cuvântul lui Dumnezeu pentru că „pe această piatră voi zidi Biserica mea!” Rămâneţi la aceasta!

Datan credea că mai sunt şi alţi bărbaţi ca Moise, dar aceasta era inteligenţa omenească ce încerca să pună idei omeneşti în Planul lui Dumnezeu. Acest lucru este foarte important! Înţelepciunea omenească încearcă să-şi aducă ideile în Planul lui Dumnezeu, dar aşa ceva nu poate funcţiona. Nu va funcţiona! Nu a funcţionat niciodată şi nici nu va funcţiona vreodată!

Priviţi-L pe Isus când a stat acolo şi le-a spus: „Cine dintre voi poate să-Mi arate că nu am făcut ceea ce spune Scriptura că voi face? Eu pretind că sunt Mesia, iar dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea pe care le fac, pentru că ele mărturisesc despre Mine.” Dar cu toate acestea ei nu au putut să creadă şi au preferat să urmeze propriile lor căi.

Ei nu vor să fie greşiţi şi nu au intenţii rele. Eu nu cred că oamenii din timpul nostru procedează intenţionat greşit, pentru că eu găsesc bărbaţi fini în toate marile biserici denominaţionale. Este însă aşa cum a spus de curând un avocat la radio: „Cât este de ciudat să vezi cum stau predicatorii pe podium şi deşi văd vremurile care se apropie nu spun nimic despre mânia dreaptă care vine asupra lumii păcătoase de astăzi!” A trebuit să se ridice un avocat să spună acest adevăr. „Cum pot să-şi folosească oamenii banii ca să finanţeze parcuri frumoase şi grădini zoologice, în loc să-¡ sprijine pe misionari ca să ducă Evanghelia în lume?”

Astăzi există misionari flămânzi care nu au nici măcar încălţăminte, dar cu toate acestea nu sunt sprijiniţi de nici o denominaţiune, deşi luptă pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Nimeni nu-i sprijină! În ce situaţie sunt totuşi sprijiniţi? Dacă urmează dogmele lor. Vedeţi? Iar misionarii sinceri şi adevăraţi care sunt urmaţi de semne şi minuni, depind de multe ori de banii unei spălătorese care îi sprijină cu puţinul ei. Aici o aveţi!

Ei nu o fac intenţionat. Dar ce se întâmplă? Sunt orbiţi. Aşa a spus Isus, iar astăzi este la fel.

Fiţi atenţi! Să nu credeţi că dacă vă prezint Adevărul, critic. Eu vă iubesc şi lupt pentru biserică. Cred că biserica în care vorbesc este „Adunarea lui Dumnezeu.” Nu ştiu exact. Pe mine nu mă interesează aceasta fiindcă este o comunitate a lui Dumnezeu. Noi toţi ar trebui să aparţinem de aceasta. Nu de biserica lui Dumnezeu ca denominaţiune, ci trebuie să fim creştini în inimile noastre. De Biserica lui Dumnezeu aparţii în interiorul tău, nu numai după nume.

Necazul este că pentru oamenii de astăzi este importantă doar apartenenţa ca membru. Priviţi la baptişti şi la trezirea lor. Ei au avut o trezire în anul 1944 şi au avut şi un slogan: „Un milion mai mult în anul 1944.” Mesajele lui Billy Graham sunt publicate, şi desigur, s-a făcut o lucrare mare. Metodiştii, baptiştii şi prezbiterienii au o lucrare mare. Dar ce avem în fond?

Isus le-a spus fariseilor: „Voi, călăuze oarbe! Voi umblaţi prin toată ţara pentru a câştiga un prozelit, şi faceţi din el un copil al iadului.” Aşa ceva avem astăzi.

Billy Graham a ţinut o adunare la micul dejun în Louisville, Kentucky, la care am asistat şi eu. El a fost curajos ca evanghelist şi a spus: „Pavel, de exemplu, mergea într-un oraş, iar acolo se pocăia unul, dar când se întorcea după un an, acesta mai câştigase încă treizeci de oameni. Eu mă duc într-un oraş şi se pocăiesc treizeci de mii, dar când mă întorc după un an, nu mai găsesc nici măcar treizeci din ei. Care este cauza?” Eu admir felul în care prezintă el problema aceasta. Apoi a arătat cu mâna spre cei trei sute de bărbaţi prezenţi şi a spus: „Voi sunteţi de vină, predicatori leneşi, fiindcă staţi cu picioarele pe masă în birourile voastre, sunaţi pe cineva şi îl întrebaţi dacă vrea să vină la voi şi să adere la comunitatea voastră, în loc să vă deplasaţi şi să-l vizitaţi.”

Eu stăteam acolo şi mă gândeam: „Să ştii, Billy, că eşti un om mare, dar eu, un neînvăţat, vreau să te întreb ceva.” Aş vrea să-¡ fi putut spune ceva. Eu îl stimez pe fratele acesta şi cred că este un slujitor al lui Dumnezeu, dar mi-ar fi plăcut să-¡ spun: „Billy, cine era predicator acolo ca să se ocupe de cei care s-au întors prin slujba apostolului Pavel? Adevărul este că în zilele lui Pavel nu se mergea doar până la ridicarea mâinilor, pentru a lua o decizie. El ¡-a condus mai departe, până la botezul cu Duhul Sfânt, aşa încât sufletele acelea au fost umplute cu Foc şi nu mai puteau sta liniştite.”

Aici este cauza pentru care convertiţii de astăzi nu au statornicie: pentru predicatori este importantă doar apartenenţa. Da, pe ei îi interesează doar un număr mare de membri, şcoli duminicale mari, etc., aşa că stabilesc premii pentru cei care aduc membri din alte comunităţi. Pentru ei este important doar cine are cei mai mulţi membri. Ştiaţi că acesta este fariseism? Şi totuşi ei se laudă cu aceste lucruri: „Duminica trecută ¡-am depăşit pe ceilalţi!” Dacă şi acum mai gândiţi în felul acesta, aţi făcut din Biserica lui Hristos un motiv de concurs între voi. Şi dacă este aşa, este vremea să închideţi uşile şi să mergeţi acasă!

Biserica lui Dumnezeu este un organism viu, prin care Isus Hristos Se face cunoscut pe pământ. Eu ştiu că aşa ceva nu este popular, şi nici nu vă puteţi aştepta la aceasta, pentru că noi vrem numai ceea ce este drept.

Se face atâta larmă! Aţi ştiut însă că gălăgia nu l-a impresionat deloc pe prorocul Ilie? El a văzut focul şi fumul trecând prin faţa sa; a auzit tunetul şi a văzut fulgerul. Astăzi, ei au untdelemn, sânge şi toate celelalte, dar pe el nu l-a oprit nimic. Ştiaţi că America se uită de multă vreme după ceva mare, cu răsunet? Dar Dumnezeu are un glas liniştit şi blând cu care s-a adresat prorocului.

