LUMEA SE PRĂBUȘEȘTE

Albuquerque, New Mexico

Este un mare privilegiu că pot fi din nou aici ca să aud aceste mărturii minunate depuse de fraţii care Îl iubesc pe Domnul nostru Isus. Inspiraţia pe care am primit-o aseară, a venit în urma faptului că m-am gândit la încercarea pe care o are acel frate. Tot aşa a fost încercat şi El şi Iov, dar la sfârşit binecuvântarea a fost dublă. Este minunat să asculţi mărturia cuiva, iar după aceea să o compari cu vieţile lor.

De curând am fost la Phoenix şi am predicat despre tema „Să ne identificăm cu Hristos, să ne identificăm cu El, în Biblie.” Cu ce grup ne-am fi identificat dacă am fi trăit în zilele acelea?

Aseară, fratele Cow ne-a adus acel mesaj minunat al mărturiei lui, iar cu câteva minute în urmă am stat aici şi ne-am comparat vieţile unul cu celălalt, căci amândoi am fost baptişti, amândoi am jucat box, iar în ultima bătălie ce s-a întâmplat? Cu siguranţă mi-a făcut plăcere şi mă bucur că mărturia lui a fost înregistrată.

Soră Williams, am vrut să spun ceva dar m-am răzgândit. Mărturia de adineauri, a fratelui Carl, a fost suficientă. Este prima dată când aud aceasta de când te cunosc, dar a fost foarte bine, căci noi învăţăm din toate lucrurile. Desigur. Dacă va fi cu voia Domnului, deseară voi vorbi despre tema: „Acolo L-au răstignit.”

Înainte de a vorbi despre un scurt subiect, vreau să spun că este pentru prima dată când vorbesc în oraşul vostru. Am mai avut o adunare în New Mexico, la Carlsbad, timp de două seri, dar  până acum nu am avut încă privilegiul de a vorbi în locul acesta frumos.

Întotdeauna îmi place să vin mai devreme, ca să văd care sunt nevoile oamenilor. Ca oameni de afaceri, voi aţi venit aici ca să discutaţi despre afacerile voastre, despre necazuri, despre binecuvântări şi despre toate celelalte lucruri, nu-i aşa? Este foarte bine, desigur, dar ca lucrători ai lui Hristos, am venit aici ca să vedem care este starea noastră duhovnicească. Nu am venit ca să ne revedem, nici ca să fim auziţi, ci pentru că dorim să facem ceva care să Îl glorifice pe Dumnezeu, aducând o lumină mai clară asupra lucrurilor.

Înainte de a citi din Scriptură, aş vrea să ne ridicăm pentru un moment de rugăciune. Şi înainte de a ne ruga, mă gândesc că poate este cineva care doreşte să fie amintit în rugăciune. Ridicaţi mâna. Indiferent ce este, El ştie ce se ascunde după acea mână ridicată. Haideţi să ne plecăm capetele, în timp ce ne vom apropia de El.

Tatăl nostru ceresc, suntem un popor deosebit de privilegiat pentru că stăm împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, printr-un singur Duh şi împărtăşim binecuvântările Tale minunate, mărturisite de aceşti copii ai Tăi. Doamne, se face târziu, de aceea n-aş vrea ca oamenii să devină nerăbdători şi nervoşi. Te rugăm să linişteşti Tu gândurile noastre, pentru un moment, ca să putem asculta cerinţele şi avertismentele Tale pentru noi.

Binecuvântează adunarea acestor oameni de afaceri creştini, ca mărturiile lor să se răspândească până departe, spre slava şi onoarea Domnului nostru. Ne bucurăm pentru că ştim că va veni un timp în care împărăţiile lumii vor deveni împărăţii ale Domnului nostru şi ale Hristosului Său, şi că noi vom împărăţi împreună cu El timp de o mie de ani, pe pământ. Acesta este motivul pentru care privim spre acel timp.

Noi i-am auzit pe acei oameni vorbind despre ispitele lor şi mă gândesc că Satan L-a dus pe Domnul nostru pe vârful acelui munte şi I-a arătat toate împărăţiile lumii, oferindu-i-le, dar El l-a refuzat categoric pentru că ştia că într-o zi va deveni moştenitorul lor.  Acesta este motivul pentru care noi nu privim la lucrurile acestea trecătoare, ci ne uităm la capătul drumului, unde se împarte răsplata.

Tată, Te rugăm ca în dimineaţa aceasta să faci inimile noastre pline de respect, în timp ce Te ascultăm. Vorbeşte-ne prin buze omeneşti şi fă ca noi să Te auzim cu urechi omeneşti, împlinind tot ce ne-ai poruncit. În timp ce vom citi preasfântul Tău Cuvânt, pe care este zidită temelia credinţei noastre, Te aşteptăm în Numele lui Isus Hristos. Amin. Vă puteţi aşeza.

Mai întâi vom deschide la Deuteronom 4, de unde vom citi versetele 10 şi 11:

„Adu-ţi aminte de  ziua când te-ai înfăţişat înaintea Domnului, Dumnezeului tău, la Horeb, când Domnul mi-a zis: „Strânge poporul la Mine! Căci vreau să-i fac să audă  cuvintele Mele, ca să înveţe să se teamă de Mine tot timpul cât vor trăi pe pământ; şi să înveţe şi pe copiii lor să le păzească.”

Voi v-aţi apropiat şi aţi stătut la poalele muntelui. Muntele era aprins, şi flăcările se ridicau până în inima cerului. Era întuneric, nori şi negură deasă.”

Să citim şi Evrei 12.25:

„Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi de Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte pe Cel ce vorbea pe pământ, cu cât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte din ceruri.”

Probabil că aceste versete par cam ciudate, chiar nepotrivite, pentru a fi citite la dejunul oamenilor de afaceri, dar fie ca Domnul să le binecuvânteze în inimile noastre.

Pe inima mea a fost gândul ca în dimineaţa aceasta să vorbesc despre subiectul „Sânge pe Mesaj”, dar am renunţat deşi nu ştiu din ce motiv. Astfel, am ales alt subiect şi anume: „Lumea se destramă”. Este cam ciudat, dar mă simt călăuzit să vorbesc despre aceasta.

Suntem în ziua pe care oamenii o numesc „Vinerea mare” sau „Vinerea bună a lui Dumnezeu”, ceea ce înseamnă că suntem la începutul unei serii de sărbători pe care lumea le-a aşezat ca să celebreze evenimentele care au avut loc în trecut.

Mă întreb care ar fi poziţia lui Dumnezeu dacă ar fi aici, în aşa-zisa lume creştină, faţă de maniera noastră de a sărbători memoria evenimentelor care au avut loc.

Oamenii se adună în diferite cercuri şi vor să afle ce este greşit, pentru că noi toţi ştim că undeva este ceva rău. Da, în lume este ceva greşit şi noi vrem să aflăm ce anume. Adesea în lume au avut loc aşa zise „prăbuşiri”. Chiar astăzi este un timp când nu numai naţiunea noastră, ci întreaga lume se prăbuşeşte. Se pare că nu mai există nici o temelie pe care să ne sprijinim.

Noi am avut diferite sisteme ale Ligii Naţiunilor şi ale ONU, care au încercat să-i aducă pe oameni la înţelegere; lumea creştină a încercat să facă acelaşi lucru: să-i aducă pe oameni spre o înţelegere, dar se pare că ne întoarcem înapoi şi că toate sistemele se prăbuşesc; se pare că ceva este greşit.

Acesta este motivul pentru care aş vrea ca în următoarele minute să ne gândim serios la aceste lucruri.

Să nu ziceţi: „Păi eu voi intra, voi sta jos, îmi voi mânca dejunul, voi auzi mărturii şi aşa mai departe….”, ci haideţi să ne gândim din toată inima la aceste lucruri. Să nu uitaţi că este vorba de viaţa noastră şi că nimic nu este mai important ca ea. Indiferent cât am câştigat în lume, sau cât de renumiţi suntem, într-o zi vom ajunge la capătul drumului. Din cauza aceasta, cred că ar trebui să privim foarte serios aceste lucruri.

Adevărul este că şi în alte timpuri oamenii au încercat să găsească alte căi de supravieţuire şi au format sisteme, iar singurul mod prin care puteau să meargă într-un alt sistem, decât cel lăsat de Dumnezeu, era să se îndepărteze de Cuvântul Său. Oamenii din epocile trecute au făcut exact acelaşi lucru: s-au îndepărtat de Dumnezeu, încercând să controleze lumea, şi să facă un sistem politic prin care să ţină oamenii împreună. Vedeţi? Pentru a face aceasta, ei au trebuit să se îndepărteze de planul lui Dumnezeu.

Dumnezeu are o cale de a ţine lucrurile împreună, dar prin faptul că omul a căutat alte căi de a face aceasta, s-a îndepărtat de calea originală dată de El.

Vedeţi voi, înainte ca să fie o minciună, a trebuit să fie un adevăr după care să fie spusă minciuna, pentru că minciuna este adevărul pervertit, iar păcatul este neprihănirea pervertită.

Diavolul nu poate crea nimic dar perverteşte ceea ce a creat Dumnezeu. Astfel, minciuna este adevărul pervertit; adulterul este actul corect pervertit, şi orice lucru rău este binele pervertit.

Acesta este motivul pentru care acceptarea oricărui sistem, afară de cel lăsat de Dumnezeu pentru a ţine lumea împreună, este o perversiune. Aceasta înseamnă că orice pervertire trebuie să aibă un sfârşit, pentru că orice lucru care are un început trebuie să se şi termine. Numai lucrurile care nu au început, nu mor niciodată şi nu au sfârşit. Oh, şi există Unul singur care nu a avut început, iar Acela este Dumnezeu.

De aceea, singurul mod prin care putem avea viaţa veşnică este să avem Viaţa lui Dumnezeu în noi, adică viaţa veşnică. Dumnezeu S-a împărţit printre noi şi ne-a dat Duhul Său, aşa cum a făcut la cincizecime când nişte limbi ca de foc s-au desprins din Stâlpul de Foc şi s-au împărţit peste oameni, dându-ne Propria Sa Viaţă. Prin aceasta, gândul lui Dumnezeu trebuie să lucreze în inimile noastre.

Dumnezeu este Cuvântul: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.. şi Cuvântul S-a făcut trup…”

El este încă acelaşi Dumnezeu, este Cuvântul, de aceea, când ne îndepărtăm de Cuvânt suntem departe de Dumnezeu.

Isus a spus: „Dacă rămâneţi în Mine…” (Ioan 15.7). Vedeţi? Acesta este decretul: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Deci Dumnezeu trebuie să rămână acolo.

Voi nu puteţi lua nişte ismuri şi crezuri şi să le amestecaţi cu Cuvântul lui Dumnezeu, apoi să aşteptaţi ca Dumnezeu să vă onoreze. Trebuie să fie numai Cuvântul Lui pur şi neamestecat.

În toate timpurile au existat aceste lucruri şi oameni care au încercat să pervertească Cuvântul lui Dumnezeu, acceptând alte sisteme. Dar, după un timp au aflat, la fel ca noi astăzi, în anul 1963, că lumea se prăbuşeşte. Cu siguranţă. De ce? Pentru că nu poate dura mai mult decât a văzut Daniel în vedeniile lui. Şi aşa cum lutul şi fierul nu s-au putut amesteca, aşa nu se va amesteca nici Cuvântul lui Dumnezeu cu altceva. El trebuie să rămână Cuvântul. Amin.

În zilele lui Noe, lumea era în ascensiune. Astfel, lumea afacerilor a ajuns într-o mare strălucire. S-au ridicat clădiri impunătoare, piramide, sfinxul şi au făcut multe alte lucruri pe care noi nu le putem face astăzi, pentru că erau mult mai avansaţi decât noi în ştiinţă şi educaţie.

