Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMMERGEȚI ȘI TREZIȚI-L PE ISUS!

Va urma
30/11/1963, seara - Shreveport, LO

Doamne, eu cred,

Toate lucrurile sunt posibile,

Doamne, eu cred.

Să rămânem în picioare pentru un moment de rugăciune. În timp ce ne plecăm capetele, vreau să ştiu dacă în această adunare, în prezenţa Sa divină, este cineva care are o cerere înaintea lui Dumnezeu şi vrea s-o facă cunoscută prin ridicarea mâinii?  Ţineţi-vă gândurile şi credeţi că Hristos stă chiar aici în faţă.

Tată ceresc, după cum spunea şi fratele, stăm aici cu mâinile ridicate ca semn universal al predării. Ne predăm Ţie ca bulgări de lut scoşi din ţărână şi Te rugăm, Dumnezeule, să-¡ umpli în seara aceasta cu Duhul şi Viaţa Ta, ca să-Ţi aduni slavă şi laudă.

Vorbeşte-ne în seara aceasta şi lucrează printre noi spre onoarea Ta. Răspunde fiecărei cereri, Doamne, pentru că Tu le cunoşti pe toate; Tu ştii ce este în spatele fiecărei mâini ridicate, cunoşti care sunt motivele, obiectivele şi dorinţele, şi ce vom face cu ele dacă le vom primi.

Doamne, Te rog să curăţeşti inimile, gândurile şi minţile noastre, ca să putem primi ceea ce am cerut, şi totul să fie spre slava şi gloria Ta, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin. Vă puteţi aşeza.

Este bine că suntem din nou în casa Domnului. Am fost împiedecat puţin, pentru că Satan a încercat să-mi dea o răceala serioasă, încă de la New York. De fiecare dată când mi-o dă, eu ¡-o dau înapoi; şi el mi-o dă iar, dar eu ¡-o dau înapoi. Este un fel de dispută, dar ştiu că Domnul va păşi între noi şi va rezolva problema. Mă rog ca Domnul să răspundă la cererile din seara aceasta, fiindcă am dedicat-o serviciului de vindecare. Ştiu că au venit mulţi din ţară, fiindcă s-a anunţat că vom avea adunare, iar primul gând este vindecarea divină.

Dar aici este mai mult decât slujba de vindecare divină. Cel mai bolnav trup pe care-l cunosc este aşa zisul Trup al lui Isus Hristos. Deci este nevoie de vindecarea divină, dar eu cunosc un singur balsam vindecător, iar acesta este Cuvântul. Astfel, vrem ca acest Trup bolnav să fie ridicat în putere şi vitaminizat prin puterea Evangheliei. Acesta este motivul pentru care voi folosi o mare parte din timp pentru întărirea bisericii prin Cuvânt.

Eu ştiu că sunt un înlocuitor slab de predicator, dar cred un lucru, şi spun aceasta fără să aduc o ofensă la adresa educaţiei. Să nu credeţi cumva că vreau să susţin incultura, fiindcă nu este aşa, dar ceea ce ne trebuie nouă astăzi este mai mult decât partea intelectuală; noi avem nevoie de ceva prin care să ştim cum să punem Cuvântul împreună ca să se potrivească perfect cu Dumnezeu. Avem nevoie de Dumnezeu.

 Acest lucru nu vine prin cuvinte meşteşugite, ci vine dintr-o inimă predată lui Dumnezeu şi făcând voia Lui. Dar mai întâi trebuie să cunoşti voia Lui ca s-o poţi împlini.

Întotdeauna m-am gândit că biserica nu a fost o întâmplare, aşa cum nici Isus nu a venit întâmplător pe pământ. El nu a murit întâmplător, ci a venit şi a murit pentru un scop, iar scopul acela a fost să împlinească porunca lui Dumnezeu, ca să poată răscumpăra pentru El o Biserică fără pată şi fără zbârcitură.

Acea Biserica a fost hotărâtă mai dinainte, iar Isus a venit să răscumpere fiecare nume care a fost scris în Carte. Şi când va fi răscumpărat şi ultimul nume, Cartea va fi închisă. Intenţia Lui a fost ca niciunul să nu piară, dar prin cunoştinţa Sa mai dinainte, a ştiut cine va fi pierdut. Astfel, El a putut hotărî mai dinainte cine va fi salvat, şi numele lor a fost scris în Carte. Cartea Răscumpărării este închisă şi pecetluită cu şapte Peceţi de puterea tainică a lui Dumnezeu, dar într-o zi, când va fi salvat şi ultimul nume scris în ea, Mielul vine să-¡ cheme pe cei pe care ¡-a răscumpărat, fiindcă aceasta este Biserica Lui. Eu cred că timpul acela este foarte aproape.

Am avut un timp destul de greu, de aceea voi încerca să fiu cât se poate de clar. De multe ori, în diferite locuri din ţară s-au pus anunţuri cum că urmează să merg acolo, deşi eu nu ştiam nimic. Erau de fapt anunţuri false, dar Satan a aruncat asupra mea tot ce a putut.

De curând, s-a anunţat că voi merge la New York, deşi eu nu ştiam nimic. Unii oameni de afaceri ¡-au spus acelui bărbat că voi fi acolo şi că totul va fi în ordine. Ei ¡-au spus că voi merge în octombrie, deşi eu am vorbit cu el şi ¡-am spus că voi merge în noiembrie. Totuşi, ei au înţeles octombrie şi aşa ¡-au spus. Vedeţi, era un lucru mic, dar problema este că bărbatul acela a făcut anunţuri peste tot în New York şi în alte state, cum că voi fi acolo în octombrie.

În urmă cu câteva săptămâni a umblat prin Memphis, Tennessee, o scrisoare circulară care avea semnat numele meu alături de al unui bărbat, cu care urma să mă unesc chipurile, într-un post de treizeci de zile. Cel mai lung post pe care l-am ţinut eu a fost de trei zile, iar de persoana aceea nu am auzit în viaţa mea. Cu toate acestea, a spus că voi fi acolo în cutare zi şi ¡-a anunţat pe prietenii mei din Memphis şi din împrejurimi să fie acolo la cutare adunare. Eu n-am auzit niciodată de locul acela, nu l-am cunoscut pe bărbatul acela şi nu mi-am semnat numele pe nici o circulară. Nu ştiu dacă cineva poate să-mi imite semnătura, fiindcă eu o uit imediat după ce mă semnez. Este un lucru rău şi nu înţeleg cum poate face cineva aceasta.

Nu demult am fost la bancă, fiindcă a trebuit să rezolv problema contului. Un CEC anulat este cea mai bună alegere pe care o poţi avea. Şi bancherul mi-a spus: „Domnule Branham, nu cred că cineva ar putea falsifica această semnătură.”

Deci, toate aceste lucruri îi fac pe oameni să creadă că sunt un mincinos, deşi eu nu ştiam nimic. Acesta este motivul pentru care nu am făcut niciodată anunţuri şi alte lucruri de felul acesta, ca să pot merge oriunde mă trimite Domnul. Eu nu am obligaţii decât faţă de Dumnezeu şi stau numai cu El.

Scopul meu în biserică a fost să încerc să îndepărtez din mintea poporului american ideea că trebuie să-ţi pui mâinile peste ei. Oamenii spun: „Peste mine şi-a pus mâinile fratele cutare.” Lăsaţi-L pe Isus să-şi pună mâinile peste voi, iar credinţa voastră să se întindă şi să-L atingă pe El. Dar deşi am încercat aceasta timp de şaisprezece ani, am eşuat total fiindcă sunt prea mulţi care vor să creadă aşa. Astfel practicăm punerea mâinilor ca să-¡ mulţumim pe oameni.

Totuşi, mă întreb ce altceva ne mai trebuie dacă putem vedea prezenţa Domnului, ştim că Isus Hristos este aici şi toată adunarea se roagă în acelaşi timp? Înţelegeţi? Această putere a Domnului se revarsă atunci când este cunoscut Cuvântul, fiindcă scrie că „Credinţa vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu.” (Romani 10.17). Astfel, când este propovăduit Cuvântul adevărat, iar Dumnezeu Îşi dovedeşte prezenţa, lucrarea ar trebui să se facă chiar atunci.

În seara aceasta am un subiect scurt, pentru că ne vom ruga pentru bolnavi, iar mâine dimineaţă aş vrea să ţin o lecţie de şcoală duminicală. Este în ordine? Dacă va fi cu voia Domnului, voi fi aici în auditoriu şi aş vrea să fac aceasta. Dacă aveţi şcoala voastră duminicală, mergeţi acolo, pentru că dacă vreţi să ascultaţi mesajul, fraţii au înregistrări. Deci, dacă voi avea pe inimă ceva despre care să vorbesc, poate vă va ajuta să înţelegeţi motivul predicării Evangheliei aşa cum încerc s-o fac eu şi cum cred. Tainele Evangheliei au fost ascunse încă de la întemeierea lumii, dar trebuiau descoperite în timpul din urmă. Deci, dacă va fi cu voia Domnului, aş vrea să vorbesc despre aceasta.

Mâine seară va fi încheierea serviciului, aşa că aş vrea să veniţi cât mai mulţi dacă este posibil. De aici vom merge la Yuma, iar de la Yuma la Phoenix şi înapoi. Apoi, în timpul sărbătorilor de iarnă voi pleca într-o excursie de vânătoare împreună cu câţiva prieteni de-ai mei, în timp ce soţia mea va merge în vizită la ai ei.

După aceea, vom merge într-o călătorie în California, jos şi sus, şi în vest, apoi prin Louisiana, Texas şi Florida. Dacă va fi cu voia Domnului, de acolo vom merge peste ocean, într-o călătorie mai lungă, aşa că am nevoie de rugăciunile voastre.

Ar fi foarte bine dacă ne-am putea bucura de prezenţa puterii Lui de vindecare, însă este nevoie de mai mult decât atât. Mulţi cred în vindecarea divină şi spun: „Lăudat să fie Domnul!” strigă şi se simt minunat, dar vindecarea este doar momeala. Cârligul este cel care prinde peştele, şi cârligul este Cuvântul.

Isus a fost foarte popular cât timp S-a rugat pentru bolnavi. Desigur, noi nu suntem Isus, dar El lucrează prin noi toţi împreună, pentru că nu este numai într-o persoană, ci este în fiecare credincios. Aşa credem noi pentru Viaţă. Aceasta arată că nu contează cât de mult mă va unge Dumnezeu pe mine aici pe această platformă, pentru că dacă nu vă unge şi pe voi la fel, nu se va întâmpla nimic. Deci, este nevoie de noi toţi împreună, pentru că trebuie să credem toţi.

Uneori, ca să-Şi poată arăta marea Sa putere şi să facă ceva, este nevoie să someze pe cineva care încearcă să facă ceva ce nu este bine sau ceva de felul acesta. El va soma imediat acel lucru, pentru că veghează asupra noastră. Uneori, Domnul spune lucruri pe care oamenii nu vor să le audă. Nu vreau să vă supăr, dar dacă El vorbeşte, noi să ascultăm şi să ne pocăim. Gândiţi-vă la aceasta în timp ce ne rugăm.

Când a fost Vindecătorul din Galilea, toţi au crezut că era un profet fiindcă le vindeca bolile, dar când S-a confruntat cu fariseii şi cu saducheii, cu privire la tradiţiile lor, a fost considerat „un nebun.” Atunci au spus că este nebun şi nu au vrut să mai aibă nici o legătură cu El, iar în final L-au dus la răstignire.

