ISUS HRISTOS ESTE ACELAȘI IERI, AZI ȘI ÎN VECI !

Ce faceţi? Vă puteţi aşeza. Cu siguranţă, este un mare privilegiu să fiu din nou aici, în Beaumont, Texas, în această seară. De când am fost aici prima dată, am tot aşteptat cu nerăbdare să mă întorc ca să predic şi să am părtăşie cu voi, oamenilor dragi, în jurul Cuvântului lui Dumnezeu, fiindcă aţi fost tot timpul în inima mea.

Îmi
amintesc o mulţime de lucruri măreţe care s-au petrecut când am fost ultima
dată aici, în Beaumont. Cred că aceasta 
a fost în urmă cu vreo doisprezece ani. Tocmai avusesem o adunare mare
în Houston… sau am mers de aici la Houston? Am venit de la Houston aici. Acolo
a venit jos Îngerul Domnului şi I s-a făcut o fotografie. De atunci cred că
s-au mai făcut şase sau opt fotografii cu El, în diferite locuri: trei au fost
făcute de curând în Germania; una este color şi a fost făcută undeva sus în
California, la Lakeport, California, la o adunare a oamenilor de afaceri
creştini… Este o fotografie minunată, în care se vede Focul acela de culoarea
chihlimbarului, al prezenţei Sale.

Aceasta
a fost făcută alb-negru şi Îl arată ca fiind alb, dar El este cu adevărat o
Lumină de culoarea chihlimbarului. Aşa cum am spus întotdeauna, de când eram ca
unul dintre băieţaşii aceştia de aici, este o culoare verde-gălbui. În vremea
aceea nu ştiam ce este chihlimbarul, de aceea am spus că este verde-gălbui.

Zilele
trecute, în timp ce băieţii se rugau pentru direcţia în care s-o luăm la
început de an, primul loc pe care l-am avut pe inimă este Beaumont, Texas.
Astfel, i-am întrebat: „Aveţi ceva cunoştinţe acolo?”

 „Avem multe,” au răspuns ei.

„Atunci
sunaţi-i, fiindcă vom începe de acolo şi apoi vom vedea unde ne va conduce
Domnul în continuare. Deci, aceasta este prima noastră întâlnire din acest an.

Noi
am venit de la motel împreună cu fiica fratelui Jack Moore, iar în timp ce
vorbeam, Billy mi-a spus că fratele care este păstorul acestei biserici s-a
rugat timp ce mulţi ani, ca să mă întorc la Beaumont. Oh, nu ştiu cum să-i
apreciez pe prietenii loiali ca el şi care cred din toată inima în slujba pe
care mi-a dat-o Domnul. Nu-i de mirare că de data aceasta nu am putut să mă
gândesc la nimic altceva decât la Beaumont. Adevărul este că rugăciunea schimbă
lucrurile. Da. Şi am auzit că a mai fost un frate care i s-a alăturat în
rugăciune şi care a plecat în slavă. Billy mi-a spus aceasta cu câteva minute
în urmă, în timp ce eu, Jack şi el veneam de la motel. Fără îndoială, în seara
aceasta când se află pe un Tărâm mai bun decât acesta, fratele trebuie să ştie
de întâlnirea aceasta pentru care s-a rugat. Moartea înseamnă despărţire, ceea
ce înseamnă că atunci când un om moare, el se desparte de noi, nu îl mai vedem,
dar el este viu pentru totdeauna. Desigur, mă refer la cei credincioşi, pentru
că este scris că „…cine aude cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis,
are Viaţă veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la Viaţă.”
(Ioan
5.24). Eu cred aceasta! Eu cred că noi nu putem muri pentru că avem Viaţa
veşnică. Veşnic! Tot ce este veşnic nu a avut niciodată un început şi nu va
avea nici sfârşit. Aceasta este propria Viaţă a lui Dumnezeu. Cuvântul „Viaţă
veşnică” vine din cuvântul grec „ZOE” şi înseamnă „Viaţa lui Dumnezeu” este în
noi. Astfel, când devenim fii şi fiice de Dumnezeu, noi trăim aşa cum trăieşte
Dumnezeu: nu mai putem muri aşa cum nici El nu poate muri, pentru că suntem
parte din El.  Nu sunteţi bucuroşi pentru
că sunteţi fii şi fiice de Dumnezeu?  Ce
lucru minunat!

Voi
ştiţi că eu cred că cele mai bune adunări pe care le-am avut vreodată au fost
cele ţinute în biserici. Problema este că mulţimile care vin la aceste adunări
sunt mari şi din cauza aceasta nu încăpem în biserici. Să nu credeţi că am
devenit mai agitat de când v-am văzut ultima dată, fiindcă nu aceasta este
problema, dar vedeţi voi, eu cred că biserica este locul în care locuieşte
Dumnezeu; este locul dedicat serviciului divin închinat Domnului. În ce
priveşte auditoriile acestea mari, sunt locuri în care au loc tot felul de
întâlniri, petreceri, dansuri, se bea şi se fac multe alte lucruri, iar eu simt
duhurile care locuiesc acolo şi care nu sunt în ordine. De altfel, Duhul Sfânt
pare să lucreze mult mai diferit când suntem într-o biserică, îndeosebi într-o
biserică în care oamenii sunt duhovniceşti şi umpluţi cu Duhul Sfânt. Oamenii
de acolo cred aceste lucruri şi atunci El lucrează mult mai uşor şi au loc semne
şi minuni mari. Adevărul este că oamenii sunt biserica, fiindcă cuvântul
„biserică” înseamnă „cei chemaţi afară.” Biserica este un grup de oameni care
sunt chemaţi afară din lume ca să umble cu Dumnezeu, iar eu sunt atât de
bucuros pentru că sunt unul dintre ei. Dacă aş trăi o sută de vieţi şi aş şti
că după aceea nu mai există o Viaţă de apoi, aş vrea s-o trăiesc pe fiecare din
cele o sută de vieţi pentru Isus Hristos. Atât de mult înseamnă El pentru mine.

Fratele
Jack îmi arată anunţul… Aseară în timp ce veneam aici, m-am oprit la biserica
sa, o biserică duhovnicească şi foarte drăguţă din Shreveport, Louisiana, şi ei
mi-au arătat o fotografie care a fost publicată în ziar cu câţiva ani în urmă,
când am fost acolo: este cu adevărat o schimbare. Un străin nu ar şti că este
vorba de aceeaşi persoană. Adevărul este că în trupul acesta uman, noi
îmbătrânim, murim şi putrezim, dar duhurile noastre rămân la fel şi nu pot
muri. Aseară, am spus în biserica fratelui Jack: „Dacă am putea înţelege!
Aceasta este mâna mea, acesta este degetul meu, aceasta este urechea mea,
acesta este nasul meu, aceştia sunt ochii mei, dar eu cine sunt? Cine sunt eu,
cel care am aceste mădulare? Mădularele acestea nu sunt eu, sunt doar ceva ce
am!” Vedeţi, voi sunteţi un duh şi adevărul este că nu m-aţi văzut niciodată.
Voi vedeţi chipul acesta care mă reprezintă, dar pe mine nu m-aţi văzut
niciodată. Aşa cum spune Biblia: „Nimeni n-a
văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela
L-a făcut cunoscut.”
(Ioan 1.18). Tot
Cuvântul spune că „Dumnezeu era în Hristos împăcând lumea cu Sine.” (2Corinteni
5.19). Ei au văzut ceea ce era Dumnezeu, pentru că El S-a exprimat pe Sine
însuşi prin Hristos, fiindcă „în El locuia trupeşte toată plinătatea
Dumnezeirii.”
(Coloseni 2.9). El Îl putea exprima pe Dumnezeu.

Înseamnă că, deoarece suntem fiii şi fiicele
lui Dumnezeu şi moştenitori împreună cu El în Împărăţie, şi noi Îl exprimăm pe
El în vieţile noastre. Dacă mulţi dintre noi am trăi predicile, în loc să le
predicăm, cred că ar fi mult mai bine. Cred că ar fi mult mai bine dacă am trăi
o predică în faţa cuiva, decât să i-o predicăm, pentru că atunci omul acela
poate vedea viaţa noastră. Dumnezeu priveşte la vieţile noastre, iar lumea face
la fel. El vrea să ştie ce sunt vieţile noastre, iar oamenii ne cunosc. Astfel,
faptele noastre vorbesc atât de tare încât ne înăbuşe mărturia. Depinde ce
spunem. Dacă spunem că suntem creştini, dar nu trăim ceea ce spunem, oamenii
vor şti mai bine ce suntem. Dar când suntem creştini, spunem că suntem creştini
şi trăim ca şi creştinii, vieţile noastre vor face totul chiar dacă noi nu
spunem niciodată nimic altceva. Noi suntem epistole scrise care pot fi citite
de toţi oamenii, fiindcă ei privesc la felul cum trăiţi voi.

Zilele trecute m-am gândit la ce înseamnă să
fii pecetluit cu Duhul Sfânt. O pecete este marcată de ambele părţi. Astfel, ei
vă văd venind şi vă văd plecând. Dacă atunci când venim, arătăm ca nişte
creştini, iar când plecăm arătăm tot ca nişte creştini, înseamnă că suntem
pecetluiţi cu Duhul Sfânt.

În seara aceasta, am un vorbitor cu mine, pe
fratele Jack Moore. Sunt sigur că-l cunoaşteţi toţi. Eu am venit aici ca să mă
rog pentru câţiva dintre oamenii bolnavi, iar fratele Jack urma să predice în
locul meu. Sunt sigur că v-aţi bucurat de mesajul lui, pentru că este un
vorbitor bun. Eu nu sunt predicator… ci întotdeauna am spus că sunt un fel de
roată de rezervă. Roata de rezervă este folosită atunci când ai pană. Noi nu
avem nici o pană, iar voi puteţi vedea aceasta în seara aceasta. Dacă va fi cu
voia Domnului, altădată, vom merge puţin şi cu roata de rezervă.

Cred
că pentru mâine seară este pregătit un alt loc unde să mergem. Cred că este o
cameră, este adevărat, frate păstor? Oricum, eu sunt recunoscător pentru privilegiul
de a veni aici ca răspuns la rugăciunea acestui frate. Chiar sunt.

Dumnezeu
să binecuvânteze biserica aceasta, pe fratele de aici, adunarea şi grupul
acesta drăguţ de păstori, care au colaborat împreună. Am uitat câte biserici au
venit şi au cooperat pentru a avea această adunare. Apreciez cu adevărat lucrul
acesta, fiindcă este dovada că nu suntem împărţiţi, ci suntem un singur trup.
Aceasta a fost dovedit la Houston, când a fost făcută prima fotografie cu
Îngerul Domnului. Când există ceva în comun… Vindecarea divină este la mijloc,
este ceea ce credem toţi, iar aceasta ne face să uităm micile noastre
diferenţe. Astfel, toţi au tras în aceeaşi direcţie şi s-au adunat.

Când
Solomon a construit primul Templu, totul a fost tăiat şi pregătit afară: pietrele
au fost tăiate în carieră, iar cedrii au fost tăiaţi din Liban şi aduşi pe apă
în Jaffa, de unde au fost transportaţi cu care trase de boi. Totul a fost
construit cu atâta măiestrie încât atunci când toate piesele au fost puse cap
la cap, a ieşit perfect. Nu s-a auzit nici o lovitură de ciocan sau un zgomot
de ferestrău, în toţi cei patruzeci de ani cât a durat construcţia. Cred că
acesta este felul în care îşi şlefuieşte Domnul poporul. Unul are un caracter,
altul este altfel, dar toţi sunt creştini, pietre care se potrivesc puse
împreună pe Piatra de bază, pe Temelia Isus Hristos. Există un lucru esenţial:
preţioasa Piatră de temelie, pe care suntem zidiţi noi toţi împreună, cimentaţi
împreună cu dragostea lui Dumnezeu, a fost refuzată de mulţi. Aşa este. Iar
când avem această Piatră de temelie, nu mai există nimic să ne poată despărţi;
cât timp ne iubim unii pe alţii, nu este nimic care să ne poată despărţi. Eu am
văzut tot felul de daruri, L-am văzut pe Dumnezeu făcând lucruri măreţe, dar
cel mai mare lucru pe care l-am văzut în viaţa mea este dragostea.
Dragostea este cea mai mare forţă şi poate opri tot ce există; dragostea este
cea care L-a mişcat şi pe Dumnezeul cel Atotputernic: „Fiindcă atât de mult
a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu…”
(Ioan 3.16). Dragostea este fundamentală, este veşnică, dar noi o
lăsăm afară.

În timp ce veneam cu fratele Moore încoace, am discutat
despre aceasta şi i-am spus: „Să luăm dragostea firească, afectuoasă, dragostea
„fileo” Dragostea divină este „agape.” Le vedem pe Marta şi pe Maria. Să zicem
că mergi cu Marta şi o găseşti pe Maria. Există ceva în legătură cu Maria care
este diferită de Marta, deşi Marta este mai frumoasă. Cu toate acestea, o
iubeşti mai mult pe Maria. (Dacă este cineva care se numeşte Marta sau Maria,
vreau să ştie că folosesc aceste nume doar ca un exemplu). Vreau să spun că
este ceva în legătură cu fata pe care o iubeşti, fiindcă în clipa în care o
vezi, ştii că este ceva care vă leagă; ştii că o iubeşti. O priveşti şi te
gândeşti: „O, dacă aş putea să merg numai o dată la întâlnire cu ea!” În cele
din urmă obţii acea întâlnire şi crezi că aceasta va satisface sentimentul din
inima ta, dar nu este aşa. Apoi te gândeşti: „Dacă aş putea fi iubitul ei,
aceasta ar rezolva totul.” Devii iubitul ei, dar acel ceva tot nu este
satisfăcut. „Dacă m-ar lăsa s-o sărut de noapte bună, sigur aş primi ceea ce
doresc.” În cele din urmă, ai săruta-o, dar vei constata că sentimentul acela
tot nu este satisfăcut. „Păi, dacă s-ar căsători cu mine, aceasta ar satisface
acel sentiment.” Dar nu o va face. Nici chiar relaţia de familie nu va
satisface acel sentiment. O iubeşti atât de mult încât simţi că o poţi contopi
cu tine, apoi s-o iei de acolo şi s-o pui înapoi. Înţelegeţi? Nu vreau să se
înţeleagă greşit, fiindcă ceea ce vreau să spun este că o iubeşti, o iubeşti, o
iubeşti. Ce înseamnă aceasta? Că ea este o parte din sufletul tău; este o parte
din tine. Aşa este.

Aşa este şi cu Dumnezeu. Când veniţi şi-L găsiţi pe
Hristos în inimile voastre, nu există nici un loc în care să vă puteţi opri.
Voi continuaţi să mergeţi mai departe şi aveţi nevoie de lucrul acesta.

„Dragostea lui Dumnezeu este atât de bogată şi de curată,
atât de neînţeleasă şi de puternică! Ea va rămâne întotdeauna; este cântecul
sfinţilor şi al îngerilor!”

Oamenii încearcă tot timpul să măsoare dragostea lui
Dumnezeu, iar unul dintre ei a scris:

Dacă am umple cerul cu cerneală

Iar cerurile ar fi făcute din pergament,

Şi fiecare om ar fi un scriitor

Şi fiecare frunză o peniţă

Pentru a scrie dragostea lui Dumnezeu,

Oceanul ar fi secat.

Nici măcar pergamentul nu ar putea s-o cuprindă

Deşi se întinde de la cer la cer.

Aceasta este dragostea lui Dumnezeu… Şi El ne-a spus:
„Iubiţi-vă unii pe alţii.” Singurul lucru pe care a putut să-l spună Ioan după
ce s-a întors din Insula Patmos, din Marea Egee, a fost: „Copilaşilor,
iubiţi-vă unii pe alţii.”
El a aflat că această dragoste este reală. Ioan
este apostolul care a vrut să poruncească să vină foc din cer ca să nimicească
nişte oameni pentru că nu au vrut să-L găzduiască pe Domnul Isus. Dar Domnul
Isus l-a certat şi i-a zis: „Nu ştii de ce duh eşti însufleţit! Tu încerci să
distrugi viaţa, dar Eu am venit să salvez viaţa!” Aceasta este ceea ce trebuie
să avem unii pentru alţii: dragoste.

De când v-am văzut ultima dată, eu am fost de-a lungul
lumii: am făcut mai multe călătorii peste ocean, de şapte sau opt ori am fost
printre închinătorii la idoli şi în alte locuri, şi am învăţat că cel mai
puternic la care mă pot gândi este dragostea. Dacă mă rog pentru cineva, fără
să simt persoana aceea, nu va funcţiona niciodată. Dar când mă rog, mă gândesc
cum ar fi dacă aş fi în locul ei, dacă acela ar fi copilul meu, dacă ar fi mama
mea, soţia mea, sora sau fratele meu? Când simţi în acelaşi fel pentru ei,
începe să se mişte ceva. Compasiunea merge afară, îl prinde pe pacient şi îl
aduce înapoi.

Prieteni, eu ştiu că Dumnezeu vă iubeşte.

Nu vreau să iau prea mult timp, pentru că doresc să
citesc un text sau două din Scriptură şi să vorbesc câteva minute pentru a afla
care este simţământul Duhului. Fiecare dintre voi este un duh. Toţi aveţi un
trup de carne dar acel trup vă aparţine, este al vostru. Cine eşti însă tu, cel
din interiorul acelui trup? Înţelegeţi? Acela este duhul vostru şi pe acela
trebuie să-l prindem noi, pe cel ce este în interior. Îl rugăm pe Dumnezeu să
ne ajute.

Acum să ne plecăm capetele pentru un moment, şi să ne
apropiem de El în rugăciune. Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe cei ce staţi
afară. Privesc prin ferestre şi îi văd pe oameni cum îşi pleacă toţi capetele;
sunt într-adevăr credincioşi adevăraţi.

Dumnezeule îndurător, venim împreună înaintea Ta şi
suntem bucuroşi pentru că putem avea părtăşie unii cu alţii în timp ce sângele
lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, ne curăţă de toate păcatele noastre. Mă
gândesc la multele pericole, la osteneala şi cursele prin care am trecut de
când ne-am întâlnit aici, în Beaumont, Texas. Fiecare dintre noi am putea să ne
ridicăm în seara aceasta şi să mărturisim prin ce am trecut  de atunci, fiindcă harul lui Dumnezeu ne-a
adus în siguranţă până acum. Noi credem că harul Lui ne este de-ajuns ca să
mergem mai departe.

Doamne, Îţi mulţumesc pentru această biserică, pentru
aceşti oameni, pentru bisericile care s-au asociat şi pentru toţi copiii Tăi
din această ţară. Cred că Texasul va fi reprezentat măreţ în slavă, pentru că
predicatorii viteji, slujitorii Tăi care au traversat acest stat, au adus o
Evanghelie şi un popor pentru Împărăţia Ta. Îţi mulţumim pentru fiecare dintre
ei. Doamne, leagă inimile noastre atât de aproape cu legăturile dragostei,
încât să nu existe nimic care să ne poată despărţi, acum sau în viitor, de
dragostea lui Dumnezeu care este în Hristos Isus. Te rugăm aceasta, Doamne.

În seara aceasta ne apropiem de Tine ca să-Ţi cerem
îndurare. Cred că cei mai mulţi din cei adunaţi în seara aceasta, sunt membri
aici. Tată, Te rog să vii cu puterea Ta măreaţă şi să vindeci fiecare persoană
care este bolnavă sau în nevoie şi stă în prezenţa Ta divină, fiindcă ştim că
aceasta este o binecuvântare pe care ai dat-o celor credincioşi. Tu ai
făgăduit-o, iar noi credem că fiecare Cuvânt din ea este adevărat. Îngăduie
deci, ca marele Duh Sfânt să ne acorde aceste binecuvântări, iar noi Te vom
lăuda pentru aceasta în Numele lui Isus Hristos.

Tată, îngăduie ca în timp ce suntem aici, să fie salvate
cât mai multe suflete; fie ca cei care nu au botezul Duhului Sfânt să vină
înăuntru, să intre în părtăşie cu Dumnezeu şi să păşească în slava Shekinah a
prezenţei Sale, prin botezul Duhului. Te rog să-i ajuţi pe slujitorii Tăi,
predicatorii, care sunt fraţii mei şi copiii Tăi, Doamne. Îngăduie ca ei să ia
o poziţie categorică pentru Tine şi să ducă Evanghelia Ta mai departe şi cu mai
multă dăruire decât au făcut-o până acum, Doamne Dumnezeule. Salvează sufletele
şi însoţeşte slujba lor cu semne şi minuni puternice, pentru ca Domnul Isus
Hristos să fie proslăvit. Binecuvântează fiecare biserică, Doamne, ajută-ne să
ne întindem corturile dincolo de graniţele denominaţiunilor şi să ne deschidem
braţele iubitoare pentru orice făptură a lui Dumnezeu, din toată ţara, şi să-i
atragem pe toţi în prezenţa Domnului Isus. Dă-ne aceasta, Doamne, iar noi Te
vom lăuda şi Te vom mări, pentru că Te rugăm în Numele Domnului Isus Hristos.
Amin.

În seara aceasta vom citi puţin din Scriptură, apoi vom
chema rândul de rugăciune şi ne vom ruga pentru bolnavi. Fiul meu, domnul Goad
şi domnul Mercier, trei dintre asociaţii mei în slujbă, sau poate fratele
Moore, vor fi în fiecare seară la biserică pentru a împărţi numere de rugăciune
pentru serviciul din seara aceea. Cred că mulţi dintre voi îşi amintesc felul
cum am procedat data trecută: am împărţit numere de rugăciune apoi, când a
sosit momentul, am luat un anumit număr şi i-am chemat pe oameni pe platformă.
Uneori nici nu mai împărţim numere de rugăciune, ci doar îi aducem sus la
întâmplare; alteori, Duhul Sfânt merge deasupra audienţei şi îi aduce oricum.
Aceasta înseamnă că numerele de rugăciune nu au nimic a face cu vindecarea
voastră, ci totul depinde de credinţa voastră în Dumnezeu. Dacă Dumnezeu
continuă aşa cum a făcut-o până acum, mâine sau într-o altă seară, veţi putea
constata că atunci când stă cineva pe platformă şi este vindecat, în audienţă
sunt pregătite alte cincizeci de persoane să primească vindecarea. Dumnezeu
vindecă în funcţie de credinţa voastră şi nu în funcţie de apartenenţa sau
neprihănirea voastră. Eu am văzut cum un sfânt a trecut pe lângă vindecarea sa,
a rata-o complet, în timp ce o prostituată a păşit în faţă şi a fost vindecată.
Înţelegeţi? Totul depinde de credinţa voastră. „Totul este posibil pentru
cel ce crede.”

Acum aş vrea să deschideţi Bibliile la Ioan 12, de
unde voi citi versetele 20 şi 21. Nu o voi face ca să predic, ci
pentru a vorbi puţin până când vine ungerea în clădire şi în afara ei, oriunde
este nevoie ca Dumnezeu să-i poată vindeca în seara aceasta pe oameni.

Vreau să vă îndreptaţi atenţia spre un singur lucru: spre
Domnul Isus. Ţineţi minte că nici un om nu este vindecător. A crede aşa ceva
este greşit, pentru că tot ce a făcut Dumnezeu pentru noi s-a realizat la
Calvar. Acela este locul în care Planul salvării, ispăşirea pentru vindecare şi
salvare şi fiecare atribut al Vieţii Sale, s-a putut răsfrânge asupra noastră.
Pe Calvar a fost făcut şi încheiat totul.

Voi spuneţi: „Salvare? Frate Branham, dar nu la Calvar am
fost salvat!” Păi, dacă nu ai fost salvat acolo, nu vei fi salvat niciodată!
Acesta este adevărul. Voi aţi fost salvaţi în urmă cu o mie nouă sute de ani.

Voi spuneţi: „Nu, nu, frate, eu am fost salvat săptămâna
trecută.”

Nicidecum! Voi aţi acceptat-o săptămâna trecută, dar
preţul a fost plătit, deci aţi fost salvaţi în urmă cu o mie nouă sute de ani.
Şi tot în urmă cu o mie nouă sute de ani aţi fost şi vindecaţi. Când vreţi să
acceptaţi aceasta? Acum? În ordine. Acesta este timpul în care trebuie s-o
faceţi: acum lucrarea este terminată; totul este terminat. Tot ceea ce ne
trebuie nouă în călătoria de pe pământ, este desăvârşit în Hristos, iar Hristos
este în noi.

Voi, cei din Texas vă pricepeţi la fructe. Când un copac
ajunge la o anumită mărime, să zicem un piersic mic… Mama mea se trage din
Paris, Texas, ceea ce înseamnă că şi eu sunt puţin texan… deci ea se trage
din ţara piersicilor. Ştiaţi că fiecare piersică pe care o va rodi un piersic,
este în el încă de când este aşa micuţ? Dacă nu sunt, de unde vin ele?
Copăcelul este plantat în pământ şi trebuie să crească şi să bea. El bea din apa
pământului şi astfel îşi ia vitaminele de care are nevoie; în timp ce bea, el
ia din pământ tot ce are nevoie. Cu cât bea mai mult, cu atât rodeşte mai mult.
Face crengi, frunze, flori şi apoi rodeşte piersici.

Aşa este şi cu creştinul. Când suntem plantaţi în Isus
Hristos, Inepuizabila Fântână a Vieţii, tot ce avem nevoie este în noi. Astfel,
bem în continuu şi rodim, bem şi rodim. Iar dacă avem mai multă nevoie de
Dumnezeu, continuăm să bem şi să rodim. Dacă avem nevoie de vindecare, bem şi
rodim. Aceasta este tot.

Dumnezeu i-a spus lui Iosua: „Orice loc pe care-l va călca
talpa piciorului vostru vi-l dau.”
(Iosua
1.3). Aşadar, a călca cu talpa piciorului înseamnă stăpânire. Înseamnă că
Dumnezeu ne-a dat fiecare binecuvântare de care avem nevoie şi pe care o cerem,
şi singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să o luăm. Dumnezeu nu vine
să ţi-o dea, ci trebuie să o iei tu, pentru că este a ta.
Înţelegeţi cu toţii? Noi trebuie să intrăm în posesia ei, s-o stăpânim, pentru
că este a noastră. Dumnezeu i-a spus lui Moise: „Îţi voi da o ţară!”, dar ţara
aceea era ocupată de amoriţi, de hetiţi şi de alte popoare. Dumnezeu ar fi
putut să meargă acolo, să provoace o furtună puternică, să cureţe ţara şi apoi
să spună: „Veniţi copii şi intraţi aici!”… Dar El nu procedează niciodată
aşa, ci a spus: „V-o dau în stăpânire, aşa că mergeţi şi luaţi-o!”

Depinde
la ce priviţi. Multe dintre iscoadele care s-au dus să iscodească ţara, s-au
întors cu o evaluare negativă a acelei ţări: „Nu putem merge acolo, pentru că
ne vor nimici. Ei sunt mai mari şi mai puternici decât noi.” Dar doi au avut
dovada; doi s-au întors înapoi bucuroşi, pentru că depinde la ce priveşti.
Ceilalţi zece au privit la amoriţi, la hetiţi, etc., dar Iosua şi Caleb au
privit la făgăduinţa lui Dumnezeu şi astfel au spus: „Noi suntem mai mult decât
în stare s-o facem!”

Voi
la ce priviţi în seara aceasta? Priviţi la făgăduinţa lui Dumnezeu şi
continuaţi să beţi şi să aduceţi roade! Dacă veţi face aceasta, se va întâmpla
cu siguranţă ceva! Dacă nu aş crede că sunt o binecuvântare pentru voi, cu
siguranţă nu aş mai veni aici. Nu aş veni să vă spun ceva care v-ar putea
dezamăgi, pentru că dacă nu aş şti că este adevărul, aş sta acasă. Aş veni
aici, aş da mâna cu voi, v-aş vizita, am merge acasă la voi şi aş vedea cine
are cea mai bună bucătăreasă, apoi m-aş întoarce acasă; aş merge cu voi la
pescuit sau aş face alte lucruri de felul acesta. Dar eu ştiu că lucrurile
despre care vorbesc: vindecarea divină, salvarea, etc., sunt reale, mult mai
reale decât faptul că noi stăm aici. Să le credem cu toată inima noastră în
timp ce citim Ioan 12.20-21:

„Nişte greci, dintre cei ce se suiseră să se închine la praznic,

s-au apropiat de Filip, care era din Betsaida Galileii, l-au rugat
şi au zis: „Domnule, am vrea să vedem pe Isus.”

Dacă
aş vrea să numesc un text mic, pe baza căruia să spun ceva, aş lua Evrei 13.8, fiindcă aceasta a fost tema
mea de-a lungul acestor ani: „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în
veci.”


ne gândim la faptul că oamenii aceia au venit să-L vadă pe Isus, iar eu cred că
fiecare dintre noi suntem în seara aceasta aici din acelaşi motiv. Ei au auzit
de Isus şi au dorit să-L vadă, şi eu cred că nu există nimeni să fi auzit
vreodată de minunata persoană a Domnului Isus şi să nu fi dorit să-L vadă măcar
o dată. Când eu am auzit pentru prima dată de acest Nume, există ceva atât de
dulce legat de El, încât am dorit să-L văd. Grecii aceia erau fiinţe umane ca
mine şi ca voi, iar când au auzit de El, au venit să-L vadă; şi au avut
privilegiul să-L vadă. Dacă Isus Hristos este… Dumnezeu să mă ierte pentru că
spun „dacă”, fiindcă nu vreau să-L pun sub semnul întrebării, ci vreau să scot
ceva în evidenţă; deci, dacă Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci,
iar noi dorim acelaşi lucru ca grecii aceia, de ce nu-L putem vedea ca şi ei?
El trebuie să fie Acelaşi dacă aşa spune Biblia; trebuie să fie Acelaşi
Salvator, acelaşi Vindecător, şi este. Singura diferenţă este că acum El este
într-un trup invizibil, în timp ce atunci a fost într-un trup vizibil. Dar
atunci când era în trup vizibil a dat o făgăduinţă: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă
veţi vedea; pentru că Eu
(pronume personal), voi
fi cu voi şi în voi până la sfârşitul veacului sau al timpului.”
(Ioan
14.19; Matei 28.20).

Dacă El este Acelaşi
şi a promis că „Peste puţină vreme,
lumea
(cosmosul,
ordinea lumii) nu Mă va mai vedea, dar
voi
(Biserica, credincioşii) Mă veţi
vedea; pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul veacului,”
aceasta
Îl face să fie Acelaşi ieri, azi şi în veci. Tot El a spus în Ioan 14.12 că „…cine crede în Mine, va face şi el
lucrările pe care le fac Eu…”
Aceasta spun Scripturile şi noi nu le putem
nega. Ele sunt acolo, dar dacă noi nu avem credinţă pentru a le face, să
spunem: „Eu le cred, dar nu am destulă credinţă pentru a face acele lucruri.”
Mi-ar plăcea să am credinţă aşa cum a avut Enoh. Într-o zi, el a mers cu
Dumnezeu… După trei sute de ani, el a avut o mărturie care L-a mulţumit pe
Dumnezeu. Astfel, într-o zi, Enoh a mers la o mică plimbare de după-amiază şi a
plecat sus, s-a dus Acasă cu El. Mi-ar plăcea să pot face şi eu aceasta, dar
dacă nu am credinţă ca s-o fac, nu voi sta în calea cuiva care o are. Îi
mulţumesc lui Dumnezeu pentru credinţa care poate face aceasta. Vedeţi, acesta
este felul în care trebuie să gândim noi.

Noi vedem că unii
sunt vindecaţi, dar alţii ratează vindecarea. De ce? Pentru că le lipseşte
credinţa. Aceasta este tot. Dumnezeu nu-şi tratează copiii într-un fel, iar pe
ceilalţi în alt fel. Totul se bazează pe credinţă, ceea ce înseamnă că trebuie
să credem.

Dacă Isus Hristos
este Acelaşi ieri, azi şi în veci, atunci cred că am putea spune ca grecii care
au venit să-L vadă pe Domnul Isus: „Domnule,
noi am vrea să-L vedem pe Isus. Noi vrem să-L vedem.”
Astfel, în seara
aceasta mă întreb: „grupul acesta de copii ai lui Dumnezeu de aici, din
Beaumont, Texas, îşi doreşte aceasta? Doriţi să-L vedeţi? Cu siguranţă, mie
mi-ar plăcea să-L văd. Este posibil să-L vedem şi noi? Credeţi că este posibil?
Cu siguranţă. Dacă o persoană nu este oarbă spiritual, sunt multe căi prin care
Îl poate vedea pe El. Eu L-am văzut în după-amiaza aceasta în apusul soarelui;
Îl văd în valurile spumegânde ale mării; Îl văd în Steaua dimineţii şi în
Steaua serii. Îl aud ţipând în vulturul care coboară din înălţime; Îl aud în
urletul lupului şi Îl aud în strigătul elanului sau al căprioarei. Cu
siguranţă. Şi Îl văd plângând în copil.

Ştiţi, odată a fost
şi El un Copil. Isaia a vorbit despre semnul acesta., pentru că atunci când ei
au cerut un semn, Dumnezeu le-a dat un super-semn:

„Iată, fecioara va rămâne
însărcinată… şi Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele
veşniciilor, Domn al păcii.”
(Isaia
7.14;9.6). Acest lucru trebuie să fie izbitor: IaHVeH , un Copil, IaHVeH
Dumnezeu, un Copil care plângea într-o iesle, lângă o grămadă de balegă ce se
afla acolo. Trebuie să fie izbitor: IaHVeH, un Băiat adolescent care se juca;
IaHVeH, un tâmplar; şi mai presus de toate, IaHVeH răstignit pe cruce pentru a
ne salva pe noi, nişte păcătoşi. Lucrul acesta trebuie să fie izbitor.

Şi acum, noi Îl putem vedea, pentru că El nu este mort. Cu puţin
timp am fost în Mexic şi vorbeam acolo. În seara aceea a fost şi fratele Jack
cu mine. Erau prezenţi în jur de treizeci de mii de oameni. Noi ne rugam pentru
bolnavi, iar Dumnezeu făcea semne mari şi minuni. Printre cei prezenţi era şi o
femeie micuţă, care ţinea în braţe un copilaş; micuţul murise în dimineaţa
aceea la ora nouă, iar acum era deja ora zece seara. Afară ploua torenţial, iar
Billy a venit la mine şi mi-a zis: „Tati, nu există nici o cale să o ţinem pe
loc pe femeia aceea. Pur şi simplu nu poate fi oprită. Nu are număr de
rugăciune şi face eforturi extraordinare să ajungă la tine.” „Aţi împărţit
toate numerele de rugăciune?” Numele celui care împărţea numere de rugăciune
era „Manana” adică „Mâine,” iar noi îi spuneam aşa pentru că era foarte încet.
Billy mi-a mai spus: „Femeia nu are număr de rugăciune, pentru că fratele le-a
terminat pe toate. Ea a stat la rând, dar nu a primit număr, iar acum nu poate
fi ţinută pe loc de uşieri.”

Atunci i-am zis fratelui Jack: „Du-te şi roagă-te tu pentru
copil.” L-am trimis pe fratele Jack acolo… dar în timp ce se îndrepta spre
locul unde era femeia, am privit în faţă şi am văzut un copilaş mexican care
stătea chiar în faţa mea, râzând şi gângurind. Atunci i-am zis fratelui Jack:
„Aşteaptă puţin! Aduceţi femeia aici!” Ei au adus-o la mine, iar când a ajuns
acolo, a început să strige: „Padre! Padre!” Dar eu am oprit-o, zicând: „O
clipă, doamnă!” Ea nu ştia să vorbească engleza, iar sub pătura udă din braţe,
avea un copilaş mort. Mi-am pus mâinile peste micuţul copilaş şi am zis:
„Doamne Isuse, cu câteva clipe în urmă, mi-ai arătat o vedenie. Oare acesta
este micuţul copilaş pe care mi l-ai arătat? Este mort de azi dimineaţă, dar în
vedenie stătea în faţa mea şi râdea.” Şi în timp ce spuneam aceste cuvinte,
micuţul a început să dea din picioruşe şi să ţipe sub pătură. Atunci am spus:
„Să nu scrieţi nimic despre aceasta până când nu aveţi declaraţia medicului şi
semnătura lui, care să dovedească faptul că acest copilaş a murit în dimineaţa
aceasta la ora nouă.” Şi doctorul a făcut aceasta.

Ce este aceasta? Dovada că Dumnezeu este Viaţă. El este Viaţa,
Viaţa veşnică… Astfel, duhul acestui copilaş mort a fost chemat înapoi în
trupul lui…

Unde
locuiesc eu, lângă râul Ohio, era un băieţel care obişnuia să meargă la râu. El
s-a împrietenit cu un pescar bătrân care obişnuia să vină la biserica mea. Avea
o barbă albă şi lungă… Mai sus de noi era un loc numit „Insula şase mile.”
Noi obişnuiam să mergem acolo la pescuit, iar bătrânul avea puse acolo plase şi
ale lucruri. Băieţelul de care vă spun, mergea cu el ca să verifice plasele.
Băieţelul acela mergea la şcoala duminicală în oraş, iar într-o dimineaţă i-a
zis mamei sale: „Mamă, duminica trecută, învăţătorul meu de la şcoală
duminicală mi-a spus cât de măreţ este Dumnezeu. A spus că El acoperă tot
spaţiul şi că nu a avut început. Dacă El este atât de mare, înseamnă că este
mai mare decât mine; dacă este atât de mare, este mai mare decât munţii; dacă
este atât de mare, este mai mare decât râurile. Eu pot vedea toate aceste
lucruri, dar de ce nu pot să-L văd pe El dacă este atât de mare?”

Este o
întrebare bună. Mama băieţelului i-a zis: „Uite, dragule, eu nu sunt învăţător
de şcoală duminicală. Du-te şi întreabă-l pe el.” Băiatul s-a dus la
învăţătorul său de şcoală duminicală, dar acesta i-a spus: „Nu pot răspunde la
întrebarea aceasta. Du-te la păstor.” La rândul lui, păstorul i-a zis: „Fiule,
nici un om nu poate să-L vadă pe Dumnezeu.”

„El este
atât de măreţ şi totuşi nu putem să-L vedem?” a întrebat băiatul.

„Nu,
nimeni nu poate să-L vadă,” a răspuns păstorul.

Băiatul
nu a fost mulţumit cu răspunsul, dar a mers mai departe pentru că păstorul era
cea mai înaltă persoană la care putea merge să întrebe.

Într-o
zi, când venea în josul râului cu bătrânul pescar, s-a iscat o furtună, aşa că
bătrânul a tras barca la mal. Când furtuna s-a oprit, cei doi au pornit din nou
cu barca pe râu. Aerul era atât de proaspăt după ploaie, iar în timp ce soarele
apunea în vest, în partea de est a apărut un curcubeu. Băieţelul stătea în
partea din faţă a bărcii şi în timp ce bătrânul pescar vâslea, a observat că pe
barba încărunţită a bătrânului se prelingeau lacrimi mari ca şi cristalul.
Băieţelul a privit în jur să vadă la ce se uita bătrânul şi a văzut că se uita
la curcubeu. Ei nu vorbeau despre religie, dar micuţul băiat s-a dus la
mijlocul bărcii şi i-a zis: „Domnule, vreau să-ţi pun o întrebare la care mama
mea, învăţătorul meu de şcoală duminicală şi păstorul, nu au putut să-mi dea un
răspuns care să mă mulţumească. Curcubeul acela a fost făcut de Dumnezeu, este
adevărat?”

„Da, El
l-a făcut, fiule, şi l-a dat ca şi legământ că nu va mai distruge pământul prin
apă,” a răspuns bătrânul.

Şi băiatul a
continuat: „Domnule, dacă Dumnezeu este atât de mare, de ce nu pot să-L văd?”

Pătruns de întrebarea
copilului, bătrânul pescar a tras vâslele din apă, l-a îmbrăţişat pe băiat şi
l-a strâns la pieptul său, l-a ridicat în sus şi i-a zis: „Dumnezeu să
binecuvânteze inima ta micuţă, scumpule. Tot ce am văzut în ultimii patruzeci
de ani este Dumnezeu.” Omul acela avea atât de mult din Dumnezeu în interior,
încât putea să-L vadă în afară. Acesta este felul în care trebuie să-L vedeţi
voi pe Dumnezeu: trebuie să-L luaţi înăuntru şi să-L lăsaţi să privească prin
ochii voştri. Dar voi ştiţi că biserica este mai mult sau mai puţin paralizată
şi de aceea, aceste lucruri devin ceva obişnuit.

În Louisville,
Kentucky, era nu demult o doamnă micuţă care avea un băiat. Ea a intrat într-un
magazin de jucării şi zdrăngănea jucăriile acelea încercând să atragă atenţia
micuţului, dar el stătea nemişcat şi privea în gol. Oamenii au observat-o şi au
văzut că femeia devenea din ce în ce mai agitată în timp ce-i zicea copilului:
„Priveşte, scumpule, priveşte!” Dar micuţul băiat continua să privească în gol.
Atunci femeia s-a dus la un alt raft şi a luat de acolo o jucărie care ar fi
trebuit să atragă atenţia unui copil de vârsta lui, şi a zis: „Priveşte,
scumpule!”, dar el continua să privească în gol. În cele din urmă, femeia a
devenit atât de copleşită şi de prăbuşită nervos încât a căzut peste un raft,
strigând: „Nu, nu, nu!” Oamenii din magazin s-au apropiat de ea şi au
întrebat-o: „Care este problema, doamnă?”

„Cu băieţelul meu s-a
întâmplat ceva. Nu demult era un băieţel voios,” a răspuns ea, „dar i s-a
întâmplat ceva, aşa că acum stă şi priveşte în gol, indiferent unde suntem.
Nimic din ceea ce ar atrage atenţia unui băieţel de vârsta lui, pe el nu-l
interesează, ci stă doar şi priveşte în gol. L-am dus la medic, iar medicul a
spus că este bine, dar nu poate fi bine dacă nu se uită la nimic la care ar
trebui să privească un copil de vârsta lui.”

Aceasta este starea
în care a ajuns şi biserica. Dumnezeu a făcut semne şi minuni în faţa
bisericii, dar ea stă şi priveşte în gol, ca şi cum n-ar vedea nimic… În
marea Sa bunătate, Dumnezeu a zguduit naţiunea aceasta aşa cum nu a făcut-o
niciodată până acum.

Voi ziceţi: „A
zguduit Statele Unite?” El a zguduit naţiunea Sa, Împărăţia Sa. Dumnezeu nu a
făgăduit să zguduie o naţiune ca aceasta, ci a făgăduit că va zgudui Biserica
Sa. El vine la biserica Sa ca s-o trezească., fiindcă naţiunea de afară nu va
crede oricum. Isus nu a mers niciodată la o naţiune, ci a mers la ai Săi; dar
ai Săi nu L-au primit. El nu a venit niciodată la lume. Astfel, mii şi mii de
oameni nici măcar nu au ştiut că El era în Palestina, în zilele primei Sale
veniri. Vedeţi? El a venit pentru Biserica Sa.

Dacă v-aş întreba pe
voi, fraţilor metodişti: „Este Isus Hristos Acelaşi ieri, azi şi în veci?”, aţi
răspunde: „Da. Noi Îl avem în biserica metodistă. Ştim că este cu noi.” Dacă
i-aş întreba pe baptişti, ar răspunde la fel, şi fiecare biserică ar răspunde
la fel. Avem aproximativ şase sute sau opt sute de denominaţiuni diferite, ceea
ce înseamnă că cineva are dreptate, iar cineva se înşeală. Nu se poate ca toţi
să aibă dreptate sau să fie greşiţi. Dacă aş aborda problema din punct de
vedere baptist, metodist sau penticostal, ceilalţi ar fi greşiţi. Aşa este. Dar
aş vrea s-o abordăm din punctul de vedere al Adevărului, al Bibliei, iar pentru
aceasta trebuie să vedem ce a fost El ieri. Şi dacă vedem ce a făcut El ieri,
vom şti că şi astăzi va face la fel. Indiferent de teologia noastră, noi spunem
că El este acelaşi, iar dacă putem afla cum a fost ieri, ştim cum este şi
astăzi.

Dacă aş merge afară,
aş lua un om şi i-aş face semne de cuie în mâini şi semne de spini pe frunte,
acela ar fi un impostor şi i-ar putea înşela pe oameni. El ar putea să-L imite
pe Isus Hristos şi să se dea drept El, de aceea, singurul mod prin care vom
afla vreodată ce a fost Isus Hristos este să vedem Viaţa Lui mişcându-Se în
Biserică. Dacă un vrej de dovleac produce dovlecei, înseamnă că viaţa din acel
vrej este de dovleac. Voi nu puteţi obţine altceva din el, pentru că este un
dovleac. Dar dacă este un pepene, atunci vrejul acela va rodi pepeni. Tot aşa,
dacă este o viţă creştină, va mărturisi despre Hristos. Aşadar, să aflăm ce a
fost El ieri, iar atunci vom şti ce este El astăzi şi ce va fi în veci. Cred că
aceasta ne va oferi fiecăruia dintre noi o privelişte corectă.

Să ne întoarcem deci,
la Ioan capitolul unu, ca să vedem ce a fost El. Vom merge la începutul vieţii
Sale şi vom lua câteva versete de acolo. Mâine seară vom mai lua câteva versete
şi vom continua să aflăm ce este El în timp ce mergem mai departe. Dar având în
vedere că mai avem doar doisprezece sau paisprezece minute până când vom chema
rândul de rugăciune, să ne gândim la ceea ce era El ieri. La începutul
celorlalte Evanghelii, vedem naşterea Sa şi ştim cât de tainic este faptul că
El era Fiul lui Dumnezeu, sămânţa femeii făgăduită în grădina Eden. Apoi, aflăm
că la vârsta de treizeci de ani, El a fost botezat în râul Iordan de către Ioan
Botezătorul, iar pe când ieşea din apă, după ce a fost botezat, Duhul Sfânt,
Dumnezeu, a coborât din cer în forma unui porumbel, zicând: „Acesta este
Fiul Meu Preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.”
Traducerea
corectă a acestui verset este: „În care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc
înăuntru,”
pentru că Dumnezeu era în Hristos.

Când Duhul Sfânt a
venit peste Isus, El a devenit Cel uns, Mesia. Apoi vedem că a fost ispitit în
pustie, iar după ce a biruit şi S-a întors, imediat a început să vindece
bolnavii, să scoată dracii, să elibereze oamenii. Deci, primul lucru pe care a
început să-L facă atunci, a fost să predice Evanghelia şi să vindece bolnavii,
pe toţi cei ce erau chinuiţi de Satan.

Acum să luăm câteva
din semnele Lui şi să vedem dacă El este Mesia. Noi vedem că Israelul a avut
vindecarea divină şi înainte ca să vină El pe pământ şi să vindece. Câţi dintre
voi ştiu aceasta? Scăldătoarea din Betesda este un semn de vindecare, ceea ce
înseamnă că trebuie să fie un semn care să-L urmeze pe Mesia, un semn mesianic.
Deci, dacă El era Mesia, Cel uns, Hristosul, trebuia să existe un semn mesianic
care să-L urmeze. Şi există un semn care-l urmează şi pe credincios. Credeţi
aceasta? Dumnezeu este un Dumnezeu al semnelor şi minunilor, iar dacă a fost
aceasta prima dată, trebuie să fie şi a doua oară şi a treia oară şi de fiecare
dată la fel.

Noi, protestanţii,
credem că Cuvântul lui Dumnezeu este infailibil, de aceea aş vrea să ţineţi
minte că atunci când Dumnezeu este chemat în scenă să acţioneze şi trebuie să
ia o decizie, în felul în care acţionează atunci, trebuie să acţioneze de
fiecare dată când este chemat în scenă. Eu pot lua astăzi o decizie şi să fie
în ordine, dar mâine m-aş putea răzgândi şi să iau o altă decizie. În ce-L
priveşte pe Dumnezeu, când ia o decizie, aceea este desăvârşită şi nu mai
trebuie schimbată sau îmbunătăţită. Noi suntem mărginiţi şi facem greşeli, dar
Dumnezeu este infailibil şi infinit şi nu poate face nici o greşeală. Aşadar,
ceea ce spune Dumnezeu este desăvârşit. Astfel, dacă a fost chemat în scenă să
salveze un păcătos, felul în care îl salvează pe acela, va trebui să-l salveze
pe fiecare păcătos care se pocăieşte. Dacă a fost chemat în scenă să vindece un
bolnav, El va trebui să procedeze la fel cu fiecare bolnav care vine la El
pentru vindecare, pentru că altfel a procedat greşit prima dată. Acesta este
Dumnezeu. Este adevărat? Înseamnă că Isus Hristos trebuie să fie şi astăzi şi
în veci ceea ce a fost ieri. Dacă nu este aşa, înseamnă că ieri a greşit.
Semnul mesianic pe care l-a arătat oamenilor de atunci, trebuie să fie acelaşi,
pentru că altfel a greşit prima dată. El trebuie să fie corect şi neschimbător,
pentru că este Dumnezeu. Şi dacă a fost corect atunci şi acela a fost un semn,
înseamnă că este acelaşi semn şi astăzi şi în veci.

Acum, vom lua câteva
din lucrările Sale. Imediat după ce a început să predice, Isus a fost urmat de
Andrei şi de Filip. Ei L-au văzut când a fost botezat de Ioan în Iordan, L-au
întrebat unde locuieşte şi au început să-L urmeze. Apoi, Andrei s-a dus şi l-a
găsit pe fratele său, Simon, şi l-a adus la El. „Vino şi vezi”, i-a zis el,
„căci noi L-am găsit pe Mesia.” Simon era pescar. Şi ce s-a întâmplat când a
venit pentru prima dată în prezenţa Domnului Isus? Care a fost primul lucru pe
care l-a făcut El? Fără îndoială, l-a privit în ochi şi i-a zis: „Numele tău
este Simon: şi eşti fiul lui Iona.”
După aceea, a fost numit Petru, care
înseamnă „Piatră”. Petru a crezut pentru că tatăl său l-a învăţat că atunci
când va veni Mesia, El va fi un Profet.

Evreii au crezut
întotdeauna în profeţii lor. Noi ştim aceasta, pentru că Moise a spus: „Domnul
Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, un proroc ca mine.”

(Deuteronom 18.15). El era Dumnezeul Profet, Profetul suprem, Dumnezeul
profeţilor. Deci, semnul Lui era că va fi un Profet, iar ei aşteptau un Profet.
Vă mai amintiţi că ei l-au întrebat pe Ioan: „Nu eşti tu profetul care trebuie
să vină?”

El i-a întrebat pe ucenicii
Săi: „Cine zic oamenii
că sunt Eu, Fiul omului?”

Ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan
Botezătorul; alţii, Ilie; alţii, Ieremia sau unul din proroci.”
(Matei 16.13-14). Ei ştiau că El trebuia să
fie un profet, iar atunci când Isus i-a spus lui Simon: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona…” (Ioan 1.42), el a ştiut imediat că El era Profetul despre
care se profeţise că va veni. Deşi nu avea educaţie nici cât să-şi scrie
numele, Petru a ştiut că Isus era Mesia, şi a căzut la picioarele Lui, iar mai
târziu a primit cheile Împărăţiei. El a ştiut care era semnul lui Mesia, ştia
că El era Dumnezeu.

Acolo mai era un bărbat care a crezut şi L-a primit cu
bucurie. El a crezut că Isus era Profetul despre care au vorbit prorocii,
Mesia.  Şi dacă El a fost Mesia ieri şi a
fost urmat de semnul lui Mesia, atunci şi astăzi El este acelaşi Mesia şi este
urmat de acelaşi semn. Acesta este felul în care El le-a dovedit că era Mesia
cel aşteptat: prin faptul că le-a arătat semnul lui Mesia. Filip avea un
prieten bun care se numea Natanael. Aţi fost vreodată în Palestina să vizitaţi
locurile acelea? Din locul unde se afla Isus, erau cam cincisprezece mile în
jurul muntelui, iar Filip s-a grăbit să meargă până acolo, ca să-l aducă pe
Natanael. În clipa când eşti convins că Isus este Hristosul, nu mai poţi ţine
aceasta doar pentru tine, ci trebuie să le spui şi altora. Aşa este. Eu nu pot
să înţeleg cum este posibil ca oamenii care găsesc această dragoste minunată a
lui Dumnezeu, să stea liniştiţi.

De curând am vorbit cu cineva care spunea că este creştin
de mulţi ani şi l-am întrebat: „Vecinii tăi ştiu aceasta?” „Nu,” a răspuns el,
„pentru că noi ţinem aceasta pentru noi înşine.” Nu puteţi face aceasta! Oh! O
soră din biserica noastră obişnuia să cânte cântarea: „Eu alerg, alerg, alerg
şi vreau să spun aceasta.” Aceasta este bine. Tu trebuie să spui cuiva. Nu poţi
sta liniştit pentru că s-a întâmplat ceva, iar tu ştii ce s-a întâmplat.

Aşadar, Filip era convins că Isus era Mesia.

Să dramatizăm puţin lucrurile. Eu pot să-l văd pe Filip,
care a călătorit cam o zi în jurul muntelui, ajungând în cele din urmă la casa
lui Natanael. El a bătut la uşă şi a fost întâmpinat de doamna Natanael care
i-a zis:

„Filip, mă bucur că te văd!”

„Unde este Natanael?” a întrebat-o Filip.

„Tocmai s-a dus să se plimbe prin livadă. Îl vei găsi
acolo, pentru că s-a dus să se uite la smochini.”

Pot să-l văd pe Filip cum merge prin livadă, încercând
să-şi găsească prietenul. Şi iată că Natanael se ruga în genunchi. Acesta este
un lucru bun, pentru că de obicei, când eşti pe genunchi Îl găseşti pe Hristos.
Este o cale bună, înţelegeţi? Staţi cât mai mult timp pe genunchi pentru că
este bine. Desigur, Filip, care era un bun creştin, a stat acolo şi a aşteptat
până când Natanael şi-a terminat rugăciunea. Pot să-l văd cum se ridică şi
zice: „Binecuvântat să fie Domnul. Îţi mulţumesc, Doamne.” Apoi se întoarce şi
îl vede pe Filip:

„Filip…” Filip nu i-a zis: „Cum merge livada?”, nici: „Ce
fac cei dragi ai tăi? Ce face Ioan şi ceilalţi?” Nu, el nu a spus aceasta, ci
i-a zis direct: „Vino să vezi pe Cine am găsit.” Oh, Filip era în clocot
şi trebuia să-i spună cuiva. Îmi place aceasta. Eu cred că Duhul Sfânt ne umple
până când clocotim şi dăm în afară. David a spus că paharul lui este plin de dă
peste. Când Duhul Sfânt ne apucă şi ne cuprinde, noi clocotim atât de tare
încât dăm în afară. Astfel, Filip n-a avut timp să vorbească despre gospodărie,
ci i-a zis:

„Vino să vezi pe Cine am găsit noi, pe Mesia. L-am găsit
pe Mesia, pe Isus din Nazaret, Fiul lui Iosif. Vino să-L vezi şi tu, pentru că
El este Profetul de care ni s-a vorbit.”

Îmi pot imagina că Natanael, acest credincios respectabil
şi drept, i-a replicat:

„Aşteaptă puţin, Filip! Eu ştiu că eşti un om bun. Ce
te-a apucat? Unde ai căzut? Ceva nu este în ordine cu tine. Întotdeauna te-am
considerat un om bun şi sănătos la mine, dar cum de vii aici cu aşa ceva şi
afirmi că ai găsit pe cineva numit Isus din Nazaret. Ai spus din oraşul
Nazaret? Noi ştim că va veni Mesia, dar ştii ce se va întâmpla atunci? Se vor
deschide coridoarele cerului, iar El va veni jos la conducătorul denominaţiunii
noastre. Da, domnule. El ar coborî exact pe acoperişul Templului, iar dacă nu
vine la denominaţiunea noastră, nu este El. Acela nu este El, pentru că Mesia
trebuie să vină la denominaţiunea noastră!” Cei ca Natanael mai trăiesc şi
astăzi: „El trebuie să vină la gruparea noastră sau nu vine deloc.” Dar
Dumnezeu lucrează cum vrea El, fiindcă este calea Sa.

Deci, Natanael l-a întrebat pe Filip: „Poate ieşi ceva
bun din Nazaret?”, iar Filip i-a dat cel mai bun răspuns posibil: „Vino să
vezi! Nu sta acasă şi critica, ci vino şi convinge-te personal!” Acesta este
lucrul cel mai bun Dacă ziceţi: „Denominaţiunea noastră nu sponsorizează
lucrarea aceasta; nu colaborăm cu aşa ceva, aşa că vom sta acasă!”, nu veţi şti
niciodată adevărul. Aceasta este tot. Înţelegeţi? Veniţi şi vedeţi, fiindcă
Isus a spus:

„Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că
în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.”
(Ioan 5.39). Aflaţi dacă este adevărat sau nu.

Aşadar, Filip i-a zis: „Vino şi vezi!”

Să pătrundem în conversaţia lor în timp ce merg de-a
lungul drumului. Astfel, îl pot auzi pe Filip cum îi spune lui Natanael:

„Natanaele, nu poţi crede aceasta?”

„Nu.”

„Nu spun Scripturile că Domnul Dumnezeul nostru va ridica
un profet ca Moise?”

„Ba da.”

„Atunci, va fi Mesia un Profet?”

„Da, El va fi un profet.”

„Va arăta El semnul unui profet?”

„Da, El va arăta semnul unui profet.”

„Şi acela va fi semnul lui Mesia?”

„Da, va fi.”

„În ordine. Îl ştii pe pescarul acela fără şcoală, de la
care ai cumpărat peşte şi care nu a fost în stare nici să-ţi semneze bonul pe
care ţi l-a dat?”

„Da, mi-l amintesc. Este vorba de Simon, fratele lui
Andrei.”

„Da, de el este vorba; un individ bătrân, solid, chel şi
înfăşurat cu un şorţ murdar.”

„Da, el era. Nu a ştiut nici să-şi semneze numele. Îmi
amintesc.”

Şi Filip a continuat: „Ştii, el a venit înaintea Celui
despre care noi credem că este Mesia. Îţi mai aminteşti cum se numea tatăl lui
Simon?”

„Sigur că da. Am avut părtăşie cu el: Iona. L-am cunoscut
pe Iona.”

„Ei bine, de îndată ce a păşit în faţa acelui Om, El l-a
privit şi i-a zis: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona.” Ce zici de
aceasta? Nu m-ar surprinde deloc dacă ţi-ar spune şi ţie, cine eşti, când ai
ajunge acolo.”

„Aşteaptă! Despre aceasta nu ştiu nimic.”

După o vreme au ajuns în locul unde se afla Isus. Poate
că Isus chema rândul de rugăciune, sau poate au mers ei în rândul de rugăciune.
Nu ştiu. Sau poate că Natanael era undeva în audienţă. Indiferent unde era,
când a păşit în prezenţa Domnului Isus, El S-a întors, l-a privit şi a spus:

„Iată cu adevărat un israelit în care nu este
vicleşug.”
Aceasta a
îndepărtat orice îndoială din inima lui Natanael.

Voi spuneţi: „O, da, cu siguranţă, felul în care era
îmbrăcat…” Nu, nu! Toţi esticii se îmbracă la fel; toţi poartă acele robe şi
turbane, şi sunt o rasă de oameni cu piele închisă la culoare. Deci, Domnul
Isus a spus: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”
Este ca şi cum ai spune: iată, un om bun, onest, religios; un israelit.

De unde mă cunoşti, Rabi (adică Învăţătorule)? Nu
ştii nimic despre mine. Eu nu Te-am văzut niciodată până acum, şi nici Tu pe
mine. De unde ştii că sunt israelit şi că sunt un om onest?”

Ascultaţi răspunsul Domnului Isus: „Te-am văzut mai
înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Ce ochi! Moartea nu-i poate închide; ei sunt vii pe veci!

„Te-am văzut…” La cincisprezece mile depărtare în jurul
muntelui, cu o zi înainte. „Te-am văzut…”

Care a fost răspunsul lui Natanael? „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti
Împăratul lui Israel!”

N-a mai avut nici o altă întrebare, iar numele lui este în seara aceasta
nemuritor printre oameni. Vedeţi? A căzut la picioarele lui Isus şi I-a zis:
„Rabi, Învăţătorule, Tu nu eşti un om obişnuit. Tu eşti Împăratul lui Israel,
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu. Noi ştim că Mesia trebuie să facă aceste lucruri.”

Dar acolo stăteau şi unii care nu credeau
aceasta. Aceia trebuiau să dea un răspuns adunărilor lor, pentru că urmau să-i
întrebe cu privire la ceea ce se petrecea acolo. Astfel, ei au zis: „Hmmm!
Bineînţeles că El face aceste lucruri cu Beelzebul; este un ghicitor.” Isus,
care le cunoştea gândurile, le-a zis: „Eu vă iert pentru aceasta, dar într-o zi
va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucruri. Un singur cuvânt spus
împotriva Lui nu va fi iertat niciodată, nici în lumea aceasta, nici în Lumea
care va veni!”

Aşadar, vedeţi unde suntem noi. Vedeţi unde
stăm. El a spus: „Eu vă iert. Aţi spus aceste lucruri împotriva Mea, dar Eu vă
iert.” El i-a iertat pentru că numeau Duhul lui Dumnezeu un duh necurat. În
mijlocul lor stătea Profetul făgăduit, Dumnezeul veşniciei, şi li se făcea
cunoscut printr-un semn care le fusese făgăduit; Scripturile se împlineau chiar
sub ochii lor, dar cu toate acestea, ei erau atât de tare legaţi de
denominaţiunile lor încât au spus: „El nu a venit la biserica noastră, deci
este diavolul.” Vedeţi? Oamenii pot face aceasta foarte repede. El a spus că
într-o zi va veni Duhul Sfânt, iar ei vor face aceleaşi lucruri.

Gândiţi-vă că dacă credem Biblia, pe pământ
sunt numai trei seminţii de oameni: cei care se trag din Ham, Sem şi Iafet,
adică evreii, samaritenii şi neamurile. Vă amintiţi ce a făcut Petru care avea
cheile Împărăţiei în ziua de Rusalii? A mers la samariteni şi la neamuri, iar
aceasta a făcut totul: evrei, samariteni şi neamuri. Noi, neamurile,
anglo-saxonii, nu L-am căutat pe Mesia, iar El vine numai la cei care Îl caută.
Vreau să ţineţi minte aceasta când mergeţi acasă. Nădăjduiesc că aceasta stă
atât de sus precum stau copacii înaintea voastră. Voi nu puteţi privi fără să-i
vedeţi. El vine numai pentru cei care Îl caută. Noi, neamurile, nu am căutat pe
nimeni şi nu am aşteptat nici un Mesia, dar evreii şi samaritenii Îl aşteptau.
Şi noi ştim cum li s-a făcut cunoscut.

Aş putea să vă spun multe alte lucruri, dar să mai
întoarcem încă o pagină. Astfel, vedem că El a trecut pe la scăldătoarea din
Betesda, iar cu câteva zile înainte de aceasta, o femeie micuţă a încercat să
intre în rândul de rugăciune. Probabil nu avea număr de rugăciune, dar s-a
gândit că dacă va reuşi să-L atingă, va fi vindecată. Nu a reuşit să ajungă la
El, pentru că era plin de oameni în jurul Lui, dar a reuşit să se strecoare
cumva şi s-a atins de poala hainei Lui; iar când a făcut aceasta, El a
întrebat: „Cine M-a atins?” Vedeţi? Cineva Îl atinsese. „Cineva M-a atins,
pentru că am slăbit. Din Mine a ieşit o putere.” Apoi, a privit prin audienţă
până când a găsit-o pe femeie şi i-a spus că scurgerea de sânge pe care o avea,
s-a oprit, şi că credinţa ei a salvat-o. Nu El a făcut aceasta, ci credinţa ei
în El. Oh, înţelegeţi? Credinţa ei, pentru că El i-a zis: „Credinţa ta te-a
mântuit.”
Eu aş vrea oameni care să vorbească mai mult despre aceasta.
Fratele Moore şi mulţi alţii din aceşti predicatori… Cuvântul din textul acesta
este „sozo” şi înseamnă „salvat atât trupeşte cât şi sufleteşte”, salvat fizic
şi spiritual. Vedeţi? Femeia L-a atins.

Voi spuneţi: „Frate Branham, ea L-a atins, dar eu cum o
pot face?” Biblia spune că acum El este Marele Preot care poate fi atins prin
simţirea neputinţelor noastre. Este adevărat? Dacă El este Acelaşi Mare Preot
şi voi Îl atingeţi, trebuie să acţioneze la fel. Aşadar, întindeţi-vă şi
atingeţi-L în seara aceasta prin credinţa voastră. Voi ziceţi: „Nu sunt destul
de aproape ca să-mi pot pune mâinile pe haina Lui.” Nu atingerea fizică a
hainei Sale a adus vindecarea acelei femei. El nici nu i-a simţit atingerea
fizică, fiindcă pe sub roba largă a cărei poală a atins-o femeia, palestinienii
şi evreii poartă o cămaşă mai strâmtă. Praful intra pe sub robă, de aceea li se
spălau picioarele când intrau într-o casă. De ce nu a simţit acelaşi lucru pe
care l-a simţit la atingerea femeii, doar era atins de oamenii din jurul Lui?
Toţi Îl atingeau şi ziceau: „Rabi, îmi pare bine să Te cunosc!” De ce atingerea
lor nu L-a slăbit? Ei L-au atins mai mult decât femeia, dar ea a atins partea
dinăuntru. Acesta este motivul pentru care a spus Isus: „Simt că din Mine a
ieşit o putere.”

La câteva zile după aceea, El a trecut pe la scăldătoarea
din Betesda, iar acolo era un om neputincios. Isus a trecut pe lângă toţi acei
oameni: ologi, şchiopi, neputincioşi, etc., şi a privit în jur până când l-a
găsit pe slăbănogul care zăcea pe un pat de paie. Noi, cei din jur, ştim cum
era patul acela, nu-i aşa? Eu am fost crescut pe unul. Bărbatul stătea pe patul
acela, dar nu era infirm sau orb, ci avea probabil, o problemă la prostată sau
poate a avut tuberculoză. Deci, nu era ceva care urma să-l omoare, pentru că
era olog de aproape patruzeci de ani. Când l-a găsit, Isus S-a apropiat de el
şi i-a zis:

„Vrei să te faci sănătos?”

„Doamne”, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe
nimeni să mă bage în scăldătoare când se tulbură apa şi, până să mă duc eu, se
coboară altul înaintea mea.”

 „Scoală-te”, i-a zis Isus, „ridică-ţi patul
şi umblă.”

Vedeţi? Biblia spune că „Isus… ştia că este bolnav de multă vreme…” (Ioan 5.6-8). El a fost întrebat în legătură
cu aceasta şi le-a dat următorul răspuns: „Adevărat,
adevărat vă spun că Fiul
(trupul)
nu poate face nimic de la Sine; El nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot
ce face Tatăl, face şi Fiul întocmai.”
(v. 19). Înseamnă că El Îl vedea pe
Tatăl făcând lucrarea; Dumnezeu Îi arăta în vedenie ce trebuia să facă, iar El
mergea şi făcea acel lucru.

Priviţi ce a făcut la învierea lui Lazăr. Când a ajuns la
mormânt, Isus a spus: „Tată, Îţi mulţumesc că M-ai ascultat.

Ştiam că totdeauna Mă asculţi, dar vorbesc
astfel pentru norodul care stă împrejur, ca să creadă că Tu M-ai trimis.”

După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas
tare:
„Lazăre, vino
afară!”

Şi mortul a ieşit cu mâinile şi picioarele
legate cu făşii de pânză şi cu faţa înfăşurată cu un ştergar…”
(Ioan 11.41-44). Cu siguranţă, El a văzut
aceasta întâmplându-se, fiindcă a spus că nu face nimic până nu-I arată Tatăl.
De data aceasta, Isus nu a spus că ar fi ieşit o putere din El, deşi minunea
aceasta era cu mult mai mare decât vindecarea acelei femei. Vedeţi voi, aici
Dumnezeu este Cel care Îşi folosea darul, pe când în celălalt caz, femeia a
fost cea care s-a folosit de darul lui Dumnezeu…

… Femeia de la fântână. Ea a venit cu
ulciorul ei după apă, şi poate se gândea la seara care trecuse. Şi iată că în
timp ce se pregătea să scoată apă… a auzit pe Cineva care zicea: „Femeie, dă-mi
să beau!” A privit în jur şi iată că acolo stătea un evreu. Şi pentru că ea era
samariteană, i-a zis: „Nu se cade ca Tu, care eşti evreu, să ceri apă de la
mine, o femeie samariteană.” El era un tânăr; avea doar treizeci de ani, dar
Biblia spune că arăta de cincizeci de ani. Ştiaţi aceasta? Cred că lucrarea Sa
L-a îmbătrânit puţin. Evreii I-au zis în Ioan 8.57: „N-ai nici cincizeci de
ani şi ai văzut pe Avraam?!”
Dar El le-a răspuns: „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte
ca să se nască Avraam, sunt Eu.”
(v.
58). Vedeţi? Cred că El arăta ca de cincizeci de ani, de aceea ei   I-au spus: „N-ai nici cincizeci de ani…”

Dar când femeia L-a văzut pe Evreul acela stând acolo,
I-a zis: „Nu se cade ca Tu, un Evreu, să-mi ceri mie, o femeie samariteană,
să-Ţi dau să bei, pentru că noi nu avem nici un fel de legături unii cu alţii.”
Dar El i-a răspuns:

„Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi
cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi
El ţi-ar fi dat apă vie.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să
scoţi apă, şi fântâna este adâncă, de unde ai putea să ai dar această apă vie?”
(Ioan 4.10-11).

Ce făcea El? Trebuie să mă credeţi pe cuvânt:
El încerca să intre în legătură cu duhul ei. Vedeţi, Tatăl Îl trimisese acolo,
aşa că a trebuit să treacă prin Samaria. Dar când a ajuns acolo, nu a ştiut ce
să facă, aşa că a trebuit să stea şi să aştepte. Vedeţi, acelaşi lucru se
întâmplă şi în seara aceasta. Tatăl m-a trimis la Beaumont şi trebuie să aştept
să văd ce va spune El. Înţelegeţi? Eu nu ştiu ce să fac, dar aştept să-mi spună
El.

Acolo ce s-a întâmplat? El a stat liniştit şi
a vorbit cu femeia. Ce făcea prin aceasta? Încerca să intre în legătură cu
duhul ei, şi astfel a văzut unde era problema ei. Ştie cineva care era problema
femeii? Sigur că da. Ea avusese cinci bărbaţi. Şi ce i-a spus El? „…cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai
acum nu-ţi este bărbat…”
Vedeţi?
El i-a zis:

„Du-te de cheamă pe bărbatul tău şi vino
aici.”

Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.”

Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci
bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus
adevărul.”

Ce a făcut femeia? Ea nu era ca unii din preoţii aceia stilaţi
şi cu gulere întoarse, care ştiau toată teologia. Ea ştia despre Dumnezeu mai
mult decât ştiu jumătate din predicatorii din Statele Unite, deşi era în starea
aceea de păcat. Şi ce a spus? „Doamne,
văd că eşti proroc.”

Amin. Şi a continuat: „Noi, samaritenii, ştim că acesta va fi semnul lui
Mesia.” Este adevărat? „Noi ştim că atunci când va veni Mesia, căruia I se zice
Hristos, El ne va spune aceste lucruri, dar Tu Cine eşti?” Şi Isus i-a răspuns: „Eu, cel care
vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Fraţilor, femeia aceasta a băut dintr-o
Fântână nouă atunci. Astfel, şi-a lăsat ulciorul cu apă acolo, şi a fugit cât a
putut de repede în cetate. Ascultaţi ce le-a spus oamenilor de acolo: „Veniţi
de vedeţi un om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva este acesta
Hristosul?”
(v. 29). Şi Biblia spune că oamenii din cetate, au crezut în
Isus din pricina spuselor acelei femei. Dacă acela a fost semnul lui Mesia
ieri, înseamnă că şi astăzi este la fel, nu-i aşa?

Încă un citat. Este puţin cam lung, dar vă
rog să mă mai îngăduiţi puţin. Aceasta este o biserică şi presupun că nu
trebuie să fie închisă la o anumită oră. Vreau să vă mai aduc un citat, iar
după ceea vom încheia. Dacă aţi observat, semnul acela nu a fost arătat
niciodată pentru neamuri. Ele nu Îl căutau, de aceea a fost un semn doar pentru
evrei şi samariteni. Evanghelia nu a venit niciodată la neamuri până când s-a
dus Petru în casa lui Corneliu şi le-a predicat, cum citim în Fapte 10. Vedeţi?
Neamurile erau închinătoare la idoli, iar El nu a venit la necredincioşi, ci a
venit şi Şi-a arătat semnul mesianic în faţa celor credincioşi. Acum ascultaţi
cu atenţie, iar cei de afară, vă rog să gândiţi duhovniceşte, pentru că va
trebui să citiţi printre rânduri.

Când a fost pe pământ, ucenicii Lui L-au
întrebat care va fi semnul venirii sfârşitului lumii, iar El le-a răspuns: „Aşa
cum a fost în zilele Sodomei…”
Mai întâi a vorbit despre zilele lui Noe şi
a spus ce s-a întâmplat în zilele acelea. A vorbit despre cât de imorali vor fi
oamenii, despre faptul că mâncau, beau, se căsătoreau şi se despărţeau, etc.
Apoi a vorbit despre zilele Sodomei şi a spus: „Cum a fost în zilele
Sodomei, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului.”

Acum fiţi foarte atenţi. Avraam îi reprezintă
pe cei aleşi, pe cei chemaţi afară. Întotdeauna există trei categorii de oameni
şi aş vrea să-i ţineţi minte: Lot îi reprezintă pe cei căldicei, biserica
formală. Sodomiţii erau lumea necredincioasă, iar Avraam s-a separat de toată
necredinţa aceea şi a ieşit afară… Acum gândiţi-vă la cei trei Bărbaţi care au
venit să-l viziteze pe Avraam. Aceia erau de fapt trei Îngeri, Unul dintre ei
fiind Însuşi Dumnezeu. Nu demult am vorbit cu un predicator, iar el mi-a spus:

„Doar nu vrei să spui că Acela era Dumnezeu?”

„Biblia spune că era Dumnezeu,” i-am răspuns
eu. „Avraam L-a numit „DOAMNE”; D-o-a-m-n-e, cu literă mare, Elohim. Avraam
trebuia să ştie aceasta, pentru că a vorbit cu El.

„Aceea a fost doar o teofanie,” a continuat
predicatorul acela.

„O teofanie nu mănâncă unt şi carne de viţel
şi nu bea lapte.” Aşa este. El era Dumnezeu. Biblia spune că era Dumnezeu.

„Vrei să spui că erau îngeri?”

„Cu siguranţă,” am răspuns eu.

„În haine prăfuite şi au mâncat?”

„Da. Tu nu ştii cât este de minunat Dumnezeul
nostru. El a dorit să vină jos să cerceteze situaţia din Sodoma.”

Din ce sunt făcute trupurile noastre? Din
şaisprezece elemente: potasiu, calciu, petrol, lumină cosmică. Astfel El a luat
şaisprezece elemente, a suflat: „Ptiu!”, le-a pus la un loc şi  zis: „Gavrile, vino şi intră aici!” Cu
siguranţă. A mai suflat încă unul acolo pentru Mihail, şi apoi încă unul pentru
El Însuşi. El însuşi a păşit în acel trup şi a venit jos. Oh, sunt atât bucuros
că-L cunosc! Într-una din aceste zile, când trupul meu va fi doar praf care
zboară pe pământ, El va sufla „Ptiu!” şi va veni înapoi. Sunt atât de bucuros
pentru că cunosc un astfel de Dumnezeu: El doar pune totul la loc! Aceasta este
tot. „Veniţi! V-am făgăduit! Voi aţi fost credincioşi în puţine lucruri, dar Eu
vă voi pune peste multe.” Vedeţi, moştenitori a tuturor lucrurilor, prin
Hristos… Bărbatul acela nu realiza Cine este El şi cât de mare este El.

Deci, El a venit jos. Aş vrea să observaţi că
doi dintre acei îngeri (un Billy Graham modern…) au mers şi au predicat
sodomiţilor. Este adevărat? Şi ei au făcut o singură minune: i-a lovit cu
orbirea pe sodomiţi. Predicarea Evangheliei îi loveşte cu orbire pe cei ce nu
cred. Dar El le-a arătat acel semn, acolo jos, Evanghelia predicată fiind:
„Ieşiţi afară!” El nu l-a chemat pe Avraam afară, pentru că era deja afară. Oh,
sunt atât de bucuros! Avraam reprezintă Biserica aleasă, pe cei chemaţi afară,
iar Unul a rămas cu Avraam şi a făcut un semn. Vreau să vedeţi ce fel de semn a
făcut El în faţa Bisericii alese. Vedeţi, celorlalţi li s-a predicat Evanghelia
ca să iasă din locul acela, din Sodoma, dar Acesta a rămas cu Avraam.
Amintiţi-vă că El era un Străin cu hainele prăfuite, care venea dintr-o Ţară
străină, îndepărtată. Şi ce l-a întrebat pe Avraam? „Avraame, unde este
nevastă-ta, Sara?” De unde ştia El că Avraam era căsătorit şi că pe soţia lui o
chema Sara? „Avraame, unde este nevastă-ta, Sara?” Biblia spune clar că Avraam
a răspuns: „Ea este în cortul de la spatele Tău.” Fiţi atenţi ce i-a spus mai
departe: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine şi
iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu.”
Când a auzit acele cuvinte, Sara
a râs în sinea ei. Nu tare, ci încet, dar deşi era în cortul de la spatele
îngerului, Acesta a zis: „De ce a râs Sara?”

Ce
fel de telepatie era aceasta? Ce semn era acela? Că Sodoma era gata să ardă. Şi
Domnul Isus a spus: „Aşa cum a fost în zilele Sodomei…”, iar acum, lumea
este în aceeaşi stare ca Sodoma. Mai mult, chiar înainte ca să cadă focul,
Îngerul Domnului vine înapoi şi locuieşte în trup de carne făcând aceleaşi
semne, pentru a da şi neamurilor acelaşi semn mesianic pe care l-a dat evreilor
şi samaritenilor. Înţelegeţi? El trebuie să facă aceasta. Dacă Domnul ar lăsa
biserica să navigheze doar cu o teologie banală, le-ar da un semn pe care nu ni
l-a dat şi nouă; dar dacă Dumnezeu este Acelaşi, şi este Acelaşi, El va face la
fel şi va acţiona la fel cu fiecare dintre copiii Lui, şi cu fiecare generaţie.
Astfel, dacă acela a fost semnul Său făcut înaintea evreilor şi a
samaritenilor, şi la sfârşitul acestor zile trebuie să fie la fel. În curând,
Evanghelia se va întoarce din nou la evrei. El aşteaptă chiar acum aceasta;
aşteaptă să apară semnul, iar atunci Se va întoarce… Apoi Moise şi Ilie vor
merge la Israel, aşa cum scrie în Apocalipsa 11. Voi ştiţi aceasta. Dar atunci
timpul bisericii dintre neamuri este trecut. Este adevărat? Noi credem aceasta;
credem că suntem în timpul sfârşitului şi că arderea Sodomei este aproape.
Bomba atomică este deja în hambar, cu numele lumii scris pe ea. Aşa este. Ea va
arde, nu vă faceţi griji în legătură cu aceasta! Bomba este pregătită şi poate
fi lansată oricând. Este nevoie doar de un fanatic care să tragă cu una din
aceste rachete care va apărea pe radarul cuiva, şi atunci toţi vor începe să le
dea drumul. Dar înainte de aceasta se va întâmpla un lucru: Biserica Mireasă va
merge Acasă. Atunci ea nu va fi aici, înţelegeţi? Dar înainte ca ea să plece, trebuie
să apară semnul de care v-am vorbit… Nu uitaţi că El nu a fost în Sodoma, ci a
venit la Biserica aleasă; nu la cei căldicei, fiindcă ei au trimişii lor, ci la
aleşi, la Biserica chemată afară… Puteţi citi printre rânduri? Înţelegeţi ce
spun? Biserica chemată afară va primi acest semn, iar acesta a fost semnul lui
Mesia. Este semnul lui Mesia printre noi. Noi nu suntem Mesia, dar Mesia
trăieşte în noi, iar Mesia înseamnă „Cel uns” şi trebuie să ne ungă pe noi
toţi. Dacă îl unge pe unul, iar altul nu crede, ce folos ar avea aceasta? Noi
trebuie să fim toţi ca unul. Dacă Isus Hristos va apărea în seara aceasta şi va
face acelaşi semn mesianic pe care l-a făcut atunci în faţa evreilor şi al
samaritenilor, Îl veţi primi ca Mântuitorul şi Vindecătorul vostru? Îl veţi
primi? Aceasta este o întrebare mare. Primiţi-L ca Salvator personal!
Amintiţi-vă că numai el vă poate vindeca, şi primul lucru pe care vi-l cere
este să credeţi. El a aşezat în biserica Sa daruri şi cinci slujbe: apostoli,
care înseamnă misionari. „Misionar” înseamnă „cel trimis sau unul care este
trimis.” Deci misionarul este de fapt un apostol. În ordine. Deci El a pus în
biserică cinci slujbe: apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti şi păstori.
Sunt cinci slujbe pe care Domnul le-a rânduit şi le-a pus în biserica Sa.
Credeţi aceasta? În ordine. Şi dacă credem că sunt cinci slujbe, să nu uităm că
în fiecare biserică locală sunt şi nouă daruri duhovniceşti. 1Corinteni 12 ne
arată că sunt nouă daruri duhovniceşti care lucrează în trup. Vedeţi, Dumnezeu
a pus fiecare dar acolo pentru a ţine biserica Sa cât se poate de curată, fără
pată sau zbârcitură. Noi suntem la sfârşitul timpului rânduit pentru neamuri;
la sfârşitul timpului, şi eu cred că Isus Hristos este încă Acelaşi Mesia. Cred
că dacă El a venit jos înainte de nimicirea Sodomei şi a stat cu biserica
aleasă… Ţineţi minte că El nu a mers niciodată în Sodoma, ci a venit la
Biserica aleasă, la cei credincioşi, iar darurile nu sunt trimise pentru
necredincioşi…

Voi
ziceţi: „De ce nu loveşti în centrul ţintei? Centrul ţintei este poporul lui
Dumnezeu. Înţelegeţi? Veniţi la biserică, în locurile micuţe. Eu nu trebuie să
împodobesc biserica cu flori… Ea este ceea ce este. Isus nu a fost un Om al
spectacolului. Ei I-au zis: „De ce nu vii la Caiafa? De ce nu Te duci să Te
faci cunoscut la Ierusalim?” Dar El le-a răspuns: „Vremea
Mea n-a sosit încă, dar vouă vremea totdeauna vă este prielnică.”
(Ioan
7.6). Isus nu a venit să Se dea în spectacol. Ei I-au zis: „Locuieşti cu grupul
acela de holly-rollers, cu pescarii aceia. Vino aici sus, la oameni de rang
înalt!” Dar El a venit la cei la care L-a trimis Dumnezeu: la cei aleşi. Tot
aşa, noi facem aceste lucruri pentru că suntem conduşi de El să le facem.
Dumnezeu Îşi conduce copiii. Nădăjduiesc că aţi înţeles aceasta.

Dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci în ceea ce
priveşte vindecarea… Nu uitaţi că dacă vine cineva şi vă spune că poate să vă
vindece, acest lucru este greşit. Nu este biblic, pentru că El a făcut deja
aceasta. Dacă oamenii vă spun că El nu poate să vă ierte păcatele, se înşeală,
pentru că ele sunt deja iertate. Înţelegeţi? Ele sunt deja iertate. Voi trebuie
doar să acceptaţi lucrul acesta, iar pentru aceasta, sunt păstori care pot să
vă îndrume, sunt învăţători care pot să vă înveţe, există evanghelişti şi
proroci şi toate aceste lucruri. Nu uitaţi că în zilele din urmă, semnul lui
Mesia trebuie să apară în biserică. Câţi dintre voi au văzut fotografia care a
fost făcută la Houston?  Cred că este pe
aici pe undeva, pentru că a fost trimisă în toată ţara. Este vorba de
fotografia cu Stâlpul de Foc.

Câţi dintre voi cred că Isus a fost Îngerul care a umblat
cu copiii lui Israel prin pustie? El a spus aceasta; El este Îngerul
legământului, iar când a fost pe pământ a spus: „Eu vin de la Dumnezeu şi
merg la Dumnezeu.”
Este adevărat? El a murit, a înviat şi S-a înălţat. Şi
iată că într-o zi, Saul era în călătorie pe drumul Damascului, iar o Lumină l-a
lovit atât de tare încât a căzut la pământ. Înainte de aceasta, când Petru era
în închisoare, aceeaşi Lumină a mers şi l-a eliberat. Deci, Lumina aceea l-a
lovit pe Saul, care a căzut în genunchi, şi i-a zis:

Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

„Cine
eşti Tu, Doamne?” L-a întrebat el, iar Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus.

Eu vin din Stâlpul de foc şi Mă întorc înapoi, la ceea ce am fost. Este
adevărat? Biblia spune că acesta este adevărul. Şi dacă Acesta dintre noi este
acelaşi Stâlp de Foc, înseamnă că va face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut
atunci. Dacă Stâlpul de Foc care este cu noi în seara aceasta, este Duhul lui
Isus Hristos, va acţiona în acelaşi fel în care a acţionat în El. Înţelegeţi ce
vreau să spun? Aceasta Îl face adevărat. Dacă Îl vom vedea venind în scenă şi
făcând exact aceleaşi lucruri ca atunci, veţi crede fiecare dintre voi că este
Domnul Isus? Să ne rugăm.

Tată
ceresc, se pare că aş putea vorbi toată noaptea, fiindcă este un grup de oameni
atât de minunat, iar inimile lor sunt ca nişte rezervoare care trag din mine.
Cât de mult îmi place aceasta, Tată! Eu ştiu şi cred din toată inima că aceasta
este biserica abrahamică, cei chemaţi afară, Biserica aleasă care poartă
adevărul Evangheliei şi Îl predică. Doamne, poate că mulţi dintre ei nu pot
purta darul Tău, aşa cum am spus, dar nu stau în calea celor care o fac. Doamne
Dumnezeule, ei cred în Tine; ei cred Cuvântul. Mulţi dintre ei predicau deja
când eu eram doar un băieţel, iar în seara aceasta, eu stau înaintea unor
astfel de oameni, a celor care ţin Evanghelia adevărată la pieptul lor. Ei sunt
aici cu soţiile lor, cu copiii şi cu cei dragi, iar unii sunt bolnavi şi în
nevoi. Cu ani în urmă au fost daţi afară din bisericile lor şi au stat pe la
colţurile străzilor cu o tamburină în mână, iar unele dintre femei nu au avut
destui bani nici pentru a cumpăra haine. Totuşi, au stat acolo cu o chitară
veche în mâinile lor şi au cântat cu ea vestind Mesajul.

Doamne,
a sosit ceasul; este aici. Ei au pregătit calea, au făcut-o dreaptă în pustie.
Te rugăm să îngădui ca Mesia Domnul să coboare în seara aceasta pe calea aceea
în mijlocul nostru. Arată-ne prezenţa Ta. „Domnilor, am vrea să-L vedem pe
Isus!”, pe acest Isus despre care au vorbit ei şi pentru al cărui Nume au
îndurat prigoane. Te rog să vii în seara aceasta în mijlocul lor şi să le arăţi
că Tu eşti încă acelaşi Mesia, că nu eşti mort, ci ai înviat din morţi şi
trăieşti în Biserica Ta. Tu eşti Acelaşi şi eşti tot timpul cu ei. Te rog să ne
dăruieşti aceasta, Tată. Îngăduie-ne să Te vedem şi fiecare dintre ei va crede,
căci ne predăm Ţie. Te rugăm să ne dai această binecuvântare în Numele lui Isus
Hristos. Amin.

În
următoarele câteva minute, vă rog să staţi toţi la locurile voastre. Eu pot să
stau aici şi să vă vorbesc despre aceste lucruri, dar sunt ele adevărate?
Aceasta este ceea ce ne întrebăm fiecare. Mulţi dintre voi nu le-aţi văzut
niciodată, dar cu toate acestea le credeţi. Voi credeţi oricum. Nu ştiu dacă El
va face ceva în seara aceasta, dar cred că o va face, iar dacă acţionează şi
procedează la fel ca atunci când a fost pe pământ…

Singurul
fel în care El poate face aceasta, este ca eu să mă supun Lui; să mă dau pe
mine la o parte şi la fel să faceţi şi voi. Aceasta este singura cale; iar
împreună, Îl vom vedea pe Mesia. Dacă mă dau numai eu la o parte, nu se va
întâmpla nimic, fiindcă trebuie s-o faceţi şi voi; şi dacă facem aceasta
împreună, Mesia va lucra printre noi, pentru că noi suntem poporul Lui, aleşi
şi sfinţiţi prin sângele Lui, iar Duhul Sfânt locuieşte în noi. După ce Duhul
Sfânt vine în noi, prin botezul Său, începe să se răspândească, iar când
îndepărtăm toate rădăcinile de amărăciune şi de răutate din noi, Dumnezeu preia
conducerea şi începe să Se mişte.

Priviţi
microfonul acesta. Dacă nu vorbeşte nimeni prin el, este mut, pentru că nu
microfonul vorbeşte, ci eu. Aşadar, nu eu sunt cel care vorbeşte, ci El.
Înţelegeţi? Eu sunt doar microfonul. Tot aşa, nu voi vorbiţi, ci El.
Înţelegeţi? Noi nu ştim nimic despre viitor. Din câte îmi dau seama, eu nu
cunosc pe nimeni din clădirea aceasta, cu excepţia fratelui Moore, a fratelui
Brown şi Mercier, dar stau în spatele meu, iar acolo stă fiul meu. Poate vă
cunosc pe unii dintre voi, bărbaţii…

Dacă
mi-aţi spune cum vă numiţi sau unde ne-am cunoscut… Câţi dintre cei prezenţi în
audienţă, ştiţi că vă sunt străin? Ridicaţi mâinile. Nu ştiu nimic despre voi,
nici despre problemele voastre, bolile voastre sau răul vostru, este adevărat?
Vedeţi, pretutindeni sunt mâini ridicate.

Un
moment. Cred că s-au împărţit numere de rugăciune. Vom striga mai întâi
numerele de rugăciune, fiindcă nu putem aduce prea mulţi oameni aici. Ce nume
s-au împărţit Billy, cu „A”? Aşa este, de la A1 până la A100. În seara aceasta
va trebui să începem de la un număr, mâine seară de la altul şi în seara
următoare, de la altul. Mulţi dintre voi ştiu că odată am dat cuiva numerele de
rugăciune ca să le împartă, dar a fost prins că le vindea.

L-am
oprit imediat şi le-am dat fratelui meu să le împartă el. Apoi, l-am pus pe
fiul meu şi pe alţi fraţi de încredere. Într-o vreme, m-am folosit de copii
mici pe care îi ridicam în picioare şi îi puneam să numere. Le ziceam: „Junior,
ridică-te şi numără şi oriunde te vei opri, de acolo voi începe să chem
numerele.” Noi suntem oameni, şi fie că mă credeţi sau nu, mama lui Junior i-a
spus să se oprească exact la numărul ei, aşa că nu am mai putut proceda nici în
felul acela. Apoi a venit Duhul Sfânt şi mi-a vorbit, aşa că la următoarea
ocazie, m-am dus şi le-am dat eu câte un număr de rugăciune. I-am dat fiecărui
păstor câte o sută de numere de rugăciune, ca să le împartă în adunarea lui.
Cred că în felul acesta am procedat şi când am fost aici ultima dată. Dar
primul bărbat şi-a adus gruparea lui. Înţelegeţi? Iar aceasta a pregătit
lucrurile şi pentru restul. Singura cale corectă pe care am găsit-o, a fost să
împărţim în fiecare zi numere de rugăciune. Am făcut aşa, pentru că dacă doreai
să se facă rugăciune pentru tine, trebuia să vii la prima întâlnire, fiindcă
altfel erai lăsat în afară. Dacă cineva venea a doua zi, nu mai putea primi
număr de rugăciune, şi la fel a treia zi… 
Oamenii aceia nu mai puteau ajunge în rândul de rugăciune. Aceasta ne-a
hotărât să împărţim numere de rugăciune în fiecare zi, şi facem lucrul acesta
de câţiva ani. Astfel, seara venim pregătiţi, iar Duhul Sfânt poate începe
oricând doreşte să lucreze cu mine. Uneori, am numărat câte persoane erau
într-o parte şi câte erau în partea cealaltă, după care am început de unde mi-a
pus Domnul pe inimă s-o fac.

Acum,
băieţii vor veni în faţa voastră, vor lua aceste numere de rugăciune, le vor
amesteca chiar în faţa voastră, iar după aceea le vor împărţi. Astfel, puteţi
primi numărul şapte, patruzeci şi cinci sau o sută, pentru că sunt amestecate.
Când vin eu jos, numerele sunt verificate deja de două ori, aşa că nimeni nu
poate spune: „Păi, ei vând numere de rugăciune pentru cei care doresc să ajungă
în rând.” Noi nu putem face aceasta, pentru că numerele sunt amestecate şi
nimeni nu ştie ce număr de rugăciune va primi fiecare om. Apoi, Duhul Sfânt
merge şi alege pe cineva care nu are număr de rugăciune şi spune dinainte
anumite lucruri. Vedeţi, eu aduc pe cineva aici sus, ca să pot aduce ungerea
asupra mea şi a voastră, ca să-L aduc pe Duhul Sfânt în mijlocul nostru.

În
seara aceasta vom începe de la numărul unu şi vom vedea cât de multe numere vom
putea aduce sus. Cine are numărul unu? Dacă nu puteţi veni aici sus când este
strigat numărul vostru de rugăciune, veţi fi ajutaţi de unul dintre fraţi.
Numărul A1. Unde este? Uitaţi-vă la numerele voastre de rugăciune. Numărul A1?
Sunteţi siguri că le-aţi împărţit? Oh, îmi pare rău… În ordine. Ajutaţi-o pe
doamna să vină aici, dacă nu poate să meargă. Cine are numărul doi? Ridicaţi
mâinile să vă putem vedea. Este aici. Vino aici, soră. Dacă nu poţi veni,
ridică mâna şi vom veni noi să te ajutăm. Numărul trei? Doamna? Numărul patru…
facem aceasta pentru a menţine ordinea. Lăsaţi-mă să vă arăt ceva. Câţi dintre
voi doresc să ne rugăm pentru ei? Ridicaţi mâinile. În ordine. Cine vrea să fie
primul? Iată. Vedeţi? De aceea trebuie împărţite numere de rugăciune. Numai aşa
se poate păstra ordinea. Cine are numărul patru? În ordine. Vino aici, doamnă.
Numărul cinci? Aliniaţi-vă. Numărul şase? Este aici. În ordine. Numărul şapte.
Să ridice mâna cine are numărul şapte.

Cineva
să se uite la numerele de rugăciune ale acestor oameni… Mă refer la băiatul
infirm de acolo, la cele două femei de acolo şi mai sunt trei care stau pe
scaunele cu rotile. Uitaţi-vă la numerele lor de rugăciune. Numărul şapte. Deci
avem: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7. Numărul opt? Acolo în spate. Numărul nouă? În
ordine. Numărul zece şi unsprezece? Aceasta este calea. Doisprezece,
treisprezece, paisprezece. În ordine. Paisprezece este? Bine. Cincisprezece,
şaisprezece. În ordine. Şaptesprezece, optsprezece. Ne vom opri deocamdată aici
şi ne rugăm pentru cei de aici. Ţineţi minte: de îndată ce vă este strigat
numărul de rugăciune, ridicaţi-vă şi veniţi în rând. Ce număr ai, soră?
Optsprezece.  Du-te acolo în rând. În
ordine.

Câţi
dintre cei prezenţi aici nu aveţi număr de rugăciune, dar sunteţi bolnavi şi
doriţi ca Domnul să vă vindece? În ordine. Ridicaţi mâinile. În ordine. Încerc
să am o idee despre câţi sunteţi. Da, pretutindeni în sală. Dacă nu aveţi
numere de rugăciune, vă voi spune ce vreau să faceţi. Când Domnul va începe să
vindece oamenii de pe platformă, priviţi aici şi spuneţi: „Doamne, el mi-a spus…”
Să-i întrebăm pe predicatorii de aici. Spune Biblia, în cartea Evreilor, că
Isus este Marele Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre?
Este adevărat? Atunci, dacă El este Acelaşi Mare Preot, cum va acţiona dacă Îl
atingeţi? În acelaşi fel în care a făcut-o ieri, este adevărat? Dar aceasta nu
ne face să fim Isus, înţelegeţi?  Noi
suntem doar slujitorii Lui, uneltele de care Se foloseşte El. Este adevărat? În
ordine. Vreau ca fiecare să rămâneţi la locurile voastre, să staţi liniştiţi şi
să vă rugaţi încet. Eu nu spun că se va întâmpla ceva… Să vedem, unde este?
Ajută-l, frate Jack. În ordine.

Vreau
să mă uit la fiecare persoană din rândul de rugăciune. Toţi îmi sunteţi
străini, nu vă cunosc.  Dacă ştiţi că nu
vă cunosc şi că nu ştiu nimic despre voi, ridicaţi mâinile. Aduceţi-o pe doamna
aceea aici. Mă auziţi bine în spate? Nu este minunat? Acum este momentul când
se va dovedi dacă această Biblie este adevărată sau nu; dacă făgăduinţele lui
Dumnezeu sunt adevărate sau nu. Oamenii aceştia au ridicat mâinile şi au spus
că nu mă cunosc, şi eu spun acelaşi lucru: că nu-i cunosc pe ei. Dacă nu aveţi
nici un strop de îndoială, spuneţi doar: „Doamne Isuse, omul acesta nu mă
cunoaşte şi eu ştiu că şi el este doar un om, dar mă voi atinge de haina Ta,
pentru că nu am număr de rugăciune. Întoarce-l Tu şi vorbeşte-mi aşa cum i-ai
vorbit femeii care s-a atins de haina Ta. Vorbeşte-mi, fiindcă aceasta mă va
convinge pentru totdeauna. Te rog să faci aceasta când ungerea Ta va veni peste
el.”

Doriţi
să-L vedeţi pe Isus? Cum Îl puteţi vedea? În timp ce lucrează prin noi.
Rămâneţi în rugăciune şi fiţi cât se poate de respectuoşi. Nimeni să nu facă
fotografii, pentru că este o Lumină. Duminica trecută, acelaşi Stâlp de Foc
care este acum aici, a stat timp de cincisprezece minute vizibil în biserica
mea.

Sute
de oameni L-au văzut şi au stat acolo plângând, au căzut în genunchi, etc. El a
stat în faţa întregii audienţe, timp de cincisprezece minute. Toţi au putut
să-L privească. Frate Gene, ai fost acolo, aşa-i? Frate Leo? Da, aţi fost
acolo. Trebuie să fie şi fratele Sothmann pe aici pe undeva. Ei au fost acolo.
Da, fratele este în spate. Toţi au stat şi L-au privit timp de cincisprezece
minute, pentru că El a venit şi a stat în faţa noastră.  Am încredere că El o va face şi aici, la
Beaumont, ca să-L puteţi vedea şi voi. Amintiţi-vă că este aceeaşi Lumină care
i-a urmat şi pe copiii lui Israel. Este aceeaşi Lumină care l-a lovit pe Pavel
şi l-a aruncat jos. Este Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci. „Domnilor,
noi am vrea să-L vedem pe Isus.”

Tată
ceresc, fiinţele umane pot merge doar până aici. Acum, ne mărturisim păcatele
şi toată necredinţa, şi Te rugăm să fii cu noi în seara aceasta şi să
împlineşti aceste cuvinte şi făgăduinţe… Tu ai făgăduit că „aşa cum a fost
în zilele Sodomei, va fi şi în zilele venirii Fiului omului,”
iar eu am
încercat să ilustrez în seara aceasta, în faţa lor, că noi suntem dintre
neamuri. Eu le-am spus şi le-am arătat din Biblie cum le-ai dovedit evreilor şi
samaritenilor că eşti Mesia, iar acum, înainte de încheierea timpului acordat
neamurilor, faci acelaşi lucru pentru noi. Arată deci, acelaşi semn al lui
Mesia şi în seara aceasta, dovedind că nu eşti mort, ci trăieşti şi eşti cu
poporul Tău dintre neamuri. Prin faptul că suntem morţi în Hristos, noi suntem
sămânţa lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. Îngăduie să vină Duhul Sfânt
şi să ia fiinţele noastre, întreaga biserică în stăpânirea Sa. Îndepărtează
toată necredinţa din mijlocul nostru şi îngăduie ca dorinţa inimii lor să fie:
„Domnilor, am vrea să-L vedem pe Isus.” Ajută-ne să-L găsim şi noi în seara
aceasta, pentru că este scris: „Cereţi şi vi se va da…” Încredinţăm
aceasta pe braţul Tău, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Noi
nu-i cunoaştem pe oamenii aceştia; eu nu o cunosc pe doamna aceasta care pare
puţin mai în vârstă decât mine. Desigur, eu nu am venit aici ca s-o înşel pe
femeia aceasta sărmană cu părul cărunt. Şi eu am în seara aceasta o mamă care
se roagă şi căreia îi sunt mulţumitor. Fără îndoială şi femeia aceasta este
mama cuiva. Noi ne întâlnim la fel ca în tabloul din Ioan 4. Aici stă o femeie.
Tu nu mă cunoşti pe mine, şi eu nu te cunosc pe tine. Isus a întâlnit-o pe
femeie, la o fântână publică, unde venise să scoată apă, şi a vorbit cu ea timp
de câteva minute, până când a aflat care era problema ei, după care i-a spus-o.
Când a auzit cuvintele Lui, femeia I-a spus: „Doamne, văd că eşti proroc.
Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri, dar Tu
Cine eşti?” Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela.”

Atunci, femeia şi-a lăsat găleata la fântână şi a alergat în cetate, unde le-a
spus tuturor: „Omul acela mi-a spus care este necazul meu. Nu cumva El este
Mesia?” Este acesta semnul lui Mesia pentru voi? Eu sunt un bărbat, iar tu eşti
o femeie, şi ne întâlnim pentru prima dată. Dacă El va veni şi-mi va spune care
este problema ta, sau ceva despre tine, ceva ce ştii numai tu, vei crede? Dacă
El ştie ce ai făcut, cu siguranţă va şti şi ce vei fi în viitor, este adevărat?

De
exemplu, darul vindecării este în toată clădirea, în seara aceasta, pentru că
sunt multe daruri de vindecare. Dacă te-aş fi adus, mi-aş fi pus mâinile peste
tine şi aş fi spus: „Aleluia! Lăudat să fie Domnul!” Unii dintre fraţii noştri
au daruri de vindecare. Ei ar spune: „Vei fi bine. Du-te mai departe şi laudă-L
pe Domnul.” Aşa este. Eu aş putea crede aceasta. De fapt, eu îi cred pe fiecare
dintre fraţii care au darul vindecării, dar cred că Dumnezeu îi va trage la
socoteală pentru felul în care îl folosesc de multe ori… deoarece îl folosesc
ca să facă bani sau alte lucruri de felul acesta. Totuşi, eu cred că acestea
sunt darurile lui Dumnezeu. Cred că dacă ei ar fi respectuoşi cu ele, darurile
ar fi mai puternice. Ar fi. Astfel, eu cred că dacă un om vine şi spune că are
darul vindecării, şi el este un frate în Hristos, pe mine nu mă interesează de
care biserică aparţine; eu aş continua să spun că el este un om al lui
Dumnezeu. Dacă şi-ar pune mâinile peste voi şi ar spune: „Îmi pun mâinile peste
tine. Du-te şi fii bine,” eu cred aceasta. Cu siguranţă. Dar voi aţi putea să
vă îndoiţi dacă veţi fi bine sau nu, pentru că trebuie să luaţi doar cuvântul
lui în legătură cu aceasta.

Dar
dacă vine Hristos, vorbeşte cu voi despre problema voastră, vă spune ce este în
neregulă cu voi, ce aţi făcut, ştiţi că aceasta trebuie să fie o putere, nu-i
aşa? Spun aceasta, pentru că noi am ridicat mâna în faţa acestei Biblii, în
faţa lui Dumnezeu şi a acestei audienţe, că nu ne cunoaştem unii pe alţii.
Astfel, dacă El îmi va descoperi ceva ce este în neregulă cu voi, ceva ce aţi
făcut, ceva ce nu ar fi trebuit să faceţi sau ceva ce plănuiţi să faceţi, veţi
şti că acela nu pot să fiu eu, ci doar El… Poate staţi aici pentru altcineva,
poate aveţi o problemă financiară sau o problemă casnică, eu nu ştiu.

Tu
eşti o femeie care stă aici şi despre care eu nu ştiu nimic. Înţelege audienţa
aceasta? Voi, cei de afară, înţelegeţi aceasta? Dacă Isus este Acelaşi ieri,
azi şi în veci, şi ea are nevoie de ceva, El a făcut deja totul pentru ea.
Singurul lucru pe care îl mai poate face, este să Se facă cunoscut. Dacă El ar
sta în seara aceasta aici, îmbrăcat cu costumul pe care mi l-a dat mie, nu ar
putea face mai mult decât acum. Voi trebuie să credeţi că El a făcut totul
pentru voi, deoarece este o lucrare terminată. Credeţi aceasta? Dacă El va face
aceasta pentru această femeie, o veţi accepta şi veţi crede?

Acum,
în Numele lui Isus Hristos, iau fiecare suflet de aici sub controlul meu, de
dragul Împărăţiei lui Dumnezeu. Tu suferi de hernie. Dacă este adevărat, ridică
mâna. Acum crezi? Să nu vă gândiţi că am ghicit, fiindcă nu am ghicit. Ea este
un om bun; este creştină şi are un suflet bun. Nu este un autostopist, ci este
o creştină adevărată… Ai putea fi o păcătoasă, dar nu eşti. „Iată un
israelit adevărat în care nu este vicleşug.”
Vedeţi? Duhul tău dovedeşte că
eşti o creştină. Da, tu ai o hernie care tot creşte, dar ai probleme şi cu
vezica şi cu inima. Aceasta este Aşa vorbeşte Domnul. Ridică mâna, dacă este
adevărat. Acum credeţi? Crezi că Dumnezeu ştie cine eşti? Crezi că El poate
să-mi spună cine eşti? Ar fi acelaşi lucru pe care i l-a spus şi lui Petru?
Domnişoară Roundtree, du-te acasă, crede din toată inima şi vei fi bine.

Acum
credeţi? Credeţi din toată inima. A început din audienţă. Fiţi respectuoşi şi
continuaţi să vă rugaţi.

Doamna
care stă în faţa mea este mai tânără decât mine şi nu o cunosc. O altă scenă ca
cea de la fântână: din nou se întâlnesc 
o femeie şi un bărbat. Nu am văzut-o în viaţa mea, dar Dumnezeu o cunoaşte.
Suntem doi străini, nu-i aşa, doamnă? Da, nu ne cunoaştem. Fiţi respectuoşi. Eu
nu o cunosc, dar dacă Duhul Sfânt îmi va descoperi ceva în legătură cu ea,
lăsaţi ca ea să fie judecătorul şi să decidă dacă este adevărat sau nu. Femeia
este aici pentru că are probleme duhovniceşti. Te rogi şi pentru un copil, nu-i
aşa? Este vorba de o fetiţă care are probleme la ochi şi care nu este aici. Aşa
este. Ai o cumnată care este la spital. Crezi că  Dumnezeu poate să-mi spună ce este în
neregulă cu ea? Are pneumonie. Crede din toată inima. Du-te, crede din toată
inima şi să creadă şi ea… (Adunarea se bucură).

Crezi
din toată inima că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, trăieşte şi domneşte?  Trebuie să crezi din toată inima, pentru că
aceasta va aduce împlinirea dorinţei tale. „Domnilor, am vrea să-L vedem pe
Isus.” Puteţi spune că cea care face aceasta este o putere. Dacă vreţi s-o
numiţi puterea diavolului, veţi primi răsplata care vi se cuvine. Înţelegeţi?
Dar dacă credeţi că Isus Hristos Se foloseşte se Biserica Sa, în conformitate
cu Cuvântul Său… Vedeţi, este făgăduinţa lui Dumnezeu. Problema oamenilor
penticostali de astăzi este că L-am văzut atât de mult pe Dumnezeu mişcându-Se
printre noi încât a devenit ceva obişnuit pentru noi.

Aceasta
este următoarea persoană? Uneori, Duhul Se mişcă prin toată audienţa. Eu nu te
cunosc şi nici tu nu mă cunoşti pe mine. Suntem străini unul pentru celălalt.
Dacă Duhul Sfânt îmi va descoperi ceva ce tu ştii dacă este adevărat sau nu,
poţi spune aceasta. Tu ai o slăbiciune, o problemă nervoasă. Ai fost la spital
şi suferi din cauza unei slăbiciuni care provine de la o operaţie. Ai avut
cancer, iar medicii au scos afară o parte din organele tale, o parte din
intestine. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul!” Credeţi din toată inima? Ştiţi
că aici este Cineva care vă cunoaşte şi că ungerea este acum peste mine şi
peste voi. Dă-mi voie să-mi pun mâinile peste tine. Doamne Isuse, cer
vindecarea ei în Numele lui Isus Hristos. Amin. Du-te şi nu te îndoi, ci crede
din toată inima ta. Aveţi credinţă în Dumnezeu! Crezi din toată inima? Să
crezi!

Ce
faci, soră? Suntem străini unul faţă de celălalt; eu nu te-am văzut niciodată
pe tine şi tu nu m-ai văzut pe mine, deci aceasta este prima noastră întâlnire.
Crede şi nu te îndoi, fiindcă L-ai atins. Problema ta este la gât, dar te va
părăsi şi vei fi bine. Crede din toată inima în timp ce stai acolo cu lacrimi
în ochi. Crede din toată inima, căci Dumnezeu te va face bine. Ce a atins ea?
Femeia este la un metru de mine, deci nu m-a putut atinge. Dar a atins Ceva:
L-a atins pe Marele Preot.

Doamna
care stă lângă tine are probleme cu ochii. Dacă crede din toată inima, şi ea
poate fi vindecată. Amin. Aveţi credinţă şi nu vă îndoiţi! Tu suferi de o
problemă la inimă. Ai o scurgere de la inimă. Crezi că Dumnezeu te va vindeca
de aceasta? Crezi că sunt profetul lui Dumnezeu sau slujitorul Lui? Aceasta îi
împiedică uneori pe oameni. Crezi aceasta? Încerci să scapi şi de un obicei,
este adevărat?  Tu inhalezi tutun. Vrei
să renunţi acum? Diavole, îţi poruncesc să pleci de la această femeie, în
Numele lui Isus Hristos! Du-te şi crede din toată inima. Nu te îndoi deloc, ci
crede!

Cum
eşti? Noi suntem străini unul pentru celălalt, dar Dumnezeu ne cunoaşte pe
amândoi. Este adevărat? Eu nu te cunosc, suntem străini unul pentru celălalt.
Eu nu te cunosc, suntem doi străini. Eşti cu mult mai tânără decât mine. Ne-am
născut la depărtare unul faţă de celălalt şi este pentru prima dată când ne
întâlnim. Am putea vorbi toată noaptea, dar aş vrea să ai credinţa ancorată în
Dumnezeu. Dacă se va întâmpla ceva cu femeia aceasta, veţi crede din toată
inima? Lăsaţi-o pe ea să fie judecătorul. Am vrut să întreb dacă este cineva
care o cunoaşte, dar ea nu este din oraşul acesta. Tu suferi de o problemă
nervoasă, la plămâni şi una femeiască. Aşa este. Domnişoară Olds, vrei să mergi
acasă şi să fii sănătoasă? Du-te înainte şi fii bine în Numele lui Isus
Hristos. Crede din toată inima. Crezi? Să-L lăudăm şi să-I aducem slavă lui
Dumnezeu. (Adunarea Îl laudă pe Dumnezeu). Te lăudăm, Dumnezeule. Te rog să-i
ungi pe oamenii aceştia, ca să poată şti că Tu eşti Dumnezeul cel viu şi
adevărat. Îţi mulţumim în Numele lui Isus . Amin.

În
ordine. Cum ar fi dacă ţi-aş spune că ai fost vindecat în timp ce stăteai acolo
pe scaun? M-ai crede? În ordine. Du-te acasă şi inima nu-ţi va mai face
probleme.

Tu
ai acelaşi lucru. Crezi că Dumnezeu va vindeca şi inima ta şi te vei face bine?
Crede din toată inima ta, du-te mai departe şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne
Isuse.” În ordine.

Du-te
şi mănâncă-ţi cina, pentru că problema de la stomac te-a părăsit. Du-te mai
departe! Crezi din toată inima? Indiferent ce este în neregulă cu tine,  ai credinţă în Dumnezeu! Ai un stomac
problematic, dar Dumnezeu te va face bine, dacă crezi. Vei crede din toată inima?
Atunci du-te în drumul tău şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne.”

Dacă-L
rogi pe Domnul să te facă bine, nu vei mai fi bolnav de artrită. Du-te înainte
şi Dumnezeu să te binecuvânteze.

Credeţi
toţi, din toată inima? Dar cei care nu aveţi numere de rugăciune, credeţi?
Dumnezeu este Dumnezeu, aşa-i?

Tu
ce zici? Vrei să renunţi la ţigări şi la fumat? Ridică mâna şi laudă-L pe
Dumnezeu, fiindcă nu te vor mai deranja.

Lângă
el stă o femeie. Crezi că El te va vindeca, doamnă? Crezi din toată inima?
Ridică mâna şi spune: „Eu accepta vindecarea!” În ordine. Ce a atins ea? Ce au
atins ei? Pe Stăpân, nu pe mine. Vreţi să credeţi şi ceilalţi?

Doamna
aceasta stă aici cu o alergie. Crezi că Dumnezeu te va face bine, soră? În
ordine. Ridică mâna. Du-te şi fii sănătoasă.

Doamna
care stă acolo şi se uită la mine, cea cu pălărie mare şi mov… Crezi că
Dumnezeu te vindecă de hemoroizi, doamnă? Ridică-te în picioare dacă este în
ordine.

Soţul
tău, care stă lângă tine, suferă de o problemă mintală. Frate, ridică-te în
picioare şi primeşte vindecarea, fiindcă Dumnezeu te va face bine. Credeţi
toţi?

„Domnilor,
noi am vrea să-L vedem pe Isus.” Înţelegeţi ce vreau să spun? Oamenii aceşti nu
aveau numere de rugăciune, dar El este aici ca să vindece, nu-i aşa? Dacă crezi
că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, în Marcu 16 scrie… Ridicaţi mâinile cei
care sunteţi credincioşi. Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce
cred.”
Este adevărat? A spus El aceasta? Dacă sunteţi credincioşi,
puneţi-vă mâinile unii peste alţii. Acesta este timpul când diavolul va fi
biruit. Fiecare persoană poate fi vindecată. Puneţi-vă mâinile unii peste alţii
şi rugaţi-vă pentru cel peste care vă puneţi mâinile. Puneţi-vă mâinile unii
peste alţii, şi cei care sunteţi în rândul de rugăciune, şi credeţi din toată
inima. Aş vrea să mă ascultaţi puţin, acum, în timp ce Duhul Sfânt se mişcă
prin adunare.

Dacă
v-am spus adevărul şi Dumnezeu a confirmat aceasta, fiecare din voi sunteţi
vindecaţi. Aţi fost vindecaţi încă de când a murit Isus pentru vindecarea
voastră. Acum, puneţi-vă mâinile unii peste alţii. Spuneţi această rugăciune
pentru mine: „Doamne, eu cred. Cred că persoana peste care mi-am pus mâinile,
va fi vindecată. O, Doamne Dumnezeule, Creatorul cerului şi al pământului,
Autorul Vieţii veşnice, Dătătorul fiecărui dar bun… Satană, te mustru! Ieşi
afară din ei în Numele lui Isus Hristos. Amin.    – Amin –