Ştiţi, este la fel ca şi cu căruţa care merge goală pe câmp şi se clatină încoace şi încolo, făcând multă gălăgie, dar când se întoarce, nu mai face gălăgie pentru că este încărcată.

De multe ori credem că duhul nostru ajunge la odihnă în mijlocul gălăgiei şi a larmei, dar cum putem face ceva în felul acesta? Cum putem face astfel de lucruri? Hollywood-ul sclipeşte. Femeile stau pe platformă cu îmbrăcăminte strâmtă sexy şi dansează în duh. Eu nu ştiu ce fel de duh este acesta.

Eu nu vreau să critic din nou fiindcă vă iubesc, iar dacă nu este aşa, Dumnezeu mă va judeca. Dacă am altceva în gând, El mă va judeca.

Înţelegeţi ce vreau să spun? Aici vedem unde au deviat penticostalii. Ei spun: „Noi avem mai mult decât fratele nostru de la colţul străzii!” „Noi avem mai mult decât cei de la Adunarea lui Dumnezeu, pentru că suntem unitarieni!” sau: „Noi credem în trinitate.” sau: „Noi suntem cutare sau cutare.” Oh, frate, toate aceste denumiri nu valorează nimic înaintea lui Dumnezeu.

Prorocul nu a fost impresionat de gălăgia aceea mare, dar când a auzit Glasul acela dulce, blând şi liniştit, a ştiut că era Cuvântul, aşa că şi-a acoperit faţa şi a ieşit afară.

Ştiaţi că soarele absoarbe fără zgomot, în cincisprezece minute mai multă apă din ocean, decât ne putem închipui noi? Noi facem mai multă gălăgie dacă scoatem un litru de apă, decât soarele care scoate milioane de hectolitri. Aşa este. Noi aşteptăm întotdeauna ceva ce este măreţ şi în legătură cu mult „Ura!” Dar când este vorba să acceptăm Cuvântul lui Dumnezeu, apar probleme. Atunci ei vin şi spun: „Dumnezeu să te binecuvânteze, dar îţi spun că…”

Nu demult, am întâlnit un bărbat. Nu spun aceasta ca să bârfesc şi vă rog să mă iertaţi dacă pare aşa. Eu am fost de curând într-o adunare care se ţinea într-un cort. Predicatorul era penticostal şi a adus-o şi pe soţia lui care cânta la pian. Vă spun sincer că era să leşin când mi-a prezentat-o. Avea părul scurt şi încreţit, cercei mari, multă vopsea pe buze, sau cum îi spuneţi, şi unghii vopsite. Arăta groaznic. Unghiile ei erau lungi ca nişte gheare şi purta o rochie sexy scurtă, iar când stătea jos nu putea să-şi acopere nici măcar genunchii. Eu am stat puţin acolo şi am spus:

Frate, te jignesc dacă îţi spun ceva?”

Sigur că nu,” a răspuns el. Era un bărbat simpatic, iar ea părea a fi o femeie delicată.

Ai spus că soţia ta este o sfântă?”

Da.”

Iartă-mi te rog exprimarea, dar ea arată ca o fantomă sau cu ceva asemănător unei fantome.”

Ce vrei să spui cu aceasta, frate Branham? O, tu eşti de modă veche!”

Eu sunt de moda Scripturii. Aşa este. Moda Scripturii.” Vedeţi? Eu nu cred că un om sfânt se poartă aşa.

Eu nu pot privi la aşa ceva, dacă Biblia o condamnă.

În ordine. De fiecare dată auzim că se decid patruzeci până la patruzeci şi patru de persoane dar am avut şi până la trei sute Acestea sunt mărturii, iar o mărturie este ca o piatră sau ca o stâncă. Aşa este, pentru că mărturia lui Petru a fost numită „piatră” sau „stâncă mică.” Pietrele sunt bune şi preţioase, dar la ce folosesc şi ce valoare au pentru o clădire, dacă nu există un zidar adevărat, care să aibă unealta tare a Cuvântului, cu care să cioplească şi să facă din ei fii ai lui Dumnezeu? La ce ar folosi o astfel de mărturie?

Acesta este motivul pentru care după o vreme, din cei treizeci de mii de convertiţi nu mai rămân nici treizeci. Voi scoateţi pietrele din praf, dar ele nu sunt utile pentru timpul acesta. Aceste pietre trebuie cioplite şi măsurate cu Cuvântul lui Dumnezeu, plasate şi legate împreună, zidiţi pe temelia învăţăturii apostolice, în care Piatra de încheiere este Domnul Isus însuşi. Şi El a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Aşa este.

Cum putem fi noi Biserica, dacă unul îl desconsideră pe celălalt? Isus a spus: „prin aceasta vor recunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei: dacă aveţi dragoste unii pentru alţii.” Este greşit dacă facem rupturi şi dezbinări, numai din cauza deosebirilor de păreri. Eu nu-¡ învinuiesc pe oameni pentru aceasta, ci denominaţiunile. Aşa este.

Nu sunt oamenii! Noi trebuie să avem aceste unelte ascuţite ale Cuvântului lui Dumnezeu, pentru a-¡ face potriviţi pentru această construcţie, ca fii. Rugăciunea mea înaintea lui Dumnezeu este: „Grăbeşte-te cu Maleahi 4, ultima parte, şi dă-ne un mesaj în timpul acesta din urmă. Dă-ne pe cineva, trimite-ne ceva, ca să fie salvată biserica penticostală.”

Ce fel de mesager ne va trimite Dumnezeu în acest timp din urmă? Fratele şi sora mea, ca slujitor împreună cu voi şi fratele vostru care priveşte spre timpul care va veni, vă voi spune următoarele: el va fi un mesager ca cei care s-au ridicat în alte timpuri în mijlocul poporului şi va readuce Biserica înapoi la Cuvânt. O, Dumnezeule, noi dorim să construim baza pentru aceasta, înainte de apariţia lui! Haideţi să punem un fundament şi să fim pietrele cioplite şi pregătite, care stau umăr la umăr cu el, când va fi trimis de Dumnezeu, aşa cum a făgăduit. El o va face.

Eu am simţit că acest lucru nu a fost primit. Gândiţi-vă că prin darul deosebirii duhurilor pot să aflu şi aceasta. Voi aţi respins ceea ce am spus în legătură cu Maleahi 4.5-6, dar lăsaţi-mă să vă spun ceva: Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Dacă puteţi crede: el este Ilie, care a fost anunţat că o să vină.” Dacă vedeţi ce a spus El în Matei 11.10: „…căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea înaintea Ta,” acolo s-a referit la Maleahi 3.1, nu la Maleahi 4.5.