Întotdeauna a fost aşa. În toată Biblia s-a întâmplat la fel şi se va face la fel pentru că este acelaşi Dumnezeu. Trebuie să se ajungă la sfârşit, dar Mesajul nu va putea fi răstignit. Voi puteţi răstigni mesagerul, dar nu veţi putea răstigni niciodată Mesajul dacă este de la Dumnezeu, fiindcă este Mesajul Lui. El este numai aducătorul, purtătorul Mesajului.

Voi vorbi foarte puţin. Este ora opt şi aş vrea să vă las la nouă şi jumătate, ca să vă puteţi odihni şi să ajungeţi la şcoala duminicală. Mâine va fi o zi mare, fiindcă voi avea două servicii.

Dacă pune toată inima, pentru orice slujitor este greu să aibă două servicii. Dar dacă te duci acolo pentru un scurt discurs intelectual, poţi face acest lucru tot la patruzeci de minute, fără să te obosească deloc. Când pui însă toată inima şi ţii Duhul lui Dumnezeu înaintea oamenilor, este altceva.

Acum haideţi să ne rugăm. Tată ceresc, lasă binecuvântările şi îndurarea Ta să se odihnească peste noi în timp ce vom intra în Cuvânt, şi fie ca Cuvântul să Se facă din nou trup printre noi, astfel ca Biserica Ta să vadă încă o dată şi să cunoască prezenţa lui Isus Hristos, Domnul nostru înviat.

Noi dorim prezenţa Lui în vieţile noastre, de aceea îngăduie să ne odihnim, în seara aceasta, în slava Shekinah, fiindcă o cerem în Numele lui Isus, ca El să frângă Cuvântul pentru noi. Amin.

Dacă vreţi, vă rog să deschideţi Bibliile la Evanghelia lui Marcu capitolul 4. Subiectul meu din seara aceasta se intitulează: „Să-L chemăm pe Isus în scenă,” sau: „Mergeţi şi treziţi-L pe Isus! Chemaţi-L în scenă!”

Să citim deci din Marcu capitolul 4.35-41:

„În aceeaşi zi, seara, Isus le-a zis: „Să trecem în partea cealaltă.”

După ce au dat drumul norodului, ucenicii L-au luat în corabia în care se afla şi aşa cum era. Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.”  (v. 35-36).

Nu ar fi un subiect minunat: „Luaţi-L aşa cum este! Luaţi-L aşa cum vă este prezentat ! Luaţi-L în corabie!”?

„S-a stârnit o mare furtună de vânt care arunca valurile în corabie, aşa că mai că se umplea corabia.

Şi El dormea la cârmă pe căpătâi. Ucenicii L-au deşteptat şi I-au zis: „Învăţătorule, nu-Ţi pasă că pierim?”

El S-a sculat, a certat vântul şi a zis mării: „Taci! Fără gură!” Vântul a stat şi s-a făcut o linişte mare.

Apoi le-a zis: „Pentru ce sunteţi aşa de fricoşi? Tot n-aveţi credinţă?”

I-a apucat o mare frică şi ziceau unii către alţii: „Cine este Acesta de Îl ascultă chiar şi vântul şi marea?”

Scriptura spune că El este Acelaşi şi astăzi, iar valurile şi vânturile Îl ascultă. Probabil că era destul de obosit în ziua aceea, iar scena noastră Îl găseşte stând acolo unde este El.

Mie îmi place să-L urmez acolo unde este, vouă nu? (Adunarea spune: „Amin!”). Îmi place să-L urmez şi să văd lucrările Lui. Eu mă gândesc la timpul când vom fi cu El în veci, Îl vom vedea şi Îl vom urma pretutindeni. Pentru mine va fi suficient să mă uit la El; doar să-L văd.

Acum ne vom ocupa de scena aceasta şi vedem unde era El şi ce făcea. Mai mult, vedem felul în care S-a purtat când a venit necazul, cum S-a ocupat de el, ce le-a spus ucenicilor şi de ce ei nu au putut face nimic.

După cum citim, El era în spatele corăbiei şi Se odihnea pentru că avusese o zi încărcată. Fără îndoială, trupul Lui era epuizat din pricina oboselii. Era epuizat deoarece din El ieşise o putere în timp ce predica şi vindeca, arătând marele Semn care dovedea Cine era. Unii din mulţime Îl aclamau, în timp ce alţii Îl huiduiau. Vă puteţi imagina ce Îi făceau lui Isus? Ei bine, la fel se întâmplă şi astăzi. Dacă ar veni astăzi printre noi, oamenii ar face la fel ca atunci: L-ar huidui şi L-ar numi nebun. Nu ar fi altfel. De ce o fac? Pentru că nu Îl înţeleg. Lumea nu a înţeles adevărata lucrare a lui Dumnezeu şi nu o va înţelege niciodată, pentru că este lumea.

Când era pe pământ, El a spus: „Lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” Dacă oamenii ar putea vedea această afirmaţie a Lui, ar recunoaşte unde suntem astăzi.

Să luăm, de exemplu, o persoană care nu are simţul vederii, deci nu vede nimic, iar din cauza aceasta se loveşte de obiectele din jur. Ea are simţul pipăitului, dar nu pe al văzului. Apoi, deodată ¡ se deschid ochii şi vede o lume complet diferită de felul cum şi-o imaginase, fiindcă până atunci nu văzuse deloc, iar tu îi vei spune: „Acum vei simţi ceva cald peste tine. Sunt razele soarelui.” „Ce este soarele?” „O lumină.” „Și ce este o lumină?” Vedeţi? El nu a posedat niciodată acel simţ şi nu ştie ce este. „Păi, este lucrul de care te-ai lovit când nu vedeai.” „Şi ce este acela?” Vedeţi, el nu a trăit niciodată în dimensiunea aceea şi ¡ se pare ciudat.

În trupul acesta noi ne folosim de cele cinci simţuri, dar mai există unul, iar când ne trezim în acel simţ, în simţul vedeniei, şi vedem acele lucruri, încercăm să le spunem şi altora despre ele, aşa cum ¡-am spus acelui orb care nu a văzut în viaţa lui. Dar el nu înţelege pentru că nu este obişnuit cu acel simţ.

La fel este şi cu Evanghelia. Ei nu pot înţelege. Este foarte greu să-¡ faci să înţeleagă, pentru că nu au trăit în ea şi nu ştiu nimic despre ea. O pipăie, dar nu au nici o reacţie la ea. Deci, când poţi vedea dincolo de acea perdea, de unde vine aceasta, şi te întorci şi le spui oamenilor ce ai văzut cu acest simţ pe care ei nu îl au, este foarte greu. Dar trebuie să faci tot ce poţi până când „Îl vom vedea toţi faţă în faţă.”

În tabloul nostru Îl vedem pe Isus obosit, epuizat, ştiind că în ziua următoare Îl aştepta încă o sarcină mare în Gadara, unde era un suflet care Îl striga pe Dumnezeu. Vă puteţi imagina că Isus a traversat marea învolburată ca să ajungă la un singur suflet, deşi era obosit şi istovit? Da, o face, pentru că aşa procedează El.

Corabia plutea liniştită, iar El a profitat de aceasta ca să se odihnească puţin, în timp ce ucenicii Săi erau la vâsle şi la treburile de pe corabie. Trezirea din ziua aceea se încheiase şi cred că era cam la fel ca astăzi. Astfel, ucenicii discutau bucuroşi despre lucrurile pe care le văzuseră în ziua aceea: văzuseră oameni vindecaţi de lepră şi multe alte lucruri mari care se petrecuseră în biserica lor. Biserica nu este o clădire, ci oamenii formează biserica.

Ei se bucurau şi discutau despre natura Lui mesianică şi despre dovezile care arătau că El era Cuvântul şi Mesajul pentru ceasul acela. Profetul care fusese Cuvântul înaintea Lui, L-a prezentat şi a spus: „Timpul meu s-a terminat, fiindcă am împlinit partea de Cuvânt pe care trebuia s-o împlinesc. Acum vine El să manifeste restul Cuvântului.” Şi astfel, Ioan s-a retras din scenă când a intrat Isus. Şi când a venit, El a făcut şi S-a purtat întocmai cum scria că trebuie să fie Mesia. Cam acesta era subiectul discuţiei lor.

Poate unii dintre ei au avut şi mărturii. Astfel, unul dintre ei a zis: „Ştiţi, eu nu m-am gândit prea mult la aceasta până nu am citit Scripturile şi am văzut cine trebuia să fie Mesia. Atunci am înţeles că El trebuia să fie acel Profet. Şi am mai înţeles ceva când L-am văzut frângând pâinea şi hrănind acei oameni. Cine altcineva putea crea afară de Dumnezeu însuşi? Este clar că El trebuie să fie Mesia!” Şi a continuat: „Nimeni nu poate crea, decât singur Dumnezeu. El este singurul Creator care există. Aţi văzut cum a luat cinci pâini şi doi peştişori şi a hrănit cu ele cinci mii de oameni, iar la sfârşit au fost ridicate douăsprezece coşuri cu firimituri? Ei bine, nimeni nu putea face aceasta decât IeHoVaH însuşi, Acelaşi care a trimis pâine din cer. Numai El putea face aceasta. Şi iată-L aici în chipul umil al unui tâmplar, al unui om obişnuit. El este IaHVeH, Cel ce trăieşte în ceruri şi pe care nu L-a putut vedea nimeni; Dumnezeul cel nevăzut, făcut vizibil printre noi, fiindcă ştim cu toţii că face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut IaHVeH.”

El a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Mesia trebuia să fie IaHVeH, Emanuel, Dumnezeu cu noi. Dacă nu fac lucrările lui Emanuel; dacă nu Mă port ca Emanuel şi nu fac lucrările Lui, înseamnă că nu sunt Emanuel. Dar dacă nu puteţi crede, priviţi lucrările pe care le fac, pentru că ele mărturisesc despre Mine.” 

Şi discuţia dintre ei a continuat în felul acesta. Poate s-a ridicat Petru şi a spus şi el: „Cine putea să ştie cum mă cheamă în afară de Dumnezeu? El mi-a spus cine sunt şi cum mă numesc. Deşi nu m-a văzut niciodată, mi-a spus şi numele tatălui meu. Sigur, trebuie să fie Mesia!”

Isus dormea în tot acel timp, iar ucenicii au continuat să vorbească despre atitudinea oamenilor faţă de El. Ei bine, unii au crezut şi spuneau: „Nici un om nu a mai vorbit aşa până acum, iar Dumnezeu adevereşte tot ce spune El. Noi ştim din Scripturi că dacă Dumnezeu Îl adevereşte pe acest Om, şi dacă ceea ce spune se împlineşte, înseamnă că Dumnezeu este cu El. Dumnezeu a spus să ne temem de El, fiindcă este cu El. Cuvântul Lui este Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că temeţi-vă de El!” Acesta este motivul pentru care ei s-au temut şi mai tare de El, după ce au văzut că L-au ascultat marea şi vânturile. Tremurau de frică fiindcă ştiau că era Dumnezeu. Trebuia să fie, pentru că Dumnezeu Şi-a onorat Cuvântul. Tot ceea ce a spus El, s-a împlinit întocmai, de aceea au ştiut că era Mesia.”

