Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMLUMEA SE PRĂBUȘEȘTE DIN NOU

27/11/1963, seara - Shreveport, LO

… Amin. Domnul să vă binecuvânteze. A fost bine să vin în seara aceasta aici şi să vă aud lăudându-L pe Domnul. Am aşteptat aceasta încă de la Ziua Recunoştinţei, când am fost aici. (Adunarea spune: „Amin.”).

Tocmai am sosit din New York, unde am avut o campanie minunată şi unde Domnul ne-a binecuvântat în chip minunat. Am ţinut adunarea în Auditoriul Morris şi oamenii erau peste tot pe străzi, aşteptând să iasă cineva afară, dintr-un motiv sau altul, şi votau cine să intre în locul lui. În fiecare seară a fost plin de oameni pe străzi, iar Domnul ne-a binecuvântat, dându-ne multe suflete şi vindecând o mulţime de bolnavi.

A urmat dejunul Oamenilor de Afaceri, unde am avut un timp minunat şi unde s-au vândut toate biletele. Cred că au lăsat înăuntru sute de oameni care nu aveau bilet, aşa că toate coridoarele au fost pline. Am avut un timp cu adevărat minunat. A fost chiar şi un preot episcopal, iar Domnul ne-a binecuvântat din belşug.

Când am plecat de acolo, ne-am oprit şi pe acasă, la cealaltă casă a mea, la Jeffersonville, pentru că după cum ştiţi, de doi ani locuiesc la Tucson, Arizona.

De aici voi pleca din nou spre Tucson, pentru dejunul Oamenilor de Afaceri de săptămâna viitoare, de la Phoenix, iar imediat după anul nou, vom începe o campanie sau o convenţie naţională la Ramada Inn.

Astfel, este bine să mă aflu aici, în frumosul oraş Shreveport.

De obicei, eu vorbesc mult, dar mă voi strădui să las trei sau patru ore de aici până aici. Ştiu că va fi obositor, dar nu ne vedem prea des. S-ar putea ca unii să plece în slavă până voi mai ajunge să vă revăd, de aceea mă gândesc: „Ei bine, aceasta va fi ultima noastră discuţie înainte să-ţi iei zborul de pe acest pământ.”

Unii au plecat deja dintre noi anul trecut, iar dacă Domnul zăboveşte şi ajungem să ne întoarcem din nou la anul sau cândva, vor mai fi câţiva plecaţi, poate chiar şi eu însumi, pentru că nu ştim ceasul când vom fi chemaţi. Să ştiţi că Domnul ar putea veni chiar înainte de încheierea acestui serviciu.

După cum ştiţi, eu nu sunt un bun orator sau vorbitor, dar Îl iubesc pe Domnul şi fac tot ce pot pentru slava Sa. Când stau pe platformă şi mă gândesc la marii oameni care au vorbit de aici, fratele Moore şi ceilalţi, am impresia că locul meu nu este aici. Poate nu am vrut să spun chiar aşa, dar voi ştiţi ce gramatică am şi celelalte lucruri, de aceea cred că dacă oamenii nu m-ar iubi cu adevărat, s-ar ridica şi ar pleca atunci când aş veni la amvon. Dar ei mă suportă şi eu le sunt recunoscător pentru aceasta.

Adevărul este că eu nu vin aici ca să fiu văzut de voi, pentru că dacă aş vrea aceasta, v-aş vizita acasă. Eu vin aici ca să fac tot ce pot pentru Domnul Isus Hristos. Da, sunt aici pentru un singur scop: să-L slujesc pe El cum ştiu mai bine, să vă aduc Cuvântul atât cât mi-a fost dat şi să mă rog pentru cei bolnavi şi suferinzi. Vom avea o seară sau două în care eu şi fratele Moore ne vom aduna şi ne vom ruga pentru bolnavi.

Nădăjduiesc că în fiecare seară se va face sau se va spune ceva, astfel încât cei care nu sunt încă creştini, să devină creştini; iar dacă aţi crezut deja în Domnul Isus Hristos, L-aţi acceptat şi aţi fost botezaţi, dar nu aţi primit încă Duhul Sfânt, nu-L lăsaţi să vă scape. Fie ca aceasta să fie seara voastră, fiindcă, amintiţi-vă că în Cartea aceea sunt un număr de nume scrie. Şi când va fi adăugat şi ultimul nume scris, va fi gata. S-ar putea ca numele tău să fie ultimul.

Cartea pe care a venit Mielul şi a luat-o din mâna Celui ce stătea pe tron este Cartea Răscumpărării, iar numele biruitorilor au fost scrie în ea înainte de întemeierea lumii. Când ultimul nume scris este chemat, Cartea, Planul, toate lucrurile sunt descoperite şi cele Şapte Peceţi sunt deschise de Miel. Toată taina Bibliei a fost ascunsă, iar dacă aş avea timp, mi-ar plăcea să vorbesc despre aceasta.

De curând am trecut prin cele Şapte Peceţi şi aş vrea să mai trec o dată prin ele. Cum ne-a binecuvântat Domnul! Poate mulţi dintre voi aţi auzit sau aţi citit în revista „Life,” ce s-a întâmplat în timpul acela. Ei au făcut o fotografie cu cei şapte îngeri care au venit când am mers în Vest, aşa cum fusese vestit mai dinainte.

El mi-a spus cu trei luni înainte, unde se va întâmpla şi cum voi sta şi totul a fost întocmai, iar aparatele de fotografiat au prins evenimentul de la sute de mile depărtare, şi poza este chiar aici, aşa cum a fost făcută. Totul a fost spus mai dinainte şi s-a împlinit întocmai. Şi dacă vreodată am predicat ceva sub inspiraţie, atunci acel lucru au fost cele şapte Peceţi. Deci ştiu că suntem la sfârşitul timpului.

Şi când ultimul nume scris în Carte va fi răscumpărat, totul se va termina; El va veni să ia ce este a Lui. Va fi un timp ciudat. V-aţi gândit vreodată că oamenii vor predica mai departe şi că biserica va merge mai departe crezând că salvează oameni? Dar atunci va fi prea târziu, pentru că Mesajul va merge spre cei total pierduţi, aşa cum s-a întâmplat şi în zilele lui Noe, când acesta a aşteptat şapte zile în arcă. Aşa a fost în zilele Sodomei, şi chiar şi în a treia etapă a slujbei lui Isus, când S-a dus şi a predicat sufletelor care erau pierdute, care erau în închisoare şi care nu s-au pocăit în timpul îndelungii răbdări a lui Dumnezeu din vremea lui Noe. (1Pettru 3.18-20). Noi nu ştim când se vor întâmpla aceste lucruri.

Să fim pregătiţi! Nu staţi, ci haideţi să facem ceva! Dacă nu suntem în rânduială cu Dumnezeu, să ne grăbim s-o facem.

Cred că în Matei 11, Ioan ¡-a trimis pe ucenicii săi   să-L întrebe pe Domnul Isus dacă El este Acela sau să aştepte pe altul. Şi El le-a răspuns simplu: „Duceţi-vă de spuneţi lui Ioan ce auziţi şi ce vedeţi…” Şi a adăugat: „Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.” (v. 4-6).

Şi pe când plecau ei, Isus le-a zis noroadelor: „Ce aţi ieşit să vedeţi în pustiu? O trestie clătinată de vânt?… Un om îmbrăcat în haine moi?

Atunci ce aţi ieşit să vedeţi? Un proroc? Da, vă spun, şi mai mult decât un proroc;

căci el este acela despre care s-a scris: „Iată, trimit înaintea feţei Tale pe solul Meu care Îţi va pregăti calea înaintea Ta.” (v.7-10).

Chiar şi ucenicii L-au întrebat odată: „Pentru ce zic cărturarii că trebuie să vină întâi Ilie?” Şi El le-a răspuns: „…Ilie a şi venit, şi ei i-au făcut ce au vrut, după cum este scris despre el.” (Marcu 9.11,13).

Dacă într-o zi veţi da peste perioada necazului, veţi spune: „Păi credeam că mai întâi va fi răpirea!” dar Glasul vă va răspunde: „Răpirea a avut deja loc, şi n-aţi ştiut nimic!”

Cum a fost în zilele lui Noe, când au fost salvate numai opt suflete, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.” Oamenii îşi vor vedea mai departe de treburile lor crezând că fac bine, dar totul va fi sfârşit. O, Dumnezeule, ai milă de noi! Haideţi să ne cercetăm în serile acestea care vor urma.

Să ne plecăm capetele din nou.

Doamne Isuse, în gând cu aceste lucruri pe care le-am amintit bisericii, Te rog să salvezi orice suflet din Shreveport care este scris în această Carte. Tată, dacă printre noi este cineva care nu este încă salvat, fie ca acesta să fie timpul salvării lui.

Binecuvântează-¡ pe fratele şi pe sora Moore, familiile lor şi pe copiii copiilor lor. Îţi mulţumim pentru ei, Doamne, şi Îţi mulţumim şi pentru fratele Lyle, pentru fratele Brown, pentru fratele Don şi pentru toţi ceilalţi fraţi minunaţi de aici.

Tată, poate acesta este ultimul mesaj de Ziua Recunoştinţei de pe acest pământ, de aceea Te rugăm să ne ajuţi să profităm de această ocazie şi să preţuim acest timp. Suntem conştienţi că vremea este târzie şi vrem să facem tot ce ne stă în putinţă să ducem la sfârşit lucrarea pentru Domnul Isus, înainte de venirea Sa, fiindcă am impresia că El aşteaptă să ne terminăm treaba. Ajută-ne, deci, pe fiecare în parte, să fim preocupaţi şi de ceilalţi, să mergem pe străzi şi în cartiere, şi să-¡ aducem pe cei pierduţi ca să poată fi salvaţi.

Binecuvântează Cuvântul Tău, fiindcă El este Adevărul. Tot Adevărul, Doamne. Frânge pentru noi Pâinea Vieţii, Adevărul, astfel ca Duhul Sfânt să vină din pricina trupului care a trebuit să fie frânt de păcat la Calvar şi împărţit printre noi, ca să avem părtăşie în jurul Cuvântului. Fă aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Acum aş vrea să deschideţi Biblia împreună cu mine. Spun aceasta, pentru că multora le place să urmărească în Scriptură, unde citeşte predicatorul sau evanghelistul. În seara aceasta aş vrea să citesc din Deuteronom 4.7-14 şi din cartea Evreilor 12.25-29:

„Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de aproape cum avem noi pe Domnul Dumnezeul nostru, ori de câte ori Îl chemăm?

Şi care este neamul acela aşa de mare încât să aibă legi şi porunci aşa de drepte, cum este toată Legea aceasta pe care v-o pun astăzi înainte?

Numai ia seama asupra ta şi veghează cu luare aminte asupra sufletului tău, în toate zilele vieţii tale, ca nu cumva să uiţi lucrurile pe care ţi le-au văzut ochii şi să-ţi iasă din inimă; fă-le cunoscut copiilor tăi şi copiilor copiilor tăi.

Adu-ţi aminte de ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.”

Voi v-aţi apropiat şi aţi stat la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.

Şi Domnul v-a vorbit din mijlocul focului; voi aţi auzit sunetul cuvintelor Lui, dar n-aţi văzut niciun chip, ci aţi auzit doar un glas.

El Şi-a vestit legământul Său, pe care v-a poruncit să-l păziţi, cele zece porunci; şi le-a scris pe două table de piatră.

În vremea aceea, Domnul mi-a poruncit să vă învăţ legi şi porunci, ca să le împliniţi în ţara pe care o veţi lua în stăpânire.”

Evrei 12.25-29:

„Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi pe Cel ce vă vorbeşte! Căci, dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri,

al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”

Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.