În Maleahi 4, El a spus că în ziua aceea pământul va arde ca miriştea împreună cu cei răi, iar cei drepţi vor călca pe cenuşa lor. În continuare, El a vorbit despre mesagerul care va merge înaintea Lui şi pe care l-a numit tot Ilie.

Eu nu cred în ceea ce se face astăzi din Ilie ş¡ mantaua lui. Toate aceste imitaţii trebuie să vină ca să-¡ dezorienteze pe cei răi atunci când vine Adevărul original. Vreau să vă amintesc că la sfârşitul acestei epoci penticostale trebuie să se ridice un mesager care va cuprinde toate aceste lucruri. Acesta va fi un bărbat, nu un grup, nu o denominaţiune, ci un bărbat. Aşa a fost întotdeauna, iar Dumnezeu nu poate să-Şi schimbe programul, fiindcă El este Dumnezeul cel veşnic.

Amintiţi-vă că dacă Ioan Botezătorul a fost mesagerul din Maleahi 4.5, atunci Scriptura trebuie desfiinţată, deoarece este scris că lumea va fi arsă în vremea aceea, iar cei drepţi vor străluci şi vor călca pe cenuşa celor răi. Vedeţi dacă nu scrie aşa! Dar Isus nu S-a referit la acest text, ci a vorbit despre Maleahi 3.1: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea.” Aşa este corect.

Amintiţi-vă că acesta din urmă trebuie să readucă credinţa copiilor la credinţa părinţilor, la originalul biblic.

Această lucrare a făcut-o Moise, şi la fel a făcut Isus; este exact ceea ce a făcut fiecare mesager de-a lungul Bibliei, la sfârşitul fiecărei epoci: ei au restituit mesajul, deoarece oamenii din zilele lor erau încurcaţi prin organizaţiile lor.

Acelaşi lucru l-au făcut şi în zilele acestea, dar noi privim după un mesager. Fie ca Dumnezeu să-l trimită. Îl vor accepta ei? O, nu! El va fi considerat un ciudat şi un fanatic, dar Dumnezeu îl va legitima înaintea lor. Credincioşii adevăraţi sunt aleşi mai dinainte pentru Viaţa veşnică. Aşa a spus Isus: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine” şi: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-L atrage Tatăl…”

Eu nu cred în învăţătura baptiştilor despre siguranţa veşnică, ci cred că sunteţi siguri numai cât timp vă aflaţi sub sângele Domnului Isus. Eu sunt ferit de ploaie cât timp stau înăuntru.

Voi spuneţi: „Eu sunt botezat cu Duhul Sfânt,” şi totuşi tăgăduiţi Cuvântul lui Dumnezeu. Spuneţi că aţi crezut şi aţi primit Duhul Sfânt şi apoi tăgăduiţi Cuvântul Lui, este adevărat? Cum este posibil să aveţi Duhul Sfânt şi să tăgăduiţi Cuvântul, când El este Cel care a scris Biblia? Poate Duhul Sfânt să-Şi tăgăduiască propriul Cuvânt şi să spună: „Eu M-am înşelat, voi aveţi dreptate!”? Nu, aşa ceva nu este posibil! Niciodată!

Sabia ascuţită! Doamne, trimite-ne un mesaj mare! După acesta privim. Desigur, când se va ridica el, va ciopli pietrele ca să se potrivească perfect pentru zidire. Ce se va întâmpla? Mulţi nu vor rezista examenului Cuvântului. Ei îşi vor iubi mai mult organizaţiile decât Cuvântul lui Dumnezeu, deşi Cuvântul acestui om a fost confirmat. El va fi un proroc şi se va ridica aici pe pământ în Numele Domnului. Eu cred aceasta.

Cei mai mulţi cred că va fi un grup de oameni.

Aş vrea ca cineva să-mi arate cu Biblia că va fi un grup de oameni. Dacă ar fi aşa, Dumnezeu Şi-ar desfiinţa propriul Cuvânt, ori El nu poate face aceasta. Nu! Va fi un bărbat! Apoi ¡ se vor ataşa şi alţii. Mii, fiindcă întreaga biserică a credincioşilor de pretutindeni va fi cu el.

Nu vor fi salvaţi prea mulţi pentru că Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe şi în zilele lui Lot, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” Înţelegeţi ce vreau să spun? O, frate, ar trebui să ne facem o cercetare adâncă, pentru că s-ar putea să fie mai târziu decât ne gândim. S-ar putea ca într-o zi să ne trezim şi să recunoaştem că am pierdut ceva. Fiţi atenţi! Vegheaţi, rugaţi-vă, cercetaţi şi căutaţi! Nu lăsaţi ca aceste cuvinte să treacă pe lângă voi! Gândiţi-vă că dacă este predicat Cuvântul Lui, Dumnezeu este dator să-L confirme.

Recunoaşteţi ce a spus El, ce s-a întâmplat în zilele lui Lot? El a spus: „Cum a fost în zilele lui Lot…” Ce s-a întâmplat înainte de căderea focului? Ce se va întâmpla din nou înainte de căderea focului? Ce fel de mesaj va primi biserica? Nu cea din Sodoma, ci Biserica aleasă dinainte. Fiţi atenţi şi priviţi aceste trei grupuri: sodomiţii, Lot şi gruparea lui, adică biserica formală, şi Avraam, cei aleşi. Toţi trei au primit câte un mesaj, dar de la trei îngeri diferiţi. Fiţi atenţi ce Mesager a venit la Biserica aleasă şi ce a făcut El înaintea lui Avraam, fiindcă Isus a spus: „La fel va fi şi când va veni Fiul omului,” iar noi nu putem tăgădui aceasta pentru că aşa a spus El. Bineînţeles că va fi aşa.

Când a venit Isus, El le-a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Au trecut ei testul? Nu. Fiecare ştie că învăţăturile care nu rezistă testului Cuvântului, sunt ca pietrele care sunt aruncate deoparte. Ele au crăpături şi nu rezistă unei cercetări. Oamenilor, acestea vor fi aruncate! Dumnezeu a recunoscut întotdeauna caracterul, nu numărul.

Mă apropiu de încheiere. Îmi pare rău că v-am ţinut aşa de mult, dar nu aceasta mi-a fost intenţia. Mai îngăduiţi-mă puţin, să fac o ultimă observaţie. Nădăjduiesc că v-am spus ceva folositor şi care vă va face să vă adânciţi mai mult în Cuvânt.

Dumnezeu respectă întotdeauna caracterul şi nu numărul membrilor, dar oamenii fac invers. Noi numărăm membrii; ne uităm la cei care sunt bine îmbrăcaţi şi plătesc bine, în loc să ne uităm la caracter.

Eliezer a rezistat până când a găsit un caracter. Aşa este. „Pe cine va găsi el?” El s-a încrezut în Dumnezeu. Pentru cine a găsit un caracter? Pentru Isaac. Ce a găsit? Mireasa. Aceasta este un tip spre Biserica adevărată. Ştiţi ceva? Atunci era sămânţa firească a lui Avraam, dar acum este sămânţa împărătească a lui Avraam. Astfel, aşa cum Eliezer s-a dus şi a căutat o fată cu un anumit caracter, ca să fie mireasa lui Isaac, mesagerul acestui timp din urmă va căuta să găsească o Mireasă pentru Hristos. El nu va căuta o apartenenţă denominaţională, ci va căuta un caracter bun pe care îl va pregăti pentru întâlnirea cu Isaac al nostru. După ce a găsit caracterul potrivit, Eliezer a trebuit s-o convingă să stea liniştită până când va auzi mesajul lui Isaac.

La fel face şi mesagerul din ultimele zile, când vine lumina serii. Mai întâi, el trebuie să găsească Biserica ce crede mesajul. Căutaţi-o! Puteţi înţelege despre ce vorbesc? Căutaţi Biserica ce vă lasă să intraţi şi nu vă închide uşa în nas, fiindcă atunci aţi găsit deja caracterul. Dacă ea este suficient de liniştită, îi puteţi spune cum este împodobită Mireasa. Ea trebuie să fie îmbrăcată. Să stea liniştită ca să se poată împlini cu ea.

Priviţi-o pe Rebeca. Ascultaţi fiecare Cuvânt! Inima ei bătea cu putere în timp ce el îi povestea totul. Voi aţi rezistat foarte greu. „Unde voi merge să caut caracterul potrivit? După ce voi găsi caracterul, trebuie s-o fac să rămână liniştită şi să fie pregătită pentru a merge în întâmpinarea Lui.” Cât de copleşitor este totul! Aş vrea să am mai mult timp pentru aceasta. S-o pregăteşti, să rămână liniştită şi să asculte mesajul Lui. Eliezer nu a vorbit despre sine, ci a vorbit despre cel ce îl trimisese şi avea cu sine daruri, pentru a-l dovedi pe cel ce îl trimisese. Amin. El a vrut s-o îmbrace pentru că ştia cum s-o pregătească.

Dacă aş putea s-o aduc până acolo încât să-¡ spăl faţa! Eu m-am simţit cercetat de cele spuse, dar mai bine voi tăcea pentru că am spus destul. Voi ştiţi despre ce vorbesc, aşa că staţi liniştiţi şi ascultaţi.

Observaţi! Sarcina mesagerului din timpul sfârşitului constă în pregătirea sfinţilor ca Mireasă pentru Mire. Acesta va fi mesajul lui. Sunteţi pregătiţi să învăţaţi Abecedarul vostru, ca să puteţi învăţa mai târziu şi Algebra, dacă vor fi deschise, de exemplu, şi Peceţile care sunt pe dosul Cărţii? Ele vor fi deschise numai pentru cei care au învăţat Abecedarul. Aşa este. Ce este Abecedarul? Să-L crezi întotdeauna pe Hristos; nu dogmele tale, ci pe Hristos. Crede ceea ce spune El, nu altcineva!

Dacă un bărbat învaţă ceva ce este în contradicţie cu Cuvântul şi spune, de exemplu, că femeile pot să-şi taie părul, ştiţi că minte, deoarece Biblia spune că aşa ceva este greşit. Dacă cineva vă spune că un diacon poate avea patru sau cinci femei, vă minte, pentru că aşa ceva este în contradicţie cu Cuvântul. La fel este şi cu celelalte lucruri pe care le subliniem adesea: comparaţi-le cu Cuvântul şi constataţi dacă corespund sau nu cu El.

Biserica trebuie readusă înapoi la Cuvânt. Deci ce trebuie să facă mesagerul despre care vorbeşte Maleahi 4.5? Să restituie credinţa originală, credinţa de înviere. Ei L-au văzut pe Isus după învierea Sa din morţi; au văzut că El lucra printre ei.

Ei erau bărbaţi hotărâţi la care nu le trebuia vorbărie multă, ci au plecat şi au predicat Cuvântul. Ei predicau mult, cum este cazul lui Pavel, care predica până noaptea târziu, încât un tânăr a căzut pe geam şi a murit. Dar Pavel s-a întins peste el şi l-a readus la viaţă, după care şi-a continuat predica.

Bărbaţii aceştia se deosebeau de bărbaţii cu titluri de astăzi. Mesagerul îi va despărţi pe cei credincioşi de necredincioşi. Unii se vor lăsa corectaţi, dar alţii nu. Unii dintre catolici erau de acord cu Luther, dar alţii nu; unii dintre luterani erau de acord cu Wesley, dar mulţi nu; mulţi dintre metodişti au fost de acord cu penticostalii, dar alţii nu. Şi tot aşa, unii vor fi de acord cu Lumina serii, iar alţii nu.

Cum veţi şti dacă este Lumina serii sau nu? Cercetaţi-o cu Cuvântul! Nu doar cu o parte din Cuvânt, ci cu tot Cuvântul care este în legătură. Vedeţi dacă corespunde sau nu. Dacă acest mesaj poartă legitimarea lui Dumnezeu, împlineşte ceea ce a făgăduit El şi este în conformitate cu Cuvântul, atunci Cuvântul va fi confirmat împreună cu toate făgăduinţele şi cu alte timpuri trecute.

Priviţi! Când mesagerul este respins de oameni, se pare că este învins, nu ¡ se mai deschide nici o uşă şi nu-¡ mai stă la dispoziţie nici un loc, dar nu uitaţi că aşa a fost şi cu Domnul nostru. Ca tânăr Proroc, El îi vindeca pe bolnavi şi era respectat de toţi. Astfel, toţi Îi ziceau: „Ce mai faci, Rabi?” Dar într-o zi, El S-a aşezat jos şi a început să-¡ înveţe adevărul. Până atunci găsise ascultare la biserici şi fusese urmat de mii de oameni, iar pe lângă cei doisprezece ucenici avea încă şaptezeci de predicatori. Într-o zi, El a înmulţit pâinile şi a dovedit că este Dumnezeu, pentru că numai Dumnezeu trimite pâine din cer. Vedeţi? El a înmulţit pâinile, a umblat pe apă şi a făcut multe alte minuni pentru a dovedi că este El.

Dar după ce a făcut toate acestea, S-a aşezat şi a învăţat poporul foarte serios. Atunci oamenii s-au îndepărtat de El şi chiar şi cei şaptezeci au spus: „O, cine poate să suporte aşa ceva? Aceasta este o vorbire prea tare! Prin ceea ce spui, ai făcut o ruptură în ceea ce credem. Cine eşti Tu să ne spui aşa ceva?”, şi L-au părăsit.