În timp ce vorbeau despre atitudinea oamenilor, ucenicii au zis: „Unii dintre ei au crezut, iar alţii, nu.” Adevărul este că în biserică vom găsi întotdeauna trei categorii de oameni. Eu am şi predicat, nu demult, la New York sau în altă parte, despre cele trei categorii de oameni: despre credincioşi, necredincioşi şi formalişti. Un capitol sau două mai încolo, s-a dovedit că şi printre cei care Îl urmau era la fel. Acum haideţi să ne gândim puţin la credincioşi şi la necredincioşi.

Credincioşii sunt cei care au fost rânduiţi şi aleşi mai dinainte pentru Cuvânt. Astfel, când s-au întâlnit cu Cuvântul, au fost convinşi, iar Viaţa a încolţit în ei şi L-au acceptat. Aceştia erau ucenicii. În ei nu era nici o îndoială şi L-au urmat tot timpul. Ucenicii erau credincioşi; ei credeau.

În schimb, necredincioşii sunt ca cei şaptezeci care L-au urmat când era popular şi în apogeul slujbei Sale. Ei au fost bucuroşi să-L urmeze când a înviat morţi, a vindecat lepra şi a spus lucrurile care se vor întâmpla. Dar într-o zi, El a spus ceva ce nu se potrivea cu crezul lor, și în clipa aceea, cei şaptezeci au spus: „Vorbirea aceasta este prea de tot: cine poate s-o sufere? Cum poate să zică: „Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?… Cum este posibil ca Omul acesta alături de care trăim, alături de care dormim, ne spălăm mâinile şi faţa în acelaşi loc, şi care are suişurile şi coborâşurile Lui, să spună că a venit din ceruri? Aceasta este prea mult pentru noi!” Şi ce au făcut? Nu au mai putut să stea până la sfârşitul adunării, ci au plecat şi nu au vrut să mai umble cu El. Nu, domnilor!

Pe credincioşi nu-¡ poate despărţi nimic de El. Dar aici sunt necredincioşii, care imediat ce li se spune ceva cu care nu sunt de acord, ceva ce nu este în acord cu ceea ce cred ei, se ridică şi pleacă. Amintiţi-vă că Biblia ne învaţă că necredinciosul va fi atât de aproape de credinciosul adevărat, încât dacă ar fi cu putinţă l-ar înşela chiar şi pe cel ales. Vedeţi, aceasta este necredinţa. Deci, imediat ce se spune ceva cu care nu sunt de acord, se ridică şi pleacă.

La ce îi foloseşte unei stânci, Lumina Vieţii care străluceşte să aducă la suprafaţă acea sămânţă? La nimic. Cum ar putea ajuta o substanţă moartă? Ea nu a fost trimisă la o substanţă moartă. Soarele străluceşte pentru o sămânţă care germinează la viaţă.

În ceasul acesta în care trăim noi, Cuvântul acestei Biblii străluceşte peste cei aleşi mai dinainte ca s-o vadă şi să vină astfel la Viaţa veşnică. Pentru ceilalţi, ea nu va fi de nici un folos, pentru că nu posedă viaţa care să vină la Lumină. Astfel, ei I-au întors spatele şi nu au vrut să mai umble cu El. Când s-a întâmplat aceasta, Isus ¡-a întrebat pe cei doisprezece: „Dar voi nu vă duceţi?” iar Simon Petru a spus acele cuvinte măreţe.

El le-a dat o învăţătură puternică. Zilele vindecării erau pe sfârşite, dar Lui nu-¡ păsa că nu va mai vindeca mult, fiindcă urma să le spună despre ceva mult mai important. Şi a început să le descopere Cine era El: Dar dacă aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?…” (Ioan 6.62).

Cei şaptezeci au zis: „Stai puţin! Noi ştim cum Te-ai născut. Părinţii Tăi sunt Iosif şi Maria şi Te-ai născut în Nazaret. Cum poţi spune că vii din cer? Acum ştim că eşti nebun! Cine ar vrea să urmeze un astfel de om?” Şi s-au dus. Aceştia sunt necredincioşii.

Acum priviţi-¡ pe credincioşi. Indiferent ce se întâmplă, ce are loc, cât este de greu, cât este de ciudat, ei cred oricum. Este ca în cazul omului pentru care se face rugăciune. El crede. Nimic nu-¡ poate face să se răzgândească, fiindcă sunt credincioşi adevăraţi. Indiferent cât pare de greu ce se iveşte, nimic nu-¡ face să se clintească, ci cred oricum.

Poate Isus a spus multe lucruri pe care ucenicii nu le-au înţeles sau nu le-au văzut, dar au crezut oricum. Ei au mers mai departe cu ei, fiindcă erau siguri de Scripturi, iar El fusese legitimat pe deplin ca fiind Mesia.

Eu cred că astăzi, Scriptura a legitimat pe deplin această mare mişcare din zilele din urmă a lui Dumnezeu, ca fiind Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci. Eu cred că Scriptura L-a identificat pe deplin. Mie nu-mi pasă ce spune cineva despre aceasta, ci cred că Acesta este Adevărul, fiindcă a fost legitimat pe deplin.

Voi ziceţi: „Frate Branham, tu înţelegi!” Nici eu nu înţeleg, dar cred. Eu nu pot înţelege aceste lucruri şi nici nu încerc s-o fac. Tu nu poţi să-L înţelegi pe Dumnezeu, ci trebuie să-L accepţi prin credinţă, iar credinţa este ceva ce nu poţi explica. Acesta este adevărul.

Dar mai este şi un al treilea grup, iar aceştia sunt formaliştii. Formalistul este considerat un făţarnic. Haideţi să privim un formalist: pe Iuda. Iuda era un făţarnic. Formalistul vine şi vine, sperând că într-o zi va obţine ceva. El stă acolo suficient de mult timp ca să poată găsi o greşeală cât de mică, apoi merge afară şi o trâmbiţează. Formaliştii zic: „Spune-ne ce trucuri foloseşti ca să faci aceste lucruri!” Spun aceasta ca să poată imita şi ei acele lucruri. Aceştia sunt formaliştii, Iudele.

Aceste trei categorii: necredinciosul, credinciosul şi formalistul, vor exista peste tot în lume. Gândiţi-vă că ei ascultă chiar acum aceste înregistrări şi că aceste trei categorii sunt întotdeauna împreună. Credincioşii sunt pe deplin convinşi. Pe ei nu-¡ interesează ce vine sau ce pleacă, ci cred oricum. Alţii cred doar o parte şi nu vor să primească şi restul. Aceştia sunt necredincioşii, în timp ce formaliştii stau până găsesc ceva, iar atunci spun: „Aha, uitaţi-vă! Am crezut că este ceva, dar nu este nimi,” însă pe credincios nu-l clatină nimic. Nimic.

Dar cum este cu Isus, care stătea acolo scuipat şi plin de sânge pe faţă, cu o coroană de spini de cap şi înconjurat de o mulţime de batjocoritori? Oare ce a făcut formalistul?  L-a vândut. Voi veţi afla că cel ce vă va vinde este formalistul. El este cel care-ţi va ruina slujba. Formalistul.

Dar credinciosul adevărat este pe deplin mulţumit, indiferent ce se întâmplă. El este convins pe deplin, fiindcă Viaţa care este în el, a devenit deja Hristos. Este Hristos. Nu mai eşti tu, ci Hristos trăieşte în tine. Şi nu contează dacă ţi se spune: „Nu este nimic acolo!” tu vei spune ca Pavel: „nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici moartea, nici viaţa, nici ameninţările sau orice altceva, nu ne pot despărţi de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.” (Romani 8.38-39). Nu contează câţi doctori în divinitate încearcă să-ţi explice că aceste lucruri sunt pentru un alt timp, fiindcă nu te vor putea clătina deloc. Tu stai neclintit, fiindcă nu mai eşti al tău, ci eşti în Hristos. Eşti doar tu şi Dumnezeu.

Necredinciosul o şterge imediat ce găseşte o breşă, dar formalistul stă până când găseşte ceva pe care să-şi clădească criticile. Deci toţi trei stau împreună aici. Îi avem printre noi aşa cum au fost şi atunci. Ei vor fi întotdeauna, până când vor fi separaţi de Isus însuşi, de Dumnezeu, la marele tron al judecăţii.

În timp ce unii spuneau: „Nimeni n-a vorbit vreodată ca Omul acesta, fiindcă se împlineşte tot ce spune!” alţii, necredincioşii ziceau: „Este Beelzebul! Nu ştie ce spune! Omul acesta şi-a pierdut minţile.” Ştiţi ce încearcă să facă Satan? Să-¡ facă pe oameni să spună despre cei care au Duhul Sfânt că şi-au pierdut minţile.

Zilele trecute am primit o scrisoare circulară în care se spunea: „Sărmanul frate Branham! Noi am crezut că este Ilie, dar acum ştim că şi-a pierdut minţile!” În continuare scria: „Mantaua lui Ilie a căzut peste Elisei, care este soţia mea. Ea a luat slujba în dublă măsură.” O femeie? Oare Ilie şi-a pierdut minţile sau a fost luat la cer într-un car de foc, fără să guste moartea? Hmmm! Vedeţi, cu astfel de lucruri trebuie să ne confruntăm.

Poate că Ioan a spus: „Gândiţi-vă la Cel ce a făcut toate aceste lucruri şi  că oamenii s-au exprimat în tot felul cu privire la aceasta.. Noi suntem credincioşi. Da, domnilor. Şi suntem mulţumiţi fiindcă ştim că a fost identificat cu adevărat. El este aici şi doarme pe o pernă în fundul corăbiei. Gândiţi-vă că Dumnezeul creaţiei călătoreşte cu noi pe aceste ape, în chipul unui om muritor.” Amin. Acele ape sunt înşelătoare. Apele din jurul Ierusalimului sunt la fel şi astăzi. Cred că-ţi aminteşti, Jack. Apele acelea sunt la fel de violente, mulţi pescari înecându-se acolo. Nici nu ştii când vine furtuna, fiindcă se porneşte dintr-o dată.

„Gândiţi-vă că noi am străbătut toată viaţa apele acestea periculoase, dar faptul că ştim că însuşi Creatorul este cu noi în corabie, ne face să ne simţim bine, nu-¡ aşa, băieţi?”

„Amin, aşa este,” au răspuns ei. „El este în corabie cu noi.” La fel este şi în zilele noastre, când oamenii au văzut identificarea Lui şi au fost mulţumiţi indiferent ce au spus alţii.

Discuţia lor a continuat. Au vorbit despre credincioşi şi formalişti şi aşa mai departe. Ei credeau şi erau bucuroşi să ştie că-L au alături în corabie.

Şi eu sunt bucuros. Voi, nu? (Adunarea spune: „Amin!”). Nu contează ce spune restul lumii, eu sunt bucuros să ştiu că El călătoreşte împreună cu mine pe apele tulburi ale vieţii. Amin. Amin. Omul navighează pe apele înşelătoare ale vieţii, fără să ştie când ar putea fi împuşcat, omorât sau orice altceva. Ce eşti tu de fapt? O mână de ţărână de Louisiana, cu puţină viaţă în ea. Asta-¡ tot. Chiar dacă eşti din marele Texas, eşti tot o mână de ţărână cu puţină viaţă în ea, şi tot acolo te vei întoarce.