Fiindcă am primit, dar, o împărăţie care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi cu frică,

fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor”.

Mi-am notat câteva notiţe şi texte din Scriptură la care aş vrea să fac referire în următoarele minute. Benzile sunt pregătite pentru înregistrare, iar cel care vi le pune la dispoziţie este domnul Maguire.

Aş vrea să iau ca subiect: „Lumea se destramă din nou.

Ieri seară când am venit încoace, abia am putut ieşi din Memphis, Tennessee, din pricina aglomeraţiei.  Pe străzi erau o mulţime de oameni îmbrăcaţi ciudat, nu ca şi cum ar fi venit la o adunare religioasă. Nu cred că era în district Billy Graham sau Oral Roberts. Femeile purtau pantaloni şi aveau pe lângă ele copii mici îmbrăcaţi în salopete sau costume lungi. Mă întrebam ce putea fi, iar în final am aflat: aveau o paradă în cinstea lui moş Crăciun. Abia am putut ieşi din oraş din pricina Crăciunului care se apropie.

Crăciunul a devenit o sărbătoare atât de comercială, încât Ziua Recunoştinţei nu se mai vede. El are o influenţă mai mare în lumea afacerilor; şi pentru că se apropie din nou perioada Crăciunului, m-am gândit că ar fi un lucru bun să vorbesc despre subiectul acesta.

În 25 decembrie se sărbătoreşte naşterea lui Hristos, dar desigur, oricine ştie că nu aceasta a fost ziua în care S-a născut El, ci este ziua în care s-a născut zeul soare roman. Biserica catolică formată la Conciliul de la Niceea, a transformat ziua de naştere a zeului soare, în ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu. Aceasta s-a întâmplat în perioada 21-25 decembrie, când soarele… nu ştiu cum se numeşte exact trecerea soarelui prin acest stadiu de două ori (renaşterea soarelui şi biruinţa asupra iernii – n.t). Atunci era ziua de naştere a zeului soare, iar ei au numit-o ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu, ca să se potrivească cu tradiţia lor păgână. Dar aceasta nu este nicidecum ziua de naştere a lui Hristos.

El nu putea să Se nască în perioada aceea a anului, fiindcă Iudeea este aşezată pe aceeaşi parte a ecuatorului ca şi zona aceasta şi în decembrie este frig şi îngheţ, ceea ce înseamnă că păstorii nu pot fi pe câmp. Şi mai sunt şi alte motive pentru care nu Se putea naşte atunci.

El S-a născut primăvara, pentru că El era Mielul, iar mieii se nasc de obicei primăvara. Eu cred că S-a născut în martie sau aprilie, sau în orice caz primăvara timpuriu, dar noi am văzut că ei au făcut un mijloc de comerţ din aceasta. Astfel, oamenii se înghesuie pe străzi şi se întreabă ce cadouri să facă şi cât să dea pe ele.

Am auzit două femei discutând despre aceasta, iar una dintre ele spunea: „Eu ¡-am luat tatălui meu o sticlă de whisky,” în timp ce cealaltă a zis: „Eu ¡-am luat un cartuş de ţigări.” Apoi au spus cât a dat fiecare pe ele. Vedeţi, până şi acest lucru a fost schimbat: să dai un cadou în amintirea lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Ce lucru!

Noi am văzut în ce stare tristă a ajuns omenirea, coruptă pe fiecare parte şi fără cale de întoarcere. Chiar acum trecem prin cele mai mari tragedii care s-au întâmplat vreodată în America. De ce? Am lăsat jos Evanghelia şi am ajuns în această stare; dar va fi şi mai rău. Fără îndoială, va fi mai rău şi mai rău.

Şi ca să rămânem la subiect, vreau să spun că acest Crăciun a găsit lumea cam la fel cum era cu două mii de ani în urmă, când a venit Isus. Nu s-a schimbat prea mult de atunci, fiindcă acest Crăciun a găsit lumea prăbuşindu-se şi aşteptând un Mesia care să-¡ adune împreună.

Cam aici suntem astăzi: lumea se prăbuşeşte din nou. Ştiu că am spus aceasta şi mai demult, dar într-una din aceste zile se va întâmpla şi va fi un lucru trecut, iar noi ne vom trezi pe dinafară dacă nu vom veghea.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu L-ar trimite din nou în acest an 1964? Oare nu am face cu El la fel cum au făcut ei atunci? Dacă El ar veni astăzi, ar fi mai bine primit de lumea religioasă şi politică, decât a fost atunci? Mă întreb dacă avem o stare mai bună  decât ei, ca să-L primim? Noi ştim cu toţii că ei L-au respins.

Ce am face cu El dacă ar veni? Probabil lumea religioasă, pe care mă bazez, ar face cu El la fel ca atunci. Dacă ar putea, L-ar răstigni din nou din acelaşi motiv ca atunci.

De ce L-au răstignit chiar pe Cel pentru care s-au rugat să vină pe pământ să-¡ salveze şi să-¡ scoată din haos? Ei au crucificat singura şansă pe care o aveau. De ce? De ce au făcut-o? Pentru că atunci când le-a răspuns la rugăciune, Dumnezeu a făcut-o cum nu se aşteptau. Când a venit El, nu a făcut-o după teologia lor.

Astfel, dacă ar veni astăzi, ar face-o în acelaşi fel, nu după gustul teologic al lumii religioase. El n-ar veni cum cred ei.

Când poporul lui Dumnezeu ajunge în necaz şi se roagă, iar Dumnezeu le dă ceea ce au cerut, El o face în felul în care este mai bine pentru ei. Vedeţi? Tocmai de aceea     L-au refuzat: pentru că nu a venit aşa cum au crezut ei că trebuie să vină. Ei au respins Cuvântul uns al lui Dumnezeu, şi El este Cuvântul.

Noi am văzut că atunci când Dumnezeu a vorbit prin proroci, fiecare prorocie s-a potrivit unei anumite epoci. Aşa s-a întâmplat când Nebucadneţar a avut visul acela referitor la lumea neamurilor, de la cap la picioare, iar Daniel ¡-a dat tălmăcirea. Aceea a fost o prorocie referitoare la lumea neamurilor, la fiecare etapă a împărăţiei neamurilor, de la cap la picioare. Astfel, prorocii au vorbit întotdeauna cuvintele care arătau ce urma să se întâmple în fiecare epocă.

Oamenii dau de necaz şi Dumnezeu le răspunde. Pentru aceasta, le trimite un proroc uns sau un mesager, fiindcă El nu poate trece peste Cuvântul Său pe care L-a pregătit pentru acea epocă. Astfel, trimite un mesager care să facă vie partea Cuvântului pentru epoca respectivă. Întotdeauna o face.

La început, El a făcut lumea şi a cunoscut sfârşitul încă de la început. El a vorbit Cuvântul Său. În fiecare epocă, oamenii s-au rugat şi Dumnezeu a trimis pe cineva uns care a făcut vie făgăduinţa care a fost dată mai dinainte pentru epoca respectivă. El procedează tot timpul aşa, pentru că Dumnezeu nu Se schimbă niciodată şi nu Îşi schimbă nici Planul.

Dumnezeu a stabilit o dată pentru totdeauna cum avea să salveze omul căzut în grădina Eden, şi anume: prin vărsare de sânge. Noi am încercat o altă cale: de la frunzele de smochin, la educaţie, psihologie, sisteme denominaţionale şi alte lucruri de felul acesta, dar toate au fost respinse, pentru că nu au funcţionat şi nu vor funcţiona niciodată. Dumnezeu Se va întâlni cu omul numai sub Sânge, pentru că aceasta a fost prima Sa hotărâre şi aşa a rămas. El nu Se va întâlni cu omul sub nici un fel de sistem etic. Nici vorbă! Întoarceţi-vă la calea pe care a dat-o Dumnezeu la început, pentru că El este infinit şi nu se poate schimba, ci este întotdeauna Acelaşi.

Acolo şi numai acolo se va întâlni El cu omul. De aceea nu avem astăzi părtăşie unii cu alţii; de aceea este biserica atât de dezbinată, fiindcă fiecare este separat într-un sistem, iar când se întâmplă aceasta, Dumnezeu îi respinge pe loc. El vrea să ne întoarcem sub Sânge, unde avem toate lucrurile în comun, jos la cruce. Acesta este singurul scop pentru care Dumnezeu face aceasta; şi El Îşi trimite întotdeauna Cuvântul.

Dar noi vedem că lumea este la fel ca atunci, într-un sistem politic şi aşa mai departe, şi pentru că toate se destramă, aşteaptă un mesia care să-¡ ţină împreună.

Cuvântul „Mesia” înseamnă „Cel uns,” Dumnezeu. Aceasta este descoperirea lui Isus Hristos. Întreaga Carte a descoperirii lui Isus Hristos a fost pecetluită cu cele şapte Peceţi. Isus Hristos a fost în Geneza; Isus Hristos a fost la mijlocul Cărţii; Isus Hristos a fost în Exod; Isus Hristos a fost în Noul Testament şi în Apocalipsa până la sfârşit, „Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Totul este Dumnezeu!

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.” (Ioan 1.1,14).

Dumnezeu a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroc, în multe rânduri şi în multe chipuri…” (Evrei 1.1). Cuvântul Domnului venea la proroci şi numai la proroci, pentru că ei erau unşi cu Cuvântul şi aveau dreptul să-L tălmăcească. Dumnezeu lucra prin ei şi dovedea că Cuvântul este drept. „Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului.” (1Corinteni 14.37).

„Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Dacă ceea ce spune se va împlini, să ascultaţi de el, dar dacă nu se va împlini, să nu-l ascultaţi.” (Numeri 12.6). Acesta este un motiv bun pentru orice om. Acum, noi suntem în aceeaşi situaţie, adică aşteptăm din nou venirea Domnului.

Mi-l amintesc pe bătrânul predicator baptist care m-a botezat în Numele lui Isus Hristos când eram doar un băiat. El obişnuia să vorbească cu mine despre Ioan Botezătorul şi spunea: „Frate Bill, Ioan a încercat să-L oprească pe Isus când S-a dus la el să-L boteze şi I-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” (Matei 3.14). Dar Isus ¡-a răspuns: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (v. 15). Apoi a spus: „Şi Isus l-a botezat pe Ioan, fiindcă ştim că Ioan nu a fost botezat şi totuşi propovăduia botezul.” Ei bine, aceasta m-a zăpăcit puţin.

Dar nu cu mult timp în urmă, mi s-a descoperit că acolo, în acel ochi de apă, s-au întâlnit cei mai mari mesageri ai lumii, unul dintre ei fiind cel mai mare dintre toţi prorocii: „…dintre cei născuţi din femei, nu s-a sculat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul.” (Matei 11.11), iar Celălalt, Dumnezeu însuşi manifestat într-un trup de carne. Să nu uităm că Biblia spune că Cuvântul Domnului vine la proroc. Şi când Cuvântul S-a făcut trup în Fiul lui Dumnezeu, a venit la proroc, în apă.

Prorocul I-a zis: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” dar El ¡-a răspuns: „…aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”

Fiind proroc, Ioan a ştiut că Isus era Jertfa, şi jertfa trebuia spălată înainte de sacrificare. Acesta este motivul pentru care trebuia să fie botezat.

O, astăzi se cuvinte să împlinim toată neprihănirea timpului nostru! Ceasul este aici! Biblia ne spune ce urmează să se întâmple în timpul acesta, dar depinde de noi să ne ţinem de Dumnezeu până când se întâmplă aceste lucruri. Este ceasul! Rugaţi-vă pentru Unsul care ne va da eliberarea pe care o aşteptăm, fiindcă Dumnezeu a făgăduit aceasta.

Atunci, ei au respins Cuvântul uns al lui Dumnezeu şi astfel totul s-a destrămat, iar astăzi se va întâmpla la fel. După cum am mai spus, politica noastră este coruptă, viaţa noastră este coruptă, totul este corupt. Ce s-a întâmplat? Când te îndepărtezi de Planul lui Dumnezeu, vei găsi numai corupţie, dar aceasta nu poate sta în picioare, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil şi nu poate fi înlocuit de nimic. Niciodată!

Sistemul nostru educaţional, sistemul nostru denominaţional, a luat locul Duhului Sfânt care trebuie să conducă în biserică. Predicatorii noştri bine pregătiţi şi celelalte lucruri au luat locul rugăciunilor de seara până dimineaţa, vechea cale prin care obişnuiam să ajungem la Dumnezeu.

În loc să avem propovăduitori, avem lectori, oameni care cunosc Cuvântul atât de bine încât pot să stea acolo şi să lege toate lucrurile în aşa fel încât rămâi uimit. Ei cunosc mecanica, dar nu au Dinamica. Însă noi vrem Dinamica. Mie nu-mi pasă de mecanică, vreau Dinamica!

Eu nu ştiu cum merge maşina de acolo. Are cilindri şi pistoane şi nu ştiu câtă presiune, dar singurul lucru pe care îl ştiu este dinamica ce o face să meargă.

Aceasta ştim şi noi. Dumnezeu a dat făgăduinţa: „După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii.” (Ioel 2.28). Cum se va face aceasta? Nu ştiu, dar vreau numai Dinamica, fiindcă acesta este lucrul cel mai important.

Astăzi, am studiat atât de mult mecanica, încât totul a devenit mecanic. La ce foloseşte un automobil dacă în el nu este ceva care să-l facă să meargă? La ce este bun un bec dacă nu trece nici un curent prin el?

Vedeţi, noi avem mecanica: avem şcoli şi educatori care pot forma un om astfel ca atunci când stă la amvon, să fie foarte coerent în vorbire, dar acest lucru nu poate aduce puterea lui Dumnezeu. Unde este puterea lui Dumnezeu care era cândva în biserică? Unde sunt binecuvântările de la Rusalii care se revărsau în biserici? Din cauza aceasta se destramă lumea: pentru că ne-am îndepărtat de adevăratele principii ale lui Dumnezeu şi ¡-am educat pe oameni pentru un sistem şi alte lucruri. Aceasta ne-a adus în starea în care suntem astăzi şi cred că acesta este motivul pentru care se destramă lumea noastră.

Aceste lucruri au fost pe pământ încă din timpul lui Noe. Când prorocul neprihănirii, Noe, a venit cu mesajul lui, imoralitatea era foarte mare pe pământ. Astfel, Biblia spune că oamenii mâncau, beau, se însurau şi se măritau.” (Luca 17.27). Apoi, lumea s-a prăbuşit din cauză că oamenii au respins mesajul lui Dumnezeu pentru acel timp. Noe era un proroc uns şi trimis de Dumnezeu cu un mesaj de la El, care ¡-a avertizat pe oameni înainte de-a veni judecata. Dar ei au râs şi şi-au bătut joc, de aceea întregul sistem din vremea aceea s-a prăbuşit şi a ajuns sub ape. Aşa este. De ce? Pentru că au respins mesajul orei.

Acelaşi lucru s-a întâmplat în Egipt, când Moise a scos afară poporul Israel. Întregul sistem egiptean a devenit corupt şi noi ştim ce s-a întâmplat când Dumnezeu l-a trimis acolo pe mesagerul Său, pentru că trebuia să se împlinească Cuvântul Său.

Tu zici: „Cum adică să se împlinească Cuvântul Lui?”

El ¡-a spus lui Avraam exact ce va face. Astfel, în timpul acela trebuia să vină în scenă cineva care să facă Cuvântul viu înaintea lor. Dumnezeu l-a trimis acolo pe Moise şi a făcut exact ce a promis că va face, pentru că era Cuvântul uns pentru ceasul acela. El a spus că va judeca neamul acela: „voi judeca neamul acesta prin semne mari şi minuni.” şi aşa a fost.

Acolo stătea un om obişnuit, ca tine şi ca mine, dar avea Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că s-a dus şi a vorbit creaţiei să vină la existenţă. El a luat ţărână de jos, a aruncat-o şi a spus: „Să vină muşte pe pământ!” Şi pentru că Cuvântul lui Dumnezeu venit din gura prorocului a fost exprimat chiar în ceasul când trebuia, muştele au acoperit faţa pământului. Apoi au venit broaşte şi păduchi. De ce? Pentru că Dumnezeu făgăduise aceasta, iar ceasul sosise şi Cuvântul uns pentru timpul în care trăiau era acolo.

Ceea ce ne trebuie nouă astăzi, nu este un sistem seminaristic, ci Cuvântul uns pentru timpul în care trăim, şi care să-L aducă din nou în lume pe Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci. El are un Plan pentru acest timp, o făgăduinţă  a lui Dumnezeu, de aceea singurul mod în care vom putea fi în ordine este să lăsăm ca acest Cuvânt să fie uns. Aşa este. Întotdeauna a fost aşa. Da.

Noi am văzut marea degradare morală din zilele lui Nebucadneţar. Dar El a avut şi atunci un om uns. Când a venit mâna aceea şi a scris pe perete, El a avut un om uns care a putut citi ce scrie. (Daniel 5).

Lumea s-a prăbuşit din nou în zilele lui Lot şi ale Sodomei, dar Dumnezeu a salvat din ea ceea ce a putut fi salvat.

În timpul lui Isus Hristos, sistemele omeneşti au dus lumea într-o asemenea stare, prin politica acelui timp, încât lumea s-a prăbuşit din nou iar acum, noi am făcut acelaşi lucru: am pervertit Cuvântului lui Dumnezeu prin religia sistemului, şi astfel vedem că totul se prăbuşeşte. Pe care din aceste sisteme ne-am putea baza? Pe care să-l luăm: pe cel metodist, baptist, prezbiterian, sau penticostal? Nu putem face altceva, decât să ne întoarcem la Cuvântul uns făgăduit pentru timpul acesta, pentru că aceste sisteme sunt fragile şi pline de greşeli. Sunt sisteme omeneşti şi ele nu te pot salva pentru că nu au Viaţă în ele. Singura Viaţă este în Cuvântul lui Dumnezeu; este Viaţa Lui. Aşa a spus El.

Şi aşa cum a fost atunci, va fi şi acum: oamenii vor constata că au ajuns la capătul frânghiei şi nu pot merge mai departe. Aşa s-a întâmplat în timpul lui Noe, în zilele lui Moise şi aşa mai departe. Când au văzut că nu pot merge mai departe, au început să se roage, iar când începi să te rogi, Dumnezeu răspunde întotdeauna. Atunci s-a născut Isus.

După cum am spus deja, lumea din timpul acela s-a prăbuşit. Atunci fiecare popor aştepta un izbăvitor, aşa cum aşteptăm şi noi. Roma aştepta un mare geniu care să posede toată strategia militară, ca să meargă să cucerească Grecia şi restul lumii. Grecia aştepta şi ea pe cineva care să le spună cum pot cuceri lumea.

Lumea religioasă ebraică a acelui timp aştepta un general. Ei credeau că Mesia va veni din cer cu un toiag mare de fier în mână, şi că-¡ va alunga pe romani până în mare. Toţi voiau un astfel de om, aşa că aşteptau un general.

La fel sunt multe din denominaţiunile noastre de astăzi: ele aşteaptă un super-om.  Naţiunea noastră aşteaptă un super-om; Rusia aşteaptă şi ea un super-om; Naţiunile Unite aşteaptă un super-om; bisericile aşteaptă un super-om. Dar ce fel de super-om aşteaptă?

Rusia aşteaptă un mesia deştept care să cucerească spaţiul pentru ei, pentru că vor să cucerească lumea.

Dar vedeţi, când cer aceste lucruri, ei nu se roagă cum a spus Isus. Noi Îi cerem lui Dumnezeu ca unui băiat: „Doamne, mie să-mi dai! Să faci pentru mine! Trebuie să faci aceasta!” spunându-I ce trebuie să facă.

Dar Isus a spus: „Când vă rugaţi, să ziceţi: Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău; vie Împărăţia Ta; facă-se voia Ta.” (Luca 11.2). Pe cine am întâlnit făcând aşa?

Noi vrem ca Dumnezeu să facă ceva pentru noi şi Îi spunem ce să facă, dar corect este să spunem: „facă-se voia Ta,” pentru că atunci ne încredinţăm Lui, pe noi şi căile noastre; ne încredinţăm lui Dumnezeu cu tot ce suntem. Când vrei să-L laşi să te lucreze El pe tine şi nu tu pe El, Dumnezeu va acţiona.

Lasă-L pe El să-ţi vorbească, nu Îi vorbi tu şi nu spune: „Vino în sistemul nostru şi fă-ne pe toţi metodişti, penticostali, etc., ca să conducem peste toţi!” Noi vrem un geniu. Avem seminarii, clădiri şi oameni mari care spun: „Timpul sfârşitului este aproape! Venirea Domnului este aproape!” Şi ce încercăm să facem? Un mesia. Aşa este.

Numai să ridice Domnul pe cineva undeva şi fiecare denominaţiune va avea unul la fel. Exact aşa este. Priviţi câţi vindecători au răsărit când s-a revărsat darul vindecării divine. Fiecare trebuia să fie un vindecător divin.

În zilele acelea a fost Moise, apoi a fost un Ilie, apoi un Elisei, apoi Isaia şi aşa mai departe.

Fiecare popor din lume îl vrea pe mesia lui: Rusia îl vrea pe al ei; Statele Unite îl vrea pe al ei; bisericile îl vor pe al lor. Fiecare îl vrea pe mesia lui, dar îl vor să-l poată controla. Ei trebuie să aibă controlul asupra acelui mesia. Desigur. Dacă Dumnezeu L-ar trimite după plăcerea noastră, sigur L-am accepta, dar El nu ne-a promis că ne va trimite ce vrem sau ce am cerut, ci ceea ce avem nevoie.

Evreii au vrut un general şi au primit un Copil. Vedeţi, aceasta au vrut ei, dar aveau nevoie de un Copil care să-¡ umilească şi să-¡ smerească.

De aceasta are nevoie şi biserica stilată de azi: să se smerească din nou, pentru că a ajuns într-o asemenea stare că nu mai este mărturisire şi nici dragoste pentru oameni. Parcă în fiecare zi moare tot mai mult. Biserica se răceşte. Peste tot vezi că imediat după ce trece trezirea, biserica se răceşte.

Ei au cerut un general şi au primit un Miel. De ce? Dumnezeu a ştiut că aceasta le trebuia. De aceasta avem nevoie. Ei aveau nevoie de un Salvator. Vedeţi? Credeau că sunt salvaţi, dar Dumnezeu ştia că nu sunt.

De aceasta are nevoie şi lumea de astăzi: de un Salvator de această talie, de Cineva care să-¡ ţină împreună. Nu de un sistem educaţional sau de un sistem mecanic, ci de puterea Domnului Isus Hristos şi a harului salvator care să vină înapoi în biserică şi să-¡ salveze pe femei, bărbaţi şi copii.

Oare am aşteptat prea mult? Oare sunt mulţi oameni care nici nu vor intra? Oare a fost răscumpărat ultimul nume? Aceasta contează astăzi? Poate este aşa şi Scriptura nu a fost întreruptă deloc. Este posibil. Şi pentru că nu ştim, să fim cu băgare de seamă.

Ei credeau că erau salvaţi, dar Dumnezeu ştia mai bine că nu erau, iar astăzi se întâmplă la fel.

Ei au luat Cuvântul dat de Dumnezeu pentru timpul acela, ca să ştie că este ziua venirii Lui, şi au făcut din El o tradiţie. De altfel, Isus le-a zis: „Şi aşa, aţi desfiinţat Cuvântul lui Dumnezeu, prin datina voastră. Şi faceţi multe alte lucruri de felul acesta!” (Marcu 7.13).

Aceasta s-a întâmplat şi astăzi în lumea sistemelor religioase. Sistemele lumii au luat Cuvântul lui Dumnezeu şi au făcut din el o tradiţie. De aceea nu are nici o putere şi nu va ieşi nimic din El: fiindcă a fost amestecat.

Tu nu poţi semăna porumbul decât în pământ, pentru că altfel nu va creşte. Poţi să-l pui la căldura soarelui, poţi să-¡ faci ce vrei, dar este nevoie de un anumit pământ ca să crească. Trebuie să fie îngropat acolo şi să aibă atmosfera potrivită ca să rodească.

La fel este şi cu Cuvântul lui Dumnezeu. Tu nu poţi aduce o biserică la viaţă prin nişte tradiţii. Poţi aduce milioane de membri, dar nu vei aduce niciodată jos puterea lui Dumnezeu, până nu ne întoarcem înapoi la Cuvântul original; înapoi la fundamentul Cuvântului; înapoi la Sânge; înapoi la Isus Hristos; înapoi la adunările de rugăciune de modă veche; înapoi la Dumnezeu! Putem fi deja departe şi ceasul să fi trecut, dar Evanghelia trebuie propovăduită oricum. Noi nu trebuie să judecăm aceasta.

Dumnezeu a ştiut de ce aveau nevoie, aşa că le-a dat ce le trebuia. Acelaşi lucru l-am făcut şi noi.

Rusia şi celelalte popoare îl vor pe mesia lor, iar oamenii de ştiinţă vor să devină renumiţi şi cu nume mari. Fiecare popor vrea să aibă „creierul” lui, iar noi suntem la fel: vrem un sistem educaţional; vrem organizare. Şi exact aceasta am obţinut. Aceasta aţi vrut şi aceasta v-a dat Dumnezeu. Iar acum, când aveţi toate acestea, ce veţi face?

Ruşii vor un om care poate cuceri spaţiul şi îşi pregătesc oamenii de ştiinţă pentru aceasta. Ce ne vom face dacă îl vor primi pe mesia lor? Mila să fie cu noi dacă îl obţin! Nu uitaţi că Germania a avut, nu demult, un mesia a lor, pe Hitler. Şi noi ştim cu toţii ce a făcut el.

Dar biserica ce fel de mesia aşteaptă astăzi? Voi aţi strigat cel mai tare. De ce strigăm după un mesia? De ce? „Vrem o trezire! Vrem înapoi la asta şi la cealaltă!” spuneţi voi. Ce aşteptaţi? Ce vreţi mai mult? Ce mai vrea biserica?

Noi avem deja, pentru că Dumnezeu ne-a dat făgăduinţa Lui pentru acest timp. Privim Biblia şi vedem lucrul acesta peste tot în Cuvânt. Astfel, cei unşi au venit şi au făcut viu Cuvântul pentru timpul acela, pentru ceasul acela. Noi Îl avem pe Mesia. Acesta este El, Cuvântul: La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.” (Ioan 1.1). Şi Cuvântul rămâne Acelaşi ieri, azi şi în veci. Noi ştim ce trebuie să aibă loc în timpul acesta şi dorim un Mesia. Dumnezeu ni L-a dat pe Mesia, Cuvântul făgăduit pentru timpul acesta şi aşteaptă doar pe cineva cu credinţă, ca să-L ungă şi să-L facă viu din nou. Da, domnilor. Este un Mesia adevărat, este Cuvântul lui Dumnezeu. Isus a spus: Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35).

Dar biserica stă moartă spiritual, iar ceasul pentru ei a trecut. Sunt în cădere şi abia mai ştiu ce să facă: unul fuge într-o parte şi altul în cealaltă, în timp ce fiecare făgăduinţă pe care a dat-o Dumnezeu în Biblie, este chiar înaintea lor. Este ceasul! De ce este biserica aşa? Pentru că suntem în epoca Laodicea şi aşa trebuie să fie. Este timpul pentru aceasta.

Nu uitaţi însă că este timpul în care fecioarele adormite vin să cumpere Untdelemn şi este acelaşi ceas în care vine Mirele. Noi putem vedea cum episcopali, prezbiterienii şi ceilalţi, care acum câţiva ani nu puteau fi convinşi să umble alături de penticostali, merg astăzi împreună. Vă amintiţi că Isus a spus că vor veni să cumpere Untdelemn şi vor zice: „Daţi-ne şi nouă!” Dar fecioarele celelalte vor spune: „Mergeţi şi cumpăraţi de la cei ce vând!” Şi în timp ce merg să cumpere… Ei merg să cumpere! Poporule penticostal, nu vedeţi în ce timp trăim?

Când s-au întors, poate au avut o confuzie, poate au făcut una sau alta, dar potrivit Scripturii, nu au intrat.  Au încercat, au trecut prin toate emoţiile şi toate simţămintele, dar diavolul poate imita toate aceste lucruri. Şi în timp ce cumpărau sau încercau să cumpere, a venit Mirele şi cei ce aveau Untdelemn au intrat. (Matei 25.8-10).

Acesta este ceasul în care trăim noi. Până acum nu L-am văzut, dar Isus a spus că aşa va fi, deci aşa este! Ce vedem noi? Împlinirea Cuvântului vorbit pentru acest timp chiar în faţa noastră. Treziţi-vă, voi sfinţi ai Domnului! De ce mai zăboviţi când sfârşitul este atât de aproape? Să ne pregătim pentru strigarea finală, pentru că nu ştim când va fi. Da.

Sistemul nostru pământesc, sistemul nostru denominaţional, toate sistemele noastre sunt murdare şi corupte. Ceea ce ne lipseşte nouă astăzi este ceea ce aveau ei ieri. Aşa este. Bisericile sunt secătuite, aşa că găseşti cu greu o biserică vie după Cuvânt şi cu Duhul lui Dumnezeu, în care să aibă loc lucruri mari ca mai demult.

Dumnezeu ştia ce le trebuia şi El răspunde întotdeauna unei făgăduinţe. Este marele Cuvânt pe care Îl vedem, o făgăduinţă pe care ar fi trebuit s-o vadă şi ei şi să ştie că era exact ceea ce a făgăduit Dumnezeu că se va întâmpla în timpul acela.

Tu zici: „Cum s-a întâmplat?”

Isaia 9.6 spune: Căci un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii.” (Isaia 9.6).

Noi ştim că în timpul acela urma să se nască un copil dintr-o fecioară, dar pentru că nu a venit prin niciunul din sistemele lor, nu au vrut să aibă nimic a face cu El şi L-au respins. Însă Cuvântul uns, Dumnezeu (Emanuel) S-a făcut trup printre ei şi a spus: „Care din voi Mă poate acuza de păcat, necredinţă?

Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). El a fost dovedit pe deplin că era Mesia, Mesia acelui timp, dar sistemele au încurcat atât de mult minţile oamenilor, cu tot felul de reguli şi aşa mai departe, încât au făcut Cuvântul lui Dumnezeu fără nici o putere şi nu au putut vedea că El era Mesia.

Astăzi este la fel ca atunci. Exact. Sistemele lumii, mecanica, are pistoanele unde ar trebui să fie ţeava de eşapament. Şi atunci cum poate funcţiona? Nu se poate, pentru că nu aşa a fost construită.

Biserica nu poate funcţiona fără puterea lui Dumnezeu din Cuvânt. Duhul Sfânt trebuie doar să confirme Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este scopul ungerii: să confirme Cuvântul.

Isus a fost Unsul, Cuvântul făcut trup. Acesta este motivul pentru care a intrat în apă. El era Cuvântul care a venit la proroc şi a fost botezat de proroc. Şi după ce s-a întâmplat aceasta, prorocul a spus: „Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan 3.30). Dar L-au primit ei? Ar fi trebuit să ştie; ar fi trebuit să urmărească lucrările lui Dumnezeu. Ei au văzut Cuvântul împlinit şi ştiau ce au spus Scripturile, dar nu au putut crede că El ar putea veni chiar aşa. Dacă ar fi venit prin saduchei, nu L-ar fi primit fariseii şi dacă ar fi venit prin farisei, nu L-ar fi primit saducheii.

La fel sunt si sistemele noastre de astăzi. Întregul sistem este putred. Oh, vai! Trăim într-un timp în care lumea este oarbă şi umblă în întuneric. S-a oprit în sistemele acestei lumi şi umblă ca o turmă fără păstor. Ei aveau adeverit înaintea lor chiar Cuvântul viu, dar la ce se puteau aştepta dacă mergeau înainte tot atât de orbi? Amin. Aşa este. Şi astfel, lumea se prăbuşeşte. De ce? Pentru că au respins chiar Cuvântul care ¡-a legat împreună. Noi găsim aceasta în Evrei 11.

Aseară am ascultat ce a spus Einstein la New York. El a vorbit despre o constelaţie, despre o galaxie mică dintr-o constelaţie şi spunea că dacă un om ar călători în spaţiu cu viteza luminii care este de… (Cineva spune: „186 de milioane), deci dacă ar călători cu 186 de milioane de mile pe secundă, ¡-ar trebui 150 de milioane de ani lumină să ajungă acolo. El a găsit veşnicia. Apoi spunea că pentru a se întoarce înapoi ¡-ar trebui alţi 150 de milioane de ani lumină, dar ar fi lipsit de pe pământ numai cincizeci de ani. Iată că au intrat în veşnicie. Oh, vai! Aceasta este măreţia lui Dumnezeu care a făcut întregul sistem solar.

Astronautul rus care a ieşit în spaţiu, spunea că nu a văzut nici un Dumnezeu şi nici un înger. Ce inconştienţi pot fi oamenii!

Dumnezeu a creat cu mâinile Lui întregul sistem solar şi a aşezat atâtea milioane de ani lumină dincolo de acesta, toate fiind ţinute prin puterea şi Cuvântul Lui. Aleluia! El a aşezat fiecare stea la locul ei. Da, domnilor. Dar cu toate acestea, a fost destul de smerit ca să vină jos şi să se facă asemenea nouă, ca să moară pentru noi. Dacă vreuna din aceste stele s-ar muta de pe orbita ei, ar influenţa întregul sistem. Întregul sistem trebuie să se mişte exact, fiindcă una depinde de cealaltă.

Şi pentru că sistemul lui Dumnezeu este desăvârşit, totul funcţionează într-o armonie desăvârşită. Aşa este pentru că aşa trebuie.

Dar biserica nu a luat sistemul lui Dumnezeu, ci şi-a făcut propriul ei sistem. De aceea nu suntem în armonie; din cauza aceasta biserica este îndoielnică şi din cauza aceasta se prăbuşeşte lumea: pentru că am adoptat propriile noastre sisteme. Din cauza aceasta se prăbuşeşte lumea politică; şi din cauza aceasta se destramă lumea religioasă: pentru că am adoptat un sistem omenesc în locul Planului veşnic al lui Dumnezeu pentru fiecare epocă. Amin.

Aceasta-¡ problema cu lumea. Au adoptat altceva, aşa că spun: „Eu sunt prezbiterian; eu sunt metodist; eu sunt trinitarian…” O, ai milă! Nu este de mirare că nu putem sta împreună, fiindcă nu este nimic care să ne lege.

Nixon a făcut cea mai strălucită remarcă din câte am auzit din partea unui preşedinte: „Ce este cu poporul american? Oamenii şi-au pierdut respectul unul pentru celălalt.” Cum ar putea fi vorba de respect când cetăţenii americani se împuşcă unul pe celălalt pe stradă? O, vai!

Dacă nu poţi conversa cu un om şi să-l iubeşti, atunci taci. Dacă nu poţi vorbi cu el ca un tată care îşi corectează copilul, cu un braţ pe umărul lui, apoi să-l îmbrăţişezi, mai bine lasă-l în pace. Înseamnă că nu ai ajuns prea departe ca să ştii despre ce vorbeşti. Aşa este. Chiar dacă nu sunt de acord cu cineva, el este totuşi fratele meu, aşa că îl voi lua de mână, fiindcă nu pot să-l las să plece oricum. Dacă îl las, n-aş fi un frate adevărat. Dar pot să-¡ spun şi atunci îl iubesc şi pot să-¡ dovedesc că-l iubesc.

Dacă nu eşti de acord cu el, nu trebuie să-l împuşti pe stradă. Nici eu nu sunt de acord cu domnul Kennedy, cu politica şi religia lui, şi aşa mai departe, dar nu merita să ¡ se întâmple aceasta. Nu, domnilor. Nici un om nu merită aceasta.

Deci am văzut că întreaga lume este coruptă: naţiunea noastră, politica, sistemul religios, totul este corupt. Toţi aşteaptă.

Cuvântul lui Dumnezeu care a fost prorocit pentru timpul acesta, aşteaptă pe cineva care să-L adeverească. Dar dacă El a făcut-o deja? Atunci ce este cu noi? Suntem cei mai nenorociţi!

Cu două seri în urmă am făcut o remarcă despre doamna Kennedy şi am spus că a stabilit moda în lume cu coafurile ei, iar surorile noastre şi-au tăiat părul şi s-au îmbrăcat la fel ca ea. Am spus că ea este la fel ca Izabela din vechime şi exact aşa este. Totuşi îmi pare rău pentru această mamă care a rămas singură cu copilaşii ei şi aş vrea să vă întreb ceva. Ce s-ar fi întâmplat dacă Jacqueline Kennedy ar fi auzit Mesajul pe care Îl aveţi unii dintre voi, penticostalii, cu privire la încreţitul părului sau alte lucruri? Poate ea nu şi l-ar fi încreţit, dar voi, care spuneţi că sunteţi penticostale, o faceţi. Vai, vai! Vedeţi? Ea nu a auzit Mesajul, dar voi L-aţi auzit. Sunteţi greşiţi, prieteni! Într-adevăr.

Partea feminină este cea care ţine naţiunea noastră împreună. Este coloana vertebrală. Dar problema este că ele nu mai au minunata virtute pe care le-a dat-o Dumnezeu: aceea de a fi mame. Femeile acestei lumi s-au plecat de multă vreme înaintea zeiţei modei de la Hollywood, îmbrăcându-se şi purtându-se ca una din acele staruri de cinema. Eu am avut ocazia să văd de multe ori în biserici acele haine neruşinate, care provoacă atracţie sexuală.

Bărbaţii de la amvon nu au destulă putere de la Duhul Sfânt, ca Lot care îşi chinuia sufletul pentru un tichet de masă şi nu le spunea oamenilor că sunt greşiţi. Da.

Ceea ce ne trebuie nouă este o desţelenire. Poate este prea târziu; poate ceasul a trecut deja. Ştiu că voi aşteptaţi o trezire, dar nu vom mai avea, nu o văd în Scriptură.

Eu aştept doar răpirea de care va avea parte doar o mână de oameni. Aşa este, doar o mână de oameni. Ei nu se vor amesteca cu lumea şi voi nici nu veţi şti când vor pleca. Aşa este. Va veni ca un hoţ în noapte.

El va scurta timpul pentru cei aleşi, fiindcă sunt câţiva aleşi pentru Viaţa veşnică. Noi ştim aceasta. Dacă El n-ar scurta timpul, nu ar mai rămâne nimeni care să fie salvat. La fiecare două mii de ani lumea şi-a întâlnit destinul şi sistemul ei s-a prăbuşit. S-a prăbuşit în zilele lui Noe; s-a prăbuşit în timpul lui Hristos, iar acum, când se apropie 1964, ce mai rămâne?

Mai sunt treizeci şi şase de ani până la următorii două mii de ani. Ce se întâmplă? Lucrarea trebuie să fie scurtată, fiindcă Isus a spus: „Dacă ar fi cu putinţă, ar fi înşelaţi chiar şi cei aleşi.” Aici suntem, iar calendarul ne spune că conform ştiinţei suntem la cincisprezece ani de aceasta. Calendarul roman este cu cincisprezece sau douăzeci de ani în urmă faţă de calendarul iudaic.

Atunci unde suntem? Noi vedem semnele vestite de Biblie pentru timpul acesta: popoarele se prăbuşesc şi Israel se trezeşte. Vedem lucrurile mecanice care au loc, iar Dinamica Cuvântului făgăduit intră în Biserica Sa şi o conduce la Calvar şi în răpire. Acolo suntem.

Nu-¡ de mirare că ne prăbuşim. Acesta este Cuvântul lui Dumnezeu care a făcut lumea; este Lucrul care a creat pământul şi l-a făcut să se învârtă; a făcut sistemele să se învârtă.

În prelegerea sa, Einstein a spus: „Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se vede n-a fost făcut din lucruri care se văd.”  (Evrei 11.3). Asta-¡ tot. Nimeni nu poate să-ţi spună cum stau toate acelea atârnate în univers, cum se învârt şi fac douăzeci şi patru de ore în jurul ecuatorului, se plimbă pe orbită şi revin în acelaşi loc fără să întârzie nici măcar o secundă.

Fiecare stea se învârte în ciclul ei, ajutându-se una pe alta să meargă. Cum priveşte luna în jos peste mare? Dacă s-ar mişca de la locul ei, într-o secundă sau două am fi acoperiţi de o sută de picioare de apă. Luna aceasta! Vedeţi ce departe este de coastă, dar dacă sapi o groapă aici, seara când vine fluxul, apa sărată va urca în groapă ca într-o ţeavă. De ce? Pentru că Luna controlează aceasta de sus.

Este sistemul lui Dumnezeu; este Planul lui Dumnezeu; este porunca lui Dumnezeu, dar noi le-am făcut pe ale noastre ca să nu le luăm pe ale Lui.

Să ne grăbim puţin. Noi vedem că şi la Crăciunul acesta lumea se prăbuşeşte la fel ca atunci. Oh!

Dumnezeu a uns şi a făgăduit Cuvântul Său. Astfel, Petru a spus în ziua Cincizecimii: „…Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi…” (Fapte 2.22). Ei erau martori. Apoi a spus despre înviere şi aşa mai departe. Şi a mai spus: „pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar:

Dumnezeu a înviat pe acest Isus, şi noi toţi suntem martori ai Lui.”  (Fapte 2.23,32).

La rândul Lui, Nicodim a venit la El şi ¡-a zis:

„Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2).

Ei ştiau că făgăduinţa era pentru timpul lor, dar sistemele lor i-au legat atât de tare încât nu au mai putut face nimic.

Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Nu puteţi face nimic. Voi trebuie să renunţaţi la carnetul de părtăşie. Să vezi ce ţi se întâmplă dacă stai cu Cuvântul lui Dumnezeu. Eşti terminat; nu vei mai fi popular, ci vei fi aruncat afară dintre ei şi alte lucruri.

Şi aşa cum nu au vrut să-L primească atunci, nu vor să-L primească nici astăzi. Bisericile de atunci au vrut ca sistemul lor să fie uns: fariseii au vrut să fie uns sistemul lor; saducheii au vrut să fie uns sistemul lor şi la fel irodienii, iar astăzi este la fel. Dacă Dumnezeu ar trimite astăzi o ungere peste unitarienii, nu le-ar zice ei trinitarienilor: „Vedeţi că noi am avut dreptate?”? Metodiştii le-ar zice baptiştilor: „Vedeţi, noi Îl avem!” De ce? Pentru că vreţi ungerea sistemului vostru.

Dar Dumnezeu a făgăduit că va unge numai Cuvântul Său. Amin. Ştiu că este dur, dar este Adevărul! Dumnezeu nu Se schimbă niciodată. El Îşi unge Cuvântul. Da, domnilor. El unge doar Cuvântul făgăduit pentru timpul respectiv; doar Cuvântul uns pentru epoca aceea.

Astăzi vor un sistem educaţional, astfel încât să poată face orice vor şi totuşi să se dea drept creştini. Oh, ei vor ceva mare, un loc mare unde să meargă oricum, mestecând gumă şi înghiontindu-se, unde să aibă pauze de recreere şi locuri în care să joace baschet şi alte lucruri. Eu n-am nimic împotriva baschetului, a fotbalului sau orice ar fi, dar dacă acesta este dumnezeul vostru, să ştiţi că este o pungă mare în aer. Daţi-mi voie să vă spun ceva: ceea ce ne trebuie nouă astăzi este Cuvântul uns al lui Dumnezeu pentru această epocă, care va aduce din nou puterea Duhului Sfânt. Da, aşa este, dar această putere nu este a bisericii. Nu, domnilor, ci trebuie ca El să clădească ceva în felul acesta ca să ţină biserica împreună, dar trebuie să fie ars sau scos ceva afară, sau trebuie ceva care să aducă Cuvântul lui Dumnezeu înapoi. De ce aceasta? Pentru că lucrurile lumii nu pot fi amestecate cu Cuvântul lui Dumnezeu. Nu, domnilor.

Dar ei vor un sistem. Lumea va accepta un sistem, şi fiecare sistem este al cuiva. Astfel, fiecare spune: „Vreau să vină la mine! Ba vreau să vină la mine!” O, ei vor avea un mare mecanism, predicatori educaţi, intelectuali clociţi în acele şcoli, care dacă aud pe cineva care se exprimă greoi şi cu greşeli gramaticale, nici nu vor să-l vadă la amvon. Dar nouă nu ne trebuie un sistem educaţional, nici lecţii, ci avem nevoie ca Evanghelia să fie mânuită de puterea lui Dumnezeu, ca să adeverească Cuvântul acestui timp; avem nevoie să vină cineva care să numească negrul, negru şi albul, alb; de cineva care să se ridice şi să spună Adevărul, chiar dacă te scutură sau te zdruncină, fiindcă aceasta cere ceasul acesta.

Dar oamenii vor altceva. Ei vor un păstor care să le spună: „Este bine. Poţi face asta şi cealaltă. Nu este nici o problemă, dragă, este bine şi aşa.” Acel predicator are nevoie de Cuvântul Evangheliei ca să nu le mai lase pe femei să îşi încreţească părul şi să se macheze.

Voi ziceţi: „Dar ce contează aceasta?”

Nu ştiţi că ceea ce se vede la exterior reflectă ce aveţi în interior? Nu spune Biblia că nu trebuie să faceţi aceste lucruri? „Nu se cuvine pentru o femeie să se poarte în felul acesta.”

Predicatorilor, voi nu puteţi spune aceasta pentru că aţi fi daţi afară imediat de comitetul bisericii, dar va ajuta Dumnezeu un om care ţine mai mult la carnetul de membru şi la ceea ce spune comitetul, decât la Cuvânt, la botezul Duhului Sfânt  care a scris Biblia?

Voi spuneţi: „Zilele minunilor au trecut, astăzi nu mai avem nevoie de aşa ceva. Nu există vindecare divină şi aceste lucruri. Aceasta-¡ vrăjitorie sau telepatie.” Vai de voi decăzuţi sărmani! Ce-¡ cu voi? Dacă Duhul Sfânt ar fi în voi, v-ar îndrepta spre Evanghelie!

Dacă aş avea în mine viaţa lui Beethoven, aş putea să scriu muzică, iar dacă aş avea viaţa lui Shakespere, aş compune poezii, romane şi piese de teatru.

Dar dacă trăieşte Isus Hristos în tine, lucrările pe care le-a făcut El, Cuvântul Său (El este Cuvântul), Se va confirma pe Sine în acest timp, chiar prin făgăduinţa pe care a dat-o. Amin. Aceasta aşteaptă Dumnezeu. Dar lumea religioasă este destrămată pentru că oamenii vor acel sistem amestecat, şi nu Cuvântul Lui. Şi îl vor avea; sunt deja în el. Consiliul Mondial Bisericesc le va da ceea ce doresc şi toţi vor fi împreună.

Cum pot sta aceşti penticostali în aceste convenţii religioase din Vatican şi să trimită scrisori circulare în care scriu: „Cel mai spiritual lucru pe care l-am văzut, a fost când am stat lângă sfântul părinte, papa Cutare.” Mişcarea penticostală este moartă; întregul sistem este mort; totul este corupt. Sunt gata! Sunt deja în confederaţia bisericilor, acolo unde le este locul! Exact aşa este.

Dar Biserica Dumnezeului celui viu, Mireasa, merge mai departe. Ea va merge în răpire, prin Cuvânt. Aşa este. Cuvântul se va uni cu Cuvântul. Dacă suntem parte din Hristos, parte din El, trebuie să fim Cuvântul Lui, pentru că El este Cuvântul. Da, domnilor.

Ei au refuzat Cuvântul uns al făgăduinţei pentru această epocă, şi El este întotdeauna Cuvântul. Dacă Dumnezeu ne trimite o ungere, Cuvântul făgăduit pentru această epocă, şi în 1964 ar fi exact cum a fost când a venit la început, va fi Cuvântul pentru această epocă, pentru că Evrei 13.8 spune clar că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Exact aşa este. Şi El va sta pe Cuvântul făgăduit pentru această epocă. Dacă vine Isus, El va fi exact cum a spus Cuvântul că va fi în această epocă.

Aceasta a fost Ilie în timpul lui; aceasta a fost Moise în vremea lui şi la fel a fost Noe. Aşa a fost întotdeauna când a venit un proroc, iar când a venit Cuvântul în plinătate, întregul Cuvânt S-a făcut trup printre noi şi a fost exact cum s-a spus că va fi în acel timp.

Dacă El ar veni astăzi, ar fi exact Isus Hristos în făgăduinţa Sa făcută în Cuvânt.

El era Cuvântul. Isaia 9.6 este Isus Hristos. Şi când Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, a trăit exact aşa. Moise a spus în cartea Deutronomului: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!

Şi dacă cineva nu va asculta de cuvintele Mele, pe care le va spune el în Numele Meu, Eu îi voi cere socoteală.” (Deuteronom 18.15,19).

Când a venit, El a făcut exact ce a spus Cuvântul că va face, dar L-au găsit vinovat pentru că sistemul lor a făcut Cuvântul fără nici o putere pentru ei. Aţi văzut? Ei nu puteau crede aşa ceva; nu puteau crede aceste lucruri fiindcă timpul în care trebuiau s-o facă trecuse deja. Oh!

Atunci, El a dovedit că Cuvântul Său este Acelaşi, iar astăzi a făcut-o din nou, aşa că dacă ar veni astăzi pe pământ, ar condamna cu asprime orice sistem denominaţional din lume. Aceasta a făcut şi la început. Exact sistemul l-a lovit şi la început; şi aşa cum a făcut atunci, va face şi astăzi, pentru că El nu Îşi schimbă niciodată Cuvântul. El nu Îşi schimbă niciodată felul de lucrare, ci a procedat întotdeauna la fel, aducând Cuvântul uns pentru timpul respectiv. Aşa este.

Deci, dacă El ar veni astăzi, lumea ar respinge Planul Său de a o ţine împreună. Aşa cum a fost atunci, aşa va fi şi acum.

În încheiere aş vrea să vă spun ceva. Nouă nu ne-a fost făgăduit un sistem, o denominaţiune sau un superplan de vreun fel, ci ni s-a făgăduit o Împărăţie veşnică. Amin. Aceasta ne-a făgăduit: că vom avea Viaţă veşnică în Împărăţia Sa veşnică, unde totul va fi controlat de veşnicul Împărat, de Cuvântul Său veşnic dat poporului Său care are Viaţă veşnică.

Oamenii Vieţii veşnice nu tânjesc după lucrurile lumii, fiindcă este scris că „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4). Când primim această Împărăţie, găsim că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35). Acest Cuvânt este Împărăţia; este Împăratul şi Împărăţia, Viaţa, Sistemul; totul este El.

Dacă Dumnezeu ar judeca lumea după o biserică, pe care ar alege-o? Câte sunt? Sute şi sute de biserici diferite. Dacă biserica catolică este cea adevărată, care dintre ele este aceea? Dacă greco-catolica este cea adevărată, biserica romano catolică este greşită, iar dacă biserica romano catolică este corectă, cea greco-catolică este greşită. Dacă biserica metodistă este corectă, cea baptistă este greşită; dacă biserica baptistă este corectă, cea prezbiteriană este greşită; dacă biserica prezbiteriană este corectă, cea penticostală este greşită. Vedeţi, totul este confuz.

Dar Dumnezeu nu ne-a lăsat fără un Martor, fără un Etalon, iar acesta este Cuvântul Său. Şi El a spus: „Dumnezeu să fie găsit adevărat, şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi.” (Romani 3.4). Aşa este.

Noi auzim atât de multe despre acest sistem religios care vrea să aducă pacea pe pământ când se vor uni catolicii şi protestanţii.

Unii dintre ei cred în vindecarea divină, alţii nu; unii cred una, alţii cred alta, dar ca să poţi intra în Consiliul Mondial, trebuie să laşi deoparte lucrurile pentru care te-ai contrazis tot timpul, încredinţarea ta evanghelică. Fiecare denominaţiune trebuie să ajungă acolo, iar dacă denominaţiunea este blestemată şi tu eşti în ea, cum rămâne cu tine?

Te aruncă şi pe tine acolo. Roma este mama tuturor denominaţiunilor, este fiara şi are semnul fiarei, iar consiliul bisericilor unite fac un chip al fiarei. Deci sistemul denominaţional al lumii a ridicat un sistem care aduce la suprafaţă semnul fiarei.

Voi vedeţi destul de bine, aşa cum văd şi eu, că marele mecanism este pregătit şi că satan aşteaptă să intre toţi cei care nu au lucrurile puse în ordine. Mecanica este gata, şi când intră, nimeni nu va mai putea propovădui Evanghelia dacă nu aparţine acestui sistem. Aici este semnul fiarei, dar nu uitaţi că în timpul acela Mireasa este deja plecată. Vedeţi cât este de aproape? Vedeţi unde suntem?

Puteţi vedea decăderea care se derulează?

O, treziţi-vă, voi sfinţi ai Domnului

De ce dormiţi când sfârşitul este atât de aproape?

De ce faceţi aceasta? Nu treceţi pe lângă ceasul cercetării voastre! Nu faceţi aceasta.

Sistemul acesta nu va aduce pace în lume. Dacă credeţi că va aduce pacea mondială, gândiţi-vă ce s-a întâmplat cu Domnul păcii care este Cuvântul? Acest sistem este antihrist în învăţăturile lui, fiindcă este împotriva a tot ce a spus Dumnezeu să ţinem. De exemplu, El a zis: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred,” (Marcu 16.17-18), dar ei cred că acesta este un nonsens. Fapte 2.38 este un alt lucru despre care ei nu ştiu nimic, şi îl resping pentru că nu cunosc Cuvântul. Dar aceasta împlineşte exact ceea ce a spus prorocul în 2Timotei 3.3-4: că vor fi încăpăţânaţi, doar cu o formă de evlavie, dar tăgăduiesc Cuvântul.

 Şi ca să ştiţi, sistemul denominaţional este semnul fiarei. Dacă nu m-aţi mai auzit spunând aceasta până acum, poate vi se pare că sunt prea dur, dar cred că timpul este aproape gata, aşa că mai bine să-¡ dau drumul şi să spun adevărul despre aceste lucruri. Da, exact acesta este semnul fiarei. Roma este fiara şi a fost prima organizaţie, iar noi, penticostalii, am ieşit afară din ea ca să nu fim părtaşi la păcatele ei, dar apoi ne-am întors exact de unde am plecat, ca şi câinele la vărsătură şi scroafa în mocirlă. Nu-¡ de mirare că sistemul nostru penticostal este terminat, şi la fel cel metodist, baptist şi toate celelalte. Ei toţi sunt înghiţiţi de Consiliul Bisericilor şi fac un chip al fiarei ca să aibă putere. Unul din capetele ei părea rănit de moarte, dar rana de moarte ¡-a fost vindecată. Roma papală păgână. O, cât sunt de orbi protestanţii! Iată-vă stând drept acolo. Şi nu puteţi face nimic pentru că sistemul este deja format. Ei vor fi în el şi nici nu vor şti. Asta-¡ tot. Nu mai pot ieşi de acolo, pentru că este deja gata.

Totuşi ei nu sunt străini, pentru că lucrurile acestea au fost predicate. Dumnezeu a lăsat un martor adeverit de Cuvântul Său. El a făcut întocmai lucrurile pe care a promis că le va face, aşa că nu mai au nici o scuză. Da.

Este o mecanică falsă. Sunt exact lucrurile despre care a vorbit Isus când a zis: „Prin tradiţiile voastre aţi făcut Cuvântul lui Dumnezeu fără putere.” Pentru că au respins Cuvântul adevărat, au ajuns înapoi de unde au plecat. Învăţăturile şi lucrurile pe care le-au făcut la început, sunt împotriva lui Hristos care a venit să înveţe Cuvântul pentru credincioşii din acest timp. Ei le-au spus oamenilor să-L respingă şi să nu primească aceste lucruri.

Ce a făcut mişcarea fariseilor şi toate acele denominaţiuni, când Dumnezeu a făcut Cuvântul trup în mijlocul poporului Său, în zilele lui Isus Hristos, de primul Crăciun? Ei au zis: „Să nu mergeţi la niciuna din adunările acelea, căci dacă o faceţi, veţi fi excomunicaţi!”

Nu vedeţi cum se repetă întocmai aceste lucruri? „Cine este acesta? Ce şcoală a terminat? Ce carnet de membru are? Ce grupare îl susţine? De unde a apărut omul acesta?” Dacă El ar veni la fel ca atunci, ei ar spune: „Nu vrem să fim conduşi de Omul acesta! Nu vrem să ne spună nimeni ce să facem. Noi suntem unitarieni; noi suntem trinitarieni; noi suntem prezbiterieni; noi suntem asta şi cealaltă şi nu trebuie să avem de-a face cu El.”

Ştiu că nu o veţi face, dar ori veţi accepta Cuvântul, ori veţi pieri. Asta-¡ tot. Nu este altă cale. Aceasta este singura cale care ne poate ţine împreună. Împărăţia lui Dumnezeu nu este un sistem al acestei lumi, fiindcă Isus a zis: „Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta. Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.” (Ioan 18.36).

Noi suntem ca Avraam care a primit Cuvântul şi a pus deoparte tot ce era contrar Lui. Orice copil al lui Dumnezeu primeşte Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent ce spune cineva sau sistemul împotriva acelui Cuvânt. Cuvântul este drept oricum.

Dumnezeu este obligat să se întâlnească cu tine pe baza acelor făgăduinţe. El nu se poate întâlni cu tine în afara lor, pentru că eşti tăiat de la El. De aceea se prăbuşeşte lumea. În încheiere aş vrea să mai spun ceva.

Orice este contrar cu Cuvântul este ca şi cum nu ar fi. Să nici nu ne uităm la sistemele omeneşti (Nu, domnilor), fiindcă noi am fost botezaţi în Împărăţia Lui şi acum stăm în locurile cereşti în Isus Hristos, sărbătorind în Împărăţia Lui. Cuvântul făgăduit şi uns este adeverit chiar printre noi. Amin. Făgăduinţa Împărăţiei Lui este chiar în faţa noastră şi nu ne poate întoarce nimic înapoi. Nu, domnilor.

Chiar dacă Avraam şi soţia lui erau bătrâni şi îmbătrâneau tot mai mult, aceasta nu ¡-a deranjat nici un pic. „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească.” (Romani 4.20-21).

Indiferent cât ¡ s-a spus: „Este imposibil, nu se poate întâmpla!” el a stat pe făgăduinţă. De ce? Pentru că Împăratul era cu El şi îi arăta vedenii şi ce urma să se întâmple. Şi s-a întâmplat întocmai cum a spus Dumnezeu. De aceea a ştiut că Acela era Dumnezeu.

Când Dumnezeu face o promisiune şi o vezi, şi El spune şi se împlineşte, spune şi se împlineşte, spune şi se împlineşte şi nu dă greş niciodată, este clar că este Dumnezeu. Noi ne bucurăm de făgăduinţele cereşti din Cuvântul făgăduit pentru timpul acesta şi avem asigurarea absolută că va veni un cer nou şi un pământ nou. Amin.

„Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră.” (Apocalipsa 21.1). Despre acest „cer nou şi pământ nou,” Pavel a spus că este „o împărăţie care nu se poate clătina.” (Evrei 12.28). Cum intrăm în ea? Nu printr-un sistem religios, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu este în voi. Împărăţia! Împăratul şi Cuvântul este Acelaşi şi este în voi adeverind ceasul în care trăim acum. Făgăduinţa dată de Dumnezeu pentru această epocă este aici; noi trăim cu Împăratul şi stăm în locurile cereşti în timp ce Îl privim cum face aceste lucrări.

Atunci cum putem să ne întoarcem de la acest Cuvânt la un sistem? Ce ar însemna aceasta? Ar însemna să negăm Cuvântul. Ca să ai acel sistem, trebuie să respingi Cuvântul. Acesta este adevărul. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin.”).

În ceasul acesta în care trăim noi, lumea se prăbuşeşte. Bombele sunt pregătite, iar Biserica este gata. Ea este pecetluită, gata să vină. Va fi o mare revărsare a Duhului, da, domnilor, care vine să apuce Biserica şi s-o ducă în cer. Vedeţi? Biserica, Cuvântul, Mireasa… Slujba lui Hristos este în Mireasa Sa, care este trupul Său, Trupul ceresc, sau ca să fiu mai clar, trupul Său supranatural în trupul duhovnicec de aici de pe pământ; Duhul Lui este aici şi trăieşte Viaţa Lui, până când El şi Biserica devin una la nuntă. Ei devin una şi El ia această minoritate din timpul din urmă.

Astfel, toate fecioarele care au adormit de-a lungul timpului, în fiecare epocă, vor învia. Aceasta se întâmplă în a şaptea strajă, în epoca a şaptea a Bisericii, în timpul din urmă, în Laodicea, când intră doar un grup mic, dar  va aduce învierea tuturor celor care au murit în epoca lor şi au trăit Cuvântul rânduit de Dumnezeu şi prorocit să se întâmple în acel timp. Când am trecut prin epocile Bisericii, noi am văzut ce a însemnat Cuvântul pentru fiecare din acel timp. Astfel, când a venit Luther, am văzut că s-a ridicat acea făptură cu chip de om, ceea ce însemna „reformator.” În toate epocile, fiecare a împlinit cerinţele lui Dumnezeu, iar acum se va întâmpla la fel: această epocă va întâlni exact semnul, minunea şi lucrarea pe care a făgăduit-o Dumnezeu pentru acest timp.

Biserica va fi gata şi va merge în răpire cu Isus, pentru că vom primi o Împărăţie care nu poate fi clătinată. Cerurile şi pământul vor trece, dar Împărăţia aceasta nu va trece. Amin.

Sunt bucuros pentru că în seara aceasta sunt în această Împărăţie. Gândiţi-vă ce altceva mai bun aţi putea dori? Dacă lumea va mai ţine, în următorii zece sau cincisprezece ani, fiecare om din Shreveport va trebui să aibă în buzunar o armă ca să se poată apăra când va merge pe stradă. Cum veţi putea opri aceste lucruri?

Săptămâna trecută când am fost la New York, nu am văzut pe străzi decât adolescenţi cu cercei, cu părul înfoiat şi cu pantaloni strâmţi, iar fetele aveau acei pantaloni scurţi, iar naţiunea trebuie să le acorde drepturi. Ce s-a întâmplat cu ţara aceasta? Acesta este un semn al decăderii morale. Este o naţiune respinsă de Dumnezeu. Asta-¡ tot.

Cum am putea zidi pe nişte ruine ca acestea? Cum se poate când huliganii umblă pe străzi şi trag chiar şi în preşedintele ţării? Unul a sărit din maşină chiar în faţa şerifului din Texas şi sute de oameni au stat şi s-au uitat la el în timp ce şi-a scos puşca şi a tras asupra altui om, omorându-l cu sânge rece. Apoi, la puţin timp a scăpat din închisoare pledând: „nebunie temporară.”

Chiar în oraşul nostru, un om a intrat într-un garaj şi a împuşcat un traficant de maşini pe care nu-l plăcea. A luat arma şi a tras de cinci ori în el. Apoi s-a spus că era nebun şi l-au lăsat să plece. Dacă omul acela a scăpat cu „nebunie”, atunci şi Oswald trebuie să aibă şansa să pledeze „nebun.”

Vedeţi unde suntem? Totul este corupt. Totul este vinovat; întreaga lume este vinovată şi biserica stă vinovată înaintea lui Dumnezeu. Amin. Nu-¡ de mirare că ne prăbuşim.

Să ne rugăm.

Doamne Dumnezeule am ajuns aici; ceasul este aici, Tată. Poate este mai târziu decât credem. Putreziciunea s-a instalat, lăcusta şi omida au mâncat până când a dispărut Viaţa. Doamne, Te rog să ai milă! Dacă este vreun bărbat sau vreo femeie, vreun băiat sau vreo fată, care nu Te cunosc, îngăduie să te accepte chiar acum. Poate acela este ultimul nume scris în Carte din Shreveport.

În timp ce avem capetele plecate, aş vrea să ştiu dacă este cineva care vrea să ridice mâna şi să spună: „Frate Branham, sunt convins pe deplin că ceea ce ai spus este corect. Lumea se prăbuşeşte şi noi vom primi o Împărăţie care nu se poate prăbuşi. În ce mă priveşte, nu sunt sigur că eu sunt în acea Împărăţie.”

Nu vă bazaţi pe vreo emoţie sau ceva! Nu vă bazaţi pe faptul că vorbiţi în limbi. Eu cred în aceste lucruri, sigur că cred în vorbirea în limbi, dar am auzit şi diavoli care vorbeau în limbi şi tălmăceau, scriau într-o limbă necunoscută şi făceau vrăji. Voi nu puteţi trece pentru că faceţi aceasta. Dar dacă în voi este Viaţa lui Isus Hristos, ea va trăi crezând fiecare Cuvânt al lui Dumnezeu, pentru că El nu Se poate nega pe Sine. Şi El este Cuvântul.

Dacă El este Cuvântul şi spuneţi că El este în voi, apoi ziceţi: „Păi, eu nu pot accepta aceasta, frate Branham! Nu pot crede aceste lucruri!” deşi acestea sunt lucrurile făgăduite pentru această zi, atunci fraţilor, sunteţi înşelaţi. Un duh a venit peste voi şi v-a înşelat.

Bărbat, femeie sau cine eşti, dacă aceste lucruri pentru care a murit Isus Hristos sunt atât de reale în Cuvânt, nu vă mulţumiţi să aveţi doar o biserică sau o adunare emoţională, ci una care are Duhul Lui cel Viu în ea – Mireasa Lui. Cuvântul Lui este aici şi fiecare Cuvânt este adevărat.

N-aţi vrea să fiţi amintiţi în rugăciune, dacă ştiţi că aceste lucruri din Biblie nu sunt în voi şi nu puteţi crede că este aşa? Cu ochii închişi şi cu capul plecat, în acest ceas târziu…

Timpul este aproape trecut şi vine vremea când Duhul lui Dumnezeu va fi luat de pe pământ. Biserica va mai rămâne încă puţin, fiindcă trebuie să fie propovăduită pierzarea veşnică, aşa cum a făcut-o fiecare slujbă de-a lungul epocilor. Ultima parte a fiecărei slujbe a propovăduit pierzarea veşnică, iar acum va fi o slujbă care va propovădui celor pierduţi, după ce au refuzat să-L primească.

Dar dacă în inima voastră este o dorinţă mică de a-L avea pe Hristos în voi şi vreţi ca lumea să fie moartă pentru voi, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Aminteşte-mă şi pe mine în rugăciune, frate Branham.” Domnul să vă binecuvânteze. Sunt deja zece sau cincisprezece mâini ridicate. Mai vrea să ridice cineva mâna înainte de a ne ruga? Acum ne pregătim să încheiem în două sau trei minute. Dumnezeu să te binecuvânteze, tânără.

Gândiţi-vă, ce va fi mai târziu? Dacă eşti ultima persoană la uşa căruia bate El acum?

Noi ştim că lumea se prăbuşeşte, ceea ce înseamnă că aici nu puteţi rămâne decât însemnaţi.

Nu vă lăsaţi impresionaţi de emoţii şi nu spuneţi: „Eu aparţin de biserică!” pentru că dacă Hristos nu trăieşte în tine încât gândul tău, inima ta, trupul tău, sufletul tău… Tu zici: „Mă gândesc că…” Frate, lasă deoparte gândurile tale! Lasă ca gândul care era în Hristos să fie şi în tine. „Dar eu cred că zilele acelea au trecut. Cred că Cuvântul nu înseamnă aceasta.” Să nu aveţi nici un gând!

Dacă gândul lui Hristos este în noi, vom recunoaşte că acel Cuvânt este Adevărul şi trăieşte în noi. Tu nu poţi face nimic, pentru că acesta este Hristos.

Ia viaţa dintr-o viţă de pepene şi pune-o într-o viţă de dovleac. Ce se va întâmpla? Viţa de dovleac va face pepeni. Tu nu poţi face nimic, pentru că viaţa din ea face acest lucru.

Astfel, dacă spui: „Eu nu cred Cuvântul de aici!” înseamnă că în tine este un alt duh şi nu Duhul lui Hristos. Este un alt duh.

Mai este cineva care vrea să ridice mâna înainte ca să ne rugăm? Dumnezeu să te binecuvânteze. Şi pe tine. Da, asta-¡ bine. Dumnezeu să te binecuvânteze, tinere. Şi pe tine, doamnă. Şi pe tine, soră. Mai este cineva? Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine de acolo din spate.

Nu vă temeţi! Nu vă ruşinaţi, pentru că mâine ar putea fi prea târziu. Poate în noaptea aceasta inima ta va înceta să mai bată. Poate în seara aceasta L-ai respins şi a fost ultima ta şansă.

Toţi cei de aici care nu au botezul cu Duhul Sfânt să ridice mâna. O, priviţi! Duhul Sfânt este Hristos. Aşa sunteţi pecetluiţi în Împărăţie. „Să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4.30). Şi dacă ziceţi că aveţi în voi gândurile acestei Biblii, iar acest lucru nu este aşa, înseamnă că duhul care este în voi nu este Hristos, pentru că Hristos este Cuvântul.

Aceasta este Împărăţia care nu poate fi clătinată şi ea este Cuvântul: „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” (Matei 24.35). Dacă Cuvântul este în voi!

„Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

„Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi până la fârşitul lumii.” (Ioan 14.12;19).

Uitaţi-vă care au fost lucrările Lui şi vedeţi dacă s-au făcut în zilele din urmă. L-au respins ei? Peste tot în lume. De aceea, la acest Crăciun lumea se prăbuşeşte din nou, la fel ca la primul Crăciun.

Tată ceresc, în seara aceasta s-au ridicat multe mâini, poate treizeci sau patruzeci, care recunosc că nu sunt aşa cum ar trebui. Ei au recunoscut că Tu nu locuieşti în ei. Unii ştiu câte ceva din Biblie şi spun: „Accept aceasta fiindcă cred că aşa trebuie.”

Doamne, Tu ai promis că vei fi Cuvântul şi eşti Cuvântul; şi ai venit şi ni Te-ai făcut cunoscut şi nouă, iar noi am văzut că felul Tău de lucrare nu se schimbă niciodată.

În Vechiul Testament ai spus că Cuvântul vine la proroci, iar când a venit, ei au prorocit şi s-a împlinit fiindcă era Dumnezeu.

Când ne-ai trimis şi ne-ai poruncit să mergem în toată lumea şi să facem ucenici, ai spus: „Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt,… vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu.” Aceasta este din nou! „şi vă va învăţa toate lucrurile.”(Ioan 14.26). Mai mult: După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,

la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul Său, Isus Hristos.” (Evrei 1.1-2). Duhul Sfânt însuşi, Descoperitorul Cuvântului vorbit, Cel care arată lucrurile care vor veni. În Evrei 4.12 scrie: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.”

Oamenii religioşi şi păcătoşi văd că faci aceste lucruri şi le numesc un duh rău, aşa cum au spus şi în trecut. Dar El a spus: Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult vor numi aşa pe cei din casa Lui?” (Matei 10.25), şi noi o vedem.

Doamne Dumnezeule, ce altceva mai putem face? Aici sunt nişte inimi însetate care au ridicat mâna. I-ai chiar acum, Doamne, şi umple fiecare inimă cu dragostea Ta. Îndură-Te!

În timp ce avem capetele plecate, vreau să vă întreb ceva. Cei care aţi ridicat mâna, vreţi să veniţi în jurul platformei? Ridicaţi-vă repede şi haideţi aici, pentru că aceasta ar putea fi seara în care primiţi Duhul Sfânt.

Prieteni, aceasta nu va dura mult. Într-o zi se va sfârşi. Ar putea să se sfârşească chiar acum, dar cât timp doriţi să ajungeţi la Hristos, cu siguranţă este ceva care vă trage să faceţi aceasta.

Nu vreţi să veniţi să staţi aici pentru rugăciune? Cei care doriţi, haideţi în jurul altarului în timp ce avem capetele plecate. Priviţi! Oamenii vin! Haideţi aici în jurul altarului. Spuneţi: „Lumea se prăbuşeşte! Eu nu vreau nimic din lume în mine, ci vreau Împărăţia care nu se prăbuşeşte.”

Isus a spus: „Nici unul nu se va pierde, iar Eu îi voi învia în ziua de apoi. Da, îi voi învia!” El a promis, deci nu vă puteţi prăbuşi. Indiferent ce se va întâmpla, Dumnezeu îi va învia. El îi va învia.

Aţi ştiut că omul nu poate anihila nimic? Nimic! Poate ziceţi: „Dar dacă dă foc la ceva şi arde?” Acela nu este anihilat. Atomii de acolo despart partea chimică şi se obţine căldura, apoi se întorc din nou în starea originală de la început: acizi, gaze, lumină şi aşa mai departe. Nu se poate anihila nimic, pentru că aşa a făcut Dumnezeu pământul.

Şi dacă tu nu poţi anihila creaţia lui Dumnezeu, cu cât mai mult poate să învieze El ce a promis?

Haideţi! Mai este cineva care vrea să vină? Aici este un grup mic, nici jumătate din câţi au ridicat mâna. Am crezut că aţi fost serioşi când aţi ridicat mâna, în special la un astfel de Mesaj.

În timp ce aveţi capetele plecate, aş vrea să vă întreb câţi de aici sunteţi conştienţi că L-aţi văzut pe Dumnezeu ţinându-şi făgăduinţa şi descoperind tainele inimii aici pe platformă? Nu doar o dată a descoperit lucruri care s-au întâmplat exact. Voi ştiţi că este adevărat. În adunări şi peste tot, Isus Hristos a făcut din nou exact ceea ce a făcut şi când a fost pe pământ. Voi sunteţi conştienţi de aceasta. Mă refer la vindecări.

În urmă cu două săptămâni, înainte să merg la New York a venit o doamnă cu cancer la gât. Duhul Sfânt ¡-a vorbit în adunare, iar duminică a venit cu cancerul, pe care l-a tuşit afară, învelit într-o batistă. Doctorii l-au examinat şi au spus: „Viaţa a plecat din cancer şi a fost dat afară”, pentru că ea l-a tuşit afară.

O altă femeie a avut cancerul în glandele femeieşti şi l-a fotografiat mărit, împreună cu declaraţia doctorului. După două zile nu l-a mai avut.

Un băiat de aici nu mai avea memorie de luni de zile, fiindcă a căzut şi s-a lovit la ceafă. El nu ştia cine era şi unde se afla, dar după o rugăciune simplă şi punerea mâinilor, l-am întrebat:

„Cum te cheamă?”

„Billy Dukes.”

„Câţi ani ai?”

„Nouă, dar unde sunt?”

Aceasta este puterea lui Dumnezeu! Aş fi vrut să fiţi cu mine în Colorado cu câteva luni în urmă, fiindcă aţi fi văzut ceva care v-ar fi cutremurat. Prieteni, noi suntem la sfârşitul timpului. Haideţi şi nu mai amânaţi! Mai este cineva care vrea să vină?

Mai este cineva înainte de încheiere?

Îi rog pe bărbaţii şi femeile care sunt predaţi pe deplin, să vină aici jos şi să-şi pună mâinile peste oamenii aceştia. Poate că aceasta este ultima lor şansă. Cei care sunteţi predaţi lui Dumnezeu şi Îl cunoaşteţi, veniţi lângă aceşti oameni. Haideţi şi puneţi-vă mâinile peste ei. Veniţi aici, mădulare ale tabernacolului „Lufe.” Fraţilor, nu vreţi să veniţi? Nu-¡ iubiţi pe oamenii aceştia? Oh, unde este râvna voastră? Unde este acel Ceva care ne împinge înainte? Ce-¡ cu voi?

Rog audienţa să ne aştepte până ne rugăm.

Cei care aţi venit aici, să nu vă bazaţi pe ceva emoţii, cu toate că sunt implicate şi emoţiile. Nu priviţi la faptul că veţi vorbi în limbi sau nu. Nu gândiţi nimic de felul acesta, fiindcă Dumnezeu va purta de grijă. Cereţi doar ca Isus Hristos să vină în viaţa voastră şi să trăiască în voi. Să nu mai aveţi gândurile voastre, ci aveţi gândul Lui: Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus.” (Filipeni 2.5).

Într-o zi vom auzi aceste lucruri pentru ultima dată. Toată audienţa să stea în picioare. Oameni dragi care aţi venit aici pentru botezul cu Duhul Sfânt. Mâine este Ziua Recunoştinţei şi nu se lucrează.

Aici este vorba de sufletul tău, frate şi soră, de destinaţia ta finală. Acum sau niciodată! Profitaţi cât timp simţiţi acea atracţie şi gândiţi-vă că aceste adevăruri care au fost spuse se află înaintea voastră. Nu fiţi morţi faţă de aceste lucruri, pentru că sunt adevărate. De fiecare dată a fost dovedit că sunt reale şi desăvârşite. Este Cuvântul confirmat.

Mă uit la un bărbat dar nu-mi amintesc numele lui. Cred că este reverendul Blair.

Nu demult, când am fost la Hot Springs, l-am văzut în audienţă pe bărbatul acesta. Un duh rău încerca să ajungă la el şi să-l facă să se îndoiască de mine. Şi ascultaţi ce s-a întâmplat. Eu am zis: „Poate într-o zi vei avea nevoie de mine!” iar câteva săptămâni mai târziu, am fost sunat de soţia lui care mi-a spus că soţul ei era pe moarte. Omul a acceptat şi a recunoscut că atunci diavolul a venit şi a încercat să-l facă să nu creadă. „Dar cum ştie el aceasta?” s-a întrebat bărbatul. Şi prin rugăciune, cel rău a fost îndepărtat de la el.

Cu câteva săptămâni în urmă, Satan a ştiut că el urma să zacă acolo cu acea umflătură într-o parte. Soţia lui a spus că avea febră mare şi delira. Probabil că acea umflătură a fost provocată de o infecţie puternică, iar când m-a sunat soţia lui, ¡-am zis: „Soră, ai o batistă?” Cred că a avut o eşarfă sau ceva de felul acesta. Eu ¡-am zis: „Pot s-o văd. Ia-o şi pune-o peste fratele Blair în Numele lui Isus Hristos.”

Dar dacă Satan ar fi reuşit să-l facă să nu creadă? El n-ar mai sta astăzi aici cu Biblia lipită de piept. Înţelegeţi?

Satan încearcă să vă facă să nu credeţi aceasta, dar să nu-l ascultaţi. Nu uitaţi că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci,” iar aceste lucruri dovedesc aceasta.

Toţi cei care sunteţi la altar, ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Doamne Isuse, ajută-mă chiar acum.” Rugaţi-vă fiecare dintre voi.

Tată ceresc, noi suntem adunaţi aici, iar oamenii aceştia stau între viaţă şi moarte. Îngăduie ca Duhul Sfânt să vină chiar acum în vieţile lor; îngăduie să vină peste ei puterea lui Dumnezeu care ¡-a adus la acest altar, în învierea lui Hristos, şi să le dea Viaţa veşnică pe care o doresc. Doamne, bisericile de pretutindeni sunt pe moarte, fiindcă se pare că Apele spirituale au fost luate de pe pământ.

Dacă este o şansă ca aceşti oameni să vină la Izvor, dă-le-o, Doamne, astfel ca sufletele lor uscate care flămânzesc şi însetează după Dumnezeu să fie umplute chiar acum cu Duhul Sfânt. Îndură-Te, Doamne, şi lasă peste ei mila şi harul Tău.

Continuaţi să vă rugaţi. Toată lumea să se roage, pentru că mă voi ruga şi eu pentru voi. Voi face tot ce pot, dar Duhul Sfânt nu vi-L pot da. Aceasta trebuie s-o facă Dumnezeu. Să-L aveţi tot timpul pe Hristos în gândul şi înaintea voastră, apoi păşiţi spre El şi spuneţi: „Sunt aici, Doamne Isuse. De acum înainte, Tu şi eu vom fi una, fiindcă voi lua fiecare Cuvânt pe care mi l-ai spus în seara aceasta.”

Staţi acolo. Continuaţi să staţi şi mâine şi poimâine şi rugaţi-vă crezând că Dumnezeu vă va umple cu botezul Duhului Sfânt.

Don vino aici şi condu-¡ în rugăciune. Dumnezeu să te binecuvânteze, Don. Amin.

– Amin –

EN

1 Comment

  1. Pingback:Pass-over : ceasul in care se trece dincolo de vinovatie. Si ce va fi dupa acel ceas | behaitul oilor si Glasul Pastorului

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *