LUCRURI CARE NU AU FOST AȘA DE LA ÎNCEPUT

În zilele Sale erau învăţate lucruri care nu erau aşa cum au fost la început. Cred că dacă El ar veni astăzi, ar găsi acelaşi lucru: lucruri care nu au fost aşa de la început. Întotdeauna când doriţi să ştiţi ce este adevărat, mergeţi înapoi la început. Mergeţi înapoi în Geneza şi puteţi găsi fiecare cult şi fiecare adevăr de astăzi. Plantele îşi au începutul în Geneza, pentru că Geneza este cartea seminţei a naşterii. Astfel, dacă vrem să ştim ce este bine, trebuie să mergem la început. Este exact cum am spus aseară: odată ce Dumnezeu a spus ceva, nu poate devia de la ceea ce a spus, ci trebuie să procedeze întotdeauna la fel. Ceea ce a spus în Geneza este şi în Apocalipsa şi pe tot parcursul timpului de la Geneza la Apocalipsa. El este Dumnezeu şi aceasta este tot. Înţelegeţi? Toate Cuvintele Sale sunt adevărate.

Când
a venit Isus, El a văzut că învăţătorii au luat Cuvântul lui Dumnezeu şi L-au
pervertit ca să se potrivească cu învăţăturile lor. Ei au luat Cuvântul lui
Dumnezeu şi L-au pervertit amestecându-L cu un crez omenesc. Ţineţi minte că
există un singur Creator şi că Satan nu poate crea. Ce este păcatul? Adevărul
pervertit. Voi încerca să clarific lucrul acesta ca să înţelegeţi ce vreau să
spun: Voi îl ascultaţi pe doctorul vostru, iar eu sunt fratele vostru. Astfel,
dacă un bărbat trăieşte cu soţia lui, este ceva corect pentru că este căsătorit
cu ea. Dar acelaşi act cu o altă femeie este moarte. Un act aduce viaţa, în
timp ce celălalt aduce moartea. Înţelegeţi? Ce este minciuna? Adevărul
prezentat greşit, pervertit. Dacă scoatem sau adăugăm ceva la Cuvântul lui
Dumnezeu, Îl pervertim şi-L facem fără putere. Aceasta a găsit Isus când a
venit. El a văzut că oamenii au luat Cuvântul lui Dumnezeu şi L-au amestecat cu
tradiţiile omeneşti făcându-L fără putere. Acesta este motivul pentru care a
spus: „De ce schimbaţi Cuvântul lui Dumnezeu? Prin faptul că luaţi tradiţiile
voastre şi le puneţi în locul Cuvântului lui Dumnezeu, îi învăţaţi pe oameni că
El spune ceva ce nu spune de fapt. Vedeţi? Aceasta a găsit El în zilele Sale,
iar dacă ar veni astăzi, ar găsi acelaşi lucru.

Dumnezeu,
Acelaşi dintotdeauna, locuieşte în poporul Său prin Duhul Sfânt şi mărturiseşte
prin credinciosul adevărat, că omul perverteşte Cuvântul lui Dumnezeu ca să-L
facă să se potrivească crezurilor lui, în loc să facă crezurile lui să se
potrivească cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aş vrea ca cineva să găsească aşa zisul
„crez apostolic”, cum îl numesc ei: „Eu cred în sfânta biserică catolică, în
credinţa sfinţilor…” Vedeţi? Tot ce are legătură cu morţii este spiritism şi,
aşa cum spune Cuvântul: „…este un singur
mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.”
(1Timotei 2.5). Aceasta este tot. Nu există nici un alt
mijlocitor, dar ei pervertesc lucrurile şi apoi le numesc „crezul apostolic.”
Dacă apostolii au avut un crez, acesta a fost Fapte 2.38, pentru că aceasta
este ceea ce au predicat ei şi la aceasta i-au îndemnat pe oameni: la pocăinţa
faţă de Dumnezeu. Deci, dacă există vreun crez apostolic în Biblie, acesta ar
fi.

Toate învăţăturile lor, care erau ale Duhului
Sfânt, stăteau cu Cuvântul, iar dacă vreun om sau vreun înger spune vreodată
ceva ce este contrar Cuvântului, „să fie anatema,” aşa cum scrie în
Galateni 1.8. Trebuie să fie numai Cuvântul, deoarece Pavel spune că „…dacă
noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o evanghelie
deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!”
Aşadar,
noi credem că cerul şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va
trece, pentru că Cuvântul este Dumnezeu şi Dumnezeu nu poate trece. Creaţia va
trece, dar Dumnezeu nu va trece niciodată.

Amvonul nu este un loc pentru glume! Eu cred
că Cuvântul lui Dumnezeu trebuie predicat de aici din inimă şi cu toată
seriozitatea, iar noi trebuie să-L ţinem minte. Pentru a scoate în evidenţă
acest lucru, un bătrân de culoare din Sud a afirmat odată că el ar sta mai
degrabă pe Cuvântul lui Dumnezeu decât să stea în cer.” Cei care l-au
auzit, l-au întrebat de ce spune aceasta, iar el a răspuns: „Pentru că cerurile
şi pământul vor trece, dar Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece.” Aşa este. Noi
trebuie să stăm pe Cuvânt.

Când a venit Isus, El a spus: „Din pricina împietririi inimilor voastre a
îngăduit Moise să vă lăsaţi nevestele, dar de la început n-a fost aşa.”
(Matei 19.8). Vedeţi, ei au luat poruncile lui Dumnezeu
şi le-au făcut fără putere, nule. Când a venit Isus, El a văzut că oamenii
căutau biserica pentru salvare. Dar ce au obţinut? Crezuri. De ce aceasta?
Pentru că fiecare denominaţiune îşi face propriul crez. Aceasta a găsit El când
a venit: că oamenii depindeau de biserica lor pentru salvare, dar toate acelea
era crezuri făcute de om.

Dacă El ar veni astăzi şi ar vorbi cu noi, ar găsi
acelaşi lucru: oamenii făcând Cuvântul lui Dumnezeu să se potrivească cu
crezurile lor şi servindu-le oamenilor. Dar nu există salvare în nici un crez,
fiindcă nici un crez nu este biblic. Acesta este motivul pentru care nouă ne
trebuie un singur lucru: Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este
chiar Dumnezeu. Aceasta este tot. Cuvântul Său este El însuşi: „La început
era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu…”
Şi
Cuvântul este încă Dumnezeu.

Când a venit, El a văzut că oamenii de atunci luau
Cuvântul lui Dumnezeu şi Îl făceau fără putere, prin faptul că Îl făceau să se
potrivească cu crezurile lor. Vedeţi? Ei priveau la biserică în loc să
privească la Cuvântul lui Dumnezeu. Însă Isus a spus: „…dar de la început
n-a fost aşa.”
Şi aşa cum am spus deja de două sau de trei ori în dimineaţa
aceasta, astăzi este la fel. Acesta este adevărul. În zilele acelea era ca şi
acum, şi acum este ca în zilele acelea, când ei au strigat: „Unde este
Dumnezeu?” Adevărul este că ei L-au părăsit pe Dumnezeu în momentul în care au
părăsit Cuvântul Său. Acesta este motivul pentru care lucrurile sunt aşa cum le
vedem cu toţii: pentru că oamenii au părăsit Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă un medic scrie o reţetă, o prescripţie, iar voi
adăugaţi sau scoateţi ceva de la ea, îl omorâţi pe pacient. Aşa este. Trebuie
s-o păstraţi exact cum a fost scrisă, fiindcă ea conţine suficient antidot
pentru a neutraliza otrava şi destulă otravă pentru a ucide germenii.  Vedeţi? Prea multă otravă, fără antidot, ar
omorî pacientul şi prea mult antidot fără otravă… ce ar face? Nu ar ajuta
pacientul cu nimic. Aşadar, voi trebuie să păstraţi reţeta curată.

Aşa este şi cu Cuvântul lui Dumnezeu care este
Prescripţia lui Dumnezeu. Da, frate. Cuvântul este Prescripţia lui Dumnezeu
dată poporului Său pentru vindecarea fiecărei boli, a fiecărei maladii. Orice
s-ar întâmpla, totul este în Cuvântul lui Dumnezeu. Amin. Aşa a fost la
început; aşa a fost în vechime; aşa a fost în fiecare epocă şi aşa este şi în
dimineaţa aceasta. Totul este exact cum a fost când El a spus acest Cuvânt; nu
poate devia nici un pic, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Atunci, nu este de mirare că oamenii spun: „Zilele
minunilor au trecut. Nu mai există vindecare divină.” De ce fac ei aceasta?
Pentru că au luat Cuvântul lui Dumnezeu, L-au pervertit şi L-au făcut fără
putere prin faptul că L-au amestecat cu crezurile lor. De aceea, dacă un înger,
un episcop, un arhiepiscop sau orice ar fi el, ar schimba un singur Cuvânt, ar
schimba toată prescripţia. Să spunem exact ceea ce spune Prescripţia! Să spunem
ceea ce a spus Dumnezeu, să lăsăm totul aşa. Bisericile au plecat de lângă
Cuvânt, şi-au făcut organizaţii şi denominaţiuni şi i-au tras pe oameni după
crezurile lor, în loc să-i aducă la Hristos.

Eu nu vreau nici un crez, ci Îl vreau pe Hristos; nu
vreau nici o lege, decât dragostea şi nu vreau nici o carte, decât Biblia.
Exact aceasta avem dacă luăm Învăţătura lui Dumnezeu, Cuvântul lui Dumnezeu,
Prescripţia Lui. Acesta este Antidotul lui Dumnezeu pentru păcat; este
Antidotul lui Dumnezeu pentru vindecarea noastră şi este puterea lui Dumnezeu manifestată
pentru noi în timp ce luăm Cuvântul în vieţile noastre. Noi vedem că ei au
răspuns la întrebarea: „Unde este Dumnezeul lui Moise?” Motivul pentru care
Moise a făcut lucrările lui Dumnezeu este că el a urmat Prescripţia lui
Dumnezeu, Cuvântul Lui. La fel s-a întâmplat cu Petru, Iacov şi Ioan: ei au
atins ţinta de fiecare dată pentru că au urmat Cuvântul.

Voi ştiţi că-mi plac armele şi să trag la ţintă. Eu am
avut un Winchester model 70, iar într-o zi am stat undeva afară şi de la o
distanţă de patruzeci şi cinci de metri, am tras opt gloanţe prin aceeaşi
gaură. Trebuie să exersezi tot timpul ca să realizezi aşa ceva. Mie îmi place
să fac aceasta, pentru că mă linişteşte. O parte din armă  a ieşit în afară şi eu am crezut că ar trebui
recalibrată, aşa că am trimis-o înapoi la compania Winchester, dar ei mi-au
returnat-o, zicând: „Domnule Branham, această armă Winchester este una din cele
mai bune arme.” Eu nu am crezut, deoarece ştiam că de la patruzeci şi cinci de
metri se puteau trage opt gloanţe unul după altul şi să ţinteşti exact prin
aceeaşi gaură. Nu am avut linişte până nu am primit-o înapoi, iar acum trage la
fel de bine.

Eu nu sunt ca unii oameni cărora le place să tragă şi să
împroaşte: „Biserica spune aşa, deci să stăm cu ea.” Dacă apostolii au tras la
ţintă spre vindecarea divină, prin Cuvântul lui Dumnezeu, prin poruncile lui
Dumnezeu şi prin acelaşi Duh Sfânt ca şi noi, înseamnă că vom fi însoţiţi de
aceeaşi putere, fiindcă El va proceda la fel ca atunci. Cum este posibil ca
zilele minunilor să fi trecut dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în
veci? Cum este posibil ca Dumnezeul care a înviat şi este viu în vecii vecilor,
să fie mort? Cum putem pune crezurile înaintea Cuvântului, când Dumnezeu nu are
crezuri? Dumnezeu locuieşte în Biserica Sa, iar voi sunteţi Biserica Sa. Dacă
aţi fost născuţi din nou şi sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt, sunteţi Biserica
lui Dumnezeu, şi El locuieşte în voi. Voi ştiţi că sunteţi Templul Lui. Ce a
făcut Dumnezeu când a venit jos îmbrăcat într-un trup de carne şi a locuit
printre noi? Vedeţi? El Şi-a aşezat Cortul printre fiinţele umane; Şi-a
schimbat înfăţişarea şi S-a făcut asemenea nouă pentru ca şi noi să putem fi ca
El. Oh, El a devenit eu, pentru ca prin harul Său, şi eu să pot deveni El. Ce
lucru măreţ! Oh, noi nu vom înţelege niciodată aceasta! Nu-i de mirare că
oameni strigă astăzi: Unde este Dumnezeu?” Întoarceţi-vă la Cuvânt!
Întoarceţi-vă la început!

La început, El le-a spus apostolilor: „Duceţi-vă în
toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor
crede…”
Aceasta a fost tot!
Întoarceţi-vă la acelaşi Cuvânt şi El va face aceleaşi lucruri. Ei au urmat
Cuvântul, iar El a pătruns înăuntru şi a ajuns la ţintă. Fiecare ţintă, fiecare
făgăduinţă pe care a făcut-o Dumnezeu, S-a manifestat la început, iar dacă noi
ne vom întoarce la acelaşi Cuvânt pe care L-au avut ei, El va lovi aceleaşi
ţinte, va face aceleaşi minuni, aceleaşi lucruri, va învia morţii, va vindeca
bolnavii, va scoate dracii şi va da vedenii şi prorocii. Este aceeaşi
Evanghelie care a atins ţintele atunci. Pregătiţi arma să fie în aceiaşi
parametri ca atunci, scoateţi orice abatere şi glonţul va lovi exact mijlocul
ţintei. Vedeţi? Dacă scoatem orice abatere de necredinţă din noi, lucrarea lui
Dumnezeu va fi exact ca la început. Aşa este. Va ajunge la ţintă de fiecare
dată. A făcut-o o dată şi o va face din nou. Nu fiţi mulţumiţi cu un crez sau
cu altceva de felul acesta, ci staţi acolo până când Cuvântul ajunge la ţintă.

Îmi
amintesc de timpul când mama şi tatăl, de fapt tatăl adoptiv al Domnului Isus,
L-au dus la praznicul Paştilor, iar la întoarcerea acasă, când erau pe drum
şi-au dat seama că L-au pierdut şi nu L-au mai găsit nicăieri, aşa că au
trebuit să se întoarcă înapoi. Aşa L-a pierdut şi biserica. A parcurs un drum
de două mii de ani şi L-a pierdut. Vedeţi? Pretutindeni există semne care ne
vorbesc despre venirea Lui, dar ei spun: „Unde este Dumnezeu? Unde este
Dumnezeu? Ce s-a ales de El?” Aţi observat? Maria şi Iosif   L-au căutat printre rudele şi cunoscuţii
lor, dar nu L-au găsit. Astăzi ne întoarcem să vedem dacă Îi au metodiştii,
dacă Îl au baptiştii, dacă Îl au prezbiterienii, dacă Îl au luteranii, dar nu,
domnilor, nu Îl au. Ei nu L-au găsit printre ei şi nici noi nu Îl vom găsi.
Oricât încercăm să mergem înapoi şi să corectăm unele din aceste vechi
denominaţiuni moarte, nu vom reuşi niciodată.

Unde
L-au găsit ei? Acolo unde L-au părăsit, unde L-au pierdut. Aleluia! Credeţi că
sunt un holly-roller? Cred că sunt. Voi Îl veţi găsi exact unde L-au găsit ei:
acolo unde L-aţi părăsit. Vedeţi? Ei L-au găsit exact unde L-au părăsit. Acolo
Îl va găsi şi biserica de astăzi. Unde L-au părăsit? La sărbătoarea Rusaliilor.
Unde Îl va găsit biserica? Înapoi la sărbătoarea Rusaliilor; acolo L-au părăsit
şi s-au îndepărtat de învăţătura apostolilor. Înapoi, în epocile timpurii! Ei
s-au îndepărtat de El şi au format propriile organizaţii, au ridicat învăţătura
nicolaiţilor, au format biserica catolică, au întemeiat o religie pe care au
numit-o „creştină”. Astfel, au organizat şi au stricat lucrurile, i-au târât pe
creştini spre crezuri şi au amestecat şi încurcat totul, încât astăzi este
aceeaşi încurcătură şi amestecătură pe care a găsit-o El când a venit prima
dată. Este exact la fel. Înapoi la început, acolo unde L-am părăsit! Să ne
întoarcem la timpul când El era puternic; când a înviat morţii, a vindecat
bolnavii şi a scos dracii; aceasta s-a întâmplat exact la început, acolo unde
L-am părăsit.

Voi
ziceţi: „Unde este El? Este cu metodiştii? Este cu baptiştii?” sau: „Este cu
penticostalii?” Nu, domnilor!  Nu mergeţi
înapoi la denominaţiunile penticostale! Acestea sunt doar nişte nume. Cine
poate organiza Rusaliile? Spuneţi-mi. Rusaliile nu sunt o organizaţie;
rusaliile sunt o experienţă pe care o trăieşte fiecare credincios, toţi cei
care o primesc. Înapoi la experienţă, nu la o organizaţie! Rusaliile sunt o
experienţă. Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Dacă priviţi la roadele pe care le au
astăzi bisericile penticostale, veţi afla că ele nu au început de la început:
se ceartă, provoacă frământări, agitaţii, sunt cu susul în jos, trag într-o
parte sau în cealaltă. Isus a spus în Ioan 15.5: „Eu sunt viţa, voi sunteţi
mlădiţele.”
Este adevărat?

Voi,
fermierilor, voi, texanilor, cei din Louisiana, sau alţii care sunteţi aici,
care aţi văzut vreodată o viţă, ştiţi că nu viţa poartă roadele, ci mlădiţele;
dar ele îşi iau hrana din viţă. Isus este Sursa noastră de Viaţă. Da, domnilor.
Noi vedem că atunci când Isus este Sursa vieţii noastre, El este adevărata
Viţă. Aceeaşi viaţă care este în viţă se află şi în mlădiţe. Şi dacă viaţa
aceea dă naştere primei mlădiţe, pe acea mlădiţă va ieşi un ciorchine de
struguri; dacă va da naştere unei alte mlădiţe, şi pe aceea va creşte tot un
ciorchine de struguri, acest lucru fiind valabil pentru fiecare mlădiţă care
iese din viţă. Vedeţi? De fiecare dată când viţa aceea va da naştere unei
mlădiţe, aceea va fi ca prima mlădiţă. De ce? Pentru că viaţa care este în
viţă, va da întotdeauna naştere unei mlădiţe de viţă. Astfel, dacă prima
mlădiţă rodeşte struguri, următoarea nu va rodi dovlecei şi nici citrice, ci va
rodi tot struguri.

Dacă
Viţa adevărată dă naştere unei mlădiţe şi Isus este Viţa, din prima mlădiţă
care a ieşit s-a scris o carte a Faptelor apostolilor. Este adevărat? De acolo
a ieşit Biserica rusalistică, adevărata biserică rusalistică… şi aceea a scris
o carte a Faptelor, cu semne şi minuni care îi urmau pe credincioşi. Deci, dacă
Viţa adevărată va da naştere unei alte mlădiţe, trebuie să se scrie o altă carte
a Faptelor. Da, domnilor.

Cu
câtva timp în urmă, am fost la cineva de aici din Arizona şi în curtea lui am
văzut un pom, un citric. Am văzut nouă soiuri diferite de citrice care creşteau
pe pomul acela. Fiecare dintre ele erau diferite. Pomul era un portocal, dar
rodea rodii, lămâi, grepfrut şi alte citrice. De ce? Pentru că erau altoite
acolo. Ele trăiau din viaţa acelui pom, dar nu puteau să rodească altceva,
decât ceea ce erau. Nu puteau rodi portocale, pentru că erau o ramură altoită.
Dar de fiecare dată când acel pom dădea naştere unei mlădiţe de portocal, aceea
rodea numai portocale.

Aşa
stau lucrurile şi astăzi. Noi suntem metodişti, baptişti, prezbiterieni altoiţi
pe Viţa adevărată şi trăim din Viaţa ei, dar aceste denumiri nu pot da naştere
la nimic altceva decât la crezuri şi denominaţiuni. Dar dacă această Viţă va da
naştere vreodată unei alte mlădiţe, aceea va fi interdenominaţională, cu
puterea Duhului Sfânt, exact ca mlădiţa din ziua de Rusalii, exact ca la
început. Amin. Mai bine m-aş opri. Amin.

Dacă
Viţa va da naştere unei alte mlădiţe, aceea va fi ca cea de la început. Noi
altoim tot felul de crezuri bisericeşti pe ea: baptişti, metodişti,
penticostali, prezbiterieni, luterani, etc., dar fiecare dintre aceştia au adus
propriile lor roade: roade baptiste, metodiste, penticostale, etc. Dar dacă
această Viţa va da naştere vreodată unei alte mlădiţe adevărate, aceea va rodi
roadele Duhului Sfânt. Amin.

Ei
spun: „Noi suntem metodişti!”

 „Dar la început nu a fost aşa.”

 Noi suntem baptişti!” Dar la început nu a fost
aşa.

„Noi
suntem prezbiterieni.” Dar la început nu a fost aşa.

„Noi
credem în vorbirea în limbi ca dovadă a botezului cu Duhul Sfânt!” Dar la
început nu a fost aşa.

„Biserica
noastră nu crede în vindecarea divină.” Dar la început nu a fost aşa. Aleluia!
Tot ceea ce ne trebuie nouă astăzi este să ne întoarcem la început. Aleluia!
Timpul meu a expirat. Să ne rugăm.

Doamne
Isuse, îngăduie-mi să trăiesc să văd ziua în care biserica se întoarce la
început. Te rog să ne dai aceasta, Doamne. Umple în dimineaţa aceasta, acest
loc mic. Dă-ne slava Ta; dă-ne harul Tău; dă-ne o adunare aici, Doamne.
Îngăduie să uităm totul şi să ne întoarcem la început, pentru că ştim că
Stăpânul vorbeşte în dimineaţa aceasta, inimilor noastre. Îndepărtează aceste mlădiţe
altoite de acolo! Separaţi-vă de necredinţă! Întoarceţi-vă la început!

Doamne,
noi dorim ca totul să fie ca la început. Îngăduie ca experienţa noastră, dacă
nu am avut-o încă până în dimineaţa aceasta… Dacă este printre noi cineva care
nu a avut încă experienţa Duhului de la început, a aceluiaşi Duh care a fost
revărsat la început… De ce să luăm un înlocuitor? De ce ar trebui să luăm
fanatism? De ce trebuie să luăm un crez rece şi formal, când cerurile sunt
pline de ceea ce este adevărat şi original? De ce să luăm un înlocuitor?
Doamne, ajută-ne să ne întoarcem la început şi să primim Duhul pe care L-au
primit şi ei, ca să avem aceleaşi lucrări, semne şi minuni, şi care poartă
aceleaşi roade: dragoste, bucurie, pace, îndelungă răbdare, bunătate, blândeţe,
răbdare. Dă-ne aceasta, Doamne. Ascultă-ne, Tată, pentru că încredinţăm
biserica aceasta micuţă şi această trezire în mâinile Tale, în Numele Domnului
Isus Hristos Amin.

Dumnezeu
să vă binecuvânteze. Nu-mi place că trebuie să plec, dar este deja trecut de
ora unsprezece. Ne vom vedea din nou deseară. Amin.


Amin –