Cum credeţi că este posibil ca această ţărână să umble, să respire şi să mănânce, dacă nu ar fi viaţa în ea? Gândiţi-vă că a trebuit să fie creată şi că însuşi Creatorul care a creat-o călătoreşte în acea ţărână. Amin. El m-a făcut ceea ce sunt, fără ca eu să doresc aceasta. Şi dacă este aşa, cu cât mai mult mă poate ridica prin Cuvântul făgăduinţei Lui, dacă doresc aceasta?

„Călătorind pe apele vieţii,

Noi ar trebui să trăim ca El.

Să lăsăm Duhul Lui să lucreze prin noi.”

Eu cred că El este cu noi. Ce sentiment de siguranţă îţi dă aceasta, când călătoreşti pe aceste ape înşelătoare! Cred că ei erau la fel ca noi acum, adică după o trezire şi se bucurau de rezultatele ei.

Îmi amintesc de prima mea călătorie în Shreveport, Louisiana. Atunci l-am cunoscut pe fratele Jack. Mama lui, care cred că este pe aici pe undeva, avea o boală la stomac şi nu putea mânca decât mâncare pentru bebeluşi. Noi ne-am rugat pentru ea, și de atunci mănâncă normal. Trezirea s-a ridicat şi s-a răspândit foarte mult, apoi au venit Billy Graham, Oral Roberts şi Tommy Osborn, oameni mari, luptători care au făcut lucruri mari.

În urmă cu treizeci şi trei sau treizeci şi patru de ani, când aveam în jur de douăzeci şi doi sau douăzeci şi trei de ani, ţineam prima mea trezire şi în timp ce botezam a şaptesprezecea persoană în apa râului Ohio, în prezenţa a cinci mii de oameni sau poate mai mulţi, S-a auzit un Glas care a zis: „Priveşte în sus!” M-am întors şi am privit în sus. În vremea aceea nu mă căsătorisem încă cu mama lui Billy. Era pe cincisprezece iunie, pe la două după-amiaza, când a venit Stâlpul de Foc învârtindu-se pe cerul albastru, iar un Glas a răsunat peste locul acela: „Aşa cum a fost trimis Ioan Botezătorul ca premergător a primei veniri a lui Hristos, tu vei avea un Mesaj care va fi premergătorul celei de-a doua veniri a lui Hristos!” Fotografii au făcut fotografii.

Cum am putut să cred că este posibil acest lucru cu educaţia mea săracă? Dar am crezut. În după-amiaza aceea eram atât de obosit, încât simţeam că nu mai pot ieşi din apă. Nu mai puteam să stau împotriva curentului apei.

Cei de la Associated Press au făcut fotografii care au mers în toată lumea şi până sus în Canada. Fratele Lee Vayle are încă o copie de la Assciated Press, unde scrie: „O Lumină misterioasă a fost văzută deasupra unui predicator baptist local, în timp ce predica în apropierea piciorului podului din Spring Street, în Jeffersonville, Indiana. Poza a fost publicată şi în ziarul Herald din Louisville. Aceasta s-a întâmplat cu mulţi ani în urmă. Da, aşa a fost. Aşa a spus Dumnezeu şi este corect. Ce lucru glorios să ştii că Îl ai pe Dumnezeul cel viu! De acolo s-au ridicat focuri de treziri care au cuprins întreaga lume. Astfel, s-au desfăşurat campanii mari de vindecare şi s-au petrecut multe lucruri ciudate.

Când am venit pentru prima dată printre voi, am spus că trebuie să vă iau mâna şi să vă ţin aşa, ca să intrăm în legătură. Atunci nu m-am gândit ce urma să vină, dar voi aţi putut vedea rezultatele şi încă le mai vedeţi.

Apoi El mi-a zis: „Dacă vei fi sincer, vei cunoaşte tainele inimii oamenilor.” Mulţi dintre voi vă amintiţi aceasta şi s-a întâmplat întocmai. Astfel, după câţiva ani, odată când eram cu doctor Ern Baxter şi cu ceilalţi, în Queen City, Regina, în Canada, a venit pe platformă un om şi fără să ştiu ce zic, ¡-am spus cum se numea şi ce problemă avea, iar de atunci a fost tot aşa.

Acum este o altă etapă, despre care nu pot să vă spun nimic, dar care vorbeşte de la sine. Vă amintiţi că prin această slujbă, s-a aprins o mare trezire care s-a răspândit pretutindeni în lume şi a ţinut mai mult decât orice altă trezire pe care o cunosc în istorie. Toţi istoricii spun că nici o trezire nu a ţinut mai mult de trei ani, dar aceasta durează deja de cincisprezece ani sau mai mult. Toate trezirile au murit. Apoi a venit ploaia târzie, iar o mică parte din ea trece acum prin Anglia, dar este ultima zvâcnire înainte de încheiere. Biserica este în epoca Laodicea. Aşa trebuie să fie. Şi acum ne bucurăm de firimiturile rămase de la trezirea aceea.

La fel erau şi ucenicii după trezirea aceea şi aşteptau ziua următoare. În timpul acela Isus Se odihnea după trezire, aşa cum S-a odihnit în ziua a şaptea. Biblia spune că după ce a făcut Pământul, „El S-a odihnit în ziua a şaptea.” Ei bine, poate aceasta făcea: Se odihnea.

Şi dintr-o dată a venit necazul. Numai puţin să se odihnească biserica şi se instalează necazul. Corabia a început să se clatine, pânzele erau suflate de vânt şi apa a inundat-o. Se părea că toate şansele de supravieţuire erau duse. Cu toate că L-au văzut făcând atâtea lucruri…

Voi încheia în câteva minute pentru că trebuie să începem rândul de rugăciune. Noi am văzut toate acele lucruri; am văzut oameni cu păreri pro şi contra, dar acum ne-am înmuiat, vorbim despre ce a făcut El şi aşteptăm ceea ce va face. Aşa este omul. Întotdeauna el spune ce a făcut Dumnezeu şi crede ce va face, dar uită ce face acum. Aşa au făcut şi ucenicii. Ei L-au văzut vindecând bolnavi, înviind morţi, vestind lucruri mai dinainte şi descoperind tainele inimii oamenilor, şi credeau că era în drum spre o altă trezire, dar când s-a instalat necazul, au uitat tot.

În seara aceasta şi noi suntem exact în aceeaşi situaţie. Dacă am şti că El este în corabie… El este şi acum la fel de mare ca atunci când a fost pe corabie cu ucenicii; El este la fel de mare ca atunci când a stat în spaţiu şi a creat Pământul; El este la fel de mare ca atunci când a stat cu Moise la Marea Roşie; El este la fel de mare ca atunci când l-a înviat pe Lazăr şi l-a ridicat din mormânt. El este la fel de mare ca atunci când a vindecat lepra şi a dat vedere orbilor; El este la fel de mare ca atunci când a fost trezirea Welsha; El este la fel de mare ca întotdeauna şi este aici pe corabie!

Şi necazul s-a instalat. Umblăm în diferite locuri, vedem certuri în biserică şi despărţiri. Ştiţi că aceasta poate ruina o biserică? Staţi împreună!

Binecuvântată este legătura care ţine

Inimile noastre în dragostea lui Hristos.

Părtăşia într-un singur gând, este mai presus de toate.

Dragostea neîmpărţită şi credinţa în Dumnezeu.

Dar vedem că rezervele de apă s-au împuţinat. În Tucson, unde locuiesc eu, totul este plin de spini din cauză că este secetă. Dacă ar trăi în ţinutul acesta, ar avea frunze moi. Spinii aceia sunt frunze răsucite, tari şi ascuţite. Nici un instrument nu ar putea face aceasta, dar natura a reuşit s-o facă. Şi pur şi simplu sar pe tine. Nu trebuie să sari tu între ei, fiindcă sar ei pe tine. La fel este şi cu păcatul. Nu trebuie să intri în el, fiindcă vine el la tine. Sare pe tine. Nu vă mai mişcaţi! Depărtaţi-vă de necredinţă! Noi trăim în acel timp.

Deci, ei L-au văzut făcând atâtea lucruri mari şi vorbeau despre ele, dar când ¡-a lovit necazul, au uitat totul. Acum gândiţi-vă la lucrurile pe care le-am văzut făcute de El, ca dovadă infailibilă a Cuvântului Său şi la faptul că în timpul din urmă, marele Duh Sfânt este Mesagerul orei. El este Cel care dovedeşte şi împlineşte fiecare făgăduinţă, fiecare semn, orice lucrare şi orice Cuvânt, întocmai cum a spus.

El este încă jos. Dacă ar fi fost acceptat de cercurile mai înalte, m-aş fi îndepărtat de El pe loc, fiindcă nu putea fi Dumnezeu şi să fie acceptat acolo. Nu, domnilor. Nu a fost şi nu va fi acceptat niciodată acolo, fiindcă este aici jos, pe această cale, şi de aceea Îl cred. Aici este locul unde vine El; aici a promis că va veni.

Acum vedem că toate lucrurile sunt aliniate perfect şi ştim că suntem în zilele din urmă. Şi ce s-a întâmplat? S-a instalat necazul. Noi L-am văzut lucrând minunat: cum ne-a îndreptat casele şi ¡-a făcut pe tată şi pe mamă să se unească din nou. Am văzut cum soţul şi soţia s-au întors unul la altul; v-a vindecat bolnavii care zăceau acolo cu cancer, iar voi aţi adus tumorile în borcane şi în sticle ca să fie văzute de toţi. Doctorii au pus mărturie pentru aceasta şi au semnat declaraţii. Am o cutie plină cu asemenea dovezi. Sunt cinci cazuri în care oamenii s-au ridicat chiar din morţi, după câteva ore bune. Cel mai lung timp în care a fost mort cineva, a fost de la ora nouă dimineaţa, până la unsprezece seara.

Nu, îmi cer scuze. O mamă şi-a purtat toată noaptea în braţe copilaşul mort. A murit la unu după-amiaza şi a venit cu el până aici în California. Murise cu o zi înainte şi ea l-a pus ţeapăn şi rece în braţele mamei mele, iar eu am făcut doar o rugăciune. Imediat după aceea, trupul lui mic s-a încălzit şi a început să privească în jur, iar eu l-am pus înapoi în braţele mamei lui, viu. Acesta este adevărul. De ce ne mai temem când vine necazul, după ce am văzut toate aceste lucruri, le-am examinat cu amănuntul şi s-a dovedit că sunt adevărate?

Ucenicii au mărturisit atât de mult despre lucrările pe care le făcuse El, dar apoi au uitat Cine era cu ei şi necazul s-a instalat. Ca și acum, când avem necazuri pe care nu le putem rezolva.

Ei ţineau de pânze, dar vântul sufla prea tare şi le-a spulberat. Ţineau vâslele, dar valurile erau puternice şi le-au rupt, aşa că micuţa lor barcă plutea la voia întâmplării.

Tu trebuie să călăreşti valul. Cei care aveţi ambarcaţiuni ştiţi că nu puteţi naviga pe val când vântul bate cu putere, fiindcă dacă o faceţi, mergeţi drept la fund. Tu trebuie să conduci barca şi s-o faci să plutească pe val; trebuie să intri şi să intri din val, în timp ce se ridică valurile, pentru că altfel umpli barca de apă.

Ei bine, după ce totul a fost rupt, ei nu au mai putut ţine barca, aşa că pluteau în derivă. Şi când au făcut aceasta, barca s-a umplut de apă. Se părea că toate şansele erau duse. Necazul era peste ei şi toţi erau speriaţi. Ce timp era acela! Era un necaz pe care nu-l puteau rezolva, şi toţi au fost cuprinşi de frică atunci când şi-au dat seama că nu pot face nimic.

Se pare că şi naţiunea noastră a dat de necaz; un necaz pe care nu-l poate remedia. Uitaţi-vă la huliganii din naţiunea noastră. Omul care l-a împuşcat pe preşedinte a fost împuşcat de huligani. Desigur, cel care l-a împuşcat pe preşedinte este un ucigaş cu sânge rece, iar dacă ar fi scăpat, ar fi făcut şi alţii la fel. Uitaţi-vă şi la Abraham Lincoln. Îi punem statuia peste tot în ţară, dar ei o fac oricum. Vedeţi, aceasta este problema pe care nu o putem remedia. Păcatul, necredinţa şi răul, ne-au năpădit şi au crescut în jurul nostru, înfăşurând întreaga naţiune.

Avem probleme în biserici, certuri, schimburi de cuvinte, pe care se pare că nu le putem rezolva. Acum, ei se adună împreună în Consiliul Bisericilor, lucru pe care nu îl putem remedia.

Noi am încercat să aducem Cuvântul; Hristos a încercat să-L aducă înapoi, arătându-Se timp de două mii de ani în înviere. El este încă Acelaşi, dar ei I-au întors spatele şi au plecat. De ce ? Pentru că sunt necredincioşi. Formaliştii sau aşa zişii credincioşi, aşteaptă încă să găsească vreo greşeală, dacă pot. Să ştiţi că lucrul acesta se repetă din nou.

Ei ar fi trebuit să cunoască Cuvântul. Care este remediul pentru toate lucrurile? Dumnezeu. În Ioan 1 scrie că El este Cuvântul, iar noi avem încă Cuvântul care să ne scoată din aceasta. Nu avem nevoie de Consiliul Bisericilor; nu avem nevoie de aceste dogme şi amestecuri cu Cuvântul, fiindcă avem Biblia care ne spune ce să facem. Întoarceţi-vă înapoi la Biblie; înapoi la Mesajul ei! Biblia spune că voi sunteţi „epistole scrise,” Biblii vii, Cuvântul viu al lui Dumnezeu, care Se descoperă prin voi. Aceasta ne trebuie!

Din cauza aceasta s-a ridicat comunismul în Rusia. Să ştiţi că comuniştii nu sunt foarte mulţi; ei sunt doar un procent. Nouăzeci şi nouă la sută sunt liberi, însă ei îi conduc. Dar de ce s-a ridicat comunismul? Din pricina corupţiei din biserică. Biserica a luat toţi banii de la oameni şi duceau acelaşi fel de viaţă. Aveau doar un loc în strană, iar oamenii s-au săturat de această situaţie şi aşa s-a născut comunismul.

De aceea vom avea un Consiliu al Bisericilor; de aceea vom intra în această confederaţie şi facem lucrurile pe care le facem: din cauză că am respins Cuvântul. De ce se organizează în biserică un dineu ca să-şi plătească predicatorul? Pentru că au respins calea dată de Dumnezeu care cerea plătirea zeciuielilor. Sigur că da. De ce au adoptat un crez? Pentru că nu vor Biblia. De ce au acceptat o greşeală? Pentru că nu vor Adevărul.

Dacă un om stă într-o pivniţă, închide ochii şi spune: „Refuz să cred că străluceşte soarele!” pentru el nu este nici o şansă. Dar dacă vrea să privească, va vedea că soarele străluceşte. Dacă vrea să iasă de acolo şi să se bucure de binecuvântările lui, este în ordine. Dar dacă nu vrea, nu poţi avea nimic. Poţi spune doar că omul acela are o problemă mintală. Dar tot ceva pe dos este şi cu omul care acceptă un crez în locul Cuvântului lui Dumnezeu.

În ziua răstignirii, ei l-au ales pe ucigaşul Baraba în locul Cuvântului. La fel fac astăzi, când aleg Consiliul, un ucigaş al Cuvântului, în loc să aleagă Cuvântul identificat printre noi. Este acelaşi lucru, am intrat în acelaşi necaz.

Uneori, ucenicii Lui dau de probleme fizice, pe care doctorii nu pot să le rezolve: poate ţi s-a spus că ai un cancer avansat; poate ai TBC sau alte probleme, şi asemenea ucenicilor Săi când s-a pornit furtuna, şi noi am uitat Cine este în corabie. Dar Dumnezeu este Cel care a creat vânturile, văzduhul şi valurile. Toate sunt creaţia Lui, El le-a făcut.  Dar vedeţi, diavolul a intrat în ele şi le-a stârnit. El a stârnit necazul, diavolul. Şi vă întreb: dacă El este Creatorul şi ne-a făcut de la început, n-ar fi trebuit să ştie şi ucenicii că Creatorul care era cu ei putea să oprească acele lucruri? Amin.

Dumnezeu v-a făcut sănătoşi, iar diavolul a intrat şi a stricat. Dar nu credeţi că şi el va trebui să-L asculte ca şi valurile? El v-a făcut trupul, v-a dat ochi şi sănătate. „Doresc ca sănătatea voastră să sporească.” Aici se bagă diavolul, dar Isus este gata… El Se odihneşte în urma celorlalte treziri, dar aşteaptă să fie chemat.

Ei ar fi trebuit să ştie că El ştia ce se întâmplă, pentru că El cunoaşte toate lucrurile, dar îi punea la un test al credinţei lor. Mă îndoiesc că dormea. El stătea în spatele bărcii, dar ştia ce se va întâmpla şi aştepta să vadă ce vor face ei. Îi auzea mărturisind: „O, slavă lui Dumnezeu! Suntem atât de mulţumiţi pentru că Mesia este cu noi. O, slavă, aleluia, noi ştim aceasta! Acesta este adevărul.” Și la un moment dat a zis: „Am să-¡ văd. Satan, dă-¡ drumul!”

Şi când au văzut, au zis: „O, nu mai avem nici o şansă! O vom pierde! Ce ne facem, băieţi?” Dar chiar Creatorul despre care vorbiseră era cu ei în corabie. Aleluia!

Chiar Dumnezeul care ne-a dat Duhul Sfânt, chiar Duhul Sfânt care S-a revărsat la Rusalii este cu noi în seara aceasta. Amin. Chiar Cel care a înviat morţi şi a vindecat bolnavi, este Acelaşi ieri, azi şi în veci şi dovedeşte că este aici cu noi. Poate El a îngăduit să vină această încercare ca să vadă ce vei face. Aşa procedează El ca să-ţi încerce credinţa şi să vadă ce vei face. Vei fugi? Nu spune Biblia că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor care Îl iubesc pe Dumnezeu?

El a dovedit pe deplin Cine era atunci şi a dovedit pe deplin Cine este astăzi, fiindcă a făcut exact ca atunci. El este încă Mesia, acelaşi Cuvânt care deosebeşte gândurile şi pornirile inimii. El face şi acum la fel cum a făcut întotdeauna: creează cum a făcut întotdeauna; vindecă cum a făcut întotdeauna; înviază morţi cum a făcut întotdeauna; El este „învierea şi Viaţa” cum a fost întotdeauna şi dovedeşte aceasta chiar printre noi, chiar în barca noastră.

El a dovedit Cine era, prin Cuvânt şi semne, iar ei erau convinşi pe deplin că El era Cine era. El a spus: Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.

Dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, pentru că ele dovedesc că vă spun adevărul.” (Ioan 10.37-38). Este acelaşi lucru ca şi astăzi, fiindcă El a spus: „Cercetaţi Scripturile, pentru că… ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Ei ar fi trebuit să ştie că El era Dumnezeul întregii creaţii. Dacă El a făcut pământul, cerul, apa şi toate lucrurile, înseamnă că Creatorul era acolo şi avea putere asupra tuturor lucrurilor. Ucenicii au crezut aceasta, dar au uitat că El era în corabie, fiindcă nu ¡-a bătut tot timpul pe spate şi nu le-a zis: „Mergeţi înainte, băieţi, că este pe cale să se întâmple chiar acum! Când se va întâmpla, să nu uitaţi că Eu sunt chiar aici. Vine, băieţi! Uitaţi-vă şi vedeţi!” O, nu! El nu face aceasta, ci încearcă pe fiecare fiu şi fiică ce vine la El, ca să vadă dacă Îl cred. Da, domnilor! El a dat făgăduinţa, dar o vor crede ei?

Haideţi să ne amintim că El a făcut trupurile noastre, deci şi ele trebuie să ¡ se supună. V-a chemat din ţărâna din Texas şi Louisiana, fiindcă asta sunteţi: ţărână. Şi să nu-L ascultaţi? Voi aţi fost luaţi din acel pământ şi tot acolo vă întoarceţi. Aveţi în voi doar şaisprezece elemente, puţină apă, puţin petrol, puţin potasiu, puţin calciu şi puţină lumină cosmică. Aceste elemente au fost amestecate împreună şi iată-vă! Ţărână din Louisiana, asta sunteţi! Dar nu uitaţi că Cineva v-a făcut aşa. Şi chiar Cel ce v-a făcut aşa, vine să locuiască în voi, ca să vă facă diferiţi. O, vai! Cum ar trebui să privim aceste lucruri! Iar când viaţa pleacă din această mână de ţărână, se întoarce din nou în ţărână.

Ce spune în Cuvântul Lui? „…îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6.54). Amin. „…îl voi învia.” După ce trupul acesta piere şi chiar şi ţărâna se prăpădeşte, se întoarce în iarba pământului. Totuşi, cum am spus şi aseară, omul nu poate anihila nimic. Nu se poate. Omul nu poate anihila nimic, doar Dumnezeu poate face aceasta. Şi nu uitaţi că El o va face chiar dacă mai rămâne doar o lingură de cenuşă: „…îl voi învia în ziua de apoi.” Acea ţărână va trebui să asculte porunca Lui, pentru că El a făcut-o. Dacă vânturile şi valurile Îl ascultă, ţărâna trebuie să facă la fel. Amin. Treziţi-vă! El este cu noi şi toate ¡ se supun!

Când ucenicii au văzut că erau la capătul drumului, Ceva ¡-a trezit că Creatorul este cu ei, şi s-au dus să-L trezească, deşi El fusese tot timpul cu ei. Ei au văzut Cuvântul biblic adeverit şi la fel Îl vedem şi noi. Când Îl chemăm pe Isus, nu este greu. Noi nu trebuie să spunem: „O, trezeşte-Te, Învăţătorule! Trezeşte-Te!” O, nu! Ei au spus doar: „Învăţătorule!” „Sunt aici!” a răspuns El. „Nu-Ţi pasă că pierim?” „Unde este micuţa voastră credinţă?” Asta este! Noi uităm că El este cu noi; uităm să-L chemăm în scenă să lucreze. Oamenii de astăzi spun: „Dacă aş fi sigur că este El…”

Dar ucenicii cum au putut fi siguri de aceasta? Acum fiţi atenţi! Nu pentru că era un om educat, fiindcă din câte ştim, El nu era un Om educat. El avea înţelepciunea lui Dumnezeu, dar în ce priveşte educaţia lumească, nu avem nici o mărturie că ar fi mers la şcoală. Era cumva un preot renumit? Nu, nu avem nici o astfel de mărturie. El era un Om obişnuit. Atunci cum L-au cunoscut ei? Ascultaţi cu atenţie şi nu pierdeţi aceasta! Cum au putut fi siguri că El era Hristosul? Cum? Fiindcă au văzut adeverirea Cuvântului făgăduit. Cu alte cuvinte, L-au văzut manifestat, făcut cunoscut. Cuvântul viu al făgăduinţei era făcut viu, proiectat prin acel Trup, şi astfel au ştiut că Dumnezeu era în El.

Petru a spus: „Bărbaţi israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru.” (Fapte 2.22).

Într-o seară, a venit la El marele învăţat Nicodim şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Dar L-a acceptat? De ce nu L-a acceptat? Vedeţi, El nu era conform tradiţiilor lor. Nu, nu!

Aşa a spus şi femeia aceea: „Noi nu am mai avut nici un proroc de patru sute de ani şi ştim că următorul care va veni în scenă este Mesia. Iată că printre noi este Unul care mi-a spus lucrurile pe care le-am făcut; mi-a spus că am avut cinci bărbaţi şi voi ştiţi că este adevărat. Omul acesta este chiar acum în cetate. Oare nu este Mesia? El este Cuvântul care cunoaşte tainele inimii. Nu este chiar El?” Din pricina acestor cuvinte, oamenii au ştiut şi au fost siguri că El era Mesia. Acesta este semnul prin care ştim că El este Mesia, fiindcă Biblia spune că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi a promis că va face aceasta din nou în timpul din urmă. „Dar ei L-au răstignit!” Aşa este, dar a înviat.

Jos în Mexic, la câteva zile după învierea acelui copil mort, am fost chemat pentru un interviu. Dacă printre noi sunt şi catolici, vreau să ştie că nu intenţionez să lovesc în ei. Să nu uitaţi că şi ai mei au fost catolici. Catolicii sunt foarte cumsecade, sunt ca noi şi poate mulţi dintre ei însetează după Dumnezeu. Reporterul acela mi-a zis:

„Acesta este un lucru remarcabil, dar credeţi că sfinţii noştri nu ar putea face aşa ceva?”

„Dacă sunt vii, pot,” am răspuns eu.

„Un om nu poate fi sfânt decât după moarte.”

„Dar Petru când a fost sfânt? Înainte sau după moarte? Şi el a făcut acelaşi lucru.”

„Aceasta este părerea ta,” a spus reporterul, „pentru că eşti un non-catolic, nu-¡ aşa?”

„Nu, domnule, eu sunt protestant. Dar nu protestez împotriva oamenilor, ci împotriva învăţăturii bisericii.”

„Şi care este părerea ta despre biserică?”

„Îmi pare rău că m-ai întrebat aceasta.”

„Ei, haide, spune care este părerea ta?” a insistat el.

„Cred că este cea mai înaltă formă de spiritism care există,” am răspuns eu.

„Spiritism?”

„Da, domnule.”

„Cum puteţi numi biserica mamă, spiritistă?”

„Biserica cum?”

„Biserica mamă.”

„Domnule, vrei să spui biserica romană mamă. Organizaţia, ea este mama. Apocalipsa 17 spune că ea este mama curvelor, dar eu am spus clar că biserica a început la Ierusalim, nu la Roma.”

„Dar Dumnezeu este în biserica Sa,” a continuat el.

„Dumnezeu este în Cuvântul Său.”

„Deci spui că aceasta este cea mai înaltă formă de spiritism? Pe ce bază faci afirmaţia aceasta?”

„Oricine intră în legătură cu morţii este un spiritist. Biserica scrie pe acele pietre şi cere canoane pentru acele femei moarte pentru iubiţii lor ucigaşi. Aceasta o face sfântă? Faptul că a fost canonizată de biserică? Păi, acesta este spiritism!”

„Dar şi tu te rogi la Isus care a murit.”

„Aşa este, dar El a înviat, domnule. El a înviat cu siguranţă. Eu nu vreau să te rănesc.” „Nu m-ai rănit.” „Atunci este bine.”

Oh, da, noi uităm cine este în corabie. Vedeţi?

„Şi cum putem spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dacă oamenii aceia spun că nu este?” Slujba Lui dovedeşte chiar aceasta: că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar voi sunteţi la fel de vinovaţi de sângele Lui, ca Pilat. Este pe mâinile voastre. Nu-l puteţi spăla. V-aţi gândit la aceasta?

V-ar plăcea să aveţi sângele preşedintelui pe mâinile voastre? Ştiţi ce vă aşteaptă dacă este aşa. Dar acesta este un lucru minor, pe lângă a avea sângele lui Isus pe mâinile voastre. Aşa este. Dar dacă bărbatul care l-a împuşcat pe preşedinte… Poate nu a făcut-o Oswald. Nimeni nu va şti, desigur. Dar dacă cel care l-a omorât cu adevărat pe preşedinte, este liber în seara aceasta şi ştie că are sângele preşedintelui pe mâinile lui? Ce se va face dacă va fi prins şi va fi dus la Curtea Supremă? Uitaţi-vă la ochii aceia mânioşi care îl privesc! Desigur, el ar putea pleda pentru nevinovăţie şi să zică: „Nu am vrut să fac aceasta. Eu nu sunt un om rău şi n-am vrut să fac aceasta.” Însă nu va găsi milă la nimeni.

Dar când te uiţi în ochii lui Dumnezeu şi ştii că ai pe mâinile tale sângele lui Isus Hristos şi că eşti vinovat de răstignirea Lui din nou? Cum va fi atunci?

Aţi văzut vreodată ce face un pilot de avion înainte de a decola? Verifică toate instrumentele de la bord. Le ia şi le verifică şi iar le verifică, să vadă dacă totul este în ordine. De ce? El este atent, pentru că altfel ar putea avea sângele acelor oameni pe mâinile lui.

Uitaţi-vă la un doctor înainte de operaţie. El verifică fiecare instrument, la radiografie şi toate lucrurile. De ce? Pentru că are viaţa acelui om în mâinile lui. Dacă omul moare, sângele va fi asupra lui. De aceea verifică totul cu atenţie: ca să fie sigur că sângele acelui om nu va fi asupra lui. Aşa este. El nu vrea să aibă sângele unui om pe mâinile lui.

  Dar ce te vei face cu Sângele lui Isus Hristos de pe mâinile tale? Tu nu poţi să te scapi de El, spunând: „Eu nu cred aceasta!” fiindcă Biblia te condamnă oricum. El spune că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi iată-L lucrând şi făcând aceleaşi lucruri. Sângele Lui este oricum pe mâinile tale şi nu poţi scăpa de El.

Şi Pilat a încercat, dar nu a găsit suficientă apă ca să-L poată spăla de pe mâinile Lui. A încercat să-L paseze la organizaţia lui, la prezbiter, dar ¡ s-a întors înapoi. Vine înapoi peste tine! Nu poţi scăpa de El decât dacă Îl accepţi. Singurul mod în care Îl poţi lua de pe mâinile tale este să-L primeşti în inima ta. Este singura cale. Astăzi, când Îl vedem pe Isus Hristos manifestându-Se aici exact cum a făcut-o când a fost pe pământ şi cum a făgăduit, suntem siguri că este Mesia. Acum este pe mâinile voastre. Ce veţi face cu acest Isus numit Hristos?

Isus a spus: „Nu vă voi lăsa şi nu vă voi părăsi, ci voi fi cu voi până la sfârşit.” El este Acelaşi şi a mai spus: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că voi fi cu voi şi în voi, până la sfârşitul lumii.” (Ioan 14.19, Matei 28.20). Tu spui: „Dacă aş putea fi sigur, frate Branham!” În Ioan 14.12, El a spus: „…cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea.”

El aşteaptă să fie chemat în scenă ca să vă dovedească aceasta. Aşa este. Haideţi să-L trezim în vieţile noastre. Nu demult, El a fost viu aici. Atunci a vindecat, a făcut una şi cealaltă, iar în seara aceasta este la fel de viu. Chemaţi-L în scenă!

După cum am mai spus, dacă în mine ar fi viaţa lui Shakespeare, aş face lucrările lui Shakespeare. Dacă în tine este Isus Hristos, vei crede Cuvântul lui Dumnezeu aşa cum L-a crezut şi El. El l-a înfruntat pe Satan ori de câte ori a venit şi a spus: „Este scris!” şi a rezistat. Asta-¡ tot. Satan a ştiut că Isus credea aceasta şi a plecat de la El.

Chemaţi-L să-Şi confirme Cuvântul şi să facă Evrei 13.8 actual, fiindcă atunci teama va înceta cum a încetat vântul atunci. Vânturile care bat prin mintea ta: „Poate nu voi ajunge acolo! Poate nu sunt eu acela! Poate aceasta nu este pentru mine!” vor înceta. Nu mai gândiţi aşa, pentru că la El nu există „poate.” El a făgăduit, iar aceasta îi elimină pe toţi „poate”.

„Dacă aş şti că El este aici…” Păi, El este identificat în seara aceasta prin aceeaşi făgăduinţă, ca atunci când a fost pe pământ. Aşa L-au crezut ucenicii. Ceilalţi spuneau: „Omul acesta este nebun; este un fel de ghicitor, are duh rău! Este Beelzebul şi citeşte gândurile.” Dar Isus le-a zis: „Aceasta înseamnă că-L huliţi pe Duhul Sfânt.” El a spus: „…cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu. Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 14.12;15.7). Aţi înţeles? „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma…când Se va arăta Fiul omului.” (Luca 17.28,30). El a făgăduit toate aceste lucruri. „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8).  De asemenea este scris: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.17-18). A fost scris, acum să se facă! Amin.

Treziţi-L pe Isus, chemaţi-L în scenă! Vă temeţi? Vă temeţi să acceptaţi provocarea lui Dumnezeu?

Să ne plecăm capetele pentru un moment. Toată lumea să stea plină de respect în următoarele minute şi vă rog să nu vă mai plimbaţi. Staţi pe loc! Orga să cânte încet, dacă se poate…

Doamne Isuse, vino în inimile noastre şi fă-ne cunoscute slăbiciunile noastre. Prelucrează-mă, Doamne. Rugaţi-vă: „Doamne Isuse, sunt în nevoi. Modelează-mă ca pe un bulgăre de lut care sunt şi fă-mă după voia Ta în timp ce mă predau şi stau în aşteptare.” Rugaţi-vă adânc peste tot în clădire. Vreau să vă rugaţi. Spuneţi încet: „Doamne Isuse, fă-mă un credincios. Îndepărtează toată necredinţa mea.”

Am să aştept să vă rugaţi puţin înainte de a chema rândul de rugăciune, pentru că fiul meu mi-a spus că a împărţit o mulţime de numere de rugăciune. A mers printre rânduri şi oricine a dorit, a putut să obţină unul. Noi vom avea un rând format la fel ca până acum, un rând de modă veche şi ne vom pune mâinile peste bolnavi. Dar vreau să credeţi.