Dar şi-au dat seama că lumea lor începe să se prăbuşească. Dumnezeu le-a trimis un Mesaj de îndurare, dar ei l-au respins. Acel Mesaj era foarte simplu, deoarece era purtat de un fermier, dar ei au refuzat să-i dea atenţie. Întotdeauna s-a întâmplat aşa, și acum este la fel.

Este exact cum a spus Isus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe şi în zilele Sodomei, se va întâmpla şi la venirea Fiului omului.” (Luca 17.26-30). Totul se fărâmiţează şi se prăbuşeşte. Este zidit pe nisip, de aceea trebuie să se prăbuşească; iar noi putem vedea că astăzi este la fel ca atunci.

Şi în timpul primei veniri a Domnului Isus, în zilele când urma să se nască El, lumea se prăbuşea.  Noi putem vedea că evreii stricaseră atât de mult sistemul lăsat de Dumnezeu în Cuvântul Său, încât nu mai era nici o sinceritate în aducerea jertfelor, chiar dacă o făceau după literă.

Fiind plin de îndurare, după ce omul a păcătuit, a acceptat înlocuitorul. Astfel, la început evreul venea cu berbecul în spate şi îl aducea ardere de tot pentru păcatele lui. Omul o făcea din toată inima şi era un lucru mare, dar după o vreme totul a devenit o tradiţie de familie. Ei mergeau şi aduceau jertfe zicând: „Ei bine, este timpul să aducem jertfa, aşa că vom lua berbecul acela…” Totul a devenit o tradiţie. Oh, şi sunt aproape convins că la fel s-a întâmplat şi cu sistemul nostru creştin. Chiar şi noi, penticostalii, am ajuns acolo.

Întreaga lume penticostală se prăbuşeşte. Întregul sistem mondial, baptist, prezbiterian, întregul sistem religios se prăbuşeşte. Noi vedem aceasta şi ştim că este adevărul.

Lumea noastră politică se prăbuşeşte; totul a ajuns la capăt. Cum spunea Isaia: „A ajuns plin de bube putrezite!” Da, întregul trup este putred, de aceea trebuie să se întâmple ceva. Şi va fi ceva peste gândirea omenească sau a vreunui sistem, deoarece totul se reduce la starea corectă.

Ştiu că nu este un tablou frumos, dar este adevărul.

Noi trebuie să privim lucrurile aşa cum sunt. Nu trebuie să acoperim nimic, ci mai degrabă să ieşim şi să spunem adevărul; să-i spunem binelui, bine şi răului, rău.

Putem vedea cu toţi cât de putredă este viaţa naţiunii noastre. Este plină de murdărie: televiziune murdară care face glume murdare chiar în faţa tinerilor.

O, dar şi şcolile sunt pline de corupţie! Doamne! Eu sunt din Arizona, și într-o zi am fost la una din acele şcoli mari şi acolo am văzut cum se trăgeau fetele şi băieţii încoace şi încolo. Privindu-i, mă gândeam: „Nădăjduiesc să nu ajung să-mi trimit vreunul dintre copii într-un loc ca acesta!”

Cea mai negativă purtare pe care am putut-o vedea în toată lumea este a americanilor. Noi vorbim întotdeauna de alte ţări dar am face bine să măturăm în faţa uşii noastre şi apoi să spunem ceva despre alţii.

Şi noi, penticostalii, ar trebui să măturăm puţin în faţa uşii noastre înainte să strigăm împotriva prezbiterienilor şi a baptiştilor, pentru că sistemul nostru este la fel de corupt ca şi al lor. Aşa este.

Acum aş vrea să ne amintim că în zilele când s-a născut Isus, ei aveau acelaşi fel de sistem. Nu era nici un pic de sinceritate. Oamenii îşi aduceau copiii la Templu şi îi tăiau împrejur în ziua a opta, și cu asta spuneau că sunt evrei.

Ei bine, la fel este şi astăzi. Ei îşi duc copilaşii la biserică şi îi  „creştinează”, iar după aceea aparţin de acea biserică. Dacă îi întrebi cumva dacă sunt creştini, îţi răspund: „Sigur că sunt creştin. Eu sunt american.”

Odată, la rugăciunea pentru bolnavi am întrebat-o pe o doamnă: „Eşti creştină?” la care ea mi-a răspuns: Dacă vrei să ştii, aprind în fiecare seară câte o lumânare.” Păi aceasta nu are nimic cu creştinismul!

Altul mi-a spus: „Eu sunt Cutare şi aparţin de cutare…” Aceasta nu înseamnă însă nimic. Este ca şi cum ai pune o marcă pe o vacă. Ai putea pune marca „Hereford” pe un gunoier, dar asta nu l-ar schimba cu nimic. Vedeţi? Aşa ceva nu schimbă interiorul acelei persoane căci tu eşti ceea ce eşti prin naştere şi este nevoie ca acea naştere să fie în Hristos.

Necazul este că noi avem aceste „mărci”, avem toate aceste sisteme care nu fac decât să ne încurce.

Aceste lucruri au fost şi în zilele venirii Domnului Isus. Totul era corupt, iar lumea se prăbuşea din cauză că oamenii făcuseră Cuvântul lui Dumnezeu fără putere, prin tradiţiile lor. Fiecare naţiune privea după un sistem sau după cineva care putea să-i ţină împreună. Da, oamenii erau atât de corupţi încât ştiau că nu vor mai putea continua în felul acela şi priveau după ceva care să-i ţină împreună.

Acesta este un tablou al lumii din astăzi, când toţi privesc după un sistem sau după ceva care să ne ţină împreună pentru ca lumea să nu se prăbuşească. Astăzi este la fel ca atunci: totul se repetă.

Atunci, lumea religioasă privea după un Hristos făgăduit. Evreii, care erau credincioşi neclintiţi, spuneau: „Sigur că da. Noi Îl aşteptăm pe Mesia de 4000 de ani şi suntem siguri că va veni.”

Lumea politică  a acelei zile Îl aştepta pe Mesia şi la fel restul naţiunilor. Oh, iar când a venit, au făcut cu El ce au făcut de fiecare dată.

În timpul lui Noe, oamenii priveau după ceva care să-i ţină împreună, iar când Dumnezeu le-a trimis un mesager, ce s-a întâmplat? L-au respins.

Ei L-au aşteptat în toate epocile, și când Dumnezeu L-a trimis, L-au respins. Din ce cauză? Pentru că nu este pe gustul lor. Ei nu-L vor aşa cum Îl trimite Dumnezeu, ci cum le place lor. Ei îşi închipuie totul şi felul în care trebuie să procedeze, și dacă nu vine aşa, „Nu este de la Dumnezeu!” Vedeţi? Aşa s-a întâmplat întotdeauna.

Acelaşi lucru este şi astăzi. El nu vine după gustul nostru teologic, ci o face în puterea manifestării făgăduinţei lui Dumnezeu pentru această epocă. Exact. Şi aşa cum L-au refuzat atunci, Îl refuză şi astăzi pentru că nu este după aşteptările oamenilor.

Dar Dumnezeu ştie ce se va întâmpla pentru că El este infinit; de aceea totul merge exact. El cunoaşte sfârşitul încă înainte să fi fost începutul, pentru că este Dumnezeul cel infinit. Să nu credeţi cumva că Satan poate face ceva peste EL. Oh, nu! Dumnezeu vrea să lucreze şi să-şi manifeste atributele. Asta-i tot, iar voi le arătaţi prin trăirea voastră.

Motivele pentru care sistemele noastre au intrat înăuntru şi a fost acceptat felul lor, este că oamenii s-au îndepărtat de calea originală creată de Dumnezeu. Felul Lui de a ne trimite aceste lucruri nu este de cele mai multe ori pe gustul nostru.

Mă întreb ce s-ar întâmpla dacă Dumnezeu ar răspunde la strigătele noastre după Mesia: am face şi noi acelaşi lucru pe care l-au făcut ei atunci?

Noi toţi aşteptăm ceva. I-am auzit spunând aceasta pe aceşti oameni de afaceri şi pe păstorii din diferitele denominaţiuni în care am fost. Toată lumea aşteaptă ceva.

Ascultând discursurile politice şi naţiunea aşteaptă ceva. Dar ce? I-am auzit pe oamenii de afaceri creştini spunând adesea în timpul convenţiilor lor: „Va veni un timp măreţ!”, de aceea vă spun ceva: acel timp va veni, dar nu în felul cum vă gândiţi voi. Nu va fi nici pe departe cum credeţi voi, pentru că niciodată nu a fost aşa.

Lumea noastră politică şi lumea religioasă este exact ca în zilele primei veniri a Domnului. Totul este poluat; întregul sistem este putred, iar politica nu poate ajunge mai rău decât este. Acelaşi lucru este şi cu religia: nu văd cum poate fi mai rău decât acum. Da, totul este corupt: lumea politică, sistemele omeneşti şi moda.

Noi am vrea ca totul să fie uşor şi liniştit, dar viaţa nu a fost făcută să fie uşoară, pentru că viaţa este o luptă. Tot ce are viaţă trebuie să lupte. Priviţi cum se luptă copacii.

Prieteni, când încercăm să găsim un sistem în care să ne meargă bine, suntem greşiţi.  Noi trebuie să ştim că acolo este ceva greşit.

Dacă citeşti ziarele şi urmăreşti programele de televiziune, vezi că toţi spun glume. America este clădită pe o grămadă de comici care fac tot felul de glume. Mă gândesc la Ernie Ford şi la toate celelalte vedete. Filmele noastre sunt atât de murdare încât mai rău nu se poate. Aşa este.

Aceasta îmi aminteşte de un băiat care mergea prin cimitir fluierând şi încercând să se încurajeze că nu se teme. De ce fluiera? Pentru că îi era frică.

Aşa este lumea de astăzi: încearcă să râdă de orice. America glumeşte tot timpul, dar ştie bine că numărătoarea inversă a început. Ea a fost pusă pe cântar şi găsită uşoară. Aşa este, iar dacă Dumnezeul cel Atotputernic nu va rupe în bucăţi această naţiune, atunci va fi obligat să ridice Sodoma şi Gomora şi să Îşi ceară scuze pentru că le-a ars. Întreaga lume este deja judecată, de aceea se prăbuşeşte şi nu este nici o cale de salvare. De ce? Pentru că a irosit zilele de har pe care i le-a dat.

Vorbim de o trezire? Păi, noi trăim pe cenuşa unei treziri! Ea a fost deja demult. Totuşi, noi încercăm să ridicăm un sistem nou deasupra la toate. O, Doamne, este corupt!

Cu siguranţă programele noastre religioase au devenit greu mirositoare înaintea lui Dumnezeu, aşa cum s-a întâmplat şi în zilele Israelului. Mă refer la programele noastre metodiste, baptiste, penticostale.

Odată, cineva mi-a zis: „Dacă îi condamni atât de mult pe penticostali, de ce stai cu ei?” Pentru că îi iubesc, iar dragostea trebuie să corecteze. Dacă nu face aceasta…

Dacă vezi un copilaş care se joacă în mijlocul străzii, pe unde circulă maşinile, îi spui desigur: „Fii binecuvântat, juniorule. Nu ar trebui să te joci acolo pentru că poţi fi lovit de o maşină. Vino înăuntru.” O, dar nu faci doar atât, ci pentru că îl iubeşti te duci şi îl iei de acolo.  Ba iei o nuia şi îl înveţi să nu mai facă niciodată aceasta. Aceasta-i problema şi cu păstorii noştri de astăzi. Acolo sunt. De ce? Pentru un tichet de masă. Totul este o afacere denominaţională şi se tem să mânuiască Evanghelia aşa cum ar trebui.

O, dar voi trebuie să vorbiţi adevărul!  Undeva este ceva greşit şi noi o ştim, căci înclinăm spre sisteme în loc să mergem spre Împărăţia lui Dumnezeu. Da, noi ştim că totul este corupt.

Eu cred că bisericile noastre penticostale de azi au devenit urât mirositoare. Noi cântăm şi sărim în sus şi-n jos pe culoare. Femeile poartă părul scurt şi au faţa machiată, iar rochiile le sunt atât de strâmte încât li se cunosc toate formele corpului. Cu toate acestea pretind că dansează în Duhul. O, Doamne! Este posibil să aşteptăm să Îl întâlnim pe Dumnezeu într-un astfel de sistem? Niciodată! Voi ştiţi că Dumnezeu nu va veni la „învoielile” voastre. Astfel, ori veniţi la învoiala Lui, ori nu veniţi deloc.

Noi vorbim despre primirea Duhului Sfânt şi despre alte lucruri de felul acesta,  ceea ce este bine, dar priviţi şi vedeţi  ce am făcut noi, prieteni: ne-am ridicat denominaţiunile pe nişte argumente, cum ar fi vorbirea în limbi.

Desigur, eu cred în vorbirea în limbi, dar nu toţi cei care vorbesc în limbi au Duhul Sfânt. Eu sunt misionar şi am avut ocazia să văd vrăjitoare care vorbesc în alte limbi şi tălmăcesc corect, după care beau sânge dintr-un craniu de om şi-l cheamă pe diavolul.

Întoarceţi-vă la Cuvântul lui Dumnezeu, unde vă este locul! Îndepărtaţi-vă de toate aceste lucruri şi nu uitaţi că viaţa voastră arată ce sunteţi. Cum este posibil să spuneţi că posedaţi Viaţa lui Hristos şi să vă ţineţi de aceste forme? Puteţi vedea unde aţi ajuns?

Acum 50 de ani, când a început mişcarea penticostală, şi Duhul Sfânt S-a revărsat peste oameni dându-le vorbirea în limbi, voi aţi început să-i luaţi pe toţi înăuntru şi să organizaţi asta şi cealaltă. Uitaţi-vă unde aţi ajuns astăzi: întregul sistem este putred. Aşa este. Da, întregul sistem este putred, de aceea şi această biserică se prăbuşeşte la fel ca restul lumii. Totul trebuie să se prăbuşească, „dar noi primim o Împărăţie care nu poate fi mişcată.”

Îmi amintesc timpurile trecute ale vechii biserici baptiste din statul Kentucky şi de bărbaţii şi femeile de modă veche din ea. Aseară, fratele Crow a vorbit despre acele femei cu bonete pe cap. Ele spuneau că aşa se sfinţesc. Mergeau afară şi strigau alergând în sus şi-n jos şi lăudându-L pe Dumnezeu până le cădeau agrafele din păr.

Păi, fraţilor, poporul acela avea destulă religie în el ca să-i poată face de ruşine pe penticostalii de astăzi; ca să-i facă să se ruşineze de ei înşişi.

Şi voi îi numiţi pe cei din Kentucky analfabeţi! Lăsaţi ca o mamă de modă veche din Kentucky să-şi vadă fata venind pe stradă îmbrăcată cu o pereche de pantaloni scurţi, sau să vină acasă doar dimineaţa, îmbrăcată pe jumătate, cu faţa şi unghiile vopsite, după ce a fost toată noaptea în oraş cu vreun „ricky”. Tot trupul i-ar fi numai vânătăi, aşa încât şase luni nici nu s-ar putea ridica din pat.

Şi voi vă numiţi penticostali? Uitaţi-vă în ce timp trăim! Predicatorii sunt prea speriaţi ca să vorbească de la amvon despre aceste lucruri; se tem că vor fi daţi afară din organizaţia lor. Corect.

Avem nevoie de o întoarcere la Cuvântul lui Dumnezeu. Nu la nişte emoţii, nu la discuţii despre întoarcerea la Cuvânt, ci vreau să spun că fiecare individ trebuie să se întoarcă cu inima şi sufletul său la Cuvântul lui Dumnezeu.

Dar ce se întâmplă? Vă temeţi să vorbiţi despre aceste lucruri ca nu cumva să fiţi daţi afară de organizaţia voastră. Aşa este.

De curând am citit un articol pe care mi l-a dat cineva. Se intitula „Povestea lui Tommy Fontane”. Dacă vreţi să vedeţi ceva de râs, puteţi citi acel articol. Acest bărbat se pretinde penticostal şi spune că este sponsorizat de Adunarea lui Dumnezeu, care este una din cele mai mari organizaţii penticostale. Dacă veţi privi fotografia din acel articol, veţi vedea o femeie cu părul tăiat, care arată ca o Izabelă şi un francez. Numiţi aceasta schimbare? O, nu sunteţi nici măcar în apropiere de schimbare!

Un om curăţit de Duhul Sfânt va arăta altfel decât a fost. Dar ce avem noi? Hollywood-ul, care s-a mutat între penticostali. De ce? Din cauza programelor educaţionale şi a altor lucruri de felul acesta, pe care le aveţi. Acesta-i motivul pentru care nu putem avea o trezire. Acesta-i motivul pentru care ceva nu merge. Dar, fraţilor, noi trebuie să ne întoarcem la Cuvânt.

Este dureros că aşa ceva se întâmplă în mişcarea penticostală. Voi nu puteţi spune că Dumnezeu susţine aşa ceva. Cu siguranţă că nu. Dar atunci ce este? Este ceva ce are strălucire din cauză că aţi văzut prea multe la Tv. Vă identificaţi prea mult cu lumea. Acesta-i motivul pentru care totul este putred şi corupt şi se prăbuşeşte. Dumnezeu nu poate suporta aşa ceva.

Mie nu-mi pasă cât de mult vorbiţi în limbi, cât de mult alergaţi şi strigaţi prin sală; nu-mi pasă cât de mulţi sunteţi, nici ce demnitari renumiţi aveţi printre voi, pentru că ceea ce vă trebuie este să-L aveţi pe Duhul Sfânt care să vă cureţe şi să facă din voi o biserică adevărată. Aceasta este problema.

Ce ne trebuie nouă astăzi este un profet al Domnului care să se ridice cu Cuvântul lui Dumnezeu şi care să nu facă nici un compromis cu lucrurile lumii. Amin.

Acesta este singurul fel prin care poate veni viaţa: cineva să mânuiască Evanghelia, dar nu cu mănuşi ecleziastice: „Să credem atât şi să luăm atât!” Nu, nu!

Problema este că diferenţele dintre noi ne-au aruncat în 900 de organizaţii diferite. Diaconii noştri au permisiunea să aibă 2-3 neveste şi totuşi să fie diaconi. Predicatorii se mută de la o biserică la alta pentru că primesc mai mulţi bani sau au oameni mai renumiţi acolo, dar nouă ne trebuie bărbaţi chemaţi de Dumnezeu, neciopliţi şi veniţi din pustie cu un mesaj ca al lui Ioan Botezătorul, care să scuture blana acestor aşa zise mişcări religioase.

Ei păcătuiesc; Îl întristează pe Duhul Sfânt, pentru că lucruri care ar trebui să nu fie străine bisericii, sunt străine. Le vorbeşti Cuvântul şi totuşi ei nu vor să-L creadă.

Ei nu au crezut când a vorbit Noe; nu au crezut când a vorbit Moise; nu au crezut când au vorbit profeții. De ce? Pentru că aveau ridicate propriile lor sisteme. Da, domnilor.

Frumoasa virtute a femeilor noastre penticostale s-a plecat în faţa zeiţei Hollywood. Da, pentru că ceea ce odinioară numeam „virtute”, acum o numim „modă”. Ce ruşine!

Cineva mi-a spus odată: „Frate Branham, nu ai de gând să încetezi cu atacul la adresa femeilor care-şi taie părul şi poartă pantaloni scurţi? Oamenii te privesc ca pe un văzător venit de la Dumnezeu, aşa că de ce nu le înveţi cum să aibă şi ele vedenii?”

„Cum aş putea să le învăţ Algebra când ele nu ştiu nici Abecedarul?” i-am răspuns. Oh, şi cu cât predici mai mult, cu atât se fac mai răi! Aceasta arată că întregul nostru sistem este putred şi se prăbuşeşte. Asta-i tot.

Dumnezeu nu va salva lumea printr-o organizaţie sau printr-un sistem, ci o va salva prin Duhul Sfânt, iar Duhul Sfânt este manifestarea Cuvântului; este manifestarea făgăduinţei lui Dumnezeu. Da, domnilor.

Noi am luat tradiţiile omeneşti şi am făcut Cuvântul lui Dumnezeu fără putere, exact cum s-a întâmplat în zilele când a venit Isus. Da, domnilor.

Dumnezeu a promis că se va îngriji de nevoile noastre, nu de dorinţele noastre, dar noi avem tot timpul dorinţe, dorim ceva, însă dorim în felul nostru.

Astfel, spuneţi: „Dumnezeu să ne trimită asta şi cealaltă!” dar Dumnezeu ştie mai bine care sunt nevoile noastre.

Dacă băieţelul tău te-ar vedea bărbierindu-te cu briciul şi ar spune:

„Tati, vreau şi eu bricul, căci am văzut cum se foloseşte!” i l-ai da?

Sigur că nu! Tu eşti adult şi ştii cum să-l foloseşti ca să nu te tai, dar el se va tăia cu siguranţă.

De multe ori oamenii penticostali văd pe cineva vorbind în limbi sau făcând un serviciu de vindecare şi imediat tot sistemul devine corupt fiind invadat de o grămadă de imitaţii.

Aţi văzut pe cineva făcând aceasta, dar poate Dumnezeu nu v-a chemat şi pe voi să faceţi acel lucru. Ce urmează? Imitaţii care aduc ocară tocmai asupra lucrării trimise de Dumnezeu. Cine este vinovat de aceasta? Sistemele.

Dacă Adunarea lui Dumnezeu are un bărbat care face ceva şi Dumnezeu este cu el, trebuie neapărat ca şi celelalte grupări să aibă unul ca el.

Poate vă amintiţi că nu demult a ieşit sistemul „Micul David”. Atunci fiecare biserică a trebuit să aibă un „mic David”, fete predicatoare şi băieţi predicatori, dar ce sunt toate acestea? Comparaţii şi apoi imitaţii. Aceasta ne-a adus în mizeria în care suntem acum. Aşa este.

Ce v-a făcut pe voi, Adunarea lui Dumnezeu, să intraţi din nou în organizaţie, într-un sistem din care Dumnezeu v-a scos? Aţi încercat să vă comparaţi cu metodiştii şi cu baptiştii şi continuaţi s-o faceţi. Oh, nu puteţi vedea că aceasta nu vine de la Dumnezeu? Întregul sistem este putred şi greşit, dar Dumnezeu vă cheamă să vă năşteţi din nou. Da, aceasta este cerinţa Lui. Sigur că da. Dumnezeu ne cunoaşte nevoile, iar noi trebuie să ne supunem voii Sale. Dacă vom continua să mergem cu tradiţiile noastre nu vom primi nimic, pentru că Dumnezeu nu are nimic a face cu aşa ceva.

Conducătorii noştri se lasă conduşi de politică în loc să fie călăuziţi de Duhul Sfânt. Aşa este. Astfel, dacă un om vede Adevărul, nu poate sta cu El, căci dacă face aceasta este dat afară din biserică. Vedeţi, voi îi lăsaţi pe oameni să vă conducă, în loc să vă lăsaţi conduşi de Dumnezeu şi faceţi aceasta din cauza dogmelor şi a crezurilor voastre.

Ar fi posibil ca un baptist să iasă afară şi să predice botezul cu Duhul Sfânt? Cum aţi putea face aceasta voi, prezbiterienilor, şi apoi să rămâneţi în biserica voastră? Nu este posibil, căci veţi fi daţi afară, iar voi ştiţi aceasta.

Şi voi, penticostalilor, sunteţi la fel de răi. Câtă vreme aveţi un sistem omenesc, totul este putred. Acesta este motivul pentru care trebuie să ne îndepărtăm de el.  S-ar putea să nu mă credeţi, dar totul este înregistrat, de aceea, ascultaţi aceste benzi peste câţiva ani şi veţi vedea dacă este adevărat sau nu.

Într-o zi, când se va ivi lumina serii, va fi târziu, și atunci veţi spune: „Poate omul acela avea dreptate!” Da, atunci va fi prea târziu.

Exact aceasta a spus Isus când a fost pe pământ. El le-a spus contemporanilor Săi că Dumnezeu le-a trimis de-a lungul vremurilor profeți, dar de fiecare dată sistemul lor s-a prăbuşit – vorbesc de sistemul religios.

El spunea: „Ce aţi făcut cu el? Dumnezeu v-a trimis proroci, iar voi i-aţi omorât. Apoi, în generaţia următoare    v-aţi dat seama că acel bărbat a fost un proroc şi ce aţi făcut? I-aţi împodobit mormântul.” (parafrazare).

Ce a urmat? Aţi făcut din viaţa lui o tradiţie. Aşa a făcut Israelul: L-a luat pe Moise şi a făcut din viaţa lui o tradiţie.

La fel facem şi noi. Dumnezeu i-a trimis pe Martin Luther, pe John Wesley şi pe ceilalţi bărbaţi cu un scop, dar voi vă uitaţi tot timpul în urmă. Aţi făcut din vieţile lor o tradiţie şi le-aţi împodobit mormintele, dar mesajul lor a fost pentru o altă zi. Vedeţi? Întregul sistem a mers aşa încă de la început. Sigur că da. Sistemele omeneşti.

Când a venit Isus, a găsit biserica şi lumea în aceeaşi stare ca astăzi. Eu cred că El vine din nou. Cu siguranţă cred aceasta. Există un singur lucru care ne poate salva, și acela este venirea Domnului. Nimic altceva nu o poate face. Noi metodiştii nu o vom putea face şi nici noi, penticostalii. Numai Dumnezeu o va face trimiţându-L pe Isus Hristos, iar eu cred că El va veni conform Scripturii. Da, domnilor.

Întreaga lume a devenit o denominaţiune religioasă condusă de oameni, în loc să fie condusă de Duhul Sfânt. Sistemele noastre educaţionale şi denominaţionale ne-au călăuzit în atâtea feluri, „având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.”

Exact cum spune Scriptura. Prorocul spune în 2 Timotei 3 că „În zilele din urmă, oamenii vor fi încăpăţânaţi, împotrivitori, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, mincinoşi, inconştienţi şi îi vor dispreţui pe cei buni.”

Poate ziceţi: „Aceştia sunt comuniştii!” Nu, aceştia sunt aşa zişii creştini. Biblia spune că „au o formă de evlavie, dar tăgăduiesc puterea lui Dumnezeu.

Ei umblă prin case şi momesc pe femeile uşuratice, îngreuiate de păcate şi frământate de felurite pofte,

Care învaţă întotdeauna şi nu pot ajunge niciodată la deplina cunoştinţă a adevărului.

După cum Iane şi Iambre…” (2 Timotei 3.5-8a).

Amintiţi-vă ce au făcut Iane şi Iambre. Ei erau nişte imitatori. Da, iar acum imitatorii au ajuns şi printre penticostali. Când Moise a aruncat toiagul jos, Iane şi Iambre au făcut la fel. Când Moise a chemat acele urgii, au făcut-o şi ei. Imitaţie!

Dar cum puteţi face să nu se întâmple aşa? Biblia spune că aceste lucruri trebuie să fie, iar voi nu puteţi schimba nici un Cuvânt al lui Dumnezeu. Nici un Cuvânt al Lui nu va cădea, iar noi Îl vedem înaintea noastră, de aceea: treziţi-vă până nu este prea târziu! Cum vă puteţi baza pe orice sistem, pe orice senzaţie şi pe orice „Ism”? Staţi  cu Dumnezeu şi numai cu El! Staţi acolo până când viaţa voastră este schimbată  şi deveniţi făpturi noi în Hristos. Dumnezeu se va îngriji de restul, dar vrea să faceţi şi voi ceva. Atunci El va fi în legătură directă cu voi şi vă va vorbi, însă nu încercaţi niciodată să faceţi ce face celălalt. Dacă unul a văzut o lumină iar altul a făcut altceva, nu daţi atenţie la aceasta.

Aseară, douăzeci și cinci de oameni au ridicat mâinile pentru că doreau să primească Duhul Sfânt, dar mă întreb câţi L-au primit cu adevărat. Dacă în inima lor există o foame după El, atunci acolo este o bătălie. Adevărul este că fiecare ar trebui să primească Duhul Sfânt acolo unde vă aflaţi, dacă inima voastră flămânzeşte după El.

Dumnezeu doreşte să vi-L dea mai mult decât vreţi voi să Îl primiţi. Şi oricât veţi cere, nu veţi putea epuiza binecuvântarea lui Dumnezeu; nu veţi putea epuiza bunătatea Lui. Nu se poate.

V-aţi putea imagina un peştişor mic aflat în mijlocul oceanului, care spune: „Ar trebui să beau apă cu economie, căci s-ar putea ca într-o zi să se termine.”? V-aţi putea imagina un şoricel micuţ aflat în marile grânare ale Egiptului, spunând: „Voi mânca doar câte un bob pe zi, pentru că s-ar putea să nu-mi ajungă până la următoarea recoltă.”? Păi, ar fi ridicol!

Cu cât ar fi mai ridicol să vă gândiţi că va seca harul şi puterea lui Isus Hristos! El ni le-a făgăduit în Cuvântul Său, iar noi ne-am adunat în dimineaţa aceasta aici ca să privim lucrurile în faţă.

Putem vedea cu toţii cum binecuvântările lui Dumnezeu încearcă să ajungă la poporul Lui, însă totul este sucit. Înţelegeţi? El nu poate intra într-o asemenea mizerie şi să ne aducă Cuvântul Său. Nu se poate, de aceea este nevoie să ne curăţăm vasele. Amin.

Când ajungem printre penticostali, vedem femei cu părul scurt, dar ştiaţi că o femeie care-şi taie părul nu are voie să se roage? Sunt sigur că mamele voastre nu s-ar fi rugat aşa. Atunci ce s-a întâmplat?

Necazul este că aveţi în spatele amvonului nişte „ricky”, nişte „educaţi” în Biblie, care mai mult s-au îndepărtat de Dumnezeu decât să se apropie de El. Da, v-aţi poticnit când aţi văzut simplitatea lui Dumnezeu.

Să ştiţi  că de fiecare dată când obţineţi o diplomă de doctorat, vă depărtaţi tot mai mult de Dumnezeu. Da, sistemele educaţionale vă îndepărtează de Dumnezeu în loc să vă apropie de El. Educaţia a fost gândul diavolului. De la început, înţelepciunea lumii a fost gândul diavolului, începând cu Eva. De-a lungul timpului, el a încercat mereu să înlocuiască credinţa simplă în Cuvântul lui Dumnezeu cu înţelepciunea lui.

Ar fi fost bine dacă Eva ar fi crezut Cuvântul lui Dumnezeu în loc să încerce să obţină mai multă înţelepciune. Când a făcut aceasta, ea a lăsat jos bariera şi s-a îndepărtat de Dumnezeu. Astfel, s-a ajuns ca în locul credinţei în El să se aşeze tradiţiile.

Dumnezeu este ascuns în simplitate. El este atât de simplu încât oamenii trec pe alături, fără să Îi dea vreo atenţie. O, în ce zi trăim! Trebuie să ne întoarcem înapoi la Dumnezeu, căci El nu va accepta niciodată tradiţiile noastre. Cu siguranţă că nu! El nu le-a acceptat niciodată şi nu o va face nici acum. Aş vrea să văd un istoric care poate dovedi că nu am dreptate.

Dumnezeu trimite un mesager care aduce Mesajul Său dar, după moartea lui, oamenii care l-au urmat se organizează, dar când fac aceasta, ei mor, aşa că acea organizaţie nu se mai ridică niciodată. Dumnezeu o lasă pe raft şi aşa cum spunea fratele care a vorbit aseară, devine „numere” şi nu Duh. S-au mai ridicat prezbiterienii? S-au mai ridicat catolicii după Conciliul de la Niceea?

Aici aş vrea să fac o mică paranteză.  Biserica nu a început la Roma. Aş vrea să-mi arate cineva unde scrie că Biserica a început la Roma. Nu o puteţi face pentru că ea a început la Ierusalim, în timp ce la Roma a început organizaţia. Acesta este adevărul.

Dumnezeu trimite un bărbat cu un mesaj, dar după plecarea lui oamenii fac o organizaţie, aşa cum s-a întâmplat cu Biserica Catolică, mama tuturor lucrurilor. Şi acum sistemul nostru se prăbuşeşte.

Oh, în ce timp trăim! Am ajuns să respingem mesajul, făgăduinţele şi pe cei trimişi de El cu Adevărul. Am vrea ca Dumnezeu să facă aceleaşi lucruri ca atunci când a fost pe pământ, măcar că suntem atât de stricaţi din pricina corupţiei sistemelor omeneşti. Am notate aici o mulţime de lucruri pe care mă gândesc să nu le mai citesc. Da, cred că voi trece peste ele.

Întoarceţi-vă la adevărul Cuvântului! Dumnezeu este viu şi doreşte ca poporul Său să trăiască cu El. El nu vă vrea legaţi de senzaţii şi tradiţii, ci vrea copii ascultători de Cuvântul Său; vrea oameni în care să Îşi poată pune Cuvântul.

Isus a zis: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Deci, ori aveţi adevărul, ori nu-L aveţi; dar dacă Îl aveţi, El va lucra.

Vreţi să ştiţi unde se află puterea vedeniilor şi celelalte lucruri? În Cuvânt; în Cuvântul lui Dumnezeu. Isus era Cuvântul; era manifestarea lui Dumnezeu, căci „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” (2 Corinteni 5.19). Da, El era Cuvântul: „La început era Cuvântul, …şi Cuvântul S-a făcut trup.”  Cuvântul vrea să ne identificăm cu EL, dar câtă vreme suntem înfăşuraţi în tot felul de lucruri şi tradiţii; câtă vreme ne permitem să trăim ca lumea, ce mai aşteptăm să facă Dumnezeu? Păi, cu siguranţă nu va face nimic, oricât de multe lucruri imităm.

Fraţilor, am ajuns într-un punct în care este pe cale să se întâmple ceva. Să nu credeţi că vreau să vă rănesc, căci este departe de mine un asemenea gând, dar ascultaţi-mă!

Într-una din aceste zile va fi răpirea şi Mireasa va pleca, iar voi nu veţi şti nimic despre aceasta.

Voi spuneţi cu toţii: „Într-una din zilele acestea, Isus va merge în cer şi va spune: „Veniţi încoace toţi penticostalii şi baptiştii!”, dar acestea sunt numai gândurile voastre pentru că nu scrie nicăieri aşa ceva.

Părerea mea este următoarea. A fost prorocit că Isus va veni pe pământ şi a venit. El a venit, a trăit şi a murit, dar foarte puţini au ştiut despre aceasta. Nici măcar 1% din evrei nu au ştiut că El era pe pământ. În ce priveşte restul lumii, poate că o sută au ştiut că El era aici.

Isaia, Maleahi şi ceilalţi profeți, au prorocit despre Ioan Botezătorul şi au spus că atunci când va veni El, „orice vale va fi înălţată şi orice deal va fi plecat…” şi toate celelalte lucruri.

Păi, oamenii aceia prinşi în tradiţiile lor şi-au imaginat cu totul altfel venirea lui, dar iată că Ioan a venit şi a predicat exact cum s-a spus despre el şi nici măcar ucenicii nu au ştiut aceasta.

Biblia spune că într-o zi, ei L-au întrebat pe Isus: „Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?” (Matei 17.11). Şi Isus le-a răspuns: „…Ilie a şi venit şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut. Atunci ucenicii au înţeles că le vorbea despre Ioan Botezătorul.”

