1

MARELE LUPTĂTOR DAVID


rog să deschideţi Bibliile la 1 Samuel 17, de unde vom citi împreună
începând de la versetul 31 până la 36 inclusiv:

„Când s-au auzit cuvintele rostite de
David, au fost spuse înaintea lui Saul, care a trimis să-l caute.

David a zis lui Saul: „Nimeni să nu-şi
piardă nădejdea din pricina filisteanului acestuia. Robul tău va merge să se
bată cu el.”

Saul a zis lui David: „Nu poţi să te
duci să te baţi cu filisteanul acesta, căci tu eşti un copil, şi el este un om
războinic din tinereţea lui.”

David a zis lui Saul: „Robul tău
păştea oile tatălui său. Şi când un leu sau un urs venea să-i ia o oaie din
turmă,

alergam după el, îl loveam şi-i
smulgeam oaia din gură. Dacă se ridica împotriva mea, îl apucam de falcă, îl
loveam şi-l omoram.

Aşa a doborât robul tău leul şi ursul;
şi cu filisteanul acesta, cu acest netăiat împrejur, va fi ca şi cu unul din
ei, căci a ocărât oştirea Dumnezeului celui Viu.”

Fie ca Domnul să Îşi adauge binecuvântările
la Cuvântul Său.

Aş vreau să vă vorbesc pentru câteva momente
despre acest mare luptător David, pentru ca mâine seară să vă vorbesc, dacă va
fi cu voia Domnului, despre marele luptător Iosua. Dar aceasta este seara lui
David. El are un loc aparte în inima mea, pentru că a fost aşa cum a spus
Domnul: Un om după inima Lui.

Mie îmi plac oamenii care ştiu pe ce stau şi
despre ce vorbesc. Îmi place să-i ascult pe oamenii din orice religie,
indiferent de subiectul pe care-l abordează, cât timp ştiu despre ce vorbesc.

David a fost păstor şi a trăit în Betleem, împreună
cu tatăl său care era din seminţia lui Efarim. Era un băiat deosebit, fiind al
optulea copil al efraimitului Isai şi a ştiut încă din copilărie că Domnul era
cu el. Da, David a ştiut că Domnul era cu el încă înainte de a fi binecuvântat
şi uns.

Aseară am vorbit despre faptul că darurile şi
chemarea sunt date fără părere de rău, alegerea şi cunoştinţa mai dinainte a
lui Dumnezeu făcând posibil acest lucru. Astfel, dacă dorim ceva, Biblia spune
că „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care
are milă.”
(Romani 9.16). Înţelegeţi? Nu are nici o legătură că tu doreşti
ceva sau vrei ceva, ci totul depinde de mila şi îndurarea lui Dumnezeu. Noi
trebuie să aflăm care este voia lui Dumnezeu, fiindcă atunci vom şti unde să ne
punem încrederea şi vom putea spune: „Asta este!” Numai aşa putem merge în
direcţia în care este voia Domnului să mergem.

Noi ştim că este voia Domnului să-i salvăm pe
cei pierduţi şi ştim că este voia Lui să fie vindecaţi cei bolnavi, iar dacă
reuşim să intrăm în voia Lui, totul este foarte bine.

Câţi oameni bolnavi sunt aici? Ridicaţi
mâinile. Să ridice mâinile cei care doresc să ne rugăm pentru ei. Voi trebuie
să mergeţi acasă perfect sănătoşi. Unii dintre cei care au fost vindecaţi, au
trimis mărturiile lor aici, multe fiind publicate în revista fratelui Iosif.
Aceasta este mărturia oamenilor cu privire la ceea ce a lucrat Dumnezeu în
vieţile lor şi cum au primit vindecarea de îndată ce au crezut. Ei au
mărturisit cum a venit Domnul Isus aici şi li s-a arătat, şi cum  i-a vindecat de tot felul de boli, aşa că au
plecat pur şi simplu de la ei. Da, boli pe care medicii nu le-au putut
controla, au fost îndepărtate de Domnul Isus, aceasta întâmplându-se chiar aici
în Chicago. Înţelegeţi? Oamenii aceştia sunt nişte mărturii vii. Este minunat
să mergi acasă şi să-i găseşti pe cei iubiţi vindecaţi la Cuvântul lui
Dumnezeu. Ascultaţi încă o dată tot ceea ce este înregistrat pe casetă şi
urmăriţi ceea ce s-a spus, ca să vedeţi că totul se va împlini întocmai. Da, se
va împlini întocmai cum a spus El.

David s-a născut prin alegerea Lui mai
dinainte, deoarece Domnul a spus că darurile şi chemarea sunt date fără părere
de rău. Astfel, el s-a născut şi a fost ales să fie slujitorul Domnului. În
vremea când s-a născut David şi în timpul cât a crescut, Israelul s-a
îndepărtat tot mai mult calea Domnului, primul lucru rău pe care l-a făcut,
fiind că şi-au ales un împărat pentru că voiau să fie ca restul popoarelor, ca
neamurile. Împăratul lor era Domnul, dar ei vrut să fie ca ceilalţi, iar când
au făcut aceasta au început să aibă probleme.

Aşa se întâmplă întotdeauna când vrei să iei
locul altuia: ai probleme. Fratele Upshaw avea o vorbă pe care obişnuia s-o
spună: „Tu nu poţi pretinde că eşti cineva care nu eşti!” Reţineţi aceasta!
Când încerci să fii altcineva, nu faci altceva decât să acumulezi o mulţime de
lucruri care sunt în neregulă. Domnul ştie aceasta, iar oamenii vor vedea şi
ei; aşa că este mai bine să fii tu însuţi.

Oh, dacă Israelul ar fi rămas cum erau! Dar
ce au zis? „Dacă celelalte popoare au împăraţi, de ce nu am putea avea şi noi
unul?”

Aceasta s-a întâmplat şi cu voi,
penticostalilor, când aţi spus: „Oamenii din toate celelalte biserici merg să
se distreze, de ce nu putem face şi noi la fel?” Apoi femeile şi-au tăiat părul
şi au îmbrăcat fuste scurte, spunând că sunt touşi creştine. Puteţi vedea
aceasta? (Amin). Vă mulţumesc. Mă bucur mult că spuneţi aceasta. Aşa este. Un
predicator metodist mai în vârstă obişnuia să cânte:

Noi lăsăm garda jos,

Facem compromis cu păcatul.

Lăsăm garda jos şi oile merg afară,

Dar cum au intrat caprele?

Voi aţi lăsat garda jos.

Aşa este. Acesta este adevărul. Să nu credeţi
că eu am ceva cu care măsor totul, pentru că nu am aşa ceva. Dar am văzut ce
poate face Scriptura cu o persoană, atunci când o domină cu adevărat. Te face
să arăţi diferit şi să umbli diferit; te schimbă în întregime. Aşa este. Dar
dacă laşi numai o dată garda jos, vei putea vedea cum încep să intre caprele
înăuntru.

Israelul a dorit să-i impresioneze pe
ceilalţi.

Aceasta doreşte să facă şi biserica: să
impresioneze. Dar prin aceasta ajunge într-o stare decăzută.

Şi ce a făcut Israel când a ajuns în starea
aceasta decăzută? Şi-au ales un împărat. Da, s-au dus să-şi aleagă un împărat,
iar când l-au găsit pe cel mai înalt şi mai chipeş, când l-au găsit pe acel
bărbat cu păr frumos şi ochi strălucitori, li s-a părut foarte plăcut şi
atrăgător, aşa că şi-au zis: „Acesta va fi un împărat minunat!” Dar aşa cum i-a
spus Domnul lui Samuel: „Oamenii privesc la înfăţişarea unui om, dar Eu privesc
la inima lui.”

Când Israelul a vrut să aleagă un împărat, au
privit după un bărbat înalt, chipeş şi cu umerii laţi, care să se ridice
deasupra oştirii sale. Dar când a ales Domnul un împărat, acela arăta ca un
copil timid. Iată alegerea lui Dumnezeu. ce diferenţă! O puteţi vedea? Acesta
este felul în care vede Domnul lucrurile. El o face într-un fel atât de simplu
şi de diferit de felul în care gândim noi.

De exemplu, doctorul spune: „Omul acesta va
muri de tuberculoză. Nu are cum să mai fie bine vreodată.” Dar aceasta este
părerea doctorului. El priveşte cazul din punct de vedere medical, nu din
punctul de vedere al lui Dumnezeu care spune: „…Eu sunt Domnul care te
vindecă.”
(Exod 15.26). Acesta este principalul lucru la care trebuie să vă
gândiţi atunci când medicii nu vă mai dau nici o şansă, înţelegeţi?