Credeţi că aţi putea să-L recunoaşteţi? Sunteţi conştienţi că în seara aceasta El este în corabie? El este în această bărcuţă, în această arcă mică, în acest trup micuţ de credincioşi. Credeţi că El călătoreşte cu noi în seara aceasta? Dacă credeţi din toată inima, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu cred! Eu cred şi Îl accept!”

Tată, Tu le-ai văzut mâinile ridicate împreună cu a mea. Şi eu Te cred şi Te aşteptăm, Tată. Vino, Doamne Isuse. Odată când ucenicii erau abătuţi, au stat de vorbă cu Cineva şi nu au ştiut Cine era. Ei spuneau că este un străin, dar când au intrat în casă şi au închis uşa, El a făcut ceva ce a făcut şi înainte de răstignirea şi învierea Sa, și atunci au ştiut că era El. Doamne, vino şi în seara aceasta şi fă-o şi pentru noi, acum când suntem în aşteptare. Înlătură toată teama din inimile oamenilor, căci noi Te-am văzut făcând aceste lucruri.

   Îngăduie ca toţi cei peste care ne vom pune mâinile în Numele lui Isus, să fie vindecaţi, astfel încât să nu mai rămână nici o persoană bolnavă. Fă ca orice boală femeiască, TBC, cancer, leucemie sau orice ar fi, să fie vindecate în seara aceasta, Doamne. Fie ca atunci când vor ajunge în rând şi ne vom pune mâinile peste ei, să recunoască fiecare că nu este vorba de un om, ci Dumnezeu şi omul sunt una. Dumnezeu a venit în om şi El nu face nimic fără om. Aşa lucrează El. Lucrările Lui sunt prin om, fiindcă L-a făcut pe om partenerul Lui.

Odată, Isus a privit peste nişte lanuri coapte şi a spus: „Mare este secerişul, dar puţini sunt lucrătorii! Rugaţi, dar, pe Domnul secerişului să scoată lucrători la secerişul Său.” (Luca 10.2). Şi El era Domnul secerişului. Cu alte cuvinte, El le spunea: „Cereţi să fac ceea ce ştiu că este drept!” El a fost în legătură cu ucenicii Săi şi ei erau cei care cereau. El a spus: „… nu aveţi, pentru că nu cereţi.

Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău…” (Iacov 4.2-3). Tată, noi credem şi cerem în seara aceasta îndurarea Ta peste noi. În Numele lui Isus. Amin.

Acum vom avea o jumătate de oră sau mai mult pentru rugăciunea pentru bolnavi. Este trecut peste ora nouă cu puţin şi cred că vom reuşi să ne încadrăm.

Toată lumea să stea liniştită. Nu plecaţi, pentru că aţi aşteptat serviciul de vindecare. L-aţi aşteptat? (Adunarea spune: „Amin!”). În ordine. Este aici. Vindecătorul Isus Hristos este aici.

Dacă El ar sta aici îmbrăcat cu un costum ca al meu, pe care mi l-au dat nişte slujitori ai Lui, fratele şi sora Collins din tabernacolul meu? Cum ar fi dacă ar purta acest costum şi ar sta unde stau eu? Dacă I-ai spune: „Doamne, aş vrea să mă vindeci,” ştii că El n-ar putea s-o facă din cauza necredinţei tale? Câţi ştiţi că acesta este adevărul? (Adunarea spune: „Amin!”). Va trebui să-L credeţi la fel cum o faceţi acum.

Să nu uitaţi că El nu mai poate face încă o dată ceea ce a făcut deja. El a făcut tot ce s-a putut, şi a pus acest lucru la îndemâna voastră. Este adevărat, predicatorilor? (Amin). Vedeţi, nu mai este nimic ce se poate face. Acum depinde de voi. Voi trebuie să-L atingeţi. „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.” (Isaia 53.5). Înţelegeţi? Acum depinde de voi, pentru că El a fost pus acolo pentru voi.

Tu spui: „Păi lucrul acesta a fost tot timpul neînţeles pentru mine. Oare El este viu cu adevărat?” Sigur că este viu. De ce vă loviţi tot timpul de lucrul acesta? Ce vă mustră când greşiţi? Ce vă face să credeţi? Este El. Poate nu puteţi deschide ochii să-L vedeţi, fiindcă El este sub formă de Duh, este Dumnezeul cel nevăzut, dar locuieşte într-un popor vizibil şi Se face vizibil în acel popor prin Cuvântul Său făgăduit. Înţelegeţi acum?

Înainte de a chema rândul de rugăciune, am încredere că Dumnezeu va face aceasta. Eu vă iubesc pe cei din „Tabernacolul Vieţii,” voi ştiţi aceasta. Am avut multe scăpări, dar am încercat să fiu fratele vostru.

Ascultaţi! Veniţi-vă în fire în seara aceasta! Treziţi-vă până nu este prea târziu! Treziţi-vă repede, fiindcă El este aici!

Rugaţi-vă şi fiţi cât se poate de respectuoşi. Uitaţi-vă încoace, jos sau unde doriţi, dar rugaţi-vă.

Aş vrea să mă opresc la un text din Scriptură, dar nu la cel în care este vorba de femeia care s-a atins de haina Lui. Voi lua ceva din Cuvântul pe care L-am predicat. Biblia spune: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evrei 4.12). Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!”). El mai spune: „Dacă credeţi în Mine şi Cuvântul Meu locuieşte în voi…” El a spus că Cuvântul însuşi judecă gândurile şi simţirile inimii, este adevărat? (Amin. Acum rugaţi-vă. Cum ar putea fi mai clar? Rugaţi-vă şi fiţi plini de respect. Aş vrea ca cei pe care îi cunosc să se roage pentru cineva pe care nu-l cunosc, ca Domnul să se atingă şi de acela. Să ne grăbim pentru că Îl văd ridicându-Se.

 Aici în stânga mea, chiar lângă perete, este un om care se roagă. Eu nu îl cunosc, dar Lumina este chiar deasupra lui. Omul se roagă pentru boala de plămâni de care suferă. A avut două operaţii la plămâni. Este un bărbat de vârstă mijlocie, poartă ochelari şi este grizonat. Crezi, domnule? Omul căruia îi vorbesc se numeşte domnul Buford. Acesta este numele tău. Să crezi că Isus Hristos te face bine, fiindcă El te face bine dacă crezi. Eu nu l-am văzut niciodată pe omul acesta. Vrei să te ridici în picioare ca să te vadă audienţa? Ce este aceasta? „Poţi explica, frate Branham?” Nu, nu pot. Nu ştiu dacă cineva poate explica, dar eu nu pot.

Acolo mai în spate este o doamnă. O văd cum se roagă şi văd şi un bărbat care îşi ridică mâinile în sus. Este soţul ei şi se clatină. Este alcoolic şi bea tot timpul. Ea se numeşte doamna Morgan şi se roagă pentru eliberarea lui. Ridică mâna, doamnă. Eu sunt un străin pentru ea, dar acesta este adevărul.

Ridică-te în picioare, doamnă. Priviţi-o! Eu nu o cunosc. Spuneţi-mi de Cine s-a atins? Ce este Cuvântul? Cel ce cunoaşte gândurile şi simţirile inimii. Acum puteţi să vă aşezaţi şi să vă bucuraţi. Desigur, nu sunteţi obligaţi, ci faceţi cum doriţi. Fiţi bucuroşi pentru că Domnul a fost bun cu voi.

Ridică-te în picioare, te rog. Eu nu o cunosc pe femeie. Ea este pe rândul cu femeia cealaltă şi am putut vedea că Lumina a rămas încă pe loc. Să crezi şi vei fi bine.

Eu şi domnul Wood care este aici, am fost odată la vânătoare în Kentucky. Şi în timp ce eram acolo, cumnata lui, care nu este creştină, a venit pentru că credea că are cancer la gât. În dimineaţa aceea avusesem o vedenie cu o femeie cu o rochie în carouri. Femeia care a intrat avea un palton roşu. Eu nu ştiam de ce a venit, dar a intrat în camera cealaltă, iar când şi-a dat jos paltonul, am văzut că avea pe ea o rochie în carouri. Atunci ¡-am zis: „Vino aici!” Şi Duhul Sfânt ¡-a spus care era problema ei şi aşa a fost. Nici măcar nu a trebuit să mai meargă la doctor. Era gata.

După câteva minute a venit un bărbat care voia să ne rugăm pentru cineva care era pe moarte din cauza unui atac de cord. Eu am mers acolo, iar când am ajuns, omul zăcea pe moarte într-un fotoliu, dar Domnul l-a vindecat. După două sau trei zile a spus că nu a mai avut nici o problemă, şi nici de atunci încoace.

Apoi a venit nora, o femeie tânără, domnişoara Cox. Cu câteva zile în urmă, în tabernacol a fost vindecată o femeie bolnavă de diabet. Înainte de aceasta a fost dusă la medic şi s-a constatat că avea diabetul atât de mare, încât a trebuit să înceteze să mai meargă la serviciu, fiindcă începeau să-¡ amorţească mâinile. Eu ¡-am spus: „Margie, când medicul te va examina, credinţa ta te va fi vindecat.” Ei au dus-o la aceeaşi clinică să fie examinată din nou, şi iată că diabetul nu mai era. Aş putea continua cu multe alte mărturii, fiindcă El este Dumnezeu şi nu dă greş niciodată. Credeţi aceasta? (Amin).

Văd un bărbat care se uită la mine. El a avut oreon când a fost mai tânăr şi a primit ceva la inimă. El are numai băieţi, dar acum vrea o fată. Acest bărbat este predicator. Domnule Bird, ridică mâna. Este adevărat? Dumnezeu va răspunde la cererea ta. Da. Vedeţi cât este de simplu? Dumnezeu locuieşte în simplitate. Credeţi aceasta? (Amin). Lucrează în simplitate şi face minuni.

Ţi-ai pierdut simţul mirosului, aşa-¡ doamnă? (Da). Cum te privesc, te văd sinceră. Tu te-ai rugat să te chem. Eşti soţie de predicator. Aşa este. (Da). Ţi-ai pierdut simţul mirosului, dar mai ai o problemă. (Da). Te rogi pentru cei doi fii ai tăi. Te numeşti sora Leggs. (Aşa este). Eu nu te-am mai văzut niciodată până acum.

Toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede.” Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin.”). Acum credeţi că El este prezent aici? (Amin). Nu este El Cel ce cunoaşte gândurile inimii? El le ştie.  Dacă aveţi dubii, întrebaţi-¡ pe oamenii aceştia. Întrebaţi-¡ şi vă vor spune că nu ¡-am văzut niciodată până acum. Da, domnilor.

Crezi că Dumnezeu poate să înlăture tumoarea de care suferi? Uită-te la cei din jur care au fost vindecaţi. Crezi că Dumnezeu poate să te vindece de acea tumoare şi să te facă bine? Da? Şi doamna de lângă tine are o umflătură în trup. Crezi că Domnul poate să vă facă bine pe amândouă? Da? În ordine. Dacă credeţi, El poate.