Atunci Isus S-a întors spre grupul Său micuţ – ca cei din zilele lui Noe şi din zilele Sodomei -, şi le-a zis: „Voi nu vă duceţi? Nu Mă părăsiţi?”

Şi Petru I-a răspuns: „Doamne, unde să ne ducem?” O, ajută-ne, Dumnezeule!

Când mesajul este respins şi mesagerul pare învins, apare în faţă Dumnezeu. Mesajul Lui a fost transmis.

Noe a stat în faţa corăbiei şi a predicat mulţi ani, dar ei au râs şi l-au batjocorit. Apoi a intrat în corabie şi s-a gândit că totul va fi în ordine, dar deşi Dumnezeu a închis uşa, oamenii stăteau pe afară ca să vadă ce se va întâmpla. Vedeţi? Noe a stat şapte zile în corabie şi a transpirat, şi apoi a început să plouă.

Moise era pe calea rânduită de Dumnezeu când a condus poporul, iar Marea Roşie îi stătea în cale. Se părea că ajunsese la capătul drumului său. Dar ce s-a întâmplat atunci? Dumnezeu a privit în jos şi a ridicat un vânt dinspre răsărit, care a despicat marea în două de la un capăt la altul.

Daniel a stat tare pe mesajul său. El era hotărât să nu se murdărească la masa împăratului şi a stat credincios şi drept faţă de Dumnezeu. Când a fost aruncat în groapa cu lei se părea că ajunsese la capătul drumului său, dar atunci a păşit Dumnezeu în faţă.

Într-o dimineaţă, îngerii din cer care stăteau înaintea tronului, au privit spre Babilon şi au văzut cuptorul aprins şi pe cei trei tineri care spuneau: „Dumnezeul nostru este în stare să ne elibereze. Noi nu ne vom închina înaintea chipului tău pentru că este în contradicţie cu Cuvântul, aşa că stăm pe poziţie!”

Bine,” a spus împăratul, „atunci veţi fi arşi!”

Eu pot să văd cum unul dintre îngerii care stăteau lângă tron, a luat o sabie şi a spus: „Tată, priveşte jos! Priveşte ce se întâmplă acolo! Eu sunt Gavril, lasă-mă să mă duc jos şi voi schimba situaţia de acolo.”

Bagă sabia în teacă Gavrile, pentru că Eu văd totul!” a răspuns Domnul.

Atunci a venit un alt înger care a spus: „Tată, eu pot să sting focul cu apă, pentru că în lumea de dinaintea potopului, oamenii au păcătuit şi nu s-au purtat corect cu poporului Tău, iar eu am turnat apă peste tot pământul. Lasă-mă să mă duc jos şi în dimineaţa aceasta voi spăla Babilonul de pe hartă!”

Dar Domnul ¡-a răspuns şi lui: „Ştiu că eşti un înger credincios şi că poţi face aceasta, dar nu pot să te trimit acolo, pentru că aceasta este sarcina Mea: voi merge Eu personal. Îi vedeţi acolo? Eu ¡-am păzit toată noaptea. Eu am ascultat adunarea lor de rugăciune şi le-am văzut poziţia faţă de Cuvântul Meu, de aceea voi fi acolo la timpul potrivit.”

O, ce minunat! Eu pot să văd cum Se ridică El în haina Sa împărătească şi spune: „Vino încoace, vântule din răsărit, sud, vest şi nord! Păşeşte în faţă, furtună, pentru că în dimineaţa aceasta voi zbura pe voi ca într-un car! Eu voi merge jos în Babilon, ca să schimb situaţia de acolo!” Frate, El a venit la timpul potrivit!

Ochiul Său este îndreptat şi spre o vrabie. Eu ştiu că El are grijă de mine şi în seara aceasta. El are grijă şi veghează asupra mea; El veghează şi asupra ta şi observă dacă suntem sau nu pe poziţie. Ce decizie vom lua? Vom sta credincioşi pe Cuvântul lui Dumnezeu sau ne vom îndepărta? Este mai târziu decât vă gândiţi!

Într-o zi, Iacov a primit inspiraţia să se întoarcă acasă şi s-a întâlnit cu fratele său. Înainte de aceasta, într-o noapte, el s-a luptat cu Dumnezeu. Până atunci se temuse să se întâlnească cu fratele său, dar în dimineaţa următoare el era un prinţ neînfricat, dar şchiop.

Eu nu am nevoie de Esau, nici de armata lui sau de altcineva!” De ce? Dumnezeu apăruse în faţă şi a rezolvat totul în mod deosebit.

Isus a fost respins după ce a fost legitimat de Dumnezeu. „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” El era Lumina din timpul acela şi încă mai este Lumina. Mulţi oameni L-au urmat câtă vreme ¡-a hrănit cu pâine şi cu peşti. Dar când a început să le vestească adevărul Cuvântului, s-au îndepărtat de El şi s-au ţinut mai departe de tradiţiile moştenite de la părinţii lor. Ceea ce vestea El era în contradicţie cu învăţăturile lor, dar după cum ştiţi, totul corespundea exact cu Scriptura. Ochii orbiţi ai lumii nu puteau să vadă şi nu văd nici acum şi nici în altă epocă. Ce s-a întâmplat? Se părea că El pierduse.

Voi puteţi să observaţi că din momentul când le-a adus Cuvântul, reputaţia Lui a dispărut. Când ţinuse adunări de vindecare şi campanii de evanghelizare, toţi Îl doriseră printre ei. Poate Îi ziceau: „Rabi, vino la noi!”, dar când a început să predice învăţătura Lui, au spus: „O, învăţătura Ta nelinişteşte poporul! Rabi, nu putem să Te mai ţinem în adunarea noastră, pentru că îi dezorientezi pe oameni! Învăţătura Ta este în contradicţie prea mare cu ceea ce învăţăm noi.” Astăzi nu s-a schimbat nimic. Nu, încă nu! „Rabi, noi nu putem să Te acceptăm.” Vedeţi? Deşi a fost confirmat cu Scriptura cine este El, ei nu au putut să creadă.

El a rezistat până în ultima clipă, când Satan şi-a zis: „Acum Îl am!”, adică atunci când a fost răstignit. Mai adânc, mai adânc, mai adânc şi mai adânc, până când a crezut că a pus mâna pe El şi L-a pus în mormânt. Dar chiar atunci a apărut Dumnezeu în faţă şi El a înviat din mormânt!

Pavel a spus la fel: „Dima m-a părăsit… Toţi m-au părăsit din pricina Cuvântului.” Eu nu cred că Dima s-a dus în cluburi de noapte sau că a făcut alte lucruri de felul acesta. El era un om bogat şi a vrut să meargă cu un grup de oameni bine văzuţi. De aceea a plecat şi el, aşa cum o făcuseră şi alţii înaintea lui. Deci, Pavel a spus: „Toţi m-au părăsit.” De ce? Pentru că slujba lui Pavel se apropia de sfârşit, de încheiere.

Dorinţa lui era să fie martir, pentru că participase la uciderea lui Ştefan şi fusese de acord cu aceasta. El voia să moară, iar Agab, un proroc cunoscut, s-a dus la el şi ¡-a spus ce-l aştepta la Ierusalim. Dar Pavel a spus: „Sunt gata nu doar să fiu legat în Ierusalim, ci şi să mor pentru Numele Domnului Isus.” Ce era aceasta? El şi-a pecetluit slujba.

O, Biserică a Dumnezeului celui viu, noi am putea vorbi toată seara despre aceasta! Cum vom pecetlui mesajul nostru? Cum se va întâmpla? Dumnezeu să ne ajute să luăm acest Cuvânt şi să stăm viteji pe poziţie. Eu doresc să mor cu Cuvântul şi să trăiesc cu Cuvântul. Da, eu doresc să răspândesc Lumină, pentru că trebuie să se facă lumină spre seară. Prieteni, noi suntem în ceasul acela şi vrem să credem în timp ce ne plecăm capetele.

Îmi cer scuze pentru că v-am ţinut aproape două ore. Cred că este exact o oră şi patruzeci şi cinci de minute. Nădăjduiesc că nu v-a rănit nimic. Dacă am avea o asemenea intenţie în inimile şi sufletele noastre, am fi noi înşine pe dos. Da, fraţii mei, dacă noi predicatorii, bărbaţii umpluţi cu Duhul Sfânt, am spune aceste lucruri doar aşa, am fi greşiţi.

Când am fost salvat şi ¡-am spus predicatorului meu baptist, că am primit Duhul Sfânt şi că Îngerul Domnului mi-a spus ce trebuie să fac, el a răspuns:

Cred că ai avut un vis urât, Billy.”

Doctore Davis, eu am văzut un înger.”

O, ce prostie!” a răspuns el. „Aceasta este de la Satana!” Oh, cât m-a durut aceasta! Şi a continuat: „Tu să mergi să predici înaintea împăraţilor şi domnitorilor?”

Aşa a spus El,” am răspuns eu.

Tu, cu cei şapte ani de şcoală ai tăi?”

Aceasta este ceea ce mi-a spus El.”

Ce crezi tu, cine te va asculta de fapt? Tu vrei să mergi să vesteşti vindecarea divină într-un timp ca acesta, când s-au făcut atâtea descoperiri medicale?”

Eu nu voi putea opri să se ridice diferiţi Goliaţi.”

Cine crezi că te va asculta?”

Dacă Dumnezeu mă trimite, înseamnă că El are şi pe cineva care să mă asculte,” am răspuns eu.

Atunci nu vă cunoşteam pe voi toţi, dar când am venit aici, era ca şi cum îţi tragi o mănuşă pe mână, fiindcă mă potriveam perfect cu voi. Eu vă iubesc pe voi şi pe fraţii mei predicatori. Credeţi că un prezbiterian, un metodist sau un luteran, şi-ar pune biserica la dispoziţie ca să fie predicat un astfel de mesaj, cum a făcut-o fratele nostru? O, nu! Oamenii ca fratele sunt bărbaţi viteji care cred Adevărul. Orientaţi-vă după Cuvânt şi ţineţi-vă departe de lucrurile lumii.

Surorilor, lăsaţi-vă părul să crească şi îmbrăcaţi-vă frumos şi decent. Fiţi smerite şi îndepărtaţi culorile de pe feţele voastre, fiindcă nu aveţi nici un text biblic care să vă permită să vă vopsiţi sau să vă tăiaţi părul. Să nu faceţi aşa ceva! Să nu faceţi aşa ceva, fiindcă Biblia spune că este o ruşine pentru femeie să-şi taie părul. Părul este onoarea ei. Voi spuneţi: „Acesta este un lucru minor!” Poate este adevărat, dar lăsaţi-ne să dăm la o parte din calea noastră lucrurile mărunte şi minore şi atunci putem vorbi şi despre lucrurile mari. Lăsaţi-ne să începem în mod corect.

Acum aş vrea să le spun ceva bărbaţilor. Fratele meu, dacă permiţi ca soţia ta să facă astfel de lucruri, mă ruşinez din pricina ta. Spui că eşti umplut cu Duhul Sfânt, deci să-ţi fie ruşine dacă o laşi pe soţia ta să iasă aşa pe stradă.

Şi îmbrăcămintea voastră sexy! Nu ştiţi ce spune Biblia? Isus a zis: „Cine se uită la o femeie şi o doreşte, a şi curvit în inima lui.”

Tu spui: „O clipă, fratele meu, eu sunt nevinovată!” Eu cred că eşti vinovată, sora mea. Tu eşti nevinovată în ceea ce priveşte actul natural, fizic, dar dacă ieşi aşa pe stradă, iar păcătosul te vede aşa şi te pofteşte, cine este vinovat? Tu eşti vinovată pentru că te expui aşa privirilor. Să nu uiţi că păcătosul va trebui să răspundă în ziua judecăţii din pricina curviei pe care a săvârşit-o în inima lui cu tine. De ce? Pentru că te-ai prezentat aşa înaintea lui. Acesta este adevărul.

Soră, te rog lasă-te îndreptată în Numele lui Isus. Te rog aceasta ca frate al tău.

Frate, să-ţi fie ruşine dacă îţi conduci casa în felul acesta! Eu am o nădejde mare pentru tine ca bărbat, deci pune totul în ordine!

Păstorilor, care aveţi diaconi ce trăiesc cu două sau trei femei, şi fac multe alte lucruri de felul acesta, nu vă este ruşine? Fraţi predicatori, nu vă este ruşine din pricina acestor lucruri? Voi, predicatori care primiţi membri ce trăiesc în adulter şi fumează, nici nu amintiţi lucrurile acestea de la amvon! Să vă fie ruşine! Eu mă rog pentru voi.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă mulţumesc pentru răbdarea voastră şi pentru că m-aţi suportat.

Lumina serii a venit şi vă aduce înapoi la Cuvânt.

Acum, cu capetele şi cu inimile plecate, puneţi-vă întrebarea: „Corespund eu cu Cuvântul? Este cazul?”

Rugăciunea mea de pe platformă este: „O, Doamne, taie-mă împrejur de tot ce nu este ca Tine. O, Dumnezeule, ia acestea de la mine!” Noi am ajuns la capătul drumului.

Ridicaţi mâinile cu sinceritate şi spuneţi: O, Doamne, taie de la mine tot ce nu este ca Tine. Formează-mă, Doamne.” Domnul să vă binecuvânteze.