Vedeţi? El a venit exact cum a spus Biblia şi ei au făcut cu el exact ce a spus Biblia că vor face. Tot aşa, într-una din aceste zile vă veţi întreba când va veni răpirea şi veţi afla că a trecut deja şi nu aţi ştiut nimic despre aceasta.

Nu uitaţi că zilnic dispar aproape 800 de oameni de pe pământ şi doar puţini ştiu aceasta.

Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe (când au fost salvate doar opt suflete), aşa va fi şi în timpul venirii Fiului omului.” (Luca 17).

Într-una din aceste zile, judecata va lovi lumea, va lovi ţara şi va lovi biserica pregătindu-le pentru marea Împărăţie care vine. Oh, și atunci veţi zice: „De ce se spune că înainte de a se întâmpla aceste lucruri va fi răpirea?” dar El vă va răspunde: „Răpirea a trecut deja dar voi nu aţi ştiut nimic!” Da. În clipa aceea, poate cineva se va afla în drum spre biserică; sau poate că o femeie va fi în vizită, şi deodată vor pleca. Voi nu veţi şti când se va întâmpla aceasta, dar va trece. Întotdeauna a fost aşa şi aşa va fi şi de data aceasta.

Treziţi-vă, penticostalilor! Treziţi-vă conştiinţa! Daţi-vă seama de ceasul în care trăim, căci este un timp foarte serios.

Oh, voi îi lăsaţi pe oameni să se poarte şi să facă ce vor! Mai demult era ruşine aşa ceva. O, era o ruşine pentru un creştin să meargă la film şi ar trebui să nu facă nici acum aceasta, dar diavolul a băgat televizorul direct în casele voastre şi v-a adus filmele şi tot felul de lucruri, iar voi îi permiteţi aceasta.

Priviţi şcolile noastre. Fete micuţe îmbrăcate cu haine mulate pe trup; îmbrăcate imoral. Chiar şi aici, în Chicago, sunt înregistrate lunar cam treisprezece mii de avorturi.

Câte păcate s-au comis aseară în oraşul acesta? Nu era mai bine în vremea când pe aici umblau coioţii pentru că era deşert? Priviţi la murdăria aceasta, la tradiţii şi la politică: totul este o putoare în faţa lui Dumnezeul totul este o mizerie.

Urmarea? Într-o zi va spulbera totul. Da, într-o zi, Dumnezeu va spulbera pământul şi îl va înnoi prin erupţii vulcanice. Astfel va pregăti Mileniul care vine şi în care cei neprihăniţi vor călca pe cenuşa celor răi, după cum spune Maleahi.

Să nu uitaţi însă că înainte de a se întâmpla aceasta, trebuie să aibă loc ceva: vom primi o scuturătură din partea unui mesager trimis de Dumnezeu. Aceasta se întâmplă chiar acum, prin mesajul acestei zile.

Noi am văzut cu toţii ce s-a întâmplat când a venit Domnul Isus. Roma căuta un geniu militar, un mesia care să vină şi să şteargă Grecia de pe faţa pământului.

Dar Israelul ce dorea? Un Mesia. Ei doreau un Mesia general, care să-i alunge pe romani şi să instaleze o împărăţie iudaică cu capitala la Ierusalim. Dumnezeu le cunoştea nevoile şi ce le-a dat? Un bebeluş, un Salvator. Da, El le-a dat un Salvator. Ei se gândeau că sunt salvaţi, dar El le-a dat un Salvator.

Aceasta este problema şi astăzi. Dacă El ne-ar trimite ceva, ne-ar da un Salvator, deşi noi ne gândim că suntem salvaţi. El ştie de ce avem nevoie. Uitaţi-vă numai cât este de coruptă politica noastră. Da, este exact la fel ca atunci.

Priviţi Rusia. Şi ei strigă după un Mesia. Ei vor un geniu în ştiinţă, care să-i ducă pe Lună înaintea americanilor. Sigur că da. Toate celelalte naţiuni privesc după EL.  Ei vor un geniu în ştiinţă, care să-i ducă pe Lună, care să inventeze ceva bombe pentru a le arunca peste ceilalţi, ca să cucerească întreaga lume. Acesta este mesia pe care-l aşteaptă Rusia.

Prieteni, Mesia a fost răstignit acum o mie nouă sute de ani. Atunci El a făgăduit că Se va întoarce la noi; a făgăduit că Duhul Sfânt va străluci din nou în zilele din urmă. Haideţi să vedem deci, ce fel de Mesia aşteaptă biserica?

Baptiştii aşteaptă pe cineva puţin mai mare decât Billy Graham, care să-i adune împreună pe metodişti, pe prezbiterieni şi pe penticostali şi să le spună: „Tăceţi, căci Eu voi face o organizaţie din voi!”

Ce aşteaptă penticostalii? Un geniu care să-i facă pe toţi o adunare. Dar ce faceţi? Voi organizaţi şcoli biblice în care îi educaţi pe tineri şi-i trimiteţi departe de Dumnezeu. Da, îi duceţi mai departe decât au fost înainte. Ştiu că mulţi nu sunteţi de acord cu aceasta, dar aşa este.

Când eram mici am fost foarte săraci, iar mama fierbea pielea de pe carne ca să iasă puţină grăsime cu care frământa apoi pâinea noastră de porumb. Aproape că am făcut pelagră din cauză că mâncam acelaşi lucru pe care nu-l mai puteam suferi. Oh, iar sâmbătă seara trebuia să luăm porţia de ulei de castor. Uram acel ulei şi-l urăsc şi astăzi când trebuie să-l iau.

Eu mă țineam de nas și ziceam: „Mamă, nu pot să-l iau pentru că mi se face rău,” dar ea îmi spunea: „Dacă ceva nu-ți face rău, nu-ți face nici bine.”

Aceasta-i problema şi cu biserica penticostală. Voi nu vreţi să plecaţi urechea la ceea ce vă face bine. Vă face rău la gastronomia teologică, dar vă face bine la suflet. Da, vă face bine pentru că vă întoarce la Cuvântul lui Dumnezeu, la credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna şi vă îndepărtează de toate şcolile şi seminariile teologice care nasc predicatori cu diplomă.

Lui Dumnezeu nu-i trebuie aşa ceva, ci El vrea bărbaţi care să aibă credinţă, care să creadă ceea ce este deja scris. Voi nu trebuie să acumulaţi altceva.

Ştiu că este greu. Eu nu sunt aici ca să vă dădăcesc, nici ca să vă fac să râdeţi sau să strigaţi, ci am venit să vă spun adevărul lui Dumnezeu, iar într-o zi veţi vedea că am avut dreptate. Da, va veni o zi când veţi spune: „A avut dreptate!” Aşa este. Voi trebuie să vă întoarceţi înapoi.

Totul este în această stare, de aceea nu a mai rămas nimic altceva decât să vină Domnul Isus. Oh, dar El nu va veni pentru Adunarea lui Dumnezeu, nici pentru baptişti, ci va veni pentru fiecare credincios, individual. Aşa este.

………………………………………………………………………………………

Priviţi cum au reacţionat acei mari teologi care stăteau în jurul Lui, când L-au văzut pe Isus spunând tainele inimilor. Ei văzuseră o mulţime de imitaţii înainte de venirea Lui, de aceea au spus: „Acest Om este un Beelzebul, este un ghicitor.” Vedeţi? Aceasta a fost reacţia teologilor, iar Isus  le-a zis: „Voi aveţi de tată pe diavolul şi faceţi lucrările lui.”

Dar când s-a întâlnit cu acea prostituată, i-a zis: „Du-te şi adu-l pe bărbatul tău.”

„N-am bărbat”, a răspuns ea, iar El a continuat: „Bine zici că n-ai bărbat, căci cinci bărbaţi ai avut, şi cel cu care trăieşti acum, nu este bărbatul tău.”

„Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face aceste lucruri.” Şi Isus i-a răspuns:

Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.” (Ioan 4).

Ce era aceasta? Lumina a lovit acea sămânţă hotărâtă mai dinainte, iar ea a venit imediat la viaţă. Cât de diferită a fost atitudinea ei faţă de atitudinea acelor teologi! Imediat a alergat în cetate strigând: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu este acesta semnul mesianic pe care-l aşteptăm?”

Vedeţi? Doctorii în divinitate se învârteau şi ziceau: „Omul acela este un Beelzebul!”, dar vorbeau aşa pentru că nu puteau da nici o explicaţie la ceea ce vedeau. Ei trebuiau să dea un răspuns adunărilor lor, de aceea le-au împărtăşit propriile păreri.

Acelaşi lucru se repetă acum, dar oamenii nu vor să creadă. Nici bisericile nu vor să creadă, ceea ce nu-i de mirare, pentru că aşa spune Biblia că se va întâmpla. Însă voi, aţi fost hotărâţi pentru viaţă, individual. Lăsaţi deci, ca viaţa care a fost odată în Hristos să vină acum în voi, în fiinţa voastră.

Voi ziceţi: „Păi, cred că…” Nu lăsaţi aceste gânduri să vină, ci primiţi numai gândul care era în Hristos, căci acela este Cuvântul. Aşa este. Gândiţi în toate lucrurile aşa cum a gândit El.

Nu vreau să vă ţin mult, dar voi americanii, ce vreţi? Ce vă doriţi? Cine vreţi să vă conducă? Vreţi un geniu educaţional? Da, asta vreţi şi asta aveţi. Nu vreau să vă rănesc, însă acesta este adevărul. Voi îl aveţi şi îl veţi avea, chiar dacă pentru aceasta va fi nevoie să inventaţi o maşină de votat. Îl aveţi pentru că America stă pe educaţie, nu pe Biblie.

Bisericile sunt zidite pe teologie educaţională, pe sisteme făcute de oameni şi pe crezuri scoase de ei. Chiar şi penticostalii au căzut în aceeaşi greşeală. Da, voi vreţi un crez omenesc şi nu Cuvântul adevărului.

Ce aţi făcut? I-aţi pus pe domnul Nixon şi pe domnul Kennedy să-şi testeze înţelepciunea înaintea voastră. Totuşi, în America au rămas destui oameni buni care nu ar fi făcut aceasta. De ce? Pentru că ei ştiu care este moştenirea noastră; ştiu unde aparţin.

Şi voi, democraţilor? Eu nu sunt nici democrat, nici republican, ci sunt creştin, dar voi, democraţii, aţi lăsat nişte „ricky” să vină şi să vândă dreptul de întâi născut pentru politică. Voi aţi votat ceva de care naţiunea trebuia să se îndepărteze. Să vă fie ruşine! Da, să vă fie ruşine pentru că aţi ajuns ca Ahab cu Izabela.

Voi, femeile americane, aţi vrut modă. Acum nu mai trebuie să mergeţi la Paris, căci îl aveţi aici pe acel francez. Aveţi coafuri şi magazine de modă; aveţi tot ce doriţi, dar unde vă vor duc toate acestea? Înapoi la Roma; da, vă vor duce exact de unde aţi ieşit.

Iar voi, protestanţilor, vă doriţi o organizaţie mare care să vă conducă, şi o veţi avea: Consiliul Mondial al Bisericilor. Cum este posibil ca prietenul meu David duPlesis să-i tragă pe penticostali în acest Consiliu ecumenic?  Ce se întâmplă cu voi, penticostalilor, de spuneţi: „A venit sfântul părinte Cutare”? Oh!

Voi ştiţi că Biblia vă interzice să-i spuneţi „părinte” vreunui om. Atunci ce este cu voi? Acestea sunt învăţăturile Domnului nostru? Ce este cu voi? Nu cunoaşteţi Biblia? Nu-L cunoaşteţi pe Domnul? Duhul Sfânt nu vă va conduce niciodată să faceţi aşa ceva!

Nu vă daţi seama că atunci când aceşti prezbiterieni şi luterani încearcă să intre înăuntru, este sfârşitul timpului? Dar ei nu vor intra pentru că Biblia spune că „vor merge să ia untdelemn, dar în timpul acela va veni Mirele şi vor rămâne afară.” Atunci cum este cu răpirea?  Vedeţi? Biblia spune că fecioarele neînţelepte au venit să cumpere untdelemn.

 Câţi din voi ştiu că acesta este adevărul? (Amin). În timpul cât fecioarele neînţelepte s-au dus să-şi cumpere untdelemn, a venit Mirele, aşa că nu l-au obţinut. Când au venit înapoi, au găsit uşa închisă şi au fost aruncate în întuneric.

Ce credeţi când auziţi că atâţia metodişti, prezbiterieni şi baptişti caută untdelemn? Ce este cu voi? Treziţi-vă! Treziţi-vă, căci este mai târziu decât credeţi. Ei s-au întors înapoi din cauza unei emoţii sau altceva de felul acesta, dar nu uitaţi ce spune Biblia: fecioarele neînţelepte au rămas afară, în întuneric. „Când va avea loc răpirea?” V-am spus deja că ar putea avea loc într-una din aceste dimineţi şi nu veţi şti nimic. Cred că puteţi citi printre rânduri; că sunteţi destul de plini de Dumnezeul lui Hristos ca să ştiţi despre ce vorbesc.  Duhul Sfânt este Cel care vă descoperă, iar aceste cuvinte sunt înregistrate şi merg în jurul lumii.

Când mi s-au arătat cei şapte îngeri, în vedenie, mi-au spus: „Du-te la Tucson şi aşteaptă acolo până vei auzi o explozie, apoi întoarce-te.” Astfel au fost deschise cele şapte Peceţi, începând din ziua următoare.

Am putut vedea cum veneau oameni din toate părţile şi stăteau la uşile Tabernacolului, de la ora 3.00 noaptea, ca să prindă un loc înăuntru. Văzându-i cum vin, îmi ziceam: „Oh, Dumnezeule, noi suntem adunaţi pentru sfârşit!”

Să nu uitaţi: Trâmbiţa celui de-al şaptelea înger a sunat, iar taina lui Dumnezeu s-a sfârşit.

În Apocalipsa 10.5-6 scrie: „Şi îngerul (care se cobora din cer) şi pe care-l văzusem stând în picioare pe mare şi pe pământ, şi-a ridicat mâna dreaptă spre cer,

Şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pământul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nici o zăbavă.”

Exact acesta este ceasul, dar la care biserică vine El? Biserica din epoca Laodicea, în care trăim noi, este destul de căldicică pentru a dansa în jur şi pentru a spune: „Oh, eu Îl am! Ştiu aceasta pentru că am vorbit în limbi şi am strigat. Aleluia!” Femeile vin la biserică arătând ca o grămadă de Izabele, dar nu uitaţi că exteriorul vostru arată ce este în interior.  Indiferent care este mărturia voastră,  viaţa pe care o duceţi vorbeşte mai tare decât cuvintele pe care le spuneţi. Oh!

Trebuie să se întâmple ceva, ceva ce vine de sus, pentru că Dumnezeu Îl va trimite pe Hristos. Amin.

Voi doriţi un geniu şi îl veţi avea pentru că mergeţi drept în Consiliul Mondial al Bisericilor. Da, mergeţi exact de unde aţi ieşit. Organizaţia voastră vă conduce înapoi, spre acel lucru, spre acea murdărie şi stricăciune care a fost blestemată de Dumnezeu.

Păi, unii din cei aflaţi în Consiliul Bisericilor nici nu cred în naşterea  din fecioară, nici în venirea lui Hristos! Şi atunci cum pot merge doi oameni împreună dacă nu se învoiesc? Uitaţi-vă la voi!

Ei bine, este timpul să închei, dar aş vrea să vă mai spun ceva, frate şi soră. Am ajuns la sfârşitul timpului. Educaţia a luat locul salvării; biserica denominaţională a luat locul Trupului lui Hristos şi al Miresei, iar în mijlocul vostru   s-a instalat stricăciunea pe care aţi dorit-o. Da, asta aţi dorit şi asta este în biserica americană; asta este între penticostali. Ei nu vor pe cineva care să le spună Adevărul, ci spun: „Noi nu trebuie să ascultăm aşa ceva!” după care îşi ridică nasul şi ies din clădire. De ce? Aceasta este în inima lor. Da, ei arată exact ceea ce sunt.

Care mesager trimis de Dumnezeu nu a fost respins? Aici suntem. Lumea se prăbuşeşte; biserica se prăbuşeşte; sistemele se prăbuşesc. De ce? Pentru că nu sunt de la Dumnezeu. Aşa este. Noi am ajuns la sfârşitul timpului şi nu se mai poate face nimic. Da, domnilor.

Înainte de a pleca, haideţi să ne punem cu toţii o întrebare: Dacă Rusia şi-a primit mesia dorit, ce se va întâmpla cu noi? Vedeţi?

Să nu uităm că nu cu mult timp în urmă, Germania  şi-a primit mesia al ei. Noi ştim cu toţii aceasta.   Mesia lor, geniul lor a fost Hitler, iar dacă în ceruri nu ar fi un Dumnezeu plin de milă, nu ştiu ce s-ar fi întâmplat cu noi.

Biserica adevărată aşteaptă venirea Domnului, căci din ea fac parte cei hotărâţi mai dinainte.

Voi spuneţi: „Cum vom putea sta corect când este acel fel de sistem?”

Prieteni, există o sămânţă hotărâtă, iar când Lumina o va atinge, ea o va prinde, uite aşa (fratele Branham pocneşte din degete), şi va înflori chiar atunci, în timp ce toţi ceilalţi vor merge mai departe crezând în sistemul lor. Aşa a fost întotdeauna începând din zilele lui Noe. Nimeni altcineva, afară de cei aleşi pentru viaţa veşnică, nu L-au primit.

Isus a spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă  nu-l atrage Tatăl care M-a trimis.” Şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine.” (Ioan 6.44,37).

Noi trebuie doar să împrăştiem Sămânţa  şi ea va lumina. Fiecare dintre voi ar trebui să fie o lumină, dar ce se întâmplă?

Voi spuneţi: „Eu aparţin la cutare sau la cutare…” Da, acolo aparţineţi, căci dacă aţi aparţine lui Hristos, ar fi altceva.

Când Cuvântul lui Dumnezeu, Sămânţa Lui, este acolo, va aduce la suprafaţă un creştin adevărat; va aduce ceva de care lumea va râde şi-şi va bate joc, aşa cum a făcut cu Domnul Isus şi cu fiecare profet. Da, lumea a râs de ei,   i-a prigonit şi i-a omorât, dar vin la înviere.

Prieteni, voi trăiţi ori pentru lumea aceasta, ori pentru Lumea care vine, căci acolo unde este inima voastră vă este şi comoara. Lăsaţi deci ca gândurile voastre să fie la ceruri şi la venirea Domnului. Fiţi exemple de creştini şi trăiţi o viaţă asemenea vieţii Lui, făcând în totul numai ceea ce este drept.

Oamenii de astăzi, chiar şi evangheliştii, aleargă doar după bani. Ei vor bani, vor lucruri mari, clădiri mari şi instituţii; vor exact lucrurile din care au ieşit odinioară. De ce aceasta? Pentru că vor numai strălucire. Voi ştiţi că acesta este adevărul.

Hollywood-ul sclipeşte, dar Evanghelia străluceşte, şi este o mare diferenţă între a sclipi şi a străluci. Bisericile sclipesc prin moda Hollywood-ului: biserici mari, turle înalte, cei mai bine îmbrăcaţi oameni, cei mai mulţi membri. Baptiştii aveau o deviză: „Un milion mai mulţi ca în ’44.” sub dr. Billy Graham şi mulţi alţii. El este un mare evanghelist, un om al lui Dumnezeu, iar eu mă rog în mod constant pentru el, căci este omul care s-a dus jos, în „Sodoma”, să scoată tot ce se putea.

Nu uitaţi însă că biserica aleasă nu era în Sodoma. Şi la ea a venit un Înger, dar ei i-a fost dat şi un semn.

Acest bărbat, Billy Graham, a arătat Biblia şi a spus: „Iată Exemplul nostru”, apoi a continuat: „Pavel a mers într-o cetate şi a avut un convertit, dar când a revenit acolo peste un an, lângă acel unul a găsit încă treizeci de convertiţi. Eu merg într-un oraş şi am treizeci de mii de convertiţi, dar dacă mă întorc acolo peste un an, abia mai găsesc treizeci.” Care este motivul? Pentru că sunteţi nişte predicatori leneşi. Staţi cu picioarele pe birou şi-i chemaţi pe oameni la telefon.

Eu am admirat curajul acestui bărbat, pentru că nu pot vedea un bărbat „papă-lapte” sau „o păpuşă denominaţională”. Mie îmi plac bărbaţii trimişi de Dumnezeu care stau pe convingerile lor. Un astfel de om, când se dovedeşte că a greşit undeva, admite, se întoarce înapoi şi o ia de la început. Aşa este.

În timp ce Billy Graham spunea acele cuvinte, mă gândeam: „Billy, când  Pavel s-a dus în Antiohia şi a făcut un convertit, care predicator l-a luat în biroul lui privat ca să-l hrănească şi să stea de vorbă cu el?” Niciunul. De ce? Pentru că Pavel l-a dus atât de departe de lucrurile lumii, încât Dumnezeu a putut să se înrădăcineze în inima lui. Da, acest apostol nu a lăsat nici un suflet singur, nu a plecat de lângă el până nu a fost bine zidit şi ancorat în Hristos.

Dar astăzi ce facem? Aducem sus bărbaţi şi femei, îi punem să aparţină bisericii, iar ei iau o hotărâre în „ora deciziei” şi alte lucruri de felul acesta. Vedeţi? Îi aduceţi înăuntru, apoi îl trimiteţi mai departe tot aşa, fără să se schimbe deloc, de aceea nu pot ajunge nicăieri. Ei nu au avut nici o experienţă cu El, ci doar o mică emoţie în urma cercetării Cuvântului. Cam aşa se întâmplă de obicei.  Da, El produce o emoţie. Aşa s-a întâmplat şi cu penticostalii şi cu toţi.

Evanghelia este ca un năvod. Isus a spus că năvodul este aruncat în mare, iar când este tras înapoi, în el sunt broaşte, şerpi, păienjeni de apă şi alte vieţuitoare ale mării, dar nu uitaţi: ei au fost de la început ceea ce sunt. Totuşi, printre ei se află şi peşti.

Însărcinarea noastră este să semănăm, iar partea lui Dumnezeu este să spună cine este peşte şi cine nu. Vedeţi? Dacă toţi cei treizeci de mii de oameni ar fi fost ca acel unu al lui Pavel, când s-ar fi întors înapoi, Billy Graham ar fi găsit patru sute treizeci de mii de creștini pentru că inimile lor au fost în clocot, aşa cum este inima fratelui Crow.

Eu admir mult curajul lui; admir poziţia lui şi felul în care stă pe convingerile pe care le are. Când Lumina străluceşte, el este acolo şi nimeni  nu-l poate atrage în nici un sistem câtă vreme are această poziţie.

O, cât îmi plac oamenii de felul acesta! Da, domnilor.

Dar sistemele sunt corupte, iar voi îi primiţi pe acei „ricky”. Ce veţi face cu ei? Vor zbura înăuntru ca liliecii.

Da, aşa vor face, pentru că sistemul vostru doreşte un singur lucru: milioane de dolari. Asta vreţi voi; asta vrea biserica. Acesta este motivul pentru care se poate intra atât de uşor într-o biserică.

Penticostalii trebuie să sară puţin sau să spună că au o mărturie şi este în ordine. Vedeţi? Oricine poate spune o mărturie.

