LEGĂMÂNTUL LUI AVRAAM CONFIRMAT

Mulţumesc, frate Sullivan. Vă puteţi aşeza. Mă bucur că pot să fiu din nou în casa Domnului şi sunt recunoscător pentru că mi s-a oferit oportunitatea de a-L sluji din nou pe El.

Aseară am avut un timp binecuvântat. Domnul a turnat
în aşa măsură binecuvântarea Sa peste mine, încât nu am putut dormi decât o
jumătate de noapte.

Cineva mi-a trimis o scrisoare în care a pus o
bucată dintr-un articol apărut în ziar, iar Domnul mi-a dat un gând cu privire
la aceasta. Dacă va fi cu voia Lui, mâine seară aş vrea să-l exprim în faţa
voastră.

Fratele Sullivan m-a invitat să am părtăşie cu
poporul lui de aici. El a deschis şi cealaltă sală ca să nu fie doar biserica
lui. Cred că este un adevărat gentleman, nu-i aşa? Un frate adevărat.

Ne-am gândit că ar fi frumos dacă nu am avea
serviciul de duminică seara, astfel încât să nu pierdeţi serviciul vostru
obişnuit. În felul acesta, veţi putea avea şcoala duminicală şi serviciul de
duminică seara.

Cei care sunteţi membri în alte biserici, aş vrea să
le spuneţi păstorilor voştri că acesta este motivul pentru care facem aceasta.
Noi nu suntem aici ca să împiedecăm cauza lui Hristos, ci încercăm s-o ajutăm,
încercăm să facem tot ce putem, să cooperăm în orice măsură se poate, ca să-i
ajutăm pe oameni.

Noi nu suntem aici pentru bani, nici ca să vedem cât
de mulţi oameni putem atrage, ci am venit să ne aducem aportul pentru Împărăţia
lui Dumnezeu şi ca să-i ajutăm pe fiecare. De aceea suntem aici.

Am să vă spun ceva. Fratele Sullivan nu ştie că am
aflat, dar eu ştiu că nu mai are bani să finanţeze adunarea. De aceea, mâine
după-amiază nu va mai fi o ofertă de dragoste, ci va fi o ofertă pentru
cheltuieli. Dacă cheltuielile nu se vor acoperi până mâine după-amiază, voi
zbura imediat acasă, la biserică, şi vom plăti noi până la ultimul bănuţ
înainte de a pleca din oraş. În urma noastră nu va rămâne nici o datorie.
Fratele Sullivan a vrut să plătească de la el, dar n-am acceptat aceasta. Nu-l
las să facă aceasta.

Dacă păstorul vostru nu este aici, aş vrea să-l
invitaţi să vină mâine după-amiază împreună cu întreaga biserică, pentru că va
fi un mesaj profetic, pe care se pare că mi l-a pus Duhul Sfânt pe inimă după
ce am citit articolul de care  v-am spus.

Din câte ştiu, următorul serviciu este la
Tabernacol, în duminica Paştilor, şi atunci va avea loc şi un serviciu de
botez. Apoi vom merge la Bloomington, Illinois. Fratele Sullivan m-a invitat să
mai stau şi săptămâna viitoare câteva zile, dacă pot, dar sunt prea obosit. Mă
doare gâtul şi de la Crăciun sunt tot prin adunări. Sunt foarte, foarte obosit
şi aştept aceste 3-4 zile să mă odihnesc puţin. Acasă nu pot s-o fac, de aceea
trebuie să merg în altă parte. Apoi voi merge la Chicago, iar de acolo la
Grande Prairic, Columbia Britanică…, Alberta; de acolo la Dawson Creek şi
probabil la Fort St. John şi apoi la Miami, Florida şi la Washington D.C. Dacă
va fi cu voia Domnului, vom face aceasta la vară, într-un cort mare.

Când eram la Richmond, oamenii de afaceri din
Washington D.C. mi-au trimis o scrisoare specială în care mă chemau să merg din
nou acolo şi să ţin adunări într-un cort mare, toate cheltuielile urmând să fie
suportate de ei. Eu nu am mers la Richmond doar pentru o adunare, ci pentru că
am dorit să am părtăşie cu fraţii aceia scumpi care te sprijină în vremuri ca
acestea.

Aseară, Billy mi-a spus că a împărţit numere de
rugăciune, dar a fost prea târziu să le mai strig. Dacă se va putea, voi
încerca s-o fac în seara aceasta. Dacă nu, o voi face mâine. Astfel, dacă aveţi
vreo cunoştinţă bolnavă şi vreţi să mă rog pentru ea, ar fi bine s-o aduceţi
aici, fiindcă am un simţământ ciudat cu privire la unele lucruri. Dacă vreţi să
mă rog pentru cei dragi ai voştri, aduceţi-i mâine după-amiază aici şi le vom
da un număr de rugăciune. Voi ştiţi cum procedăm şi probabil mâine le vom
împărţi ca să vedem câţi bolnavi doresc rugăciune.

Înainte de a merge mai departe, haideţi să vorbim cu
marele nostru Învăţător, Domnul Isus, în care ne încredem pe deplin. Câţi din
voi doresc să fie amintiţi în rugăciune? Ridicaţi mâna. Domnul să vă
binecuvânteze.

Să ne plecăm capetele.

Sfântul nostru Dumnezeu şi Tată, venim în prezenţa
Ta cu inimi smerite şi cu un duh care este dornic să primească mesajul Tău. Te
rugăm să ne ungi şi să ne ajuţi să terminăm acest capitol despre Avraam şi
sămânţa lui după el. Binecuvântează mesajul din seara aceasta, pe mesager şi pe
cei ce îl vor primi, spre slava Ta. Şi dacă va fi voia Ta să ne rugăm pentru
bolnavi, fie ca între noi să fie o mare revărsare de bucurie şi putere.

Salvează-i pe cei ce nu sunt salvaţi; vindecă-i pe
cei ce nu sunt vindecaţi; umple-i cu Duhul Sfânt pe cei ce Te caută şi dă-ne
har la toţi, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Cred că băieţii au împărţit nişte broşurele
intitulate: „Glasul oamenilor de afaceri creştini.” Câţi dintre voi le-au
primit? Foarte bine. Aş vrea să citiţi mărturia despre vedenii. Aş vrea ca
fiecare dintre voi să aibă câte una, iar dacă nu vă permiteţi să le cumpăraţi,
vi le plătesc eu.

În această broşură este relatată o vedenie pe care
am avut-o de curând şi care mi-a aprins inima. În ea i-am văzut pe câinele şi
pe calul meu venind la mine. Cred că oamenii se întreabă dacă în Împărăţie sunt
animale, dar să ştiţi că sunt.

De unde au venit caii care l-au luat pe Ilie? Unde
sunt caii pe care vine Isus însoţit de oştile cereşti? Când vor mânca împreună
lupul şi mielul? Vedeţi? Noi avem părerile noastre, iar dacă ceva nu se potriveşte
cu ele, nu vrem să avem de-a face cu acel lucru. Aceasta cauzează jumătate din
problemele pe care le avem.

Aţi citit nota aceea mică, de jos, referitoare la
învierea morţilor? Să nu uitaţi că înainte să publici ceva, trebuie să fii în
stare să dovedeşti acel lucru! Deci avem declaraţii şi documente de la doctori,
de la primarii unor oraşe, certificate de deces eliberate de doctori, iar zece
ore mai târziu, mortul a revenit la viaţă în urma rugăciunii. Deci sunt dovezi
oficiale. Această broşură va fi tradusă în diferite limbi şi va merge în toată
lumea. Este ca Reader’s Digest printre creştini.

Un caz pe care a trebuit să-l dovedesc înainte de a
scrie despre el, a fost cel referitor la femeia din Mexic. Acest lucru s-a
întâmplat cu trei ani în urmă. O tânără spaniolă ţinea în braţe un copilaş care
murise în dimineaţa aceea la ora 9.00, iar Domnul l-a readus la viaţă seara la
ora 10.00, în adunare.  Erau prezenţi
treizeci de mii de oameni care se adunaseră şi stăteau de dimineaţă în ploaie,
sprijinindu-se unii de alţii doar ca să poată auzi Evanghelia.

Dumnezeu Îşi revarsă binecuvântările din belşug,
atunci când oamenii se adună împreună în felul acesta, cred şi se smeresc în
inima lor înaintea lui Dumnezeu.

Acum aş vrea să citesc textul pe care l-am citit
aseară, pentru că vreau să termin acest subiect.

Musafirii ştiu unde este Tabernacolul Evangheliei
Depline, unde este păstor fratele Sullivan? Bine. Să ştiţi că acela este un loc
bun unde să mergeţi dimineaţă; este un loc bun în care puteţi merge să ascultaţi
Cuvântul Domnului, pentru că ar fi bine să luaţi parte la şcoala duminicală
undeva.

Cred că aseară am citit din Geneza 22.14,
unde scrie că:

„Avraam a pus locului aceluia numele: „Domnul
va purta de grijă” (IeHoVaH – Jire). De aceea se zice şi azi: „La muntele unde
Domnul va pura de grijă.”
(În traducerea engleză scrie: „La muntele
Domnului va fi văzut”).

Am citit acest text pentru că cuvintele mele sunt
fără putere, dar ceea ce a spus El are putere. Cuvântul meu este al unui om şi
poate cădea, dar Cuvântul lui Dumnezeu este propriul Său Cuvânt şi nu poate
cădea niciodată.

„Iehova-Jire” înseamnă „Domnul va purta de grijă
pentru jertfa Lui.”

V-a plăcut lecţia de aseară? Fiul meu Billy, mi-a
spus că în spate nu s-a auzit prea bine. Vedeţi, sălile acestea nu au fost
făcute pentru adunări ca aceasta. Ele sunt săli pentru baschet şi antrenament.
Tavanul nu este făcut bine şi acustica este foarte slabă, dar noi îi mulţumim
armatei SUA că ne-a permis să avem acest acoperiş deasupra capului. Domnul să-i
binecuvânteze.

Aseară ne-am ocupat de Avraam şi de sămânţa lui după
el. Şi ce binecuvântări avem de arătat! Eu nu am nici o umbră de îndoială când
văd ce a promis Dumnezeu şi ce a făcut. Este ca şi cum ai citi Biblia unde s-a
vestit că se va întâmpla ceva şi apoi iei Istoria şi vezi unde s-a întâmplat
acel lucru.

Deci Dumnezeu a făgăduit că va turna peste Avraam şi
peste sămânţa lui după el aceste binecuvântări, apoi am văzut că El a vizitat
sămânţa lui Avraam exact în felul în care l-a vizitat pe Avraam.

Şi unde ne-am găsit noi aseară, fraţilor? Chiar la
capătul drumului, chiar la ultimul semn pe care-l primeşte Biserica. Şi El a
venit aseară printre noi şi a umblat prin audienţă, făcând acelaşi lucru pe
care l-a făcut la Sodoma. Unde ar putea fi vreo greşeală?

Cu o seară mai înainte, ne-am ocupat de Israel în
pustie şi am arătat exact ce este Israel: biserica. Şi în 1Corinteni 10, am
văzut că aceste lucruri s-au întâmplat cu Israel ca să ne fie exemplu nouă.
Ceea ce a făcut Dumnezeu pentru ei, este o umbră la ceea ce va face El aici;
sau ceea ce a făcut atunci în mod natural, acum face spiritual.

Aţi observat că în Apocalipsa 12 este o femeie
învăluită în soare şi cu luna sub picioare, ceea ce arată că Legea se stingea.
De îndată ce răsare soarele, luna se stinge; de îndată ce răsare soarele, luna
apune. Luna este soţia soarelui. O, îmi place acest fel de citire a Bibliei.
Vedeţi, soarele şi luna sunt un tip pentru Hristos şi biserică. Când soarele
apune şi dispare din câmpul nostru vizual, nu dispare de tot. Atunci îşi
reflectă lumina asupra lunii, ca să lumineze ea în absenţa lui.

Aceasta a făcut Hristos când S-a dus în slavă: Îşi
reflectă Lumina asupra Bisericii Sale, ca să lumineze până la revenirea Lui. Ce
frumos!

Luna este şi un paznic. Dumnezeu a pus hotare mării
şi a pus luna să le păzească. Astfel, marea sare nervoasă pe ţărmuri, ca şi cum
ar vrea să distrugă tot pământul, fiindcă a făcut-o odată, dar paznicul o ţine
pe loc.

Nu uitaţi însă, că pentru timpul din urmă au fost
vestite valuri uriaşe; s-a spus că oamenii „nu vor şti ce să facă la auzul
urletului mării şi al valurilor şi că îşi vor da sufletul de groază, în
aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor
vor fi clătinate
.” (Luca 21.25-26). Acestea sunt semnele sfârşitului.
Iată-ne ajunşi chiar la ultimul semn dat copiilor lui Avraam şi avem şi
mesagerii, exact cum a fost în zilele lui Avraam, ceea ce arată că nu este nici
o scăpare nicăieri; că Biblia este „Aşa vorbeşte Domnul.”

Biserica este moartă. Jocuri cu mingea, atracţii în
oraş, lucruri lumeşti care au amăgit biserica. Biblia spune că oamenii vor fi
încăpăţânaţi, iubitori de plăceri, mai mult decât iubitori de Dumnezeu, având
doar o formă de evlavie. Hotelurile sunt pline de beţivi de nici nu poţi dormi
din cauza lor. Învăţători de şcoală duminicală, oameni care merg la adunare şi
sunt membri ai bisericii se distrează în stil american. O, lumea aceasta se
clatină ca un om beat care vine acasă dimineaţa. Sunt aceleaşi păcate ca în
zilele Sodomei: femeile aleargă pe jumătate goale prin hoteluri, iar bărbaţii
beţi se ţin după ele. Toate acestea nu se petrec în altă parte, ci chiar aici.

Ce s-a întâmplat atunci? Dumnezeu a venit jos şi a
spus: „Am venit să văd dacă toate zvonurile care au ajuns la Mine sunt
adevărate.” Adevăraţii copii ai lui Dumnezeu strigă necurmat: „Vino, Doamne
Isuse!”

Vedeţi? Şi Biblia spune că Duhul Sfânt i-a pecetluit
doar pe cei care strigau şi gemeau din pricina nelegiuirilor din cetate. Unde
sunt ei pecetluiţi? Unde este pecetluirea oamenilor? Haideţi să nu ne înşelăm
şi să fim corecţi.

Aşa cum a spus cineva de culoare odată: „I-am spus
Domnului că vreau să stau de vorbă cu El acum, pentru că nu vreau să am vreo
problemă la trecerea râului.” Şi aşa este prieteni. Tu nu poţi şti ceasul când
vei trece râul. S-ar putea să fie în următoarele 15 minute, sau s-ar putea să
fie înainte să vină dimineaţa; dar un lucru este sigur: nimeni nu poate scăpa
de aceasta, aşa că ar fi bine să fii sigur acum. Dumnezeu nu face lucruri în
joacă, nici spectacol. El le face spre slava Numelui Său, pentru onoarea Lui,
fiindcă aşa a făgăduit.

Haideţi deci, să nu privim lucrurile uşuratic, ci
plini de respect şi seriozitate. Haideţi la Fântâna plină cu sângele tras din
venele lui Emanuel. Mărturisiţi-vă păcatele şi necredinţa. Rugaţi-L pe Dumnezeu
să aibă milă de voi, păcătoşii şi să vă mântuiască.

Uneori oamenii ajung în biserică şi spun: „Eu nu
trebuie să cer aceasta, pentru că sunt deja…” O, analizează-ţi viaţa, prietene!
Vezi dacă credinţa ta este în acord cu Cuvântul! Vă amintiţi de fariseii care
credeau că nu au nevoie de salvare? Ei erau oameni sfinţi şi predaţi; erau
predicatori la fel ca părinţii şi bunicii lor. Trăiau o viaţă curată, pentru că
dacă se găsea o pată cât de mică pe ei, erau omorâţi cu pietre. Cunoaşteţi
Scriptura? Cu toate acestea, Isus care-i cunoştea mai bine ca oricine, le-a
zis: „Voi aveţi de tată pe diavolul!” (Ioan 8.44).

Priviţi! El le arăta semnul lui Mesia, dar ei nu
L-au crezut, ci spuneau: „Este un Beelzebul, un ghicitor!” Cu toată viaţa lor
predată, cu toată şcoala şi educaţia lor, nu erau decât nişte păcătoşi. Cum
este posibil? Ei n-au comis adulter, nu au fumat, nu au jucat cărţi, nu s-au
îmbătat şi nu s-au dus la dans, dar nu au crezut. Acesta este motivul pentru
care erau păcătoşi.

Acesta este motivul pentru care ţintesc spre
penticostali astăzi. Nu contează cât de mult dansezi în Duhul, nici cât
vorbeşti în limbi… Eu cred în aceste lucruri, dar poţi vorbi în limbi ca o
mitralieră şi totuşi să fii pierdut. Corect.

Am văzut vraci care beau sânge din craniu de om, îl
chemau pe diavolul, strigau cât puteau de tare, vorbeau în limbi şi dansau în
duhul.

Dacă te îndoieşti de Cuvântul lui Dumnezeu şi nu-L
crezi aşa cum este scris, eşti un necredincios, un păcătos. Dumnezeu vine jos
şi Îşi manifestă Cuvântul literă cu literă, pentru ca nimeni să nu se poată
ridica împotriva Lui, dar cu toate acestea, oamenii se îndepărtează de El din
pricina unui crez. Nu-i de mirare că sunteţi blestemaţi!

Dar se poate opri aceasta? Nu, domnilor! Cum aş
putea să stau liniştit? Eu voi sta în faţa judecăţii; glasul meu va fi
înregistrat şi va acuza toată această generaţie. Nu, eu nu pot sta liniştit;
vai de mine dacă fac aceasta!

De curând am vorbit cu cineva şi l-am întrebat: „Tu
nu crezi în păcat, este adevărat?”

„Nu cred,” a răspuns el.

„Atunci de ce predici împotriva lui? Dacă ştii că
lumea va merge în acel haos de ce mai predici? Vezi, tu trebuie să-ţi ridici
glasul împotriva lui! Trebuie s-o faci!”

Adevărul trebuie cunoscut. Dumnezeu este drept şi
trimite avertismente. De ce a stat Noe în uşă şi a predicat când ştia că ei nu
vor intra? El a pregătit arca pentru salvarea casei sale, dar a trebuit să
predice la fel pentru toţi. Dumnezeu este drept. El ştia că oamenii nu se vor
întoarce; a ştiut că în zilele lui Noe vor fi salvate numai opt suflete şi ştie
exact câte vor fi salvate şi din această generaţie. El ştie cine va fi salvat
şi cine nu. Acesta este motivul pentru care a spus: „Cum a fost în zilele
lui Noe, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.”
Înţelegeţi?

Noi ştim că trăim în vremuri tulburi, iar inima din
tine strigă şi nu poţi sta liniştit. Trebuie să vorbeşti.

Priviţi ce a făcut El pentru Avraam şi sămânţa lui
după el, şi atunci veţi înţelege. Aceste lucruri nu sunt date pentru locurile
mari şi importante. Mulţi din cei pe care i-am întâlnit caută doar treziri mari
care se întind peste tot. Acestea au trecut. Noi suntem la sfârşit.

De ce caută semne şi minuni? Tocmai pentru că nu
cunosc Biblia. În Apocalipsa 11 scrie despre cei doi proroci, Ilie şi Moise,
care vor lovi pământul cu tot felul de urgii. Aceasta se va întâmpla după
plecarea Bisericii dintre neamuri.

Citiţi Apocalipsa capitolele 1-3 şi veţi vedea
epocile bisericii, chemarea ei afară. Ultimul semn este intrarea din nou în
scenă a lui Ilie la sfârşitul timpului. Noi ştim tot ce a spus El şi ştim că se
va împlini întocmai.

Revenind la tema noastră, am văzut că El l-a chemat
pe Avraam şi i-a dat neprihănirea prin credinţă, pentru că L-a crezut pe
Dumnezeu. Este adevărat? Să ştiţi că tot ce este în Biblie se împlineşte în
numărul „3”. Voi ştiţi că Dumnezeu a scris trei Biblii. Credeţi aceasta? Da, El
a scris o Biblie pe cer, una în piramidă şi una pe hârtie. Oamenii au făcut
altceva din Zodiac, au făcut altceva din piramidă şi au făcut altceva din
Biblie, dar aceasta nu este o piedică pentru Adevăr. El rămâne Acelaşi.

Care este prima constelaţie din Zodiac? Fecioara.
Dar ultima? Leul. Prima şi a doua venire a lui Hristos. Prima dată, El a venit
prin fecioară, dar a doua oară vine ca Leul din seminţia lui Iuda. Apoi este
epoca peştilor încrucişaţi, a cancerului, în care suntem noi acum.

Să privim piramida. Dacă aţi observat, piatra din
vârf nu a fost pusă niciodată pe piramidă. V-aţi gândit la aceasta? Aveţi la
voi o bancnotă de un dolar? Uitaţi-vă ce scrie pe ea: „Marea Pecete, piramidă”.
Priviţi vârful piramidei. Piatra din vârf nu a fost găsită niciodată. De ce?
Pentru că Hristos, Piatra din capul unghiului, a fost respinsă.

Priviţi apoi epoca lui Luther: neprihănirea. Era
mult loc aici. Era suficient să-L mărturiseşti pe Hristos şi îţi era tăiat
capul. Erai executat chiar şi dacă mărturiseai că eşti creştin.

Ce a urmat? Sfinţirea. Atunci erai numit fanatic,
holly-roller sau altfel. Aceasta a fost epoca lui Wesley. Ce s-a  întâmplat după aceea? A venit cincizecimea,
botezul cu Duhul Sfânt  şi biserica a
devenit mai mică, o minoritate.

Acum merge mai departe şi trebuie să ajungă la
desăvârşire, astfel încât atunci când vine Piatra din capul unghiului să se
potrivească perfect. Biserica trebuie să fie desăvârşită, pentru ca atunci când
vine Hristos să se potrivească perfect. Aşa este.

Noi am văzut ce a făcut Dumnezeu pentru Avraam, cum
i-a dat neprihănirea. În capitolul 15, a urmat sfinţirea, când El a confirmat
legământul prin sânge. În capitolul 17,  
i-a dat Duhul Sfânt, epoca cincizecimii, dar toate acestea au fost
diferite de ceea ce a primit la sfârşit, când El a spus: „Eu sunt El
Shadai…”
pieptul, şi l-a invitat pe Avraam să-şi tragă puterea din pieptul
lui Dumnezeu; să tragă Viaţă din Viaţa lui Dumnezeu.

Atunci a primit biserica Duhul Sfânt: când a gustat
Viaţa lui Dumnezeu, când a tras în ea botezul cu Duhul Sfânt.

Aşa cum am văzut aseară, Dumnezeu nu poate să-Şi
încalce propriile Legi. Acesta este motivul pentru care L-a dus pe Fiul Său pe
muntele schimbării la faţă şi L-a aşezat aşa cum spunea Legea Lui (Matei 17).

Vedeţi? Acelaşi lucru l-a făcut cu Avraam urmând
Legile Lui.

Cineva zice: „Frate Branham, eşti sigur că la
aceasta se referă versetele 4 şi 5?” Da, domnilor.

Iată legământul Meu pe care-l fac cu tine: vei
fi tatăl multor neamuri.

Nu te vei mai numi Abram; ci numele tău va fi
Abraham; căci te fac tatăl multor neamuri.”

Când i-a dat lui Avraam o parte din Numele Lui, a
fost ca şi cum Şi-ar fi pus numele pe CEC. Numele Lui este ELOHIM. ABRAHAM.
 Înţelegeţi? El i-a dat o parte din
Numele Său. O, ce descoperire mare este aici!

Aş putea merge mai adânc, dar biserica bea încă
lapte în loc să mănânce carne. Aşa este. Şi ce a făcut după ce i-a dat acel
nume? I-a dat un semn că era gata să nimicească tot păcatul din jurul lui şi
i-a adus trupul în starea în care putea să primească fiul făgăduit pe care îl
aştepta.

Exact aceasta i-a făcut şi bisericii.

Care a fost ultimul semn pe care i l-a dat lui
Avraam? Stând cu spatele spre cort, a spus ce făcea şi ce gândea Sara.

Şi Isus, adevărata Sămânţă a lui Avraam, Prorocul
adevărat, Dumnezeul Proroc, a venit pe pământ şi a manifestat acelaşi semn la
sfârşitul timpului pentru evrei. Gândiţi-vă! Ce a făcut El când a venit pe
pământ? I-a spus lui Simon: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona…” un bărbat
care nu ştia să-şi scrie nici numele. Totuşi, el a înţeles imediat, din ceea
ce-l învăţase tatăl său, că Mesia era urmat de un asemenea semn, şi ca urmare,
L-a recunoscut şi L-a primit.

Cum L-a întâlnit pe Isus, Filip a alergat să-i spună
şi lui Natanael. Şi Natanael s-a dus în locul unde era Isus, iar când l-a
văzut, Domnul i-a zis: „Iată un israelit în care nu este vicleşug.” „De unde
mă cunoşti, Rabi?” a întrebat el surprins.

Şi Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte să te
cheme Filip, când erai sub smochin.”

Şi ce a răspuns acel fiu de Dumnezeu ales şi
adevărat? „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel.” (Ioan
1.47-49).

Apoi S-a dus în Samaria, pentru că şi samaritenii Îl
aşteptau pe Mesia.

Toată lumea aşteaptă un Mesia. Dacă eşti aici şi Îl
aştepţi în seara aceasta, El Se va întâlni cu tine. Dar dacă nu te uiţi după
El, nici El nu se uită după tine şi nici nu va veni la tine.

Dar samaritenii Îl aşteptau.

Pe pământ au pornit trei linii de oameni: Sem, Ham
şi Iafet, respectiv: evreii, neamurile şi samaritenii. Întreaga umanitate se
trage din ele.

Observaţi-l pe Petru cu cheile Împărăţiei.  Câţi cred că Dumnezeu i-a dat cheile? Isus i
le-a dat. Şi când le-a folosit? În Fapte 2, când le-a folosit pentru evrei.
Apoi s-a dus la samariteni, deşi înaintea lui fusese acolo Filip şi îi botezase
în Numele Domnului Isus Hristos. Ei nu primiseră încă Duhul Sfânt, pentru că
Petru avea cheile. Astfel, el şi-a pus mâinile peste ei şi au primit Duhul
Sfânt.

Care este următoarea linie de oameni? Neamurile.
Astfel, el s-a dus şi a deschis Evanghelia şi pentru neamuri, iar din clipa
aceea nu a mai fost nevoie de cheile lui Simon Petru, pentru că era deja
deschis pentru toată lumea.

Neamurile nu aşteptau un Mesia, dar evreii şi
samaritenii Îl aşteptau. Cum S-a legitimat El? La fel ca în Sodoma. Ce a făcut
pentru samariteni? Femeia care trăia în adulter avusese şase bărbaţi; de cinci
scăpase dar acum era cu al şaselea. Ea a venit să ia apă de la fântână şi s-a
întâlnit cu Isus, iar El i-a zis: „Dă-Mi să beau!”

„Bine, dar noi avem aici segregaţie (politică de
discriminare constând în separarea unor grupuri de oameni din interiorul
aceleiaşi ţări pe criterii de rasă). Nici n-ar trebui să stăm de vorbă unul cu
celălalt”, a răspuns ea.

El a continuat însă: „Dacă ai şti cu cine stai de
vorbă, tu i-ai cere de băut.” Şi conversaţia a continuat până când a intrat în
contact cu duhul ei. Atunci El i-a zis:

Du-te şi adu pe bărbatul tău.”

„Nu am bărbat.”

„Aici ai spus adevărul, pentru că cinci bărbaţi
ai avut, iar cel cu care trăieşti acum nu este bărbatul tău.”

Fiţi atenţi ce a spus femeia la aceste cuvinte: „Doamne,
văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face toate aceste
lucruri…”

Şi Isus a zis: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt
Acela.”

Ce a făcut femeia atunci? A aruncat găleata cu apă
şi a alergat în cetate zicând: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus toate
lucrurile. Nu cumva este acesta Hristosul?”
(Ioan 4.4-29).

Şi Biblia spune că oamenii au crezut că Isus este
Mesia, fiindcă îi spusese femeii tot ce făcuse.

Dar fariseii şi predicatorii acelui timp spuneau că
El făcea aceasta cu un duh rău şi că ceea ce învăţa nu era adevărat, pentru că
rupea bisericile şi organizaţiile lor.

La rândul Lui, El i-a numit şerpi, vulpi şi în tot
felul şi le-a zis: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi. Dar
dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările
acestea…”
(Ioan 10.37-38).

Fiţi atenţi! După ce oamenii din Samaria au crezut
din pricina celor spuse de femeie, El n-a mai făcut acest lucru. Isus a făcut-o
o singură dată: pentru acea femeie, iar în urma mărturiei ei, întreaga cetate a
crezut în El din pricina acelei singure minuni.

Ce se va întâmpla cu America? Acea prostituată va
sta la judecată şi va condamna zeci de milioane de membri ai bisericii. De ce?
Pentru că acest lucru nu s-a întâmplat numai o dată, ci de mii de ori în toată
ţara şi în toată lumea; a fost cercetat de ştiinţă şi cu toate că toţi l-au
criticat, s-a dovedit a fi 100% autentic. Ce era aceasta? Duhul Sfânt legitima
Cuvântul. Unde vom sta, fraţilor? Gândiţi-vă că acest lucru  s-ar putea întâmpla chiar înainte de a veni
dimineaţa.

Fiţi atenţi! El L-a aşezat, I-a dat semnul cine era.
Nu uitaţi că era Dumnezeul cel Atotputernic, nu un om. Ceea ce se vedea era
doar un trup de carne, dar în El era Dumnezeu, făcându-Se cunoscut celor aleşi,
celor chemaţi afară, bisericii separate.

Nu uitaţi că El nu a ales niciodată un oraş, nici o
cetate, ci a ales un grup care a pribegit prin pustie, urmând calea celor
dispreţuiţi ai Domnului. Ca întotdeauna, El a trebuit   să-şi cheme copiii în pustie, departe de
aceste lucruri.

L-a chemat, i-a arătat semnul şi s-a dus mai
departe, iar Avraam a crezut şi a fost schimbat imediat. Când îngerul a părăsit
scena, Avraam avea un trup schimbat, pregătit pentru primirea fiului care-i
fusese făgăduit.

Într-o zi, Evanghelia de modă veche pe care o
auziţi, va înceta, iar Biserica va primi un trup proslăvit. Voi va trebui să
aveţi acel fel de trup ca să mergeţi sus să vă întâlniţi cu El în văzduh. Noi
nu putem pleca de aici cu acest trup. Deci cei care aşteaptă, cei care ascultă,
cei care iau seama, sunt cei care vor fi schimbaţi într-o clipeală de ochi şi
vor fi luaţi sus să-L întâlnească pe Domnul, Fiul lui Dumnezeu Cel aşteptat.

Aseară am arătat cum ei au mers la Gherar şi cum
împăratul s-a îndrăgostit de Sara, o femeie de 90 de ani. De obicei se spune:
„Au trăit destul…” Dar vreau să observaţi capitolele 17 şi 18. Biblia spune că
Avraam şi Sara erau împovăraţi de ani, aduşi de spate, bătrâni.

Dar când au ajuns în Gherar, Abimelec îşi căuta o
soţie printre toate acele femei filistence frumoase, dar s-a îndrăgostit de
această stră-străbunică  şi a vrut s-o ia
în căsătorie; iar Dumnezeu a intervenit şi l-a oprit.

Aş vrea să observaţi ceva, surorilor. Voi ştiţi că
Sara era atât de supusă soţului ei încât îl numea „domnul meu”, iar Petru spune
referindu-se la aceasta: „Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele
fără să vă temeţi de ceva.”
(1 Petru 3.6).

Sara nu se îmbrăca după moda zilei, ca doamna Lot
care probabil era numărul unu în toate societăţile din oraş, fiindcă soţul ei
era primarul oraşului. Presupun că în dimineaţa când „au sunat clopotele”, ea
era o femeie frumoasă şi cunoscută şi nu voia să părăsească toate acele lucruri
pământeşti, deoarece era legată de ele.

Acesta este motivul pentru care nu vor oamenii să
audă despre venirea Domnului Isus, deşi acesta este cel mai glorios lucru la
care mă pot gândi. Să se deschidă cerul chiar acum şi să trecem peste toate
acestea!

Cum să nu vreau să schimb acest trup bătrân şi
zbârcit, care este plin de spurcăciune, şi să iau acest suflet care-L iubeşte
pe Dumnezeu şi să-l unesc într-un William Branham nou-nouţ, care nu va
îmbătrâni, nu va face infarct, nu va fi bolnav şi va trăi cu cei aleşi de-a
lungul veacurilor? Păi, nici nu m-aş putea gândi la ceva mai măreţ.

De aceea v-am spus să citiţi această mărturie, acest
lucru micuţ pe care l-am văzut şi care ştiu că este adevărat. Acolo erau oameni
pe care i-am cunoscut în viaţă şi am dat mâna cu ei. Dacă priveam în urmă, mă
vedeam stând pe pat, deşi eram acolo sus. Nu eram prea departe, nu aveam de
mers prea mult. Da, eu stăteam acolo la fel de real ca acum când stau la acest
amvon, şi mă gândeam: „Uite că sunt întins acolo jos şi în acelaşi timp stau
aici.” Şi acolo erau o mulţime de bărbaţi şi femei, toţi tineri şi frumoşi.

Când vorbesc de nevasta lui Lot, nu mă refer la voi,
creştinelor, ci la voi care ziceţi că sunteţi creştine şi vreţi să fiţi ca
Izabela, care vreţi lucrurile lumii. Sigur că lor mă adresez. Şi nu pot să tac,
ci trebuie s-o fac.

Adevărul este că trebuie să fie ceva rău ca să
strălucească cel bun; trebuie să fie noapte ca să apreciezi ziua; trebuie să ai
parte de rău ca să apreciezi binele, aşa că „toate lucrurile lucrează
împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu
” şi spre slava Lui. Voi
sunteţi pe câmpul de luptă, nu la un picnic.

Toată lumea zice: „Vino şi fii creştin, căci totul
va fi bine!” Dar nu, domnilor, nu pentru un creştin! Biblia spune că „Toţi
cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.”
(2Timotei
3.12). Vor râde de voi şi vă vor batjocori, pentru că „dacă pe Stăpânul
casei L-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa
lui?”
(Matei 10.25).

„Voi urma calea celor dispreţuiţi ai Domnului

Voi porni cu Isus!

O, Doamne, trece-mă dincolo!”

Aşa este. Aceasta este alternativa mea.

Dacă privesc peste acest oraş şi pe unde am umblat
în ultimele trei luni prin ţară, văd căderea bisericilor, indiferenţa
păstorilor şi indiferenţa oamenilor care au ieşit afară.

Asociaţia pastorilor penticostali, a vrut să mă
tragă jos din ring, doar pentru că am lăsat pe platformă un om care nu a fost
botezat în felul în care cred ei că trebuie botezat. O, aceasta este
indiferenţă!

Dar mă bucur că am fost apucat de Dumnezeu înainte
să mă apuce biserica. Îi mulţumesc pentru că am aflat că Dumnezeu este real.

Ern Baxter a fost managerul campaniilor mele şi a
spus că odată a fost o întrecere pentru câştigarea unei biciclete Schwim. Aveau
o scândură lată doar cât o talpă de picior, ridicată la o distanţă de trei
picioare în aer şi toţi participanţii erau campioni.

Ernic spunea: „Pot să duc plasele mamei cu ambele
mâini, fără să pun mâna pe ghidon şi să trec printre maşini fără să le zgâriu.”

Altul zicea: „Pot merge cu spatele la fel de bine ca
şi în faţă. Asta nu mă sperie.”

Între toţi acei campioni era şi un tip mai bleg.
Toţi ştiau că el nu era un biciclist bun şi deci nu putea câştiga. Când i-au
pus să meargă pe scândură, toţi au căzut de pe ea, dar „blegul” acela a mers
până la capăt şi a luat premiul: bicicleta.

Atunci toţi s-au adunat în jurul lui şi i-au zis:

„Cum ai făcut?”

„Băieţi, am să vă spun unde aţi greşit voi. Eu am
gândit totul înainte să ajung acolo,” a răspuns el. Aceasta este o idee bună.

Şi a continuat: „Când aţi mers pe scândură, toţi
v-aţi uitat în jos, la bicicleta voastră, ca să încercaţi s-o ţineţi pe
scândură. Lucrul acesta v-a enervat, aţi început să ezitaţi şi aţi căzut. Dar
eu nu am privit în jos, ci m-am uitat la capăt şi am rămas stabil.” Asta este!

Priviţi la sfârşit şi rămâneţi fermi! Continuaţi să
mergeţi înainte!

Dacă n-aş fi fost aşa, în seara aceasta aş fi fost
descurajat: dar privesc la sfârşit şi rămân ferm. Mergeţi înainte indiferent ce
se întâmplă! Nu priviţi la ceea ce se întâmplă în prezent, ci priviţi la
sfârşit, pentru că acolo la capăt, Îl veţi întâlni pe Dumnezeu. Acolo se va împărţi
răsplata. Nu vă opriţi, ci duceţi-vă până la capăt! „Cel ce va răbda până la
sfârşit, va fi mântuit!”
Aceasta o spune Biblia.

Deci am văzut că confirmarea dată lui Avraam se
repetă exact acum. Fiţi atenţi! Tot ce i-a fost făgăduit lui Avraam, Dumnezeu a
făcut şi pentru sămânţa lui, pentru biserică, cu excepţia unui singur lucru:
schimbarea trupului.

Nu uitaţi că Sara trebuia schimbată. Cei ce cred
aceasta, să ridice mâna. Ea trebuia să aibă un trup schimbat. Cum putea să
nască o femeie de 90 de ani? Trupul ei era mort de mulţi ani. Citiţi Romani
4.19-21, unde scrie că Avraam „n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la
trupul său, care era îmbătrânit, – avea aproape o sută de ani, – nici la faptul
că Sara nu mai putea să aibă copii.

El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin
necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu,

deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să
şi împlinească.”

Şi pentru că trupurile lor îmbătrânite erau ca şi
moarte, trebuiau schimbate ca să poată primi făgăduinţa.

„Ce vrei să spui, frate Branham?” Ascultaţi!

Noi nu putem primi Fiul făgăduit în trupul acesta,
pentru că El nu vine pe pământ. Înţelegeţi? Noi vom fi luaţi sus. Trupurile
noastre vor fi schimbate într-o clipă, într-o clipeală de ochi şi vom fi luaţi
sus să-L întâlnim în văzduh.

Ultimul semn care a fost dat înainte de distrugere,
a fost că Dumnezeu va locui într-un trup muritor şi va face acelaşi semn
înainte ca trupurile noastre să fie schimbate. Acesta este ultimul semn pe care
îl primeşte biserica.

Arătaţi-mi încă un lucru pe care Dumnezeu l-a făcut
în plus cu Avraam. Nu este. Acela a fost ultimul semn. Toţi cei care cunosc
Biblia să spună „Amin!” Acesta a fost ultimul semn dat. Ascultă Biserică!
Ascultă în Numele Domnului: Acesta este ultimul semn!

Nu vă uitaţi la faptul că sunt un om needucat şi nu
vorbesc ca ceilalţi predicatori care au educaţie. Nu priviţi la aceasta, ci
ascultaţi ceea ce vă spun, pentru că este Cuvântul lui Dumnezeu.

Dumnezeu este în spatele Lui, pentru că a dovedit că
Cuvântul a fost propovăduit.

Poate zici: „Fratele Branham nu aparţine de
organizaţia noastră!” Atunci crede lucrările. Lasă organizaţia şi crede
lucrările. Du-le la organizaţia ta şi fă-i să vadă, pentru că ai putea face o
slujbă mai bună acolo decât mine.

În Geneza 17, El i-a dat putere pentru minune; cu
alte cuvinte, i-a dat Duhul Sfânt, l-a lăsat să tragă Viaţa lui Dumnezeu în el.

Ce facem noi când primim Duhul Sfânt?

Luăm Viaţa lui Dumnezeu în noi. Este adevărat? Viaţa
lui Dumnezeu se întrepătrunde cu a noastră. Noi suntem fiii lui Dumnezeu,
pentru că am tras de la El Duhul Sfânt care ne face fii de Dumnezeu. Ce face
aceasta? Umplerea cu Duhul ne pregăteşte pentru schimbarea care este gata să
vină. Puneţi-vă doar la pieptul Lui şi continuaţi să trageţi, fiindcă într-o zi
vom fi schimbaţi şi noi. Aceasta vă pot promite, pentru că Fiul promis este pe
drum.

Observaţi! Imediat după aceasta, Sara a rămas
însărcinată şi a ştiut că va avea un copil. Acum era o tânără frumoasă şi chiar
un împărat s-a îndrăgostit de ea. Desigur, era foarte prezentabilă, altfel
împăratul nu s-ar fi îndrăgostit de ea.

Mai este încă un lucru pe care vreau să-l spun
bisericii. Aseară când am stat aici şi a venit ungerea peste mine, am putut
simţi acele gânduri… Am încercat să mă gândesc la aceasta şi mi-am notat ca să
nu uit.

Aseară v-aţi gândit: „Păi, am făcut cutare şi cutare
lucru…” Adevărul este că de multe ori, oamenii nu vin în rândul de rugăciune şi
nici nu-şi iau număr de rugăciune când se împart. De ce aceasta? Pentru că se
tem că se vor da pe faţă anumite lucruri ascunse din viaţa lor. Desigur, eu
obişnuiam să condamn aceasta, dar dacă nu sunt călăuzit s-o fac, nu zic nimic.

Tu spui: „Frate Branham, indiferent ce voi face, eu
nu voi fi niciodată vrednic.” Aşa este. Dar priviţi la El!

Tu spui: „Frate Branham, a fost o vreme când eu nu
am crezut acest mesaj!” Aşa este. Cred că mulţi dintre voi nu L-au crezut. Cred
că nici eu nu aş fi crezut dacă nu mi l-ar fi descoperit Dumnezeu. Fără
descoperire, nu vei vedea niciodată. Eşti orb!

Prin Isus s-au făcut multe minuni, dar ei nu au
putut crede pentru că Isaia a spus: „Au ochi şi nu văd, au urechi şi nu aud.”
Ei erau oameni sfinţi, dar sfinţenia nu este totul. Să trăieşti sfânt nu este
totul; credinţa este lucrul cel mai important.

Biserică, vreau să-ţi spun un lucru, fiindcă cred că
Duhul Sfânt mi l-a spus! Puteţi sta aici şi să nu fiţi chiar acum de acord cu
mine. Eu ştiu aceasta. Pot să vă spun şi pe nume, dacă vreţi. Deci ştiu
aceasta, şi în plus vă pot spune că într-una din aceste zile veţi crede. Acesta
este motivul pentru care voi picura asta aici: ca să înţelegeţi, ca să vă pot
da şansa la har, fiindcă nu mai este mult până când vă veţi răzgândi (unii
dintre voi da, iar alţii nu).

Amintiţi-vă că Sara, care este un tip spre biserică,
a râs în sinea ei şi chiar s-a îndoit, atunci când l-a auzit pe acel Bărbat şi
a văzut semnul făcut înaintea lui Avraam. Este adevărat? Dumnezeu ar fi putut
să-i şteargă chiar atunci numele. Aşa-i? Totuşi nu a făcut aceasta pentru că ea
era parte din Avraam. Erau una.

La fel este cu tine. Dacă nu ai fost cuprins doar de
o emoţie şi nu ai primit doar un crez bisericesc, ci ai primit cu adevărat
Duhul Sfânt şi eşti o parte din Hristos, chiar dacă uneori eşti puţin sceptic
în inima ta, Dumnezeu nu te va şterge din pricina aceasta, fiindcă nu poate: tu
eşti o parte din Hristos şi El îţi va aduce Adevărul.

Poate ai vorbit în limbi, ai jucat în Duhul, etc.,
dar aceasta nu înseamnă că ai Duhul Sfânt. O, este la milioane de mile
depărtare!  Isus nu a spus niciodată:
„Când veţi primi plinătatea Duhului veţi vorbi în limbi.” Nu există nici un
text biblic care să spună că vorbirea în limbi este dovada Duhului Sfânt, ci
Isus a spus: „După roade îi veţi cunoaşte.” Iar roada Duhului nu este
vorbirea în limbi. Acesta este un dar al Duhului Sfânt. Darurile au venit după
primirea Duhului Sfânt: vorbirea în limbi, tălmăcirea, etc.

În ziua cincizecimii, oamenii erau uimiţi, iar Petru
a spus: „Pocăiţi-vă şi botezaţi-vă în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.”
(Fapte 2.38).

Vedeţi? Biblia spune: „Prin oameni cu buze
bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia Domnul.”
(Isaia
28.11). Atât de plin de Duhul Sfânt încât nu poţi spune nimic în propria ta
limbă. Aşa este când eşti umplut cu Duhul Sfânt.

Atunci când crezi în Dumnezeu cu toată inima şi-L
accepţi pe Isus Hristos ca Mântuitor personal, tu primeşti o parte din acel Duh
Sfânt.

Isus a spus: „…Cine ascultă cuvintele Mele, şi
crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a
trecut din moarte la viaţă.”
(Ioan 5.24). Şi noi ştim că este o singură
formă de Viaţă veşnică. Când Îl primeşti, tu eşti doar un copil, apoi creşti în
har, începi să umbli în plinătatea Duhului… neprihănirea, sfinţirea,
cincizecimea, apoi aşezarea fiului şi iată ultimul semn dat, schimbarea
trupului şi răpirea.

Desigur, când au redevenit tineri, Sara a recunoscut
că urma să devină mamă. Mă gândesc că trebuie să fi fost o doamnă foarte
bucuroasă, deoarece era o femeie tânără, probabil până în 20 de ani. Avraam,
era şi el puternic, sănătos, tânăr, schimbat din bătrânul acela uscat, arătând
prin aceasta ce va face Dumnezeu cu toată sămânţa lui Avraam.

Ei au trăit ca nişte tineri, apoi au adus pe lume
acest copil. Şi când fiul său era de vreo 12 ani, Dumnezeu i-a zis lui Avraam:
„Ca să fie clar pentru toţi oamenii, Eu voi dovedi ceea ce voi face; voi dovedi
că sămânţa lui Avraam nu se poate îndoi de Cuvântul Meu; că adevărata sămânţă a
lui Avraam, nu se va îndoi de Cuvântul Meu.”

Aici poţi fi încercat dacă eşti cu adevărat sămânţa
lui Avraam sau nu eşti. Când biserica spune: „Dacă vei crede asta, te vom da
afară!” aceasta nu va însemna nimic pentru sămânţa lui Avraam, ci o va pune pe
calea cea dreaptă şi o  face liberă.

Şi Dumnezeu a zis: „Ia băiatul şi Eu îţi voi arăta
într-o vedenie pe ce înălţime să-l duci şi să-l omori acolo!” Vă puteţi imagina
ce a trecut prin mintea lui Avraam, ca om? „Cum voi fi tatăl multor neamuri
când, după ce am aşteptat toţi anii aceştia venirea acestui copil, acum când
are 12 ani, El îmi spune să-l omor? El mi-a spus că acesta este fiul făgăduit
primit prin Sara, şi acum trebuie să-l omor!”

Aceasta se întâmplă când începe să lucreze partea
intelectuală şi bâzâitul acela mic spune: „Pentru ce ai mai crezut şi l-ai
aşteptat 25 de ani?” Dar imediat, Avraam a făcut această mărturisire: „L-am
primit ca pe unul născut din morţi. Eu sunt pe deplin încredinţat că Dumnezeu
este în stare să-l ridice şi din morţi!” Asta este. Vedeţi? Când vorbeşte
credinţa, necredinţa trebuie să tacă.

După cum am mai spus, în grădina Eden, diavolul a
ales o parte din om, iar Dumnezeu a ales-o pe cealaltă.  Da, Dumnezeu a ales inima, iar Satana a ales
mintea. Şi astăzi, biserica bazează totul pe intelect şi nu gândeşte niciodată
cu inima. Dar când faci aceasta, nu vezi nimic, ceea ce înseamnă că nu
înţelegi, pentru că înţelegerea vine din inimă, nu din minte.

Iată-vă aici! Tu nu poţi înţelege cu mintea: Cum o
va face? Intelectul îţi spune aceasta, dar este raţionamentul tău, iar Biblia
ne cere să punem deoparte raţionamentul.

Astfel, spui: „Cum mă voi face bine când doctorul
spune…?” Nu are nimic una cu alta.

Vei găsi cam unul la 500 care crede cu adevărat şi
nimic din lume nu-l poate mişca.

„Şi atunci ce trebuie să facem?”  Să tăiem totul până ajungem la acel unul. Aşa
este. Dumnezeu cercetează pământul ca să găsească un om.

O, Dumnezeule, când mă gândesc la aceasta inima mea
este cuprinsă de foc! Dumnezeu cercetează pământul ca să găsească un om care se
va preda Lui pe deplin.

El a făcut întotdeauna aceasta, din zecile de
milioane de oameni din zilele lui Noe, a găsit unul…

…Astăzi sunt foarte mulţi oameni ca Samson. El i-a
dat lui Dumnezeu puterea sa, dar nu i-a dat inima.  Samson era un bărbat cum le place femeilor,
ştiţi voi,  şi nu putea să-şi dea inima
lui Dumnezeu, pentru că i-o dăduse Dalilei. Dar lui Dumnezeu i-a dat puterea;
şi Dumnezeu i-a folosit puterea, dar n-a putut să-i folosească inima.

Mulţi oameni de astăzi îi dau lui Dumnezeu
intelectul: „Voi ridica o biserică mare; voi face o organizaţie; voi face asta
şi cealaltă…” şi nu îşi dau seama că acelaşi lucru l-a făcut şi Cain şi a fost
respins.

Cain a ridicat un altar, a adus o jertfă şi a spus:
„Te slăvesc şi cred în Tine, iar aceasta este jertfa mea. Acesta este altarul
meu, Îl accepţi sau nu?”

Aşa a fost Esau şi aşa sunt şi religioşii de astăzi.
Biserica este la fel: „Eu am făcut asta; eu am făcut cealaltă…” dar nu contează
ce ai făcut tu, ci ceea ce a făcut El. Dă-i Lui inima ta şi urmează-L!

Vedeţi? Dumnezeu a încercat să găsească un om care
să-L urmeze; şi a avut unul: pe Avraam. El era un om desăvârşit. Şi orice a
spus Dumnezeu era corect.

Desigur, vă puteţi imagina că Avraam nu putea să-i
spună Sarei că urma să taie gâtul fiului său de 12 ani. Era ceva cumplit şi nu
putea să-i spună.

Astfel, în dimineaţa aceea s-a trezit, a cioplit
nişte lemne, le-a pus într-un sac, l-a pus pe spatele unui măgar, a chemat doi
slujitori şi a zis: „Mami, eu şi Isaac vom merge să ne închinăm Domnului şi ne
vom întoarce în câteva zile.”

Apoi s-a dus pe munte şi au călătorit timp de trei
zile, este adevărat?

Când eram paznic, umblam zilnic câte 32 de mile prin
pădure. Eu obişnuiam să merg călare, dar în zilele lui Avraam, mijlocul de
transport erau măgarii sau pe jos. Astfel, apreciez că a mers cam 20 de mile pe
zi. Şi după ce a mers trei zile, şi-a ridicat privirea şi a văzut muntele care
i se arătase în vedenie cu câtva timp în urmă.

Priviţi unde se afla Avraam faţă de civilizaţie. Îmi
place aceasta! Să nu o scăpaţi, căci este foarte frumos!

Când a ajuns la munte, Avraam le-a zis slujitorilor
săi: „Voi rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până
acolo să ne închinăm şi apoi ne vom întoarce la voi.”
(Geneza 22.5).

Cum poţi spune aceasta, Avraame, când tu te
duci  să-l omori pe băiat? Ce este
aceasta? Credinţa. Nu ştia cum se va întâmpla, dar se va întâmpla! Oh!

Poate zici: „Te porţi foarte ciudat acolo sus, frate
Branham!” Este posibil, dar mă simt grozav de bine. Mă simt mai bine aşa decât
în vechiul fel intelectual, de aceea îl prefer pe acesta!

Deci Avraam a zis: „„Voi rămâneţi aici cu
măgarul; eu şi băiatul, ne vom duce până acolo să ne închinăm şi apoi ne
vom întoarce
la voi.”

Dacă diavolul ar fi stat deoparte şi i-ar fi zis:
„Avraame, ai spus o minciună!” El ar fi răspuns:

„O, nu! În mine este Ceva care-mi spune că chiar
dacă trebuie să-l omor, îl voi primi înapoi ca pe unul venit din morţi, pentru
că Dumnezeu îl poate învia din nou. Mă voi întoarce cu băiatul, fiindcă
Dumnezeu mi-a spus deja că prin el va veni Sămânţa care va mântui neamurile. El
mi-a schimbat deja numele şi mi-a pus la sfârşitul lui terminaţia „HAM”
ca dovadă că prin acest băiat sunt tatăl multor neamuri. Eu nu ştiu cum va face
Dumnezeu aceasta, dar o va face!”

 Aceasta îţi
dă CEVA pe care să stai! Nu este ca una din aceste poveşti catolice cu sfinţi,
care nu s-a întâmplat niciodată, ci este „Aşa vorbeşte Dumnezeu IaHVeH!”  Amin!

„Nu este important cum ne vom întoarce, contează că
ne vom întoarce. Asta-i tot!”

Aici stă un om cu un toiag alb în mână. Tu zici:
„Cum îşi va primi vederea?” Este suficient să vorbească Dumnezeu numai o dată
inimii lui şi se va întâmpla. Poate aici este cineva bolnav de cancer sau cu o
boală de inimă, iar doctorul a zis: „Nu va mai trăi!”

Lasă ca acel „semnal” să coboare aici jos: „Eu
sunt Domnul care te vindecă
; Eu sunt Domnul care îţi dă vederea, înlătură
cancerul, te face să umbli…” etc, şi atunci totul se sfârşeşte. Nu contează ce
spune ştiinţa. Nu, domnilor! El o face oricum. Nimic nu îl poate opri. Aceasta
este credinţa.

Fraţi şi surori, vă rog să mă iertaţi pentru ceea ce
voi spune, dar este Ceva ce mă îndeamnă s-o fac. Ştiu că este pe cale să se
întâmple ceva. Slavă lui Dumnezeu!

Fraţilor, am văzut atât de mulţi aşa zişi
credincioşi, „super credinţă americană”, 
evanghelişti care trec oamenii în rând şi spun: „O, tu trebuie să
simţi…” încât mi-e rău. Cum este posibil aşa ceva?

Zilele trecute am primit o scrisoare  de la un predicator luteran din Germania,
unde nu demult a fost un evanghelist american, căruia i s-a spus: „Ai venit
aici ca să-i storci pe oameni de bani. Mai bine aţi sta departe de noi,
americanilor!” Şi are dreptate. Sunt de acord cu el.

Fraţilor, eu pot să dovedesc tot ce vorbesc.

Şi acel predicator luteran a continuat: „Voi vă
scuturaţi şi săriţi, şi încercaţi să le spuneţi oamenilor că sunt vindecaţi,
când de fapt nu sunt. Nu i-aţi spus nici unuia să se căiască? De ce nu aţi
aşteptat ca fratele Branham când a fost chemat pentru Deborah Stadsklew? El a
stat pe loc până când a primit un răspuns de la Dumnezeu.” Priviţi!

Aşteaptă până auzi: „Aşa vorbeşte Domnul!
Curăţeşte-ţi viaţa! Depărtează-te de necredinţă! Încetează cu: „O, am simţit…
Am atins… Am sânge pe…” Nu-i de mirare că lucrarea se scufundă. Trebuie să se
întoarcă înapoi la Biblia lui Dumnezeu: pocăiţi-vă de necredinţă! Nu vă bazaţi
pe bătutul din palme şi nu vă lăsaţi munciţi de tot felul de emoţii.

În loc să fie născuţi din nou, ei le spun oamenilor:
„Spune, spune, spune…” până încep să vorbească într-un fel de limbă
necunoscută, intră în confuzie şi spun că au primit Duhul Sfânt, deşi continuă
să trăiască cum vor, sunt plini de necredinţă şi de murdăria diavolului.
Aceasta-i „super-credinţa” lor. Vai, vai!

Oare de ce vă spun aceste lucruri? Pentru că este
adevărul, iar într-o zi veţi vedea aceasta. Glasul meu poate fi oprit, trupul
acesta care vă vorbeşte, poate fi adus la tăcere, dar nu veţi putea opri
Mesajul Lui; Mesajul care vine de la Dumnezeu.

Ei l-au omorât cu pietre pe Ştefan, dar n-au putut
opri mesajul lui. El merge mai departe, pentru că aceste benzi se vor auzi
mulţi ani după ce eu nu voi mai fi.

Da, ei au o „super-credinţă” clădită pe agitaţie,
femei cu feţele vopsite care poartă pantaloni scurţi şi aleargă printre rânduri
tremurând şi strigând: „Eu Îl am! Aleluia!”

O, ce nonsens! Pocăiţi-vă! Întoarceţi-vă la Dumnezeu
pentru că aveţi nevoie de o curăţire. Amin.

Să nu credeţi că sunt nervos. Nu sunt, căci dacă aş
fi nervos, ar trebui să mă plec aici la altar şi să mă pocăiesc înainte de a
termina acest mesaj. Eu vă spun ceva care îmi arde inima: acesta este Cuvântul
lui Dumnezeu. Este nevoie de o curăţire începând de la amvon până la subsol.

„Super-credinţa”! La Dumnezeu nu există aşa ceva!
Credinţa lui Dumnezeu este neamestecată! Acesta este adevărul. Ceva din
interiorul tău este mişcat şi spui: „Accept!” Frate, atunci ştii cu adevărat
unde eşti.

Nu demult, fratele Sullivan de aici din Kentucky,
m-a privit în ochi cu ochii lui verzi şi mi-a zis: „Predicatorule, eu cred!”

O, fraţilor, acesta este adevăr 100%, deoarece
cancerul care atârna într-o parte a feţei lui, a căzut pe podea. De ce? Pentru
că el credea cu adevărat.

Foarte mulţi oameni au speranţă în loc de credinţă.

Un reporter care era prezent acolo, a scris despre
acest lucru într-un ziar şi a povestit cum cancerul s-a rostogolit la
picioarele lui. N-a putut să nu scrie despre aceasta.

Dar astăzi avem atât de multă publicitate la ceva ce
trebuie să se întâmple, ca să facă publicul… Mai bine tac şi merg mai departe.

Priviţi! Avraam l-a luat pe micuţul Isaac şi a pus
nişte lemne în spatele lui. Acesta este un simbol spre Hristos cu lemnul în
spate. Şi s-au dus pe munte până au ajuns sus, printre nişte stânci mari, acolo
unde nu este nimic altceva decât nişte viţe sălbatice încâlcite.

Când au ajuns acolo, a făcut un altar din 12 pietre,
a pus lemnele pe el şi le-a dat foc. Micuţul Isaac a devenit suspicios, aşa că
l-a întrebat pe Avraam: „Tată, aici este altarul, aici sunt lemnele şi focul,
dar unde este jertfa?”

„Fiule,” i-a răspuns el, „Dumnezeu va purta de grijă
de jertfă. Eu urmez doar instrucţiunile Lui. El va avea grijă de jertfă.”

„Eu cum îmi voi primi vederea? Cum mă voi face
bine?”

Nu întreba, ci urmează instrucţiunile şi crede fără
ezitare, pentru că Dumnezeu Se va îngriji de jertfă.

Apoi a zis: „Isaac, pune-ţi mâinile la spate!” A
luat o sfoară şi a început să-l lege. Atunci Isaac a înţeles. Priviţi la
ascultarea lui Isus, adevăratul Fiu al lui Dumnezeu, o ascultare până la moarte
şi încă moarte pe cruce.

Avraam i-a legat mâinile şi picioarele, apoi l-a
ridicat şi l-a aşezat pe altar. Îmi pot imagina ce luptă era în mintea lui: „Ce
îi vei spune la Sara când vei ajunge acasă?” Dar „semnalul” acela îi spunea:
„Eu sunt IaHVeH şi voi purta de grijă. Tu doar urmează-Mă!” Vedeţi? Ambele
gânduri lucrau în acelaşi timp.

Pe care îl vei asculta? Dacă-l vei asculta pe
celălalt, eşti terminat. Ascultă-L pe acesta, căci trebuie să fii sigur.

I-a tras părul pe spate ca să-i dezgolească gâtul,
i-a desfăcut cămaşa şi i-a zis: „Stai liniştit, scumpule!”

Credeţi că i-a fost uşor? Cu siguranţă aici înăuntru
a fost ceva, a fost o dragoste adevărată care nu cade.

I-a lăsat capul pe spate, l-a prins de păr şi l-a
ţinut în timp ce ridica mâna în care avea acel cuţit mare ca un brici. Dar în
clipa aceea, Duhul Sfânt l-a apucat de mână şi i-a strigat: „Opreşte-te,
Avraame, căci acum ştiu că mă iubeşti!” Şi chiar atunci s-a auzit behăitul unui
berbec chiar în spatele lui.  Înainte nu
fusese acolo, dar acum era. Îşi prinsese coarnele în viţa aceea încâlcită, iar
Avraam s-a dus, l-a luat, l-a pus pe altar, l-a legat cu sfoara cu care îl
legase pe Isaac şi l-a omorât.

Aş vrea să vă întreb ceva. De unde a apărut acel
berbec? Era la o distanţă de cel puţin 100 de mile de civilizaţie, între lei,
şacali şi alte animale care mănâncă oi. El nu fusese pe munte când Avraam a
adunat pietrele pentru altar, fiindcă acolo nu era nici hrană şi nici apă
pentru oi.

O, Dumnezeule! IeHoVaH Jire, „El s-a îngrijit de
mielul pentru jertfă. Şi El este acelaşi IeHoVaH Jire şi în seara aceasta.
Singura diferenţă este că pentru sămânţa lui Avraam, El a dat deja Mielul.  Da, Mielul a fost deja junghiat.

Berbecul pe care l-a văzut Avraam nu era o vedenie,
pentru că a sângerat, ori dintr-o vedenie nu curge sânge. Înţelegeţi? El a
omorât un berbec. Dumnezeu l-a chemat la existenţă, iar Avraam l-a scos din
existenţă într-un minut. A venit la existenţă, iar în minutul următor a plecat
fiindcă Dumnezeu avea un motiv: El l-a dus pe Avraam acolo ca să-l pună la
încercare. Biblia spune că Avraam a fost încercat, iar cu sămânţa lui se
întâmplă la fel.

Cum şi-a încercat Dumnezeu slujitorul!  Adevărul este că putea să facă orice voia,
pentru că El este IeHoVaH Jire.

Dacă eşti bolnav, indiferent ce probleme ai, şi
Dumnezeu a descoperit că eşti deja vindecat prin Mielul Său de Jertfă de care
S-a îngrijit, chiar dacă doctorul spune că nu te mai poţi face bine, El este
acelaşi IeHoVaH-Jire, adică Domnul care este în stare să-ţi dea ochi să poţi
vedea. Eu   L-am văzut făcând aceasta.
Domnul poate să-ţi dea urechi; Domnul poate să-ţi dea sănătate; Domnul poate
să-ţi dea putere, etc., pentru că El este IeHoVaH-Jire, Cel care poartă de
grijă.

Sămânţă a lui Avraam, El a făcut toate acestea
pentru tine în Isus Hristos, cu condiţia să crezi aşa cum a crezut Avraam!  Credeţi?

Dacă credeţi, haideţi să ne plecăm capetele. Sunteţi
bolnavi? Aveţi nevoie de El? IeHoVaH-Jire este prezent. Cel care a promis toate
lucrurile, a dat toate semnele şi a împlinit Cuvântul Său, este prezent în sala
aceasta din Middletown, Ohio. Dacă aveţi nevoie de El, trebuie doar să ridicaţi
mâna. Gândiţi-vă la El în timp ce ne rugăm.

Tată ceresc, vin în Numele Jertfei Tale, pe care am
acceptat-o ca Mântuitor personal, şi care a schimbat inima mea rece şi crudă de
irlandez. Când zăceam pe pat şi mai aveam doar trei minute de trăit, fiindcă
inima îmi bătea de 17 ori pe minut, IeHoVaH-Jire a venit în scenă. Aceasta s-a
întâmplat cu 35 de ani în urmă, dar IeHoVaH-Jire mi-a dat viaţă. Şi dacă a
făcut aceasta, de ce să n-o folosesc pentru El? Când eram pe patul de spital,
Ţi-am promis că nu mă voi ruşina de Tine, că voi sta pe Cuvântul Tău şi Îl voi
vesti de pe acoperişul caselor şi de la colţul străzii, şi de 31 de ani L-am
tot vestit, Doamne.

Acum slujitorul Tău a îmbătrânit, Doamne, dar Te rog
să-i binecuvântezi pe aceşti oameni şi să-i ajuţi să vadă că această Evanghelie
este adevărată. Şi aşa cum spune poetul de cântare:

„Harul a învăţat inima mea să se teamă

Harul mi-a uşurat temerile.

Ce preţios s-a arătat acest har

Atunci când am crezut.

Prin pericol, necazuri şi gemete am trecut

Dar IeHoVaH-Jire m-a adus în siguranţă până acum

Şi El mă va duce şi mai departe.”

Dă-mi credinţă în seara aceasta, în timp ce mă voi
ruga pentru bolnavi. Ajută-mă, Doamne, şi dă-le şi oamenilor credinţă, pentru
că eu le-am spus că nimeni nu poate face ceea ce ai făcut deja Tu. Vindecarea
este completă, pentru că Tu i-ai scăpat de boli atunci când ai murit pentru ei.
Tu ai fost rănit pentru nelegiuirile lor şi au fost vindecaţi în rănile Tale.
Ajută-i să creadă şi să nu se bazeze pe vreun merit, pe vreo emoţie pe care au
avut-o sau pe vreo senzaţie. Ajută-i să creadă cu acea credinţă curată şi
simplă şi să spună: „În seara aceasta, Îl accept pe Hristos ca Vindecător
personal, deoarece cred din inimă că El mă vindecă!” Îndură-Te, Doamne, pentru
că atunci totul se va sfârşi.

Dă-ne aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui
Isus. Amin.

Credeţi şi nu vă îndoiţi! Rămâneţi plini de respect
şi păstraţi liniştea.

Acum a sosit timpul. Indiferent cât de mult am
predicat, dacă nu este adevărul, să ştiţi că Dumnezeu nu va adeveri o minciună.
Dar dacă este adevărul, Dumnezeu este obligat să stea de partea Lui.

Fraţi şi surori, aş vrea să rămâneţi cât se poate de
respectuoşi, pentru că vom striga câteva numere de rugăciune, probabil vreo 12,
iar pe restul le vom lăsa pentru mâine. Câţi din cei prezenţi nu au numere de
rugăciune dar sunt bolnavi, să ridice mâna. Sunt mai mulţi fără numere de
rugăciune.

În ordine. Vom începe cu numărul 75. Cine are
numărul 75? Vreau ca toţi cei care sunteţi în acest rând de rugăciune să fiţi
plini de respect. Este sâmbătă seara, aşa că mâine nu trebuie să vă treziţi să
mergeţi la serviciu. Trebuie să ajungeţi doar la şcoala duminicală. În ordine.

Cei care sunteţi în rândul de rugăciune, Îi promiteţi
solemn lui Dumnezeu că dacă va descoperi lucruri din viaţa voastră, Îl veţi
crede şi vă veţi ţine de aceasta cu toată inima? Eu mă voi ruga pentru fiecare
în timp ce veţi trece pe aici, dar dacă aveţi ceva greşit, să îndreptaţi acel
lucru chiar acum, înainte de a ajunge în rând. Bine? În ordine. Să nu uitaţi că
dacă nu faceţi aceasta, păcatul va fi al vostru, nu al meu.

Aş vrea să ridice mâna toţi aceia care ştiu că nu-i
cunosc şi că nu ştiu nimic despre ei. Dacă Domnul Isus va face exact ceea ce a
promis că va face când era pe pământ, dacă o va face şi doar o singură dată, în
rândul de rugăciune sau în sală, veţi crede sincer că nu ştiu nimic despre
acele persoane?

Ieri dimineaţă, Duhul Sfânt m-a călăuzit să merg pe
stradă, căci am vrut să intru într-un local să iau micul dejun. El m-a îndemnat
să merg mai departe pe stradă, aşa că am continuat să merg întrebându-mă: „De
ce? Ce vrei să fac, Tată?”

„Continuă să mergi!”

Curând am trecut pe lângă două doamne care stăteau
la colţ, iar una din ele m-a întrebat:

„Domnule, ai putea să-mi spui unde este o alimentară
pe aici?”

„Nu, doamnă, pentru că nu sunt de aici.”

Atunci m-a privit mai atentă şi mi-a zis: „Nu cumva
eşti fratele Branham?”

Când am auzit ce spune, mi-am zis: „Aici este.”

Una dintre femei m-a rugat să ne întâlnim separat,
aşa că s-a dus până la colţ şi m-a aşteptat. Dumnezeu a trimis-o acolo, apoi
m-a trimis şi pe mine de la hotel, ca s-o întâlnesc. Acum ea este aici, dar
atunci a vrut să-mi spună ceva în particular. Vedeţi, tot ce trebuie să faceţi
este să urmaţi călăuzirea Duhului. El lucrează în ambele părţi şi vă face să vă
întâlniţi la fix.

Rugaţi-vă cu toţii şi credeţi din toată inima. Când
Isus S-a întâlnit cu femeia de la fântână, i-a spus ce problemă avea, iar ea a
alergat în cetate… şi întreaga cetate a crezut în Domnul, întreaga generaţie,
întreaga seminţie, a crezut că El era Mesia.

Voi ştiţi că eu nu sunt Mesia, ci sunt doar un
păcătos salvat prin har. Sunt un om, dar Mesia lucrează prin oameni.  Eu am încercat să vă spun tot timpul că nu
există trei dumnezei şi că cine crede aşa ceva este un păgân. Există un singur
Dumnezeu şi El S-a descoperit în trei slujbe, dar oamenii au înnebunit când au
încercat să studieze aceasta.

Este atât de simplu:

  • Dumnezeu Tatăl, Duhul;
  • Acelaşi Dumnezeu arătat în trup, ca Fiu;
  • Şi: Duhul Sfânt, acelaşi Dumnezeu.

Nu trei dumnezei: unul numit Tatăl, unul numit Fiul
şi unul numit Duhul Sfânt. Dacă crezi aşa ceva, frate, mai bine du-te la
biserica catolică, pentru că acolo aparţii şi de acolo au venit toate aceste
lucruri. Dar în Biblie nu există o asemenea învăţătură. Ea nu menţionează
nicăieri „trinitatea”.

Unii spun: „Iată unul de la „Iesus Only.”

Vă înşelaţi! Eu nu am acel fel de duh în mine. Nu
sunt nici de la unitarieni şi nici de la trinitarieni, ci sunt creştin şi cred
într-un singur Dumnezeu manifestat în trei slujbe. Aceasta este în inima mea şi
a ta. Nu un dumnezeu undeva şi un alt dumnezeu altundeva. O asemenea învăţătură
este păgână, şi adevărul este că nimeni nu a vorbit despre aşa ceva până la Conciliul
de la Niceea. Căutaţi în Biblie şi veţi vedea că nu există nicăieri aşa ceva.

În ordine. Dacă printre noi este cineva care este
suspicios şi crede că aceasta nu este de la Dumnezeu şi posedă ceva mai bun
pentru a-i ajuta pe aceşti oameni, mă voi aşeza lângă fratele Sullivan, cu
toată teama şi respectul, şi îl poftesc în faţă.

Vino pe platformă, dacă poţi face ceva diferit. Dacă
vrei să vii să faci acelaşi lucru, dacă crezi că eu sunt de la diavolul şi tu
eşti de la Dumnezeu, cu siguranţă poţi face mai mult şi îl poţi întrece pe
diavolul. Vino şi ia locul meu. Nu că eu sunt El, ci pentru că El este aici, şi
indiferent cât de mult mă va unge pe mine, trebuie s-o facă şi cu tine.

Aici este o femeie pe care nu am mai văzut-o
niciodată. Este adevărat? Da. Eu nu o cunosc, dar este Cineva care ne cunoaşte
pe amândoi. Acum vom uita de noi şi Îl vom lăsa să vorbească prin mine…

Dacă vin aici şi spun: „Doamnă, tu eşti bolnavă…
Lăudat să fie Domnul! Du-te, căci eşti vindecată,” este în ordine. Dacă crezi,
eşti vindecată prin credinţă. Aşa este. Dar ai avea un drept să te îndoieşti.
Însă pe baza Scripturii din care v-am vorbit, noi suntem la sfârşitul timpului
şi acelaşi Dumnezeu care S-a arătat în chipul unui bărbat, a mâncat şi a băut,
câteva sute de ani mai târziu S-a manifestat în trup ca să ne poată răscumpăra
pe noi, copiii Săi pierduţi.

Când a avut loc căderea în Eden, de ce nu a trimis
El un înger să-l caute pe Adam?  A trimis
vreun Fiu, să-l caute? Nicidecum, ci a venit El însuşi. De aceea, Isus era
Dumnezeu făcut trup. El a venit în trup omenesc să ne răscumpere.  Dacă aş fi terminat subiectul acesta aseară,
în seara aceasta aş fi vrut să vorbesc despre tema „Răscumpărătorul înrudit.”

Deci El a venit fără sex, prin Sângele curat şi
nealterat, creat de Dumnezeu.

Eu stau în faţa acestei femei şi vă spun că Dumnezeu
Îşi ţine Cuvântul. Pe aceasta stăm noi.

Eu nu ştiu dacă este vreo problemă cu tine, dar dacă
El îmi va descoperi ceva, vei şti, asemenea femeii de la fântâna din Samaria,
că trebuie să mergi şi să spui poporului tău: „Veniţi să vedeţi un om… Desigur,
nu pe fratele Branham, ci pe Domnul Isus care Se manifestă în Biserica Sa, şi
mi-a spus lucruri din viaţa mea.” Vei face aceasta? Dar biserica o va face?

Nu eşti aici pentru tine, ci pentru altcineva. Dacă
este adevărat, ridică mâna. El ştie ce este în inima ta. Dacă Dumnezeu îmi va
spune ceva, vei crede? Persoana pentru care te rogi nu este aici, pentru că
este foarte grav bolnavă de cancer. Este adevărat? Du batista pe care o ţii în
mână la el. Nu te îndoi, fiindcă atunci vei avea ceea ce ai cerut. Dumnezeu să
te binecuvânteze.

Acum crezi, biserică?

Vino. Dacă Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu îmi va
descoperi de ce eşti aici, vei şti dacă este adevărat sau nu, aşa-i? Crezi că
sunt slujitorul Lui şi că am spus adevărul despre Cuvântul lui Dumnezeu? Eşti
pregătită pentru ceva şocant? Tu eşti grav bolnavă. Umbra morţii este peste
tine: ai cancer. A pornit de la plămâni şi s-a răspândit peste tot. Acesta-i
adevărul. Vino aici. Ultima însărcinare pe care a dat-o Mântuitorul bisericii
Sale a fost: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede…” Tu ştii că
Ceva m-a uns, este adevărat? Ei bine, dacă îmi pun mâinile peste tine şi
condamn acel diavol, vei crede că vine de la Dumnezeu şi că El te cunoaşte?
Atunci poţi trăi.

Atotputernicule Dumnezeu, Creatorul cerului şi al
pământului, Dătătorul Vieţii veşnice şi al oricărui dar bun, conform ultimei
însărcinări pe care a dat-o Domnul bisericii Sale, îmi pun mâinile peste
această femeie şi condamn moartea care atârnă deasupra ei, ca s-o lase să
trăiască în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Să-mi scrii mărturia ta şi să crezi din toată inima.

Bună seara. Crezi că Dumnezeu poate să vindece boala
pe care o ai la rect? În ordine. Atunci totul este gata. De ce te-ai atins? De
El.

Eu nu te cunosc, dar El te cunoaşte. Crezi că sunt
slujitorul lui Dumnezeu? Ai citit cartea mea? Când mi s-a arătat Îngerul
Domnului, El mi-a spus: „Să-i faci pe oameni să te creadă.” Eu am spus
adevărul. Este o istorisire din Biblie, deci trebuie să fie adevărată.

Dacă Domnul îmi va descoperi ceva despre tine, vei
crede? Desigur, vei şti dacă este adevărat sau nu. Tu ai probleme cu fierea.
Aşa este. Acum vine ceva… După cum  m-am
aşteptat: „Ai ghicit-o!” Nu, nu am ghicit. Să nu mai gândiţi în felul acesta.
Ar trebui să vă fie ruşine.

Un moment. Da, aici sub coastă este fierea. Îţi
provoacă crampe şi dureri. Suferi şi de o stare nervoasă, iar doctorul ţi-a
spus că ai nişte complicaţii. Numele tău este doamna Osborne. Du-te acasă şi
fii bine, pentru că Isus Hristos te face bine. Să ai credinţa în Dumnezeu.
Totul este cu putinţă dacă poţi crede.

Doamna care are părul ridicat aşa şi se uită la
mine, a fost atinsă de ceva, în timp ce vorbeam cu femeia cealaltă. Când m-am
uitat, am văzut că Lumina era deasupra ei… Femeia care tocmai a părăsit
platforma, are aceleaşi probleme ca ea. Soră, aşa-i că şi tu eşti bolnavă? Da,
văd acum… Crezi că sunt prorocul Lui? Şi tu ai probleme cu fierea. Dacă este
adevărat, ridică mâna. În ordine. Eşti vindecată. Isus Hristos te-a făcut bine.
Crezi?

Dacă vrei să crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu,
ceea ce a atins-o pe prietena ta, te-a atins şi pe tine şi te-a vindecat de
boala pe care ai avut-o la sân. Crezi, doamnă? Accepţi aceasta? Ridică mâna. În
ordine. Du-te şi crede, căci poţi fi bine. Vă cer doar să credeţi. Aceasta este
tot.

El este în audienţă. O vedeţi pe doamna aceasta? Ea
se roagă din toată inima. Nu se roagă pentru ea, ci pentru o soră care are
cancer. Este un simţământ ciudat, nu-i aşa? În ordine. Du-te şi crede. Asta-i
tot.

Văd care este problema ta… Eşti atât de nervoasă
încât nu ştii cum să te aduni. Crede… Femeia aceasta are probleme cu nervii de
multă vreme şi a dorit să mă rog pentru ea. Are şi alte complicaţii. Crede şi
vei fi bine. Crede din toată inima.

Tu, care te rogi pentru soţia ta care a rătăcit,
crezi?  Crezi că se va întoarce acasă?
Ridică-te în picioare. În ordine. Ţi-o dau înapoi în Numele lui Isus Hristos.

Acum vine din nou cineva cu o stare nervoasă. Aşa
este. Toţi cei din audienţă, care cred din toată inima că Dumnezeu este
Vindecătorul nervozităţii, să ridice mâna. Dacă El o poate vindeca pe femeia
aceasta… Vino puţin aici. Tu mai ai şi alte probleme. De unde ştiu aceasta?
Priveşte aici. Când pui mâna ta pe a mea… Vezi mâna mea?  Vezi cum se umflă punctele acelea mici şi
albe care umblă pe ea? Priveşte! Ia mâna cealaltă şi pune-o aici. Nu mai este
aşa. De ce nu se întâmplă la fel şi cu cealaltă? Acesta este primul dar care
mi-a fost dat. Vezi? Contactul dintre mâna ta dreaptă şi mâna mea stângă, îţi
provoacă credinţa ca să crezi ce spun. Cu mâna stângă iau dreapta ta, şi mâna
mea dreaptă o ridic spre Dumnezeu. Stânga mea este la inimă. Vezi?

Acum vezi că se întâmplă ceva. Arată fizic ce este
rău aici, este adevărat? Aceasta este ungerea Lui şi este dată prin făgăduinţă.

Vino aici. Priveşte mâna mea şi crede din toată
inima, căci am s-o pun chiar aici ca să vezi. Prin aceasta, vei şti că se întâmplă
ceva, este adevărat?

Nu ştiu dacă puteţi vedea cum se umflă acele puncte
albe când îşi pune mâna ei peste a mea. Femeia ştie că are o problemă
femeiască, dar nu ştie despre ce este vorba. Este o tumoare. Uite, acum se
mişcă! Acum îmi voi lua mâna. Priviţi cum arată. Pune-o pe cealaltă mână în
mâna mea. Nu se întâmplă nimic, vedeţi? Este adevărat doamnă? Dar ce arată
acele puncte albe? Prezenţa în trupul ei a unei vieţi care nu aparţine acolo.
Doctorii o numesc tumoare, cancer, dar Isus a numit-o „drac”. Este o viaţă, o
multiplicare de celule. Ce este o tumoare? 
O multiplicare de celule. Ce este cancerul? O multiplicare de celule. Ce
este cataracta? O multiplicare de celule. Acolo înăuntru este o viaţă. Există o
ungere a Vieţii veşnice şi aceea aduce Viaţă; şi este o viaţă care aduce
moarte. Aceasta este diferenţa dintre ele.

Femeia este credincioasă. Ea este nervoasă. Este aşa
de multă vreme, dar mai ales de când a intrat în menopauză. De atunci are
ameţeli şi astigmatism (boală oftalmologică).

Acum aş vrea să-ţi ţin mâna, ca să vedeţi că ceea ce
am spus mai devreme este adevărat. Mă auziţi? O voi ruga pe femeie să se roage,
ca să vedeţi că pleacă. Roagă-te şi spune: „Ajută-mă, Doamne!”

Acum se roagă ea. Acel lucru este încă acolo. Mă voi
ruga şi eu.

Tată Dumnezeule, ascultă rugăciunea mea, căci Te rog
pentru această femeie să o ajuţi după credinţa ei. Amin.

Nu s-a mişcat, aşa-i? Este tot acolo. Priveşte mâna
mea în continuare.

Atotputernicule Dumnezeu, eu nu vreau să fac
spectacol, dar s-ar putea ca aceasta să fie ultima dată când mă aflu în acest
oraş. Te rog să Te faci cunoscut, ca să se ştie că am spus adevărul. Ei şi
femeia aceasta se uită la mâna mea. Cuvântul Tău este adevărul, şi chiar dacă
uneori sunt mici obstacole, promisiunea Ta rămâne adevărată: „În Numele Meu
vor scoate draci!”
Tu ai promis aceasta şi ai confirmat-o prin Îngerul pe
care L-ai trimis în noaptea aceea în cabana de la Green’s Hill. Satan, tu nu o
mai poţi ţine! Ieşi afară din ea în Numele lui Isus Hristos! Amin.

Doamna va fi acum judecătorul. A plecat, doamnă? Eu
nu mi-am mai mişcat mâna deloc. S-a dus. Pune şi cealaltă mână. Nu mai este
acolo, aşa-i? Eşti vindecată. Înţelegi ce vreau să spun? Acum credeţi? Toţi cei
care cred, să ridice mâna.

Nu a spus Biblia aceasta? Nu a lucrat Dumnezeu cu
sămânţa lui Avraam întocmai cum a lucrat şi cu Avraam? Nu este Îngerul care i
s-a arătat lui Avraam chiar înainte de nimicirea Sodomei, acelaşi Înger care
lucrează şi în seara aceasta aici?  Este
acelaşi? Credeţi? „Îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor
însănătoşi.”

Toţi cei care sunt bolnavi să ridice mâna. Câţi
dintre voi sunt credincioşi? Puneţi mâinile unii este alţii. Asta-i tot.

Tu spui: „Frate Branham, aş vrea să fiu botezat!” Te
voi boteza, iar după aceea vei fi creştin. Pocăiţi-vă şi botezaţi-vă! Biblia
spune: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice
făptură. Cine crede şi se va boteza, va fi mântuit.”
Este adevărat?

Ei bine, Biblia spune că dacă credeţi şi vă
botezaţi, sunteţi mântuiţi. Este adevărat? Care este rânduiala botezului?  Scufundaţi-i în apă, apoi scoateţi-i afară!

Care este rânduiala pentru bolnavi? „Aceste semne
îi vor însoţi pe cei ce vor crede: îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi
bolnavii se vor însănătoşa.”

„Dacă fratele Branham îşi pune mâinile…” El nu a
spus „Frate Branham”, ci: „oricine”. Deci aceste semne îi vor urma pe
toţi cei ce vor crede. Tu eşti credincios ca şi mine, deci ai acelaşi drept
să-ţi pui mâinile peste oricine, ca şi mine. Fiecare dintre voi sunteţi
lucrători: aceşti păstori şi ceilalţi, deci aveţi dreptul s-o faceţi. Credeţi
aceasta?

Deci vreau să vă puneţi mâinile unul peste altul.
Plecaţi-vă capetele, dar nu vă mai rugaţi pentru voi, ci pentru persoana peste
care v-aţi pus mâinile. Credeţi din toată inima. Eu vă încredinţez lui Isus
Hristos şi mă voi ruga peste aceste batiste şi haine puse aici.

Tată ceresc, aceste batiste au fost puse aici pentru
că oamenii cred ca în timpul lui Pavel. Ei au văzut că Pavel a avut acele
vedenii şi au ştiut că era trimis de Dumnezeu, iar oamenii aceştia cred acelaşi
lucru.

Doamne, Tu eşti acelaşi Dumnezeu şi pentru noi,
fiindcă Avraam a fost tatăl multor neamuri. Biblia spune că batistele şi
şorţurile care au fost atinse de trupul lui Pavel, au fost duse la cei bolnavi,
iar dracii au ieşit din ei şi s-au făcut bine.

Acum eu mustru orice diavol, în Numele Domnului Isus
Hristos…

                           – Amin –