ISUS VINE ÎN CEASUL CEL MAI ÎNTUNECAT

Ştiu că vă simţiţi la fel ca mine, de aceea haideţi
să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

Lăudat să fie Domnul!  Aceasta vă face să vă simţiţi ca şi când aţi
fi fost pe moarte şi v-aţi făcut bine, nu-i aşa?

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe fraţii noştri.

Aş putea să beau mult din aceasta şi totuşi să nu mă
satur – mă refer la aceste cântări de modă veche ale Evangheliei, care sunt cu
adevărat minunate.

Întotdeauna când îi aud cântând pe Waermo, pe
Rinar, pe Snakey şi pe ceilalţi, mă simt minunat. Da, domnilor, este minunat.
Da, domnilor, aşa este.

Gândiţi-vă că atunci când vom fi acolo, vom avea
ocazia să Îl ascultăm pentru totdeauna. Nu-i aşa că va fi minunat? Mie îmi plac
foarte mult cântările şi cred că o interpretare de modă veche, cum a fost
aceasta, este coloana vertebrală a unei întâlniri.

Ne bucurăm mult să fim din nou aici, în cortul
Evangheliei, unde putem predica şi ne putem ruga pentru copiii bolnavi ai lui
Dumnezeu, şi credem că El ne va da în seara aceasta un serviciu măreţ.

Cu ajutorul Domnului, vom încerca să vă lăsăm mai
repede în fiecare seară. Mie îmi place atât de mult să vorbesc despre Domnul,
încât uit să mă mai opresc, pentru că sunt un mare „mâncăcios”  de lucruri spirituale şi nu mă satur prea
uşor. Acesta este motivul pentru care întrec uneori limita, cum se spune, dar
acum n-aş vrea să fac aceasta.

Am observat o mulţime de oameni în cărucioare şi
pe tărgi, şi mărturisesc că nu-mi place să-i văd aşa, dar mă bucur la gândul că
ei aleargă la ajutorul Domnului, care poate să-i facă bine.

Adevărul este că Tatăl nostru ceresc este mai
mult decât doritor să-i ajute.

În ce mă priveşte, dacă aş putea face ceva pentru
voi, aş face cu plăcere, dar eu nu vă pot ajuta pentru că sunt doar fratele
vostru; şi Ajutorul vă vine numai de la Domnul Isus, dacă Îl credeţi. Aceasta
înseamnă că este vorba de credinţa din voi.

Desigur, şi credinţa mea vă va ajuta. Astfel, voi
folosi fiecare părticică din mine ca să vă fiu de folos, dar este foarte
important să fim cu toţii în unitate, nu numai eu.

Cred că toţi cei aflaţi în sală doresc să vă
faceţi bine, este adevărat audienţă?

Sigur că da, pentru că de aceea suntem aici. Am
venit tocmai din Indiana ca să mă rog cu voi, să vă ajut şi să vă vorbesc
despre Domnul.

Eu pot face numai ce-mi arată El, pentru că dacă
v-aş spune ceva diferit, aş vedea imediat că este greşit. Aceasta înseamnă că
totul trebuie să vină de la Domnul. Şi voi doriţi aceasta, de aceea, credeţi
din toată inima!

Acum vom merge cât se poate de repede la textul
nostru.

Să ne aplecăm capetele pentru un moment în care
vom vorbi cu Împăratul.

Tatăl nostru ceresc, este un mare privilegiu
pentru noi, muritorii, să avem harul de a vorbi cu Împăratul împăraţilor.

Îţi mulţumim pentru singurul Tău Fiu născut, care
a fost aici pe pământ şi a murit ca să facă o cale de întoarcere pentru noi,
încât să putem fi curăţaţi şi eliberaţi de tot ce este pământesc, şi să-I putem
vorbi. El a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, voi face!” Ce
privilegiu!

Tată, Te rugăm să ne asculţi în Numele lui Isus.
Ştim că ne vei asculta pentru că Ţi-am cerut aceasta în Numele Lui, iar
cuvintele Lui nu pot să cadă.

Tu cunoşti nevoile acestei adunări micuţe şi ştii
şi nevoile mele. Fie ca  cererile lor să
fie îndeplinite în seara aceasta, prin voia şi dorinţa Ta. Dorinţa mea din
seara aceasta este să văd orice păcătos salvat, orice rătăcit pus din nou pe
cale şi orice persoană goală, umplută cu Duhul Tău cel Sfânt. Doresc ca cei
care nu au dragoste, să fie botezaţi în dragoste, şi orice păcătos să fie făcut
sănătos, astfel încât aceste tărgi şi cărucioare să rămână goale, în timp ce
ocupantul lot aleargă prin sală lăudându-L pe Domnul.

Tată, aceasta nu este numai dorinţa mea, ci este
dorinţa noastră a tuturor, de aceea Te rugăm să ne dai ceea ce Îţi cerem.
Deschide-ne Cuvântul Tău şi vorbeşte-te pentru câteva minute, ca să ne dai o
temelie pentru ceea ce am venit să primim, căci Îţi cerem aceasta în Numele lui
Isus şi conform poruncii Lui. Amin.

Acum voi citi un singur verset din Evanghelia
după Luca, capitolul 11
, şi voi încerca să vă ţin cât mai puţin.

Aş vrea ca fratele din spate să mă atenţioneze ca
să nu vorbesc prea mult, şi să eliberez adunarea mai repede.

Deci Luca 11.28:

„Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce
ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L primesc!”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la
citirea Cuvântului. Tema din seara aceasta este: „Isus vine în ceasul cel
mai întunecos!”

Fără îndoială că unii din cei aflaţi în seara
aceasta aici, s-au lovit de ceasul cel mai întunecos, în timp ce alţii stau
înaintea lui fără să ştie.

Poate staţi aici nemântuiţi şi cu un cheag de
sânge care se îndreaptă direct spre inima voastră. Poate că până la sfârşitul
acestui serviciu sau înainte de venirea dimineţii, va trebui să staţi înaintea
Ziditorului vostru. Poate vă simţiţi foarte bine şi vă gândiţi că sunteţi
perfect sănătoşi, dar acel cheag de sânge 
este tot mai aproape de inimă şi nu ştiţi nimic. Voi ştiţi că de multe
ori trec din viaţă oameni puternici şi sănătoşi. De ce? Pentru că puteţi sta
aici cu probleme grave la inimă şi nu ştiţi nimic despre aceasta; nu ştiţi
nimic despre clipa în care veţi fi chemaţi.

Poate aveţi cancer, iar medicul a spus că nu mai
aveţi nici o şansă; sau poate nici nu ştiţi în ce stare sunteţi, dar un lucru
este sigur:  Dumnezeu ştie, şi El a dat
un remediu. Tot ce trebuie să facem noi este să Îl acceptăm. Să credem deci că
Isus va veni în calea noastră.

Tema noastră din seara aceasta se referă la
începutul slujbei Domnului nostru Isus Hristos.

Aseară am spus că ar trebui să luăm mai mult
supranatural în forma unei vedenii, deoarece Isus spunea: „Eu nu fac nimic
de la Mine însumi, ci fac doar ceea ce-Mi arată Tatăl…”
Acest lucru este
scris în Scriptură în Ioan 5.19, unde citim:

Adevărat, adevărat vă spun, că Fiul nu poate
face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face
Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

El a mai spus: „Tatăl Meu lucrează până acum;
şi Eu de asemenea lucrez.”
(v. 17). Cu alte cuvinte, s-ar putea spune: „Eu
nu fac decât ce-L văd pe Tatăl făcând.”

Cu câtva timp în urmă, am fost într-un oraş unde era
un bărbat foarte cunoscut, cult şi educat. El avea un ziar în care m-a criticat
şi a spus tot felul de lucruri rele despre mine.

La întoarcere, fratele care mă însoţise i-a zis:

„Frate Branham, ştii ce aş face dacă aş avea
trecerea  pe care o ai tu înaintea
Domnului?” Aş blestema acel ziar ca să ardă!”

 „Nu cred că ai face aşa ceva, frate, pentru că nu ai aşa ceva în
inimă.”

„O, ba da!” a răspuns el.

„Frate, tu nu ai vrea să faci aşa ceva, pentru că
nici Isus nu vrea aceasta. El nu vrea ca noi să facem aşa ceva.”

„Frate Branham, părerea mea este că prorocii din
zilele noastre s-au schimbat, de aceea avem nevoie de bărbaţi ca Ilie, care s-a
dus pe munte şi a chemat foc din cer.”

„El a făcut aceasta numai după ce a primit o
vedenie”, i-am răspuns.

„O, nu! El i-a provocat pe acei…”

„Da, dar a făcut-o numai după ce a primit o
vedenie.”

„Nu cred aceasta!” a spus el.

„Citeşte cu atenţie şi vezi cum a pus toate
lucrurile în ordine şi a spus: „Fă să se ştie…că toate aceste lucruri le-am
făcut după porunca Ta.”
(1 Împăra1i 18.36). Aşa este.

Nici un bărbat al lui Dumnezeu nu a făcut vreodată
ceva fără să-i fie arătat mai întâi de Domnul.

Vedeniile şi darurile nu sunt altceva decât
Dumnezeu care se face cunoscut şi în epoca aceasta la fel ca în vechime.

Oricine ştie cum erau prorocii din vechime. De
exemplu, Iosif s-a născut ca văzător. El era urât de fraţii săi, dar iubit de
tatăl, viaţa lui fiind în toate privinţele un simbol spre Isus Hristos. Aţi
ştiut aceasta?

Gândiţi-vă că el a fost vândut pentru aproape 30
de piese de argint, după care s-a presupus că a murit într-o groapă, dar a fost
băgat în închisoare, unde un bărbat a fost salvat în timp ce celălalt a pierit,
la fel cum s-a întâmplat pe cruce.

Apoi a ajuns la dreapta lui Faraon, în cel mai
măreţ oraş al vremii şi toţi au trebuit să-şi plece genunchii înaintea lui.
Nimeni nu putea ajunge la Faraon decât prin Iosif.

Astăzi Isus stă la dreapta lui Dumnezeu şi nici
un om nu poate veni la Tatăl decât prin El.

Când a murit, Iosif a lăsat un semn în Egipt: o
raclă veche. Nu demult, am avut ocazia să-mi pun mâinile pe acea raclă, într-un
muzeu. O raclă veche în care au fost puse oasele lui.

Pe când era pe moarte, Iosif le-a spus fraţilor
săi: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” (Geneza
50.25), după care a plecat.

Fiecare israelit care venea şi privea acele oase,
putea spune: „Într-o zi vom pleca de aici pentru că prorocul ne-a spus că în
ziua când vom ieşi afară trebuie să luăm şi oasele lui cu noi.”

Acolo este semnul!

Astăzi, noi mergem la groapă cu cei dragi ai
noştri şi îl auzim pe predicator spunând: „Cenuşă în cenuşă; ţărână în ţărână
şi pământ în pământ!” după care vedem cum sunt aruncaţi bulgării de pământ
peste sicriu.

Noi vedem şi auzim aceasta, dar prin ochii
credinţei putem privi dincolo de „mare” unde vedem un mormânt gol, în timp ce o
Voce ne spune: „Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă
voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt
Eu, să fiţi şi voi.”
(Ioan 14.3).

Da, într-o zi vom ieşi şi noi afară, pentru că
Iosif a fost un tip spre Hristos.

Dar şi David a fost un tip spre Hristos.

El a fost alungat de pe tron de propriul Său
popor şi alungat din Ierusalim, aşa că urca muntele plângând pentru ei.

Opt sute de ani mai târziu, Fiul lui David era
respins de cetate şi urca acelaşi munte plângând pentru ei.

Puteţi vedea cum plângea Hristos în David? Oh,
tot Vechiul Testament Îl întruchipează pe Hristos, iar când a fost pe pământ,
Isus L-a reprezentat pe Dumnezeu. El a fost manifestarea lui Dumnezeu printre
oameni; a venit şi a luat locul nostru ca să poată aduna omenirea înapoi la El.

În Biserica Sa din timpul sfârşitului, El
întruchipează voia Sa divină prin manifestarea darurilor spirituale: prin darul
predicării, al învăţăturii, al prorociei, etc.

Dragii mei prieteni, trebuie să admitem că multe
din aceste daruri sunt imitate, deoarece ştim că unii numai pretind că le au,
însă există şi un dar adevărat.

Mulţi dintre predicatori merg la amvon numai dacă
primesc o anumită sumă de bani. Nu-mi place să spun aceasta, dar este adevărul;
iar ei recunosc că este aşa.

Astfel, spun: „Nu aş merge acolo pentru că
primesc foarte puţini bani.” Vedeţi? Totul se rezumă la bani.

Totuşi există şi un slujitor adevărat al lui
Dumnezeu, unul care nu pune preţ pe stomacul lui, ci este gata să bea apă
chioară şi să mănânce pesmeţi uscaţi, în loc de pui fripţi, doar ca să predice
Evanghelia şi să facă voia Domnului. Acesta este un slujitor adevărat al
Domnului Isus.

Să ştiţi că dacă vedeţi un negativ există şi un
pozitiv. Darurile şi chemarea sunt puse în Biserică de Dumnezeu şi numai de
Dumnezeu. Nici un seminar nu a făcut vreodată un predicator, ci Dumnezeu este
Cel care trebuie să Îşi cheme predicatorul. Credeţi aceasta? Sigur că da.

S-ar putea să fie licenţiat în teologie sau
doctor în divinitate, dar aceasta nu face din el un predicator; el este
predicator numai dacă Dumnezeu vorbeşte inimii lui. Aşa este şi aşa cred şi eu.

Biblia spune că Dumnezeu a aşezat în Biserică:
apostoli, proroci, etc, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de
slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.

Astfel, nici un slujitor adevărat nu va ridica
bariera zicând: „Dacă nu crezi ca mine, nu vei intra!”

Noi trebuie să ne privim unii pe alţii ca fraţi,
deoarece Isus a murit pentru toţi, iar Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. Credeţi
aceasta? Desigur.

Problema este că acum se ridică o mulţime de
grupuri de oameni care ridică bariere. Este în ordine dacă ai o denominaţiune,
dar recunoaşte că şi celălalt este fratele tău. Vedeţi? Aceasta este calea:
trebuie să aveţi dragoste în inima voastră; atunci totul este în ordine.

Acum aş vrea să vă ilustrez ceva pentru că ştiu
că aveţi o mulţime de întrebări.

Vedeniile nu sunt un fenomen nerezolvat, ca să
zic aşa. Ele sunt ceea ce a făcut deja Dumnezeu.

Noi toţi am fost copii şi poate că odată, în
oraşul nostru a venit circul. Poate că unii dintre voi aţi fost mai puternici,
cu umerii laţi şi aţi ridicat greutăţi mai mari decât aş fi putut ridica eu,
dar poate că pe mine Domnul m-a făcut mai înalt. Dar aceasta nu mă face
superior vouă, nu mă face mai mult un copil al lui Dumnezeu, ci sunt la fel ca
voi.

Cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate
să adauge măcar un cot la înălţimea lui?”
(Ioan 6.27).

Vedeţi? Nu ce aţi făcut voi, ci ce a făcut
Dumnezeu, şi eu cred că acesta este harul Lui suveran; este ceea ce face El.

După cum am spus, poate a venit în oraş un circ,
dar nu am avut bani să intrăm, aşa că fiind mai înalt aş fi putut să mă ridic
pe vârful degetelor, să privesc printr-o spărtură şi să vă spun şi vouă tot ce
se întâmplă.

Nu uitaţi că ceea ce vă spun acum este numai un
exemplu.

Poate zici: „Ei bine, frate Branham, ce este
acolo? Ce vezi acum?”

Eu mă ridic pe vârful picioarelor, privesc
înăuntru şi spun: „Văd un elefant!” după care mă las jos şi încep să vi-l
descriu.

Tu întrebi iar: „Ce altceva mai vezi, frate
Branham?”

Mă ridic din nou, privesc şi spun: „Acum văd o
girafă!” Aceasta mă slăbeşte…

Ceea ce vă spun este ilustrarea a ceea ce este un
dar.  Darul unui văzător sau vedeniile
vin numai de la Dumnezeu.

Primul lucru pe care mi-l amintesc din copilărie
este o vedenie. Cred că aveam 18 luni când i-am spus mamei mele unde vom locui
şi alte lucruri. Aşa este.

Eu mi-am petrecut viaţa lângă New Albany, unde am
trăit timp de 40 de ani.

Vedeţi, vedeniile vin la fel de natural cum este
să faceţi un anumit lucru. Voi ilustra aceasta imediat.

Când Isus a fost pe pământ, toată puterea lui
Dumnezeu era în El, deoarece El era Dumnezeu arătat în trup; Dumnezeu făcut Om
în trupul Fiului Său Hristos Isus, deoarece Biblia spune că :Dumnezeu era în
Hristos.”
(2Corinteni 5.19).

Tatăl era în Fiul Său, arătându-Şi dragostea faţă
de oameni pe pământ.

Darul care era în Isus era ca întregul ocean şi
ca toate apele din lume, pe când darul acesta micuţ din mine este doar cât o
linguriţă de apă din acel ocean.

Lui, Dumnezeu I-a dat Duhul fără măsură, pe când
nouă ni-L dă cu măsură. Mie mi-a dat o linguriţă, pe când Fiului Său I-a dat
tot oceanul. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Dar aceleaşi elemente din apa aflată în linguriţă
se află şi în ocean; şi o măsură din elementele aflate în ocean sunt şi în
linguriţă.

Este la fel: va face aceleaşi lucrări şi va
produce aceeaşi Viaţă. Puteţi crede aceasta?

Aceasta ne face pe noi creştini.

Isus a spus când era pe pământ: „Eu nu fac
decât  ce-Mi arată Tatăl.”
Întâi trebuia
să fie o vedenie; Isus vedea o vedenie, apoi mergea şi acţiona.

Uitaţi-vă la orbul care venea după El şi striga:
Ai milă de mine…” Isus nu i-a dat nici o atenţie, ci a intrat în casă;
apoi a venit cineva şi l-a adus la El, iar Domnul l-a întrebat: „Ce vrei?” Cu
alte cuvinte: „Ce-ai vrea să-ţi fac?”

Şi orbul a răspuns: „Doamne, să-mi capăt
vederea
.”

„Crezi că pot face aceasta?”

„Da, Doamne, cred!” a răspuns orbul.

Atunci Isus i-a atins ochii, dar nu i-a spus:
„Ţi-ai căpătat vederea!” ci a zis: „Facă-ţi-se după credinţa ta!” (Matei
9.27-29). Aţi văzut?

Dar cum este cu femeia care s-a atins de  haina Lui şi despre care am vorbit
aseară?  Isus n-a cunoscut-o, deoarece a
întrebat: „Cine M-a atins?”

Petru I-a răspuns: „Păi toată mulţimea se atinge de Tine!”
Dar El a răspuns:

„Aceasta a fost o atingere deosebită, fiindcă am
simţit cum a ieşit o Putere din mine. Am slăbit.”

Ce L-a făcut să slăbească?

Femeia aceea s-a atins de îmbrăcămintea Lui
pentru că a crezut că este Fiul lui Dumnezeu, şi astfel a tras o Putere din El.

La fel a fost cu îngerul de la scăldătoare:
primul care intra în apă primea toată Puterea care venea de la acel înger şi
era vindecat pe loc. Toată puterea intra în omul acela şi îi aducea vindecarea,
după care îngerul pleca şi revenea după o vreme. Este adevărat?

Scriptura este cât se poate de clară chiar dacă
ni se pare mai deosebită faţă de ceea ce învăţăm noi la şcoală.

Amintiţi-vă însă că atunci când a venit Isus, a
fost mai diferit decât au învăţat toate şcolile, fiind în totul conform Bibliei
chiar dacă nu puteau crede aceasta.

Şi ce a făcut acea femeie? A tras o putere din
El, din trupul Său omenesc. De aceea a devenit slab. Cum a fost posibil aşa
ceva? Pentru că era un Om născut din femeie: după trup era Om. Dar Tatăl Său
era Dumnezeu: după Duh era Dumnezeu.

Dumnezeu era în Hristos, iar prin faptul că a
crezut, acea femeie a tras o putere din El, ceea ce a făcut ca Isus să
privească în jur şi să întrebe: „Cine M-a atins?”

Pentru că toţi negau aceasta, Petru I-a zis: „Păi
toţi se ating de Tine!”

„Da, dar am slăbit pentru că din mine a ieşit o
putere!” a răspuns Isus.

După aceea a privit în jur şi a văzut-o pe femeie.
Cum a făcut aceasta? Este un secret. Important este că a găsit-o şi i-a spus: „Îndrăzneşte
fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.”
(Matei 9.22).

Aş vrea să observaţi că cuvântul grec folosit aici
este „sozo” şi înseamnă „salvarea trupului” dar şi „salvarea
sufletului.”

Credinţa ta te-a vindecat” fizic, aşa cum
tot credinţa te salvează şi spiritual. Este acelaşi cuvânt: „sozo”. În ordine.

Deci ce a făcut femeia? A tras o putere din El.

Cred că soţia mea este aici.  Ea ştie că atunci când sunt acasă sau afară,
primesc tot timpul vedenii. Lucrul acesta îl ştiu şi cei care umblă cu mine.

Astfel, uneori ştiu ce se va întâmpla la adunare
încă înainte de a ajunge acolo.  Acesta
este adevărul. Mai mult, uneori aţi auzit că am spus anumite lucruri chiar şi
cu doi ani sau mai mult, înainte de a se întâmpla.

Faptul că spun aceste lucruri nu mă face să slăbesc
în putere. Vedeniile pe care le primesc aici se datorează în mare parte
credinţei voastre. Ele nu vin de la mine, nici din pricina mea!

Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a făcut
favoarea să veniţi să mă ascultaţi. Păi când i-am spus pastorului meu baptist
despre aceste lucruri şi i-am povestit că am fost vizitat de Îngerul Domnului,
m-a întrebat:

„Billy, ce ai mâncat la cină?”

„Dr. Davis, să ştii că nu apreciez deloc gluma ta.
Ai aici carnetul meu de membru.”

„Nu trebuie să te simţi jignit pentru remarca mea,
dar cine crezi că va asculta aşa ceva?” m-a întrebat el.

„Dacă Dumnezeu m-a trimis să vorbesc, sunt sigur că
va avea pe cineva care să şi asculte.”

Aşa este, şi El a făcut-o.

Dr. Davis a spus: „Vrei să spui că te vei ruga
pentru regi şi pentru oameni importanţi, cu cele şapte clase ale tale?”

„Nu ştiu cum o voi face”, i-am răspuns, „dar ştiu că
Dumnezeu o va face pentru că aşa a spus.”

Şi a făcut-o pentru că El o face întotdeauna. Acest
lucru este cât se poate de desăvârşit, de aceea aş vrea să fiţi tari şi să nu
vă alarmaţi.”

Prieteni, veniţi la Dumnezeu fără nici o umbră de
îndoială şi fără să încercaţi să improvizaţi, pentru că Satana nu va accepta
improvizaţia voastră. El ştie unde este credinţă cu adevărat şi unde nu este
deloc. Dacă este numai o emoţie, el vă va râde în faţă, dar dacă este ceva
adevărat, va fugi din prezenţa voastră.

Să nu uitaţi că el este un duh şi ştie aceste
lucruri.

Fiţi atenţi! Deci femeia aceea a tras ceva de la
Isus, iar acum se întâmplă la fel.

Unii oameni mă întreabă: „Frate Branham, de ce eşti
aproape terminat când pleci în călătorie?”

Aceasta nu se întâmplă în timp ce primesc vedeniile.
Nu, ci vine între ele, iar eu îmi dau seama numai când părăsesc platforma.

Observaţi! El a devenit slab din pricina atingerii
unui singur om. Femeia s-a apropiat de El, L-a atins şi a plecat.

Este acelaşi lucru ca şi când aş sta pe vârful
picioarelor.

Cu câtva timp înainte de a veni la adunare, eu
postesc şi mă rog, iar în acea perioadă încerc să mă ascund de oameni; nu vreau
să ştie nimeni unde sunt.

Nici chiar soţia mea nu este cu mine, ci stau singur
şi mă rog constant, deoarece ştiu că El este aproape, iar uneori văd acea
Lumină care vine în camera mea şi stă acolo.

Atunci El îmi spune: „Să fii atent la cutare şi
cutare lucru, pentru că este pe cale să se întâmple asta şi cealaltă.”

Când îmi spune ceva de felul acesta sunt foarte
afectat, dar când sunt pe platformă şi credinţa voastră provoacă acele vedenii…
Aceasta se întâmplă chiar  dacă staţi în
audienţă, priviţi şi ziceţi în inima voastră: „Să ştii că aici este ceva! Cred
că omul acesta spune adevărul.”

Atunci s-ar putea să spun sau să fac ceva ce n-ar
trebui să spun sau să fac, pentru că nu-l cunosc şi nu-l înţeleg… Dar pentru că
vă iubesc, voi încerca să vă spun câte ceva, iar credinţa voastră va trage.
Atunci poate voi vedea pe cineva care a venit din spital sau care a făcut ceva
şi îi voi vorbi. Aceasta mă face să devin slab. De ce? Pentru că voi trageţi
ceva, dar nu de la mine ci de la Dumnezeu. Însă El vă trimite binecuvântările
printr-un canal pământesc. Înţelegeţi acum?

Din cauza aceasta devin slab. Acesta este motivul
pentru care stau pe „vârfuri”. Desigur.

Doamne, ajută-mă în seara aceasta pentru că sunt
aici ca să Te rog să mă ajuţi. Binecuvântează-i pe oamenii aceştia.

Poate că printre noi se află cineva pe care nu l-am
mai văzut niciodată. Cum este cu acesta?

Ce se întâmplă dacă El pleacă de la mine? Voi coborî
de pe platformă. Dar dacă El vorbeşte? Trebuie să spun ceva.

În fiecare adunare sunt critici: îi poţi simţi. Când
vorbeşte ungerea, poţi simţi acea indiferenţă rece şi ştii că nu este bine;
ştii că se îndoiesc.

Când nu este aşa, simţi acel bun-venit cald; simţi
acea curgere lină…

Aici stă o persoană. Ce voi face? Mă voi ridica pe
vârful picioarelor, ca în pildă.

Dincolo stă o femeie. Doamne, dacă îi vei spune
ceva, ca femeii de la fântână; dacă îi vei descoperi ceva ce a greşit, va putea
fi ajutată.

Când femeia vine sus, o întreb: „Crezi?” iar ea
răspunde:

„O, frate Branham, lăudat să fie Domnul, pentru că
am toată credinţa…” dar eu ştiu că dacă ar avea credinţă nu ar veni acolo sus.
Vedeţi?

Tu vii aici pentru că ai speranţe, nu credinţă.
Credinţa este pozitivă; este o încredere neclintită, o puternică încredinţare
despre lucrurile care nu se văd.

Dar lucrurile nu depind de mine, ci eu sunt doar
folosit de El; sunt sub ungere. Aici este un Duh care încearcă să vă prindă
duhul ca să acceptaţi ce spune El, astfel încât să vă crească credinţa până la
punctul în care să-L acceptaţi pe Isus ca Vindecător. Dar să nu Îl acceptaţi cu
mintea, ci cu inima.

Apoi spun: „Tu ai cancer!”

„Da, aşa este”, răspunde persoana, dar este încă
jos. Înţelegeţi?

Ceea ce spun nu a afectat-o deloc. Mă întorc spre
audienţă, dar nici ei nu sunt afectaţi deloc. Vedeţi?

Ei bine, atunci încerc din nou:

„Tu ai avut TBC…”

Tu vezi lucruri care s-au întâmplat cu mulţi ani în
urmă în viaţa cuiva. Cum? Prin vedenia primită pe platformă. Acest lucru se
întâmplă atât de des  încât nu mai ştiu
ce este vedenie şi ce este realitate, iar aceasta mă slăbeşte.

Atunci stau pe vârful degetelor.

Ştiţi ce face Directorul circului dacă vrea să văd
ceva? (Acesta este un exemplu). Se apleacă până la mine, mă ia de după cap, mă
ridică sus şi zice:

„Acum va veni o femeie. Va fi îmbrăcată aşa şi aşa
şi va sta acolo. Tu vei intra pe partea aceasta şi vei vedea că acest copilaş
va sta în locul acela. Se va întâmpla aşa şi aşa, iar omul acela va sta acolo…”

El îţi spune toate aceste lucruri, apoi te aşează
din nou jos, aşa că-ţi vine să strigi şi să Îl lauzi pe Dumnezeu. Înţelegeţi?

Aşa Îşi foloseşte Dumnezeu darurile, sau mai bine
zis, oamenii sunt aceia care se folosesc de darurile Lui. Acum înţelegeţi?

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Domnul nostru; de
aceea a slăbit în putere.

Trebuie să mă grăbesc pentru că mai avem numai opt
minute până vom striga rândul de rugăciune.

Vă rog să fii atenţi.

Când Domnul Isus a plecat din casa lui Lazăr, a
Mariei şi a Martei, acolo s-a instalat boala.

Tot aşa, când Isus Se depărtează de casa voastră se
instalează necazurile. Nu uitaţi: aşteptaţi-vă la necazuri când Isus vă
părăseşte casa! Mai bine purtaţi-vă cum trebuie: rugaţi-vă, iubiţi-L şi
păstraţi-L acolo, pentru că El este cel mai bun Prieten şi Tovarăş pe care
L-aţi avut vreodată; sau pe care Îl veţi avea vreodată.

Ţineţi-L acolo! Faceţi-L să simtă că este
binevenit  şi trăiţi viaţa cu care se
poate asocia.

În cazul lui Lazăr ei nu au făcut nimic, ci
Dumnezeu  I-a dat Fiului Său o vedenie
care i-a arătat că Lazăr urma să moară, iar El trebuia să-l învieze din nou.

Fiţi atenţi! Biblia este o poveste de dragoste
pentru Biserică.

Nu demult, când am fost aici, am predicat despre
Avraam şi Sara, care au devenit din nou tineri, iar un predicator a râs de mine
şi a scris o carte care a fost publicată şi peste hotare.

Totuşi, Dumnezeu i-a transformat şi i-a făcut
tineri, iar eu vă pot dovedi aceasta cu Biblia. Dar vedeţi, Biblia nu poate fi
învăţată într-un seminar. Poate sunt dur în ceea ce spun, dar Dumnezeu spune că
El a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit pruncilor.

Voi nu trebuie să fiţi deştepţi ca să înţelegeţi
Biblia, ci aveţi nevoie de o inimă umilă.

Biblia este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu
pentru Biserica Sa, de aceea este ascunsă de toţi înţelepţii acestei lumi. Ea
poate fi cunoscută într-un singur fel: prin „genunchiologie” , dacă aţi avut
parte vreodată de aşa ceva…” Înţelegeţi ce vreau să spun? Jos pe genunchi!

Ca s-o înţelegeţi, este nevoie să citiţi Biblia
printre rânduri.

De exemplu, când plec peste ocean, soţia îmi scrie
scrisori şi-mi spune:

„Dragă Billy, este seară şi tocmai am culcat copiii.
Telefonul a sunat toată ziua, din cinci în cinci minute… Sunt foarte obosită.”

Citind aceste rânduri, eu înţeleg foarte bine ce
vrea să-mi spună. O iubesc cu adevărat şi pentru că o iubesc, o înţeleg.

Aşa este şi cu Biblia. Ea spune un lucru, dar vei
înţelege ce spune numai dacă eşti îndrăgostit de Autorul ei. De ce? Pentru că
El descoperă lucrurile din ea numai iubitei Lui.

Nu aţi vrea să fiţi şi voi iubita Lui? Sigur că da.
Duhul Sfânt este aici şi spune: „Cei înţelepţi şi pricepuţi ar putea gândi aşa
şi aşa, dar citeşte mai departe şi eu îţi voi arăta ce am vrut să spun.”

Aţi înţeles? Atunci veţi putea vedea tot tabloul.

Citiţi un timp, apoi aşezaţi-vă jos şi plângeţi!
După aceea, ridicaţi-vă, plimbaţi-vă şi plângeţi din nou pentru că dacă veţi
face aceasta, veţi primi ceva ce vine cu adevărat de la Dumnezeu. Amin.

Isus a spus că El nu face decât ce Îi arată Tatăl în
vedenie. Astfel, El a ştiut că Lazăr se va îmbolnăvi, dar a plecat din casa lui.

O, iar la o zi sau două de la plecarea Lui, Lazăr
s-a îmbolnăvit. Şi Biblia spune că au trimis imediat să-L cheme pe Isus, însă
ştiţi ce a făcut Domnul cel iubitor în loc să se întoarcă la prietenul Lui? A
ignorat invitaţia lor şi a plecat mai departe.

Ei au trimis din nou după El, dar nici de data aceea
nu i-a ascultat, ci a aşteptat momentul potrivit. Isus ştia foarte bine ce urma
să se întâmple, deoarece Îi arătase Tatăl.

Apoi, într-o zi Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Lazăr,
prietenul nostru, doarme…”
(Ioan 11.11).

Când au auzit aceasta, toţi s-au gândit că este bine
dacă doarme, însă Isus le-a vorbit clar ca să înţeleagă:

Lazăr a murit.

Şi Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să
credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.”
(v. 14-15). Amin. Înţelegeţi
acum?

Când a ajuns la mormânt, a spus:

Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

Ştiam că întotdeauna Mă asculţi; dar vorbesc
astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă…”
(v. 41-42).

Acum înţelegeţi? El ştia mai dinainte tot ce avea să
se întâmple. Ştiuse că va fi departe şi că Lazăr va muri în timpul acela. Dacă
ar fi fost acolo, desigur, L-ar fi rugat pe Tatăl să-l vindece când s-a
îmbolnăvit şi nu ar fi murit.

Aş vrea să ştiţi că El nu i-a înviat pe toţi cei ce
au murit, ci a readus la viaţă doar trei morţi. „trei” este confirmarea
evreiască.

Deci a înviat trei morţi, şi aş vrea să observaţi ce
a făcut în fiecare caz.

În cazul lui Lazăr, El a plecat din locul acela
pentru ca acel bărbat să moară.

În cazul fiicei lui Iair, a călătorit toată noaptea
pe o mare cuprinsă de furtună şi s-a luptat cu valurile ca să poată ajunge în
cetate să învie o fetiţă.

Priviţi apoi la băiatul văduvei. Isus a călătorit
toată ziua şi era obosit de atâta mers, aşa că s-a aşezat şi a aşteptat
cortegiul funerar. Desigur, cât se poate de simplu.

Aşa procedează Tatăl.

Era ceasul cel mai întunecos al acelei familii şi se
părea că Isus îi părăsise. Lazăr murise şi era deja îngropat de patru zile,
când deodată a venit un mesager care anunţa că Isus intră în cetate.

Marta era mai slabă în ce priveşte lucrurile
duhovniceşti, dar binecuvântată să-i fie inima pentru că la auzirea veştii a
devenit în clocot. Priviţi atitudinea ei.

Voi primiţi ceea ce cereţi de la Dumnezeu în funcţie
de felul în care vă apropiaţi de El.  Mai
întâi trebuie să vă apropiaţi de El.

Amintiţi-vă ce mi-a spus Îngerul:

„Dacă îi vei putea face pe oameni să te creadă şi
vei fi sincer când te vei ruga, nu va putea sta nimic împotriva rugăciunii
tale!”

„Cum voi putea face aceasta, Doamne? Cum îi voi putea
face să mă creadă?”

„Prin aceste lucruri. Ele îi vor face să te creadă.”

Vedeţi? „Dacă îi vei face pe oameni să te creadă.”

Este numai un semn ca să credeţi că Isus Hristos a
murit pentru bolile şi păcatele voastre.

Pe baza sângelui vărsat, în seara aceasta puteţi
trage acele atribute. Dumnezeu vă va da orice lucru de care aveţi nevoie, cu
condiţia să credeţi.

Priviţi la femeia aceasta. Ea a spus:

„Doamne…” Da, El este Domnul.

Dacă în locul Martei ar fi fost oamenii din ziua de
astăzi, şi un predicator ar fi trecut prin adunarea aceea, ar fi făcut câteva
minuni şi apoi ar fi plecat, cu siguranţă prietenii apropiaţi i-ar fi spus:

„Măi fraierule, de ce ai plecat şi nu ai venit
când     te-am chemat?”  Vedeţi?

Dar femeia s-a apropiat de El şi I-a zis:

Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit
fratele meu.

Dar şi acum ştiu că orice vei cere de la
Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.”
(Ioan 11.22).

O, Doamne! Trebuie să se întâmple ceva!

Ea s-a dus, a adus-o pe Maria şi i-a zis:

Te cheamă Învăţătorul!”

Vedeţi, Isus a venit în ceasul cel mai întunecos al
acestei familii.

Poate şi voi aţi mers la toţi medicii din oraş, căci
aţi ajuns în ceasul cel mai întunecos din viaţa voastră, dar nu uitaţi: Acesta
este ceasul în care vine Isus la voi!

Poate nu aţi avut nici un ceas atât de întunecos;
poate doctorul nu vă mai poate ajuta cu nimic, dar Isus vine tocmai în ceasul
cel mai întunecos.

Şi peste Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, a venit  ceasul cel mai întunecos, fiind aruncaţi în
cuptorul încins, dar chiar acolo a venit Isus.

A fost cel mai întunecos ceas pe care l-a avut
femeia cu scurgerea de sânge, pentru că nu avea nici o şansă să ajungă în
rândul de rugăciune.

Ea îşi cheltuise toţi banii pe la doctori, dar nici
unul dintre ei nu a putut s-o ajute. Avea o scurgere de sânge de ani de zile şi
îşi vânduse tot ce avea, aşa că acum trăia din cerşit sau aşa ceva, dar în
ceasul cel mai întunecos al vieţii ei, a venit Isus.

Pe vremuri, când eram doar un copil, am ajuns la
spital, iar un specialist remarcabil i-a spus tatălui meu, care stătea lângă
mine, că mai am de trăit vreo trei minute.

A fost cel mai întunecos ceas pe care l-am văzut,
dar atunci a venit Isus şi m-a salvat.

Apoi am purtat ochelari cu dioptrii foarte
mari;  practic eram orb, pentru că
trebuia să fiu dus de mână, dar atunci a venit Isus, şi vă spun: El este încă
acelaşi Isus şi în seara aceasta.

Vă voi mai spune numai o istorioară scurtă.

Cu ani în urmă, înainte să cunosc această
slujbă,     m-am dus în casa mamei mele
să mă rog.

Inima îmi era împovărată, aşa că am intrat în casă
să mă rog şi i-am spus mamei mele:

„Pot merge în camera din faţă?”

când am închis uşa camerei, am adăugat:

„Nu lăsa pe nimeni să mă deranjeze, pentru că vreau
să mă rog.”

M-am rugat vreo două ore.

Mama era o femeie de modă veche, iar când spăla
haine, le punea pe un scaun. Nu ştiu dacă aţi văzut aşa ceva sau nu. Astfel, ea
avea hainele întinse în dormitor.

În timp ce mă rugam, la un moment dat am deschis
ochii şi am crezut că văd un scaun cu haine. Era ceva alb şi venea spre mine…
Curând am înţeles că era acea Lumină.

În timp ce Lumina venea spre mine, am văzut mergând
printr-un pustiu şi luând de pe cale lemne şi tufişuri. Parcă mergeam după un
miel care behăia tot timpul: „Bee! Bee!” şi îmi ziceam în sine: „Sărmanul de
el!

Trăgeam din greu de acele lemne încercând să-l scap
pe bietul miel. Era o vedenie.

Am tras din nou, apoi am ascultat ca să aud behăitul
mielului. Eram atât de obosit, dar am continuat să trag, gândindu-mă:

„Tot am să-l scap de acolo!”

Şi în timp ce mă apropiam de locul unde era prins,
vocea mielului a devenit o voce omenească, iar în loc de: „Bee! Bee!” zicea:
„Milltown, Milltown!”

Când am auzit acele cuvinte, mi-am zis: „Milltown?
Oare ce este aceasta?” M-am aşezat pe marginea patului şi am întrebat în timp
ce stăteam cu mâinile ridicate:

„Unde este Milltown?”

Când vedenia m-a părăsit, m-am gândit: „Oare ce
înseamnă aceasta?”

V-am spus că au mai fost două vedenii referitoare la
un băiat din Utica, ce era pe moarte, iar medicii nu mai puteau face nimic pentru
el. Dar Domnul l-a vindecat.

Cu 15-18 ani în urmă, era o fetiţă metodistă, care
era neputincioasă: avea mâinile şi picioarele răsucite. În perioada aceea a
fost o trezire metodistă care a trecut prin ţinutul unde locuia ea. Pe atunci,
eu nu ştiam ce este cu aceste vedenii, iar predicatorii îmi ziceau: „Nu te
juca, pentru că acesta este diavolul!”

Vă spun sincer că parţial i-am crezut.

Nu am ştiut ce trebuie să fac până când Domnul mi-a
descoperit.

Totuşi, m-am dus în biserica mea şi am spus vedenia
în care cineva striga: „Milltown!”

Ei bine, în mijlocul nostru venea un bărbat care
conducea de fiecare dată câte 35 de mile. Numele lui este George Wright şi
venea din De Pauw, Indiana, împreună cu soţia şi copiii lui.

El mi-a zis: „Frate Bill, Milltown este o localitate
situată la 35 de mile, sud.”

Localitatea este situată puţin mai la sud de locul
unde locuieşte fratele Arganbright.

„Domnul vrea să merg la Milltown”, am spus eu.

Desigur, eu lucram. Am lucrat tot timpul, aşa că nu
am luat niciodată bani de la biserica mea, ci mi-am câştigat singur existenţa.

Sâmbăta m-am dus să-l văd pe fratele Wright, iar el
m-a dus la Milltown, o localitate mică, situată pe malul râului Albastru,
numărând cam 800-1000 de locuitori.

„Ce vei face acolo?” m-a întrebat fratele.

„Nu ştiu. El mi-a spus doar să merg la Milltown.”
Spuneam aceasta pentru că mielul din vedenie striga: „Milltown.”

„Ei bine”, a continuat fratele, „voi face câteva
cumpărături.”

„În ordine”, i-am răspuns.

Între timp, am cumpărat o cutie veche de la un băiat,
gândindu-mă:

„Când oamenii de la ţară îşi vor aduna căruţele în
jur, mă voi urca pe această cutie şi le voi predica. Poate Domnul are vreun
miel prins pe undeva şi vrea să-l eliberez.”

Am luat deci cutia aceea, m-am dus afară şi m-am
aşezat pe ea.

Fratele Wright a revenit de la cineva  la care fusese în vizită şi mi-a spus:

„Trebuie să merg sus pe deal să fac câteva
cumpărături.”

„Păi, în timp ce aşteptăm mulţimea, îmi voi lăsa
cutia aici şi voi merge cu tine.”

În timp ce urcam dealul, am ajuns în faţa unei
biserici mari şi frumoase, iar Ceva mi-a spus: „Opreşte-te la biserica
aceasta!”

M-am gândit că este bine, apoi i-am zis fratelui
Wright:

„Te întorci pe aici?”

„Da”, a răspuns el.

„Atunci te voi aştepta aici.”

„Bine.”

Apoi l-am întrebat: „Ce fel de biserică este
aceasta?”

„Baptistă, dar păstorul ei a intrat în bucluc cu
câtva timp în urmă… Atunci baptiştii au închis-o şi toţi au plecat la metodişti
sau la nazarineni.”

M-am dus la uşă şi am apăsat mânerul, dar uşa era
încuiată. Nu era nimeni pe acolo, aşa că am îngenuncheat şi am spus: „Tată
ceresc, doreşti să ţin o adunare în biserica aceasta? Dacă da, deschide uşa
pentru mine.”

M-am aşezat jos, dar cred că am stat cinci minute şi
am auzit pe cineva umblând în jurul clădirii. A venit la mine şi a zis:

„Hello!”

„Bună ziua, domnule”, i-am răspuns.

„Vrei să intri în biserică?”

„Păi…”

„Am cheia.”

„Îţi mulţumesc.”

A deschis uşa, iar eu i-am zis:

„Mulţumesc, domnule.”

„Biserica aceasta a aparţinut baptiştilor, dar de
când au plecat este a oraşului.”

„Dar se mai ţin ceva servicii aici?”

„Numai servicii funerare”, a răspuns el.

„Da? Îţi mulţumesc. Şi cine răspunde de ea?”

„Du-te acolo?”

M-am dus cu gândul să discut cu tipul care răspundea
de clădire, iar el mi-a spus:

„Sigur. Dacă eşti baptist poţi merge acolo.”

M-am dus şi am anunţat în ziarele locale că urma să
ţin un serviciu, dar în după-amiaza aceea când m-am dus la adunare, nu era
nimeni.

Am ieşit afară. Pe acolo se mânau vitele şi probabil
că vreuna îşi pierduse talanga, aşa că am luat-o de jos şi am început să fac
gălăgie cu ea.

Încă nu venise nimeni, dar am văzut un om care urca
pe deal, aşa că am mers la el şi i-am zis:

„Frate, n-ai vrea să vii la adunare? Sunt predicator
baptist şi doresc să încep o trezire în clădirea aceasta.”

„Ascultă omule,” mi-a răspuns el, „noi nu avem timp
de religie, pentru că trebuie să ne creştem copiii.”

„Bine, este în ordine.”

Dar ştiţi ce s-a întâmplat? Cam la cinci zile de la
această discuţie, oamenii au trebuit să-şi facă timp să-l îngroape pe omul
acela, pentru că a murit.

De aici trebuie să învăţaţi că trebuie să aveţi timp
pentru Isus. Să nu uitaţi aceasta!

Indiferent cât sunteţi de ocupaţi sau ce fel de
viaţă duceţi, ar fi bine să vă faceţi timp pentru Hristos.

Am început adunarea şi îmi amintesc că în seara aceea
îmi stătea pe inimă o predică.

Ştiţi din cine era formată adunarea mea în seara
aceea? Domnul şi doamna Wright şi fiica lor. Când i-am văzut, m-am gândit:

„Păi, este destul de bine.”

Am dat fiecăruia dintre ei câte o carte de cântări
şi am început să cântăm: „Jos pe cruce, unde a murit Isus…”

La un moment dat, am auzit o bătaie în uşă, iar când
am privit, am văzut cea mai grozavă arătare. Avea o pipă mare făcută dintr-un
cocean de porumb, pe care şi-a scuturat-o în faţa uşii; avea un singur dinte în
faţă, iar părul cărunt îi atârna neglijent. A privit spre noi şi a zis:

„Unde este micul acela…Billy Sunday?…”

Fratele Wright 
l-a primit şi l-a rugat să intre. Bărbatul a păşit înăuntru şi a spus:

„În ordine…”

Fratele s-a apropiat şi mi-a şoptit: „Acesta este
cel mai dur bărbat din oraş.”

Era Will Hall, care acum este păstorul bisericii
baptiste din Milltown.

Bărbatul a fost salvat în seara aceea. În seara
următoare nu a venit nimeni, decât Bill Hall şi familia fratelui Wright, acest
lucru repetându-se timp de cinci seri. Dar la sfârşitul săptămânii, Dumnezeu a
vindecat o fată care era bolnavă de TBC.

Domnul Hall a venit la mine şi mi-a spus:

„Frate Bill, sus pe deal este o fată bolnavă. Se
numeşte Georgie Carter şi zace la pat de nouă ani şi opt luni.”

Aş vrea să-i luaţi adresa şi să-i scrieţi, căci vă
va răspunde la toţi.

Fratele mi-a spus: „Fata zace de nouă ani şi opt
luni şi este numai piele şi os, pentru că are numai 35 de pound (16 Kg). Deşi
are 22 sau 26 de ani, are doar 5 picioare (1,5 metri) înălţime şi este în
starea aceasta din cauza unei greşeli făcute asupra ei. Familia ei nu aparţine
bisericii de aici, ci merge la o biserică ce nu crede că Isus vindecă. Nu cred
nici în Duhul Sfânt.”

Desigur, nu voi spune numele acelei biserici.

Mai mult, conducerea bisericii le-a spus membrilor
ei, că cine merge să-l asculte pe predicatorul acela idiot care se roagă pentru
bolnavi, va fi excomunicat.

Fiind diacon în cadrul acelei biserici, tatăl fetei
nu a putut veni la adunare, aşa că fratele Hall m-a întrebat dacă sunt de acord
să merg eu acolo.

„Sigur că da”, am răspuns, iar părinţii fetei mi-au
transmis:

„Pentru ca fiica noastră să fie împăcată, suntem de
acord să vii aici, dar noi nu vom fi acasă atunci când vii, pentru că nu vrem
să avem de-a face cu un făţarnic.”

M-am dus acolo şi am privit prin casă. Într-un colţ
era un pat de fier de pe care se ducea vopseaua, din cauză că fata se ţinuse de
el şi plânsese mult. Mâinile ei erau cam aşa de slabe (fratele Branham arată)
şi nu avea putere nici să ridice vasul când tuşea. Tuşea încet şi trebuia să
fie cineva lângă ea ca să-i ţină vasul. Avea buzele supte şi ochii adânciţi în
orbite.

Pe pat am observat cartea mea: „Isus Hristos este
Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

M-am apropiat de fată şi i-am zis:

„Surioară, aş dori să te ajut cumva. Eşti creştină?”

„Da,” a răspuns ea.

Mama ei nu era acolo. Nu puteau să pună oliţa sub
ea, ci îi schimbau tot timpul cearceaful, deoarece tânăra era doar piele şi
oase.

Sărmana nu mai ieşise din camera aceea de ani de
zile. Era o familie drăguţă. Mama ei era încă tânără, dar avea părul cărunt şi
tremura din cauza unei paralizii: cum a stat zi şi noapte lângă fiica ei
bolnavă.

Doctorii au renunţat la cazul ei de câţiva ani, aşa
că boala s-a extins chiar şi la organele genitale. Era într-o stare cu adevărat
îngrozitoare.

Deci i-am zis:

„Mă voi ruga pentru tine”, după care am îngenuncheat
şi m-am rugat.

Ea dorea să ştie dacă ceva… De ce nu s-a întâmplat
nimic? Citise în ziar despre fata Nail, care fusese oloagă. Toate ziarele din
ţară au scris despre ea.

Văzând-o oarecum dezamăgită, i-am zis:

„Pentru fata aceea am avut o vedenie, soră dragă,
dar tot ce pot face în cazul tău este să mă rog. Eu nici nu o cunoşteam, dar am
avut o vedenie cu privire la ea.”

Pe obrajii tinerei au început să curgă lacrimi. Nu
ştiu de unde mai puteau izvorî acele lacrimi, dar ele curgeau pe obrajii ei
slabi. Biata de ea…

„Voi continua să mă rog pentru tine, deşi ştiu că
mama şi tatăl tău nu vor fi aici.”

A început să plângă şi mai tare şi a zis: „Dar eu te
vreau…”

M-am dus din nou sus pe deal, iar la sfârşitul
săptămânii am avut un botez în locul numit „Toton’s Ford”, dacă ştiţi unde
este.

Ştiu că fratelui Arganbright îi place aceasta,
deoarece cunoaşte fiecare colţişor din zonă.

La botezul acela a participat şi un predicator care
a susţinut în faţa adunării lui că numai cei neştiutori şi proşti se botează
prin scufundare.

În ziua botezului, bărbatul acela avea un cort mare
chiar acolo. În cursul săptămânii avusese cam 30-40 de convertiţi, iar serviciul
din după-amiaza aceea tocmai se terminase şi oamenii ieşeau afară. Era cam ora
4.00 după-amiaza şi toţi s-au oprit pe malul apei: erau câteva sute de oameni.

Eu am început să înfăptuiesc botezul biblic şi am
spus:

„Se pare că tot cerul este aici, iar îngerii stau pe
fiecare creangă a copacilor.”

Întreaga lui adunare, toţi îmbrăcaţi cu haine
frumoase, au intrat în apa aceea mâloasă şi s-au botezat în ziua aceea.  Când a văzut aceasta, bărbatul acela s-a
înfuriat atât de tare încât a alunecat de pe cale şi a părăsit amvonul.

După aceea, m-am dus să mănânc cu fratele George
Wright şi am discutat tot felul de lucruri. El mi-a zis:

„Trebuie să vii când mama sună clopoţelul.”

„Bine”, am răspuns eu, şi am plecat în pădure. Am
vrut să îngenunchez, dar pe jos era plin de spini care înţepau foarte tare.

Voi ştiţi că întotdeauna când în faţa voastră stă o
binecuvântare, Satana vine să vă ispitească. Oricum am încercat să îngenunchez,
mă înţepau foarte tare, aşa că m-am dus mai departe. Mă simţeam atât de
extenuat, încât am căzut jos şi am început să plâng şi să mă rog înaintea
Domnului.

La un moment dat, mi s-a părut că aud din depărtare
clopoţelul, dar ştiţi cum este când eşti cuprins de rugăciune: nu mai dai
atenţie la nimic.

După o vreme mi-am revenit şi am văzut că soarele
cobora spre asfinţit. Stăteam sub nişte tufe şi simţeam că în jur pluteşte un
simţământ ciudat.

Am privit în jurul meu şi am văzut că Lumina pe care
aţi văzut-o în fotografie, strălucea şi se învârtea deasupra tufei, iar o Voce
mi-a spus:

„Du-te la familia Carter!” Numele fetei era Georgie
Carter.

Între timp, fratele Wright şi ceilalţi, au început
să mă caute. M-ai ridicat de acolo şi am pornit repede la vale, iar când l-am
văzut pe fratele Wright, i-am sărit în braţe:

„Frate Bill, mama a terminat prăjitura de două ore.”

„Frate George, se va întâmpla ceva. Îţi aminteşti
Lumina care s-a arătat acolo jos la botez?”

„Da.”

„Ei bine, a venit în pădure şi mi-a spus să merg la
familia Carter. Cred că fata se va face bine.”

Acolo erau câţiva oameni din Texas, care doreau să
fie martori la acel eveniment, aşa că ne-am dus toţi.

Voi ştiţi că Dumnezeu lucrează întotdeauna la ambele
părţi.

Între timp, fata plângea deoarece văzuse în ziar
anunţul referitor la botez şi ar fi dorit să meargă şi ea.

Desigur, nu se putea mişca. Nu se ridicase de nouă
ani şi opt luni de pe pat.

În continuare vă voi relata povestea mamei ei.
Întrebaţi-o şi vedeţi dacă nu vă va povesti la fel.

Familia Carter locuia într-o casă mare şi frumoasă,
iar fiica lor măritată locuia chiar în vecinătate.

Ea a îngenuncheat şi a spus:

„Scumpe Tată ceresc, noi Te-am slujit în biserica Ta
ani de-a rândul şi iată că biata mea copilă se zbate între viaţă şi moarte, în
timp ce acest impostor, William Branham, a venit în oraş şi i-a înnebunit pe toţi
oamenii, chiar şi pe ea. Răsplăteşte-i acestui făţarnic după fărădelegea lui!”
şi a continuat să se roage.

Când s-a ridicat, a văzut o umbră pe perete şi a
crezut că este fiica măritată, care venea probabil în vizită.

Dar nu era ea, ci după cum spune femeia, era umbra
Domnului Isus, căci I-a văzut barba.

El a întrebat-o:

„De ce plângi? Cine este cel care vine?”

Când s-a uitat, ea m-a văzut venind cu această
Biblie în dreptul inimii, şi însoţit de doi bărbaţi.

Când a văzut aceasta, femeia şi-a zis:

„Am adormit!” Nu mai văzuse niciodată până atunci o
vedenie.

„Am adormit! Ceva nu este în ordine, oare mi-am
pierdut minţile?”

S-a dus în cameră la Georgie şi chiar atunci s-a
auzit cum se închide o uşă, iar în clipa următoare am apărut însoţit de doi
bărbaţi, exact cum văzuse ea în vedenie.

În momentul acela, a leşinat. Nu ştiu cine a deschis
uşa, dar eu am putut intra. Ştiu că ceea ce spun pare o copilărie, dar stăteam
în colţul camerei în felul acesta, şi mă priveam cum mergeam spre fată. Ea
zăcea acolo palidă, iar eu i-am zis:

„Soră Georgie, Isus Hristos care te iubeşte. Mi s-a
arătat deasupra unui tufiş şi m-a trimis la tine ca să poţi fi vindecată!
Ridică-te deci din pat, în Numele lui Isus Hristos!”

Cum putea s-o facă? Nu se ridicase din pat de nouă
ani şi opt luni, iar picioarele ei nu erau mai groase decât coada măturii. Oare
de unde putea să ia această putere, când nu era în stare nici să ridice o
scuipătoare?”

Cum? Nu ştiu, dar Dumnezeu care a creat cerurile şi
pământul, ştie că ea s-a ridicat şi a stat pe podea, cu mâinile ridicate, sub
puterea Duhului Sfânt.

Cei doi bărbaţi care mă însoţeau au văzut acel
schelet. Picioarele ei erau cam aşa de subţiri, şi la fel braţele pe care le
ţinea în sus. Când au văzut-o, cei doi bărbaţi care mă însoţeau, s-au speriat
şi au început să strige.

Mama fetei şi-a revenit din leşin, dar când a
văzut-o stând în picioare, a scos un ţipăt şi a leşinat din nou. Fiica din
vecini a auzit acele strigăte şi a venit repede să vadă ce se petrece. Toţi
oamenii din oraş au început să alerge spre casa lui Carter.

Tatăl fetei a crezut că a murit Georgie, aşa că a
trecut podul în fugă, cu găleata cu lapte în mână, pentru că lucra în grajdul
de peste drum.

Georgie s-a dus în grădină, s-a aşezat pe iarbă, a
binecuvântat iarba şi frunzele din pomi. Când a ajuns tatăl ei, casa era plină
de oameni, iar cam după 20 de minute, fata 
s-a aşezat la pian şi a început să cânte cântarea:

„Ţine-mă, Isuse, lângă cruce.

Acolo curge pentru toţi

Şuvoi de vindecare,

Ce curge din muntele Calvarului!”

Din acea zi, Georgie a fost pianistă în biserica
baptistă din Milltown, şi n-a mai zăcut niciodată  în pat.

Isus Hristos a venit în ceasul cel mai întunecos al
domnişoarei Georgie Carter.

O, Dumnezeule, ai milă! Este ceasul cel mai
întunecos pe care l-a văzut lumea: cu comunism de fiecare parte şi cu tot felul
de ismuri.

Oh, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a venit cu
Biblia şi cu Adevărul Său; cu Duhul Lui cel Sfânt. În seara aceasta, El este
aici ca să ne facă mai presus decât am putea face sau gândi noi. Amin.

Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, ştiu că par puţin emoţionat,
Doamne, dar inima mea este mişcată de câte ori mă gândesc la micuţa  Georgie Carter, cum stătea în seara aceea la
pian şi cânta cu acele degete scheletice şi cu acele picioruşe subţiri pe care
numai ungerea  puterii lui Dumnezeu le-a
putut întări ca s-o susţină. Ea stătea acolo şi cânta: „Isuse, ţine-mă aproape
de cruce.”

Dumnezeule, din câte ştiu eu, de atunci ea a trăit
numai lângă cruce, iar cu câteva zile în urmă am vorbit cu ea şi mi-a spus că
se simte perfect.

O, câţ Îţi mulţumesc Doamne, pentru Isus care vine
în ceasul cel mai întunecos!

Poate că aici în vale, sunt unii care au făcut tot
ce au putut ca să fie bine, dar se pare că au ajuns mai rău.

Tată, îngăduie ca în seara aceasta să vină Isus şi
să facă întocmai cum a făcut când era pe pământ; să facă ceva mai deosebit
decât într-o adunare obişnuită.

Aşa Te-au recunoscut Cleopa şi prietenii lui. În
ziua de după învierea Ta,  ai făcut nişte
lucruri; ai făcut ceva diferit de ceea ce ai făcut faţă de alţi oameni, iar ei
Te-au putut recunoaşte.

Fă deci şi în seara aceasta ceva deosebit, Tată, şi
ei vor recunoaşte că eşti aici, înviat din morţi, Tu, Dumnezeul cerurilor şi al
pământului, în persoana Domnului Isus şi prin Duhul Sfânt.

Te rog, Dumnezeule, ca El să facă o cale în fiecare
inimă şi să-i vindece pe toţi cei ce sunt bolnavi şi în nevoi, salvându-i şi pe
cei care nu sunt salvaţi.

Dă-ne aceasta, Tată, pentru că s-ar putea ca pentru
unii să fie ceasul cel mai întunecos şi ei nici măcar nu ştiu aceasta. Poate
că  unii se afundă în întuneric, pentru
că L-au întristat pe Duhul Sfânt, dar în clipa aceasta Tu ai atins ceva în
inima lor.

Doamne, vino şi iartă orice păcat, chemându-i înapoi
la o adevărată viaţă duhovnicească. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele
Domnului Isus.

Acum, în timp ce aveţi capetele plecate şi ştiţi că
sunteţi în prezenţa Duhului Sfânt, dar nu sunteţi încă creştini, recunoaşteţi
că acesta este ceasul cel mai întunecos?

N-aţi vrea să vi se deschidă ochii şi să fiţi
înviaţi la o viaţă nouă?

Dacă este printre noi un bărbat sau o femeie care
ştiu că sunt păcătoşi, n-aţi vrea să spuneţi:

„Indiferent ce vei face sau vei spune, îmi voi
ridica mâinile spre Domnul Isus Hristos şi Îl voi ruga să fie îndurător cu
mine. Da, îmi voi ridica mâinile spre El.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Mai este
cineva?

Spuneţi: „Doamne Isuse, Te accept chiar acum ca
Mântuitorul meu! Până acum m-am îndoit şi nu am crezut în vindecarea divină.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.

Dumnezeu să te binecuvânteze, băiete. Asta-i bine.

„Eu m-am îndoit multă vreme, dar acum văd Duhul Tău
la lucru. N-ai vrea să ai milă şi de mine?”

Cei care au rătăcit departe de Domnul să spună:
„Tată, acum voi ridica mâna spre Tine şi Te voi ruga să fii îndurător faţă de
mine, pentru că vreau să mă întorc Acasă. Doresc ca ochii mei să fie deschişi
din nou spre o experienţă creştină fierbinte.”

Vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi:

„Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule!”?

Altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă.
Asta-i bine. Nu vă ruşinaţi!

Dacă eşti un păcătos, aştept să fii sincer. Ridicaţi
mâna.

Dar aceştia din dreapta mea? S-au ridicat 4-5 mâini.

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Asta-i bine.
Fiţi sinceri, pentru că aşa trebuie să fim. Dumnezeu ne vrea sinceri.

Printre cei care stau cu capetele plecate este
cineva care doreşte să fie inclus pentru mântuire? Să se ridice în picioare în
timp ce ne vom ruga, pentru că nu avem altă cale.

Vreţi să vă ridicaţi? Nu trebuie să vă părăsiţi
locurile. Ridicaţi-vă doar şi spuneţi: „Eu Îl accept chiar acum.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze, doamnelor.

Asta-i bine.

Rămâneţi puţin în picioare.

Mai este cineva care vrea să spună: :Dumnezeule, fii
îndurător cu mine. M-am ridicat chiar acum şi doresc să priveşti spre mine.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă cu copilaşul.

Să ne rugăm:

Binecuvântatule Tată ceresc,  Isus a spus că „ nici un om nu poate veni
la Mine, dacă nu este atras de Tatăl…”

Oamenii aceştia s-au ridicat în picioare, de aceea,
Te rog, Tată,  să priveşti spre ei. Ca un
umil slujitor al Tău, ţi-i aduc Ţie ca să-i salvezi de la o viaţă păcătoasă şi
să le ierţi orice păcat.

Tu ai mai spus: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi
scoate afară,”
iar oamenii aceştia au venit la Tine. Ei s-au ridicat în picioare,
în faţa acestei audienţe, arătând că doresc să trăiască o viaţă mai bună.

Doamne, n-ai vrea să-i sfinţeşti pe aceşti oameni de
partea Ta? Fă-i să trăiască o viaţă creştină umilă şi blândă, începând chiar
din seara aceasta, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni. Aceştia sunt
cei care sunt în picioare. Rugaţi-vă pentru ei.

Câţi din voi se vor ruga pentru ei ca să meargă cu
Dumnezeu? Să vă văd mâinile ridicate.

Să mergeţi la nişte biserici bune, să fiţi botezaţi
ca şi creştini şi să Îl căutaţi pe Dumnezeu să vă dea botezul cu Duhul Sfânt.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

(Fratele Branham vorbeşte cu cineva).

Imediat după serviciul de vindecare am dori ca toţi
cei care L-au acceptat pe Isus să vină în faţă. Poate până atunci se vor hotărî
şi ceilalţi care nu s-au ridicat acum.

Spun aceasta pentru că la încheierea serviciului
sunt atât de epuizat încât abia mai ştiu de mine. Din cauza aceasta, îmi este
foarte greu să fac o chemare la altar.

Acum aş vrea să ştiu dacă este cineva care n-a mai
fost niciodată la vreuna din adunările mele. Să vă văd mâinile. Să-i văd pe cei
care nu au mai fost niciodată la o adunare.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mulţumesc.

Dacă Isus va veni în seara aceasta şi va face acelaşi
lucru pe care l-a făcut cu femeia de la fântână, sau cu Natanael când a fost
adus la adunare de prietenul lui, Filip, veţi crede?

Atunci, Isus i-a spus ce a făcut înainte de a veni
la adunare şi multe alte lucruri. Şi El a mai spus ceva: „Eu fac numai ceea
ce Îmi arată Tatăl să fac.”

Dacă Dumnezeu va face aceasta din nou, în seara
aceasta, Îl veţi accepta cu toţii?

Veţi crede din toată inima? Acceptaţi vindecarea,
indiferent unde vă aflaţi în sală.

Mă gândesc că voi striga totuşi câteva numere de
rugăciune. S-a împărţit numărul „A”? Bine. De la 1 la 100?

De câte seri suntem aici? De şase zile? Cred că
aceasta este ultima seară… Ei bine, atunci vom lua de la 1 la 20. Să luăm mai
bine ultima parte a numerelor.

Cine are numărul 86 să ridice mâna. Cei care au
numerele de rugăciune de la 8o la 90, să ridice mâna. Tu ai, doamnă? În ordine.

Uitaţi-vă la numărul vecinului vostru, pentru că
s-ar putea să nu poată ridica mâna. Este un cartonaş, dar nu am nici unul la
mine ca să vă arăt, dar pe o parte este poza mea, iar pe cealaltă scrie un „A”
şi un număr. Deci cei care au numerele 80-100, să se alinieze. Vom vedea câţi
voi putea chema.

Vreau să vă mai spun ceva. Aceste numere nu se pot
schimba. Voi trebuie să fiţi aici să auziţi predica, înţelegeţi? În ordine.

Câţi din cei care nu au numere de rugăciune, doresc
să fie vindecaţi de Dumnezeu? Ridicaţi mâna toţi care nu aveţi numere de
rugăciune, dar doriţi să fiţi vindecaţi.

Spun aceasta pentru că vreau să-mi fac o idee
generală cu privire la locul unde sunteţi.

În ordine. Acum staţi în rugăciune şi credeţi. Să ne
plecăm capetele pentru un moment.

Tatăl nostru ceresc, a venit momentul crucial..
Eu   le-am vorbit despre Tine, iar acum
este timpul Tău, de aceea Te rog în Numele lui Isus, să le vorbeşti în seara
aceasta, Doamne.

Lasă îndurarea Ta peste noi şi adevereşte în faţa
acestei audienţe că am spus numai Adevărul. Te rog să faci aceasta în taină, în
Numele lui Isus. Amin.

Fiecare să rămână la locul lui. Aşezaţi-vă şi fiţi
plini de respect. Nu vă mai plimbaţi încoace şi încolo.

Rândul este complet? Bine. De multe ori oamenii nu
pot ajunge sus: unii sunt surzi, alţii sunt muţi, etc., de aceea v-am rugat să
vă uitaţi la numărul vecinului, astfel ca atunci când este strigat, să vină.

Acum aş vrea să vă rog să faceţi ceva pentru mine.
Vreţi? Ei nu mă vor lăsa să stau prea mult aici, iar după încheierea adunării
voi pleca în altă parte, şi apoi peste ocean. Aş vrea să ştiţi şi să vă
amintiţi întotdeauna că nici eu şi nici vreun alt om nu vă putem ajuta. Dacă
totuşi cineva spune aşa ceva, să ştiţi că este un mincinos; este în afara
Scripturii, deoarece Isus a făcut deja vindecarea voastră.

Biblia spune că El „a fost străpuns pentru
fărădelegile noastre şi în rănile Lui am fost vindecaţi.”
(Isaia 53).

Dacă a mai rămas ceva de făcut după ce El a
înfăptuit vindecarea noastră a tuturor, este s-o acceptăm prin credinţă. Este
corect?

Deci nu există nici o altă putere  şi nici un om care să vă poată vindeca,
deoarece totul s-a înfăptuit la Calvar. Orice slujitor adevărat al Evangheliei
va mărturisi acest lucru.

Vindecarea nu este un „hocus-pocus”. Nu, domnilor,
ci este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care Îl descoperă pe Isus Hristos.

Acum aş vrea să vă întreb ceva.

Dacă Isus a înviat din morţi, sunteţi de acord că
trebuie să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost pe pământ,
desigur, dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci? El a făgăduit că va face.

Ce a spus când a fost pe pământ? Că nu face nimic de
la Sine, ci face doar ce Îl vede pe Tatăl făcând. Este adevărat?

Aceasta înseamnă că tot ce a făcut El, a fost în
urma unor vedenii, este corect? El i-a atins pe oameni şi le-a spus diferite
lucruri pentru a le întări credinţa. Ei L-au atins prin credinţă, iar El S-a
întors şi le-a răspuns, aşa cum s-a întâmplat cu femeia de la fântână.

Aţi văzut cum L-a trimis Tatăl la acea fântână? În
loc să meargă în Ierihon, El S-a dus în Samaria şi S-a aşezat lângă acea
fântână, aşteptând-o pe femeie, iar când a venit, a intrat în vorbă cu ea.

Discutând cu femeia, Isus a putut să vadă şi să afle
care era problema ei; a putut vedea că trăia în curvie, deoarece avusese cinci
bărbaţi, iar acum trăia cu al şaselea.

El i-a zis: „Du-te şi adu-ţi bărbatul!”

„Nu am bărbat”, a răspuns ea.

Ascultaţi numai: „Du-te şi adu-ţi bărbatul!” El
a început să vorbească cu ea aşa cum aş vorbi eu cu femeia aceasta sau cu
oricare alta. El purta acea discuţie pentru că voia să intre în legătură cu
duhul ei.

Când femeia i-a spus că nu are bărbat, El i-a
replicat: „Aşa este. Aici ai spus adevărul, pentru că cinci bărbaţi ai avut…”

Ascultaţi ce răspunde femeia la aceasta:

Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci
când va veni Mesia…
” Acesta este Isus. Ea nu ştia că vorbeşte cu Isus şi nu
ştia nici că El era Mesia, de aceea a spus:

Când va veni Mesia, ne va spune toate
lucrurile.”
(Ioan 4).

Cum a ştiut El care era problema ei?
auzind cuvintele Lui, ea a spus: „Trebuie să fii proroc. Noi ştim că atunci
când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile. Totuşi, Tu cine eşti?”

Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel care-ţi vorbeşte,
sunt Acela.”

Când a auzit aceasta, femeia şi-a lăsat găleata la
fântână şi a alergat în cetate strigând:

Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am
făcut. Nu cumva Acesta este Hristosul?”

Aceasta este Scriptura, nu-i aşa?

Dacă atunci a procedat aşa, iar acum este viu, nu va
proceda la fel şi în seara aceasta?

Şi dacă o va face, nu va fi doar ceva supranatural,
ci şi dovada naturală că El a înviat din morţi, pentru că dacă a înviat cu
adevărat, trebuie să procedeze şi cu voi la fel ca atunci, iar voi ar trebui să
Îl acceptaţi.

Sunteţi gata, fraţilor?

Să cântăm încetişor: „Crede numai!” Ce credem noi
acum? Că Isus a înviat din morţi şi trăieşte printre noi împlinind cuvintele pe
care le-a spus în Ioan 14.12:

Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi
voi; ba încă veţi face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu Mă duc la
Tatăl.”

„Peste puţină vreme lumea (necredincioşii) nu
Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea…”

În lume vor fi unii care nu-L vor mai vedea
niciodată. Ei spun:

„Eu nu pot să cred!”

„Dar voi Mă veţi vedea”, pentru că mai există
„voi” şi: „Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii” Este
adevărat?

Duceţi-vă şi propovăduiţi Evanghelia…” Unde?
În toată lumea, la orice făptură.” (Marcu 16.15).

Iată semnele care-i vor urma pe cei ce vor
crede…”
Cât timp? Până la sfârşit.

Oriunde a fost propovăduită Evanghelia.

Cu toate acestea, cam 2/3 din oameni nu au auzit
încă de ea. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Noi, creştinii, suntem chemaţi să Îl vestim pe Isus
Hristos, care lucrează împreună cu noi confirmând Cuvântul Său prin semne şi
minuni.

Deci, dacă a înviat cu adevărat din morţi, El va
face exact cum a spus.

Să vină doamna, dacă vrea. Din câte ştiu, cei
prezenţi în audienţă îmi sunt străini. M-am uitat în sală dar nu cunosc pe
nimeni.

Desigur, îl cunosc pe fratele de aici, care este
unul din predicatori. Îl cunosc şi pe fratele care stă cu faţa spre orgă. Fiul
meu stă acolo, iar fratele Arganbright e în spate. Nu sunt sigur, dar cred că
tot în spate stă şi fratele Wilson.

Ce este cu tărgile acestea? Aveţi numere de
rugăciune? Nu. Ei bine, nici nu este nevoie să aveţi. Tot ce trebuie să faceţi
este să priviţi încoace şi să credeţi din toată inima, pentru că este vorba de
credinţa voastră în Dumnezeu. Credeţi şi atunci veţi vedea că Dumnezeu răspunde
la rugăciunile voastre.

Staţi liniştiţi şi spuneţi:

„Doamne, cred că omul acesta spune adevărul!”

El mi-a spus: „Dacă-i vei face pe oameni să te
creadă şi vei fi sincer în rugăciune, nimic nu va sta în faţa rugăciunii tale.”

Când mi-a spus aceste cuvinte, I-am zis:

„Doamne, nu mă vor crede”, dar El mi-a răspuns:

„Aşa cum lui Moise i-au fost date două semne, tot
aşa ţi se vor da şi ţie două semne, iar când vei face aceste semne, oamenii te
vor crede.”

Prieteni, aşa a fost de nouă ani încoace şi cred că
oamenii continuă să creadă.

Fie ca Domnul să-i binecuvânteze.

Doamna care stă aici este o străină pentru mine; nu
am văzut-o niciodată în viaţa mea, dar Isus Hristos o cunoaşte.

Tu ai un motiv pentru care te afli aici. Eu nu-l cunosc,
dar Isus îl cunoaşte, nu-i aşa? El ştie pentru ce te afli aici, iar dacă vrea
poate să-mi descopere prin Duhul Sfânt, aşa cum s-a întâmplat când a vorbit cu
femeia de la fântână, fiindcă noi doi suntem în aceeaşi postură: un bărbat şi o
femeie care stau de vorbă.

Noi suntem două fiinţe umane, dar înlăuntrul nostru
sunt două duhuri. Tu eşti creştină, pentru că duhul tău este primitor, dar cu
toate acestea ar putea fi ceva rău cu tine.

Ungerea Duhului este aici. Eu sunt numai fratele tău
şi nu ştiu nimic despre tine, dar aici este un Duh care tocmai a venit jos, iar
eu m-am predat Lui. El vorbeşte prin buzele mele, şi-mi poate arăta printr-o
vedenie care este problema ta.

Orice ar spune, tu trebuie să ştii că nu fratele tău
face aceste lucruri, ci Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care încearcă să te facă
să crezi. Înţelegi ce vreau să spun? Dar audienţa mă înţelege?

Dacă Duhul Sfânt Se va descoperi acestei femei, vei
crede din toată inima că este exact la fel ca şi cu femeia de la fântână?

Eu nu pot să vă fac să credeţi, înţelegeţi?

Tu eşti o persoană bolnavă; eşti pacientul şi îţi
spun cu tot respectul: atitudinea ta va hotărî ce se va întâmpla. Aşa este.

Să nu uiţi aceasta şi să te rogi.

Vă rog să fiţi respectuoşi şi să nu vă mai plimbaţi
prin sală. Fiţi respectuoşi cu adevărat, rugaţi-vă şi credeţi din toată inima,
pentru că Dumnezeu va face restul.

Acum va trebui să vorbesc puţin cu tine, deoarece în
marile campanii, când managerul şi ceilalţi sunt în jur, eu intru direct sub
ungere şi încep cu rugăciunea pentru bolnavi, dar aici nu este aşa.

Felul acesta de vorbire şi chemările la altar, mă
aruncă dintr-o parte în alta. Este un alt dar, însă acelaşi Duh. Înţelegeţi ce
vreau să spun?

În timp ce stau aici, în faţa ta, ca frate al tău,
îmi dau seama că este ceva foarte ciudat cu tine… Da, tu tocmai ai fost
vindecată. Ai fost vindecată aseară, iar acum stai aici pentru altcineva;
pentru cineva care face injecţii cu insulină deoarece are diabet. Acest om este
un predicator şi face insulină de foarte multă vreme.

Îl văd cum şi-o face singur, apoi îşi face testul de
urină. Tu mijloceşti pentru el, nu-i aşa?

Ai fost vindecată, iar acum ai venit să mijloceşti
pentru el deoarece este un prieten, este adevărat? Nu îţi citesc gândurile, dar
acesta este adevărul.

Trimite-i batista pe care o ai în mână şi fie ca
Domnul să-l vindece în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Boala să-l părăsească în Numele lui Isus Hristos. Îi
mulţumim.

Nu te teme, ci crede.

Acum credeţi? Să credeţi din toată inima, pentru că
atunci Dumnezeu vă va da tot ce cereţi. Mai întâi trebuie să credeţi, este
adevărat?

Cred că doamna aceasta este spaniolă. Vorbeşti
engleza? O, ea nu vorbeşte limba mea! Este cineva care poate traduce în
spaniolă? În ordine. Iată că vine cineva care poate traduce.

Bună ziua, domnule. Am să te rog să traduci ceea
ce-i voi spune, astfel încât să poată înţelege.

Crezi în Domnul Isus Hristos? Ea crede. Crezi că
sunt slujitorul lui Dumnezeu? Tu ştii că nu te cunosc, dar dacă El îmi va spune
care este problema sau dorinţa ta, vei crede că El a înviat din morţi şi-L vei
accepta? Vei accepta ce-ţi va da? Da?

„Si” înseamnă „Da”? Desigur.

Eşti aici pentru altcineva. Persoana aceea nu este
aici, ci locuieşte în est. Tu ai traversat California şi Arizona şi te-ai dus
în New-Mexico, la fiica ta care suferă de TBC. Dă-mi batista ta.

Doamne Isuse, curăţă-i viaţa, pentru că mă rog şi
binecuvântez această batistă în Numele lui Isus Hristos, pentru vindecarea ei.
Amin.

Trimite-i-o. Trimite-i batista şi nu te îndoi, căci
te vei face bine.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” (Lăudat
să fie Domnul!). Aveţi credinţă în Dumnezeu şi nu vă îndoiţi, pentru că toate
lucrurile sunt cu putinţă pentru cei ce cred. Credeţi aceasta? Bine.

Doamnă, presupun că şi tu eşti spaniolă. Vorbeşti
engleza? Asta-i bine. Vino mai aproape, te rog. Aşa…

Nu ne cunoaştem, este adevărat? Dar Isus ne cunoaşte
pe amândoi, este adevărat?

Tu ştii că nu te-am văzut niciodată până acum, dar
Isus te-a cunoscut încă înainte să te fi născut. Te-a cunoscut înainte de facerea
lumii.

În cunoştinţa Sa înaltă, El a ştiut că vei fi pe
acest pământ, chiar înainte de crearea pământului, ceea ce înseamnă că ştie
totul despre noi.

Tu eşti aici pentru o cauză. Eu nu o cunosc, dar
declar că El a înviat din morţi.

Dacă El ar sta aici în acest costum, iar tu ai fi
bolnavă, nu te-ar putea vindeca deoarece a făcut-o deja. Totuşi, ar putea face
ceva ca să te ajute să crezi şi să accepţi ceea ce a făcut deja.

Dacă acum El ar vorbi prin mine, aşa cum a vorbit
prin Fiul Său… Aceleaşi lucrări pe care le-a făcut prin El, se vor face prin
Biserica Sa. Astfel, dacă El va face aceleaşi lucrări, vei accepta Jertfa Sa şi
legământul pentru orice ai avea nevoie. Vei face aceasta?

Fiecare spaniol de aici ar trebui s-o facă, dacă
Dumnezeu va face aceasta.

Este dificil, dar Dumnezeu ştie. Femeia este
probabil mai bătrână decât mine. Este credincioasă, deoarece văd că are un duh
primitor.

Văd că femeia se îndepărtează…. Deasupra ei este
ceva. Nu. Ei o operează şi văd că iese afară şi apoi intră înapoi.

A avut deja două operaţii la stomac, din cauza
ulcerului. Doctorul a operat-o, dar cu toate acestea, ulcerul o supără în
continuare. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”. Din cauza unei stări nervoase
pe care o are de când a intrat în menopauză, a ajuns să aibă probleme cu
stomacul. Acesta este adevărul, este „Aşa vorbeşte Domnul”.

Tot ce ţi-am spus este adevărul, nu-i aşa? Crezi
acum că aici este Ceva care mă unge şi care cunoaşte viaţa ta? Crezi că ceea ce
a spus Biblia referitor la Duhul Sfânt care se va întoarce şi va face aceasta,
este adevărat? Îl accepţi acum?

Atunci condamn boala din trupul tău în Numele lui
Isus Hristos, astfel încât să poţi avea o viaţă sănătoasă. Amin.

Du-te şi bucură-te, soră. Ştii ceva? Eu le spun
foarte rar aceasta, oamenilor, dar înainte era foarte întuneric în jurul tău.
Peste tine era ceva care trebuia să te omoare. Nu ştiu ce era, dar acum a
plecat, iar în jurul tău s-a făcut lumină.

Şi tu ştii că s-a întâmplat ceva, este adevărat?
Du-te şi bucură-te.

Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Domnul!”

Crezi că Isus Hristos te-a vindecat în timp ce
stăteai aici? Aceasta s-a întâmplat chiar în timp ce stăteai aici, de aceea nu
trebuie să mă mai rog pentru tine. Credinţa ta te-a vindecat deja. Du-te,
bucură-te şi spune: „Lăudat să fie Domnul!”

Haideţi să spunem: Lăudat să fie Domnul!”

Sora mea…Tu, care stai în spatele doamnei cu haina
roz, ridică mâinile deoarece te-a atins Ceva. Aşa este. Ai suferit de o boală
de inimă, nu-i aşa? Motivul pentru care te supăra este că eşti nervoasă. Mai
mult, inima te supăra mai tare după ce mâncai. Aceasta este din cauza gazelor
din stomac, care se ridică în sus. De fapt nu este chiar o problemă de inimă,
ci mai degrabă este o problemă nervoasă. Şi mai este ceva: scapi diferite
lucruri pe jos.

Acum credinţa ta te-a vindecat, aşa că poţi merge
acasă şi să fii bucuroasă.

 Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin.

Dacă Domnul nostru poate îndepărta tuberculoza şi
toate celelalte boli, înseamnă că totul este cât se poate de simplu pentru El,
nu-i aşa?

Tu ai fost vindecată în timp ce stăteai în cărucior,
iar tuberculoza te-a părăsit. Du-te, bucură-te şi spune: „Mulţumesc lui
Dumnezeu!” Amin.

Acum credeţi? Aici sunt două duhuri care se cheamă
unul pe celălalt. Aş dori ca cei aflaţi în audienţă să poată intra în această
dimensiune ca să vadă ce se petrece.

Spun aceasta, pentru că femeia care stă aici, suferă
de aceeaşi boală. Femeia care stă cu mâinile încrucişate. Da…

Aici este o linie întunecoasă, deoarece duhul care
este peste ea cheamă duhul celălalt să-i vină în ajutor. Se întâmplă aceasta
din cauză că ambele femei suferă de aceeaşi boală: artrită.

Doamna cu batista… ridică-te în picioare, pentru că
acum poţi merge. Du-te şi bucură-te.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

Vedeţi, acesta este El.

Voi nu aveţi nevoie de numere de rugăciune, căci aţi
fost vindecate şi fără ele. Mulţumim lui Dumnezeu.

Bine. Vino, doamnă. Când încerci să te suceşti, ai
un junghi în spate, nu-i aşa? Când cobori scările este nevoie să te întorci
într-o parte ca s-o poţi face. Acum nu mai trebuie să faci aceasta, pentru că
credinţa ta te-a vindecat. Du-te şi fii bucuroasă. Mulţumesc lui Dumnezeu.

Soră, crezi din toată inima? Crezi că El te va
vindeca de boala de inimă şi de celelalte? El a făcut-o, de aceea du-te şi bucură-te,
pentru că credinţa ta te-a făcut bine.

Doamna care stă aici şi are acea eczemă, crede că
Isus o poate face bine? Dacă vrei să crezi din toată inima, este bine. Dumnezeu
te va vindeca; trebuie doar să crezi. Mulţumim lui Dumnezeu.

Bună ziua, domnule. Crezi din toată inima? Dar tu,
soră? Îl crezi? Dar tu, domnule? Din toată inima?

Dar dacă ţi-aş spune că ai fost vindecat când
stăteai pe acel scaun, vei crede? Da? Atunci dă-mi voie să-ţi spun că aşa este,
dar ca să crezi că-ţi spun adevărul, îţi voi mai spune ceva: tu ai un viciu de
care vrei să scapi: este vorba de fumat.

Vrei să te laşi? Şi îţi mai spun ceva: ai o mamă
bolnavă care în seara aceasta stă aici, iar tu doreşti să fie vindecată, nu-i
aşa?

Dacă îţi voi spune care este problema ei, vei crede?
Mama ta are probleme cu fierea, este adevărat? Du-te şi fiţi vindecaţi amândoi
în Numele Domnului Isus. Amin.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” Lăudat să
fie Domnul care ne dă biruinţa!

Tu încerci din greu, doamnă… Este pentru doamna
aceea din spate, nu-i aşa? Nu, eu nu te-am mai văzut până acum, iar tu ştii
aceasta, dar Duhul Sfânt este aici şi El cunoaşte toate lucrurile.

Tu nu eşti departe de Împărăţie, doamnă, deoarece
eşti bolnavă.

Aici, în audienţă este ceva ciudat. Să nu credeţi că
spun de la mine aceasta, dar duhul care o ţine pe femeia aceasta, se uneşte cu
bărbatul care stă în al doilea scaun de acolo. Domnule, şi tu ai o boală de
ficat, este adevărat?

Cea de lângă tine este soţia ta şi ea are ceva la
gât, aşa-i? O supără şi o boală de ficat. Vedeţi, demonul din femeia aceea îl
cheamă pe celălalt, dar va pierde bătălia pentru că Isus Hristos este aici. Aşa
este. Femeia aceasta era pe moarte din cauza bolii de ficat, dar acum totul s-a
sfârşit.

Domnule, credinţa ta a biruit. Diavolul încearcă să
joace o festă, dar a pierdut bătălia.

Uite, doamnă… Şi tu ai o boală de ficat. Crezi ce-ţi
spun? Aş vrea să vorbim puţin. Tu eşti pe moarte şi ştii aceasta. Nu mai poţi
trăi aşa pentru că eşti foarte bolnavă.

Te văd sub observaţie. Ai apă în interiorul tău şi
nu poate ieşi afară. Adevărul este că eşti mai bolnavă decât au spus medicii.
Ai tot felul de complicaţii. Crezi ce îţi spun? Recunoşti că acesta este
adevărul?

Cea de lângă tine este fiica ta, nu-i aşa? Crezi că
sunt prorocul lui Dumnezeu? Da? Dar ce crezi despre aceasta? Crezi că Domnul
Isus este aici? Da? Crezi că El face aceasta?

În poală ai o cărticică, nu-i aşa? Şi în cărticică
ai o scrisoare de la biroul meu. („Aşa este”). Pune-ţi mâna peste mama ta.

Tată ceresc, acesta este ceasul credinţei ei. Femeia
este pe moarte, dar Doamne, dă-i puterea credinţei. Ca slujitor al Tău,
osândesc acest diavol, pe Satana care încearcă să o ţină!

Satan, ai fost demascat. Isus Hristos a înviat din
morţi, iar eu te condamn prin Dumnezeul cel viu, să ieşi afară din acea femeie!

Doamnă, crezi din toată inima? Crezi că Isus este
lângă tine? Crezi că tot ce ţi-am spus este adevărul? Crezi că sunt prorocul
Lui?

Atunci în Numele lui Isus Hristos, ridică-ţi patul
şi   du-te acasă! Haide, nu te teme! Ridică-te
din pat şi stai în picioare în Numele Domnului Isus Hristos.

Poţi s-o faci pentru că Dumnezeu îţi dă putere aşa
cum i-a dat şi lui Georgie Carter şi celorlalţi. Da, El o va face şi cu tine.

Iată că se ridică ajutată de fiica ei.

Da, s-a ridicat din pat, de aceea haideţi să-L
binecuvântăm pe Dumnezeu.

Cine mai vrea să fie vindecat? Ridicaţi mâinile spre
Domnul Isus, în timp ce ne vom ruga.

Tată ceresc, venim la Tine în Numele Domnului Isus,
şi Te rugăm să vindeci fiecare persoană aflată în prezenţa Ta divină.

Satană, eşti biruit! Ieşi afară din aceşti oameni!
Tu eşti un impostor, un înşelător. Isus Hristos a înviat şi este aici.

Părăseşte-i pe oameni în Numele lui Isus Hristos!
Ieşi afară!

Fiecare să ridice mâinile şi să-L laude pe Dumnezeu.
Fiţi vindecaţi şi mergeţi acasă în pace. Amin.

                           – Amin –