Ar trebui să veniţi o dată cu mine în India şi să ascultaţi mărturiile hinduşilor, căci acelea v-ar face să vă ruşinaţi de voi înşivă. Sau mergeţi printre hotentoţii din Africa, să-i vedeţi cum sacrifică animale şi se murdăresc cu sânge, după care, măcar că  se închină la idoli, vorbesc în limbi şi fac lucruri pe care voi nici nu vi le imaginaţi.

Oh, Dumnezeule, cât aş dori să vă pot face pe fiecare din voi să vedeţi aceasta! Diavolul imită orice lucrare a lui Dumnezeu. Da, el ia Adevărul şi Îl imită, dar biserica ce vrea?

Naţiunea vrea un preşedinte care să dea voie şoferilor să bea bere, apoi să urce beţi la volan, iar dacă ucid pe cineva să fie scuzaţi. Pe şoselele noastre circulă sute de şoferi beţi şi nu li se face nimic, dar dacă eu lovesc pe cineva din greşeală, sunt încadrat la „crimă cu premeditare”.

Acesta este sistemul lumii; nu este nici o dreptate în el. De ce? Pentru că orice guvern al lumii, orice sistem, este controlat de diavolul. Aceasta o spune Biblia, iar Satana a admis-o când I-a zis Domnului Isus:

Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.” (Matei 4.9), ceea ce ar însemna: „Toate acestea sunt ale mele, aşa că fac ce vreau cu ele.”

Atunci unde suntem astăzi? Ce ar trebui să vă mai spun în încheiere, prieteni?

Voi puteţi vedea că lumea politică se prăbuşeşte şi că ne întoarcem direct la Roma. În Apocalipsa 13, Biblia spune că aşa va fi, de aceea trebuie să avem o mulţime de organizaţii: bătrâna curvă şi fiicele ei. Da, fiecare denominaţiune merge înapoi la ea.

Ei au un „faraon”  care s-a ridicat şi care nu-l cunoaşte pe „Iosif”. Chiar şi penticostalii sunt conduşi de conducătorii lor drept în marea strălucire a Hollywood-ului.

Dumnezeu să ajute această naţiune şi să se îndure de locuitorii ei.

Eu ştiu că acesta este timpul în care trebuie să se întâmple aceste lucruri, şi văd Lumina lui Dumnezeu care străluceşte afară. Văd de asemenea, cum se ridică minciuna, falsul, cu toată strălucirea şi măreţia, de aceea mă întreb: „Ce trebuie să facem?”

Domnul Isus să mă ajute să fiu sincer până va veni; să stau unde trebuie să stau şi să mă mişc cum vrea El.

Ce aş putea să le spun celor care cred cu adevărat în Dumnezeu? Ştiu că am adus un tablou înfricoşător, din care mai am încă cel puţin douăzeci de pagini, dar este deja târziu. Ce ar mai trebui să spun în dimineaţa aceasta? Ce v-aş putea lăsa? Sau unde sunteţi voi?

Eu am condamnat organizaţiile voastre, nu pe voi; condamn sistemul care v-a adus unde sunteţi. Eu nu vă condamn pe voi, fraţii lucrători, ci încerc să vă ajut. Vă rog să nu mă judecaţi greşit.

Dacă v-aş vedea pe o barcă pe râu şi aş şti că puţin mai jos este o cascadă, care vă va atrage spre pierzarea voastră, ce aş face? Aş striga cât aş putea de tare: „Ieşiţi repede la mal!” Vedeţi? Exact asta fac acum şi nu o fac pentru că nu mi-ar plăcea de voi, ci pentru că vă iubesc şi ştiu că sistemul în care sunteţi vă va atrage direct în iad, de unde a venit.

Când eram la Tucson, m-am dus la un magazin să cumpăr ceva de mâncare, și acolo am văzut un băieţel care cumpăra ţigări.

„Pentru cine cumperi ţigările? Pentru mama ta?” l-am întrebat.

„Nu”, a răspuns el, „sunt pentru băiatul de acolo.”

„Este destul de matur?” l-a întrebat şi vânzătorul.

„Da”, a spus el, dar eu i-am zis vânzătorului: „Nu se va maturiza niciodată destul.”

Oamenii cred că este în ordine dacă fumează, pentru că fumatul este un semn al maturizării, iar bisericile predică despre „băutul modern”. De unde aţi scos aşa ceva? Desigur, din sistemele voastre, pentru că Cuvântul lui Dumnezeu spune: „Vai de acela care dă chiar şi aproapelui lui o băutură tare.”

Chinul acestei naţiuni este strălucirea Hollywood-ului, căci ne îndreptăm spre mizeria lui.

Vânzătorul acela mi-a zis: „Îmi pare rău pentru el, dar şi nouă ne este greu să ne lăsăm de fumat. Nu v-ar fi greu să vă lăsaţi, domnule?”

„Eu nici măcar n-am început”, am răspuns.

„O, deci nu fumaţi! Vă admir pentru aceasta.” Omul avea cam 70 de ani.

„Mulţumesc.”

„Aşa este şi cu Whisky-ul”, a continuat el.

„Eu nu beau”, am răspuns.

„O, vă admir şi pentru aceasta! Eu cred că este în ordine dacă omul ajunge acasă şi bea un pahar de bere, dar când le vezi pe aceste femei bete pe stradă şi conducând maşina…Soţii merg la adunare, iar ele iau maşina şi se plimbă.”

„După părerea mea, femeia nu ar avea ce căuta la volan”, am răspuns eu.

Se spune că femeile sunt şoferii cei mai siguri, dar eu nu cred aceasta pentru că am ocazia să călătoresc foarte mult, iar în maşină am un carneţel în care mi-am notat toate accidentele pe care le-am întâlnit, la fiecare dintre ele notându-i şi vinovatul: bărbat sau femeie. Din 300 de cazuri, 281 au fost cauzate de femei şi doar 19 de bărbaţi.

Totuşi, ea conduce ridicându-şi părul sus, se suceşte încoace şi încolo şi îi zâmbeşte poliţistului, care desigur nu-i va spune nimic. Astăzi avem şi femei poliţiste. Ce  ruşine!

Când o femeie pleacă din spatele mesei de gătit, din bucătărie, sau de lângă copilaşul ei, părăsindu-şi locul care  i-a fost încredinţat de Dumnezeu, iese din voia Lui. Este în afara voii lui Dumnezeu şi atunci când se ridică la amvon, pentru că nu există nici un text biblic care să vorbească despre vreo femeie predicator. Provoc pe oricine să vină în faţă şi să-mi arate un asemenea text. Nu există aşa ceva.

Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva.

Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.” (1 Timotei 2.13-14).

Totuşi voi o faceţi, dar nu vedeţi unde aţi ajuns? Sunteţi într-un loc de unde nu vă mai puteţi întoarce. Aceasta este lumea; aceasta aţi vrut, aceasta aveţi.

Dar toţi cei care aşteaptă Împărăţia al cărei Ziditor este Dumnezeu, o vor primi.

Noi nu privim după o denominaţiune, şi cei care-L iubesc pe Dumnezeu nu aşteaptă vreun geniu denominaţional.

Dar după ce privim noi, prieteni? Adevărata biserică nu priveşte după un preşedinte şi nu aşteaptă să se ridice un geniu, ci este în aşteptarea unei Împărăţii veşnice şi a Împăratului ei. Ce este Împărăţia? Trupul lui Hristos, de pe pământ, în care se intră printr-un singur Duh. Da, ei au venit  afară de la metodişti, de la baptişti, de la prezbiterieni, de la penticostali,  şi au intrat în această Împărăţie; sunt născuţi acolo prin botezul cu Duhul Sfânt.

Noi suntem în aşteptarea Împăratului, care va veni şi îşi va aşeza Împărăţia aici, pe pământ, şi va domni pentru veşnicie pe tronul lui David. Aceasta aşteaptă Biserica.

Oh, dar lucrul cel mai minunat este că înainte ca acest Împărat să vină, noi putem sta în locurile cereşti în Hristos Isus, ridicaţi deasupra tuturor stricăciunilor lumii. Ridicaţi în locurile cereşti; iar Duhul Sfânt vine peste noi ca să ne arate păcatul şi să ne spună cum să ne îndreptăm, descoperindu-ne ce am făcut în trecut şi ce trebuie să facem în continuare. Aceasta o face Duhul Sfânt; Isus Hristos, Acelaşi ieri azi şi în veci.

Acesta este Împăratul care într-o zi va veni în Împărăţia Sa, căci acum, Împărăţia Lui este în inima poporului Său.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. S-ar putea să nu vă placă de mine după ceea ce v-am spus acum, dar într-o zi vă veţi da seama că acesta este adevărul. Nu vă voi mai ţine mult, dar aş vrea să vă amintiţi tot ce v-am spus.

Noi aşteptăm o Împărăţie şi vom primi o Împărăţie care nu poate fi mişcată. Noi primim în inimile noastre ceva ce nu poate fi luat de nici un diavol din iad, nici clătinat.

Când am discutat cu vânzătorul acela, el mi-a zis: „Când am lucrat în poliţie nu era atâta delicvenţă juvenilă câtă avem astăzi.”

„Domnule”, i-am răspuns eu, „n-aş vrea să te contrazic, dar noi nu avem delicvenţă juvenilă, ci este delicvenţa părinţilor, deoarece ei sunt vinovaţi de ceea ce fac copiii lor.”

Ce aţi făcut voi? Aţi pus pe tarabă tot felul de reviste, în locul Bibliei. În loc să-i duceţi la o adunare de rugăciune, îi lăsaţi să meargă unde vor şi să facă ce le place. Aceasta este problema lumii de astăzi. Aceasta este problema cu aşa zişii creştini: fac petreceri, dansează, au băuturi sociale şi câte şi mai câte. Vedeţi? Este delicvenţa părinţilor, nu a copiilor. Da, părintele este un delincvent.

Eu l-am întrebat pe acel bărbat: „Ce s-a întâmplat, domnule? Noi suntem doi necunoscuţi. Eu sunt predicator, iar tu reprezinţi legile civile ale ţării. Ce se întâmplă dacă cineva încalcă legile civile? Îl băgaţi la închisoare, nu-i aşa?”

„Aşa este.”

„Eu reprezint legile morale  şi pot să-ţi spun că dacă cineva le încalcă, va merge în iad pentru că Dumnezeu îl judecă pe baza Cuvântului Său. Totul se bazează pe legile naţiunii, iar dacă cineva le încalcă este găsit vinovat şi pedepsit fără milă, pentru că orice lege care nu are cu sine şi pedeapsa, nu este lege.

Dacă cineva încalcă legile voastre civile este pedepsit, dar dacă încalcă legea lui Dumnezeu, Cuvântul Lui, pedeapsa înseamnă despărţire veşnică de prezenţa Lui. Puteţi vedea unde sunteţi?”

„Dumnezeu să te binecuvânteze”, a răspuns el, „dar unde predici?”

„Oriunde găsesc o uşă deschisă.”

Noi intrăm în această Împărăţie prin botezul cu Duhul Sfânt, pe care nu-L poate primi nimeni doar prefăcându-se că crede.

Cineva zice: „Frate Branham, tu nu crezi în vorbirea în limbi?” Ba cred, dar uitaţi-vă cum se poartă aceştia şi vă veţi da seama că nu Îl au. Înţelegeţi?

Uitaţi-vă la bisericile de astăzi, care spun: „Noi suntem biserica adevărată.” Da, fiecare pretinde aceasta, dar există o singură Biserică şi aceea este Trupul tainic al lui Hristos, iar tu poţi ajunge acolo numai prin botezul cu Duhul Sfânt care îţi înnoieşte întreaga făptură.

Aceasta îmi aminteşte de ceva. Odată am mers la cumpărături cu soţia mea şi am văzut o femeie cu rochie. Pentru ţara noastră este ceva ciudat, pentru că toate femeile sunt aproape goale.

Femeia aceea făcea parte din corul bisericii, iar soţia m-a întrebat:

„Oare de ce umblă aşa celelalte femei şi de ce noi nu putem face aceasta?”

„Pentru că noi nu aparţinem acestei împărăţii”, am răspuns eu.

„Ce vrei să spui? Noi nu suntem americani?”

„O, nu! Dacă merg în Germania, acolo voi găsi un spirit german, un duh naţional; dacă merg în Suedia,  voi găsi un duh suedez; dacă mergi în India, şi ei au un duh naţional, iar când vin în America, îi găsesc pe aceşti „ricky” şi acel duh de „ştiu tot.”

Priviţi-i când merg în alte ţări. Ţi se face rău când îi vezi cum se poartă! De ce? Pentru că americanii sunt cei mai neascultători oameni, cei mai imprudenţi şi cei mai idioţi. Aşa este, iar lumea de peste ocean ştie aceasta. Nu-i de mirare că încercăm să cumpărăm prietenia cu dolarii noştri. Dar prietenia nu se poate cumpăra cu bani. Naţiunea noastră este putredă până la rădăcină. Aşa este. Nu mai există nici o nădejde pentru ea, este gata, de aceea mai este un singur lucru pe care-l aşteptăm, şi anume: venirea Domnului.

Soţia mi-a zis: „Dar noi nu suntem americani?”

„Priveşte oamenii aceştia”, i-am spus eu. „Ei sunt americani şi au un duh american, de aceea le place Hollyood-ul, care guvernează America cu moda lui, cu zeiţele lui şi aşa mai departe. Da, ei se poartă aşa pentru că sunt americani, dar noi suntem de sus, de aceea femeile din biserica noastră nu sunt ca celelalte femei, ci duc o viaţă sfântă şi curată.

 Dacă o femeie iese pe stradă îmbrăcată imoral, indiferent cât de moral trăieşte, la sfârşitul veacului va fi  condamnată ca adulteră. Dacă un bărbat se uită după ea şi o pofteşte, făcându-i poate şi o propunere, va fi vinovat de adulter, dar ea va fi condamnată pentru că a provocat acea dorinţă. Aşa a spus Isus. Poţi fi cât se poate de curată faţă de soţul tău sau faţă de prietenul tău, căci dacă te îmbraci imoral, iar nişte necredincioşi se uită după tine şi te doresc, va trebui să dai socoteală pentru aceasta în ziua judecăţii.

Curăţaţi-vă, femeilor! Întoarceţi-vă  la Dumnezeu şi nu luaţi în seamă ce se spune despre voi.

Dar de unde a început totul? Din spatele amvonului unde aţi pus nişte „ricky”, nişte „păpuşi”, în loc să puneţi nişte bărbaţi ai lui Dumnezeu, care să ia Cuvântul şi să-i rupă pe toţi în bucăţi cu El. De aceea avem aceste lucruri în biserică.

Oh, Dumnezeule, ai milă! Haideţi să mergem spre Împărăţia Lui, să trăim şi să vorbim ca nişte cetăţeni ai ei, căci atunci gândurile noastre vor fi sfinte. Atunci gândurile, cuvintele şi faptele noastre sunt de sus, unde se află moştenirea noastră.

Haideţi să ne plecăm capetele.

S-ar putea ca unii dintre  voi să nu se mai întoarcă deseară şi aceasta să fie ultima dată când ne vedem pe pământ, de aceea vă întreb ceva solemn. Prieteni, s-ar putea ca Isus să vină înainte de a se lăsa noaptea; s-ar putea să aibă loc un dezastru sau s-ar putea ca plecarea tainică a Miresei să aibă loc în orice moment.

Voi ziceţi: „Frate Branham, mai devreme ai spus că biserica va pleca şi noi nu vom şti nimic.”

Oh, da! Aşa spune Biblia. Ei nu vor şti nimic, pentru că este  o venire tainică. El va veni în taină şi îşi va răpi Mireasa. Se va întâmpla la fel ca în cartea pe care am citit-o mai demult: „Romeo şi Julieta.” El vine s-o ia şi nimeni nu va şti nimic.

Lumea va spune: „Ei bine, lipsesc doi sau trei.” De-a lungul ţării vor mai fi vreo doi sau trei, pentru că aşa spune Biblia că va fi. Ei vor fi răpiţi şi nimeni nu va şti nimic, pentru că zilnic sunt sute de oameni care dispar fără să se ştie ceva despre aceasta.

Prieteni, n-aţi vrea să vă puneţi în ordine cu Dumnezeu înainte ca să se întâmple aceasta? Noi va trebui să ne întâlnim la judecată, iar pentru că vă iubesc aş vrea să fiţi în ordine. Nu am venit aici ca să vă simţiţi îndatoraţi, ci pentru că am fost trimis de Dumnezeu, şi am păşit în Numele Domnului Isus. V-am spus vreodată ceva greşit?

Provoc pe oricare dintre conducătorii voştri să se ridice şi să-mi spună unde am greşit. Mulţi dintre voi mă cunoaşteţi şi ştiţi bine că nu v-aş fi spus aceste lucruri dacă n-aş fi ştiut că oraşul acesta are nevoie; da, voi aveţi nevoie de Hristos.

Aţi vrea să primiţi adevărata Împărăţie a lui Dumnezeu, în care întreaga voastră fiinţă este schimbată, fiind transformaţi în făpturi noi? Aţi vrea să muriţi faţă de lucrurile lumii şi să primiţi viaţa veşnică în voi? Nu vă cer să veniţi la altar, ci voi face apel la sinceritatea voastră, și dacă doriţi cu adevărat să mă rog pentru voi la încheierea serviciului, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Roagă-te pentru mine, frate Branham.” Aproape 90% au ridicat mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Tată ceresc, după ce mi-am închis ochii, mi-a rămas în minte fotografia de pe articolul intitulat: „Povestea lui Tony Fontane”, cu dans pe platformă, cu muzică şi femei îmbrăcate imoral.

Isus a spus odinioară: „Ce aţi ieşit să vedeţi când aţi mers să-l vedeţi pe Ioan: un om îmbrăcat în haine moi, cu guler alb în jurul gâtului? Nu, căci aceştia sunt în palatele împăraţilor. Atunci ce aţi ieşit să vedeţi, o trestie clătinată de vânt?” Nu.  Ioan nu era o trestie clătinată de vânt pentru că nu a făcut compromis cu nici unul din lucrurile voastre. „Dar atunci ce aţi ieşit să vedeţi, un proroc? Da, şi mai mult decât un proroc.” (Matei 11.7-9).

Tatăl nostru, ne dăm seama că nu a mai rămas nici o nădejde pentru biserica organizată. Este gata. Da, ea a fost de la început împotriva voii Tale. Nu mai este nici o nădejde pentru naţiune; toate s-au dus.  Noi am văzut că această naţiune este la fel ca Israelul, pentru că ei au trebuit să-i alunge pe locuitorii ţării în care au intrat, în timp ce noi i-am izgonit pe indieni.

Ei au avut bărbaţi mari, ca Iosua, David, Solomon, dar şi noi am avut un Lincoln și un Washington. Ne-am aşezat în ţară şi am dezvoltat economia, am votat libertatea religiei şi alte lucruri de felul acesta, dar pe măsură ce a trecut timpul, am păţit la fel ca Israel, care şi-a ales un Ahab ce avea o Izabelă vopsită care a adus moda lumii.

În zilele acelea, Israel avea un Ilie, care îi condamna pentru faptele lor rele. O, cât îl urau, dar el şi-a ridicat glasul împotriva lor, iar în ziua judecăţii acel glas va răsuna încă.

Tată, trimite-ne şi nouă un Ilie; trimite-ne un glas biblic, glasul lui Dumnezeu şi legitimează-l. Dovedeşte că este încă acelaşi Dumnezeu, acelaşi ieri, azi şi în veci, astfel ca oamenii să recunoască aceasta. Fă ca ei să ştie fără nici o ezitare că acesta este Adevărul.

Fă să se întâmple ca în cazul femeii de la fântână. Ea era amestecată în tot felul de lucruri, dar când a venit Lumina şi i-a ieşit în cale, ea a văzut ceva, și din clipa aceea a fost alta. Ea a venit la o fântână din care nu mai băuse până atunci.

Doamne, îndură-Te şi lasă oamenii să vadă că şi astăzi este o Fântână deschisă; că Cuvântul lui Dumnezeu are încă aceeaşi putere pentru cei care Îl cred şi Îl acceptă.

Doamne, s-au ridicat multe mâini ca semn că au nevoie disperată de Tine. Eu cred că sunt serioşi şi că au intrat în această mişcare penticostală pentru că au ieşit din modă şi din lucrurile lumii. Oh, dar aici au găsit aceleaşi lucruri ale Hollywood-ului, aceleaşi programe educaţionale, aceeaşi modă, de aceea Te rog să ai milă de ei.

Cred că n-ar fi putut să ridice mâna dacă n-ar fi fost ceva care i-a împins s-o facă.

Doamne, 90% din bărbaţii şi femeile care stau aici, şi-au dat seama că undeva este ceva greşit, şi doresc ca acel lucru să fie pus în ordine.

Conform legilor ştiinţei, ei n-ar fi putut să ridice mâna din cauza gravitaţiei, dar au sfidat ştiinţa fiindcă sunt fiinţe umane şi au un duh care poate comanda acelei mâini să se ridice, iar ea se supune.

Dumnezeule, Tu l-ai înzestrat pe om cu libera alegere, aşa încât poate lua propriile Sale decizii. Acum este prezent un Duh care le spune că sunt greşiţi în închinarea lor şi că trebuie să ia o decizie, iar acel Duh este Duhul Sfânt care-i face să ridice mâna şi să spună: „Dăruieşte-mi aceasta, Doamne.”

Tată, Tu cunoşti inimile lor, de aceea Te rog să laşi ca Duhul Sfânt să vină într-un vârtej de vânt şi să aşeze în sufletele lor adevăratul Foc, astfel încât Dragostea lui Dumnezeu să ardă acolo pentru oameni, nu pentru o organizaţie, nu pentru politică, pentru că văd cum lumea politică se prăbuşeşte.

Marele lor „balon” ONU este împins încoace şi încolo de orice vânt al doctrinelor politice. O, Dumnezeule, ei văd şi acest Consiliu al Bisericilor care se ridică; se văd împinşi în capcană şi prinşi ca în pânza unui păianjen. Dumnezeule, ajută-i pe penticostali să se trezească înainte de a fi prea târziu. Trezeşte acest oraş; trezeşte aceste femei şi aceşti bărbaţi care sunt prezenţi aici.

Biserica Catolică s-a trezit după ce a fost sfântul Patrik; biserica ebraică s-a trezit după ce a fost Ilie; biserica catolică s-a trezit iarăşi după ce a fost Ioana d’Arc. Şi ce a făcut? I-a împodobit mormântul.

Biserica s-a trezit după ce Isus a fost răstignit, dar a fost prea târziu, pentru că nu au mai putut aduce înapoi ceea ce au făcut.

O, Dumnezeule, trezeşte-i pe penticostali, căci ei    m-au ajutat să-mi hrănesc copiii.

Doamne Dumnezeule, ajută-i să înţeleagă că Mesajul lui Dumnezeu nu trebuie să iasă din organizaţia lor, nici din rândurile lor, ci Tu ridici pe cine vrei pentru că eşti suveran.

Scutură sufletele lor în dimineaţa aceasta, Tată, şi adu-i înapoi la Isus Hristos care este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Noi stăm acum în prezenţa Lui, în locurile cereşti, fiind ridicaţi de Cuvânt. Ei sunt ai Tăi, Doamne, de aceea, fă ce vrei cu fiecare; fă ceea ce crezi că este spre binele lor, căci ţi-i dăruiesc ca pe nişte trofee ale Mesajului, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

– Amin –