Domnule care te uiţi la mine, crezi că Dumnezeu poate să te vindece de boala de prostată? Domnul cu cravată neagră. Crezi că Dumnezeu poate să te vindece de prostată? Atunci aceasta ai. Ridică mâna. În ordine. Aţi văzut? Credeţi? El este în corabie. Da, El este aici chiar acum, iar Cuvântul face exact ce a spus că va face: descoperă tainele inimii. Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Doamne Isuse, Te rog pentru batistele care sunt puse aici pentru bolnavi şi suferinzi. Îngăduie ca aceste batiste să fie binecuvântate, după ce au stat aici în prezenţa Glasului creator al lui Dumnezeu, care a vorbit prin buze umane, în timp ce credinţa trece de la unul la altul vibrând. Îngăduie ca oamenii peste care vor fi puse, să fie binecuvântaţi şi vindecaţi.

Tată, ucenicii Tăi, cei care Te urmează şi văd că eşti în barcă, nu trebuie să se mai teamă de nimic, în timp ce Duhul Tău este aici. Nimeni nu poate să le mai facă nimic. De ce? Pentru că eşti aici şi Tu eşti Creatorul.

Doamne, fie ca credinţa să nu-¡ părăsească după ce vor pleca din rândul de rugăciune. Îngăduie să fie vindecaţi în Numele lui Isus Hristos. Amin. Cum putem fi siguri de El? Sunteţi siguri? (Amin). Noi suntem convinşi. Eu sunt pe deplin convins că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Dar voi? (Amin). Eu sunt convins, fiindcă ştiu că nu-¡ cunosc pe oamenii aceştia.

 Acum vreau să vă spun ceva. Acestea sunt lucruri minore. Ce ziceţi de cei care locuiesc lângă mine şi merg cu mine prin adunări? Ridicaţi mâna, fraţilor şi surorilor care mergeţi cu mine prin adunări. Acestea sunt lucruri minore. Când vă spun de anumite locuri şi ce se va întâmpla acolo, ca de exemplu: „Voi merge acolo şi voi întâlni un om. Voi veţi încerca să mă opriţi să-l întâlnesc. Nu faceţi aceasta, pentru că îl voi întâlni. Soţia lui are cutare lucru, dar va fi vindecată, iar eu îi voi spune aşa şi aşa.” sau: „Băiatul acesta va trece strada şi va cere cutare lucru. Eu îi voi spune aceasta, iar el va face aşa şi aşa.” şi tot timpul se întâmplă aşa, să ştiţi că este Isus Hristos, nu un om. Este Hristos. Eu sunt un om, dar El este Hristos.

„Ce este acest dar, frate Branham?” Nu pot explica. Tot ce ştiu este că trebuie să-l dau la o parte pe William Branham, iar atunci El ia lutul şi lucrează cu el.

Shreveport, credeţi? Să credeţi din toată inima şi să nu vă îndoiţi, fiindcă atunci veţi primi vindecarea când veţi trece pe aici. Trebuie să ştiţi că vedeniile nu vă vindecă, ci arată doar că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat. Voi sunteţi deja vindecaţi. Vedeniile dovedesc doar că El este aici şi este încă Acelaşi Cuvânt viu. El vă arată doar că este aici, dar nu vă poate vindeca pentru că a făcut-o deja. Dovada că este aici este că te-a vindecat; dovada că este aici este că te-a salvat. El Şi-a dat Viaţa pentru voi. Sângele Lui a fost vărsat, iar acum este aici în forma Duhului Sfânt, ca să lucreze prin noi. Vindecarea voastră depinde de credinţa voastră. Dacă credeţi, o primiţi. Amin.

Câţi din cei din partea aceasta aveţi numere de rugăciune? Vreau să păşiţi pe intervalul dintre scaune. Şi aici şi acolo în spate, iar noi ne vom uni cu toţii în rugăciune.

Unde este fratele Jack Moore? (Sunt aici). Este în ordine dacă chem predicatorii să mă ajute? (Este în ordine, frate). Orice predicator de aici, care crede Mesajul Domnului, care crede că Biblia ne-a învăţat aceste lucruri şi este pe deplin convins că Isus Hristos este aici în seara aceasta, este rugat să vină aici şi să ne ajute la punerea mâinilor peste bolnavi.  Să nu veniţi aici dacă în viaţa voastră este ceva care vă reţine să credeţi pe deplin, fiindcă trebuie să credeţi că atunci când veţi pune mâinile peste aceste persoane, se vor vindeca. Voi doar vă puneţi credinţa alături de a lor, intrând în contact cu ei prin punerea mâinilor. Dacă aveţi cea mai mică îndoială, să nu veniţi. La fel vă spun şi vouă, celor care sunteţi în rândul de rugăciune: dacă aveţi doar o mică îndoială cu privire la vindecarea voastră, să nu veniţi aici, fiindcă va fi mai rău. Nu veniţi în rândul de rugăciune, ci aşteptaţi până mâine sau până când veţi avea credinţă. Acest lucru este numai pentru cei ce cred.

Deci predicatorii care vor, să vină şi să stea cu mine în timp ce ne vom ruga pentru bolnavi. Eu voi păşi aici ca să poată veni bolnavii din scaunele cu rotile şi toţi ceilalţi. Haideţi toţi cei care credeţi din toată inima. Acum depinde de voi. Dacă sunteţi sinceri şi doriţi, atunci veţi crede că se va întâmpla. Înţelegeţi? Dacă ei cred, şi la fel voi, atunci se va întâmpla ceva când vă veţi pune mâinile peste ei. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Aliniaţi-vă aici sus, fraţilor. Voi, predicatorilor, faceţi un rând dublu. Acum este bine. Aş vrea să mă ajute cineva. (Un frate spune: „Am să-ţi aduc microfonul acolo jos.”). În ordine.

Aş vrea ca adunarea să cânte încet cântarea: „Marele Medic se apropie, Păstorul mare Isus.” Dacă El a murit ca să fiţi voi bine, cu siguranţă simte cu voi în neputinţele voastre. El simte cu voi, fiindcă sunteţi bolnavi. Şi în timp ce veţi trece prin rând, slujitorii lui Dumnezeu îşi vor pune mâinile peste voi. Eu voi sta aici alături de ei. Haideţi pe aici…

Să nu uitaţi un lucru. Când ajungeţi în rând aici, să aveţi credinţa fixată în felul acesta: „Totul se va sfârşi când voi ajunge la capătul rândului. Eu stau aici bolnav şi abătut; stau plin de frică, fără să ştiu ce se va întâmpla. Doctorul a spus asta şi asta, dar când voi ajunge acolo, voi avea mâinile ridicate şi mulţumindu-I lui Dumnezeu că sunt bine.” Priviţi aşa şi veţi vedea ce se va întâmpla.

De multe ori, oamenii sunt foarte conştienţi, mai ales oamenii bolnavi. Eu îi privesc pentru că ochii sunt poarta către suflet. Desigur, în felul acesta nu vor fi vindecaţi atât de mulţi ca atunci când ai timp şi te ocupi de fiecare în parte. Aţi văzut câţi doresc vindecarea, dar acesta este felul în care trebuie s-o prindă credinţa voastră.

Nu spuneţi: „Nu ştiu să explic cum…” pentru că nimeni nu ştie aceasta, dar credem pentru că aşa a spus Cuvântul. Chemaţi-L în scenă, pentru că Hristos este aici cu noi. Ce face El când Îl chemăm în scenă? Se arată si spune: „Eu sunt Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Amin. Numai să credeţi. Să credeţi din toată inima în timp ce staţi ca capetele plecate.

Fratele Price va dirija rândul astfel încât fiecare să poată merge la locul lui după ce termină, în timp ce noi vom cânta „Medicul mare…”

Vreau să vă rugaţi cu toţii. Amintiţi-vă că atunci când a fost chemat în casa Tabitei (Dorca), Petru s-a rugat într-un colţ, apoi s-a dus la ea, şi-a pus mâinile peste ea şi a spus: „Tabita, scoală-te!” (Fapte 9.26-43).

Tată ceresc, şi noi ne rugăm şi ştim că eşti aici. Tu Te-ai făcut cunoscut şi ştim că eşti Domnul şi Mântuitorul nostru. Tu ne-ai vindecat de atâtea ori, iar aici au venit o mulţime de oameni ca să fie vindecaţi. Ei au venit în acest rând de rugăciune, iar aici stau slujitorii Tăi care cred că vei face ceea ce ai promis. Noi ne vom pune mâinile peste aceşti bărbaţi şi femei, băieţi şi fete, în timp ce vor trece prin acest rând de rugăciune. Fie ca toţi să creadă.

Vom cânta cântarea „Marele Medic,” care eşti Tu, Doamne. Noi facem aceasta pe baza lui „Aşa vorbeşte Domnul.” Credinţa pulsează în inimile noastre şi ne spune că aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred. Aici stă o oştire întreagă care se confruntă cu provocarea Satanei, dar noi venim împotriva lui în Numele lui Isus Hristos.

În ordine. Toată lumea să stea cu capetele plecate şi în rugăciune. Domnul să vă binecuvânteze. (Fratele Branham se roagă pentru bolnavi împreună cu predicatorii, în timp ce fratele Price şi adunarea cântă cântarea „Marele Medic.”).

……………………………………………………………………………………………………

Isus a spus odată: „Ştiţi voi ce v-am făcut?” (Ioan 13.12) Credeţi că Isus a făcut exact ceea ce a promis? Câţi credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Cuvântul Lui nu poate cădea şi pentru că a spus şi a dovedit aceasta, cred din toată inima şi spun: „Dumnezeul cel Atotputernic te face sănătos!” O spun, pentru că ştiu că aceasta este Scriptura şi este Adevărul. Eu cred că fiecare persoană care vine în rând, va fi vindecată pe deplin.

Ce veţi face cu aceasta? Să nu vă îndoiţi, ci ţineţi tare, căci este Semnul vostru. Care este Semnul? Duhul Sfânt în inimile voastre. Aţi trecut prin rândul acesta, deci trebuie să se întâmple. Acesta este ceasul, este gata. Totul este făcut, iar voi veţi uita că aţi fost bolnavi. Dumnezeu se va îngriji pentru voi, credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Eu cred din toată inima.

Mă predau, mă predau de tot

Al Tău să fiu, Hristosul meu, Mântuitorul meu,

Mă predau de tot.

Am să-L iubesc mereu şi am să-L cred,

În prezenţa Lui zilnică.

Acum, în timp ce vă ridicaţi mâinile, spuneţi cu toată sinceritatea inimii voastre: „Îţi predau credinţa, Doamne, Îţi predau tot, căci sunt vindecat.”

Îmi predau tot, îmi predau tot,

Totul Ţie, Mântuitorul meu binecuvântat,

Mă predau de tot.

Nu este El minunat? („Amin”). Gândiţi-vă că am fost sinceri când am spus că ¡-am predat totul. „Eu nu mai am gândirea mea, aşa că nu voi mai gândi ca până acum, ci voi gândi cum gândeşti Tu. Tu ai promis că am fost vindecat şi eu cred aceasta. Îţi predau gândirea mea şi nu mă mai gândesc la boala mea; nu mă mai gândesc la suferinţa mea; nu mă mai gândesc la nimic altceva, decât la ceea ce ai spus Tu.”

Priviţi! Chiar în faţa voastră stă o persoană care cu câteva minute în urmă era bolnavă, iar acum este sănătoasă. Isus Hristos vă cheamă să fiţi şi voi o persoană sănătoasă.

Acum, în timp ce staţi cu ochii închişi, intraţi prin credinţă în acel trup sănătos şi continuaţi să mergeţi mai departe. „Eu mă predau cu totul…”

Domnul să vă binecuvânteze.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *