Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMLUMEA FALIMENTEAZĂ DIN NOU

15/11/1963, seara - NY

Crede numai, crede numai,

Totul e posibil, crede numai!

Crede numai, crede numai,

Totul e posibil, crede numai!

Să ne plecăm capetele pentru un cuvânt de rugăciune.

Tată ceresc, în seara aceasta ne adresăm din nou Ţie, marele Atotputernic, plini de mulţumire că suntem adunaţi aici ca să ne putem închina înaintea Ta.

Noi ne-am adunat în locul acesta cu scopul de a sta în locurile cereşti, ca fraţi şi surori, cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, aşteptând ca Duhul Sfânt să vină peste noi pentru a ne descoperi care este planul Tău cu privire la viaţa noastră, căci dorim să vorbim după voia Ta.

Doamne, Te rugăm să începi să ne cureţi de la temelie şi să ne faci creaturi noi, deoarece ştim că este imposibil să ne curăţim singuri; am fi ca un leopard care-şi linge petele, dar prin aceasta el nu face decât să le mărească strălucirea. Dar există un Izvor plin cu sânge, care curge din venele lui Emanuel şi care poate curăţa petele leopardului.

Tată ceresc, Te rog ajută-ne să fim scufundaţi în acest Izvor şi să îndepărtăm orice îndoială cu privire la dragostea lui Dumnezeu pentru noi şi la făgăduinţa Lui  pentru această oră. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

În timp ce ne aşezăm, să cântăm „Crede numai!” Haideţi să ridicăm mâinile şi să cântăm: „Acum eu cred!”  Cu toţi:

Doamne, eu cred, Doamne eu cred,

Totul e posibil, Doamne eu cred!

Doamne eu cred, Doamne eu cred,

Totul e posibil, Doamne eu cred!

Domnul să vă binecuvânteze în timp ce vă aşezaţi. Oh, aceasta este minunat! După ce i-ai cerut ceva lui Dumnezeu, să poţi spune: „Acum cred!” Deci după ce i-am cerut ceva.

Astăzi am avut o zi grea pentru că este absolut imposibil să dai șaptezeci și cinci de interviuri. Am primit şi patru invitaţii în afara oraşului: una la Beaumont, una în Texas, una la Houston şi una la Campbelsville, Kentucky… da, şi una la Little Rock, Arkansas, pentru un caz de boală. Înainte de a veni aici, am fost invitat (după terminarea serviciului de duminică seara) să merg undeva pe Coasta de Vest ca să predic la un serviciu funerar. Vă puteţi da seama că nu pot ajunge în toate aceste locuri. Aceste invitaţii le-am primit de când sunt aici, dar cum rămâne cu cele de acasă? Vedeţi? Toţi oamenii aceştia sunt oameni buni, majoritatea creştini, dar eu nu pot fi în acelaşi timp peste tot. Aceasta mă oboseşte, mă face să fiu agitat.

Aţi ştiut că majoritatea oamenilor care s-au aflat sub inspiraţie au fost consideraţi nebuni? Aşa este. Gândiţi-vă care profet nu a fost considerat nebun? Vedeţi? Chiar şi lui Isus I s-a spus: „Eşti nebun!” ceea ce înseamnă „dement”.

Pavel a spus: „Pe calea pe care ei o numesc „Nebună”. Acesta este felul în care mă închin eu lui Dumnezeu.

Vedeţi? Erezie, nebunie.

Priviţi poeţii. Prin inspiraţie, ei ajung într-un loc în care nu poate ajunge nici un om de rând. Mă gândesc la Stephan Foster, care a dat Americii acele cântece populare de prestigiu. Eu cred că el le-a avut în minte, nu în inimă.

În vremea aceea eu trăiam dincolo de râu, în vechea noastră casă din Kentucky. Vă amintiţi că după ce a scris acel frumos cântec folk, s-a dus să se îmbete, iar când a ieşit de sub acea inspiraţie a chemat un slujitor, a cerut un brici şi   s-a sinucis cu el.

Când sunteţi sub inspiraţie totul este bine, dar când coborâţi aici jos… aveţi nevoie de Cineva care să vă ajute.

O, dragii mei, voi nu ştiţi aproape nimic despre o viziune şi despre ce se petrece atunci. La un moment dat, nici nu mai ştii dacă ceea ce se petrece este vedenie, realitate sau ce este. Tu eşti cel care provoci aceasta. Vedeţi? Chiar tu eşti cel care provoacă aceasta.

Eu i-am explicat chiar astăzi acest lucru păstorului. Este ca în cazul unui copil care încearcă să privească printr-o gaură aflată într-un perete, ca să vadă un circ. El se ţine cu mâinile şi priveşte prin gaură la ceea ce vede – o girafă sau o cămilă, apoi se lasă jos şi spune ce a văzut. Căderea aproape că îl ucide, dar după un timp vine cineva care îl ridică şi îi arată calea prin care poate vedea lucrurile: „Ghirlanda începe aici, „Marele” este pe calea aceasta, iar El vine de acolo.” Apoi îl aşează  cu grijă jos. Aceasta nu-l mai deranjează.

Aşa era Dumnezeu în Hristos. Vedeţi, femeia aceea mică deşi era în menopauză avea o scurgere de sânge. Doctorii nu au putut să oprească acea scurgere, dar ea a atins haina Lui. Când a făcut aceasta, El S-a întors şi a zis: „Cine s-a atins de Mine? Din Mine a ieşit o putere!” Vedeţi, aceasta era femeia care folosea darul lui Dumnezeu. Ea L-a atins pe Dumnezeu prin El. Aceasta a făcut femeia. Ea a profitat de ocazia de a folosi darul lui Dumnezeu.

Dar când a murit Lazăr, El a spus că nu poate face nimic până când nu Îi arată Tatăl. Noi ştim că după ce a plecat, ei au trimis după El să meargă să se roage pentru Lazăr, dar Isus nu a răspuns la invitaţia lor ci a mers în altă parte.  Atunci ei au trimis din nou după El, dar a refuzat şi de data aceea invitaţia lor şi a plecat în altă parte. În cele din urmă S-a întors spre ucenicii Săi şi le-a spus: „Lazăr doarme!” „Doamne, înseamnă că se va face bine”, au răspuns ei, dar El a continuat: „Lazăr a murit! Şi mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi.” Vedeţi, Tatăl I-a spus deja cât va dura aceasta, deoarece El a spus clar că nu poate face nimic până nu Îi arată Tatăl: cât va dura, ce se va întâmpla şi când să se întoarcă.

Când a coborât la mormântul lui Lazăr, El S-a rugat: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat…da vorbesc astfel, pentru poporul care stă împrejur, ca să creadă.” El ştia ce va face. Apoi l-a chemat pe Lazăr afară din mormânt.

Vedeţi, în cazul acesta nu a mai spus nimic despre o putere care a ieşit din El.

Acesta era Dumnezeu care se folosea de Darul Lui, pe când în cazul celălalt (cu scurgerea de sânge), femeia a fost aceea care a folosit Darul lui Dumnezeu.

Voi nu puteţi fabrica o vedenie. Ea trebuie să vină de la Dumnezeu. Credinţa voastră este cea care o provoacă. Credinţa este singurul lucru  pe care îl va recunoaşte Dumnezeu – credinţa în Cuvântul făgăduit, iar tu o faci personal. Tu provoci vedenia prin credinţă, dar când vine o viziune de la Dumnezeu, de exemplu, o viziune care îţi spune să mergi undeva, cum s-a întâmplat cu ultimul meu vis, El te răpeşte, iar când te întorci din ea te întrebi unde te afli.

Eu cred că William Cawper este cel care a scris: „There is a Fountain filled with Blood”, adică: „Acolo este un Izvor plin cu Sânge.”

Nu demult am vizitat mormântul acestui bărbat, la Londra, şi am plâns deoarece mi-a părut rău după el. El era un poet. Când inspiraţia a venit peste el, a scris acele cântece, dar când a ieşit din ea a luat un şofer şi a încercat să găsească un râu ca să se sinucidă. Vedeţi, când a revenit din inspiraţie era pierdut.

Ce înseamnă toate acestea, prietene? Că dincolo de Râu există o Ţară, iar tu te poţi ridica să o vezi (prin inspiraţie), dar va veni o zi când vom putea merge acolo. Aceasta este marea noastră nădejde.

În seara aceasta l-am rugat pe fiul meu să nu împartă numere de rugăciune. Domnul a vindecat în fiecare seară bolnavii din adunare, iar acum au fost chemaţi cei care au credinţă. Ascultaţi cu atenţie ceea ce spune El.

Cred că mâine seară vom schimba ordinea adunărilor. Câţi ar dori să se facă rugăciune pentru bolnavi? Bine, este în ordine. Dacă păstorul nostru iubit este de acord, îl voi trimite pe Billy mai devreme ca să împartă numere de rugăciune pentru toţi cei care doresc să se facă rugăciune pentru ei, apoi îi vom chema pe oameni şi ne vom ruga pentru ei în ordinea numerelor pe care le au.

Eu nu pot să vă iau pe fiecare în parte pentru cercetare şi discernământ…dar mă gândesc că acea femeie a atins haina Lui… Vedeţi, El era Fiul lui Dumnezeu, dar când femeia s-a atins de haina Lui, asta L-a făcut să se simtă slăbit. Ce va fi cu mine, un simplu păcătos salvat prin harul Lui? Nici unul din voi nu ar fi avut parte de aceste lucruri dacă El nu ar fi spus: „…cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea.” (Ioan 14.12).

Vedeţi, în versiunea Bibliei „King James” este folosit cuvântul „greater” care înseamnă „mai mari”, dar cuvântul corect este „mai multe” pentru că nimeni nu poate face lucruri mai mari decât cele făcute de Isus: El a înviat morţi, a oprit natura – într-un cuvânt a făcut de toate.

Toată dumnezeirea a fost într-un Om. Acel Stâlp mare de Foc care a condus Israelul a devenit trup de carne şi a locuit printre noi. Dar după ce a fost răstignit, a înviat din morţi şi S-a înălţat la Dumnezeu, iar în ziua cincizecimii a venit din nou în acel Stâlp de Foc, S-a împărţit în mai multe limbi de foc  şi S-a aşezat pe fiecare dintre ei. Dumnezeu locuia de acum în Biserica Sa pentru că ea este Soţia Lui, iar Soţul este împreună cu ea. Dumnezeu şi Biserica Sa sunt unul: Dumnezeu în voi.

Vedeţi, tot timpul este acelaşi Dumnezeu:

  • Dumnezeu deasupra noastră;
  • Dumnezeu cu noi;
  • Dumnezeu în noi.

Este acelaşi Dumnezeu în trei manifestări sau descoperiri a atributelor sau a slujbei Sale: ca Tată, ca Fiu şi ca Duh Sfânt. Înţelegeţi? Tot timpul este acelaşi Dumnezeu.

Problema este că acel Dumnezeu care era deasupra noastră nu putea fi atins. Chiar şi muntele pe care a coborât El a avut graniţe, iar cine se apropia mai mult sau se atingea de munte trebuia să fie străpuns cu suliţa deoarece nu exista încă o jertfă pentru păcat.

Dar Dumnezeu a venit şi S-a manifestat printre noi şi am putut să Îl pipăim cu mâinile noastre: „Şi fără îndoială mare este taina evlaviei: pentru că Dumnezeu S-a manifestat într-un trup, a fost văzut de îngeri, a fost crezut în lume şi primit în slavă.” (1 Timotei 3.16 parafrazare).

Vedeţi? Acum Dumnezeu era cu noi.

Dumnezeu deasupra noastră, Dumnezeu cu noi şi acum acelaşi Dumnezeu în noi. Tot ce era Dumnezeu a turnat în Hristos; şi tot ceea ce era Hristos a turnat în Biserica Sa: „În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl, că voi sunteţi în Mine şi că Eu sunt în voi.” (Ioan 14.20).

Acesta a fost întotdeauna Dumnezeu şi voi vedeţi aceleaşi lucrări ale Lui. Biserica a fost rânduită să poarte lucrarea Lui; ea are acelaşi Duh. Voi nu puteţi face aceleaşi lucrări decât prin acelaşi Duh. Aşa este corect. Voi sunteţi puşi în lucrare de acelaşi Duh.

Voi sunteţi foarte drăguţi cu mine deşi în fiecare seară depăşesc timpul. Mie nu îmi place să fac lucrul acesta dar cred din toată inima că suntem în timpul sfârşitului. Nu spun aceasta doar aşa, ca o vorbă obişnuită care circulă printre oameni, ci o cred din inimă şi cu toată sinceritatea. Acesta este motivul pentru care nu încerc să construiesc clădiri mari, să fac lucruri impunătoare şi spitale. Eu cred că Hristos vine. Acesta este motivul pentru care aş vrea să facem astăzi tot ce se poate face pentru că nu ştim nimic despre ziua de mâine.  Vedeţi? Să facem astăzi tot ce putem.

Din pricina aceasta nu am fost niciodată de acord cu ideea că Duhul Sfânt vrea să am localuri mari. Este bine pentru cei care le au, nu îi condamn… Ele sunt frumoase. Dacă vrei să televizezi o adunare pentru a fi văzută de toată naţiunea, trebuie să fii ca un cerşetor care cere bani de la oameni, pentru că totul trebuie plătit. Transmisia radio este mai bună, dar nici ea nu este pentru mine. Mi-ar plăcea, dar după aceea aş fi îngrijorat de moarte. Nu pot face aceasta, nu pot.

În toată viaţa mea am adunat o singura colectă. Cred că aţi auzit despre aceasta. Am început să adun o colectă pentru că am intrat într-o  strâmtorare atât de mare încât am fost nevoit să fac acest lucru. Am avut unele datorii deşi lucram. Am păstorit timp de 17 ani fără nici un penny, dar atunci i-am spus soţiei mele: „Acum o voi face. Voi merge şi o voi face.”

„Aş vrea să te văd!” mi-a răspuns ea. Vedeţi?

În seara aceea, (ei sunt oameni drăguţi. Domnul să binecuvânteze inimile lor), deci în seara aceea am spus:

„Sunt de multă vreme cu voi şi nu v-am cerut niciodată nimic, dar acum am nişte datorii pe care trebuie să le achit şi aş avea nevoie de aproape şase dolari…” Apoi am spus: „De fapt nu am banii aceştia şi trebuie să-i dau… Dacă m-aţi ajuta puţin aş aprecia foarte mult gestul vostru…”

Atunci toţi au început să plângă. Noi nu aveam o farfurie pentru aşa ceva, de aceea când s-a ridicat diaconul să adune banii, i-am zis: „Puteţi lua pălăria mea.” El mi-a luat pălăria şi a plecat cu ea prin adunare.

Eu am privit în jos… O femeie mai în vârstă, care se ruga întotdeauna pentru mine (una din mamele „demodate”  din sud), avea o geantă… Ea a deschis-o şi oh, dragii mei… Doamne! Nu i-aş fi putut cheltui banii pentru nimic în lume!… aşa că am spus: „V-am pus doar la încercare. Am vrut să văd ce veţi face.” Nu am putut să fac aşa ceva. Aceasta a fost singura colectă pe care am adunat-o vreodată. Vedeţi?

Acolo era şi un bătrân care obişnuia să vină la mine acasă. Cred că aparţinea de casa lui David sau aşa ceva. El purta barbă şi păr lung. Acest bărbat mi-a dat o bicicletă veche şi stricată de tot pe care o aruncase. Probabil o folosise cândva, dar acum era defectă. M-am dus la magazinul „Zece cenţi” şi am cumpărat două cutii de vopsea, care m-au costat 12 cenţi, am vopsit bicicleta şi am vândut-o cu şase dolari. Astfel nu a fost nevoie să iau colecta oferită de fraţi.

Cum ar fi dacă aş sta aici cu toate acele obligaţii mari iar Duhul Sfânt m-ar chema undeva într-o bisericuţă şi eu aş avea cheltuieli de câteva sute de dolari pe zi? Nu se poate aşa ceva! Eu nu am nevoie de nimic altceva decât de mai multă părtăşie cu Dumnezeu. Mai mult, eu nu fac nimic, iar dacă El mă cheamă undeva, nu contează unde, chiar dacă acolo sunt numai zece oameni (deşi am predicat şi la cinci sute de mii de oameni odată), mă duc. Şi  când fac aceasta Dumnezeu le pune pe inimă să vină la mine şi să spună: „Ştim că Domnul te-a trimis undeva. Aici ai un CEC pentru călătorie!” Vedeţi, aceasta se face prin credinţă, pentru că El ştie de ce avem nevoie. Acesta este felul în care îmi place să trăiesc.

Şi mai este o problemă. Eu cred că mulţi din oamenii care vin la aceste adunări sunt la fel de săraci ca mine şi dorinţa mea este să rămân aşa cum sunt ei. Aţi văzut pe vreunul din marii predicatori, care au zeci de mii de dolari, să îi împrăştie într-o parte şi-n alta la săracii care toată ziua cară saci pentru 2-3 dolari şi care mănâncă slănină şi pâine din mălai? Nu, eu nu am văzut aşa ceva. Hristos era Moştenitorul pământului şi cu toate acestea nu a avut un loc unde să-şi pună capul: „Vulpile au vizuini…” şi El este Exemplul nostru. El a fost ceea ce trebuie să fim noi.

Desigur, eu nu vreau să-i condamn pe aceşti predicatori, ci doresc să vă spun ceva despre mine: vreau să fiu fără mulţi bani ca să nu fiu ispitit niciodată să încep ceva măreţ. Dacă nu ai bani nu vei putea face ceva mare. Cel mai mare lucru care există este Dumnezeu. Eu cred că noi toţi suntem cam la aceeaşi măsură, aşa că haideţi să rămânem tot  aşa. Toţi suntem copiii lui Dumnezeu.

Mie îmi place foarte mult să citesc această Biblie. Nu pot să citesc prea bine, iar uneori fac greşeli de pronunţare a cuvintelor, dar voi veţi urmări ceea ce voi citi.

Îmi amintesc că odată predicam în Fort Wayne şi o fetiţă avea un articol intitulat: „Al cui este Acela?” Cred că aţi citit toţi acel articol acum zece ani. Fetiţa aceea fusese operată la ochi şi îşi pierduse vederea. Atunci a fost adusă la mine, iar Duhul Sfânt i-a spus tot ce i s-a întâmplat, după care a vindecat-o, aşa că putea citi din Biblie sau din orice altă carte. Cine este Cel care a întărit-o? Voi ştiţi cartea „Cine este Acela?” Vedeţi, din punct de vedere ştiinţific era imposibil.

Îmi amintesc că două nopţi mai târziu am plecat la Paul Roder, cel care a scris cântarea „Crede numai!” Eu stăteam acolo  şi ascultam. În locul acela era un om care avea într-adevăr pregătire şi el mi-a zis:

„Domnule Branham, pot să-ţi vorbesc?”

„Da, domnule”, i-am răspuns.

Atunci el s-a prezentat şi apoi a zis:

„Aş vrea să te corectez în câteva lucruri.”

„Bine, domnule, te ascult.”

Şi el a continuat: „Gramatica ta…” Vedeţi?

„Ştiu, domnule. Nu am decât şapte clase. Noi am fost zece copii şi pentru că tatăl meu era bolnăvicios am fost nevoit să merg la lucru. A trebuit să renunţ la şcoală pe când eram doar un copil.”

El a spus însă: „Acestea sunt scuze.”

„Aceasta nu este o scuză, ci e adevărul. Acum, când am început să-L slujesc pe Domnul, nu mai am timp pentru şcoală.”

„Bine”, a continuat el „eu te-am ascultat aseară şi am observat că ai spus: „Voi toţi oamenilor care aţi venit la acest amvon…” apoi ai continuat: „Coborâţi…”

„Bine, dar nu văd unde am greşit.”

„Acela nu este „anvon”, ci amvon. Cred că biserica ta te-ar aproba mai mult dacă ai spune corect: amvon.”

„Desigur, dacă vrei să condamni pe cineva şi să-i spui că este puţin diferit şi greşit, poţi s-o faci.” Apoi am adăugat: „Frate, nu vreau să am o părere diferită de a ta, dar cred că oamenii nu de aceasta sunt îngrijoraţi (dacă eu spun „anvon” sau „amvon”), ci sunt atenţi ca să le predic Cuvântul lui Dumnezeu şi să trăiesc Viaţa care este în El”.

Aceasta este ceea ce contează. Amin.

Atunci el a zis: „Dar tu nu-ţi cunoşti Biblia!”

„Dar Îl cunosc pe Autorul ei şi El mă binecuvântează. Eu vreau să ştiu doar că El este Viaţa.” Vedeţi?

Mâine seară ne vom aduna mai devreme deoarece acum câteva minute când am sosit (am venit cu un taxi), am văzut cum oamenii stăteau la cozi. Ei erau descurajaţi, unii plângeau, alţii plecau…aşa că mâine vor veni probabil mai devreme ca să prindă bilete pentru rugăciune.

Acum, înainte de a privi în Cuvânt, haideţi să vorbim pentru o clipă cu Autorul.

Tată ceresc, acesta este Cuvântul Tău şi noi am citit în El că suntem curăţiţi prin apa Cuvântului. Din Vechiul Testament ştim că preoţii luau o junincă roşie pe care o tăiau în faţa adunării, o ardeau, iar cenuşa ei era ţinută afară din tabără, pentru o separare a apelor, deoarece mâinile care făceau lucrul acesta trebuiau să fie curate. Dumnezeule, Te rog să faci ca, asemenea acestei ape de separare, Cuvântul care ne scoate de la moarte la Viaţă să cureţe gândurile şi inimile noastre, Doamne. Dacă în seara aceasta vei găsi în noi ceva ce nu este corect, curăţă-ne, Doamne, prin apa de curăţire. Îndepărtează păcatele noastre, căci dorim să murim în fiecare zi pentru noi înşine înaintea Ta, în aşa fel încât să putem trăi în Hristos. Binecuvântează Cuvântul în timp ce Îl vom citi. Tu ne-ai promis că El nu se va întoarce fără rod, ci va face tot ceea ce trebuie să facă. Te rugăm să ne garantezi acest lucru prin Numele lui Isus. Amin.

Voi citi puţin din cartea descoperirii lui Isus Hristos şi anume, din Pecetea a şasea. Deci Apocalipsa 6 începând cu versetul 12, după care aş vrea să mai citesc şi din Evrei 12.25, iar dacă va fi cu voia Domnului voi vorbi puţin despre aceste versete.

Să citim mai întâi din Apocalipsa 6.12-17:

„Când a rupt Mielul Pecetea a şasea, m-am uitat, şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ. Soarele s-a făcut negru ca un sac de păr, luna s-a făcut toată ca sângele.

Şi stelele au căzut din cer pe pământ, cum cad smochinele verzi din pom, când este scuturat de un vânt puternic.

Cerul s-a strâns ca o carte de piele, pe care o faci sul. Şi toţi munţii şi toate ostroavele s-au mutat din locurile lor.

Împăraţii pământului, domnitorii, căpitanii oştirilor, cei bogaţi şi cei puternici, toţi robii şi toţi oamenii slobozi s-au ascuns în peşteri şi în stâncile munţilor.

Şi ziceau munţilor şi stâncilor: „Cădeţi peste noi, şi ascundeţi-ne de Faţa Celui ce şade pe scaunul de domnie şi de mânia Mielului,

Căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?”

Acum vom citi din Epistola către Evrei capitolul 12, începând de la versetul 25-29:

„Luaţi seama ca nu cumva să nu voiţi să ascultaţi de Cel ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat cei ce n-au vrut să asculte de Cel ce vorbea pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel ce vorbeşte în ceruri,

al cărui glas a clătinat atunci pământul, şi care acum a făcut făgăduinţa aceasta: „Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.”

Cuvintele acestea „încă o dată” arată că schimbarea lucrurilor clătinate, adică a lucrurilor făcute, este făcută tocmai ca să rămână lucrurile care nu se clatină.

Fiindcă am primit dar o împărăţie, care nu se poate clătina, să ne arătăm mulţumitori şi să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie şi frică;

fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor.”

Este un text micuţ din care aş vrea să vorbesc şi să fac o predică mică, dacă o pot numi aşa. Sper să nu vă ţin prea mult. Mâine seară să nu uitaţi să veniţi mai repede ca să vă luaţi numere de rugăciune, pentru că vom avea un rând de rugăciune.

Predica mea din seara aceasta se numeşte „Lumea falimentează din nou.” Este un titlu foarte neobişnuit.

Astăzi am avut plăcerea de a lua masa împreună cu fratele Vick, un slujitor onorabil şi nobil al lui Hristos şi cu fratele Iosif.

Cred că pentru voi toţi aceasta este cea mai bogată masă din zi. În timp ce mergeam pe stradă ca să ajung la masă, am observat că vitrinele sunt deja pline cu lucruri pentru crăciun.

 Noi ne apropiem de sărbătoarea Crăciunului şi cu o lună înainte prin toate magazinele se găsesc tot felul de daruri de Crăciun.

Cât de departe au lăsat ei însemnătatea Crăciunului! El a devenit numai un act comercial. De fapt toate sărbătorile au devenit un act comercial: ziua tatălui, ziua mamei, Paştele, Moş Crăciun, care a luat locul naşterii Domnului. Vedeţi, un iepure şi un pui, o gâscă mică, etc. au luat locul timpului de înviere.  Toate sărbătorile se rezumă la pui, gâşte şi ouă. Dar ce au acestea a face cu învierea? Vedeţi? Şi cel mai rău este că noi punem toate aceste lucruri în faţa copiilor noştri.

Mulţi dintre copiii de aici ar putea să vă spună o mulţime de lucruri despre Ovay Crockett decât despre Isus Hristos. Sigur că da, şi aceasta pentru că el este un lucru comercial mare. Poartă haine de cow-boy sau ca acelea pe care le-a purtat vreun erou sau altcineva de felul acesta, şi ca urmare toţi cumpără haine ca cele purtate de el. O, dacă le-am putea da oamenilor Cuvântul lui Hristos!

Oamenii obişnuiesc să personifice ceea ce citesc. Îmi amintesc că şi eu făceam întotdeauna aşa. Astfel, îmi amintesc că odată m-am dus la Biblioteca publică şi am luat una din cărţile lui Lane Gray, intitulată „Pădurea Lone”. După ce am citit-o, am luat mătura mamei, am încălecat-o şi am început să alerg astfel prin casă închipuindu-mi că merg călare pe un cal – până când am rupt-o.

Mai târziu am citit povestea lui Edgar Rice Burroughe despre Tarzan, apoi „Apaşii”. Urmarea a fost că m-am culcat în pom pentru că aşa făcea eroul cărţii. Aceasta era în mintea mea. Dar într-o zi am ajuns la ceva real, la Adevăr, nu la o invenţie, iar de atunci vreau ca viaţa mea să fie a Lui. Când am citit Biblia şi viaţa lui Isus Hristos, am găsit ceva real.

Acum ne apropiem de un sezon care este foarte familiar. Lumea de azi este într-o situaţie asemănătoare cu cea de acum două mii de ani, când El a venit pe pământ la prima Sa venire, iar când s-a întâmplat aceasta pământul   şi-a împlinit timpul.

La un interval regulat de timp lumea ajunge într-o stare haotică, disperată, când nu mai poate fi ajutată de nimic. Noi am văzut că ea a trecut deja de câteva ori prin  aceste situaţii, iar când oamenii ajung în asemenea situaţii încep să se roage. Ei se simt ca şi cum totul este la sfârşit, ca şi cum toate sistemele lor se autodistrug. Aceasta s-a întâmplat cu lumea de dinainte de potop şi aşa mai departe. Politica şi toate celelalte lucruri ajung la sfârşit, apoi nu mai urmează nimic. Dar eu cred că toate sunt făcute de Dumnezeu cu un scop: pentru a le întineri sau pentru a le aduce din nou. Aceasta este calea pentru auto-înnoire şi cred că este o lege a lui Dumnezeu prin care aceste lucruri ajung în acel loc.

Eu cred că lumea din timpul primei veniri a lui Hristos a dat faliment. A fost un timp al corupţiei în politică şi în religie. Toate sistemele au ajuns corupte. Ei au amestecat lucrurile duhovniceşti cu cele lumeşti, introducând în locul Cuvântului alte lucruri şi teorii făcute de oameni, şi astfel totul a devenit corupt. Vedeţi, lumea de atunci a dat faliment.

Şi lumea din timpul acela se ruga pentru un Mesia. Romanii se rugau pentru un Mesia; grecii se rugau pentru un Mesia; evreii doreau şi se rugau pentru un Mesia, iar Dumnezeu le-a dat un Mesia; dar ei nu L-au primit pe calea pe care a fost trimis.

Şi acum, când ne apropiem de Crăciun, privesc lumea noastră şi constat că am ajuns în aceeaşi situaţie haotică şi disperată: decădere morală, decădere politică, viaţa religioasă este total decăzută, denominaţiunile sunt decăzute şi totul este corupt. Noi toţi privim după Cineva care poate să ne ajute să ieşim din această situaţie; toţi aşteptăm un Mesia. Şi mă întreb dacă nu cumva, în cazul în care Dumnezeu ne-ar trimite un Mesia, am face şi noi cu El acelaşi lucru pe care l-au făcut cei din trecut. Noi nu L-am recunoaşte, nu am şti cine este El de fapt.

Observaţi de ce cred că au procedat ei în felul acela cu El. Romanii aveau propria lor idee în legătură cu ceea ce va face Mesia. Fiecare din noi avem propria părere şi la fel fiecare denominaţiune. Noi am fost învăţaţi şi conduşi de schemele lor referitor la cine va fi Mesia şi cum va fi El.  Ei spun: „Biserica noastră este una din cele care Îl vor primi.” Vedeţi, Evreii – fariseii şi saducheii, s-au gândit că El va veni la ei.  Acelaşi lucru îl credeau toţi. Vedeţi? Duhurile nu mor, ci mor numai oamenii care sunt stăpâniţi de ele. Diavolul nu îşi ia duhul, ci doar omul. Un lucru minunat îl constituie faptul că nici Dumnezeu nu Îşi ia Duhul. Înţelegeţi? El rămâne. Dumnezeu ia doar omul. Astfel, acelaşi Duh care a fost peste Hristos este acum peste credincios; peste credinciosul adevărat.

Acum fiţi atenţi! Romanii din timpul acela erau în aşteptarea unui Mesia – un politician. Ei doreau să coboare cineva –Jupiter sau altcineva -, cu un car de foc şi cu soarele deasupra capului. Ei doreau să vină Jupiter să le dea o idee genială, un secret militar prin care să devină stăpânii lumii. Dorinţa lor era să-i învingă pe greci şi să stăpânească lumea. Acesta era Mesia pe care îl doreau.

Grecii aşteptau tot un astfel de Mesia. Ei doreau să primească o strategie prin care să-i poată învinge pe romani.

Evreii Îl aşteptau să vină ca un General, un Om care vine cu un toiag de fier în mână, un Leu din seminţia lui Iuda, care să stăpânească peste toate naţiunile, care să-i alunge pe romani, să-i învingă, să-i subjuge şi să elibereze Israelul. Acesta este adevărul.

 El a venit însă exact aşa cum a spus Scriptura, dar ei L-au aşteptat pe alte căi.

Mă întreb dacă nu cumva s-ar întâmpla şi astăzi la fel. Dacă nu cumva am gândi şi noi ca ei. Noi avem propriile noastre păreri cu privire la ceea ce ar trebui să facă El, cum ar trebui să fie El, cum ar trebui să arate, cum îşi va purta părul, cum se va îmbrăca, etc.  Dacă toate acestea nu ar fi după gândurile noastre, de ce să Îl primim? Vedeţi, eu mă refer la lumea din timpul nostru.

Evreii L-au respins pe Mesia pentru că nu a venit conform gândurilor lor. Nu, El nu s-a potrivit cu părerile lor.

Cu câteva zile în urmă am fost la un croitor bun din Tucson ca să-mi facă o pereche de pantaloni. El este evreu. Când am auzit cum vorbeşte (vorbea o engleză stâlcită),      l-am întrebat:

„Eşti evreu?”

„Da, domnule”, a răspuns el. Apoi a adăugat: „Nu cumva eşti creştin?”

„Ba da, domnule”, am spus eu.

Apoi a venit să-mi ia măsura pentru pantaloni. Atunci m-am gândit: „Îl voi lăsa pe el să conducă conversaţia mai departe.”

„Bine”, a spus el, „eu nu am nimic împotriva creştinilor.”

„Mulţumesc, domnule”, i-am răspuns. „Nici eu nu am nimic împotriva voastră.” Apoi l-am întrebat:

„Ce părere ai despre Hristos?”

„A venit prea devreme, iar ei au spus că a fost prea tânăr pentru slujbă.”

„Bine”, am spus eu, „dacă Isus ar veni astăzi…” Ei nu L-ar crede. Dacă Isus ar veni astăzi, programul Lui ar fi în ordine.

Dar evreul a spus: „Aici este ceva deosebit, ca în cazul lui Rockefeller şi Goldwater care se luptau unul cu celălalt deşi făceau parte din acelaşi partid. Ştii, ei trebuiau să facă aşa.”

„Este corect”, am răspuns eu.

Apoi a adăugat: „Atunci când a venit, Isus S-a luptat cu propriul Său popor.”

„O, nu”, am răspuns eu. „El a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit.” Acesta este adevărul.

L-am lăsat să se odihnească puţin până voi reveni la probă. I-am dat puţin timp deoarece ştiam că Dumnezeu l-a orbit pe el ca să pot vedea eu, fapt pentru care Îi sunt foarte recunoscător. Desigur, Îi sunt recunoscător, dar nu vă îngrijoraţi izraeliţilor, căci timpul vostru este aproape!

De multe ori noi spunem că Isus a fost evreu, dar nu este adevărat. El nu a fost evreu. El nu a fost nici evreu, nici dintre neamuri, ci a fost Dumnezeu. Vedeţi, hemoglobina este acolo unde e celula de viaţă şi celula vieţii era o celulă creativă a lui Dumnezeu. Nu a existat o relaţie sexuală între Dumnezeu şi Maria. Nu a fost nici măcar o senzaţie, ci El a creat şi germenul – oul – şi celula. Din pricina aceasta El nu a fost nici evreu, nici dintre neamuri, ci era Dumnezeu. Dacă El ar fi avut sânge de evreu, noi am fi pierduţi. Şi la fel dacă ar fi fost sânge dintre neamuri.  Dar El era Sângele lui Dumnezeu, creat fără dorinţa sexuală şi a murit pentru noi toţi. Aceasta este siguranţa credinţei noastre: să privim acolo şi să credem.

Când a venit, El nu a fost după gustul evreilor şi ei    L-au condamnat, dar nu putem spune nimic cu privire la aceasta pentru că  şi neamurile fac la fel.

Ce a cauzat această lepădare de El? Eu cred că a existat o cauză şi anume, faptul că au luat Cuvântul lui Dumnezeu şi L-au făcut fără putere prin tradiţiile lor. Aşa a spus Isus: „Aţi făcut Cuvântul lui Dumnezeu fără putere, prin tradiţiile voastre.” Acesta-i adevărul. El nu a mai avut putere pentru că L-au adăugat şi L-au interpretat cum au vrut.

Voi nu puteţi adăuga nimic la Cuvânt şi nu puteţi scoate nimic din El, ci trebuie să Îl luaţi aşa cum este scris. Aceasta este calea prin care a fost păstrat de Dumnezeu. Noi nu putem adăuga la Cuvânt crezuri, dogme şi alte lucruri.  El nu are nevoie de nici un sprijin, deoarece Cuvântul este  Dumnezeu în formă de literă.

Cuvântul este şi o sămânţă. Dacă această sămânţă cade într-un pământ bun, va creşte, cu condiţia ca voi să nu o scoateţi afară în fiecare dimineaţă ca să vedeţi dacă a crescut sau nu. Tot ce trebuie să faceţi este să o semănaţi, apoi o predaţi lui Dumnezeu şi o lăsaţi acolo. Acesta este felul prin care o veţi ajuta să crească – dacă o lăsaţi în pământ. Şi locul în care este pusă această sămânţă este pământul inimilor voastre. Mai mult, ea este udată prin credinţă când spui: „Dacă Dumnezeu a spus ceva, a spus-o pentru mine!” Acesta este felul prin care va creşte sămânţa.

Toată lumea de atunci a falimentat, iar astăzi vedem că fiecare naţiune priveşte din nou după cineva care să o scoată din tragedia care este tot mai aproape şi care va lovi lumea. Fiecare naţiune priveşte după ceva şi este în căutarea acestui „ceva”, dar cu toate acestea nu acceptă ceea ce îi trimite Dumnezeu.

Priviţi Israelul! Ei cereau un Om, un Mesia care să îi ducă afară din celelalte naţiuni, iar Dumnezeu le-a dat un Copil. Ei cereau un general şi au primit un bebeluş. De ce? Pentru că Dumnezeu ştia de ce au nevoie. Vedeţi, El i-a smerit.

Acesta este felul de lucrare al lui Dumnezeu: atunci când ni se pare că ştim prea multe, El ne smereşte. Aşa a procedat şi cu Iov. El i-a spus: „Dacă eşti atât de înţelept, spune unde erai tu când am pus temeliile lumii şi când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie? Unde erai atunci, Iov?”

Vedeţi, cum a fost depăşită înţelepciunea lui? Dumnezeu ne smereşte întotdeauna când ajungem să credem că suntem cineva. Când credem că organizaţia noastră este singura, Dumnezeu vine şi ne smereşte ridicând ceva, aducând ceva neînsemnat.

Aşa este corect. Întotdeauna El procedează în felul acesta. Da.

Vedeţi, ei au cerut un general dar au primit un bebeluş pentru că Dumnezeu ştia de ce au nevoie. Acesta este adevărul. Ei au cerut un general şi au primit un Salvator, un Mântuitor. Deşi credeau că sunt salvaţi, Dumnezeu I-a vizitat ca să le arate că nu sunt.

Poate că acesta este şi adevărul timpului nostru. Lumea crede că este mântuită prin apartenenţa la o biserică, dar adevărul este că ea are nevoie de un Salvator. Dacă nu aceasta este starea lumii înseamnă că eu nu cunosc lumea.

Acesta este adevărul, iar acum la acest Crăciun aflăm acelaşi lucru: lumea falimentează din nou, este într-un eşec total. Dacă veţi merge însă cu El, toate s-au dus; dacă mergi cu El, toate au trecut. Vedeţi, El ia orice obstacol din faţa noastră ca să putem veni la singura resursă care există şi care este Viaţa veşnică.

Astăzi este la fel ca atunci lumea fiind din nou într-un eşec sau într-un faliment. Lumea religioasă de atunci aştepta un Mesia făgăduit care să-i elibereze.

Şi Dumnezeu Îşi împlineşte făgăduinţele date. El nu a întârziat în împlinirea lor în nici una din epoci.

Atunci când lumea din timpul lui Noe a falimentat, Dumnezeu le-a trimis un proroc puternic. Ce au făcut cu el? L-au respins, nu au vrut să-l asculte. Ce este un proroc? Cel prin care vine Cuvântul, el este Cuvântul lui Dumnezeu. Noe a fost trimis pentru timpul lui. În zilele lui Moise, Dumnezeu a trimis din nou un proroc, atunci când întregul sistem a falimentat.  În timpul lui Ilie s-a întâmplat la fel pentru că  le-a fost trimis un proroc.  Vedeţi, de fiecare dată când lumea falimentează, când intră în haos, Dumnezeu trimite un proroc.

Când a fost primul Crăciun, El a trimis Cuvântul în plinătatea Lui. Înţelegeţi? Cuvântul.

Înainte El a trimis o parte din Cuvânt într-un profet. Profetul aducea Mesajul pentru epoca lui, apoi pleca mai departe.

Ei au avut profeţi, dar ce au făcut cu ei? I-au omorât cu pietre pentru că nu au fost de acord cu sistemele lor. Vedeţi? I-au ucis.

De altfel Isus le-a spus: „Voi împodobiţi mormintele prorocilor pe care i-au omorât părinţii voştri. Prin aceasta dovediţi că sunteţi copiii lor.”

Vedeţi, ceea ce făceau ei era rău, dar asta-i lumea. Aşa a fost întotdeauna. Dumnezeu Şi-a trimis Cuvântul, dar cei înţelepţi au încercat întotdeauna să Îl inverseze.

Aşa a fost de la început. De fapt prin această inversare a început tot sistemul păcatului, pentru că cineva, Eva, nu a ascultat… Satana a făcut un plan mai bun: el a produs cunoştinţa, iar primii oameni au mâncat din pomul cunoştinţei.

Întotdeauna înţelepciunea omenească te îndepărtează de Dumnezeu, dar credinţa este aceea care te aduce înapoi la El. Tu nu poţi să Îl  cunoşti pe Dumnezeu prin marea ta înţelepciune. Înţelepciunea nu este bună; ea aparţine lumii şi este o nebunie în faţa lui Dumnezeu. Calea plăcută Lui este predicarea Cuvântului pentru mântuirea celor pierduţi (deşi pentru lume aceasta este o nebunie). Vedeţi? Întotdeauna Dumnezeu a folosit un nebun în ochii lumii, un om simplu.

Priviţi-L cum Şi-a ales apostolii. Dacă l-ar fi ales pe Caiafa, care era pregătit de ei pentru acea oră, atunci apărea ceva de lăudat. Ei aveau grade academice: doctorate, etc, dar vedeţi, El a coborât şi a luat oameni analfabeţi, pescari care nu ştiau nici măcar să îşi scrie sau să-şi citească numele. De ce a procedat aşa? Pentru că Dumnezeu poate lua un nimic şi să facă din el ceva deosebit.

Chiar şi marele apostol Pavel a spus că el a uitat tot ce a învăţat pentru a-L putea urma pe Hristos. El a spus aceste cuvinte bisericii din Corint:

Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

pentru ca credinţa voastră să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu.” (1Corinteni 2.4-5).

Dar priviţi! Oamenii de astăzi nu acceptă un păstor dacă nu posedă o vorbire gramaticală corectă şi nu cunoaşte toate substantivele şi pronumele. Dacă ar face şi El aşa, eu nu aş putea vorbi la nici un amvon deoarece nu ştiu nici măcar să fac deosebirea între un substantiv şi un pronume. Eu ştiu un singur lucru: că Îl cunosc pe El. Acesta este singurul lucru de care mă îngrijorez să-l cunosc, pentru că El este al meu: El este pronumele meu; El este substantivul meu; El este Viaţa mea. Singurul lucru pe care trebuie să-l cunoaştem noi este El! Dar vedeţi cum oamenii au adoptat în cadrul religiei sisteme denominaţionale care au luat locul Duhului Sfânt? Asta fac ele.

În zilele lui Noe, în timpul lui Moise, Dumnezeu a trimis proroci. Dar ce au făcut cu ei? I-au omorât cu pietre,  i-au ars, i-au tăiat în bucăţi. Ca să scape de ei i-au îndepărtat cu propriile lor mâini.

Isus a avut un gând foarte frumos pentru ei când le-a spus pilda vierilor:

Un om a sădit o vie, a arendat-o unor vieri şi a plecat într-o altă ţară pentru o vreme îndelungată.

La vremea roadelor a trimis la vieri un rob, ca să-i dea partea lui din rodul viei. Vierii l-au bătut, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

A mai trimis un alt rob: ei l-au bătut şi pe acela, l-au batjocorit, şi l-au trimis înapoi cu mâinile goale.

A mai trimis un al treilea rob; ei l-au rănit şi pe acela, şi l-au scos afară.

Stăpânul viei a zis: „Ce să fac? Am să trimit pe fiul meu preaiubit; poate că îl vor primi cu cinste.”

Dar vierii, când l-au văzut, s-au sfătuit între ei, si au zis: „Iată moştenitorul; veniţi să-l ucidem, ca moştenirea să fie a noastră.” (Luca 20.9-14).

Acesta a fost Fiul lui Dumnezeu. Când a trimis prorocii, El a trimis Cuvântul, Cuvântul lui Dumnezeu. Şi nu uitaţi! Fiecare generaţie căzută are o singură cale pentru a fi ridicată: Cuvântul lui Dumnezeu.

Acesta este singurul lucru care a ţinut-o împreună: Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum scrie în Evrei 11.2:

Prin credinţă pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu.”

Oamenii se îndoiesc de Cuvântul lui Dumnezeu, dar cel mai bun lucru este că voi staţi de fapt pe Cuvântul lui Dumnezeu manifestat.  Fiecare loc în care staţi este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat: Dumnezeu L-a vorbit şi ce a spus El s-a împlinit întocmai.

Acesta este motivul pentru care singurul lucru care poate ţine lumea împreună, nu este nicidecum un sistem politic, o naţiune unită, O.N.U. sau o altă organizaţie, ci singur Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este singurul lucru pe care vi-l pot recomanda, care poate salva lumea de la faliment: Cuvântul lui Dumnezeu. Acesta este Programul lui Dumnezeu din totdeauna.

În Eden, Satan a venit la Eva şi i-a zis:

„Ar trebui să iei din rodul pomului…”

„Dar Domnul”, a răspuns ea, „a zis să nu luăm din el.”

„Cu siguranţă nu vei muri dacă faci aceasta…”

Vedeţi, el ştia că atâta timp cât oamenii vor sta întemeiaţi pe Cuvântul lui Dumnezeu sunt în siguranţă.

Noi trebuie să fim întemeiaţi pe Cuvânt. El este Cuvântul lui Dumnezeu. Vedeţi, noi suntem înconjuraţi de Cuvânt: Cuvântul este în voi; Dumnezeu este în voi şi în jurul vostru, în orice parte mergi este numai Cuvântul. Ţineţi întotdeauna Cuvântul înaintea voastră şi nu uitaţi să Îi fiţi credincioşi în orice împrejurare.

Cât timp Adam şi Eva au umblat în Cuvânt, nu a existat moarte. Tot aşa pentru bărbatul sau femeia care umblă în Cuvântul lui Dumnezeu nu mai există moarte: ei au Viaţă veşnică. Cât timp umblaţi în Cuvântul lui Dumnezeu sunteţi înconjuraţi de Cuvânt şi ţinuţi prin el.

Acum priviţi! Înţelepciunea omenească vine să inverseze Cuvântul. Când Satana a venit cu această înţelepciune, Eva a rupt bariera, iar de atunci, de când Satana a văzut că acesta este locul în care poate să lovească rasa umană, a făcut-o de fiecare dată. Chiar şi duhul lui antihrist se apropie atât de mult de Adevăr încât dacă ar fi cu putinţă, i-ar înşela chiar şi pe cei aleşi.

Priviţi-l pe Iuda Iscarioteanul. El a umblat chiar cu Biserica şi a fost învăţat de Isus; a făcut aceleaşi lucrări ca şi ceilalţi ucenici ai Domnului; a plecat în misiune şi s-a întors plin de bucurie ca şi ei pentru că a scos draci. Corect. (Matei 10). Dar înainte ca să vină ziua cincizecimii când trebuia să primească Viaţa veşnică, şi-a arătat adevărata faţă.

Vedeţi, aşa se întâmplă şi astăzi. Diavolul vă lasă să aparţineţi la toate bisericile la care vreţi, dar când vine timpul să primiţi Duhul Sfânt, el are o problemă: „Aceasta este o grupare de fanatici „sfinţi”!” sau aşa ceva. Şi astfel nu vrea să aibă nici o legătură cu aşa ceva.

Iuda şi sistemul lui pot merge exact ca prima dată, deoarece atunci Iuda a înşelat lumea dar nu a putut să-i înşele pe toţi. Acolo erau şi cei aleşi. Acum el poate veni foarte aproape, dar nu poate merge până la capătul drumului pentru că dacă ar face-o ar fi fratele vostru. Nu, el nu poate face aceasta. Poate cineva spune: „Ştiţi, diavolul…” Nu, niciodată! Voi aţi mers după el. El nu intră niciodată la voi pentru că „voi sunteţi morţi şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi pecetluită cu Duhul Sfânt.” Astfel, singura cale prin care poate ajunge la voi este ca el să vă cheme şi voi să îl urmaţi. Asta-i tot. Vedeţi? Asta nu este tot una cu faptul că el vine după voi. El nu poate intra pentru că voi sunteţi în Hristos; sunteţi morţi faţă de voi înşivă. Amin. Spun „Amin” pentru că cuvântul „Amin” înseamnă „Aşa să fie!” şi ştiu că ceea ce spun este adevărul. Aceasta este trecerea de la moarte la viaţă. Cum? Prin primirea lui Isus Hristos. Amin!

Deci lumea religioasă din timpul Lui a falimentat ca întotdeauna. De ce? Pentru că au venit proroci, apoi a venit Mesia, dar ei nu au fost pe placul lor, nu au fost după gândirea lor teologică…şi ca urmare nu i-au primit.

Ei vor face şi astăzi la fel. De ce? Eu cred că noi nu putem creşte la statura lui Dumnezeu pentru că până şi în biserică oamenii şi-au făcut unele închipuiri cu privire la El.  Ei şi-au închipuit că va fi un timp când se vor întâmpla anumite lucruri, iar când a venit realitatea şi ea nu a corespuns cu închipuirea lor, au respins-o. Acesta este adevărul. Îl puteţi vedea?

Este ca şi cum ai instala firele de curent, iar după aceea ai refuza curentul, dinamica. Înţelegeţi? Ei nu pot primi curentul în instalaţie, ci au doar o sârmă moartă.

Aceasta este şi problema bisericii de astăzi. Noi avem montate toate sârmele, dar când apăsăm pe buton nu se întâmplă nimic. De ce? Pentru că avem nevoie de un singur lucru: să fim conectaţi. Asta-i tot. Faceţi-o chiar acum! Conectaţi-vă cu Hristos! Vieţile noastre, emoţiile noastre, viaţa minţii noastre, totul trebuie să fie conectat la El.

Voi spuneţi: „Bine, eu zic…” „Eu cred că…”

Tu trebuie să gândeşti numai că vii. Aşa-i corect. Voi ziceţi însă: „Eu cred aşa şi aşa…” Tu nu mai trebuie să ai nici un gând.

Biblia spune: „Să aveţi în voi gândul care era în Hristos Isus.” El Se gândea întotdeauna numai la lucrarea Tatălui. Acesta este singurul gând pe care ar trebui să-l aveţi şi voi, căci  ceea ce a spus Dumnezeu despre El, nu a spus altcineva. Şi El a făcut numai ce a spus Dumnezeu. Mai mult, El a spus: „Fiecare cuvânt al omului să fie mincinos şi Cuvântul Tău este adevărul.”

Acesta este singurul lucru care conectează lumea împreună, dar ei nu vor să Îl primească. Noi ştim că ei nu vor să-L primească pentru că nu au făcut-o niciodată. Şi atunci ne întrebăm dacă Mesia va răspunde la strigătele după ajutor care se aud?

Uneori mă întreb ce am face dacă El L-ar trimite? Nu am face la fel ca înaintaşii noştri?

Politica noastră, religia, viaţa socială, totul este poluat. Vom polua chiar şi închinarea noastră cu lucrurile moderne făcute de oameni, pentru a o face să se potrivească cu fiecare cult omenesc care există pe pământ. Fiecare are propria părere. Trebuie să fie la fel ca în zilele când Dumnezeu a ridicat un profet puternic.

Isaia a spus: „Jertfele şi toate praznicele voastre au ajuns de un miros neplăcut înaintea Mea; nu le mai pot suferi!”

Vedeţi, Dumnezeu le-a spus evreilor să ia un animal şi să-l aducă în dar. Ce lucru mare! Vă puteţi imagina evreul mergând cu mielul, viţelul sau altceva… La Paşti ei mergeau la Templu şi acolo îşi puneau mâinile peste jertfă ca să intre în legătură cu El, prin ea, identificându-se astfel cu jertfa adusă.

Preotul înjunghia animalul – mielul acela micuţ sau orice era -, iar cu sângele lui îl stropea pe păcătos. În timp ce mielul murea dând din picioare şi behăind, închinătorul recunoştea cu sinceritate că el ar fi trebuit să fie în locul acelui animal, şi că mielul i-a luat locul murind pentru el. Aceasta era cerinţa lui IaHVeH, deoarece acel miel era un simbol spre Hristos. Dar vedeţi, tot ţinând acea sărbătoare, a devenit o tradiţie de familie. Ei continuă să ofere mielul dar nu mai este nici o sinceritate în ceea ce fac. Nu-i de mirare că Dumnezeu a spus: „Nu le mai pot suferi!”

Dar astăzi? Cu ani în urmă oamenii se adunau plini de sinceritate la rugăciune. Astăzi însă totul a devenit o mare atracţie de Hollywood, cu un fel de muzică orchestrală; pe platformă vezi femei cu haine mulate ca să li se vadă toate formele trupului; femei care aproape că dansează în jurul platformei. Totul este lipsit de sinceritate, făcut în mod deschis, cu o neruşinare ieşită din comun şi apoi mai spun că sunt creştini! Mă întreb dacă nu cumva jertfele noastre au ajuns o scârbă înaintea lui Dumnezeu?

Este o mare ruşine pentru noi americanii faptul că duşmanii noştri ne iau femeile şi le expun pe toate străzile. Aceasta este o batjocură! Pentru ei nu contează faptul că fetele şi băieţii noştri au ajuns în starea în care sunt astăzi. Ei încearcă să protejeze femeile de la Hollywood care s-au căsătorit de 4-5 ori. Ele ies afară cu tot felul de rochii, mai mult dezbrăcate şi prin asta fac ca toate fetele de la ţară să tânjească după o asemenea îmbrăcăminte. O, ce păcat! Acesta este un lucru foarte rău. Da, domnilor! Aşa ceva este total greşit, dar problema este că aceste lucruri au intrat şi în biserică. Virtutea şi frumuseţea, pe care le-a dat Dumnezeu femeii ca să fie o mamă adevărată, au ajuns deja un coşmar. Virtutea este tăria de caracter a unei naţiuni. Dacă stricaţi virtutea mamei, aţi distrus întreaga naţiune! Aceasta este ceea ce uneşte o naţiune: o calitate părintească reală, adevărată.

Când am venit aici am vorbit cu şoferul taxiului, care m-a adus, despre nişte copii indisciplinaţi. El a spus:

„Eu cred că este vina părinţilor.”

„Amin!” am răspuns eu, apoi am continuat: „Domnule, nu te cunosc dar eşti pe o cale corectă. Ai dreptate. Este foarte rău faptul că astăzi s-a luat Biblia din mâna copiilor şi li s-a pus un pachet de cărţi de joc.”

Şi aceste lucruri au intrat şi în biserică.

Într-o zi când mă aflam într-un lift am întâlnit o femeie care discuta cu un bărbat. El a zis:

„Ştii, este un lucru minunat! Biserica noastră a organizat o partidă de cărţi.” Şi povestea plin de mulţumire că acum au o afacere deschisă şi vor avea o partidă cu o altă biserică protestantă. Oh, dragii mei!

Jocuri de cărţi, loterie, jocuri de noroc, dansuri… Oh, se va ajunge la un timp când oamenii vor întreţine biserica.

Dar Biserica născută din nou este întreţinută de Duhul Sfânt. Vedeţi? Oamenii nu Îl doresc în mijlocul lor pentru că sunt cuprinşi de tot felul de plăceri. Este foarte rău faptul că lucrurile se petrec în felul acesta. Înainte, femeile aveau virtute, dar îmbrăcămintea frumoasă a zeiţelor de la Hollywood le-a ademenit. Este un mare păcat că lumea a ajuns într-o asemenea stare.

Coloana vertebrală a neamurilor s-a rupt. Perversiunea sexuală este privită ca ceva la modă; femeile se îmbracă în aşa fel încât să atragă atenţia bărbaţilor, dar ştiţi ce spune Biblia?

Am să vă spun! Eu am mai vorbit despre aceasta odată şi în locul acela era un predicator care a venit la mine şi mi-a zis:

„De ce nu renunţi să mai vorbeşti despre femeile care se poartă în felul acesta? Ar trebui să le înveţi cum să ajungă prorociţe şi aşa mai departe.” Dar eu i-am răspuns:

„Cum aş putea să le învăţ Algebra când ele nu ştiu nici măcar Abecedarul?”

Toate aceste lucruri murdare sunt un amestec care se cultivă în biserică! Este grav că au luat amploare şi printre penticostali. O, opriţi-vă! Puteţi să mă numiţi fanatic, dacă vreţi,  dar în ziua judecăţii îmi veţi strânge mâna. Eu vă iubesc cu o dragoste divină şi aş vrea să fiţi credincioşi adevăraţi. Cum pot renunţa la această şansă pentru asemenea lucruri?

O doamnă mi-a spus: „Bine, frate Branham, dar acesta este singurul model care se face pentru femei!”

„Este adevărat”, i-am răspuns eu, „dar magazinele vând şi materiale şi maşini de cusut.”

Vedeţi, nu aveţi nici o scuză. Acesta este adevărul.

Daţi-mi voie să vă mai spun ceva: dacă voi, femeilor, vă îmbrăcaţi în aşa fel încât atunci când ieşiţi pe stradă unii păcătoşi vă privesc şi vă poftesc, să nu uitaţi că în ziua judecăţii veţi fi condamnate pentru curvie.

Poate sunteţi fidele  soţilor voştri; poate sunteţi fidele prietenilor voştri, dar nu uitaţi: în ochii lui Dumnezeu veţi fi asemenea unei curve de stradă!

Voi întrebaţi: „Este corect aşa ceva? Dovedeşte-ne cu Cuvântul ceea ce spui, frate Branham. Tu zici că aşa scrie în Cuvânt.” DA, domnilor.

Isus a spus: „Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui.” (Matei 5.28).

Dacă vă îmbrăcaţi în felul acesta sunteţi cauza păcatului. Acesta este adevărul. Deşi sunteţi nepătate în trup voi păcătuiţi prin faptul că vă expuneţi în faţa acestor păcătoşi. Când va trebui să răspundeţi pentru acest păcat, veţi fi găsite vinovate. Luaţi-vă haine decente, îmbrăcaţi-vă cu ele şi comportaţi-vă ca nişte doamne. Aşa este corect.

Iar voi, bărbaţilor, cum le puteţi permite soţiilor voastre să se îmbrace astfel? Nu aveţi respect nici pentru voi, nici pentru ele, doar sunteţi un singur trup?!

O, dragii mei, cum puteţi să le lăsaţi pe soţiile voastre să fumeze în casă şi să facă fum peste tot? Ce sunteţi voi? Şi după toate acestea mai ziceţi că sunteţi creştini? O, eu nu pot înţelege aşa ceva!

Voi spuneţi: „Stai puţin…”

După roade îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Înţelegeţi la ce mă refer? Aşa-i corect. Iubiţi-L pe Domnul cu toată inima voastră.

Voi spuneţi: „Am început să fumez de curând. Aceasta este plăcerea mea.” Plăcerea ta? Plăcerea mea este Domnul. Dacă veţi muri faţă de lume, Domnul va fi şi plăcerea voastră.

Dumnezeu este bucuria mea; El este plăcerea mea; El este Jertfa mea; El este Dumnezeul meu; El este dragostea mea; El este totul; tot ce-mi trebuie găsesc în Hristos. Cum? Însetând.

Oh, dragii mei!

(O soră vorbeşte în limbi, iar fratele Branham face o pauză).

Fiţi respectuoşi. Când Duhul Sfânt opreşte un Mesaj ca acesta şi vorbeşte în felul acesta înseamnă că se va întâmpla ceva important. Vedeţi? (O altă soră aduce tălmăcirea). Amin, amin! Şi poporul a spus „Amin!” (Adunarea spune: „Amin!”). Vedeţi?

Dacă eu am interpretarea corectă, trebuie să-i avertizez pe oameni cu privire la venirea Domnului. Haideţi să-i avertizăm printr-o viaţă corectă deoarece voi nu puteţi vorbi cu oamenii despre venirea Lui şi apoi să trăiţi oricum. Ei privesc la felul vostru de viaţă. Haideţi să procedăm corect şi să fim gata pentru marele eveniment care trebuie să se întâmple. Da, domnilor.

Este ceasul când lumea falimentează din nou. Toate sistemele sunt corupte. De ce este aşa? Ele trebuie să vină pe această cale. Aşa este. „Noi aşteptăm să vină o Cetate a cărei Meşter – Ziditor este Dumnezeu.” Atunci toate aceste lucruri se vor termina – când va veni El.

Noi am aflat din Cuvânt că Dumnezeu ne-a făgăduit că se va îngriji de toate nevoile noastre pentru călătorie. Este corect? (Amin). Nu uitaţi însă că El se îngrijeşte de noi cu o singură condiţie: dacă ajungem în situaţia Lui. Dacă vom ajunge în situaţia Lui, El Se va îngriji de situaţia noastră. Noi trebuie să facem ce este corect: Mai întâi trebuie să ne întoarcem la temelie ca să zidim corect. Noi nu putem începe ridicarea clădirii de la acoperiş spre fundaţie, ci trebuie să pornim de la fundaţie spre acoperiş. Întoarceţi-vă la temelie! Atunci El Se va îngriji de situaţia voastră.

Toate făgăduinţele Lui sunt necondiţionate. Dar prin tradiţiile noastre, noi avem inversul făgăduinţelor Lui pentru că încercăm să facem altceva decât ceea ce a făcut Dumnezeu. Ne injectăm tradiţiile şi spunem că este mai bine aşa. Vedeţi, acesta este motivul pentru care încearcă oamenii să pătrundă Cuvântul lui Dumnezeu.

Desigur, eu nu vorbesc despre biserica locală de aici, nu mă refer la voi, ci vorbesc la general, mă refer la lume. Am dat doar un exemplu pentru că aceste predici vor merge în toată lumea.

Noi avem tot felul de dorinţe, dar El este Cel care ne complectează nevoile. Aceasta este diferenţa. Noi vrem să ne împlinească dorinţele, dar El ne complectează nevoile pentru că ştie ce ne trebuie.

Lumea de astăzi va accepta aceasta doar dacă totul se face conform tradiţiilor lor.

Baptiştii spun: „Adevărul este aşa cum credem noi. Toţi ceilalţi sunt greşiţi!” Metodiştii zic şi ei: „Baptiştii sunt greşiţi. El va veni pe calea pe care mergem noi.”

Dar eu cred că El va veni într-un fel deosebit de orice idee omenească. Aşa este corect. El va veni pe calea rânduită de Dumnezeu şi nimeni nu se va putea opune şi nu va putea spune că este o altă cale.

Noi ne întrebăm de ce nu sunt în biserică daruri şi alte  lucruri care să lucreze printre noi? Darurile sunt puse în biserică cu scopul de a elimina păcatul şi pentru a o păstra curată. Acesta este „elixirul”  dat de Dumnezeu Bisericii Sale; este „dezinfectantul” pus de Dumnezeu pentru a ucide toţi paraziţii care strică Biserica. El îşi dă Biserica cu spray, cu Cuvântul Său, şi îndepărtează toţi gândacii pentru ca ea să poată creşte ca o plantă. Dumnezeu ştie de ce este nevoie pentru ca ea să poată creşte.

Este ca în cazul unui bebeluş care vă cere briciul când vă bărbieriţi. El poate spune:

„Tati, dă-mi şi mie briciul acela.”

Vedeţi, băieţelul vostru, care are numai doi sau trei ani, sare în sus şi-n jos pe podea ţipând: „Dă-mi briciul!” dar voi ştiţi să-i daţi ceva mai bun decât briciul pe care îl cere el, pentru că dacă i-l daţi nu va şti cum să-l mânuiască şi se va tăia.

Acesta este motivul pentru care noi nu avem în biserică mai multe daruri decât suntem în stare să purtăm. În unele denominaţiuni, oamenii le-au îndepărtat din mijlocul lor şi le-au înlocuit cu tradiţii. Ei nu ştiu cum să le folosească dar Dumnezeu ştie ce să facă cu ele.

Bine, dacă refuzaţi să-i daţi briciul s-ar putea ca băieţelul vostru să zică: Bine, tati, dar am văzut cum îl mânuieşti şi pot s-o fac şi eu.”  Vedeţi, voi sunteţi maturi şi ştiţi cum să lucraţi cu el.

Aceasta este calea prin care Biserica devine dintr-un copilaş care sare peste tot, matură, la puterea reală a fiilor şi fiicelor lui Dumnezeu. Da, domnilor. Biserica ar trebui să acţioneze ca fii şi fiice de Dumnezeu, dar necazul este că atunci când ar trebui să învăţăm pe alţii, avem nevoie să fim învăţaţi noi înşine.

Apropo. Dacă  fraţii mei de culoare sunt prezenţi în seara aceasta aici, cred că mă vor ierta pentru ceea ce voi spune în continuare.

Cu ani în urmă în Sud se făcea comerţul cu sclavi, pentru că încă exista sclavagismul. Astfel, stăpânii lor îi duceau şi ii vindeau la licitaţie ca pe o maşină folosită.

Fiinţa umană! Dumnezeu nu a vrut niciodată ca oamenii să stăpânească unii peste alţii. Dumnezeu l-a făcut pe om, iar omul şi-a făcut sclavi deşi toţi suntem din acelaşi pom. Da, noi putem dona sânge altor oameni fie că suntem albi, galbeni, roşii, negri sau indigo, pentru că toţi suntem din rasa lui Adam. Ţara în care trăim, clima, este aceea care a schimbat culoarea pielii noastre, dar noi suntem cu toţii oameni.

Isus a murit ca să-i salveze pe toţi păcătoşii, fără deosebire de rasă.

Dar mai târziu au apărut negustorii care au început să-i vândă pe oamenii negri. Ei procedau la fel ca şi cu o maşină pe care o cumperi iar apoi o vinzi la altcineva, aşa încât de acea maşină se folosesc mai mulţi oameni. Vedeţi, ei o cumpără, apoi o vând mai departe.

Tot aşa comercianţii mergeau pe acele plantaţii mari şi îi priveau pe acei oameni sărmani ca să vadă cât sunt de harnici, dacă între ei sunt exemplare mai puternice – femei sau bărbaţi -, apoi îi cumpărau pe bărbaţii mai puternici şi mai solizi pentru a-i încrucişa cu femei puternice, la fel ca pe animale, pentru a obţine sclavi mai puternici şi mai mari. Mă tot întreb cum… Oh, iadul va fi plin de asemenea lucruri!

În urmă rămânea o  femeie mică cu copilaşii ei plângând după soţul care era vândut şi dus în altă parte. Ce lucru îngrozitor!

Un astfel de negustor a mers odată pe o asemenea plantaţie şi privea cum muncesc sclavii. El l-a întrebat pe stăpân:

„Câţi aveţi?”

„O, noi avem 200 de sclavi!” a răspuns acesta.

Apoi i-a privit şi a observat că oamenii aceia erau trişti deoarece erau departe de casele şi de cei dragi ai lor. Toţi fuseseră aduşi din Africa şi vânduţi ca sclavi în Sud. Vedeţi, ei ştiau că nu se vor mai putea întoarce niciodată acasă, iar acest lucru îi făcea să fie trişti. Ca să-i determine să muncească mai mult, stăpânii îi băteau. Toţi ştiau că nu se vor mai putea întoarce la familiile lor. Probabil tatăl era într-un loc, mama în altul, fraţii erau în altă parte. Sau poate că părinţii erau la un stăpân iar copiii la altul. Aşa ceva este cu adevărat îngrozitor!

Într-o zi acel negustor a mers din nou pe plantaţie şi a privit un grup de sclavi. Şi în timp ce-i privea a observat un tânăr care nu trebuia să  fie bătut pentru a lucra. Păşea drept, cu pieptul scos în afară şi nu părea descurajat. Când  l-a văzut, negustorul a zis către stăpân:

„Aş vrea să-l cumpăr pe acela.”

„Acela nu este de vânzare”, a răspuns stăpânul.

„De ce?” a întrebat negustorul, după care a continuat: „Desigur, el este şef peste ceilalţi.”

„Nu, nu este şef.”

„Atunci probabil îl hrăneşti mai bine.”

„Nu, el mănâncă la bucătăria sclavilor împreună cu ceilalţi”, a răspuns stăpânul.

„Bine, dar atunci ce îl face să fie deosebit de ceilalţi sclavi?”

„M-am întrebat şi eu adesea până când am aflat adevărul. În ţara din care a fost adus, tatăl lui este împărat. Şi deşi aici este un străin, ştie că este fiu de împărat şi se comportă ca atare.”

Oh, dacă noi suntem fiii şi fiicele Împăratului împăraţilor, haideţi să ne comportăm ca nişte creştini. Aşa este corect. Da, noi suntem străini, suntem pelerini aici. Aceasta nu este lumea noastră ci noi suntem în căutarea Împărăţiei care va veni. Casa noastră nu este aici. Deşi suntem alungaţi şi batjocoriţi de lume, deşi suntem numiţi cum le vine la gură: „demodaţi”, etc., ce ne pasă?  Noi nu dorim să fim o stea de cinema, de televiziune sau altceva în felul lumii. Tu eşti o fiică a lui Dumnezeu, haide să ne purtăm deci ca Dumnezeu. Noi suntem copiii lui Dumnezeu şi ca urmare ştim că suntem fiii şi fiicele Împăratului. Lăsaţi ca prezenţa Lui să se reflecte în caracterul vostru indiferent cât de demodat ar părea în faţa lumii.

Un cort sau un bordei, ce-mi pasă mie?

Pentru mine se construieşte un palat acolo

Cu diamante şi rubine; din argint şi aur.

El este foarte bogat.

Noi suntem fiii Împăratului!

Cu Isus Salvatorul nostru

Eu sunt un copil de Împărat.

Haideţi să ne comportăm ca şi Tatăl nostru deoarece ştim că într-o zi vom merge la El. Da, da!

Ei doresc un Mesia, dar Îl vor după gândurile lor. Da, ei doresc un Mântuitor, dar Îl vor pe calea lor pentru că denominaţiunile lor şi politica au luat locul Duhului Sfânt. Preoţii lor sunt conduşi de politica religioasă în loc  să se lase călăuziţi de Duhul Sfânt. Vedeţi? Dacă o biserică le oferă mai mult  decât cealaltă, merg acolo ca să primească o pană la pălăria lor sau ceva de felul acesta. Dar lucrul acesta este foarte rău. Noi trebuie să fim conduşi de Duhul Sfânt. Dumnezeu a trimis un Lider real pentru Biserică şi acesta este Duhul Sfânt.

Sistemul de învăţământ din bisericile noastre ne-a condus foarte departe de prezenţa lui Dumnezeu. Este un lucru foarte rău faptul că ne dăm băieţii (mă refer la penticostali), la acele seminare care îi clocesc ca pe nişte pui de incubator. Acesta este adevărul.  Întotdeauna mă întristez când văd un pui de incubator pentru că un astfel de pui nu a fost  clocit corect. El ciripeşte dar nu are o mamă la care să meargă, iar când se întoarce vede numai o maşină mare: incubatorul.

Aceasta este calea pe care  s-au întors predicatorii de astăzi prin gradele teologice pe care le introduc în biserică. Uneori ei nu ştiu nimic despre Dumnezeu, la fel ca un barbar care nu are habar ce este o noapte egipteană.

Ceea ce ne trebuie nouă astăzi este o religie demodată, din codru, de sub cerul senin, o religie care ucide păcatul şi posedă botezul Duhului Sfânt; o religie care aduce o curăţire totală; o religie curată ca cerul albastru, dreaptă şi sfântă. Acesta-i adevărul.

Nu mi-am ieşit din minţi, Biserică! Nu sunt nebun dar mă simt bine pe Calea aceasta! Pe nici o altă cale nu m-am simţit atât de bine ca pe Calea aceasta, aşa că doresc să rămân pe ea. Da, domnilor! Mi-am pierdut toate ambiţiile, pentru că trebuie să am un singur gând: gândul lui Hristos. Fiecare credincios trebuie să aibă gândul lui Hristos, dar acest lucru se poate înfăptui doar prin îndepărtarea gândirii proprii.

Sistemele educaţionale ne-au îndepărtat de Hristos! Eu trăiesc în oraşul în care se află Universitatea din Arizona. Dar ce poate să facă ştiinţa pentru voi? Ei pot să ia ceva şi să spună: „Aceasta are sute de ani!” iar apoi văd că nu e chiar aşa de vechi cum au crezut la început. Ei nu au încă nici o dovadă ştiinţifică cu privire la faptul  că lumea este mai veche de 6000 de ani. Ei iau un os, îl măsoară şi apoi încearcă să spună de la ce provine.

Un profesor vestit a vorbit seara trecută aici, în Arizona, şi a spus: „Nu vor să declare în mod deschis dar au aflat vârsta acestui os cu ajutorul carbonului. Eu sunt însă sigur că nu aceasta este vârsta reală a osului.” Amin.

Cuvântul lui Dumnezeu este însă Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar ei nu vor reuşi niciodată să răstoarne această Dovadă. Cuvântul este acela care ţine lumea laolaltă, nu un sistem educaţional. Orice altceva veţi adopta în locul Lui este o  mişcare anticreştină pentru că va fi împotriva principiilor lui Hristos. Înapoi la Cuvânt, căci Hristos este Cuvântul! Da, domnilor! El este Cuvântul făcut trup care a locuit printre noi.

Învăţământul nu ne poate da niciodată Viaţa. Niciodată! Ştiinţa nu ne poate da Viaţa şi nici biserica nu poate face lucrul acesta deoarece există Unul singur care poate da Viaţă, iar Acela este Hristos! El este Viaţa, Viaţa din belşug.

Când am fost în Canada am întâlnit în lift un grup de oameni care ţineau adunări în oraş. Ei erau americani. Nu le voi spune numele pentru că s-ar putea să fie prezent cineva din biserica lor, şi nu vreau să supăr pe nimeni. Deci ei urcau cu liftul. Şi eu ţineam adunări în oraş. Era foarte greu să urci în lift din pricina sticlelor de whisky care erau peste tot. Eu   l-am întrebat pe liftier: „Ce este cu toate acestea?”

„În noaptea aceasta au fost aici nişte americani”, mi-a răspuns el.

Când am coborât, în hol erau două tinere care stăteau jos într-o poziţie foarte indecentă, cu hainele ridicate în sus. Fiecare ţinea în mână câte o sticlă de whisky. La un moment dat a venit un bărbat beat şi a încercat să le ridice şi să le aranjeze hainele într-o poziţie cât de cât decentă. Era o scenă teribilă! După o vreme au reuşit să se ridice, iar eu am aşteptat până când au trecut pe lângă mine. Când au ajuns în dreptul meu, s-au oprit şi m-au privit. Erau două femei frumoase dar îmbrăcare doar cu nişte furouri. Au luat o sticlă şi au început să toarne în alta, iar una şi-a ridicat hainele în cap şi a strigat: „Hei, asta-i viaţa!”

Nu am mai putut suporta, aşa că am zis: „Scuză-mă, doamnă, dar aceasta este moartea! Aceasta este moartea!”

„Vino şi bea!” mi-a zis ea, dar eu i-am răspuns:

„O clipă! Ai spus că aceasta este viaţa, dar eu îţi spun: „Aceasta este viaţa perversă. De ce încerci să faci aceste lucruri? Eu sunt un slujitor al Evangheliei şi sunt american, dar îmi este ruşine de ceea ce faceţi! Mi-e ruşine să vă numesc americani când văd că faceţi aceste lucruri!”

„Vino şi vei vedea că unul dintre ei este un învăţător de şcoală duminicală” a spus ea, apoi a început să plângă.

După un timp au început să alerge amândouă dar erau atât de bete încât abia se ţineau pe picioare.

Atunci le-am zis:

„Aşteptaţi, căci am putea să ne rugăm împreună chiar aici.” Acest lucru părea a fi o idee bună.

Poate ziceţi: „Poate ele au avut ceva de care să râdă.”

Nu, nu era nimic de râs.

Pe mine nu mă interesează câţi învăţători de şcoală duminicală aveţi, căci dacă aveţi în inimă lucrurile lumii, Dumnezeu nu poate locui în acel loc necurat. Ceea ce ne lipseşte nouă este o trezire la sfinţire şi un plâns de modă veche, care să străbată biserica de la un capăt la celălalt. Da, domnilor! Dar aşa sunt americanii: „ceva de râs!” Şi cu toate acestea pretind că sunt o naţiune creştină.

Oh, dragii mei! Sistemele de educaţie nu sunt Viaţă, ci moarte!

Ce determină o persoană să facă aşa ceva? Dar lumea? Faptul că resping Cuvântul. În inima omului există ceva care îl face să înseteze. De aceea însetaţi voi. Aceasta vă face să beţi şi să faceţi lucrurile pe care le faceţi: faptul că în interiorul vostru există ceva care doreşte fierbinte o satisfacţie. Dumnezeu i-a interzis omului să îşi satisfacă acea sete sfântă, să şi-o potolească printr-un înlocuitor dat de Satana. Voi nu aveţi dreptul să faceţi aceasta! Aceasta este chemarea lui Dumnezeu din voi. Îmbuibările şi beţiile sunt o sete a morţii dar dacă voi Îl primiţi pe Hristos în voi, El vă va da un înlocuitor al morţii. Acesta este adevărul. Cum îndrăzneşte un bărbat sau o femeie să reducă la tăcere chemarea sfântă din el, care este îndreptată spre Dumnezeu? Dacă nu Îl primiţi pe El, Satana vă va da o altă satisfacţie.

Iată ce vă poate satisface setea din inimă:

Strâng Cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva TA!” (Psalmul 119.11)

Aşa este corect. Dumnezeu în inimă! O, iată răspunsul la problemă! Da, domnilor.

Ştiinţa nu vă poate da viaţa. Învăţământul nu vă poate da viaţa. Denominaţiunile nu vă pot da viaţa; şcolile nu vă pot da viaţa; biserica nu vă poate da viaţa, ci doar Dumnezeu este Acela care poate face aceasta. El este singurul care vă poate da viaţa.

Noi vedem că astăzi se întâmplă exact ceea ce a profeţit apostolul Pavel  în 2 Timotei, capitolul 3. De aici vedem că timpul venirii Domnului este atunci când oamenii din biserică vor fi „învăţaţi şi bine pregătiţi”. Vedeţi, ei ştiu totul: „sunt iubitori de sine, iubitori de plăceri mai mult decât iubitori de Dumnezeu, clevetitori, neînfrânaţi, neiubitori de bine.”

Voi spuneţi: „Aceştia sunt comuniştii!” Nu, nu! Cei despre care vorbeşte Pavel aici spun că sunt creştini. Citiţi versetul următor şi veţi vedea că am dreptate:

Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea Cuvântului! Depărtează-te de astfel de oameni.”    (v. 5).

Aveţi grijă să vă îndepărtaţi de oamenii care neagă puterea învierii, pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Corect. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Petru a spus în ziua cincizecimii că „Făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul vostru.” (Fapte 2.39).

Pentru aceasta a fost dat Duhul Sfânt. Şi cât timp cheamă Dumnezeu, Duhul Sfânt este aici ca să umple orice inimă sinceră care Îl doreşte pe Dumnezeu.

Dar noi Îl înlocuim cu altceva; voi încercaţi să vă potoliţi setea cu apartenenţa la o biserică, dar prin aceasta vă amăgiţi doar, căci setea nu poate fi potolită în felul acesta.

Există o singură cale de a satisface această sete: venirea lui Hristos în viaţa acelui om, pentru că el este făcut după chipul lui Dumnezeu şi în statura Lui; şi El te-a trimis aici pe pământ, în această călătorie, ca să fii un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu. Nu există nimic altceva care să vă poată satisface. Acesta este singurul lucru care ţine lumea noastră împreună. Nu priviţi şi nu luaţi economia făcută de oameni, ci luaţi Economia făcută de Dumnezeu şi calea Lui de a o practica prin Cuvântul Său. Aceasta va ţine lumea împreună.

Aceasta-i puterea care leagă

Inimile noastre în dragostea creştină:

Părtăşia într-o gândire asemănătoare

Cu aceea de sus.

Aşa-i corect. Ceea ce-i trebuie lumii de azi este o trezire de modă veche ca pe timpul lui Pavel: cu Biblia şi cu Prezenţa Duhului Sfânt. Da, avem nevoie ca Duhul Sfânt să coboare din nou printre noi, cu semne şi minuni, ca scânteia pe nicovală. Da, domnilor, noi avem nevoie de El; aceasta este ce ne trebuie ca să ţinem lumea împreună.

Dar noi aşteptăm ca Dumnezeu să ne întâlnească în tradiţiile făcute de oameni. Oh! Îl aşteptăm să vină în sistemul nostru şi să salveze lumea de la faliment.

Vedeţi, aşa au gândit şi cei din zilele lui Isus: „Dacă Mesia va veni în timpul acesta, noi îl avem pe Caiafa, un preot mare şi puternic… îl avem pe Levinski (toţi preoţii din timpul acela erau deosebiţi). Noi i-am pregătit în şcoli, aşa că ştiu despre ce să vorbească.”

Dar când a venit El, a trecut pe lângă toţi aceştia. Nici măcar nu le-a atins sistemele. Mai mult, le-a spus: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi vreţi să împliniţi poftele tatălui vostru!” (Ioan 8.44). „O, pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?” (Luca 3.7).

Vedeţi? Cuvântul a venit ca să-i mustre. El nu se potrivea cu părerile lor teologice şi nu se potriveşte nici astăzi. Sigur că nu!

Ce au spus ei când L-au văzut făcând semnul unui profet, ca să dovedească faptul că era Mesia? „Peste El este un duh necurat! Lucrează cu Beelzebul.”

Dar Isus le-a răspuns: „Aceasta este o hulă. Eu vă iert pentru că vorbiţi aşa, dar când va veni Duhul Sfânt şi veţi vorbi aşa despre El, păcatul acesta nu vi se va ierta nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.” (parafrazare).

Vedeţi sistemul de astăzi? Este la fel. Noi ne-am format propriile sisteme şi acesta este motivul pentru care lumea nu poate fi ţinută împreună. Ei pot să-l aleagă în fiecare ţară preşedinte chiar şi pe Lincoln, căci tot nu vor reuşi să ţină lumea împreună până când nu se vor întoarce înapoi la Cuvântul lui Dumnezeu; înapoi la Biblia demodată dar adevărată. Aceasta este singura cale prin care noi Îl vom cunoaşte vreodată pe Dumnezeu şi prin care lumea va putea fi ţinută împreună.

Înapoi la Principiile lui Isus Hristos! Înapoi la învăţătura Lui! Înapoi la Duhul Sfânt pentru ca El să conducă Biserica!

Aceasta se întâmplă în aceste zile din urmă, când Adevărul este interpretat greşit: când Dumnezeu încearcă să aducă la suprafaţă Programul Lui, oamenii sunt deja stăpâniţi de altceva. Ei au construit în jurul lor un gard şi astfel Duhul Sfânt nu mai poate intra ci rămâne afară.

Noi dorim ca Dumnezeu să ne izbăvească din această stare în care ne aflăm.

Cum aţi început voi, penticostalilor? Aţi citit despre Azusa Street? Aţi citit vreodată cum a început Consiliul general? Părinţii voştri ştiau, de aceea au ieşit afară din denominaţiuni şi s-au separat. Aceasta au făcut ei.

Ieşiţi afară din mijlocul lor!” –  aceasta este ceea ce obişnuiau să predice: „Despărţiţi-vă de ei”, zice Domnul. Ieşiţi afară din tradiţiile omeneşti!”

Dar ce au făcut mai târziu? S-au reîntors la vărsăturile din care au ieşit, iar acum voi sunteţi separaţi. Astfel unii se numesc „Biserica lui Hristos”, alţii altfel şi alţii altfel. V-aţi separat şi vă faceţi tot felul de reproşuri unii altora, dar toate aceste lucruri se vor prăbuşi.

Când i-am întâlnit pentru prima dată în slujba mea, am crezut că penticostalii sunt doar un grup unit, dar mai târziu am aflat că ei sunt la fel de împărţiţi ca şi baptiştii. Atunci m-am dus în mijlocul lor şi le-am spus: „Noi suntem fraţi!” Corect. Dar să vă spun ceva: Cât timp noi ne muşcăm unii pe alţii, Satana stă liniştit! Dar haideţi să rupem aceste legături! Aruncaţi certurile şi lăsaţi să vină orice frate al lui Isus Hristos, căci atunci marea oştire a lui Dumnezeu se va ridica în puterea Lui şi va merge înapoi la Biblie. Voi tot vorbiţi despre faptul că Biserica va merge în răpire, dar lucrul acesta se va întâmpla numai atunci când vom îndepărta toate tradiţiile noastre, vom uita toate învăţăturile denominaţionale şi ne vom întoarce din nou la bazele Cuvântului lui Dumnezeu.

Vrem ca Dumnezeu să ne salveze din situaţia în care suntem, dar aceasta este imposibil: noi trebuie să ajungem la statura Lui. Întoarceţi-vă la Dumnezeu şi iubiţi-vă unii pe alţii! Aceasta este tot ce trebuie să facem.

Dumnezeu ne-a trimis profeţi dar noi i-am omorât, exact cum a spus Isus. La un anumit interval de timp: la o sută de ani, după 200 sau 50 de ani, Dumnezeu ne-a trimis un profet sau un mesager, dar primul lucru pe care am ştiut să-l facem, a fost să-l criticăm, apoi l-am dat la moarte. Şi după o vreme biserica s-a trezit că a făcut o greşeală şi ce-a urmat? Ei şi-au zis: „Vom zidi o denominaţiune pe el!” Aşa    s-a întâmplat cu metodiştii, cu baptiştii şi cu toţi cei care au zidit denominaţiuni. Ei au făcut aceasta după ce mesagerul era deja mort şi când mesajul  lui era terminat; ei trăiau deja în timpul unui alt mesager, trimis în alt loc, cu un alt  mesaj. Dar ei s-au întors la mesajul celui care a murit, la mesajul din ziua care a trecut, i-au înfrumuseţat mormântul şi au făcut ceea ce au făcut întotdeauna. Acelaşi lucru îl faceţi şi voi pentru că aţi uitat ceasul în care trăiţi,

Aşa face omul. El întotdeauna Îl laudă pe Dumnezeu pentru ceea ce a făcut şi pentru ceea ce va face, dar ignoră ceea ce face în prezent. Aceasta face omul. Aşa a făcut întotdeauna. El se gândeşte la ceea ce a făcut Dumnezeu şi Îi mulţumeşte; apoi crede ceea ce va face în viitor, dar uită că Dumnezeu face ceva şi în prezent, chiar aici! Întotdeauna omul uită să vadă aceasta. Dar aceasta este lucrarea diavolului. El face ca omul să privească aşa. Da, domnilor.

Tradiţiile noastre. Ei spun: „Mesia? Păi, El este pentru o altă generaţie, a venit demult!” Dar El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

La prima venire a lui Isus Hristos, lumea era coruptă şi în politică şi în religie. Toţi strigau după Mesia şi doreau un astfel de Uns. Israelul Îl dorea; Roma dorea şi ea un uns şi la fel toţi ceilalţi.

Acelaşi lucru se întâmplă astăzi: noi toţi dorim ceva, un politician.

Rusia doreşte un Mesia care să le dea lor Luna ca să se folosească primii de ea. Aceasta doreşte Rusia. Ei doresc un geniu ştiinţific, care să-i ajute să cucerească spaţiul cosmic, încât să poată ajunge acolo înaintea americanilor şi să pună drapelul rusesc. Vedeţi? Ei doresc un mesia al lor, care să-i ajute să ajungă acolo.

Dar America? Ce îţi doreşti, America? Tu strigi cel mai tare. Ce doreşti? Tu îţi doreşti un geniu educat. Voi doriţi un geniu politic şi îl aveţi.  Voi aţi inventat o maşinărie automată de votare şi o aveţi. Lumea are ceea ce doreşte, dar ce va face cu aceasta?  Voi vreţi să arătaţi cât sunteţi de deştepţi. Îi luaţi pe candidaţi şi-i prezentaţi la televizor ca să arătaţi că unul este mai deştept decât celălalt, dar unde aţi ajuns prin aceasta? Aţi văzut unde vă duce el? Direct la Roma.

Biserică, tu doreşti un geniu! Ce vrei prin aceasta? Ce doreşti  de fapt? Voi doriţi un predicator  deştept, învăţat, care să se ridice şi să poată cuceri mai mulţi oameni decât Billy Graham şi să-i aducă în denominaţiunea voastră. Aveţi seminarii şi alte lucruri ca acestea, în care să-i clociţi.  Vedeţi, acesta-i adevărul. Ar trebui să vă gândiţi că aşa ceva nu este corect, căci faptele voastre vorbesc mai tare decât cuvintele voastre. Voi doriţi un geniu religios, pe cineva care să vă conducă în aşa fel încât denominaţiunea voastră să fie deasupra celorlalte; să-i puteţi depăşi pe baptişti, pe metodişti, pe unitarieni, pe trinitarieni şi pe toţi ceilalţi.

Tot ce trebuie să faceţi voi este să înlăturaţi lumea şi Îl veţi găsi. Aceasta este ceea ce trebuie să doriţi.

Ştiţi de ce aveţi nevoie? De un Mântuitor. Aceasta este tot ce trebuie să doriţi. Şi Dumnezeu ştie că de aceasta aveţi nevoie. De un Salvator – şi El vi-L va trimite. Dar Îl vor primi ei? Nu, domnilor, pentru că El nu corespunde cu gustul lor bisericesc. Vedeţi? El nu va lucra cu ei în felul acesta.

Toată lumea doreşte un geniu. Ce se va întâmpla cu noi dacă Rusia va primi geniul pe care-l doreşte?

Voi ştiţi că Germania a primit nu demult un astfel de geniu. Mulţi dintre voi îşi amintesc de al doilea război mondial. Ştiţi ce s-a întâmplat. Vedeţi, ei l-au primit, dar a venit pe o cale greşită; era un geniu rău pentru că a fost contrar Cuvântului lui Dumnezeu.

Gândiţi-vă la Alexandru. El a cucerit lumea, dar a fost învins şi a murit la 33 de ani. Se spune că era un bărbat foarte sever, care nu permitea nimic. Dar ce s-a întâmplat? Marele succes pe care l-a avut, l-a dus la cădere şi la moarte – a murit ca alcoolist. Şapte mii de prostituate urmau armata lui… dar el a murit la 33 de ani. Vedeţi, Alexandru a încercat să cucerească lumea, dar a făcut-o pe o cale greşită.

Însă Isus a cucerit lumea, moartea şi iadul, tot la 33 de ani, apoi S-a înălţat în slavă. De ce? Pentru că El era Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Acesta este Mesia al nostru! Amin.

Omenirea a dorit întotdeauna un Mesia, dar L-a dorit pe o cale greşită.

Va trebui să  trec peste unele lucruri pe care le am notate aici, pentru că s-a făcut deja târziu. Va trebui să mai lăsăm ceva.

Vedeţi, lumea doreşte un Mesia al ei. Şi biserica doreşte un Mesia, dar ce se întâmplă când Dumnezeu trimite unul? Dacă Dumnezeu trimite un Mesia, ce va fi El? Desigur, El nu va fi un politician religios şi nici un geniu intelectual. O, nu!

Dar ce va fi? El va fi ceea ce spune Evrei 13.8: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Acelaşi din totdeauna şi Acelaşi pentru totdeauna. El este Cuvântul lui Dumnezeu manifestat. Da, El este şi va fi întotdeauna Cuvântul lui Dumnezeu. Vestea despre venirea Lui a fost întotdeauna Cuvântul venit prin proroci. Dar El a fost Cuvântul venit în plinătate.

Şi dacă El ar veni din nou astăzi, ar fi tot Cuvântul lui Dumnezeu; ar fi manifestarea Cuvântului lui Dumnezeu, legitimarea Cuvântului Lui – Dumnezeu vine prin noi. Acesta este Mesia. El a promis aceasta. Amin. El va fi din nou acel Stâlp de Foc. Va fi acelaşi Mesia care l-a condus pe Israel. Amin. Da. El va fi acelaşi Mesia…

…………………………………………………………………………………………………..

…şi desigur, ei Îl vor respinge din nou aşa cum au făcut-o întotdeauna. Oh, şi aceasta pentru că doresc să construiască o naţiune puternică.

„Noi dorim să construim un trup bisericesc mare”, spun ei. „Dorim să avem o biserică mare unită.” Nu vă îngrijoraţi, căci o veţi avea. Voi doriţi o biserică unită şi o veţi avea. Da, o veţi avea negreşit.

De ce doresc ei aşa ceva? Dacă ar veni Mesia, El nu ar aşeza niciodată lucrurile într-o asemenea ordine, ci ar fi împotriva lor. Dar de ce doresc ei aceasta? Care este motivul pentru care au ajuns într-o asemenea situaţie? Ei doresc un om care să dicteze în toate lucrurile şi îşi vor atinge scopul. Îl veţi primi pentru că Isus a spus: „Va veni unul şi voi îl veţi primi.”

Da, ei îl vor primi. De ce doresc să facă aceasta? Pentru că este calea lor proprie.

Mesia va veni şi va îndepărta pleava de voi. El va vorbi împotriva slăbiciunii unor predicatori, despre femei şi bărbaţi şi va judeca păcatul. El a făcut aceasta înainte şi o va face şi acum. El a spus clar: „Sunteţi o generaţie de vipere! Tatăl vostru este diavolul şi voi urmaţi poftele lui.”

Dacă Mesia s-ar întoarce din nou printre oameni, El ar face din nou acelaşi lucru.

Dumnezeu va legitima lucrarea Lui la fel cum a făcut-o la început, prin aceleaşi semne şi minuni. Da, El va face negreşit acest lucru dacă se va întoarce.  Dacă Îl vom primi, El va fi exact ca la început, pentru că este Acelaşi. Biblia spune clar că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” El este întotdeauna Cuvântul.

Dar noi ce aşteptăm? Îl dorim pe acest Mesia? Nu, nu! Noi dorim să fie ceva ca lumea. Lumea doreşte un mesia care să-i lase să trăiască şi să facă ce vor ei; să facă lucrurile lumii şi cu toate acestea să se ţină de „profesia” lor creştină. Voi nu puteţi face aceasta! Corect. „Dacă iubiţi lumea sau lucrurile din lume, dragostea lui Dumnezeu nu este în voi.” Aşa a spus Cuvântul şi aşa este. (1 Ioan 2.15).

Deci vedeţi, lumea doreşte un mesia al ei. Acesta este motivul pentru care ei nu vor să Îl primească pe Mesia lui Dumnezeu: El nu va face ca ei.

Acesta este adevăratul Mesia – Cuvântul Lui. Acest Mesia lucrează în voi lucrările pe care spune Cuvântul că le va face. El Îl reproduce pe Hristos, deoarece Hristos este în voi. Viaţa Lui este în voi şi El face ceea ce a făgăduit; aşa cum a făcut întotdeauna. Aceeaşi cale şi aceleaşi lucrări, pentru că El este Acelaşi. Acesta este Mesia pe care Îl trimite Dumnezeu.

Mesia pe care îl doreşte lumea îi lasă să facă tot ce doresc ei. Astfel spus: „Este în ordine dacă fac aceasta.”

Oh, femeile acestei ţări! Ele sunt aşa cum le doriţi. Da, aşa sunteţi voi: doriţi moda şi îmbrăcămintea franceză şi le aveţi. Voi aveţi un Ahab modern şi o Izabela – ştiţi că acesta este adevărul. Ştiaţi că naţiunea noastră este la fel ca Israelul? Ei au făcut aceleaşi lucruri ca şi noi.

Israelul a ocupat Palestina alungându-i pe băştinaşi. Dumnezeu le-a dat-o. Şi ce au făcut ei? I-au alungat pe băştinaşi şi au luat ţara în stăpânire. La început au avut împăraţi mari ca: David şi Solomon, dar mai târziu s-a ridicat un om numit Ahab sau Jezebel, care s-a căsătorit cu Izabela, una din femeile acelea vopsite pe faţă contra muştelor.

Când s-a căsătorit cu această femeie, el a intrat sub controlul ei. Vedeţi, el trebuia să fie capul, dar ea era gâtul şi îi spunea tot ce trebuie să facă.

Naţiunea noastră a făcut exact acelaşi lucru! Noi am venit aici şi i-am alungat pe indieni. Apoi am avut bărbaţi ca Washington şi Lincoln, dar astăzi ce avem? Ce am obţinut prin propria noastră politică, prin votul nostru? Am reaşezat sistemul din care am fugit pentru că aceasta a fost dorinţa poporului. Aşa este. Eu nu sunt nici republican, nici democrat; sunt creştin.

Vedeţi, toate lucrurile sunt poluate.

Eu mi-am dat votul pentru Isus Hristos. Amin.

Pe această piatră eu voi sta,

Toate celelalte terenuri sunt

Nisipuri mişcătoare.

Da, domnilor.

Prieteni, nouă nu ni s-a făgăduit un sistem. Isus nu are nimic a face cu un sistem. Dar ce ni s-a promis? O Împărăţie. Cum veţi ajunge în ea? „Printr-un singur Duh noi toţi suntem botezaţi în această Împărăţie.” Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu, Împărăţia Vieţii veşnice: cu un Împărat veşnic, care redă Cuvântul Său veşnic, şi cu un popor hotărât mai dinainte pentru Viaţă veşnică. El este Împăratul, iar noi suntem botezaţi în El, în gloria cerească.

Noi suntem morţi; vieţile noastre sunt ascunse cu Hristos, ba mai mult: noi am fost înviaţi împreună cu El, ridicaţi din morţi. În ce? Într-o denominaţiune sau organizaţie? Nu! Noi suntem înviaţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru. De ce? Toate sistemele acestea făcute de oameni trebuie să cadă:

Voi mai clătina încă o dată nu numai pământul, ci şi cerul.” (Evrei 12.26). Numai lucrurile care nu pot fi clătinate vor rămâne, iar noi vom primi o Împărăţie care nu poate fi clătinată sau schimbată. Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu. Nu un sistem, nu o roată politică, nu o denominaţiune, ci o Împărăţie. Amin.

Poruncile ei sunt moarte pentru aceste organizaţii; poruncile ei sunt moarte pentru sistemele acestei lumi. Da, ele sunt moarte pentru aceste sisteme politice, dar sunt vii prin puterea Împăratului.

Acum noi suntem în această Împărăţie, aşezaţi în locurile cereşti împreună cu Împăratul veşnic şi ne bucurăm de Viaţa veşnică prin Cuvântul veşnic, în timp ce mergem spre un cer veşnic, ca să fim cu El pentru totdeauna. Aleluia! Vom trăi în prezenţa Împăratului! O, eu Îl iubesc! Aşa-i. Sunt foarte bucuros pentru că sunt unul dintre ai Săi. Sunt foarte bucuros pentru că sunt mort în HristosHristos ca să trăiesc în Împărăţia lui Dumnezeu. Casa mea nu este aici.

Noi suntem în căutarea Împăratului. Suntem deja în Împărăţie; suntem în căutarea Împăratului care vine.

Noi am primit o Împărăţie care nu trece. Toate celelalte lucruri vor falimenta. America falimentează; toată lumea falimentează, dar noi suntem într-o Împărăţie veşnică, într-o Împărăţie care nu va da niciodată faliment. Amin.

Acolo va fi Crăciun în fiecare zi („Amin”) şi vom trăi în prezenţa Împăratului. Slavă Lui. Nu trebuie să vă îndoiţi de aceasta. Acesta este adevărul, adevărul lui Dumnezeu. Este adevărul complet al lui Dumnezeu. O, cât iubesc aceasta! Cât de bun este El.

Femeia aceea care mă priveşte… cea cu căciulă neagră… Tu eşti în Împărăţie. Crezi aceasta? Eşti în prezenţa Împăratului. Ai avut o operaţie la intestine, este adevărat? (Sora răspunde: „Da”). Operaţia te mai supără, dar uit-o, căci vei fi bine. Cum? În prezenţa Împăratului este vindecare, în Împărăţie: „Prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Petru 2.24). Amin. Amin.

Fratele bătrân care stă acolo în capăt, cu mâinile ridicate, şi priveşte încoace încercând să mă vadă… Tu nu mă vei găsi pe mine, dar L-ai găsit pe El. Dacă crezi din toată inima, tumoarea pe care o ai va fi îndepărtată de Dumnezeu. Crezi? Bine. Domnul să te binecuvânteze. Amin.

Oh, nu este El minunat? Amin.

De ce vă îndoiţi? Nu fiţi îndoielnici. Tu ai avut astmă şi apoi ai făcut complicaţii la inimă, artrită şi încă ceva. Dorinţa ta este ca Dumnezeu să-l cheme pe fiecare după număr, dar El îţi vorbeşte chiar acum.

Nu vă îndoiţi! Nu uitaţi că acesta este adevărul. Credeți-L pe Dumnezeu şi veţi avea ceea ce doriţi. Amin.

Omul care stă aici şi are astmă este din Norvegia. Crezi că Dumnezeu îţi va vindeca astma şi te va face bine? Dacă crezi, Dumnezeu te va vindeca. Amin. Da, domnule, tu poţi avea vindecarea. Ai ştiut că ai aşa credinţă mare? Vedeţi, a venit Împărăţia lui Dumnezeu şi noi stăm împreună cu Mesia lui Dumnezeu.

„De ce vorbeşti aşa? El este Mesia? Ce înseamnă aceasta, frate Branham?

Biblia spune: „Cuvântul lui Dumnezeu este mai puternic decât orice împărăţie; mai ascuţit decât orice sabie cu două tăişuri. El cunoaşte gândurile minţii şi intenţiile inimii.” Aceasta este Împărăţia lui Dumnezeu. Aleluia.

Noi am  primit Împărăţia care nu are sfârşit. Credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Îl veţi accepta pe Împărat, acum când El este aici? („Amin”). Atunci haideţi să ne ridicăm în picioare şi să Îl lăudăm din toată inima.

Doamne Isuse, Te lăudăm, o, mare Împărat al slavei! Noi primim Împărăţia TA care nu poate să treacă. Doamne, fă ca poporul Tău să fie vindecat, Tată. Dăruieşte-ne aceasta, Doamne. Ai milă de poporul Tău. Noi Îţi suntem recunoscători pentru această Împărăţie. Pentru că suntem botezaţi printr-un singur Duh în această Împărăţie veşnică.”

Împăratul nostru este prezent aici ca să-Şi legitimeze Cuvântul pentru zilele din urmă, prin acelaşi Stâlp de Foc; Acelaşi Isus Hristos cu aceleaşi semne. Aceeaşi Viaţă care a fost în El este în mijlocul Bisericii.

Îl iubiţi? (Adunarea spune: „Amin!”).

Haideţi să cântăm spre lauda Lui.

Eu Îl iubesc, Eu Îl iubesc,

Că El m-a iubit întâi.

Să facem să răsune acest cântec. Dă-ne tonul, frate. Să cântăm împreună.

Îl iubesc, Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi,

Şi-a răscumpărat salvarea mea,

Pe lemnul din Calvar.

O, dragii mei, nu sună ca în ceruri? (Adunarea spune: „Amin!”). O, eu vă spun: Cetăţenia noastră este în această Împărăţie.

În timp ce vom cânta din nou această cântare, să dăm mâinile unii cu alţii şi să spunem: „Domnul să te binecuvânteze, fratele meu, sora mea…” Daţi mâinile unii cu alţii pentru că „printr-un singur Duh, noi suntem botezaţi într-un singur trup.” şi stăm în această Împărăţie.

Îl iubesc, Îl iubesc,

Căci El m-a iubit întâi

Şi-a răscumpărat salvarea mea

Pe lemnul din Calvar.

Nu este El minunat? („Amin”).

O, dragii mei, Cuvântul este hrana potrivită  pentru sufletele noastre! Haideţi să cântăm din nou:

Domnul să vă binecuvânteze.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *