Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMISUS VINE ÎN CEASUL CEL MAI ÎNTUNECAT

14/11/1955, seara - San Fernado, CA

Ştiu că vă simţiţi la fel ca mine, de aceea haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

Lăudat să fie Domnul!  Aceasta vă face să vă simţiţi ca şi când aţi fi fost pe moarte şi v-aţi făcut bine, nu-i aşa?

Dumnezeu să-i binecuvânteze pe fraţii noştri.

Aş putea să beau mult din aceasta şi totuşi să nu mă satur – mă refer la aceste cântări de modă veche ale Evangheliei, care sunt cu adevărat minunate.

Întotdeauna când îi aud cântând pe Waermo, pe Rinar, pe Snakey şi pe ceilalţi, mă simt minunat. Da, domnilor, este minunat. Da, domnilor, aşa este.

Gândiţi-vă că atunci când vom fi acolo, vom avea ocazia să Îl ascultăm pentru totdeauna. Nu-i aşa că va fi minunat? Mie îmi plac foarte mult cântările şi cred că o interpretare de modă veche, cum a fost aceasta, este coloana vertebrală a unei întâlniri.

Ne bucurăm mult să fim din nou aici, în cortul Evangheliei, unde putem predica şi ne putem ruga pentru copiii bolnavi ai lui Dumnezeu, şi credem că El ne va da în seara aceasta un serviciu măreţ.

Cu ajutorul Domnului, vom încerca să vă lăsăm mai repede în fiecare seară. Mie îmi place atât de mult să vorbesc despre Domnul, încât uit să mă mai opresc, pentru că sunt un mare „mâncăcios”  de lucruri spirituale şi nu mă satur prea uşor. Acesta este motivul pentru care întrec uneori limita, cum se spune, dar acum n-aş vrea să fac aceasta.

Am observat o mulţime de oameni în cărucioare şi pe tărgi, şi mărturisesc că nu-mi place să-i văd aşa, dar mă bucur la gândul că ei aleargă la ajutorul Domnului, care poate să-i facă bine.

Adevărul este că Tatăl nostru ceresc este mai mult decât doritor să-i ajute.

În ce mă priveşte, dacă aş putea face ceva pentru voi, aş face cu plăcere, dar eu nu vă pot ajuta pentru că sunt doar fratele vostru; şi Ajutorul vă vine numai de la Domnul Isus, dacă Îl credeţi. Aceasta înseamnă că este vorba de credinţa din voi.

Desigur, şi credinţa mea vă va ajuta. Astfel, voi folosi fiecare părticică din mine ca să vă fiu de folos, dar este foarte important să fim cu toţii în unitate, nu numai eu.

Cred că toţi cei aflaţi în sală doresc să vă faceţi bine, este adevărat audienţă?

Sigur că da, pentru că de aceea suntem aici. Am venit tocmai din Indiana ca să mă rog cu voi, să vă ajut şi să vă vorbesc despre Domnul.

Eu pot face numai ce-mi arată El, pentru că dacă v-aş spune ceva diferit, aş vedea imediat că este greşit. Aceasta înseamnă că totul trebuie să vină de la Domnul. Şi voi doriţi aceasta, de aceea, credeţi din toată inima!

Acum vom merge cât se poate de repede la textul nostru.

Să ne aplecăm capetele pentru un moment în care vom vorbi cu Împăratul.

Tatăl nostru ceresc, este un mare privilegiu pentru noi, muritorii, să avem harul de a vorbi cu Împăratul împăraţilor.

Îţi mulţumim pentru singurul Tău Fiu născut, care a fost aici pe pământ şi a murit ca să facă o cale de întoarcere pentru noi, încât să putem fi curăţaţi şi eliberaţi de tot ce este pământesc, şi să-I putem vorbi. El a spus: „Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu, voi face!” Ce privilegiu!

Tată, Te rugăm să ne asculţi în Numele lui Isus. Ştim că ne vei asculta pentru că Ţi-am cerut aceasta în Numele Lui, iar cuvintele Lui nu pot să cadă.

Tu cunoşti nevoile acestei adunări micuţe şi ştii şi nevoile mele. Fie ca  cererile lor să fie îndeplinite în seara aceasta, prin voia şi dorinţa Ta. Dorinţa mea din seara aceasta este să văd orice păcătos salvat, orice rătăcit pus din nou pe cale şi orice persoană goală, umplută cu Duhul Tău cel Sfânt. Doresc ca cei care nu au dragoste, să fie botezaţi în dragoste, şi orice păcătos să fie făcut sănătos, astfel încât aceste tărgi şi cărucioare să rămână goale, în timp ce ocupantul lot aleargă prin sală lăudându-L pe Domnul.

Tată, aceasta nu este numai dorinţa mea, ci este dorinţa noastră a tuturor, de aceea Te rugăm să ne dai ceea ce Îţi cerem. Deschide-ne Cuvântul Tău şi vorbeşte-te pentru câteva minute, ca să ne dai o temelie pentru ceea ce am venit să primim, căci Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus şi conform poruncii Lui. Amin.

Acum voi citi un singur verset din Evanghelia după Luca, capitolul 11, şi voi încerca să vă ţin cât mai puţin.

Aş vrea ca fratele din spate să mă atenţioneze ca să nu vorbesc prea mult, şi să eliberez adunarea mai repede.

Deci Luca 11.28:

„Şi El a răspuns: „Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu, şi-L primesc!”

Fie ca Domnul să adauge binecuvântările Sale la citirea Cuvântului. Tema din seara aceasta este: „Isus vine în ceasul cel mai întunecos!”

Fără îndoială că unii din cei aflaţi în seara aceasta aici, s-au lovit de ceasul cel mai întunecos, în timp ce alţii stau înaintea lui fără să ştie.

Poate staţi aici nemântuiţi şi cu un cheag de sânge care se îndreaptă direct spre inima voastră. Poate că până la sfârşitul acestui serviciu sau înainte de venirea dimineţii, va trebui să staţi înaintea Ziditorului vostru. Poate vă simţiţi foarte bine şi vă gândiţi că sunteţi perfect sănătoşi, dar acel cheag de sânge  este tot mai aproape de inimă şi nu ştiţi nimic. Voi ştiţi că de multe ori trec din viaţă oameni puternici şi sănătoşi. De ce? Pentru că puteţi sta aici cu probleme grave la inimă şi nu ştiţi nimic despre aceasta; nu ştiţi nimic despre clipa în care veţi fi chemaţi.

Poate aveţi cancer, iar medicul a spus că nu mai aveţi nici o şansă; sau poate nici nu ştiţi în ce stare sunteţi, dar un lucru este sigur:  Dumnezeu ştie, şi El a dat un remediu. Tot ce trebuie să facem noi este să Îl acceptăm. Să credem deci că Isus va veni în calea noastră.

Tema noastră din seara aceasta se referă la începutul slujbei Domnului nostru Isus Hristos.

Aseară am spus că ar trebui să luăm mai mult supranatural în forma unei vedenii, deoarece Isus spunea: „Eu nu fac nimic de la Mine însumi, ci fac doar ceea ce-Mi arată Tatăl…” Acest lucru este scris în Scriptură în Ioan 5.19, unde citim:

Adevărat, adevărat vă spun, că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”

El a mai spus: „Tatăl Meu lucrează până acum; şi Eu de asemenea lucrez.” (v. 17). Cu alte cuvinte, s-ar putea spune: „Eu nu fac decât ce-L văd pe Tatăl făcând.”

Cu câtva timp în urmă, am fost într-un oraş unde era un bărbat foarte cunoscut, cult şi educat. El avea un ziar în care m-a criticat şi a spus tot felul de lucruri rele despre mine.

La întoarcere, fratele care mă însoţise i-a zis:

„Frate Branham, ştii ce aş face dacă aş avea trecerea  pe care o ai tu înaintea Domnului?” Aş blestema acel ziar ca să ardă!”

 „Nu cred că ai face aşa ceva, frate, pentru că nu ai aşa ceva în inimă.”

„O, ba da!” a răspuns el.

„Frate, tu nu ai vrea să faci aşa ceva, pentru că nici Isus nu vrea aceasta. El nu vrea ca noi să facem aşa ceva.”

„Frate Branham, părerea mea este că prorocii din zilele noastre s-au schimbat, de aceea avem nevoie de bărbaţi ca Ilie, care s-a dus pe munte şi a chemat foc din cer.”

„El a făcut aceasta numai după ce a primit o vedenie”, i-am răspuns.

„O, nu! El i-a provocat pe acei…”

„Da, dar a făcut-o numai după ce a primit o vedenie.”

„Nu cred aceasta!” a spus el.

„Citeşte cu atenţie şi vezi cum a pus toate lucrurile în ordine şi a spus: „Fă să se ştie…că toate aceste lucruri le-am făcut după porunca Ta.” (1 Împăra1i 18.36). Aşa este.

Nici un bărbat al lui Dumnezeu nu a făcut vreodată ceva fără să-i fie arătat mai întâi de Domnul.

Vedeniile şi darurile nu sunt altceva decât Dumnezeu care se face cunoscut şi în epoca aceasta la fel ca în vechime.

Oricine ştie cum erau prorocii din vechime. De exemplu, Iosif s-a născut ca văzător. El era urât de fraţii săi, dar iubit de tatăl, viaţa lui fiind în toate privinţele un simbol spre Isus Hristos. Aţi ştiut aceasta?

Gândiţi-vă că el a fost vândut pentru aproape 30 de piese de argint, după care s-a presupus că a murit într-o groapă, dar a fost băgat în închisoare, unde un bărbat a fost salvat în timp ce celălalt a pierit, la fel cum s-a întâmplat pe cruce.

Apoi a ajuns la dreapta lui Faraon, în cel mai măreţ oraş al vremii şi toţi au trebuit să-şi plece genunchii înaintea lui. Nimeni nu putea ajunge la Faraon decât prin Iosif.

Astăzi Isus stă la dreapta lui Dumnezeu şi nici un om nu poate veni la Tatăl decât prin El.

Când a murit, Iosif a lăsat un semn în Egipt: o raclă veche. Nu demult, am avut ocazia să-mi pun mâinile pe acea raclă, într-un muzeu. O raclă veche în care au fost puse oasele lui.

Pe când era pe moarte, Iosif le-a spus fraţilor săi: „Când vă va cerceta Dumnezeu, să luaţi şi oasele mele de aici.” (Geneza 50.25), după care a plecat.

Fiecare israelit care venea şi privea acele oase, putea spune: „Într-o zi vom pleca de aici pentru că prorocul ne-a spus că în ziua când vom ieşi afară trebuie să luăm şi oasele lui cu noi.”

Acolo este semnul!

Astăzi, noi mergem la groapă cu cei dragi ai noştri şi îl auzim pe predicator spunând: „Cenuşă în cenuşă; ţărână în ţărână şi pământ în pământ!” după care vedem cum sunt aruncaţi bulgării de pământ peste sicriu.

Noi vedem şi auzim aceasta, dar prin ochii credinţei putem privi dincolo de „mare” unde vedem un mormânt gol, în timp ce o Voce ne spune: „Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi.” (Ioan 14.3).

Da, într-o zi vom ieşi şi noi afară, pentru că Iosif a fost un tip spre Hristos.

Dar şi David a fost un tip spre Hristos.

El a fost alungat de pe tron de propriul Său popor şi alungat din Ierusalim, aşa că urca muntele plângând pentru ei.

Opt sute de ani mai târziu, Fiul lui David era respins de cetate şi urca acelaşi munte plângând pentru ei.

Puteţi vedea cum plângea Hristos în David? Oh, tot Vechiul Testament Îl întruchipează pe Hristos, iar când a fost pe pământ, Isus L-a reprezentat pe Dumnezeu. El a fost manifestarea lui Dumnezeu printre oameni; a venit şi a luat locul nostru ca să poată aduna omenirea înapoi la El.

În Biserica Sa din timpul sfârşitului, El întruchipează voia Sa divină prin manifestarea darurilor spirituale: prin darul predicării, al învăţăturii, al prorociei, etc.

Dragii mei prieteni, trebuie să admitem că multe din aceste daruri sunt imitate, deoarece ştim că unii numai pretind că le au, însă există şi un dar adevărat.

Mulţi dintre predicatori merg la amvon numai dacă primesc o anumită sumă de bani. Nu-mi place să spun aceasta, dar este adevărul; iar ei recunosc că este aşa.

Astfel, spun: „Nu aş merge acolo pentru că primesc foarte puţini bani.” Vedeţi? Totul se rezumă la bani.

Totuşi există şi un slujitor adevărat al lui Dumnezeu, unul care nu pune preţ pe stomacul lui, ci este gata să bea apă chioară şi să mănânce pesmeţi uscaţi, în loc de pui fripţi, doar ca să predice Evanghelia şi să facă voia Domnului. Acesta este un slujitor adevărat al Domnului Isus.

Să ştiţi că dacă vedeţi un negativ există şi un pozitiv. Darurile şi chemarea sunt puse în Biserică de Dumnezeu şi numai de Dumnezeu. Nici un seminar nu a făcut vreodată un predicator, ci Dumnezeu este Cel care trebuie să Îşi cheme predicatorul. Credeţi aceasta? Sigur că da.

S-ar putea să fie licenţiat în teologie sau doctor în divinitate, dar aceasta nu face din el un predicator; el este predicator numai dacă Dumnezeu vorbeşte inimii lui. Aşa este şi aşa cred şi eu.

Biblia spune că Dumnezeu a aşezat în Biserică: apostoli, proroci, etc, pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos.

Astfel, nici un slujitor adevărat nu va ridica bariera zicând: „Dacă nu crezi ca mine, nu vei intra!”

Noi trebuie să ne privim unii pe alţii ca fraţi, deoarece Isus a murit pentru toţi, iar Dumnezeu ne iubeşte pe toţi. Credeţi aceasta? Desigur.

Problema este că acum se ridică o mulţime de grupuri de oameni care ridică bariere. Este în ordine dacă ai o denominaţiune, dar recunoaşte că şi celălalt este fratele tău. Vedeţi? Aceasta este calea: trebuie să aveţi dragoste în inima voastră; atunci totul este în ordine.

Acum aş vrea să vă ilustrez ceva pentru că ştiu că aveţi o mulţime de întrebări.

Vedeniile nu sunt un fenomen nerezolvat, ca să zic aşa. Ele sunt ceea ce a făcut deja Dumnezeu.

Noi toţi am fost copii şi poate că odată, în oraşul nostru a venit circul. Poate că unii dintre voi aţi fost mai puternici, cu umerii laţi şi aţi ridicat greutăţi mai mari decât aş fi putut ridica eu, dar poate că pe mine Domnul m-a făcut mai înalt. Dar aceasta nu mă face superior vouă, nu mă face mai mult un copil al lui Dumnezeu, ci sunt la fel ca voi.

Cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?” (Ioan 6.27).

Vedeţi? Nu ce aţi făcut voi, ci ce a făcut Dumnezeu, şi eu cred că acesta este harul Lui suveran; este ceea ce face El.

După cum am spus, poate a venit în oraş un circ, dar nu am avut bani să intrăm, aşa că fiind mai înalt aş fi putut să mă ridic pe vârful degetelor, să privesc printr-o spărtură şi să vă spun şi vouă tot ce se întâmplă.

Nu uitaţi că ceea ce vă spun acum este numai un exemplu.

Poate zici: „Ei bine, frate Branham, ce este acolo? Ce vezi acum?”

Eu mă ridic pe vârful picioarelor, privesc înăuntru şi spun: „Văd un elefant!” după care mă las jos şi încep să vi-l descriu.

Tu întrebi iar: „Ce altceva mai vezi, frate Branham?”

Mă ridic din nou, privesc şi spun: „Acum văd o girafă!” Aceasta mă slăbeşte…

Ceea ce vă spun este ilustrarea a ceea ce este un dar.  Darul unui văzător sau vedeniile vin numai de la Dumnezeu.

Primul lucru pe care mi-l amintesc din copilărie este o vedenie. Cred că aveam 18 luni când i-am spus mamei mele unde vom locui şi alte lucruri. Aşa este.

Eu mi-am petrecut viaţa lângă New Albany, unde am trăit timp de 40 de ani.

Vedeţi, vedeniile vin la fel de natural cum este să faceţi un anumit lucru. Voi ilustra aceasta imediat.

Când Isus a fost pe pământ, toată puterea lui Dumnezeu era în El, deoarece El era Dumnezeu arătat în trup; Dumnezeu făcut Om în trupul Fiului Său Hristos Isus, deoarece Biblia spune că :Dumnezeu era în Hristos.” (2Corinteni 5.19).

Tatăl era în Fiul Său, arătându-Şi dragostea faţă de oameni pe pământ.

Darul care era în Isus era ca întregul ocean şi ca toate apele din lume, pe când darul acesta micuţ din mine este doar cât o linguriţă de apă din acel ocean.

Lui, Dumnezeu I-a dat Duhul fără măsură, pe când nouă ni-L dă cu măsură. Mie mi-a dat o linguriţă, pe când Fiului Său I-a dat tot oceanul. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Dar aceleaşi elemente din apa aflată în linguriţă se află şi în ocean; şi o măsură din elementele aflate în ocean sunt şi în linguriţă.

Este la fel: va face aceleaşi lucrări şi va produce aceeaşi Viaţă. Puteţi crede aceasta?

Aceasta ne face pe noi creştini.

Isus a spus când era pe pământ: „Eu nu fac decât  ce-Mi arată Tatăl.” Întâi trebuia să fie o vedenie; Isus vedea o vedenie, apoi mergea şi acţiona.

Uitaţi-vă la orbul care venea după El şi striga: „Ai milă de mine…” Isus nu i-a dat nici o atenţie, ci a intrat în casă; apoi a venit cineva şi l-a adus la El, iar Domnul l-a întrebat: „Ce vrei?” Cu alte cuvinte: „Ce-ai vrea să-ţi fac?”

Şi orbul a răspuns: „Doamne, să-mi capăt vederea.”

„Crezi că pot face aceasta?”

„Da, Doamne, cred!” a răspuns orbul.

Atunci Isus i-a atins ochii, dar nu i-a spus: „Ţi-ai căpătat vederea!” ci a zis: „Facă-ţi-se după credinţa ta!” (Matei 9.27-29). Aţi văzut?

Dar cum este cu femeia care s-a atins de  haina Lui şi despre care am vorbit aseară?  Isus n-a cunoscut-o, deoarece a întrebat: „Cine M-a atins?”

Petru I-a răspuns: „Păi toată mulţimea se atinge de Tine!” Dar El a răspuns:

„Aceasta a fost o atingere deosebită, fiindcă am simţit cum a ieşit o Putere din mine. Am slăbit.”

Ce L-a făcut să slăbească?

Femeia aceea s-a atins de îmbrăcămintea Lui pentru că a crezut că este Fiul lui Dumnezeu, şi astfel a tras o Putere din El.

La fel a fost cu îngerul de la scăldătoare: primul care intra în apă primea toată Puterea care venea de la acel înger şi era vindecat pe loc. Toată puterea intra în omul acela şi îi aducea vindecarea, după care îngerul pleca şi revenea după o vreme. Este adevărat?

Scriptura este cât se poate de clară chiar dacă ni se pare mai deosebită faţă de ceea ce învăţăm noi la şcoală.

Amintiţi-vă însă că atunci când a venit Isus, a fost mai diferit decât au învăţat toate şcolile, fiind în totul conform Bibliei chiar dacă nu puteau crede aceasta.

Şi ce a făcut acea femeie? A tras o putere din El, din trupul Său omenesc. De aceea a devenit slab. Cum a fost posibil aşa ceva? Pentru că era un Om născut din femeie: după trup era Om. Dar Tatăl Său era Dumnezeu: după Duh era Dumnezeu.

Dumnezeu era în Hristos, iar prin faptul că a crezut, acea femeie a tras o putere din El, ceea ce a făcut ca Isus să privească în jur şi să întrebe: „Cine M-a atins?”

Pentru că toţi negau aceasta, Petru I-a zis: „Păi toţi se ating de Tine!”

„Da, dar am slăbit pentru că din mine a ieşit o putere!” a răspuns Isus.

După aceea a privit în jur şi a văzut-o pe femeie. Cum a făcut aceasta? Este un secret. Important este că a găsit-o şi i-a spus: „Îndrăzneşte fiică! Credinţa ta te-a tămăduit.” (Matei 9.22).

Aş vrea să observaţi că cuvântul grec folosit aici este „sozo” şi înseamnă „salvarea trupului” dar şi „salvarea sufletului.”

Credinţa ta te-a vindecat” fizic, aşa cum tot credinţa te salvează şi spiritual. Este acelaşi cuvânt: „sozo”. În ordine.

Deci ce a făcut femeia? A tras o putere din El.

Cred că soţia mea este aici.  Ea ştie că atunci când sunt acasă sau afară, primesc tot timpul vedenii. Lucrul acesta îl ştiu şi cei care umblă cu mine.

Astfel, uneori ştiu ce se va întâmpla la adunare încă înainte de a ajunge acolo.  Acesta este adevărul. Mai mult, uneori aţi auzit că am spus anumite lucruri chiar şi cu doi ani sau mai mult, înainte de a se întâmpla.

Faptul că spun aceste lucruri nu mă face să slăbesc în putere. Vedeniile pe care le primesc aici se datorează în mare parte credinţei voastre. Ele nu vin de la mine, nici din pricina mea!

Eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a făcut favoarea să veniţi să mă ascultaţi. Păi când i-am spus pastorului meu baptist despre aceste lucruri şi i-am povestit că am fost vizitat de Îngerul Domnului, m-a întrebat:

„Billy, ce ai mâncat la cină?”

„Dr. Davis, să ştii că nu apreciez deloc gluma ta. Ai aici carnetul meu de membru.”

„Nu trebuie să te simţi jignit pentru remarca mea, dar cine crezi că va asculta aşa ceva?” m-a întrebat el.

„Dacă Dumnezeu m-a trimis să vorbesc, sunt sigur că va avea pe cineva care să şi asculte.”

Aşa este, şi El a făcut-o.

Dr. Davis a spus: „Vrei să spui că te vei ruga pentru regi şi pentru oameni importanţi, cu cele şapte clase ale tale?”

„Nu ştiu cum o voi face”, i-am răspuns, „dar ştiu că Dumnezeu o va face pentru că aşa a spus.”

Şi a făcut-o pentru că El o face întotdeauna. Acest lucru este cât se poate de desăvârşit, de aceea aş vrea să fiţi tari şi să nu vă alarmaţi.”

Prieteni, veniţi la Dumnezeu fără nici o umbră de îndoială şi fără să încercaţi să improvizaţi, pentru că Satana nu va accepta improvizaţia voastră. El ştie unde este credinţă cu adevărat şi unde nu este deloc. Dacă este numai o emoţie, el vă va râde în faţă, dar dacă este ceva adevărat, va fugi din prezenţa voastră.

Să nu uitaţi că el este un duh şi ştie aceste lucruri.

Fiţi atenţi! Deci femeia aceea a tras ceva de la Isus, iar acum se întâmplă la fel.

Unii oameni mă întreabă: „Frate Branham, de ce eşti aproape terminat când pleci în călătorie?”

Aceasta nu se întâmplă în timp ce primesc vedeniile. Nu, ci vine între ele, iar eu îmi dau seama numai când părăsesc platforma.

Observaţi! El a devenit slab din pricina atingerii unui singur om. Femeia s-a apropiat de El, L-a atins şi a plecat.

Este acelaşi lucru ca şi când aş sta pe vârful picioarelor.

Cu câtva timp înainte de a veni la adunare, eu postesc şi mă rog, iar în acea perioadă încerc să mă ascund de oameni; nu vreau să ştie nimeni unde sunt.

Nici chiar soţia mea nu este cu mine, ci stau singur şi mă rog constant, deoarece ştiu că El este aproape, iar uneori văd acea Lumină care vine în camera mea şi stă acolo.

Atunci El îmi spune: „Să fii atent la cutare şi cutare lucru, pentru că este pe cale să se întâmple asta şi cealaltă.”

Când îmi spune ceva de felul acesta sunt foarte afectat, dar când sunt pe platformă şi credinţa voastră provoacă acele vedenii… Aceasta se întâmplă chiar  dacă staţi în audienţă, priviţi şi ziceţi în inima voastră: „Să ştii că aici este ceva! Cred că omul acesta spune adevărul.”

Atunci s-ar putea să spun sau să fac ceva ce n-ar trebui să spun sau să fac, pentru că nu-l cunosc şi nu-l înţeleg… Dar pentru că vă iubesc, voi încerca să vă spun câte ceva, iar credinţa voastră va trage. Atunci poate voi vedea pe cineva care a venit din spital sau care a făcut ceva şi îi voi vorbi. Aceasta mă face să devin slab. De ce? Pentru că voi trageţi ceva, dar nu de la mine ci de la Dumnezeu. Însă El vă trimite binecuvântările printr-un canal pământesc. Înţelegeţi acum?

Din cauza aceasta devin slab. Acesta este motivul pentru care stau pe „vârfuri”. Desigur.

Doamne, ajută-mă în seara aceasta pentru că sunt aici ca să Te rog să mă ajuţi. Binecuvântează-i pe oamenii aceştia.

Poate că printre noi se află cineva pe care nu l-am mai văzut niciodată. Cum este cu acesta?

Ce se întâmplă dacă El pleacă de la mine? Voi coborî de pe platformă. Dar dacă El vorbeşte? Trebuie să spun ceva.

În fiecare adunare sunt critici: îi poţi simţi. Când vorbeşte ungerea, poţi simţi acea indiferenţă rece şi ştii că nu este bine; ştii că se îndoiesc.

Când nu este aşa, simţi acel bun-venit cald; simţi acea curgere lină…

Aici stă o persoană. Ce voi face? Mă voi ridica pe vârful picioarelor, ca în pildă.

Dincolo stă o femeie. Doamne, dacă îi vei spune ceva, ca femeii de la fântână; dacă îi vei descoperi ceva ce a greşit, va putea fi ajutată.

Când femeia vine sus, o întreb: „Crezi?” iar ea răspunde:

„O, frate Branham, lăudat să fie Domnul, pentru că am toată credinţa…” dar eu ştiu că dacă ar avea credinţă nu ar veni acolo sus. Vedeţi?

Tu vii aici pentru că ai speranţe, nu credinţă. Credinţa este pozitivă; este o încredere neclintită, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.

Dar lucrurile nu depind de mine, ci eu sunt doar folosit de El; sunt sub ungere. Aici este un Duh care încearcă să vă prindă duhul ca să acceptaţi ce spune El, astfel încât să vă crească credinţa până la punctul în care să-L acceptaţi pe Isus ca Vindecător. Dar să nu Îl acceptaţi cu mintea, ci cu inima.

Apoi spun: „Tu ai cancer!”

„Da, aşa este”, răspunde persoana, dar este încă jos. Înţelegeţi?

Ceea ce spun nu a afectat-o deloc. Mă întorc spre audienţă, dar nici ei nu sunt afectaţi deloc. Vedeţi?

Ei bine, atunci încerc din nou:

„Tu ai avut TBC…”

Tu vezi lucruri care s-au întâmplat cu mulţi ani în urmă în viaţa cuiva. Cum? Prin vedenia primită pe platformă. Acest lucru se întâmplă atât de des  încât nu mai ştiu ce este vedenie şi ce este realitate, iar aceasta mă slăbeşte.

Atunci stau pe vârful degetelor.

Ştiţi ce face Directorul circului dacă vrea să văd ceva? (Acesta este un exemplu). Se apleacă până la mine, mă ia de după cap, mă ridică sus şi zice:

„Acum va veni o femeie. Va fi îmbrăcată aşa şi aşa şi va sta acolo. Tu vei intra pe partea aceasta şi vei vedea că acest copilaş va sta în locul acela. Se va întâmpla aşa şi aşa, iar omul acela va sta acolo…”

El îţi spune toate aceste lucruri, apoi te aşează din nou jos, aşa că-ţi vine să strigi şi să Îl lauzi pe Dumnezeu. Înţelegeţi?

Aşa Îşi foloseşte Dumnezeu darurile, sau mai bine zis, oamenii sunt aceia care se folosesc de darurile Lui. Acum înţelegeţi?

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Domnul nostru; de aceea a slăbit în putere.

Trebuie să mă grăbesc pentru că mai avem numai opt minute până vom striga rândul de rugăciune.

Vă rog să fii atenţi.

Când Domnul Isus a plecat din casa lui Lazăr, a Mariei şi a Martei, acolo s-a instalat boala.

Tot aşa, când Isus Se depărtează de casa voastră se instalează necazurile. Nu uitaţi: aşteptaţi-vă la necazuri când Isus vă părăseşte casa! Mai bine purtaţi-vă cum trebuie: rugaţi-vă, iubiţi-L şi păstraţi-L acolo, pentru că El este cel mai bun Prieten şi Tovarăş pe care L-aţi avut vreodată; sau pe care Îl veţi avea vreodată.

Ţineţi-L acolo! Faceţi-L să simtă că este binevenit  şi trăiţi viaţa cu care se poate asocia.

În cazul lui Lazăr ei nu au făcut nimic, ci Dumnezeu  I-a dat Fiului Său o vedenie care i-a arătat că Lazăr urma să moară, iar El trebuia să-l învieze din nou.

Fiţi atenţi! Biblia este o poveste de dragoste pentru Biserică.

Nu demult, când am fost aici, am predicat despre Avraam şi Sara, care au devenit din nou tineri, iar un predicator a râs de mine şi a scris o carte care a fost publicată şi peste hotare.

Totuşi, Dumnezeu i-a transformat şi i-a făcut tineri, iar eu vă pot dovedi aceasta cu Biblia. Dar vedeţi, Biblia nu poate fi învăţată într-un seminar. Poate sunt dur în ceea ce spun, dar Dumnezeu spune că El a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit pruncilor.

Voi nu trebuie să fiţi deştepţi ca să înţelegeţi Biblia, ci aveţi nevoie de o inimă umilă.

Biblia este scrisoarea de dragoste a lui Dumnezeu pentru Biserica Sa, de aceea este ascunsă de toţi înţelepţii acestei lumi. Ea poate fi cunoscută într-un singur fel: prin „genunchiologie” , dacă aţi avut parte vreodată de aşa ceva…” Înţelegeţi ce vreau să spun? Jos pe genunchi!

Ca s-o înţelegeţi, este nevoie să citiţi Biblia printre rânduri.

De exemplu, când plec peste ocean, soţia îmi scrie scrisori şi-mi spune:

„Dragă Billy, este seară şi tocmai am culcat copiii. Telefonul a sunat toată ziua, din cinci în cinci minute… Sunt foarte obosită.”

Citind aceste rânduri, eu înţeleg foarte bine ce vrea să-mi spună. O iubesc cu adevărat şi pentru că o iubesc, o înţeleg.

Aşa este şi cu Biblia. Ea spune un lucru, dar vei înţelege ce spune numai dacă eşti îndrăgostit de Autorul ei. De ce? Pentru că El descoperă lucrurile din ea numai iubitei Lui.

Nu aţi vrea să fiţi şi voi iubita Lui? Sigur că da. Duhul Sfânt este aici şi spune: „Cei înţelepţi şi pricepuţi ar putea gândi aşa şi aşa, dar citeşte mai departe şi eu îţi voi arăta ce am vrut să spun.”

Aţi înţeles? Atunci veţi putea vedea tot tabloul.

Citiţi un timp, apoi aşezaţi-vă jos şi plângeţi! După aceea, ridicaţi-vă, plimbaţi-vă şi plângeţi din nou pentru că dacă veţi face aceasta, veţi primi ceva ce vine cu adevărat de la Dumnezeu. Amin.

Isus a spus că El nu face decât ce Îi arată Tatăl în vedenie. Astfel, El a ştiut că Lazăr se va îmbolnăvi, dar a plecat din casa lui.

O, iar la o zi sau două de la plecarea Lui, Lazăr s-a îmbolnăvit. Şi Biblia spune că au trimis imediat să-L cheme pe Isus, însă ştiţi ce a făcut Domnul cel iubitor în loc să se întoarcă la prietenul Lui? A ignorat invitaţia lor şi a plecat mai departe.

Ei au trimis din nou după El, dar nici de data aceea nu i-a ascultat, ci a aşteptat momentul potrivit. Isus ştia foarte bine ce urma să se întâmple, deoarece Îi arătase Tatăl.

Apoi, într-o zi Isus le-a spus ucenicilor Săi: „Lazăr, prietenul nostru, doarme…” (Ioan 11.11).

Când au auzit aceasta, toţi s-au gândit că este bine dacă doarme, însă Isus le-a vorbit clar ca să înţeleagă:

Lazăr a murit.

Şi Mă bucur că n-am fost acolo, pentru voi, ca să credeţi. Dar acum, haidem să mergem la el.” (v. 14-15). Amin. Înţelegeţi acum?

Când a ajuns la mormânt, a spus:

Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

Ştiam că întotdeauna Mă asculţi; dar vorbesc astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă…” (v. 41-42).

Acum înţelegeţi? El ştia mai dinainte tot ce avea să se întâmple. Ştiuse că va fi departe şi că Lazăr va muri în timpul acela. Dacă ar fi fost acolo, desigur, L-ar fi rugat pe Tatăl să-l vindece când s-a îmbolnăvit şi nu ar fi murit.

Aş vrea să ştiţi că El nu i-a înviat pe toţi cei ce au murit, ci a readus la viaţă doar trei morţi. „trei” este confirmarea evreiască.

Deci a înviat trei morţi, şi aş vrea să observaţi ce a făcut în fiecare caz.

În cazul lui Lazăr, El a plecat din locul acela pentru ca acel bărbat să moară.

În cazul fiicei lui Iair, a călătorit toată noaptea pe o mare cuprinsă de furtună şi s-a luptat cu valurile ca să poată ajunge în cetate să învie o fetiţă.

Priviţi apoi la băiatul văduvei. Isus a călătorit toată ziua şi era obosit de atâta mers, aşa că s-a aşezat şi a aşteptat cortegiul funerar. Desigur, cât se poate de simplu.

Aşa procedează Tatăl.

Era ceasul cel mai întunecos al acelei familii şi se părea că Isus îi părăsise. Lazăr murise şi era deja îngropat de patru zile, când deodată a venit un mesager care anunţa că Isus intră în cetate.

Marta era mai slabă în ce priveşte lucrurile duhovniceşti, dar binecuvântată să-i fie inima pentru că la auzirea veştii a devenit în clocot. Priviţi atitudinea ei.

Voi primiţi ceea ce cereţi de la Dumnezeu în funcţie de felul în care vă apropiaţi de El.  Mai întâi trebuie să vă apropiaţi de El.

Amintiţi-vă ce mi-a spus Îngerul:

„Dacă îi vei putea face pe oameni să te creadă şi vei fi sincer când te vei ruga, nu va putea sta nimic împotriva rugăciunii tale!”

„Cum voi putea face aceasta, Doamne? Cum îi voi putea face să mă creadă?”

„Prin aceste lucruri. Ele îi vor face să te creadă.”

Vedeţi? „Dacă îi vei face pe oameni să te creadă.”

Este numai un semn ca să credeţi că Isus Hristos a murit pentru bolile şi păcatele voastre.

Pe baza sângelui vărsat, în seara aceasta puteţi trage acele atribute. Dumnezeu vă va da orice lucru de care aveţi nevoie, cu condiţia să credeţi.

Priviţi la femeia aceasta. Ea a spus:

„Doamne…” Da, El este Domnul.

Dacă în locul Martei ar fi fost oamenii din ziua de astăzi, şi un predicator ar fi trecut prin adunarea aceea, ar fi făcut câteva minuni şi apoi ar fi plecat, cu siguranţă prietenii apropiaţi i-ar fi spus:

„Măi fraierule, de ce ai plecat şi nu ai venit când     te-am chemat?”  Vedeţi?

Dar femeia s-a apropiat de El şi I-a zis:

Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit fratele meu.

Dar şi acum ştiu că orice vei cere de la Dumnezeu, Îţi va da Dumnezeu.” (Ioan 11.22).

O, Doamne! Trebuie să se întâmple ceva!

Ea s-a dus, a adus-o pe Maria şi i-a zis:

Te cheamă Învăţătorul!”

Vedeţi, Isus a venit în ceasul cel mai întunecos al acestei familii.

Poate şi voi aţi mers la toţi medicii din oraş, căci aţi ajuns în ceasul cel mai întunecos din viaţa voastră, dar nu uitaţi: Acesta este ceasul în care vine Isus la voi!

Poate nu aţi avut nici un ceas atât de întunecos; poate doctorul nu vă mai poate ajuta cu nimic, dar Isus vine tocmai în ceasul cel mai întunecos.

Şi peste Şadrac, Meşac şi Abed-Nego, a venit  ceasul cel mai întunecos, fiind aruncaţi în cuptorul încins, dar chiar acolo a venit Isus.

A fost cel mai întunecos ceas pe care l-a avut femeia cu scurgerea de sânge, pentru că nu avea nici o şansă să ajungă în rândul de rugăciune.

Ea îşi cheltuise toţi banii pe la doctori, dar nici unul dintre ei nu a putut s-o ajute. Avea o scurgere de sânge de ani de zile şi îşi vânduse tot ce avea, aşa că acum trăia din cerşit sau aşa ceva, dar în ceasul cel mai întunecos al vieţii ei, a venit Isus.

Pe vremuri, când eram doar un copil, am ajuns la spital, iar un specialist remarcabil i-a spus tatălui meu, care stătea lângă mine, că mai am de trăit vreo trei minute.

A fost cel mai întunecos ceas pe care l-am văzut, dar atunci a venit Isus şi m-a salvat.

Apoi am purtat ochelari cu dioptrii foarte mari;  practic eram orb, pentru că trebuia să fiu dus de mână, dar atunci a venit Isus, şi vă spun: El este încă acelaşi Isus şi în seara aceasta.

Vă voi mai spune numai o istorioară scurtă.

Cu ani în urmă, înainte să cunosc această slujbă,     m-am dus în casa mamei mele să mă rog.

Inima îmi era împovărată, aşa că am intrat în casă să mă rog şi i-am spus mamei mele:

„Pot merge în camera din faţă?”

când am închis uşa camerei, am adăugat:

„Nu lăsa pe nimeni să mă deranjeze, pentru că vreau să mă rog.”

M-am rugat vreo două ore.

Mama era o femeie de modă veche, iar când spăla haine, le punea pe un scaun. Nu ştiu dacă aţi văzut aşa ceva sau nu. Astfel, ea avea hainele întinse în dormitor.

În timp ce mă rugam, la un moment dat am deschis ochii şi am crezut că văd un scaun cu haine. Era ceva alb şi venea spre mine… Curând am înţeles că era acea Lumină.

În timp ce Lumina venea spre mine, am văzut mergând printr-un pustiu şi luând de pe cale lemne şi tufişuri. Parcă mergeam după un miel care behăia tot timpul: „Bee! Bee!” şi îmi ziceam în sine: „Sărmanul de el!

Trăgeam din greu de acele lemne încercând să-l scap pe bietul miel. Era o vedenie.

Am tras din nou, apoi am ascultat ca să aud behăitul mielului. Eram atât de obosit, dar am continuat să trag, gândindu-mă:

„Tot am să-l scap de acolo!”

Şi în timp ce mă apropiam de locul unde era prins, vocea mielului a devenit o voce omenească, iar în loc de: „Bee! Bee!” zicea: „Milltown, Milltown!”

Când am auzit acele cuvinte, mi-am zis: „Milltown? Oare ce este aceasta?” M-am aşezat pe marginea patului şi am întrebat în timp ce stăteam cu mâinile ridicate:

„Unde este Milltown?”

Când vedenia m-a părăsit, m-am gândit: „Oare ce înseamnă aceasta?”

V-am spus că au mai fost două vedenii referitoare la un băiat din Utica, ce era pe moarte, iar medicii nu mai puteau face nimic pentru el. Dar Domnul l-a vindecat.

Cu 15-18 ani în urmă, era o fetiţă metodistă, care era neputincioasă: avea mâinile şi picioarele răsucite. În perioada aceea a fost o trezire metodistă care a trecut prin ţinutul unde locuia ea. Pe atunci, eu nu ştiam ce este cu aceste vedenii, iar predicatorii îmi ziceau: „Nu te juca, pentru că acesta este diavolul!”

Vă spun sincer că parţial i-am crezut.

Nu am ştiut ce trebuie să fac până când Domnul mi-a descoperit.

Totuşi, m-am dus în biserica mea şi am spus vedenia în care cineva striga: „Milltown!”

Ei bine, în mijlocul nostru venea un bărbat care conducea de fiecare dată câte 35 de mile. Numele lui este George Wright şi venea din De Pauw, Indiana, împreună cu soţia şi copiii lui.

El mi-a zis: „Frate Bill, Milltown este o localitate situată la 35 de mile, sud.”

Localitatea este situată puţin mai la sud de locul unde locuieşte fratele Arganbright.

„Domnul vrea să merg la Milltown”, am spus eu.

Desigur, eu lucram. Am lucrat tot timpul, aşa că nu am luat niciodată bani de la biserica mea, ci mi-am câştigat singur existenţa.

Sâmbăta m-am dus să-l văd pe fratele Wright, iar el m-a dus la Milltown, o localitate mică, situată pe malul râului Albastru, numărând cam 800-1000 de locuitori.

„Ce vei face acolo?” m-a întrebat fratele.

„Nu ştiu. El mi-a spus doar să merg la Milltown.” Spuneam aceasta pentru că mielul din vedenie striga: „Milltown.”

„Ei bine”, a continuat fratele, „voi face câteva cumpărături.”

„În ordine”, i-am răspuns.

Între timp, am cumpărat o cutie veche de la un băiat, gândindu-mă:

„Când oamenii de la ţară îşi vor aduna căruţele în jur, mă voi urca pe această cutie şi le voi predica. Poate Domnul are vreun miel prins pe undeva şi vrea să-l eliberez.”

Am luat deci cutia aceea, m-am dus afară şi m-am aşezat pe ea.

Fratele Wright a revenit de la cineva  la care fusese în vizită şi mi-a spus:

„Trebuie să merg sus pe deal să fac câteva cumpărături.”

„Păi, în timp ce aşteptăm mulţimea, îmi voi lăsa cutia aici şi voi merge cu tine.”

În timp ce urcam dealul, am ajuns în faţa unei biserici mari şi frumoase, iar Ceva mi-a spus: „Opreşte-te la biserica aceasta!”

M-am gândit că este bine, apoi i-am zis fratelui Wright:

„Te întorci pe aici?”

„Da”, a răspuns el.

„Atunci te voi aştepta aici.”

„Bine.”

Apoi l-am întrebat: „Ce fel de biserică este aceasta?”

„Baptistă, dar păstorul ei a intrat în bucluc cu câtva timp în urmă… Atunci baptiştii au închis-o şi toţi au plecat la metodişti sau la nazarineni.”

M-am dus la uşă şi am apăsat mânerul, dar uşa era încuiată. Nu era nimeni pe acolo, aşa că am îngenuncheat şi am spus: „Tată ceresc, doreşti să ţin o adunare în biserica aceasta? Dacă da, deschide uşa pentru mine.”

M-am aşezat jos, dar cred că am stat cinci minute şi am auzit pe cineva umblând în jurul clădirii. A venit la mine şi a zis:

„Hello!”

„Bună ziua, domnule”, i-am răspuns.

„Vrei să intri în biserică?”

„Păi…”

„Am cheia.”

„Îţi mulţumesc.”

A deschis uşa, iar eu i-am zis:

„Mulţumesc, domnule.”

„Biserica aceasta a aparţinut baptiştilor, dar de când au plecat este a oraşului.”

„Dar se mai ţin ceva servicii aici?”

„Numai servicii funerare”, a răspuns el.

„Da? Îţi mulţumesc. Şi cine răspunde de ea?”

„Du-te acolo?”

M-am dus cu gândul să discut cu tipul care răspundea de clădire, iar el mi-a spus:

„Sigur. Dacă eşti baptist poţi merge acolo.”

M-am dus şi am anunţat în ziarele locale că urma să ţin un serviciu, dar în după-amiaza aceea când m-am dus la adunare, nu era nimeni.

Am ieşit afară. Pe acolo se mânau vitele şi probabil că vreuna îşi pierduse talanga, aşa că am luat-o de jos şi am început să fac gălăgie cu ea.

Încă nu venise nimeni, dar am văzut un om care urca pe deal, aşa că am mers la el şi i-am zis:

„Frate, n-ai vrea să vii la adunare? Sunt predicator baptist şi doresc să încep o trezire în clădirea aceasta.”

„Ascultă omule,” mi-a răspuns el, „noi nu avem timp de religie, pentru că trebuie să ne creştem copiii.”

„Bine, este în ordine.”

Dar ştiţi ce s-a întâmplat? Cam la cinci zile de la această discuţie, oamenii au trebuit să-şi facă timp să-l îngroape pe omul acela, pentru că a murit.

De aici trebuie să învăţaţi că trebuie să aveţi timp pentru Isus. Să nu uitaţi aceasta!

Indiferent cât sunteţi de ocupaţi sau ce fel de viaţă duceţi, ar fi bine să vă faceţi timp pentru Hristos.

Am început adunarea şi îmi amintesc că în seara aceea îmi stătea pe inimă o predică.

Ştiţi din cine era formată adunarea mea în seara aceea? Domnul şi doamna Wright şi fiica lor. Când i-am văzut, m-am gândit:

„Păi, este destul de bine.”

Am dat fiecăruia dintre ei câte o carte de cântări şi am început să cântăm: „Jos pe cruce, unde a murit Isus…”

La un moment dat, am auzit o bătaie în uşă, iar când am privit, am văzut cea mai grozavă arătare. Avea o pipă mare făcută dintr-un cocean de porumb, pe care şi-a scuturat-o în faţa uşii; avea un singur dinte în faţă, iar părul cărunt îi atârna neglijent. A privit spre noi şi a zis:

„Unde este micul acela…Billy Sunday?…”

Fratele Wright  l-a primit şi l-a rugat să intre. Bărbatul a păşit înăuntru şi a spus:

„În ordine…”

Fratele s-a apropiat şi mi-a şoptit: „Acesta este cel mai dur bărbat din oraş.”

Era Will Hall, care acum este păstorul bisericii baptiste din Milltown.

Bărbatul a fost salvat în seara aceea. În seara următoare nu a venit nimeni, decât Bill Hall şi familia fratelui Wright, acest lucru repetându-se timp de cinci seri. Dar la sfârşitul săptămânii, Dumnezeu a vindecat o fată care era bolnavă de TBC.

Domnul Hall a venit la mine şi mi-a spus:

„Frate Bill, sus pe deal este o fată bolnavă. Se numeşte Georgie Carter şi zace la pat de nouă ani şi opt luni.”

Aş vrea să-i luaţi adresa şi să-i scrieţi, căci vă va răspunde la toţi.

Fratele mi-a spus: „Fata zace de nouă ani şi opt luni şi este numai piele şi os, pentru că are numai 35 de pound (16 Kg). Deşi are 22 sau 26 de ani, are doar 5 picioare (1,5 metri) înălţime şi este în starea aceasta din cauza unei greşeli făcute asupra ei. Familia ei nu aparţine bisericii de aici, ci merge la o biserică ce nu crede că Isus vindecă. Nu cred nici în Duhul Sfânt.”

Desigur, nu voi spune numele acelei biserici.

Mai mult, conducerea bisericii le-a spus membrilor ei, că cine merge să-l asculte pe predicatorul acela idiot care se roagă pentru bolnavi, va fi excomunicat.

Fiind diacon în cadrul acelei biserici, tatăl fetei nu a putut veni la adunare, aşa că fratele Hall m-a întrebat dacă sunt de acord să merg eu acolo.

„Sigur că da”, am răspuns, iar părinţii fetei mi-au transmis:

„Pentru ca fiica noastră să fie împăcată, suntem de acord să vii aici, dar noi nu vom fi acasă atunci când vii, pentru că nu vrem să avem de-a face cu un făţarnic.”

M-am dus acolo şi am privit prin casă. Într-un colţ era un pat de fier de pe care se ducea vopseaua, din cauză că fata se ţinuse de el şi plânsese mult. Mâinile ei erau cam aşa de slabe (fratele Branham arată) şi nu avea putere nici să ridice vasul când tuşea. Tuşea încet şi trebuia să fie cineva lângă ea ca să-i ţină vasul. Avea buzele supte şi ochii adânciţi în orbite.

Pe pat am observat cartea mea: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

M-am apropiat de fată şi i-am zis:

„Surioară, aş dori să te ajut cumva. Eşti creştină?”

„Da,” a răspuns ea.

Mama ei nu era acolo. Nu puteau să pună oliţa sub ea, ci îi schimbau tot timpul cearceaful, deoarece tânăra era doar piele şi oase.

Sărmana nu mai ieşise din camera aceea de ani de zile. Era o familie drăguţă. Mama ei era încă tânără, dar avea părul cărunt şi tremura din cauza unei paralizii: cum a stat zi şi noapte lângă fiica ei bolnavă.

Doctorii au renunţat la cazul ei de câţiva ani, aşa că boala s-a extins chiar şi la organele genitale. Era într-o stare cu adevărat îngrozitoare.

Deci i-am zis:

„Mă voi ruga pentru tine”, după care am îngenuncheat şi m-am rugat.

Ea dorea să ştie dacă ceva… De ce nu s-a întâmplat nimic? Citise în ziar despre fata Nail, care fusese oloagă. Toate ziarele din ţară au scris despre ea.

Văzând-o oarecum dezamăgită, i-am zis:

„Pentru fata aceea am avut o vedenie, soră dragă, dar tot ce pot face în cazul tău este să mă rog. Eu nici nu o cunoşteam, dar am avut o vedenie cu privire la ea.”

Pe obrajii tinerei au început să curgă lacrimi. Nu ştiu de unde mai puteau izvorî acele lacrimi, dar ele curgeau pe obrajii ei slabi. Biata de ea…

„Voi continua să mă rog pentru tine, deşi ştiu că mama şi tatăl tău nu vor fi aici.”

A început să plângă şi mai tare şi a zis: „Dar eu te vreau…”

M-am dus din nou sus pe deal, iar la sfârşitul săptămânii am avut un botez în locul numit „Toton’s Ford”, dacă ştiţi unde este.

Ştiu că fratelui Arganbright îi place aceasta, deoarece cunoaşte fiecare colţişor din zonă.

La botezul acela a participat şi un predicator care a susţinut în faţa adunării lui că numai cei neştiutori şi proşti se botează prin scufundare.

În ziua botezului, bărbatul acela avea un cort mare chiar acolo. În cursul săptămânii avusese cam 30-40 de convertiţi, iar serviciul din după-amiaza aceea tocmai se terminase şi oamenii ieşeau afară. Era cam ora 4.00 după-amiaza şi toţi s-au oprit pe malul apei: erau câteva sute de oameni.

Eu am început să înfăptuiesc botezul biblic şi am spus:

„Se pare că tot cerul este aici, iar îngerii stau pe fiecare creangă a copacilor.”

Întreaga lui adunare, toţi îmbrăcaţi cu haine frumoase, au intrat în apa aceea mâloasă şi s-au botezat în ziua aceea.  Când a văzut aceasta, bărbatul acela s-a înfuriat atât de tare încât a alunecat de pe cale şi a părăsit amvonul.

După aceea, m-am dus să mănânc cu fratele George Wright şi am discutat tot felul de lucruri. El mi-a zis:

„Trebuie să vii când mama sună clopoţelul.”

„Bine”, am răspuns eu, şi am plecat în pădure. Am vrut să îngenunchez, dar pe jos era plin de spini care înţepau foarte tare.

Voi ştiţi că întotdeauna când în faţa voastră stă o binecuvântare, Satana vine să vă ispitească. Oricum am încercat să îngenunchez, mă înţepau foarte tare, aşa că m-am dus mai departe. Mă simţeam atât de extenuat, încât am căzut jos şi am început să plâng şi să mă rog înaintea Domnului.

La un moment dat, mi s-a părut că aud din depărtare clopoţelul, dar ştiţi cum este când eşti cuprins de rugăciune: nu mai dai atenţie la nimic.

După o vreme mi-am revenit şi am văzut că soarele cobora spre asfinţit. Stăteam sub nişte tufe şi simţeam că în jur pluteşte un simţământ ciudat.

Am privit în jurul meu şi am văzut că Lumina pe care aţi văzut-o în fotografie, strălucea şi se învârtea deasupra tufei, iar o Voce mi-a spus:

„Du-te la familia Carter!” Numele fetei era Georgie Carter.

Între timp, fratele Wright şi ceilalţi, au început să mă caute. M-ai ridicat de acolo şi am pornit repede la vale, iar când l-am văzut pe fratele Wright, i-am sărit în braţe:

„Frate Bill, mama a terminat prăjitura de două ore.”

„Frate George, se va întâmpla ceva. Îţi aminteşti Lumina care s-a arătat acolo jos la botez?”

„Da.”

„Ei bine, a venit în pădure şi mi-a spus să merg la familia Carter. Cred că fata se va face bine.”

Acolo erau câţiva oameni din Texas, care doreau să fie martori la acel eveniment, aşa că ne-am dus toţi.

Voi ştiţi că Dumnezeu lucrează întotdeauna la ambele părţi.

Între timp, fata plângea deoarece văzuse în ziar anunţul referitor la botez şi ar fi dorit să meargă şi ea.

Desigur, nu se putea mişca. Nu se ridicase de nouă ani şi opt luni de pe pat.

În continuare vă voi relata povestea mamei ei. Întrebaţi-o şi vedeţi dacă nu vă va povesti la fel.

Familia Carter locuia într-o casă mare şi frumoasă, iar fiica lor măritată locuia chiar în vecinătate.

Ea a îngenuncheat şi a spus:

„Scumpe Tată ceresc, noi Te-am slujit în biserica Ta ani de-a rândul şi iată că biata mea copilă se zbate între viaţă şi moarte, în timp ce acest impostor, William Branham, a venit în oraş şi i-a înnebunit pe toţi oamenii, chiar şi pe ea. Răsplăteşte-i acestui făţarnic după fărădelegea lui!” şi a continuat să se roage.

Când s-a ridicat, a văzut o umbră pe perete şi a crezut că este fiica măritată, care venea probabil în vizită.

Dar nu era ea, ci după cum spune femeia, era umbra Domnului Isus, căci I-a văzut barba.

El a întrebat-o:

„De ce plângi? Cine este cel care vine?”

Când s-a uitat, ea m-a văzut venind cu această Biblie în dreptul inimii, şi însoţit de doi bărbaţi.

Când a văzut aceasta, femeia şi-a zis:

„Am adormit!” Nu mai văzuse niciodată până atunci o vedenie.

„Am adormit! Ceva nu este în ordine, oare mi-am pierdut minţile?”

S-a dus în cameră la Georgie şi chiar atunci s-a auzit cum se închide o uşă, iar în clipa următoare am apărut însoţit de doi bărbaţi, exact cum văzuse ea în vedenie.

În momentul acela, a leşinat. Nu ştiu cine a deschis uşa, dar eu am putut intra. Ştiu că ceea ce spun pare o copilărie, dar stăteam în colţul camerei în felul acesta, şi mă priveam cum mergeam spre fată. Ea zăcea acolo palidă, iar eu i-am zis:

„Soră Georgie, Isus Hristos care te iubeşte. Mi s-a arătat deasupra unui tufiş şi m-a trimis la tine ca să poţi fi vindecată! Ridică-te deci din pat, în Numele lui Isus Hristos!”

Cum putea s-o facă? Nu se ridicase din pat de nouă ani şi opt luni, iar picioarele ei nu erau mai groase decât coada măturii. Oare de unde putea să ia această putere, când nu era în stare nici să ridice o scuipătoare?”

Cum? Nu ştiu, dar Dumnezeu care a creat cerurile şi pământul, ştie că ea s-a ridicat şi a stat pe podea, cu mâinile ridicate, sub puterea Duhului Sfânt.

Cei doi bărbaţi care mă însoţeau au văzut acel schelet. Picioarele ei erau cam aşa de subţiri, şi la fel braţele pe care le ţinea în sus. Când au văzut-o, cei doi bărbaţi care mă însoţeau, s-au speriat şi au început să strige.

Mama fetei şi-a revenit din leşin, dar când a văzut-o stând în picioare, a scos un ţipăt şi a leşinat din nou. Fiica din vecini a auzit acele strigăte şi a venit repede să vadă ce se petrece. Toţi oamenii din oraş au început să alerge spre casa lui Carter.

Tatăl fetei a crezut că a murit Georgie, aşa că a trecut podul în fugă, cu găleata cu lapte în mână, pentru că lucra în grajdul de peste drum.

Georgie s-a dus în grădină, s-a aşezat pe iarbă, a binecuvântat iarba şi frunzele din pomi. Când a ajuns tatăl ei, casa era plină de oameni, iar cam după 20 de minute, fata  s-a aşezat la pian şi a început să cânte cântarea:

„Ţine-mă, Isuse, lângă cruce.

Acolo curge pentru toţi

Şuvoi de vindecare,

Ce curge din muntele Calvarului!”

Din acea zi, Georgie a fost pianistă în biserica baptistă din Milltown, şi n-a mai zăcut niciodată  în pat.

Isus Hristos a venit în ceasul cel mai întunecos al domnişoarei Georgie Carter.

O, Dumnezeule, ai milă! Este ceasul cel mai întunecos pe care l-a văzut lumea: cu comunism de fiecare parte şi cu tot felul de ismuri.

Oh, Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că a venit cu Biblia şi cu Adevărul Său; cu Duhul Lui cel Sfânt. În seara aceasta, El este aici ca să ne facă mai presus decât am putea face sau gândi noi. Amin.

Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc, ştiu că par puţin emoţionat, Doamne, dar inima mea este mişcată de câte ori mă gândesc la micuţa  Georgie Carter, cum stătea în seara aceea la pian şi cânta cu acele degete scheletice şi cu acele picioruşe subţiri pe care numai ungerea  puterii lui Dumnezeu le-a putut întări ca s-o susţină. Ea stătea acolo şi cânta: „Isuse, ţine-mă aproape de cruce.”

Dumnezeule, din câte ştiu eu, de atunci ea a trăit numai lângă cruce, iar cu câteva zile în urmă am vorbit cu ea şi mi-a spus că se simte perfect.

O, câţ Îţi mulţumesc Doamne, pentru Isus care vine în ceasul cel mai întunecos!

Poate că aici în vale, sunt unii care au făcut tot ce au putut ca să fie bine, dar se pare că au ajuns mai rău.

Tată, îngăduie ca în seara aceasta să vină Isus şi să facă întocmai cum a făcut când era pe pământ; să facă ceva mai deosebit decât într-o adunare obişnuită.

Aşa Te-au recunoscut Cleopa şi prietenii lui. În ziua de după învierea Ta,  ai făcut nişte lucruri; ai făcut ceva diferit de ceea ce ai făcut faţă de alţi oameni, iar ei Te-au putut recunoaşte.

Fă deci şi în seara aceasta ceva deosebit, Tată, şi ei vor recunoaşte că eşti aici, înviat din morţi, Tu, Dumnezeul cerurilor şi al pământului, în persoana Domnului Isus şi prin Duhul Sfânt.

Te rog, Dumnezeule, ca El să facă o cale în fiecare inimă şi să-i vindece pe toţi cei ce sunt bolnavi şi în nevoi, salvându-i şi pe cei care nu sunt salvaţi.

Dă-ne aceasta, Tată, pentru că s-ar putea ca pentru unii să fie ceasul cel mai întunecos şi ei nici măcar nu ştiu aceasta. Poate că  unii se afundă în întuneric, pentru că L-au întristat pe Duhul Sfânt, dar în clipa aceasta Tu ai atins ceva în inima lor.

Doamne, vino şi iartă orice păcat, chemându-i înapoi la o adevărată viaţă duhovnicească. Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele Domnului Isus.

Acum, în timp ce aveţi capetele plecate şi ştiţi că sunteţi în prezenţa Duhului Sfânt, dar nu sunteţi încă creştini, recunoaşteţi că acesta este ceasul cel mai întunecos?

N-aţi vrea să vi se deschidă ochii şi să fiţi înviaţi la o viaţă nouă?

Dacă este printre noi un bărbat sau o femeie care ştiu că sunt păcătoşi, n-aţi vrea să spuneţi:

„Indiferent ce vei face sau vei spune, îmi voi ridica mâinile spre Domnul Isus Hristos şi Îl voi ruga să fie îndurător cu mine. Da, îmi voi ridica mâinile spre El.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Mai este cineva?

Spuneţi: „Doamne Isuse, Te accept chiar acum ca Mântuitorul meu! Până acum m-am îndoit şi nu am crezut în vindecarea divină.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.

Dumnezeu să te binecuvânteze, băiete. Asta-i bine.

„Eu m-am îndoit multă vreme, dar acum văd Duhul Tău la lucru. N-ai vrea să ai milă şi de mine?”

Cei care au rătăcit departe de Domnul să spună: „Tată, acum voi ridica mâna spre Tine şi Te voi ruga să fii îndurător faţă de mine, pentru că vreau să mă întorc Acasă. Doresc ca ochii mei să fie deschişi din nou spre o experienţă creştină fierbinte.”

Vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi:

„Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule!”?

Altcineva? Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă. Asta-i bine. Nu vă ruşinaţi!

Dacă eşti un păcătos, aştept să fii sincer. Ridicaţi mâna.

Dar aceştia din dreapta mea? S-au ridicat 4-5 mâini.

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Asta-i bine. Fiţi sinceri, pentru că aşa trebuie să fim. Dumnezeu ne vrea sinceri.

Printre cei care stau cu capetele plecate este cineva care doreşte să fie inclus pentru mântuire? Să se ridice în picioare în timp ce ne vom ruga, pentru că nu avem altă cale.

Vreţi să vă ridicaţi? Nu trebuie să vă părăsiţi locurile. Ridicaţi-vă doar şi spuneţi: „Eu Îl accept chiar acum.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze, doamnelor.

Asta-i bine.

Rămâneţi puţin în picioare.

Mai este cineva care vrea să spună: :Dumnezeule, fii îndurător cu mine. M-am ridicat chiar acum şi doresc să priveşti spre mine.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, doamnă cu copilaşul.

Să ne rugăm:

Binecuvântatule Tată ceresc,  Isus a spus că „ nici un om nu poate veni la Mine, dacă nu este atras de Tatăl…”

Oamenii aceştia s-au ridicat în picioare, de aceea, Te rog, Tată,  să priveşti spre ei. Ca un umil slujitor al Tău, ţi-i aduc Ţie ca să-i salvezi de la o viaţă păcătoasă şi să le ierţi orice păcat.

Tu ai mai spus: „Pe cel ce vine la Mine, nu-l voi scoate afară,” iar oamenii aceştia au venit la Tine. Ei s-au ridicat în picioare, în faţa acestei audienţe, arătând că doresc să trăiască o viaţă mai bună.

Doamne, n-ai vrea să-i sfinţeşti pe aceşti oameni de partea Ta? Fă-i să trăiască o viaţă creştină umilă şi blândă, începând chiar din seara aceasta, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos.

Dumnezeu să vă binecuvânteze, prieteni. Aceştia sunt cei care sunt în picioare. Rugaţi-vă pentru ei.

Câţi din voi se vor ruga pentru ei ca să meargă cu Dumnezeu? Să vă văd mâinile ridicate.

Să mergeţi la nişte biserici bune, să fiţi botezaţi ca şi creştini şi să Îl căutaţi pe Dumnezeu să vă dea botezul cu Duhul Sfânt.

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

(Fratele Branham vorbeşte cu cineva).

Imediat după serviciul de vindecare am dori ca toţi cei care L-au acceptat pe Isus să vină în faţă. Poate până atunci se vor hotărî şi ceilalţi care nu s-au ridicat acum.

Spun aceasta pentru că la încheierea serviciului sunt atât de epuizat încât abia mai ştiu de mine. Din cauza aceasta, îmi este foarte greu să fac o chemare la altar.

Acum aş vrea să ştiu dacă este cineva care n-a mai fost niciodată la vreuna din adunările mele. Să vă văd mâinile. Să-i văd pe cei care nu au mai fost niciodată la o adunare.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mulţumesc.

Dacă Isus va veni în seara aceasta şi va face acelaşi lucru pe care l-a făcut cu femeia de la fântână, sau cu Natanael când a fost adus la adunare de prietenul lui, Filip, veţi crede?

Atunci, Isus i-a spus ce a făcut înainte de a veni la adunare şi multe alte lucruri. Şi El a mai spus ceva: „Eu fac numai ceea ce Îmi arată Tatăl să fac.”

Dacă Dumnezeu va face aceasta din nou, în seara aceasta, Îl veţi accepta cu toţii?

Veţi crede din toată inima? Acceptaţi vindecarea, indiferent unde vă aflaţi în sală.

Mă gândesc că voi striga totuşi câteva numere de rugăciune. S-a împărţit numărul „A”? Bine. De la 1 la 100?

De câte seri suntem aici? De şase zile? Cred că aceasta este ultima seară… Ei bine, atunci vom lua de la 1 la 20. Să luăm mai bine ultima parte a numerelor.

Cine are numărul 86 să ridice mâna. Cei care au numerele de rugăciune de la 8o la 90, să ridice mâna. Tu ai, doamnă? În ordine.

Uitaţi-vă la numărul vecinului vostru, pentru că s-ar putea să nu poată ridica mâna. Este un cartonaş, dar nu am nici unul la mine ca să vă arăt, dar pe o parte este poza mea, iar pe cealaltă scrie un „A” şi un număr. Deci cei care au numerele 80-100, să se alinieze. Vom vedea câţi voi putea chema.

Vreau să vă mai spun ceva. Aceste numere nu se pot schimba. Voi trebuie să fiţi aici să auziţi predica, înţelegeţi? În ordine.

Câţi din cei care nu au numere de rugăciune, doresc să fie vindecaţi de Dumnezeu? Ridicaţi mâna toţi care nu aveţi numere de rugăciune, dar doriţi să fiţi vindecaţi.

Spun aceasta pentru că vreau să-mi fac o idee generală cu privire la locul unde sunteţi.

În ordine. Acum staţi în rugăciune şi credeţi. Să ne plecăm capetele pentru un moment.

Tatăl nostru ceresc, a venit momentul crucial.. Eu   le-am vorbit despre Tine, iar acum este timpul Tău, de aceea Te rog în Numele lui Isus, să le vorbeşti în seara aceasta, Doamne.

Lasă îndurarea Ta peste noi şi adevereşte în faţa acestei audienţe că am spus numai Adevărul. Te rog să faci aceasta în taină, în Numele lui Isus. Amin.

Fiecare să rămână la locul lui. Aşezaţi-vă şi fiţi plini de respect. Nu vă mai plimbaţi încoace şi încolo.

Rândul este complet? Bine. De multe ori oamenii nu pot ajunge sus: unii sunt surzi, alţii sunt muţi, etc., de aceea v-am rugat să vă uitaţi la numărul vecinului, astfel ca atunci când este strigat, să vină.

Acum aş vrea să vă rog să faceţi ceva pentru mine. Vreţi? Ei nu mă vor lăsa să stau prea mult aici, iar după încheierea adunării voi pleca în altă parte, şi apoi peste ocean. Aş vrea să ştiţi şi să vă amintiţi întotdeauna că nici eu şi nici vreun alt om nu vă putem ajuta. Dacă totuşi cineva spune aşa ceva, să ştiţi că este un mincinos; este în afara Scripturii, deoarece Isus a făcut deja vindecarea voastră.

Biblia spune că El „a fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi în rănile Lui am fost vindecaţi.” (Isaia 53).

Dacă a mai rămas ceva de făcut după ce El a înfăptuit vindecarea noastră a tuturor, este s-o acceptăm prin credinţă. Este corect?

Deci nu există nici o altă putere  şi nici un om care să vă poată vindeca, deoarece totul s-a înfăptuit la Calvar. Orice slujitor adevărat al Evangheliei va mărturisi acest lucru.

Vindecarea nu este un „hocus-pocus”. Nu, domnilor, ci este Duhul Sfânt al lui Dumnezeu care Îl descoperă pe Isus Hristos.

Acum aş vrea să vă întreb ceva.

Dacă Isus a înviat din morţi, sunteţi de acord că trebuie să facă aceleaşi lucrări pe care le-a făcut când a fost pe pământ, desigur, dacă este Acelaşi ieri, azi şi în veci? El a făgăduit că va face.

Ce a spus când a fost pe pământ? Că nu face nimic de la Sine, ci face doar ce Îl vede pe Tatăl făcând. Este adevărat?

Aceasta înseamnă că tot ce a făcut El, a fost în urma unor vedenii, este corect? El i-a atins pe oameni şi le-a spus diferite lucruri pentru a le întări credinţa. Ei L-au atins prin credinţă, iar El S-a întors şi le-a răspuns, aşa cum s-a întâmplat cu femeia de la fântână.

Aţi văzut cum L-a trimis Tatăl la acea fântână? În loc să meargă în Ierihon, El S-a dus în Samaria şi S-a aşezat lângă acea fântână, aşteptând-o pe femeie, iar când a venit, a intrat în vorbă cu ea.

Discutând cu femeia, Isus a putut să vadă şi să afle care era problema ei; a putut vedea că trăia în curvie, deoarece avusese cinci bărbaţi, iar acum trăia cu al şaselea.

El i-a zis: „Du-te şi adu-ţi bărbatul!”

„Nu am bărbat”, a răspuns ea.

Ascultaţi numai: „Du-te şi adu-ţi bărbatul!” El a început să vorbească cu ea aşa cum aş vorbi eu cu femeia aceasta sau cu oricare alta. El purta acea discuţie pentru că voia să intre în legătură cu duhul ei.

Când femeia i-a spus că nu are bărbat, El i-a replicat: „Aşa este. Aici ai spus adevărul, pentru că cinci bărbaţi ai avut…”

Ascultaţi ce răspunde femeia la aceasta:

Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia…” Acesta este Isus. Ea nu ştia că vorbeşte cu Isus şi nu ştia nici că El era Mesia, de aceea a spus:

Când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile.” (Ioan 4).

Cum a ştiut El care era problema ei?
auzind cuvintele Lui, ea a spus: „Trebuie să fii proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, ne va spune toate lucrurile. Totuşi, Tu cine eşti?”

Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel care-ţi vorbeşte, sunt Acela.”

Când a auzit aceasta, femeia şi-a lăsat găleata la fântână şi a alergat în cetate strigând:

Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva Acesta este Hristosul?”

Aceasta este Scriptura, nu-i aşa?

Dacă atunci a procedat aşa, iar acum este viu, nu va proceda la fel şi în seara aceasta?

Şi dacă o va face, nu va fi doar ceva supranatural, ci şi dovada naturală că El a înviat din morţi, pentru că dacă a înviat cu adevărat, trebuie să procedeze şi cu voi la fel ca atunci, iar voi ar trebui să Îl acceptaţi.

Sunteţi gata, fraţilor?

Să cântăm încetişor: „Crede numai!” Ce credem noi acum? Că Isus a înviat din morţi şi trăieşte printre noi împlinind cuvintele pe care le-a spus în Ioan 14.12:

Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă veţi face altele şi mai mari decât acestea; pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

„Peste puţină vreme lumea (necredincioşii) nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea…”

În lume vor fi unii care nu-L vor mai vedea niciodată. Ei spun:

„Eu nu pot să cred!”

„Dar voi Mă veţi vedea”, pentru că mai există „voi” şi: „Eu voi fi cu voi, chiar în voi, până la sfârşitul lumii” Este adevărat?

Duceţi-vă şi propovăduiţi Evanghelia…” Unde? „În toată lumea, la orice făptură.” (Marcu 16.15).

Iată semnele care-i vor urma pe cei ce vor crede…” Cât timp? Până la sfârşit.

Oriunde a fost propovăduită Evanghelia.

Cu toate acestea, cam 2/3 din oameni nu au auzit încă de ea. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Noi, creştinii, suntem chemaţi să Îl vestim pe Isus Hristos, care lucrează împreună cu noi confirmând Cuvântul Său prin semne şi minuni.

Deci, dacă a înviat cu adevărat din morţi, El va face exact cum a spus.

Să vină doamna, dacă vrea. Din câte ştiu, cei prezenţi în audienţă îmi sunt străini. M-am uitat în sală dar nu cunosc pe nimeni.

Desigur, îl cunosc pe fratele de aici, care este unul din predicatori. Îl cunosc şi pe fratele care stă cu faţa spre orgă. Fiul meu stă acolo, iar fratele Arganbright e în spate. Nu sunt sigur, dar cred că tot în spate stă şi fratele Wilson.

Ce este cu tărgile acestea? Aveţi numere de rugăciune? Nu. Ei bine, nici nu este nevoie să aveţi. Tot ce trebuie să faceţi este să priviţi încoace şi să credeţi din toată inima, pentru că este vorba de credinţa voastră în Dumnezeu. Credeţi şi atunci veţi vedea că Dumnezeu răspunde la rugăciunile voastre.

Staţi liniştiţi şi spuneţi:

„Doamne, cred că omul acesta spune adevărul!”

El mi-a spus: „Dacă-i vei face pe oameni să te creadă şi vei fi sincer în rugăciune, nimic nu va sta în faţa rugăciunii tale.”

Când mi-a spus aceste cuvinte, I-am zis:

„Doamne, nu mă vor crede”, dar El mi-a răspuns:

„Aşa cum lui Moise i-au fost date două semne, tot aşa ţi se vor da şi ţie două semne, iar când vei face aceste semne, oamenii te vor crede.”

Prieteni, aşa a fost de nouă ani încoace şi cred că oamenii continuă să creadă.

Fie ca Domnul să-i binecuvânteze.

Doamna care stă aici este o străină pentru mine; nu am văzut-o niciodată în viaţa mea, dar Isus Hristos o cunoaşte.

Tu ai un motiv pentru care te afli aici. Eu nu-l cunosc, dar Isus îl cunoaşte, nu-i aşa? El ştie pentru ce te afli aici, iar dacă vrea poate să-mi descopere prin Duhul Sfânt, aşa cum s-a întâmplat când a vorbit cu femeia de la fântână, fiindcă noi doi suntem în aceeaşi postură: un bărbat şi o femeie care stau de vorbă.

Noi suntem două fiinţe umane, dar înlăuntrul nostru sunt două duhuri. Tu eşti creştină, pentru că duhul tău este primitor, dar cu toate acestea ar putea fi ceva rău cu tine.

Ungerea Duhului este aici. Eu sunt numai fratele tău şi nu ştiu nimic despre tine, dar aici este un Duh care tocmai a venit jos, iar eu m-am predat Lui. El vorbeşte prin buzele mele, şi-mi poate arăta printr-o vedenie care este problema ta.

Orice ar spune, tu trebuie să ştii că nu fratele tău face aceste lucruri, ci Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, care încearcă să te facă să crezi. Înţelegi ce vreau să spun? Dar audienţa mă înţelege?

Dacă Duhul Sfânt Se va descoperi acestei femei, vei crede din toată inima că este exact la fel ca şi cu femeia de la fântână?

Eu nu pot să vă fac să credeţi, înţelegeţi?

Tu eşti o persoană bolnavă; eşti pacientul şi îţi spun cu tot respectul: atitudinea ta va hotărî ce se va întâmpla. Aşa este.

Să nu uiţi aceasta şi să te rogi.

Vă rog să fiţi respectuoşi şi să nu vă mai plimbaţi prin sală. Fiţi respectuoşi cu adevărat, rugaţi-vă şi credeţi din toată inima, pentru că Dumnezeu va face restul.

Acum va trebui să vorbesc puţin cu tine, deoarece în marile campanii, când managerul şi ceilalţi sunt în jur, eu intru direct sub ungere şi încep cu rugăciunea pentru bolnavi, dar aici nu este aşa.

Felul acesta de vorbire şi chemările la altar, mă aruncă dintr-o parte în alta. Este un alt dar, însă acelaşi Duh. Înţelegeţi ce vreau să spun?

În timp ce stau aici, în faţa ta, ca frate al tău, îmi dau seama că este ceva foarte ciudat cu tine… Da, tu tocmai ai fost vindecată. Ai fost vindecată aseară, iar acum stai aici pentru altcineva; pentru cineva care face injecţii cu insulină deoarece are diabet. Acest om este un predicator şi face insulină de foarte multă vreme.

Îl văd cum şi-o face singur, apoi îşi face testul de urină. Tu mijloceşti pentru el, nu-i aşa?

Ai fost vindecată, iar acum ai venit să mijloceşti pentru el deoarece este un prieten, este adevărat? Nu îţi citesc gândurile, dar acesta este adevărul.

Trimite-i batista pe care o ai în mână şi fie ca Domnul să-l vindece în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Boala să-l părăsească în Numele lui Isus Hristos. Îi mulţumim.

Nu te teme, ci crede.

Acum credeţi? Să credeţi din toată inima, pentru că atunci Dumnezeu vă va da tot ce cereţi. Mai întâi trebuie să credeţi, este adevărat?

Cred că doamna aceasta este spaniolă. Vorbeşti engleza? O, ea nu vorbeşte limba mea! Este cineva care poate traduce în spaniolă? În ordine. Iată că vine cineva care poate traduce.

Bună ziua, domnule. Am să te rog să traduci ceea ce-i voi spune, astfel încât să poată înţelege.

Crezi în Domnul Isus Hristos? Ea crede. Crezi că sunt slujitorul lui Dumnezeu? Tu ştii că nu te cunosc, dar dacă El îmi va spune care este problema sau dorinţa ta, vei crede că El a înviat din morţi şi-L vei accepta? Vei accepta ce-ţi va da? Da?

„Si” înseamnă „Da”? Desigur.

Eşti aici pentru altcineva. Persoana aceea nu este aici, ci locuieşte în est. Tu ai traversat California şi Arizona şi te-ai dus în New-Mexico, la fiica ta care suferă de TBC. Dă-mi batista ta.

Doamne Isuse, curăţă-i viaţa, pentru că mă rog şi binecuvântez această batistă în Numele lui Isus Hristos, pentru vindecarea ei. Amin.

Trimite-i-o. Trimite-i batista şi nu te îndoi, căci te vei face bine.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” (Lăudat să fie Domnul!). Aveţi credinţă în Dumnezeu şi nu vă îndoiţi, pentru că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cei ce cred. Credeţi aceasta? Bine.

Doamnă, presupun că şi tu eşti spaniolă. Vorbeşti engleza? Asta-i bine. Vino mai aproape, te rog. Aşa…

Nu ne cunoaştem, este adevărat? Dar Isus ne cunoaşte pe amândoi, este adevărat?

Tu ştii că nu te-am văzut niciodată până acum, dar Isus te-a cunoscut încă înainte să te fi născut. Te-a cunoscut înainte de facerea lumii.

În cunoştinţa Sa înaltă, El a ştiut că vei fi pe acest pământ, chiar înainte de crearea pământului, ceea ce înseamnă că ştie totul despre noi.

Tu eşti aici pentru o cauză. Eu nu o cunosc, dar declar că El a înviat din morţi.

Dacă El ar sta aici în acest costum, iar tu ai fi bolnavă, nu te-ar putea vindeca deoarece a făcut-o deja. Totuşi, ar putea face ceva ca să te ajute să crezi şi să accepţi ceea ce a făcut deja.

Dacă acum El ar vorbi prin mine, aşa cum a vorbit prin Fiul Său… Aceleaşi lucrări pe care le-a făcut prin El, se vor face prin Biserica Sa. Astfel, dacă El va face aceleaşi lucrări, vei accepta Jertfa Sa şi legământul pentru orice ai avea nevoie. Vei face aceasta?

Fiecare spaniol de aici ar trebui s-o facă, dacă Dumnezeu va face aceasta.

Este dificil, dar Dumnezeu ştie. Femeia este probabil mai bătrână decât mine. Este credincioasă, deoarece văd că are un duh primitor.

Văd că femeia se îndepărtează…. Deasupra ei este ceva. Nu. Ei o operează şi văd că iese afară şi apoi intră înapoi.

A avut deja două operaţii la stomac, din cauza ulcerului. Doctorul a operat-o, dar cu toate acestea, ulcerul o supără în continuare. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”. Din cauza unei stări nervoase pe care o are de când a intrat în menopauză, a ajuns să aibă probleme cu stomacul. Acesta este adevărul, este „Aşa vorbeşte Domnul”.

Tot ce ţi-am spus este adevărul, nu-i aşa? Crezi acum că aici este Ceva care mă unge şi care cunoaşte viaţa ta? Crezi că ceea ce a spus Biblia referitor la Duhul Sfânt care se va întoarce şi va face aceasta, este adevărat? Îl accepţi acum?

Atunci condamn boala din trupul tău în Numele lui Isus Hristos, astfel încât să poţi avea o viaţă sănătoasă. Amin.

Du-te şi bucură-te, soră. Ştii ceva? Eu le spun foarte rar aceasta, oamenilor, dar înainte era foarte întuneric în jurul tău. Peste tine era ceva care trebuia să te omoare. Nu ştiu ce era, dar acum a plecat, iar în jurul tău s-a făcut lumină.

Şi tu ştii că s-a întâmplat ceva, este adevărat? Du-te şi bucură-te.

Haideţi să spunem cu toţii: „Lăudat să fie Domnul!”

Crezi că Isus Hristos te-a vindecat în timp ce stăteai aici? Aceasta s-a întâmplat chiar în timp ce stăteai aici, de aceea nu trebuie să mă mai rog pentru tine. Credinţa ta te-a vindecat deja. Du-te, bucură-te şi spune: „Lăudat să fie Domnul!”

Haideţi să spunem: Lăudat să fie Domnul!”

Sora mea…Tu, care stai în spatele doamnei cu haina roz, ridică mâinile deoarece te-a atins Ceva. Aşa este. Ai suferit de o boală de inimă, nu-i aşa? Motivul pentru care te supăra este că eşti nervoasă. Mai mult, inima te supăra mai tare după ce mâncai. Aceasta este din cauza gazelor din stomac, care se ridică în sus. De fapt nu este chiar o problemă de inimă, ci mai degrabă este o problemă nervoasă. Şi mai este ceva: scapi diferite lucruri pe jos.

Acum credinţa ta te-a vindecat, aşa că poţi merge acasă şi să fii bucuroasă.

 Dumnezeu să te binecuvânteze. Amin.

Dacă Domnul nostru poate îndepărta tuberculoza şi toate celelalte boli, înseamnă că totul este cât se poate de simplu pentru El, nu-i aşa?

Tu ai fost vindecată în timp ce stăteai în cărucior, iar tuberculoza te-a părăsit. Du-te, bucură-te şi spune: „Mulţumesc lui Dumnezeu!” Amin.

Acum credeţi? Aici sunt două duhuri care se cheamă unul pe celălalt. Aş dori ca cei aflaţi în audienţă să poată intra în această dimensiune ca să vadă ce se petrece.

Spun aceasta, pentru că femeia care stă aici, suferă de aceeaşi boală. Femeia care stă cu mâinile încrucişate. Da…

Aici este o linie întunecoasă, deoarece duhul care este peste ea cheamă duhul celălalt să-i vină în ajutor. Se întâmplă aceasta din cauză că ambele femei suferă de aceeaşi boală: artrită.

Doamna cu batista… ridică-te în picioare, pentru că acum poţi merge. Du-te şi bucură-te.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!”

Vedeţi, acesta este El.

Voi nu aveţi nevoie de numere de rugăciune, căci aţi fost vindecate şi fără ele. Mulţumim lui Dumnezeu.

Bine. Vino, doamnă. Când încerci să te suceşti, ai un junghi în spate, nu-i aşa? Când cobori scările este nevoie să te întorci într-o parte ca s-o poţi face. Acum nu mai trebuie să faci aceasta, pentru că credinţa ta te-a vindecat. Du-te şi fii bucuroasă. Mulţumesc lui Dumnezeu.

Soră, crezi din toată inima? Crezi că El te va vindeca de boala de inimă şi de celelalte? El a făcut-o, de aceea du-te şi bucură-te, pentru că credinţa ta te-a făcut bine.

Doamna care stă aici şi are acea eczemă, crede că Isus o poate face bine? Dacă vrei să crezi din toată inima, este bine. Dumnezeu te va vindeca; trebuie doar să crezi. Mulţumim lui Dumnezeu.

Bună ziua, domnule. Crezi din toată inima? Dar tu, soră? Îl crezi? Dar tu, domnule? Din toată inima?

Dar dacă ţi-aş spune că ai fost vindecat când stăteai pe acel scaun, vei crede? Da? Atunci dă-mi voie să-ţi spun că aşa este, dar ca să crezi că-ţi spun adevărul, îţi voi mai spune ceva: tu ai un viciu de care vrei să scapi: este vorba de fumat.

Vrei să te laşi? Şi îţi mai spun ceva: ai o mamă bolnavă care în seara aceasta stă aici, iar tu doreşti să fie vindecată, nu-i aşa?

Dacă îţi voi spune care este problema ei, vei crede? Mama ta are probleme cu fierea, este adevărat? Du-te şi fiţi vindecaţi amândoi în Numele Domnului Isus. Amin.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul!” Lăudat să fie Domnul care ne dă biruinţa!

Tu încerci din greu, doamnă… Este pentru doamna aceea din spate, nu-i aşa? Nu, eu nu te-am mai văzut până acum, iar tu ştii aceasta, dar Duhul Sfânt este aici şi El cunoaşte toate lucrurile.

Tu nu eşti departe de Împărăţie, doamnă, deoarece eşti bolnavă.

Aici, în audienţă este ceva ciudat. Să nu credeţi că spun de la mine aceasta, dar duhul care o ţine pe femeia aceasta, se uneşte cu bărbatul care stă în al doilea scaun de acolo. Domnule, şi tu ai o boală de ficat, este adevărat?

Cea de lângă tine este soţia ta şi ea are ceva la gât, aşa-i? O supără şi o boală de ficat. Vedeţi, demonul din femeia aceea îl cheamă pe celălalt, dar va pierde bătălia pentru că Isus Hristos este aici. Aşa este. Femeia aceasta era pe moarte din cauza bolii de ficat, dar acum totul s-a sfârşit.

Domnule, credinţa ta a biruit. Diavolul încearcă să joace o festă, dar a pierdut bătălia.

Uite, doamnă… Şi tu ai o boală de ficat. Crezi ce-ţi spun? Aş vrea să vorbim puţin. Tu eşti pe moarte şi ştii aceasta. Nu mai poţi trăi aşa pentru că eşti foarte bolnavă.

Te văd sub observaţie. Ai apă în interiorul tău şi nu poate ieşi afară. Adevărul este că eşti mai bolnavă decât au spus medicii. Ai tot felul de complicaţii. Crezi ce îţi spun? Recunoşti că acesta este adevărul?

Cea de lângă tine este fiica ta, nu-i aşa? Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Da? Dar ce crezi despre aceasta? Crezi că Domnul Isus este aici? Da? Crezi că El face aceasta?

În poală ai o cărticică, nu-i aşa? Şi în cărticică ai o scrisoare de la biroul meu. („Aşa este”). Pune-ţi mâna peste mama ta.

Tată ceresc, acesta este ceasul credinţei ei. Femeia este pe moarte, dar Doamne, dă-i puterea credinţei. Ca slujitor al Tău, osândesc acest diavol, pe Satana care încearcă să o ţină!

Satan, ai fost demascat. Isus Hristos a înviat din morţi, iar eu te condamn prin Dumnezeul cel viu, să ieşi afară din acea femeie!

Doamnă, crezi din toată inima? Crezi că Isus este lângă tine? Crezi că tot ce ţi-am spus este adevărul? Crezi că sunt prorocul Lui?

Atunci în Numele lui Isus Hristos, ridică-ţi patul şi   du-te acasă! Haide, nu te teme! Ridică-te din pat şi stai în picioare în Numele Domnului Isus Hristos.

Poţi s-o faci pentru că Dumnezeu îţi dă putere aşa cum i-a dat şi lui Georgie Carter şi celorlalţi. Da, El o va face şi cu tine.

Iată că se ridică ajutată de fiica ei.

Da, s-a ridicat din pat, de aceea haideţi să-L binecuvântăm pe Dumnezeu.

Cine mai vrea să fie vindecat? Ridicaţi mâinile spre Domnul Isus, în timp ce ne vom ruga.

Tată ceresc, venim la Tine în Numele Domnului Isus, şi Te rugăm să vindeci fiecare persoană aflată în prezenţa Ta divină.

Satană, eşti biruit! Ieşi afară din aceşti oameni! Tu eşti un impostor, un înşelător. Isus Hristos a înviat şi este aici.

Părăseşte-i pe oameni în Numele lui Isus Hristos! Ieşi afară!

Fiecare să ridice mâinile şi să-L laude pe Dumnezeu. Fiţi vindecaţi şi mergeţi acasă în pace. Amin.

                           – Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Skip to content