Adevărul este că fiecare om priveşte o
problemă într-un anumit fel. Astfel, unii o privesc cu ochii înţelepciunii, pe
când alţii o privesc prin prisma simţurilor; aceasta fiind perspectiva în care
îţi pui nădejdea. Dacă doctorii spun că totul s-a terminat şi tu crezi ce spun
ei, asupra ta se instalează această stare. Aşa este. Dar dacă doctorii spun că
totul s-a terminat, dar tu nu-i crezi pentru că Domnul a spus ceva diferit,
urmăriţi ce se va întâmpla în continuare. 
Vedeţi? Depinde în ce direcţie te laşi dus, pentru că tu eşti servitorul
celui în care ţi-ai pus nădejdea.

Eu nu am nimic împotriva medicilor. Oamenii
spun adesea: „Nu ar trebui să avem medici,” dar eu nu sunt de acord cu aceasta.
Nu, domnilor! Ei sunt „agenţii” Domnului, şi aşa cum ai nevoie de maşină, ai
nevoie şi de medici. Ei se bazează pe descoperirile ştiinţifice. Aşa este.
Astfel, doctorul te poate ajuta şi poate te înţelegi bine cu el, dar nu el este
vindecătorul tău, ci Domnul este Vindecătorul. Aşa este. În ce-i priveşte pe
medici, ei au întotdeauna o limită, pentru că pot lucra numai acolo unde văd şi
simt ceva, dar Dumnezeu controlează totul. Medicul nu te poate vindeca. El
poate pune în ghips un braţ rupt, dar în momentul în care în care termină,
braţul tău nu este vindecat. El potriveşte doar oasele la loc, dar Îl lasă pe
Dumnezeu să te vindece. Înţelegeţi? Dacă ai apendicită, doctorul scoate
apendicele afară şi Îl lasă pe Dumnezeu să facă vindecarea; scoate un dinte,
dar Îl lasă pe Dumnezeu să vindece locul acela, pentru că medicina nu poate
crea ţesuturi. Numai Viaţa poate face acest lucru, iar Viaţa este Dumnezeu.
Aşadar, medicii nu pot vindeca. De fapt, ei nici nu pretind aceasta. Medicii
potrivesc un os sau operează, dar Dumnezeu face vindecarea. Este atât de
simplu!

Aşadar, nu-l desconsideraţi pe doctorul
vostru. În călătoriile mele, eu am întâlnit o mulţime de medici care credeau în
vindecarea divină. Pot spune că sunt mai mulţi medici care cred în vindecarea
divină, decât predicatori. Uneori am întâlnit medici care erau şi vraci. Aşa
este. Şi majoritatea spuneau: „Frate Branham, noi nu pretindem că suntem
vindecători. Am avut cazuri în care am ştiut că pacientul nu mai are nici o
şansă din punct de vedere medical, dar după ce ne-am rugat pentru el, şi-a
revenit. Numai rugăciunea l-a salvat.”

Vedeţi? Ei nu pretind că sunt vindecători.
Dar există şi medici egoişti şi încuiaţi la minte, care cred că ei fac totul.
Cu asemenea oameni nu poţi ajunge nicăieri. Urmăriţi-i doar, şi veţi vedea cum
vor ieşi din scenă mai devreme sau mai târziu.

Eu am un prieten care este un medic minunat.
El credea în Domnul, dar nu L-a acceptat multă vreme. Săptămâna trecută a fost
condus la Domnul Isus şi mi-a povestit că lucrurile au început să meargă mai
bine în viaţa lui. Eu nu ştiusem că avea probleme, dar când am discutat cu el,
i-am zis: „Nu-ţi face griji, pentru că toate lucrurile se vor rezolva treptat.
Trebuie doar să ai încredere în Domnul şi vei vedea că toate lucrurile vor fi
în ordine atât cu pacienţii tăi, cât şi la spital. Pune-L pe Domnul pe primul
loc, roagă-te înainte de a face orice lucru şi vei vedea cum va lucra El.”

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară vă
voi citi articolul publicat de Asociaţia Medicală Americană, cu privire la
vindecarea divină.

Revenind la tema noastră, când Israel l-a
ales pe Saul împărat, ei au privit la faptul că era un bărbat înalt, arătos şi
cu umeri laţi, care se ridica deasupra oştirii sale, aşa că au zis: „Acesta
este împăratul nostru.” Şi unde i-a condus el? La cădere, devenind el însuşi un
decăzut.

Dar când Domnul a văzut că alegerea lor a
fost greşită, le-a ales El un împărat. Astfel, i-a zis lui Samuel: „Umple-ţi
cornul cu untdelemn şi du-te; te voi trimite la Isai, betleemitul, căci pe unul
din fiii lui Mi l-am ales ca împărat.”
(1Samuel 16.1). Şi Samuel s-a dus
acolo. Când l-a văzut pe cel mai mare dintre fiii lui Isai, care era un bărbat
bine făcut şi arătos, şi-a zis: „El este cel care va fi ales împărat!”

Voi ştiţi că aceasta are un efect psihologic
asupra oamenilor. Dacă oamenii ar dori să fie mai religioşi, primul lucru pe
care l-ar face ar fi să caute cea mai mare biserică din oraş, cu multe cruci în
jurul ei, cu statui şi picturi frumos pictate. Vedeţi? Ei cred că Îl vor găsi
pe Dumnezeu acolo, pentru că este o biserică mare. Poate la acea biserică merg
o mulţime de oameni importanţi şi de celebrităţi, dar aceasta nu înseamnă că
Dumnezeu este acolo. Dimpotrivă, de obicei Dumnezeu alege o biserică mică,
situată într-un loc neînsemnat, unde oamenii bat din palme şi cântă. Acolo Îl
găseşti pe Dumnezeu. Aşa este. Omul caută şi alege întotdeauna ceva strălucitor,
dar nu tot ce străluceşte este aur. Să nu uitaţi aceasta!

Aceasta s-a întâmplat şi cu lumea de azi: ei
au schimbat Scriptura simplă şi adevărată a lui Isus Hristos într-o formă
educaţională, indiferentă şi rece, iar cei care o studiază primesc diplome şi
alte titluri, în bisericile lor fiind investite milioane de dolari. Aş vrea să
vă întreb ceva: De ce este nevoie să se construiască biserici de milioane de
dolari, dacă predicaţi că Isus Hristos vine în curând? Eu nu pot înţelege
aceasta, voi înţelegeţi? Nu le văd rostul. Dacă Isus vine în curând, de ce mai
faceţi aceste clădiri? Cred că ceea ce contează şi are importanţă, este să
mergem să salvăm sufletele oamenilor, pentru că Isus nu a spus niciodată:
„Construiţi biserici mari!” Nu, nu! El nu a poruncit niciodată aşa ceva. Nici
n-a spus: „Ţineţi seminarii!” Eu n-am nimic împotriva bisericilor mari şi nici
a seminariilor, dar Isus nu ne-a cerut niciodată să facem aşa ceva. Nu, El nu
ne-a cerut niciodată să construim biserici mari şi nici să ţinem seminarii. Nu
ne-a poruncit să construim spitale sau şcoli, chiar dacă acestea ajută. Ţineţi
minte vă rog, că eu nu am nimic împotriva lor, dar problema este că am renunţat
la cel mai important lucru pe care ni l-a cerut El să-l facem. Şi ce am făcut?
Am construit spitale mari, şcoli şi seminarii teologice în care i-am educat pe
predicatorii noştri şi i-am învăţat să folosească cuvinte pompoase şi
psihologie, aşa că atunci când aud un „Amin” rămân reci şi indiferenţi. Unde
ne-au dus toate acestea? La pierzare. De ce? Pentru că bisericile nu sunt
altceva decât o adunătură de oameni reci, formali şi indiferenţi. Atmosfera
duhovnicească din biserică este atât de rece, încât dacă i-ai lua temperatura
ar indica 00 ca iarna.

Să nu credeţi că glumesc când spun aceasta,
pentru că aici nu este un loc de spus glume. Din păcate, aceste este adevărul.

Dar cum am ajuns în starea aceasta? De
exemplu, un om are o afacere, este un om de afaceri important şi doreşte să
meargă la biserică, aşa că o alege pe cea mai mare din oraş, ocupă un loc acolo
şi îşi scrie numele în registrul ei de membri. Dar alegerea lui se aseamănă cu
ceea ce a făcut Israelul când l-a ales pe Saul să fie împăratul lor şi în felul
acesta intră în necaz.

Domnul i-a zis lui Samuel: „Umple-ţi cornul
cu ulei, du-te în casa lui Isai şi Eu îţi voi arăta pe cine să ungi ca
împărat.” Când a ajuns acolo, Isai l-a adus pe cel mai mare dintre fiii săi,
care era înalt şi bine făcut, şi a zis: „Desigur, acesta trebuie să fie uns ca
împărat!” însă alegerea lui nu a fost cea corectă.

Când l-a privit, Samuel a luat cornul şi şi-a
zis: „Cu siguranţă, el va fi împăratul ales.” Dar nu a fost aşa, pentru că
Dumnezeu i-a zis: „Nu este el! Nu pe el l-am ales!”

Vedeţi? Samuel s-a gândit ca orice om: „Acest
bărbat este înalt şi chipeş, aşa că îi va sta bine cu coroana pe cap şi
îmbrăcat în haine împărăteşti.”

Oamenii de astăzi judecă predicatorii după
felul cum se îmbracă. Ce ruşine! Aşa este.

Când a ajuns în casa lui Isai, Samuel a luat
cornul cu untdelemn şi s-a grăbit să-l ungă pe acel tânăr, dar Domnul i-a zis:
„Nu el este alesul!” Apoi Isai şi-a adus toţi fiii înaintea prorocului, până la
al şaptelea, dar Domnul i-a respins pe toţi. Atunci Samuel a zis:

„Aceştia sunt toţii fiii tăi?”

„Da, aceştia sunt toţi. De fapt, mai unul mai
tânăr, care paşte oile mele.”

„Du-te şi adu-l aici, pentru că nu ne vom
aşeza la masă până nu vine şi el.” Şi s-au dus să-l caute.

Parcă îi văd pe ceilalţi fraţi cum stăteau
descurajaţi şi se gândeau: „Poate el va fi ales împărat…” Ce ironie a sorţii!

Aşa gândesc şi oamenii de astăzi: „Dacă ar
exista vindecare divină, nu s-ar manifesta în mijlocul unor oameni ca aceia.
Puterea lui Dumnezeu nu s-ar descoperi unor neînsemnaţi ca ei!”

Odată am vorbit cu o reporteră din Oregon şi
ea mi-a zis:

„Dacă ar exista vindecare divină, nu ar
însoţi lucrurile neînsemnate pe care le înveţi tu!”

„Aceasta este părerea ta!” i-am răspuns eu.
„Dacă vrei să mori, du-te în biserica ta mare, dar dacă vrei să trăieşti, vino
aici!”

„Mă trec sudori reci numai când aud acel
„buhuhu” pe care-l fac oamenii aceia!” (Se referă la gălăgia făcută de laudele
şi mulţumirile oamenilor aduse lui Dumnezeu în timpul adunărilor fratelui
Branham – n.t.).

„În cazul acesta, cred că dacă ai ajunge în
cer ai îngheţa de tot, pentru că acolo vei auzi numai aşa ceva.” Aşa este. „Şi
îţi mai spun ceva: Aşa a făcut şi Naaman când a zis: „Nu sunt apele din ţara
mea mai curate decât apele murdare ale Iordanului?” Apoi şi-a întors spatele şi
a plecat mai departe pentru că nu voia să se umilească.

„Este în ordine. Dacă vrei să rămâi lepros,
continuă cu atitudinea aceasta!”

 Dar
când s-a dat jos de pe cal şi s-a umilit, cufundându-se „de şapte ori în
Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu”,
a fost vindecat pe deplin de
lepră. Aşa este. Tu trebuie să asculţi de Dumnezeu şi să faci tot ce spune El.
Nu face totul conform gândirii tale, ci lasă-te în mâna Lui.

Revenind la David, parcă îl văd cum aleargă
timid, îmbrăcat cu bunda de păstor făcută din piei de oi. Biblia spune că el nu
era un băiat deosebit, dar Duhul Sfânt a venit peste profetul Samuel şi i-a
zis: „Scoală-te şi unge-l, căci el este!” (1Samuel 16.12).

Ce dezamăgiţi au fost toţi acei bărbaţi
chipeşi, înalţi şi puternici, care se aşteptau să fie unşi împărat! Din acea
zi, Duhul Sfânt, Dumnezeu, a fost cu David, iar el s-a întors fericit în
pustie.

Biblia spune că Duhul Domnului l-a părăsit pe
Saul, fiindcă s-a îndepărtat de Dumnezeu şi a păcătuit, locul Lui fiind luat de
un duh rău. Astfel, împăratul a devenit un om nervos şi muncit. Ştiaţi că o
asemenea stare indică prezenţa unui duh rău? Aşa este. El avea o mulţime de
doctori în jurul lui, dar nu au putut să-l ajute cu nimic, deoarece totul ţinea
de starea lui duhovnicească.

 Într-o
zi, unul din slujitori i-a zis împăratului:

„Ştim că Isai are un viu care este vindecător
divin.” Cu siguranţă era! El vindeca prin muzică. Amin. David avea darul de a
scoate dracii din oameni. Dar pentru că în zilele acelea nu se coborâse încă
Duhul Sfânt, el vindeca prin muzică, cântând cuvintele Domnului:

Domnul este Păstorul meu.

El mi-a îngăduit să stau pe această pajişte
verde;

El m-a condus până la această apă.

Aceste cuvinte le-au deranjat pe duhurile
rele din Saul şi le-a obligat să-l părăsească.

Să vă fie ruşine tuturor celor care nu
credeţi în muzica ce se cântă cu instrumentele cu corzi! Nu-i de mirare că
duhurile rele nu o plac, fiindcă trebuie să se îndepărteze.

David scotea dracii afară cântând la un
instrument cu corzi. Aşa spune Scriptura: „…când duhul trimis de Dumnezeu
venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai
uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.”
(1Samuel 16.23).
Puteţi vedea că acest băiat s-a născut cu un scop? David ştia că Dumnezeu este cu
el. Sigur că ştia. El era un trăgător cu praştia şi un om al pustiei. Într-o
zi, un leu a atacat o oaie din turma sa, dar David a luat praştia, a doborât
leul şi i-a luat oaia din gură. Atunci leul s-a aruncat asupra lui, dar David
l-a omorât cu cuţitul său de vânătoare. El ştia că Dumnezeu este cu el şi cu
ajutorul Domnului a omorât şi u urs.

Dacă acesta nu este un om plin de Duhul
Sfânt, atunci nu ştiu cine altul ar putea fi. Poate era mic de statură, dar era
plin de Duhul Sfânt şi Dumnezeu era cu el.

Apoi a început războiul cu filistenii, care
au invadat Israelul zicând: „Vă vom face război!” Atunci Saul l-a trimis pe
David acasă să aibă grijă de oile tatălui său, apoi şi-a adunat oştirea pentru
luptă, pe marii săi luptători, şi i-a trimis pe câmpul de luptă zicând:
„Băiatul acela nu poate lupta, aşa că l-am trimis înapoi să păzească oile
tatălui său. Dar bărbaţii aceştia puternici vor merge şi vor rezolva problema!”
Da, el şi-a înarmat oştirea cu săbii şi suliţe şi a trimis-o la luptă, fiindcă
toţi erau antrenaţi să fie războinici. Iar duşmanul era acolo pentru a-i
înfrunta.

Dar
acolo a păşit în faţă un uriaş care se numea Goliat, şi a făcut următoarea
propunere: „De ce trebuie să moară toţi aceşti oameni? Mai bine trimiteţi-mi un
bărbat cu care să mă lupt, dacă mă va omorî, noi vom fi robii voştri, iar dacă
îl voi omorî eu pe el, veţi fi voi robii noştri.” Voi ştiţi că vrăjmaşului îi
place să se laude atunci când simte că are avantaj asupra voastră. Şi iată că
toţi vitejii din oastea lui Saul tremurau pentru că le era frică să uriaşul
acela, aşa că timp ce patruzeci de zile, Goliat păşea în fiecare zi înainte
lor, râdea şi îi batjocorea. Aţi observat vreodată că patruzeci este numărul
ispitirii? Sigur că este. Astfel, după ce a stat patruzeci de zile pe munte,
Moise s-a întors şi a fost ispitit, iar Isus a fost dus timp de patruzeci de
zile în pustie şi a fost ispitit de diavolul.

Isai
s-a dus la fiul său David şi i-a zis: „Ia pentru
fraţii tăi efa aceasta de grâu prăjit şi aceste zece pâini şi aleargă în
tabără… Să vezi dacă fraţii tăi sunt bine şi să-mi aduci veşti temeinice.”
(1Samuel
17.17-18). Astfel, David şi-a luat măgăruşul, a pus pâinile şi grâul pe el şi
s-a dus în tabără. Chiar pe când a ajuns acolo, Goliat a ieşit plin de trufie
în faţă şi a spus: „Provoc oştirea lui Israel!”

Frate, se pare că în dimineaţa aceea,
provocarea lui Goliat a ajuns la urechile cui nu trebuia, pentru că acolo era
un băiat care ştia de ce se află acolo şi ce are de făcut! Amin.

Ceea ce ne trebuie şi nouă în seara aceasta,
este cineva care ştie ce are de făcut. Da, ceea ce ne trebuie nouă, sunt
bărbaţi şi femei care ştiu care este poziţia lor în Hristos. Iar când diavolul
aduce o provocare… pentru că el mai face şi acum provocări… şi astăzi mai sunt
Goliaţi, Îi mulţumim Domnului pentru că mai sunt şi oameni ca David.

În clipa când provocarea lui Goliat a ajuns
la urechile lui David, el şi-a ridicat privirea şi a ştiut ce avea de făcut. El
ştia că fusese ales de Dumnezeu şi că ungere Lui era asupra sa; ştia pe ce stă,
pentru că Îl pusese pe Domnul la încercare şi Îi cunoştea puterea.

Aş vrea să observaţi cât de minunat este
acest lucru. Mă voi grăbi puţin pentru că am depăşit deja cu trei minute timpul
care mi-a fost acordat.

David a fost chemat prin alegere. El a fost
ales, chemat, uns şi trimis. Înţelegeţi? Da, David a fost ales de Domnul,
chemat e la turma de oi, uns ca împărat şi trimis cu un anumit scop.

Priviţi: Avraam, Isaac, Iacov şi Iosif.

– Avraam = alegerea;

– Isaac =împlinirea;

– Iacov = harul, îndurarea;

– Iosif = desăvârşirea.

Deci, David a fost chemat. Frate sau soră, tu
eşti un David? Ai fost tu chemat după ce te-a ales Domnul? Câţi creştini sunt
astăzi în locul acesta? Ridicaţi mâna. Tu nu eşti creştin pentru că ai vrut, ci
pentru că aşa a hotărât Domnul. Amin. „Nimeni
nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis…”
(Ioan 6.44). Domnul te-a ales încă înainte de întemeierea
lumii să fii creştin. Aşa spune Scriptura. Ai fost ales, apoi chemat. Dumnezeu
te-a ales, apoi te-a chemat, iar tu ai răspuns chemării Lui. După aceea a
turnat peste tine uleiul ungerii Sale, Duhul Său cel Sfânt. Ce simbolizează
uleiul în Scriptură? Duhul Sfânt. Când Samuel a turnat uleiul peste David,
Domnul l-a botezat în mod simbolic. Amin. Nădăjduiesc că înţelegeţi. Samuel a
turnat peste David tot uleiul care se afla în corn, nu doar puţin. Aşa face şi
Dumnezeu când toarnă Duhul Sfânt peste un bărbat: El nu Îl toarnă cu porţia, ci
îl botează în trupul Său, îl unge cu Duhul Sfânt.

Fiţi atenţi! David a fost numit împărat chiar în momentul
când a venit ungerea peste el. Amin.

Voi sunteţi aşezaţi în Hristos Isus ca împăraţi şi
preoţi, este adevărat? În momentul în care primeşti Duhul Sfânt, Domnul te
aşază în Împărăţia Sa ca moştenitor. Ce tablou frumos! Vedeţi?

-Avraam = alegerea;

-Isaac = neprihănirea, împlinirea; el a fost neprihănit
prin credinţă;

-Iacov = harul, mila, sfinţirea – el nu a făcut nimic
pentru aceasta, ci îndurarea Domnului s-a arătat în viaţa lui;

-Iosif – desăvârşirea şi chemarea. Amin.

David a fost ales, chemat, uns şi poziţionat în Trupul
lui Isus Hristos: Printr-un singur Duh, noi suntem botezaţi în trupul lui
Hristos Isus şi avem un loc în El. V-aţi gândit la aceasta?

Fiecare bărbat şi fiecare femeie creştină, care se află
în locul acesta, ştie că tot timpul vieţii a fost însoţit sau însoţită de Ceva.
Încă de când erai copil, ai dorit să-L slujeşti pe Domnul, pentru că în inima
ta era pus Ceva: era alegerea mai dinainte a lui Dumnezeu.

Încă înainte de a fi uns de Samuel, David a ştiut că
Domnul era cu el, fiindcă omorâse un urs şi un leu cu praştia şi ştia că un om
obişnuit nu putea face aşa ceva. El ştia foarte bine de ce era capabil şi era
încredinţat că Domnul era de partea lui, deoarece inima îi bătea numai pentru
El.

Cred
că în Psalmul 42.1 el a spus: „Cum doreşte un
cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!”

Nu-i de mirare că putea să alunge duhurile rele cu muzica sa, fiindcă avea Ceva
despre care putea să cânte, Ceva ce venea din inima sa. Diavolul ştia foarte
bine că acele cântări veneau din inima lui şi că David fusese ales de Dumnezeu.
da, el a fost ales, chemat, uns şi pus împărat. Amin.

Daţi-mi voie să dezvolt mai mult acest gând.
Să nu credeţi cumva că sunt emoţionat, pentru că nu sunt.

Câţi dintre cei prezenţi în locul acesta
sunteţi neprihăniţi prin credinţă? Ridicaţi mâna, vă rog. Vedeţi? Scriptura
spune: „Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe
aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a
socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.”
(Romani 8.30). Amin. Numele tău a
fost scris cu sângele lui Isus Hristos, în prezenţa lui Dumnezeu, apoi ai fost
pus pe acest pământ cu un scop: să faci voia Domnului. Creştinule, poţi
înţelege care este menirea ta?

Oh, bărbaţii aceia nu au putut înţelege
aceasta, dar David avea peste el uleiul ungerii! El ştia pe ce stă.

Uriaşul Goliat s-a ridicat şi a zis: „Nu este
nevoie ca oştirea Domnului să fie învinsă!”

Priviţi-l cum stătea lăudărosul acela acolo
şi Îl sfida de Domnul: „Ştim că Domnul a făcut aceasta, dar zilele minunilor au
trecut!” Dar pentru David acel timp nu trecuse. El fusese uns şi ştia care era
însărcinarea lui.

Voi ziceţi: „Frate Branham, pot să-L accept
pe Hristos ca Vindecător?” Sigur că da.

„Bine, dar cum rămâne dacă nu sunt vindecat
în cinci minute?” Eşti vindecat oricum, indiferent cât durează aşteptarea.

Dacă ai crede că eşti vindecat, nu mi-ai pune
asemenea întrebare. Când crezi cu adevărat, în mintea ta  nu-şi poate face cuib nici un fel de
întrebare. Tu nu pui nimic sub semnul întrebării, ci crezi pur şi simplu. S-ar
putea ca ceilalţi oameni să pună un anumit lucru sub semnul întrebării, dar tu
nu vei face aceasta.

Dacă, de exemplu, mi-ai zice: „Frate Branham,
dă-mi un stejar.” Poate eşti din sudul Indianei, unde sunt mulţi stejari, iar
eu ţi-aş da o ghindă. Ai stejarul? Sigur că da, pentru că el se află în sămânţa
de ghindă pe care ţi-am    dat-o. Eu
ţi-am dat o ghindă, dar potenţial tu ai deja un stejar.

Când primim Cuvântul lui Dumnezeu, noi Îl
avem în formă de sămânţă, iar când acceptăm vindecarea divină, prin Cuvântul
lui Dumnezeu, lucrurile încep să fie în ordine: credinţa ia conducerea şi
creşte. Amin.

Ia acea ghindă, pune-o în pământ şi apoi
priveşte ce se va întâmpla. Curând va răsări un stejar şi va începe să crească.
Vedeţi? Viaţa este în Sămânţă, iar Cuvântul lui Dumnezeu este o Sămânţă vie.
Dacă poţi să-L primeşti, ia partea aceea din Biblie şi spune: „Aceasta mi se
potriveşte!” (Amin), şi ai ceva. Aşa este. Atunci nu va exista nici un diavol
care să te poată opri şi indiferent ce vor spune ceilalţi, nu vei primi nimic
pentru că ştii pe ce stai!

David a zis: „Vreţi să spuneţi că-l lăsaţi pe
acest filistean netăiat împrejur să stea acolo şi să sfideze oştirea
Dumnezeului celui viu? Cum este posibil? Eu nu aş suporta niciodată aşa ceva!”
Dar fratele său, i-a zis: „Pentru ce te-ai coborât tu şi cui ai lăsat acele
puţine oi în pustiu? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai coborât ca
să vezi lupta.”
(1Samuel 17.28).

Cuvintele spuse de David au ajuns la urechile
lui Saul, care a poruncit: „Aduceţi-l la mine pe băiatul acela să văd cum
arată!” Iar când l-a văzut, i-a zis: „Tu nu poţi lupta cu bărbatul acela,
fiindcă te-ar putea ridica cu o singură mână şi să te ţină în aer!”

Dar David i-a răspuns împăratului:
„Ascultă-mă, Saul! Eu am încredere în Domnul, pentru că El m-a ajutat să
ucid  leul şi ursul cu praştia mea. Mai mult,
El m-a ajutat să le smulg mielul din gură, iar când s-au ridicat împotriva
mea,    i-am omorât.” Şi a adăugat: „Cu
cât mai mult îl va da în mâna mea pe acest filistean netăiat împrejur care a
ocărât oştirea Dumnezeului celui viu!” Aleluia! Vedeţi? David ştia pe ce stă.

El era un om al credinţei; credea că Domnul
era de partea lui şi ştia că fusese uns.