Dacă este cineva aici care nu este corect, poate vreun păcătos care a deviat şi nu L-a primit încă pe Isus ca Răscumpărător, sau a decăzut. Nu vreţi să vă întoarceţi? Sunteţi invitaţi să veniţi şi să staţi înaintea altarului. Dacă credeţi că Dumnezeu ascultă rugăciunile mele pentru bolnavi, spuneţi: „Eu cred că El mă ascultă şi pe mine.” Eu şi voi, ne unim prin credinţă pe baza Jertfei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, că El ne ascultă. Sunteţi invitaţi să veniţi şi să luaţi parte la rugăciune.

Tată ceresc, Îţi predăm această adunare cu cuvintele noastre bâlbâitoare. Doamne, mulţi au fost atât de obosiţi încât s-au dus acasă. Poate că unii dintre ei au avut o conştiinţă vinovată. Tu îmi cunoşti inima şi este vai de mine dacă nu o fac. Eu trebuie s-o fac, Doamne. Te rog să-¡ ajuţi pe cei care înţeleg Cuvântul Tău să-L cuprindă corect. Eu sunt sigur că cei pe care ¡-ai chemat Tu la viaţă, vor înţelege totul. El nu priveşte să fii ceva în lume, ci să ai o inimă plină de dragoste pentru Dumnezeu şi Biserica Sa.

Tată, aproape fiecare mână este ridicată, ca să poţi înfăptui tăierea împrejur corectă. Dorinţa noastră este să tai orice lucru nepotrivit care nu face parte de aici. Ajută-ne pe toţi, Dumnezeule! Doamne, eu stau aici pentru ei şi sunt dintre ei. Eu privesc spre venirea Împărăţiei de o mie de ani, când păcatul şi ruşinea vor fi distruse pentru totdeauna. Tată, cât timp mai stăm în lumea aceasta, noi suntem expuşi acestor lucruri, putem face greşeli sau să cădem în păcat, pentru că suntem încă pe drum, dar în noi nu mai este dorinţa să facem astfel de lucruri. Biblia spune să nu ne împotrivim când suntem corectaţi şi îndreptaţi, de aceea Te rog, Tată, ca această corectare a Cuvântului să mă taie la fel de tare, ca pe toţi ceilalţi. Ajută-¡ să înţeleagă totul corect.

Binecuvântează-¡ în timp ce ne rugăm, Doamne. Tu ai grijă şi ştii pentru ce ne rugăm, fiindcă nu vrem să ne rugăm degeaba şi nu vrem să spunem doar vorbe goale când ne rugăm pentru ceva, fiindcă vorbim cu Tine.

Binecuvântează-l pe fratele de aici, care a deschis uşa să pot veni în seara aceasta. Binecuvântează comunitatea lui, şi fă din ei toţi, o, Doamne, o casă de lumină, un locaş în care darurile lui Dumnezeu să curgă şi totul să meargă bine.

Binecuvântează fiecare predicator care stă aici şi comunităţile lor. Îngăduie să vină o asemenea mişcare peste tot Phoenix-ul, prin Duhul lui Dumnezeu, încât comunitatea să se unească într-o trezire mare şi predicatorii să nu mai poată predica deoarece slava lui Dumnezeu umple totul. Dacă sfinţii se adună încă de dimineaţă, dacă se roagă şi cheamă, aducând mesaje divine, dorim să aibă loc o revărsare adevărată a Duhului, prin care să fie atras tot oraşul, ca să vină, să asculte şi să primească. Îngăduie aceasta!

Vindecă-¡ pe bolnavii din mijlocul nostru, Doamne şi dă-ne eliberarea divină, prin Numele lui Isus Hristos.

În timp ce stăm cu capetele plecate şi murmurăm încet cântarea aceasta veche a Evangheliei, dacă este cineva care vrea să se ridice, să vină aici la altar. Dacă este cineva care doreşte să ne rugăm pentru el, ca să trăiască o experienţă mai adâncă, să primească Duhul Sfânt, sau dacă cineva este salvat dar nu a trăit încă sfinţirea, mă voi ruga cu plăcere în timp ce se cântă cântarea: „Eu Îl iubesc. Dacă Îl iubim, vrem să dăm respect Cuvântului Său.

Eu Îl iubesc,

Mielul scump dumnezeiesc,

Care m-a iubit şi a murit pentru mine

pe lemnul crucii.

În timp ce ei vin, doresc ca fiecare să-şi ocupe locul. În ordine, soră:

Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pe Mielul scump… (veniţi la altar!”).

care a murit pentru mine

pe lemnul crucii.

De ce nu vin unele dintre surorile care au părul scurt, ca să păşească înaintea lui Dumnezeu? Doriţi să vă citesc din Biblie? De ce nu veniţi să spuneţi: „Doamne, începând de astăzi doresc să fiu corectă în toate lucrurile şi să păşesc corect. Vreau să încep corect şi să rămân pe drumul cel bun, de aceea Îţi promit că începând din seara aceasta, îmi voi lăsa părul să crească.”?

Biblia spune că este o ruşine pentru un bărbat să poarte părul lung, pentru că dacă face aceasta arată ca o femeie. Dumnezeu a făcut două legăminte: unul cu Adam şi unul cu Eva. Astfel, El ¡-a îmbrăcat diferit şi sunt total diferiţi. Ei au fost întotdeauna diferiţi, iar cele două legăminte au existat pe tot parcursul Bibliei. Despre acest legământ dublu aş vrea să vorbesc într-o seară, ca să vă arăt deosebirea. O, aste atât de puternic! Şi voi, cu cazurile de căsătorie şi divorţ, dacă aţi şti adevărul despre aceasta, problema voastră s-ar rezolva imediat. Aşa este. Vă rog încă o dată să veniţi. Nu vreţi s-o faceţi?

Eu Îl iubesc (Aveţi nevoie de Duhul Sfânt?

Haideţi şi aliniaţi-vă aici)… care M-a iubit…

(Doriţi o umblare mai apropiată cu El?

Promiteţi-¡ aceasta şi ţineţi-o.

Nu ajută la nimic să faci o juruinţă, ci trebuie s-o respecţi ca să aibă valoare. Voi puteţi veni să faceţi o juruinţă, dar Dumnezeu trebuie să vă ajute s-o ţineţi. Ţineţi-vă promisiunea dată!).

Aş vrea ca unii dintre fraţii predicatori să vină şi să se aşeze în jurul acestor oameni în timp ce ne vom ruga. Vorbiţi cu ei şi întrebaţi-¡ care este necazul lor.

Participaţi cu toţii şi Dumnezeu vă va răsplăti. Staţi cu toţii înaintea Lui până când se va încheia rugăciunea. Puteţi veni acum şi să vă aşezaţi în jurul celor care au venit deja pentru rugăciune.

pe lemnul crucii.

Predicatorii s-au aşezat pe ambele părţi alături de ei.

Eu Îl iubesc… (Îi văd pe predicatorii din diferite organizaţii… Toţi sunt una sub sângele Lui).

Mielul lui Dumnezeu,

care m-a iubit şi a murit pentru mine,

pe lemnul crucii.

Fraţilor, îndreptaţi-vă spre cei care stau în jurul vostru, puneţi-vă mâinile peste ei şi întrebaţi-¡ ce doresc de la Dumnezeu. Acesta este un timp minunat în care predicatorii din diferite comunităţi stau împreună. Surorile care erau pe tărgi, s-au ridicat şi au plecat. Slavă Domnului! Noi stăm aici în Numele Domnului şi Îi suntem recunoscători.

Doresc ca toată adunarea să-şi plece capetele şi fiecare să vorbească în inima lui cu Dumnezeu, aşa cum aţi vorbi cu mine, aşa cum aţi veni la mine şi mi-aţi spune: „Frate Branham, eu am făcut ceva greşit şi îmi pare rău. Iartă-mă şi îţi promit că nu voi mai face niciodată aşa ceva împotriva ta.” Acum schimbaţi numele şi nu mai spuneţi „frate Branham,” ci spuneţi: „Doamne Isuse.”

Dacă aveţi nevoie de vindecare este ca şi cum aţi veni la mine şi aţi spune: „Frate Branham, nu mai am bani. Nu am avut nici ca să-mi cumpăr ceva pentru cină, dar ştiu că dacă ai avea un dolar, mi l-ai da mie.” Lui nu trebuie să-I spuneţi: „Dacă ai putea să mă vindeci…” pentru că El poate! El are puterea să vindece! Mie ar trebui să-mi ziceţi: „Dacă ai putea…” Dar Lui nu trebuie să-I spuneţi: „Dacă ai putea…” pentru că El o are!

Mie puteţi să-mi spuneţi: „Frate Branham, n-ai să-mi dai un dolar pentru că vreau să-mi cumpăr ceva de mâncare?” Şi voi ştiţi că dacă aş avea, v-aş da. Dacă aş avea un dolar, vi l-aş da oricând, fiindcă aş avea o inimă groaznică dacă aş proceda altfel. Şi dacă eu, care sunt un om rău şi păcătos, pot fi milostiv faţă de voi, cum este Dumnezeu?

Biblia spune: „Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Duhul Sfânt celor ce I-L cer.”

Cine este tatăl acela dintre voi, care, care dacă-¡ cere fiul său pâine, să-¡ dea o piatră? Ori, dacă cere un peşte să-¡ dea un şarpe în loc de peşte?” Sigur că nu!

O, dacă L-aţi ruga cu credinţă deplină în felul acesta, aţi primi de un milion de ori mai repede, decât dacă aţi primi-o de la mine, şi ştiţi că eu v-aş ajuta. Aş face tot ce aş putea pentru voi, iar fraţii mei ar face la fel. Noi am scoate ultimul bănuţ din portofel ca să vă ajutăm; am face tot ce am putea, dar aceasta este ceva ce puteţi primi numai prin credinţă.

Să credeţi că o veţi primi în timpul rugăciunii. Voi vă rugaţi, toată adunarea se roagă şi eu cred că Dumnezeu va coborî şi va răspunde la rugăciune. În clipa în care simţiţi că aţi primit ceva, că Dumnezeu v-a răspuns la rugăciune, faceţi legământul acesta şi spuneţi: „Doamne, am procedat greşit, dar n-am să mai fac niciodată aceasta. Îmi ridic mâna spre Tine şi Îţi promit că nu o voi mai face.” Dumnezeu vă va lua pe baza cuvântului vostru. Credeţi numai şi totul se va împlini. Ridicaţi mâinile şi mulţumiţi-I: „Doamne, ai auzit juruinţa mea. Eu ştiu că este Cuvântul Tău şi că ai promis că vei răspunde, iar eu ştiu că Tu nu poţi greşi.”

Tată ceresc, ca robi ai Tăi, noi stăm aici cu grupul acesta care a venit în faţă. Ei au nevoie de binecuvântările şi îndurarea Ta. Tată, ei sunt răsplata pentru mesajul luminii de seară. Mulţi dintre ei şi-au adus mărturia. Unii sunt disperaţi şi în nevoi. O, Doamne, Te rog în Numele lui Isus să nu-l respingi pe niciunul dintre ei, pentru că Tu eşti credincios Cuvântului Tău.

Doamne, eu Îţi amintesc de Cuvântul Tău, aşa cum au făcut-o Petru şi ucenicii Tăi, când s-au rugat în Fapte 4 şi au spus: „Doamne, ce-¡ cu răzvrătirea neamurilor şi cu gândurile rele ale popoarelor? Adu-Ţi aminte de Cuvântul Tău, Te rugăm.”

Tată, noi stăm înainte Ta pe baza Cuvântului Tău, fiindcă ai spus: „Cine crede în Mine, are viaţa veşnică şi cine vine la Mine, nu-l voi scoate afară. Cine ascultă cuvintele Mele şi pe Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut de la moarte la viaţă.” (Ioan 5.24, 6.37).

O, aduceţi-vă problemele şi cererile înaintea lui Dumnezeu şi El vă va răspunde. La El este multă iertare. „Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare.” (Proverbe 28.13). Noi ne mărturisim păcatele, greşelile noastre. Eu recunosc greşelile poporului şi tot ce am făcut greşit, şi mă rog pentru îndurare. Mă rog pentru vindecare; mă rog pentru har. Te rog să reverşi Duhul Tău cel Sfânt, Doamne, peste aceşti oameni care stau în aşteptare, pentru ca viaţa lor să fie formată după chipul Fiului lui Dumnezeu, pentru ca Duhul care L-a făcut viu să vină în trupurile lor şi să-¡ facă fii şi fiice de Dumnezeu. Îngăduie aceasta, Doamne!

Noi credem că Tu eşti prezent şi Te vei ţine de Cuvânt; credem că vei binecuvânta toate încercările noastre, din pricina Cuvântului Tău. Trimite binecuvântarea Ta peste acest popor, fiindcă am aşteptat prezenţa Ta şi cercetează-¡ în Numele lui Isus, în timp ce stau la altar.

Aţi crezut şi aţi primit? Ridicaţi mâinile spre Dumnezeu!

Să se ridice întreaga adunare, toţi cei care vor să-¡ promită ceva lui Dumnezeu. Spuneţi: „Eu cred şi accept totul!”

Ridicaţi mâinile împreună, daţi-I slavă lui Dumnezeu şi totul va trece. Slavă lui Dumnezeu! Îţi mulţumim, Doamne Isuse, pentru bunătatea Ta şi pentru tot ce ai făcut pentru noi. Îţi mulţumim şi Îţi dăm slavă, Tată, prin Isus Hristos. Amin. – Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.