Şi voi ştiţi acelaşi lucru pentru că sunteţi
creştini. Voi ştiţi că dacă Dumnezeu nu v-ar fi ales să fiţi creştini, nu aţi
fi fost niciodată creştini. Este alegerea Lui, nu a voastră, pentru că nici un
om nu Îl caută pe Dumnezeu. Tu nu L-ai căutat niciodată pe Dumnezeu, ci El te-a
căutat pe tine; tu nu L-ai chemat niciodată pe Dumnezeu, ci El te-a chemat pe
tine. Iar când te-a chemat şi L-ai acceptat, ţi-a arătat că te-a ales. Acesta
este harul. Apoi i-ai dat inima lui Hristos, iar El a umplut-o cu Duhul
Sfânt  şi te-a poziţionat în Trupul Său.
Aceasta a făcut să renunţi la obiceiurile tale rele şi să te comporţi ca un
creştin adevărat, iar El te-a vindecat pentru că a promis aceasta. Amin.

Vedeţi, David ştia pe ce stă şi ştia că
Domnul este cu El, de aceea a spus: „Da, domnule! Voi merge şi voi lupta cu
filisteanul acela!”

La fel este cu orice bărbat care primeşte o
chemare pentru slujbă. Înţelegeţi? Saul l-a luat imediat şi i-a zis: „Aşteaptă
puţin! Tu trebui să mergi la luptă aşa cum spunem noi; şi în primul rând
trebuie să-ţi punem pe cap un coif.” Îmi pot închipui cum arăta micuţul David
cu coiful acela mare pe cap. Probabil trebuia să-şi ţină capul aşa, ca să poată
vedea ceva, pentru fiindu-i prea mare, îi acoperea ochii şi nu vedea nimic. Dar
şi armura îi era foarte mare, aşa că nici nu putea păşi cu ea. Vedeţi? Saul îi
spusese: „Pune-ţi armura mea!” Imaginaţi-vă cum poate sta armura unui bărbat de
doi metri, pe un băiat de un metru şi şaizeci de centimetri. Apoi scutul şi
sabia: sărmanul David nici nu le putea ridica.

Acesta este motivul pentru care a zis: „Eu nu
ştiu nimic despre aceste lucruri. Nu ştiu să predic teologia, şi toate aceste
lucruri despre care vorbiţi, îmi sunt total străine. Nu înţeleg ce este cu
toate aceste rozalii pe care le folosiţi pentru rugăciune. Lăsaţi-mă să merg cu
credinţa în Dumnezeu, fiindcă El este Cel care l-a dat pe leu în mâinile mele.”

De această credinţă avem nevoie şi noi în
seara aceasta, fraţilor. Eu nu am nimic împotriva seminariilor, a şcolilor
teologice şi a educaţiei, dar când eşti chemat de Dumnezeu, du-te!

Cineva spunea că a fost pregătit timp de
cincisprezece ani ca să poate merge misionar în Africa, iar acum a fost trimis.
Acestea sunt prostii.

Când eşti chemate de Domnul, du-te! Asta-i
tot.

Apostolii nu au aşteptat niciodată să
primească vreo educaţie; niciunul dintre ei nu a aşteptat aşa ceva. Dacă Domnul
te cheamă, înseamnă că eşti pregătit, aşa că du-te înainte! Dacă nu, primul
lucru pe care-l vei observa este că devii atât de îndoctrinat încât şi puţinul
din Dumnezeu, care se mai afla în tine, este scoasă afară.

David nu a ştiut să lupte îmbrăcat în acele
haine, acest lucru fiind valabil pentru orice bărbat care trebuie să predice
Adevărul. Cum aţi vrea să predice când îi impuneţi o mulţime de lucruri: cât de
repede să citească în faţa microfonului, ce să facă şi cum să facă? Tu n-ai
putea face aşa ceva şi nici eu. De fapt, cel mai bun lucru pe care l-ai putea
face este să mergi şi să spui: „Doamne, sunt aici. Te rog să-mi arăţi ce vrei
să le spun oamenilor şi o voi face.” Amin. Să nu spui niciodată: „Voi aştepta
până când vine domnul Jones şi-mi spune el ce să fac. Atunci voi crede şi voi
spune „Amin”. Să nu faci aceasta, ci să zici „Amin” la orice va spune Domnul.
Aşa este.

David ştia pe ce stă, aşa că a zis: „Domnul
îl va da pe acel filistean netăiat împrejur în mâna mea!” Apoi a adăugat:
„Luaţi jos de pe mine toate aceste lucruri!” Astfel, Saul a aflat că haina lui
ecleziastică nu se potrivea unui om al lui Dumnezeu. Aşa este.

„Eu am încredere în această praştie mică şi
nu o voi lăsa din mâna mea,” a continuat David.

Acesta este Duhul Sfânt care m-a salvat şi pe
mine, de aceea nu mă mai interesează nimic. Eu am cunoscut un bărbat care a
primit Duhul Sfânt, dar apoi L-a negat pentru că via să fie popular. Cunosc
bărbaţi şi femei care au primit Duhul Sfânt de modă veche, dar apoi s-au dus în
lume şi L-au negat tot din pricina popularităţii.

Oh, Doamne, ai milă de mine! Cel ce m-a adus
până aici este Duhul Sfânt şi doresc ca El să mă ducă şi mai departe. Aceasta
este totul. Dacă a fost bun în trecut şi în prezent, va fi la fel de bun şi în
ceasul morţii mele, acest lucru fiind valabil şi pentru tine. Amin. Gândiţi-vă
la aceasta.

David a spus: „Eu ştiu cum să folosesc
această praştie şi am încredere în ea!” aşa că a păşit în faţă şi s-a pregătit
de luptă.

Îmi imaginez ca Saul a zis: „Ce poate face
acest copil dacă a refuzat să asculte instrucţiunile mele, a nesocotit
abilitatea mea de a conduce oamenii şi a refuzat armura pe care trebuia s-o
poarte?”

Dar David a păşit liniştit în faţă, apoi a
privit în jur şi a adunat câteva pietre. Vă puteţi imagina un băiat simplu de
la ţară, care ia de jos câteva pietre, îşi scoate praştia şi o pregăteşte?
Desigur, Saul s-a întrebat: „Oare ce face cu acele pietre?”

Dar David a luat cinci pietre şi le-a pus în
traista sa. Scriptura spune că el avea o traistă. Ştiţi ce duceau păstorii în
traista lor? Eu v-am spus de multe ori, că de obicei purtau miere, iar dacă
vreuna din oi se îmbolnăvea, luau o parte din acea miere şi o puneau pe o
piatră. Amestecau mierea bine, apoi o turnau pe piatră, iar oile veneau şi o
lingeau fiindcă le plăcea acea chestie dulce. Şi când lingeau mierea, lingeau
şi acea piatră de calcar şi se făceau bine.

Şi noi avem aici o traistă plină cu miere,
iar eu o voi pune pe Stânca Hristos Isus, astfel ca orile care sunt bolnave să
poată veni să lingă şi să se vindece. Da, dacă veţi linge această miere, veţi
vedea cum vor avea loc vindecări una după alta. Aşa este. Dar noi nu punem
această miere pe o biserică sau pe o denominaţiune, ci o vom pune unde îi este
locul: pe Isus Hristos, Piatra care poartă vindecarea în Sine.

Deci, el avea o traistă mică, iar traista
avea un buzunar în care se ţineau banii. Ce sunt aceşti bani? Puterea de
cumpărare. Puteţi vedea traista Domnului Isus? Fiecare păstor are o asemenea
traistă în care găseşti tot ce ai nevoie. Dacă eşti bolnav, îndrăzneşte şi vezi
ce vei găsi acolo, fiindcă este scris: „…Eu sunt Domnul care te vindecă.” (Exod
15.26). În ordine. Luaţi-o afară, fiindcă aceasta este Puterea de cumpărare. „…orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să
credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.”
(Marcu 11.24). Vedeţi ce conţine Traista Lui? Nu-i de
mirare că David şi-a pus pietrele acolo; era un loc numai bun pentru ele,
aşa-i?

Şi noi suntem pietre din această Traistă şi suntem
învelite în miere, în putere. Şi ştiţi ceva? Păstorul Isus Hristos, Cel care nu
a pierdut niciodată vreo bătălie, Păstorul oilor, Îşi ia Biserica sub protecţia
Sa. Amin.

David a luat cinci pietre. Ce simbolizează cifra „5”?
Fiţi atenţi: cinci pietre: prima dintre ele era „J”, a doua „E”, a treia „S”, a
patra „U” şi a cincea, „S”. Vedeţi? „J-E-S-U-S” (în limba română este
„I-S-U-S”). Vedeţi? Noi suntem pietre vii din această Piatră care este Isus
Hristos.

David a pus acele pietre în traista sa, ca să fie
acoperite cu miere şi înzestrate cu putere de sus.

Când Domnul poate să-Şi unească Biserica într-o singură
simţire, o va înzestra cu putere de sus. Cu care putere? Cu puterea de a crede
Cuvântul Său şi de a nu lăsa să treacă nici o iotă.

Deci în traista lui David era miere şi putere. El a pus
cele cinci pietre acolo, apoi s-a uitat să vadă unde era Goliat. Fiecare dintre
cei care sunteţi în seara aceasta aici, sunteţi un David.

Când Goliat a văzut cine vine să se lupte cu el şi cu ce
era înarmat, a râs şi a zis: Ce! sunt câine, de vii la mine cu toiege? De
ce vii aşa împotriva mea, băieţelule?”
(1Samuel 17.43). Ştiţi cum l-a numit Saul pe
David când l-a văzut? „Copil”. El arăta într-adevăr ca un copil timid şi era
înarmat doar cu o praştie, dar Îl cunoştea pe Dumnezeu, iar acesta este lucrul
cel mai important. El era un credincios; era cel ales, chemat, uns şi trimis.
Aleluia!

Poate zici: „Frate Branham, eu am fost chemat
să fiu predicator!” Poate ai fost chemată să fii o casnică dar, prin Duhul
Sfânt, tu ai o poziţie în Trupul lui Isus Hristos. Amin. Tu eşti la fel de
importantă pentru El, ca David sau ca oricare alţii.

Totul era pregătit pentru începerea luptei.
Goliat se înarmase cu toate cele necesare, dar priviţi-l cum se va prăbuşi!
David s-a apropiat de el şi l-a privit de jos până sus, dar dincolo de el a
văzut biruinţa, pentru că avea încredere în Domnul oştirilor. El se gândea:
„Oare cu cât era mai periculos leul decât acest Goliat? Acela era un animal
sălbatic, iar dacă atunci am crezut că Domnul va călăuzi piatra mea chiar prin
capul acelei fiare, ştiu că El va face acelaşi lucru şi acum. Pe acel leu l-am
ucis ca să salvez o oaie, şi Domnul m-a ajutat s-o salvez pentru că am crezut
că El poate face aceasta.” Aşa este.

Fraţilor, Domnul ne-a dat şi astăzi nişte
Davizi care să-I păstorească oile. Aşa este.

„Şi dacă El şi-a făcut griji pentru o oaie,”
îşi zicea David, „cu cât mai mult de va îngriji de oştirea Dumnezeului celui
viu. Eu nu-i voi permite acestui batjocoritor să vină aici şi să spună: „Nu mai
există vindecare divină. Nici nu vreau să vorbesc despre subiectul acesta!”

Oh, într-una din zilele acestea veţi întâlni
un David!

Goliat „l-a blestemat pe David pe
dumnezeii lui, apoi a adăugat: „Vino la mine, şi-ţi voi da carnea ta păsărilor
cerului şi fiarelor câmpului.”
(1Samuel 17.43-44).

Dar David i-a răspuns: „Tu vii împotriva mea în numele
filistenilor, cu armură, cu sabie, cu toată psihologia şi teologia ta, şi cu
alte lucruri pe care le mai ai, dar „iar
eu vin împotriva ta în Numele Domnului oştirilor, în Numele Dumnezeului oştirii
lui Israel, pe care ai ocărât-o.

Astăzi Domnul te va da în mâinile mele, te
voi doborî şi-ţi voi tăia capul; astăzi voi da stârvurile taberei filistenilor
păsărilor cerului şi fiarelor pământului.”

El ştia pe ce stă. Aleluia! Toţi „Davizii”
care se află în seara aceasta aici, au o poziţie în Hristos, iar Cel care le-a
dat-o este Domnul: alegere, chemare, ungere şi trimitere. El este Cel care te-a
ales şi te-a chemat. Apoi te-a uns cu Duhul Sfânt, iar acum te-a poziţionat în Trupul
lui Isus Hristos. Da, El i-a pus acolo pe toţi aceşti „Davizi.”

Poate ziceţi: „Cine este acest Goliat, frate
Branham şi unde se află el?” Cancerul care te mănâncă, tumoarea care atârnă pe
tine, cataracta din ochii tău, braţul handicapat, etc. Toţi cei care le văd
spun: „Nu se mai poate face nimic!” iar diavolii zic şi ei: „Renunţă,
resemnează-te, pentru că nu se mai poate face nimic. Doctorii care te-au văzut
au spus că nu te vei mai face bine!”

Dar Isus Hristos, Cel care te-a ajutat să nu
mai bei şi să nu mai fumezi, Cel care te-a salvat de la o viaţă de beţiv, de la
jocurile de noroc şi din păcat, poate să te vindece şi de tuberculoză şi de
cancer. Aceste boli sunt un Goliat, dar nu lua în seamă bătaia lui de joc, ci
ridică-te în Numele lui Isus Hristos şi provoacă-l la o confruntare. Amin.
Aleluia! Mă simt atât de religios! Poziţionat în Hristos.

Dacă credinciosul şi-ar cunoaşte poziţia în
Hristos, ar avea-o. Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu este aici şi este gata să
se coboare peste oricine crede. Tu crezi? Amin. 
Domnul a promis aceasta şi o va face. Tu eşti în Hristos.

Goliat este un batjocoritor. El zice: „Vezi,
aseară ai fost aici, dar nu ai fost vindecat. Ai fost şi la alte adunări, dar
nici acolo nu ai primit vindecarea.” Cine este acel diavol netăiat împrejur?
Cine este acel diavol care nu are nici o legătură cu Dumnezeu? Cine este acel
diavol care nu are nimic şi ştie că a fost biruit? Stăpânul lui a fost biruit
la Calvar de către Domnul şi Stăpânul nostru. Aleluia!  El este o minciună, dar nu-l vom mai crede.
Jos cu el!

Isus Hristos l-a jefuit pe Satan de tot ce
avea. El a biruit domnii, stăpâniri şi puteri, iar Împărăţia Lui cuprinde cerul
şi pământul. Aleluia! Şi noi suntem ai Lui. Aceasta Îl pune unde Îi este locul.
Satan este un învins, în timp ce Hristos este Biruitorul. Voi sunteţi „Davizi”;
sunteţi chemaţi, aleşi, unşi şi aşezaţi în Trupul lui Hristos, prin botezul
Duhului Sfânt.

Goliat, eşti biruit! Aleluia! Da, în seara
aceasta el este biruit. Aleluia!

Să ne rugăm.

Tată ceresc, simţim cum Duhul Tău Se mişcă
printre noi. O, Doamne, este ca şi cum ai păşi aici ca să laşi Duhul Tău să
ungă această audienţă. Noi Te iubim şi Te lăudăm. Glorie Numelui Tău!

Doamne, în seara aceasta Te rog să ungi
audienţa cu o asemenea putere cum nu a mai simţit nimeni din locul acesta
vreodată. Îngăduie ca toţi aceşti copii să fie chemaţi, aşa cum a fost chemat
şi David. Tată, ei trebuie să fie chemaţi, pentru că Fiul Tău preaiubit, Domnul
Isus Hristos, a spus: „Nimeni
nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis.”
(Ioan 6.44). Tu i-ai chemat pe cei pe care  i-ai ales mai dinainte, iar ei au răspuns
chemării. Şi când au făcut aceasta, ai turnat peste ei ungerea Duhului Sfânt şi
i-ai botezat în Trupul lui Hristos, pentru că sunt nişte pietre mici din Stânca
cea mare. Aleluia!

Diavolul stă acolo şi încearcă să râdă de ei,
de aceea Te rog să ai grijă de sufletele lor, în seara aceasta, şi să faci ca
fiecare filistean să fie biruit. Aleluia! Fie ca Isus Hristos, mare Fiu fără
păcat al lui Dumnezeu, marea Căpetenie a lui David, să vină cu puterea Sa să
îndepărteze fiecare umbră de necredinţă şi să taie orice legătură sau
întunecime de peste oameni, astfel ca Lumina Duhului Sfânt să inunde această
audienţă cu prezenţa Sa. Fie ca aceasta să fie o noapte cum nu am mai trăit
niciodată până acum. Atotputernicule Dumnezeu, fă aceasta spre slava Ta, pentru
că Te rugăm în Numele Fiului Tău. Îngăduie ca toţi să fie vindecaţi de dragul
lui Isus. Amin.

Ştiţi ce a făcut David după ce a tăiat capul
lui Goliat? Şi-a pus piciorul pe trupul mort al filisteanului, iar capul l-a
ridicat ca mărturie pentru ceilalţi şi a strigat: „Vedeţi ce puteţi face?” Aşa
este. Aveţi încredere în Dumnezeu!

Aseară a fost aici femeia aceea sărmană care
fusese la fraţii Mayo… Ei au făcut tot ce-au putut, dar nu au reuşit să afle
nici măcar ce era în neregulă cu ea. Atunci a venit aici. Diavolul a zis:
„Te-am prins!” dar credinţa vine în urma auzirii Cuvântului. Astfel, ea L-a
crezut pe Dumnezeu, a tăiat capul acelui diavol, l-a ridicat înaintea voastră
şi a spus: „Vedeţi? Eu am fost legată de acel pat, dar iată-mă stând înaintea
voastră pe deplin sănătoasă şi fericită. El m-a vindecat şi acum pot dormi.”
Aşa este.

Dar ce să spun despre miile de oameni din
întreaga ţară? Câţiva dintre ei sunt în mijlocul nostru. Îmi scriseseră despre
starea lor şi mi-au spus că erau orbi şi la pat, dar când am fost aici ultima
dată, au păşit în faţă cu Sabia credinţei în mână şi au tăiat capul lui Goliat,
iar în seara aceasta îl ţin înaintea voastră ca mărturie.

Ce a făcut restul oştirii? Când au văzut că
se poate, au zis: „Dacă acest israelit a putu face acest lucru, putem  să-l facem şi noi! Toţi suntem copiii lui
Dumnezeu şi avem parte de aceleaşi binecuvântări. Luaţi-vă deci săbiile şi
haideţi să-i omorâm pe toţi aceşti filisteni!” I-au urmărit, i-au ajuns şi i-au
ucis, iar trupurile lor moarte au căzut prin văi, pe dealuri şi pe la porţi.
Desigur.

Frate, şi tu poţi face aceasta. Făgăduinţa
este a ta, îţi aparţine. Ea este dată pentru fiecare credincios, de aceea, nu
pleca de aici fără ca Duhul Sfânt să taie şi să îndepărteze acele cătuşe vechi
care te ţin încă legat. Aruncă-le şi spune: „Doamne, eu cred!” apoi pleacă de
aici ca un copil biruitor al lui Dumnezeu, pentru că Steaua  dimineţii te conduce spre slavă. Cu
siguranţă.

Diavolul se va ridica şi va spune: „Am crezut
că te-am avut!” dar tu să-i răspunzi: „Ţi-am spus că nu m-ai avut niciodată!”
şi du-te mai departe. Aşa este. Apoi vino la următoarea, scutură capul acelui
diavol bătrân care te ţinea legat şi spune: „Uită-te aici! Îţi aminteşti de
mine? Eu sunt persoana căreia i-au spus medicii că nu mai are de trăit decât
câteva zile. Dar în seara aceasta, iată-mă stând aici pe deplin sănătoasă.”
Aleluia! Imediat se ridică altcineva şi spune: „Vezi? Dacă la ea a fost
posibil, înseamnă că este posibil şi pentru mine, aşa că şi eu Îl cred pe El.”
Amin.

Oh, voi nu ştiţi, dar Duhului Sfânt Îi place
să intre în această mână de oameni. Ce bine ar fi dacă aţi realiza unde vă
aflaţi. Tu eşti în Hristos şi datorită acestei poziţii pe care o ai, îţi
aparţine totul; totul este al tău. Crezi aceasta?

Să ridicăm mâinile şi să cântăm împreună cu
fratele care ne va acompania la orgă, nu „Doamne eu cred!” ci: „Doamne, eu cred
chiar în clipa aceasta!” Ridicaţi toţi mâinile şi cântaţi. În ordine.

Acum eu cred, acum eu cred,

Toate lucrurile sunt posibile, acum eu cred.

Acum eu cred, acum eu cred,

Toate lucrurile sunt posibile, acum eu cred.

Oh, ce minunat! Chiar dacă aş spune: „Să
încheiem această adunare, să ne strângem mâinile şi să mergem acasă,” cred că
ar fi multe, multe vindecări în seara aceasta. Da, eu cred din toată inima
aceasta.

Poate printre noi este cineva care a venit
pentru prima dată, este slab în credinţă şi nu înţelege de ce chemăm un rând de
rugăciune şi ne rugăm pentru unii dintre oameni. Ce a spus Isus când era pe
pământ, ce făgăduinţă a dat El? „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face
şi voi.”
Şi El a mai spus ceva: „Fiul nu poate face nimic de la Sine; El
nu face decât ce-L vede pe Tatăl făcând. Şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul.”

El a vorbit cu femeia de la fântână până când
a găsit care era problema ei, iar atunci i-a zis:

Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat,” a răspuns ea.

„Aşa este, pentru că cinci bărbaţi ai avut,
şi cel cu care eşti acum nu este bărbatul tău.”

„Doamne, văd că eşti proroc. Eu ştiu că
atunci când va veni Mesia, El va face aceste lucruri. Acesta este semnul lui
Mesia.”

„Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt El.”

L-a întâlnit şi Filip şi a putut fi salvat,
aşa că petrecea clipe minunate: Împărăţia lui Dumnezeu era în inima lui şi era
plin de bucurie pentru aceasta. Curând după aceea, s-a dus să-şi caute
prietenii şi l-a găsit pe Natanael care se ruga sub un smochin din spatele
casei. Poate când a ajuns acolo, Filip a întrebat-o pe doamna Natanael:

 „Unde
este Natanael?”

 „Mai
adineauri s-a dus să se roage în grădină.” Filip a pornit să-l caute prin
grădină şi l-a văzut că se ruga sub un copac. El l-a auzit pe Filip că se apropie,
aşa că s-a ridicat şi i-a zis:

„Pe unde au umblat, Filipe?”

„Oh, am fost plecat, dar m-am întors pentru
că vreau să-ţi spun ceva. Ştii ce spune Scriptura că se va întâmpla în zilele
acestea? Isus din Nazaret, fiul lui Iosif, este acolo jos urmat de semne şi
minuni puternice şi noi ştim că El vine de la Dumnezeu.”

„De unde zici că este El?”

„Din Nazaret.”

„Oare este posibil să iasă ceva bun de acoo?”

„Vino cu mine. Nu mai pune alte întrebări, ci
vino cu mine şi vei vedea.” „A vedea” înseamnă „A crede.”

Astfel, cei doi bărbaţi s-au dus în locul
unde era Isus şi au intrat în audienţă. După o vreme, Isus a privit în audienţă
şi l-a văzut pe Natanael care stătea acolo plin de curiozitate, lângă Filip.
Poate L-au văzut pe Isus vindecând pe cineva şi au zis fiecare: „Eu cred
aceasta.” Sau poate a mers pe platformă o femeie, iar El i-a zis: „Doamnă, tu
ai bolile cutare şi cutare, dar dacă crezi, eşti vindecată.”

Îl pot auzi pe Filip cum îl întreabă pe
prietenul său: „Ce zici de asta?”

„Stai puţin!” i-a replicat Natanael, „Pun
pariu că El nu ar şti nimic despre mine!”

Dar Isus a privit spre el şi a zis:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este
vicleşug.”

„De unde mă cunoşti?” L-a întrebat Natanael surprins.

Şi Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme
Filip, când erai sub smochin.”

„Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
Împăratul lui Israel!”
Vedeţi?

Acelaşi lucru L-a făcut şi când S-a întâlnit
cu Petru.   I-a zis simplu: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona; tu te vei
chema Chifa”

(care tălmăcit înseamnă Petru).”

Cum l-a cunoscut El? De unde îi ştia numele?
Cum de ştia acele lucruri despre el? Vedeţi?

Cu altă ocazie, Isus a trecut printre mulţi
oameni bolnavi pe moarte şi s-a oprit la unul care stătea pe o targă, a vorbit
cu el şi l-a vindecat. Aşa ceva a ridicat un mare semn de întrebare. Iudeii au
văzut că omul vindecat îşi ridica patul în ziua Sabatului şi l-au luat la
întrebări cu privire la Isus. Apoi s-au dus şi au vorbit cu Isus, iar El le-a
răspuns simplu: „Adevărat, adevărat
vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe
Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl face şi Fiul întocmai.”
(Ioan 5.19). „Tatăl
Meu lucrează până acum; şi Eu, de asemenea, lucrez.”
(v.1).

Acesta este Isus ieri; şi El a spus: „Eu sunt Rădăcina
şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
(Apocalipsa
22.16). El este de la „A” la „Z”, ceea ce înseamnă „Alfa şi Omega”, Începutul
şi Sfârşitul, Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine. „Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu
tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.”
După cum spunea şi fratele Ekberg: „Căci
Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El.”
(Coloseni 1.19), aşa
cum spune şi în cântarea: „Din gloria Sa.”

Ne va fi dor de fratele Ekberg, Domnul să-i
binecuvânteze inima. Mie îmi place mult acest cântec, pentru că face ceva cu
adunarea. Ştiu că fratele este un creştin adevărat, de aceea Îl rog pe Domnul
să fie cu el până când ne vom revedea.

S-au împărţit numere de rugăciune? În ordine. De la unu
la o sută. Atunci vom începe cu numărul 1. Aseară, am avut un rând de rugăciune
în audienţă şi nu am chemat pe nimeni pe platformă, dar în seara aceasta vom
chema câteva persoane aici.

Cine are numărul B1? Să ridice mâna.

Vă mai amintiţi cele două semne? Unul dintre ele era să
iau mâna oamenilor. Cu doamna voi vorbi puţin mai târziu. Staţi în rugăciune,
pentru că dacă este vorba de vreo boală, El îmi va arăta.

Bună seara, doamnă. Cred că nu ne cunoaştem, pentru că
nu-mi amintesc să te mai fi văzut vreodată. Este adevărat? Aş vrea să-ţi iau
puţin mâna. Da, doamnă. Tu nu ai o problemă duhovnicească, ci una firească. Ai
o tumoare care creşte. Uita-te la mâna mea. Este la fel ca mâna oricărui
bărbat, este adevărat? Acum am să iau mâna aceasta în mâna mea. Vezi vreo
diferenţă? Pune-ţi mâna peste mâna mea. Este vreo diferenţă? În ordine. Acum să
schimbăm din nou, ca să vedeţi ce face Duhul Sfânt. Pune mâna ta în mâna mea şi
priveşte-o. Pe mâna mea apar nişte bubiţe mici, vezi? Acum pune mâna ta dreaptă
în mâna mea stângă şi fii atentă ce se va întâmpla. Vezi cum apar acele
umflături? Aceasta este dovada că suferi de o boală. Este un microb… este o
viaţă străină în tine. Înţelegi?

Acum vom vorbi puţin şi vom vedea dacă Duhul Sfânt ne va
spune ceva despre aceasta. Dacă El nu va spune nimic, ştiu că este vorba despre
o tumoare, pentru că ştiu cum apare pe mână. Este suficient să ştiţi atât. Da…
Tumoarea este la sân, este adevărat? Vedeţi? Aşa este.

Tu trăieşti aici în Chicago, locuieşti pe strada 1653
Mead şi te numeşti A. Erickson. Du-te acasă şi vei fi bine. Ai credinţă în
Dumnezeu!

Vino aici. Nu ne cunoaştem, aşa-i domnule? Crezi, frate?
Ai încredere în el. Dă-mi puţin mâna. Între mine şi tine este o Lumină. Eşti
slăbit, nu-i aşa? Totuşi, te afli aici pentru un alt motiv, nu pentru tine. Tu
ai probleme cu prostata şi cu rinichii şi din cauza aceasta nu poţi dormi
noaptea, dar te frământă altceva. Eu nu te pot vindeca, dar El poate face
aceasta. Eu sunt slujitorul Lui şi pot spune doar ceea ce-mi arată El. După cum
am spus deja, tu eşti aici pentru altcineva: este vorba de fiul tău. El are
ceva la ochi, iar medicul a spus că este „Astigmatism”. Băiatul nu este aici cu
tine, ci este acasă şi mai are ceva: este vorba de epilepsie şi este puţin
retardat mintal. Este adevărat? Crezi că vei primi ceea ce ceri? În ordine.
Atunci du-te acasă, pune-ţi mâinile peste copil şi primeşte vindecarea în
Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aveţi încredere în Domnul. Femeia aceea are peste ea un
duh de surzenie. Plecaţi-vă capetele pentru un minut.

Dumnezeule mare, Cel care ai creat cerul şi pământul şi
tot ce este pe el. Nu ştiu cât de rău este această femeie, nici cât de mare
este problema cu urechile ei, dar ştiu că Tu eşti aici. Te rog s-o vindeci şi
să laşi ca Duhul Tău să se reverse peste ea, ca să fie bine. Cer ca acest duh
de surzenie să iasă din ea şi îi poruncesc: „Ieşi afară din această femeie în
Numele lui Isus Hristos!”

Acum mă auzi, aşa-i? Mă poţi auzi?  Da, auzul tău a revenit. Dar ai avut şi o
problemă femeiască, aşa-i? Şi aceea a dispărut, nu o mai ai. Este ceva ciudat!
Tu eşti o misionară şi ai venit din China. Ai o misiune printre chinezi şi vrei
să mă întrebi ceva. Da, vrei să ştii dacă să mai mergi înapoi sau nu. Aşa este.
Crezi că vei merge înapoi sănătoasă şi fără nici o problemă? Du-te şi
bucură-te! Domnul să fie cu tine. Ai încredere.

Da, domnule. Tu ai o problemă gravă cu stomacul. Dă-mi
mâna. Da. Ai probleme mari cu stomacul şi numai Domnul te poate ajuta. Crezi
aceasta? Cum am putut să ştiu că ai probleme cu stomacul dacă ţi-am luat doar
mâna în mâna mea? Crezi că te vei face bine? Te numeşti Allen Grubbs, este
adevărat? Domnul să te binecuvânteze. Eşti din Wankegan, Illinios. Du-te acasă
şi mănâncă-ţi cina.

 Tu ai probleme
femeieşti. Crezi că te vei face bine? Aş vrea să te întreb ceva. Când te-ai
ridicat de pe scaun s-a întâmplat ceva, aşa-i? Du-te acasă, bucură-te şi
mulţumeşte-i lui Dumnezeu.

Tu ai probleme femeieşti, artrită, dar şi alte boli.
Crezi că Isus Hristos te poate vindeca? Şi eu cred, soră.

Tată ceresc, eu o binecuvântez pe această femeie în
Numele lui Isus. Fie ca Duhul Sfânt să meargă la ea, iar binecuvântările pe
care le-a cerut, să-i fie acordate în Numele lui Isus. Amin.

Domnul să te binecuvânteze, soră. Du-te şi bucură-te.

Tu crezi? Între mine şi tine curge un şuvoi de sânge care
se face alb. Aceasta este din cauză că ai diabet, iar diabetul te face orb.
Crezi că atunci când vei merge acasă nu vei mai avea nici diabet şi nici
probleme cu vederea? Crezi că nu stai în prezenţa fratelui tău, ci eşti în
prezenţa Domnului? Frate, te binecuvântez şi te eliberez de această problemă în
Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te, bucură-te şi crede din toată inima ta.

Dacă ţi-aş spune că ai fost vindecat în timp ce stăteai
pe scaun, m-ai crede? Ai crede din toată inima? Domnul să te binecuvânteze.

Cum te simţi, domnule? Fiţi respectuoşi cu toţii. Tu eşti
aici pentru cineva. Este vorba de soţia ta. Ea are probleme la spate, la
coloană.

Şi doamna de acolo din spate are artrită… cea cu jerseul
roz, dar ea nu este soţia ta. Da. Şi cea de lângă ea are tot artrită şi la fel
doamna în alb. Este adevărat?

Ridicaţi-vă toate trei în picioare. Domnul să vă
binecuvânteze. De aceea o trăgea demonul acela spre tine. Înţelegi? O vei găsi
pe soţia ta bine. Să nu-ţi faci griji deloc.

Tu ai o problemă cu rectul, aşa-i? Du-te, crede în
Dumnezeu şi bucură-te pentru că vei fi bine, frate. Te binecuvântez în Numele
lui Isus Hristos. Amin. Domnul să te binecuvânteze.

Diabetul este o problemă serioasă, dar Isus Hristos este
Vindecătorul. Credeţi aceasta? Îl acceptaţi? Atunci duceţi-vă şi fiţi bine în
Numele lui Isus Hristos. Credeţi!

Acum Lumina este peste doamna de culoare care stă acolo
în spate, cea cu rochie roşie. Doamnă, ai număr de rugăciune? Da sau nu? Nu ai.
Doamna cu ochelari… Ridică-te un moment. Crezi din toată inima? Crezi că Isus
Hristos te-a vindecat? Tu ai programare pentru operaţie, este adevărat? Ai o
ruptură de apendicită, dar dacă crezi, Isus Hristos te face bine. Întinde-ţi
mâna peste bărbatul din faţa ta, deoarece are o problemă nervoasă. Îl condamn
pe acest diavol în Numele lui Isus Hristos.

Satan, părăseşte-l în Numele lui Isus Hristos! Amin.

Aduceţi-o pe doamna aici. O, copii ai Dumnezeului celui
viu, nu vă daţi seama că Domnul Isus este aici? Aveţi credinţă. El este
Salvatorul vostru. Nu ne cunoaştem, aşa-i doamnă? Pleacă-ţi puţin capul.

Doamne, în Numele lui Isus, Fiul Tău, îndepărtează acest
duh de surzenie de la această femeie, ca să poată auzi din nou. Atotputernicule
Tată, în osândesc pe acest diavol în Numele lui Isus. Amin.

Un moment. Aş vrea să-ţi testez auzul. Mă auzi bine acum?
Aş vrea să te întreb ceva. Aş putea să te las să pleci, dar ceva mă împinge
spre tine. Este ceva diferit. Dă-mi puţin mâna. Crezi că sunt slujitorul lui
Dumnezeu? Crezi că tainele inimii tale sunt descoperite în faţa lui Dumnezeu şi
că El ştie totul? Isus Hristos te-a vindecat deja. Da, tu ai ceva şi la stomac.
A fost o excrescenţă, dar acum a plecat. Văd lângă tine un băieţel, dar nu este
fiul tău, ci nepotul. Aşa este. Nu-l poţi trimite la şcoală pentru că are
probleme cu amigdalele, este adevărat? Du-te, pune batista pe el şi se va face
bine.

Voi credeţi? Haideţi să-L primim chiar acum pe Domnul
Isus. Voi sunteţi aleşi, chemaţi, unşi şi trimişi şi staţi în locurile cereşti
în Hristos.

Credeţi? Atunci, ridicaţi-vă în picioare şi primiţi
vindecarea.

Oh, Dumnezeul cerului, eu mustru fiecare demon în Numele
lui Isus Hristos.

Ieşiţi afară din ei în Numele lui Isus Hristos! Amin.


Amin –