Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMÎȘI SCHIMBĂ DUMNEZEU HOTĂRÂREA ?

Va urma
27/04/1965, seara - Los Angeles, CA

Haideţi să rămânem puţin cu capetele plecate.

Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru fiecare lucru pe care ni-l dai, deşi nu suntem vrednici de niciuna din binecuvântările Tale şi cu siguranţă nu am meritat să le primim. Te rugăm să fii în continuare cu noi.

Când am păşit în locul acesta am simţit un duh plăcut care ştiu că vine de la Tine, de aceea Te rog să onorezi şi adunarea din seara aceasta cu prezenţa Ta şi să vindeci toţi bolnavii şi suferinzii. Îndură-Te, Tată, şi fă să nu uităm multă vreme seara aceasta, din pricina prezenţei Tale printre noi, fiindcă Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Aş vrea să-mi cer scuze pentru că v-am ţinut aşa mult aseară, dar vă promit că în seara aceasta voi încerca să mă grăbesc. Aseară m-am simţit bine în adunare şi se pare că au fost vindecaţi mulţi oameni. Am avut sprijin din toate părţile, pentru că toată lumea s-a rugat împreună cu mine. Domnul să vă binecuvânteze.

Acum aş vrea să deschidem repede la Numeri capitolul 22, ca să vorbim puţin din Cuvânt, după care vom păstra cea mai mare parte a timpului pentru rugăciunea pentru bolnavi.

Billy mi-a spus că a împărţit un număr foarte mare de numere de rugăciune, vreo două sau trei sute, aşa că ne va lua ceva timp până vor trece toţi prin rândul de rugăciune, ceea ce înseamnă că nu voi vorbi mai mult de treizeci de minute.

Deci Numeri 22.31:

„Domnul a deschis ochii lui Balaam, şi Balaam a văzut pe Îngerul Domnului stând în drum, cu sabia scoasă în mână. Şi s-a plecat şi s-a aruncat cu faţa la pământ.”

Poate sună ciudat ca text pentru rugăciune de vindecare, dar de aici aş vrea să iau în seara aceasta subiectul: „Îşi schimbă Dumnezeu hotărârea?

Noi putem face aceasta, pentru că învăţăm tot timpul, mai ales atunci când greşim, dar nu cred că Dumnezeu se poate răzgândi, pentru că dacă ar face aceasta nu ar mai fi infinit; ar însemna că ar fi putut lua o decizie mai bună şi de aceea s-a răzgândit. Adevărul este că atunci când Dumnezeu ia o hotărâre, El rămâne la acea hotărâre. Înţelegeţi? Şi de fiecare dată când se repetă aceeaşi problemă, El trebuie să acţioneze la fel ca prima dată, altfel ar fi fost greşit de la început. Aceasta ne dă o încredere, o credinţă de bază.

Credinţa nu este ca o frunză căzătoare purtată încoace şi încolo, ci trebuie să fie stabilă şi sigură. Astfel, eu nu pot să-mi bazez credinţa pe o teorie, ci trebuie să fie ceva dovedit, înainte să cred.

Este la fel ca în cazul unui bărbat care îşi alege soţia: el trebuie să aibă încredere în ea ca să nu aibă probleme mai târziu. Trebuie să aibă nişte fapte solide şi o credinţă pe care să se bazeze; trebuie să aibă încredinţarea pe baza cuvintelor ei, a mărturiei altor persoane despre ea, sau aşa ceva. El trebuie să aibă ceva în care să-şi pună încrederea, trebuie să creadă.

Eu cred că şi pentru a-L întâlni pe Dumnezeu este un singur lucru pe care pot să-mi bazez credinţa şi anume: Cuvântul Lui.

Noi toţi avem păreri diferite, plăceri diferite, gusturi diferite, etc. pentru că suntem făcuţi diferiţi. Acesta este motivul pentru care şi bisericile noastre sunt atât de diferite în ce priveşte învăţătura cu privire la ceea ce este corect sau greşit, iar acest lucru ne dă posibilitatea să facem o alegere.

În ce mă priveşte, eu cred că Cuvântul lui Dumnezeu este corect şi că nimeni nu trebuie să-L interpreteze. Cred că El este Adevărul şi că trebuie luat întocmai cum este spus fiindcă este Cuvântul lui Dumnezeu. Poate eu nu am destulă credinţă ca să-L fac să Se manifeste, dar cu siguranţă nu voi sta în calea celui care are credinţă ca să facă aceasta.

Uitaţi-vă de exemplu la Enoh. El a avut destul de multă credinţă ca să nu trebuiască să moară, aşa că după o plimbare de după-amiază, s-a simţit prea obosit să mai stea aici pe pământ şi s-a dus în cer. Cu siguranţă mi-ar plăcea să am o asemenea credinţă şi nădăjduiesc că o vom avea pe măsură ce vom creşte în El.

Ceea ce m-a făcut să aleg acest text pentru seara aceasta este că la prima vedere s-ar părea că Dumnezeu Îşi schimbă hotărârea, deoarece i-a spus lui Balaam un lucru, apoi i-a spus altceva:

Dumnezeu a zis lui Balaam: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat…”

Şi apoi: „Dumnezeu a venit la Balaam în timpul nopţii şi i-a zis: „Fiindcă oamenii aceştia au venit să te cheme, scoală-te şi du-te cu ei; dar să faci numai ce-ţi voi spune.” (Numeri 22.12+20).

Astfel, m-am gândit să lămuresc acest lucru ca să vedem exact ce a spus Dumnezeu.

Balaam era un proroc, iar Moabul era condus de împăratul Balac. Moabiţii nu erau păgâni, ci slujeau aceluiaşi Dumnezeu ca şi Israel, pentru că se trăgeau din fiica lui Lot. Dacă observaţi, toate jertfele lor şi tot ce făceau, era la fel ca în Israel, jertfirea viţeilor şi a berbecilor vorbind despre venirea Domnului. Deci, dacă Dumnezeu ar cere numai fundamentalism, atunci Moabul ar fi fundamentalist în tot ce făcea, dar vedem că Israel era în ascultare deplină de Cuvântul lui Dumnezeu şi călătorea spre o ţară care îi fusese făgăduită.

Aici avem simbolul unei adunări fireşti şi al unei adunări duhovniceşti, iar când firescul se întâlneşte cu duhovnicescul, întotdeauna apare un conflict pentru că cele două se bat cap în cap.

În exemplul nostru, Israelul reprezintă biserica duhovnicească, în timp ce Moabul este simbolul bisericii fireşti sau nominale. Noi ştim cu toţii că există o biserică din care va ieşi Mireasa. Acesta este adevărul. Şi când s-au întâlnit aceste două biserici, cea firească a văzut ce făcea cealaltă, și a imitat-o. Aşa s-a ridicat o mare imitaţie.

La fel se întâmplă şi astăzi: avem prea multă imitaţie. Dar când încerci să faci aceasta, dai întotdeauna de probleme, pentru că tu nu poţi trăi viaţa celuilalt. Să nu încercaţi să imitaţi ceva sau pe cineva, pentru că noi trebuie să fim ceea ce suntem cu adevărat!

Dacă cineva face ceva pentru că aşa este el, te gândeşti că trebuie să faci şi tu la fel, dar nu este adevărat. Tu nu trebuie să imiţi pe nimeni, pentru că Dumnezeu te-a făcut o persoană aparte.

În călătoria pe care Israel o făcea la porunca Domnului, spre ţara făgăduită, s-a întâlnit cu cealaltă grupare: cu Moabul, care era un alt grup de credincioşi.

Sper să nu sune prea dur ceea ce voi spune, dar prin faptul că era aşezat într-o ţară, Moabul este un simbol spre organizaţie. El avea celebrităţi şi demnitari, dar Israel nu avea un loc stabil, ci era un pribeag care mergea încotro îl călăuzea Domnul. Cred că Balaam a spus mai târziu în prorocia sa, că vor fi risipiţi printre popoare, şi aşa a fost întotdeauna. Astfel, a venit confruntarea.

Şi Cain şi Abel au avut o confruntare. Ei erau fraţi, fiind născuţi de aceeaşi mamă, iar când şi-au dat seama că au fost tăiaţi de la Viaţă, scoşi afară din grădina Vieţii şi muritori, au încercat să găsească o cale pentru a intra înapoi.

Dacă aţi observat, ambii băieţi erau religioşi, Cain fiind la fel de fundamentalist ca şi Abel. Astfel, amândoi au ridicat un altar, aveau o biserică; amândoi au adus jertfe, amândoi se rugau lui Dumnezeu şi Îl slujeau, dar unul dintre ei o făcea greşit.

Vedeţi, voi puteţi fi foarte sinceri şi cu toate acestea să fiţi greşiţi, pentru că „Multe căi i se par bune omului, dar la urmă duc la moarte.” (Proverbe 16.25).

Acest lucru a fost atât adevărat şi în cazul lui Cain şi Abel, deoarece Cain a trebuit să constate că jertfa lui Abel a fost primită, iar a lui nu. Dar de ce a primit Dumnezeu numai jertfa lui Abel? Pentru că el a înţeles că nu merele şi celelalte roade pe care le-au mâncat în grădină au cauzat păcatul, ci a crezut că sângele a făcut aceasta, de aceea, „prin credinţă Abel a adus lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain, şi prin ea a căpătat mărturia că este neprihănit…” (Evrei 11.4).

Isus a zis odată: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Şi ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia sau unul din proroci.”

Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?” Atunci, Petru a făcut această mare afirmaţie: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (Matei 16.13-18). 

Biserica catolică spune că ei şi-au zidit biserica pe Petru, deoarece Isus a spus: „…tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea.” (v. 18). La rândul lor, protestanţii spun că El Şi-a zidit biserica pe El însuşi, dar vedeţi voi, El este Piatra din capul unghiului pentru biserică.

Şi El i-a zis lui Petru: „Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta. Nu l-ai învăţat la seminar şi nici de la vreun om, „ci Tatăl Meu care este în ceruri ţi l-a descoperit.” Ce este aceasta? Descoperirea lui Isus Hristos, care este Cuvântul. Deci biserica Sa se odihneşte pe Adevărul Cuvântului descoperit spiritual.

Cred că aceasta a avut şi Abel la început: descoperirea spirituală care i-a arătat că nu era vorba de roadele pământului sau a mâinilor noastre, ci de sânge. Prin aceasta a putut să-I aducă lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât Cain.

La fel s-a întâmplat cu Avraam şi Lot care au ajuns la o confruntare şi apoi la despărţire, din cauza cerţii care „s-a iscat între păzitorii vitelor lui Avraam şi păzitorii vitelor lui Lot.” Întotdeauna când apar asemenea situaţii, apare invidia.

Aceasta s-a întâmplat şi cu Cain, care a văzut că jertfa pentru care a trudit atât de mult, nu a fost primită. Şi el era religios, s-a plecat pe genunchi, s-a închinat şi a adus jertfă exact ca şi Abel, dar nu avea descoperirea Adevărului; iar faptul că Dumnezeu a primit jertfa adusă prin descoperire, l-a făcut invidios şi astfel a avut loc prima crimă.

Tot invidia a intrat şi între păzitorii turmelor lui Avraam şi ale lui Lot şi astfel au trebuit să se despartă.

Mergând mai departe, vedem că şi între Moise şi Core a avut loc o confruntare şi la fel între Isus şi Iuda, acest lucru repetându-se tot timpul până astăzi. Între biserica duhovnicească şi cea firească a avut loc tot timpul o confruntare, deoarece biserica firească a încercat tot timpul să potrivească lucrurile printr-o imitaţie. Dar nu va merge, aşa cum nu a mers nici în cazul lui Esau şi Iacov.

În fiecare epocă, Dumnezeu şi-a chemat Biserica şi  S-a descoperit în mijlocul ei, prin faptul că a cunoscut-o şi a hotărât-o mai dinainte, aşa cum citim în Romani 8.29: „Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte…” Astfel, vedem că încă înainte ca Esau şi Iacov să se fi născut şi înainte să fi avut ocazia să aleagă, Dumnezeu a spus: „Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât,” pentru că El ştia încă de la început ce era în ei.

Să nu uitaţi niciodată că El ştie ce este în inima voastră; El ştie ce ai vrut să spui sau să faci, indiferent ce spui sau faci.

Aceasta a cauzat probleme întotdeauna, începând cu Cain cel firesc, care a căutat să distrugă lucrarea Duhului, şi continuând până astăzi. Aceasta dovedeşte că acel lucru vine de la Satan, fiindcă este condus de invidie şi imită Adevărul.

În ce ne priveşte, noi credem cu adevărat că Dumnezeu nu Îşi schimbă niciodată hotărârea cu privire la ceea ce a spus, ci Se ţine întotdeauna de ea şi dovedeşte că este Adevărul.

 Dar El are şi o voie îngăduită. Ei bine, aici este problema, pentru că noi încercăm să umblăm în voia îngăduită a lui Dumnezeu şi El permite aceasta. Însă dacă urmăm voia Lui îngăduită, chiar dacă nu este corect acest lucru, El va face ca acest lucru să lucreze spre slava voii Lui desăvârşite.

La Dumnezeu nu merge nimic greşit, pentru că El ştie exact cum ticăieşte ceasul şi orice lucru se desfăşoară exact cum trebuie. Orice lucru! Noi credem că este greşit, dar El ştie ce este bine şi aşa trebuie să fie. Înţelegeţi?

Aşa s-a întâmplat şi la început, când Dumnezeu a îngăduit să vină păcatul, deşi nu aceasta era voia Sa desăvârşită. Dar vedeţi voi, El este marele Duh, Tatăl, şi în El erau toate atributele şi aceste lucruri pe care le vedeţi descoperite acum. El locuia singur şi nu era Dumnezeu, pentru că cuvântul „Dumnezeu” înseamnă „Cel ce primeşte închinare.” Atunci El era marele Duh veşnic, dar în El erau aceste atribute: de Tată, pentru că a dovedit că este Tată, de Mântuitor, de Vindecător, etc. şi trebuiau aduse la suprafaţă şi arătate.

Ca să poată fi Salvator, trebuia să fie mai întâi cineva pierdut. Dar Dumnezeu nu poate pierde pe cineva dinadins, pentru ca apoi să-l răscumpere. Aşa ceva nu ar fi conform sfinţeniei şi judecăţii Sale, aşa că i-a dat omului posibilitatea să aleagă singur, ştiind că omul va cădea.

Apoi, S-a coborât El însuşi în trup de Om pentru a răscumpăra omul căzut. Acesta este motivul pentru care Isus a fost Emanuel. Dacă Dumnezeu ar fi trimis pe altcineva şi nu ar fi venit El însuşi, nu ar fi fost corect. Vedeţi? Trebuia să vină El însuşi şi să ia locul omului. Şi pentru că nu putea face aceasta ca Duh, a trebuit să Se facă Om în trupul creat al Fiului Său.

La început, Dumnezeu a arătat că voia Sa desăvârşită a fost să-l creeze pe om din ţărâna pământului. Dar vedeţi, totuşi a permis să apară sexul. El n-a intenţionat să-şi aducă copiii prin sex, dar a îngăduit acest lucru care se va sfârşi în curând.

Moab a fost de la început un nelegitim, deoarece s-a născut în urma împreunării lui Lot cu una din fiicele sale. El simbolizează biserica firească, în timp ce Israel simbolizează Biserica duhovnicească, Mireasa, pe cei chemaţi afară. De fapt, cuvântul „biserică” înseamnă „cei chemaţi afară, cei care au ieşit afară.” „Ieşiţi afară poporul Meu, ieşiţi din această lume, din acest haos, pentru că nu mai sunteţi ai lumii!”

Aşa cum am spus şi aseară, când ştii că ai primit răscumpărarea veşnică prin botezul cu Duhul Sfânt, ai încredinţarea că ai înviat cu El şi stai împreună cu noi în locurile cereşti, în Hristos Isus. Atunci nu mai sunteţi ai lumii, sunteţi liberi faţă de ea şi nu mai aveţi nici o dorinţă, dar dacă iubiţi lumea şi lucrurile ei, dragostea lui Dumnezeu nu este în voi.

În Evrei 10 scrie că jertfele care erau aduse an de an, erau o continuă aducere aminte a păcatelor, dar acum, păcătosul odată curăţit, nu mai are dorinţa de a păcătui; totul a plecat, pentru că a intrat într-o Viaţă nouă.

Biserica firească este formată din oameni care s-au unit împreună într-o denominaţiune. Ei nici n-ar trebui să se numească biserică, ci „lojă”: loja metodistă, loja baptistă, loja penticostală, pentru că Biserica este formată din cei născuţi din nou, din cei ce sunt făpturi noi în Hristos Isus, toate acestea dovedind că Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul.

Moab a privit în jos şi L-a văzut pe Dumnezeu mişcându-Se prin poporul acela care nu era nici măcar organizat şi pribegea de colo-colo. Dar lucrul cel mai ciudat era că a biruit toate popoarele pe care le-a întâlnit. Ştiind tot ce a făcut Israelul, Balac a zis: „Mulţimea aceasta are să înghită tot ce este în jurul nostru, cum paşte boul verdeaţa de pe câmp.” (Numeri 22.4). El a aflat că printre ei era un proroc mare care avea descoperiri puternice; că aveau pe Cineva care îi călăuzea. Dar nu era un sistem omenesc, aşa cum avea Moabul, care era condus de demnitari şi somităţi, ci erau conduşi de un bărbat chemat de Dumnezeu şi cu călăuzire divină.

Ce tristă a fost ziua când biserica lumii a renunţat la călăuzirea divină a Duhului Sfânt în schimbul unui episcop sau a altui om. A fost o zi cu adevărat tristă! Conducătorul bisericii ar trebui să fie Duhul Sfânt, care este trimis să confirme cuvintele lui Isus Hristos şi să facă biserica vie, aşa cum era la început.

Odată, au venit la mine nişte studenţi de la seminarul din oraş şi mi-au zis:

„Frate Branham, noi nu avem nimic împotriva ta, dar vrem să te îndreptăm.”

„Şi eu vreau să fiu îndreptat, pentru că dacă sunt greşit, cu siguranţă n-aş vrea să rămân aşa.”

„Ei bine, uite care este problema ta,” au spus ei, „tu încerci să introduci sau să faci vie din nou religia apostolică, dar ea a  încetat odată cu apostolii. Noi nu vrem să ne certăm cu tine, ci îţi spunem doar.”

„Nici eu nu vreau aceasta şi nici n-ar trebui s-o facem, pentru că suntem fraţi.”

„Tocmai de aceea vrem să te ajutăm.”

„Bineînţeles că vreau să fiu ajutat,” am răspuns eu, „dar am o rugăminte: să folosim ca argument numai Biblia, nu şi alte cărţi.” „În ordine.”

Şi am început eu: „Noi credem că epoca bisericii apostolice a început la Cincizecime, sunteţi de acord?”

„Da, desigur.”

„Sunteţi de acord că Domnul a însoţit cu putere această mişcare apostolică?”

„Da, aşa a fost, dar acum biserica este deja pusă în ordine şi avem pastorii noştri, organizaţiile noastre şi toate celelalte, aşa că nu mai avem nevoie de acele lucruri pentru a atrage oamenii.”

„Unde scrie aceasta în Biblie?” am întrebat eu.

„Păi nu scrie chiar aşa…”

„Ei bine, eu nu pot să primesc decât ce este scris. Aşa trebuie să fie. Credeţi că Dumnezeu îi cheamă încă pe oameni?” „Da, domnule.”

„Credeţi că tot ce scrie în Biblie este corect?” „Da, domnule.”

„Vorbitorul din ziua Cincizecimii a fost Petru, care avea cheile Împărăţiei, este adevărat?” „Da.”

„Deci orice ar fi spus era valabil, pentru că Isus a spus: „Adevărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer; şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer,” este adevărat? (Matei 18.18). „Credem aceasta.”

„În Fapte 2.38-39, Petru le-a spus oamenilor care se minunau de cei pe care îi auzeau vorbind în limbi şi i-au întrebat ce trebuie să facă pentru a fi mântuiţi: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veţi primi darul Sfântului Duh.

Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru.” Şi dacă Dumnezeu mai cheamă şi astăzi, înseamnă că făgăduinţa aceasta este încă valabilă.”

Ei făceau parte din grupul lui Billy Graham şi veniseră să se roage pentru adunare. Erau un grup din California, predat în post şi rugăciune, iar Duhul Sfânt S-a revărsat peste ei, aşa că toţi au început să vorbească în alte limbi. Da.

Cel cu care am discutat, este acum membru al bisericii prieteniei din cadrul Adunării lui Dumnezeu din Tucson, Arizona. El mi-a zis: „O, frate Branham, m-am dus acolo sus şi mă simt foarte bine. Ridic doar mâinile, spun slavă lui Dumnezeu şi cânt, lucru pe care n-aş fi putut să-l fac niciodată într-o biserică baptistă.”

„Văd că nu poţi, de aceea eşti afară.”

Vedeţi? Dumnezeu Îşi ţine Cuvântul. El face tot ce spune, pentru că trebuie să-Şi ţină Cuvântul.

După cum am văzut, Moab încerca să imite. Ei au văzut prorocul din mijlocul Israelului care era în stare să blesteme, să binecuvânteze şi să conducă, aşa că au încercat să fie deopotrivă cu el, prin politică. Ei bine, la fel se întâmplă şi în bisericile de astăzi. Ele au încercat să se potrivească cu un sistem, dar aşa ceva este imposibil.

Duhul Sfânt trebuie să fie viu în biserică şi s-o călăuzească în tot Cuvântul care a fost făgăduit pentru epoca respectivă, ca să-L poată confirma. Dumnezeu a vorbit de  la început Cuvântul şi L-a vorbit atât de mult pentru epoca aceasta cât şi pentru celelalte. Vedeţi, Duhul Sfânt trebuie să fie viu în Biserica Sa, ca s-o facă să trăiască Cuvântul pentru timpul ei. El trebuie să fie şi astăzi aici, ca să confirme slujba din timpul sfârşitului, semnele din timpul sfârşitului şi revărsarea Duhului Sfânt din timpul sfârşitului. Trebuie să fie aici ca s-o facă, pentru că nu există nici o altă cale. Dumnezeu are un singur fel de lucrare şi acela este prin Duhul Sfânt pe care ni l-a dat.

Revenind la tema noastră, observăm că Moise avea un Împărat şi că acel Împărat era Dumnezeul care l-a uns. Şi Balaam avea un împărat, dar acela era Balac. Vedeţi, aici era mai mult decât o scenă politică. Balaam, un proroc al lui Dumnezeu, s-a dus la Balac să fie informat, dar Moise s-a dus la Dumnezeu. Aici este diferenţa.

Totuşi, amândoi erau proroci, pentru că amândoi Îl chemau pe Dumnezeu; amândoi mergeau înaintea lui Dumnezeu şi vorbeau cu El; şi amândoi erau oameni umpluţi cu Duhul. Acesta este adevărul. În Numeri 22 scrie că „Dumnezeu a venit la Balaam şi a vorbit cu el.” Aţi văzut? Deci, după cum am văzut, fiecare din aceşti doi proroci asculta de căpetenia lui: Moise de Dumnezeu, iar Balaam de Balac.

Uitaţi-vă cât de desăvârşit era ilustrat cel firesc şi cel duhovnicesc. Moise, omul trimis de Dumnezeu și pus în slujbă se întâlneşte şi se confruntă cu un alt om al lui Dumnezeu. Vă puteţi imagina aşa ceva?

Priviţi ce statut avea Moabul: era o naţiune organizată. În schimb, Moise conducea poporul Israel exact cum îi spunea Dumnezeu şi era călăuzit de Stâlpul de Foc, o Fiinţă supranaturală. Moise primea informaţiile de la Logosul care a ieşit de la Dumnezeu, de la Stâlpul de Foc care era Îngerul Legământului, Hristos, Unsul şi conducea poporul Israel pe drumul către ţara făgăduită.

Moab era bine aşezat şi avea împărăţia şi bisericile lui, totul fiind bine organizat. El l-a chemat pe Balaam să vină şi să blesteme acest popor aflat în călătorie. Vă puteţi imagina ca un proroc, un om al lui Dumnezeu care vede lucrările Lui, să se ridice şi să pună la încercare lucrarea lui Dumnezeu? Oare nu ar fi trebuit să ştie mai mult de atât?

Deci Balac l-a chemat pe Balaam să blesteme pe Israel. Dar Balaam a făcut un lucru bun: L-a căutat pe Dumnezeu, iar El i-a dat un răspuns clar şi categoric: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” (Numeri 22.12). Păi, aceasta ar fi trebuit să fie de-ajuns, pentru că atunci când spune ceva, Dumnezeu nu se mai răzgândeşte. Voia Lui desăvârşită era: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.” Vedeţi? Aceasta era voia lui Dumnezeu desăvârşită.

Dar problema era că lui Balaam nu i-a plăcut de la început acest popor. Oare câţi Balaami avem astăzi? Este acelaşi lucru! Ei ştiu mai bine.

Astfel de oameni au fost şi pe timpul Domnului Isus. De exemplu, Nicodim a venit la El şi I-a zis: „Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Vedeţi? Ei au văzut, ceea ce înseamnă că acolo era încă un Balaam.

Haideţi să-l privim puţin pe Balaam. Lui nu i-a plăcut de la început acest popor. Şi iată că de la cartierul lor general au venit nişte oameni importanţi şi i-au zis: „Am auzit că se apropie de noi un popor. Noi ştim că eşti un proroc, un om mare, aşa că vino şi blestemă-l!”

Dar Balaam le-a răspuns: „Aşteptaţi puţin până mă duc să mă rog, poate mi se va arăta Domnul şi îmi va spune ce să fac.” Şi Domnul i s-a arătat într-adevăr şi i-a zis: „Să nu te duci cu ei; şi nici să nu blestemi poporul acela, căci este binecuvântat.”

Atunci, „Balaam s-a sculat dimineaţa şi a zis căpeteniilor lui Balac: „Duceţi-vă înapoi în ţara voastră, căci Domnul nu vrea să mă lase să merg cu voi.” (v.12-13).

Ei bine, după ce căpeteniile acelea au dus răspunsul la cartierul lor general, Balac a ales nişte oameni mai importanţi, probabil nişte demnitari mai cu vază, episcopi, etc, şi i-a trimis din nou la Balaam să-l convingă să vină şi să oprească adunarea acelui popor! Aţi înţeles?

Grupul acesta era mai influent, avea un statut social mai înalt şi mai mulţi bani, aşa că i-au zis lui Balaam: „Putem să te ridicăm pe o poziţie socială mai înaltă. Împăratul are tot dreptul să facă aceasta şi o va face dacă vei face ceea ce-ţi cere!”

Observaţi? Noua ofertă l-a orbit, deşi ar fi trebuit    să-şi amintească ce-i vorbise Domnul. Ca proroc al lui Dumnezeu, Balaam nu ar fi trebuit să se lase influenţat în nici un fel de un astfel de grup, ci ar fi trebuit să iasă de la început din mijlocul lor.

Când ţi se spune de la cartierul general: „Zilele minunilor au trecut! Nu mai este vindecare divină! Numai ceea ce facem noi este binecuvântat de Domnul Isus, restul fiind doar fanatism şi emoţii fabricate!” ieşi imediat din grupul acela! Ieşi afară, pentru că afară Se manifestă Cuvântul lui Dumnezeu.

Tinerii de care v-am povestit mai înainte, ziceau: „Zilele apostolice au trecut! Nu mai există botez cu Duhul Sfânt şi nici vorbire în limbi.”

Frate, să nu asculţi aşa ceva! Astăzi sunt o mulţime de bărbaţi, ca Balaam, care stau după birourile lor, citesc Biblia şi ştiu că acesta este adevărul, dar nu vor să ia poziţie pentru ea, din pricina poziţiei pe care o ocupă. Aşa este.

Balaam n-ar fi trebuit să se afle în grupul acela de oameni care ieşiseră din voia lui Dumnezeu. Adevărul este că prin ceea ce vorbesc, oamenii aceştia vor să te scoată din voia lui Dumnezeu, de aceea, când ai aflat voia Lui, nu mai lăsa pe nimeni să-ţi vorbească în afara voii lui Dumnezeu.

Eu am cunoscut oameni buni care au venit în adunări şi au fost vindecaţi, dar când s-au dus înapoi li s-a zis: „O, acolo nu este nimic! Totul este fabricat.” Şi aşa, oamenii încep să se îndoiască.

Am văzut oameni care L-au primit pe Hristos în inimă şi au vorbit în limbi, iar când s-au dus înapoi, biserica le-a zis: „Sunteţi o ruşine pentru creştinătate… şi aşa mai departe!”

Ieşiţi dintr-un asemenea grup! Staţi departe de el!

Observaţi ce pretext a folosit Balaam ca să-şi liniştească conştiinţa: „Totuşi, vă rog, rămâneţi aici la noapte, şi voi vedea ce-mi va mai spune Domnul. Poate S-a răzgândit.” (Numeri 22.19). Dar Dumnezeu nu Se răzgândeşte şi nu Îşi schimbă hotărârea. Astfel, când a dat făgăduinţa referitoare la botezul Duhului Sfânt, în ziua Cincizecimii, a rămas valabilă pentru totdeauna. El a făcut aceasta de-a lungul tuturor epocilor biblice şi o va face în orice alt timp, câtă vreme omul va veni pe baza a ceea ce a spus El. Dacă vii prin credinţă, te pocăieşti şi eşti botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor tale, Dumnezeu este obligat să împlinească acea Reţetă, pentru că El este Doctorul. Da, El o va împlini negreşit, dacă vei fi ascultător.

Desigur, nu cred că ai îndrăzni să iei o prescripţie de la vreun vraci care ar putea pune în ea ceva ce te-ar ucide. De altfel, acesta este motivul pentru care sunt atât de mulţi membri morţi în biserică: au acceptat o prescripţie greşită. Dumnezeu are reţeta chiar aici, în Biblie. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, de aceea trebuie să iei medicamentul întocmai cum ţi l-a prescris Medicul.

Biblia spune: „Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face, dar, vindecarea fiicei poporului meu?” (Ieremia 8.22). Vedeţi? Noi avem Biblia, avem Medicul, dar problema este că farmacistul nu respectă prescripţia Scripturii. Aici este problema!

Tu zici: „Zilele minunilor au trecut! Nu mai există botez cu Duhul Sfânt şi toate acele lucruri! Este un nonsens.” Dar Biblia este adevărată, iar Dumnezeu nu Îşi ia Cuvântul înapoi, indiferent cât spui tu că crezi.

Dumnezeu rămâne la ceea ce a spus şi El a zis: „…voi turna Duhul Meu peste orice făptură…” (Ioel 2.28). Da, El a promis că va face aceasta în zilele din urmă.

Ei spun despre mine că sunt un prezicător şlefuit, un Beelzebul sau un diavol… Ei bine, aşa trebuie să vorbească fiindcă sunt de la tatăl lor şi la fel au spus părinţii lor despre Isus. Adevărul este că nu noi facem aceste lucrări, ci este acelaşi Isus, pentru că Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; este Duhul Lui la lucru.

Mulţi sunt de părere că pot trece peste acest lucru şi spun: „O, vino, aderă la biserica noastră şi totul va fi în ordine, fiindcă suntem o biserică cu tradiţie şi venim de mulţi ani.” Da, aşa este. Însă dacă puneţi problema aşa, Biserica Catolică este înaintea voastră, pentru că ea este prima care s-a organizat. Dar ţineţi mine! Ea nu este prima Biserică, ci este prima organizaţie şi mama celorlalte, toate fiind în contradicţie cu Cuvântul lui Dumnezeu. Acest lucru îl găsiţi scris în Apocalipsa 17. Da, noi suntem în timpul din urmă, dar să nu vă gândiţi că Dumnezeu vă lasă să treceţi oricum!

Aşa s-a gândit şi Balaam şi a întrebat a doua oară: „Să mă duc sau nu?” iar Dumnezeu i-a zis: „Du-te!” Vedeţi? Dumnezeu a ştiut de la început ce era în inima lui, de acea i-a îngăduit să meargă. Şi ţie îţi va permite şi te va binecuvânta chiar în timp ce vei face aceasta.

Uitaţi-vă cum l-a binecuvântat pe Israel. Harul le dăduse deja un proroc, Stâlpul de Foc, izbăvirea, semne şi minuni şi i-a scos afară din Egipt; dar cu toate acestea ei au vrut o Lege. Şi ce s-a întâmplat? Dumnezeu le-a dat-o, dar o dată cu ea a venit şi blestemul.

La fel s-a întâmplat cu Balaam: l-a lăsat să meargă unde a vrut, dar ce a făcut? În loc să blesteme Israelul, a trebuit să-l binecuvânteze. Înţelegeţi? El nu a putut blestema ceea ce binecuvântase Dumnezeu.

Am spus că voi termina la ora 9.00, dar când m-am uitat la ceas am văzut că este deja 9.00, iar eu mai am un caiet plin cu notiţe.

Totuşi, vreau să vă mai spun ceva înainte de a încheia. Dumnezeu nu Îşi schimbă niciodată hotărârea. Porunca directă pe care i-a dat-o lui Balaam a fost cât se poate de clară: „Nu te duce!” iar când El spune ceva, rămâne pentru veşnicie.

Biblia spune că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci!” dar aceasta nu înseamnă „într-un anumit timp, nici într-un anumit fel,” ci înseamnă exact ce scrie, şi anume că „El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Isus a spus în Ioan 14.12 că „cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu,” este adevărat? (Amin), iar în Marcu 16.17 a promis că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred în Mine.”

Dar oamenii spun: „Păi, aceasta a fost numai pentru apostoli!” Totuşi, Isus a spus: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

…Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.” (Marcu 16.15,17-18). Aceasta este dovada Lui.

Noi încercăm să dovedim că biserica unde mergem crede Cuvântul lui Dumnezeu, dar noi nu trebuie să dovedim o biserică, ci să-L credem pe Dumnezeu.

Întotdeauna am spus că acesta este un timp al imitaţiei. Astfel, dacă îţi vopseşti scările în roşu, vecinul tău le vopseşte imediat tot în roşu. Dacă o femeie vine la biserică cu o anumită pălărie, veţi vedea că şi celelalte vor face la fel. Dacă doamna Kennedy şi-a tăiat părul într-un anumit fel, toate femeile au copiat-o; dacă a purtat o fustiţă care seamănă mai mult cu un şort, ceea ce consider că este scandalos să vezi pe stradă la o femeie, toate celelalte femei au făcut la fel. Este o lume a imitaţiei, dar problema este că şi oamenii din biserică au început să ia aceste lucruri ruşinoase. Aşa ceva este greşit şi totodată ruşinos! Da, este o ruşine să vezi cum se strecoară aceste lucruri printre penticostali. Aşa este. Dar ştiţi care este cauza? Biserica a adoptat politica „este bine şi aşa.”

Sincer să fiu, mie nu-mi pasă de aceste lucruri! Nu mi-a păsat niciodată dacă haina se potriveşte cu pantalonii sau dacă cravata se potriveşte cu cămaşa, ci am vrut să ştiu un singur lucru: că experienţa şi trăirea mea se potrivesc cu cerinţele Lui.

Aceasta ar trebui să facem noi: să avem aceeaşi experienţă şi trăire ca apostolii, pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci; este acelaşi Duh şi aceeaşi putere. Da, El este viu şi astăzi şi trăieşte prin noi.

Aceasta îmi aminteşte de mama şi tatăl vitreg al lui Isus, care s-au întors de la Ierusalim, după ce fuseseră să se închine acolo, şi au constatat că El nu mai era cu ei, deşi crezuseră că este.

Eu asemăn acest lucru cu biserica de astăzi. Ştiţi, biserica a avut o călătorie de trei stadii: Luther, Wesley şi restituirea darurilor. Astfel, Luther a dat bisericii mesajul neprihănirii; Wesley a adus mesajul sfinţirii,  apoi a venit Duhul Sfânt cu restituirea darurilor. Mă întreb dacă nu cumva am renunţat la toate acestea pentru nişte toane de a construi biserici mari şi alte lucruri de felul acesta, aşa cum a făcut şi Balaam, care avea pe inimă să facă turul bisericilor şi să împartă medalii de aur pentru oricine aduce mai mulţi membri în biserică.

Eu vă spun că există o singură Biserică în care nu este nici un făţarnic şi aceea este Biserica Domnului Isus Hristos care este botezată cu Duhul Sfânt. Tu nu trebuie să fii convins să intri în ea, pentru că eşti născut acolo prin Duhul Sfânt.

Deci, cei doi părinţi au constatat că El nu era cu ei.

Noi vedem cum se clatină naţiunea aceasta din cauza crizei şi nu doar ea, ci întreaga lume. Este timpul sfârşitului şi din câte ştiu eu, mai trebuie să se întâmple un singur lucru: venirea Domnului Isus Hristos şi răpirea. Totul este la sfârşit.

Veniţi la aceste adunări! Profitaţi de ele pentru că sunt de la Dumnezeu, iar dacă nu aveţi Duhul Sfânt, puneţi-vă în gând că trebuie să-L aveţi şi nu plecaţi până nu-L primiţi. Aşa trebuie să faceţi! Staţi şi aşteptaţi-L, pentru că  s-ar putea să fie ultima voastră şansă. Poate nu va mai fi nici o altă convenţie pe Coasta de Vest; poate mâine va fi sub apă. Noi nu ştim când se va întâmpla, dar toţi aşteptăm să vină judecata lui Dumnezeu peste popoare.

Părinţii Lui au crezut că era cu ei, dar nu era. El nu i-a însoţit.

Noi toţi realizăm că în timpul acesta lipseşte ceva din bisericile noastre şi anume: puterea lui Hristos.

 Voi ştiţi că vă iubesc, iar dragostea adevărată corectează. Nu vreau să vă critic, dar Hristos lipseşte din bisericile noastre. El nu mai este în mijlocul penticostalilor pentru că ceva este greşit. Acum nu se mai ţin adunările de rugăciune de modă veche care odinioară ţineau zi şi noapte, iar femeile nu mai obişnuiesc să poarte părul lung. În trecut era o ruşine pentru o femeie să se vopsească, dar acum aproape toate fac aceasta. Undeva este ceva greşit! Mai demult, nu se permiteau asemenea lucruri de la amvon, dar acum se permit. Vedeţi? Este o criză, ne lipseşte ceva. Ne lipseşte puterea pe care ar trebui s-o avem ca să facă semne şi minuni. Clădirea aceasta ar trebui să fie plină de puterea lui Dumnezeu, aşa încât nici un păcătos să nu poată sta în locul acesta, fiindcă ar fi condamnaţi imediat, aşa cum s-a întâmplat cu Anania şi Safira. Deci ne lipseşte ceva.

Şi ce s-a întâmplat? Părinţii Lui s-au dus să-L caute printre ai lor, însă nu L-au găsit. Dar unde era? Chiar unde  L-au pierdut, unde L-au părăsit.

Cred că atunci când bisericile noastre au intrat în această mare competiţie, s-au luat la întrecere fiecare căutând să aibă biserici mai mari, o clasă mai înaltă de oameni care să fie mai bine îmbrăcaţi, cântăreţi mai buni şi toate celelalte lucruri. Mie îmi plac cântările frumoase de modă veche, dar nu pot suporta muzica aceasta „preparată,” în care cântăreţii ţin tonul până se albăstresc la faţă, numai ca să facă impresie. Mie îmi plac cântările cântate din inimă, în Duhul lui Dumnezeu, aşa cum am auzit aici mai devreme. Îmi place strigatul de modă veche, dar cred că şi acesta poate merge numai dacă merge şi muzica. Atunci Duhul lui Dumnezeu vine peste oameni şi aduce jos binecuvântarea şi puterea lui Dumnezeu. Eu cred că oamenii pot să-L mărturisească, să-L cânte şi să-L laude pe Dumnezeu oriunde s-ar afla, la serviciu sau unde ar fi, însă ne lipseşte ceva. Unde Îl vom găsi? Exact unde L-am pierdut: în Cuvânt. Haideţi să ne rugăm.

Scumpule Tată ceresc, într-una din seri vom închide Biblia pentru ultima dată, se va cânta ultima cântare, se va ţine ultima predică, va fi chemat ultimul rând de rugăciune şi va veni ultimul păcătos. Ce va fi apoi?

O, Dumnezeule, noi nu dorim voia Ta îngăduită, ci vrem să umblăm în voia Ta desăvârşită; şi nu vrem să luăm un Cuvânt de aici şi altul de dincolo şi să le aşezăm astfel încât să se potrivească crezului sau dogmei noastre, ci dorim să luăm Cuvântul Tău aşa cum este, să credem toată Evanghelia şi să facem tot ce ne-a învăţat Isus. Tată, noi nu credem că faptele apostolilor sunt doar un cadru, ci credem că sunt Cuvântul lui Dumnezeu, faptele Duhului Sfânt care era în apostoli. Şi credem că acelaşi Duh Sfânt, Domnul, care a venit peste ei, va face acelaşi lucru şi când va coborî peste noi.

Dumnezeule, Te rog să binecuvântezi cu prezenţa Ta convenţia care va începe mâine seară, ca să fie cea mai mare convenţie pe care a avut-o acest oraş vreodată. Binecuvântează fiecare vorbitor şi fie ca Vocea Ta să tune de la acest amvon, astfel încât toţi păcătoşii să tremure. Lasă ca prezenţa lui Isus Hristos să fie atât de puternică şi de reală, încât ei să închidă ochii şi să-L vadă umblând prin mijlocul lor. Fă aceasta, Tată.

Unii dintre copiii Tăi sunt bolnavi sau răniţi, iar eu am venit să mă rog pentru ei. Vei onora cererea lor, Tată? Nădejdea mea este că o vei face şi că atunci când se va încheia serviciul, în mijlocul nostru nu va mai fi nici o persoană bolnavă.

Slujitorii Tăi stau aici, strigă, ridică mâinile şi spun „Amin” la Cuvântul Tău. Tată, noi suntem un popor unit, ieşit din starea formală şi rece a lumii şi născut din Duhul. Şi pentru că eşti viu, Doamne, suntem vii şi noi în seara aceasta şi credem din toată inima că suntem reprezentaţi în Tine, aşa cum scrie în Cuvânt.

Te rog să faci vii cuvintele pe care le voi spune în Numele Tău, aşa încât să se vindece toţi bolnavii pentru care mă voi ruga. Îndură-Te, Tată, şi fă aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus. Amin.

Acum vom… (Cineva vorbeşte în limbi). Îţi mulţumim, Tată.

Este la fel ca în vechime, când Israelul a trecut printr-o criză, iar Duhul Domnului a venit peste un bărbat şi i-a spus unde să meargă şi ce să facă pentru a-l birui pe vrăjmaş. Ascultaţi de El! Corectaţi-vă! Dacă Duhul Vieţii este în voi, vă va corecta după Cuvânt, iar dacă Cuvântul este în voi, veţi trăi prin El.

Sunteţi nişte oameni foarte drăguţi şi aş vrea să fiu cu voi pe Tărâmul celălalt.

Acum ne vom ruga pentru bolnavi şi voi încerca să chem mai mulţi deodată. Dacă nu mă înşel, Billy Paul a împărţit o sută de numere de rugăciune. Este adevărat? Două sute. De la ce literă? „C”?

Bine atunci vom chema numerele cu litera „C”, începând de la numărul unu. (Fratele Branham cheamă mai multe numere).

Haideţi să vedem câţi nu au număr de rugăciune. Ridicaţi mâna. Nu uitaţi că nu este nevoie să aveţi număr de rugăciune. Noi suntem aici de două seri, iar Duhul Sfânt a umblat în fiecare seară prin audienţă şi a vindecat oamenii chiar dacă nu au avut număr de rugăciune.  Dacă credeţi, veţi vedea cum Duhul Sfânt va merge de pe platformă în audienţă. Câţi ştiţi că acesta este adevărul? (Adunarea răspunde: „Amin!”).

Dacă aş şti că există o biserică mai bună decât biserica penticostală, aş merge acolo. Când mă auziţi spunând ceva de organizaţii, să ştiţi că nu sunt împotriva oamenilor de acolo, ci a sistemului care îi ţine legaţi.

Dacă aţi vedea că cineva la care ţineţi se îndreaptă spre o cascadă, aţi privi liniştiţi cum merge spre moarte şi aţi spune: „Îl iubesc, dar are drumul lui!”? Eu nu aş putea face aceasta. Dimpotrivă, aş striga la el şi aş încerca să-l prind cumva, să-l trag şi să-l scutur ca să înţeleagă în ce pericol mare se află. Trebuie să se întoarcă la Hristos, asta-i sigur! Trebuie să se întoarcă la Dumnezeu.

Câţi din cei prezenţi aţi mai fost în adunările mele? Este cineva care nu a mai fost? Să ridice mâna. Da… Poate ar fi bine să schimb… (Un frate spune: „Explică puţin mai clar slujba ta.”). Bine.

Vă voi explica câteva lucruri ca să nu plecaţi de aici cu o impresie greşită, chiar dacă aceasta va însemna să vă ţin puţin mai mult.

Eu cred tot ce face Dumnezeu, dar în ce priveşte zilele din urmă, El ne-a promis că Biserica trebuie să revină la rânduiala pe care a lăsat-o Isus când a plecat. Vedeţi, Mireasa trebuie să se întoarcă în acelaşi loc. Noi am trecut deja prin treptele cerute de Dumnezeu: prin neprihănire, sfinţire şi botezul Duhului Sfânt cu restituirea darurilor.

Eu nu sunt un bărbat educat, aşa că am un vocabular asemănător cu al lui Ioan Botezătorul, pentru că nici el nu a fost prea educat. La vârsta de nouă ani a fost dus în pustie, iar acolo nu a primit nici un fel de educaţie. Acesta este motivul pentru care predicile lui erau inspirate din natură: „pui de năpârci,” etc. Vedeţi? Acesta a fost cel mai rău lucru pe care l-a văzut în pustie, de aceea i-a numit pe acei preoţi „şerpi”, fiindcă a văzut cât erau de vicleni şi de alunecoşi.

Biblia spune că atunci când „a văzut pe mulţi din farisei şi din saduchei că vin să primească botezul lui, le-a zis: „Pui de năpârci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare?

Să nu credeţi că puteţi zice: „Eu aparţin de aceştia sau de ceilalţi, Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea (pe care le-a văzul pe malul râului) poate să ridice fii lui Avraam.

Iată că securea (care era folosită la tăierea copacilor) a şi fost înfiptă la rădăcina pomilor: deci orice pom, care nu face rod bun, va fi tăiat şi aruncat în foc.” (Matei 3.7,9-10). Astfel, Ioan îşi aducea mesajul folosindu-se de lucrurile văzute în natură.

În ce mă priveşte, eu fac acelaşi lucru, adică mă exprim şi folosesc aceleaşi exemple ca el.

În călătoria sa, Avraam L-a întâlnit pe Dumnezeu „în multe rânduri şi în multe chipuri”, iar dacă suntem în Hristos, noi suntem sămânţa lui Avraam. Isaac a fost fiul întâi născut al lui Avraam, sămânţa lui firească, dar duhovniceşte, Sămânţa lui Avraam a fost Hristos. El a fost Sămânţa împărătească, rodul credinţei lui.

Mireasa lui Hristos face aceeaşi călătorie pe care a făcut-o Avraam, dar duhovniceşte. Noi ştim că ultimul semn pe care l-a primit Avraam înainte să vină fiul făgăduit, a fost arătarea lui Dumnezeu în trup de carne, alături de doi Îngeri.

În Luca 17, Isus a vorbit despre zilele lui Noe şi a spus: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului…” Apoi a adăugat: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot se va întâmpla aidoma… şi în ziua când Se va arăta Fiul omului.” (v.26-30). Dacă observaţi, El nu a spus „când se va arăta Fiul lui Dumnezeu,” ci „când Se va arăta Fiul omului.

În lucrarea Sa, Isus este cunoscut ca:

-Fiul omului, adică Prorocul;

-Fiul lui Dumnezeu, în perioada epocilor Bisericii şi

-Fiul lui David, adică Împăratul.

Dar conform Cuvântului profetic din Maleahi 4, înainte de încheierea perioadei în care lucrează ca Fiu al lui Dumnezeu şi arătarea Sa ca Fiul lui David, El Se va întoarce în Biserica Sa, în formă fizică, în chipul unui proroc. Înţelegeţi?

Priviţi ce a făcut El când i s-a arătat lui Avraam în chipul acelui Bărbat. În primul rând, l-a numit „Avraam” şi nu „Avram,” şi l-a întrebat: „Unde este nevasta ta, Sara?” (Geneza 18.9).

„În cortul de la spatele Tău,” a răspuns Avraam.

Sara avea aproape nouăzeci de ani, iar Avraam o sută, dar El i-a zis: „La anul pe vremea aceasta, mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevasta ta, va avea un fiu.” (v. 10).

Când a auzit acele cuvinte, Sara a râs în sinea ei, dar Bărbatul acela a deosebit duhul din spatele Său şi a zis: „De ce a râs Sara de aceste lucruri?” Apoi a chemat-o afară, dar ea a negat că ar fi râs, pentru că s-a speriat. Însă El i-a zis: „Ba da, ai râs!

La prima Sa venire, El S-a arătat ca Fiu al omului, ca Proroc, ca să împlinească Scriptura pentru că Moise spusese: „Domnul Dumnezeul tău îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un proroc ca mine: să ascultaţi de el!” (Deuteronom 18.15). Noi ştim că acest Proroc a fost Isus, aşa-i? (Amin). Deci, conform celor scrise în Scriptură, El trebuia să vină ca Proroc, de aceea, cât a fost pe pământ nu S-a numit niciodată Fiul lui Dumnezeu, ci Fiul omului.

Acum, de-a lungul epocilor Bisericii, El a fost numit Fiul lui Dumnezeu, iar în Mileniu, când va sta pe scaunul de domnie al lui David, va fi Fiul lui David. Dar tot Scriptura spune că înainte ca El să Se arate ca Fiul lui David, Se va descoperi din nou ca Fiu al omului, într-un proroc. De ce aceasta? Pentru că Cuvântul Domnului nu vine niciodată la teologi, ci doar la proroci. El a spus clar că nu a făcut niciodată nimic, până nu Şi-a descoperit Cuvântul neschimbător slujitorilor Săi proroci. Astfel, la sfârşitul timpului, când trebuie să fie descoperite cele şapte taine ascunse ale lui Dumnezeu, El nu poate face aceasta decât printr-un proroc. Noi aşteptăm acest lucru de multă vreme şi credem că Duhul Lui este deja în mijlocul nostru.

Când a venit Isus, El a dovedit că era Mesia, Unsul, iar Tatăl a coborât în forma unui porumbel şi a locuit în El zicând: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.” (Matei 3.16 – traducere din limba engleză). Acesta este motivul pentru care a spus Isus: „Eu şi Tatăl una suntem.” Şi: „Nu Eu fac aceste lucrări, ci Tatăl care locuieşte în Mine…” (Ioan 10.30;14.10).

Ioan a mărturisit că a văzut Duhul lui Dumnezeu coborând peste Isus ca un porumbel şi că un glas a vorbit din ceruri şi a spus: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plăcerea să locuiesc.”

Fiţi atenţi! Când Şi-a început slujba, El a trebuit să Se descopere ca Fiu al omului. Şi ce a făcut? Într-o zi a venit un bărbat pe nume Simon Petru. De fapt, numele lui era Simon, iar mai târziu a fost numit Petru. Andrei, fratele lui Petru, participase mai întâi la adunările lui Ioan, iar când a venit Isus, Ioan l-a dus la El. Apoi, Andrei l-a chemat pe Simon  să-l însoţească la adunare.

Tatăl lor le spusese că va veni timpul când Se va arăta adevăratul Mesia, dar vor fi şi mulţi imitatori. Întotdeauna este aşa. Acesta este motivul pentru care el le-a zis: „Fiilor, când va veni adevăratul Mesia, Îl veţi cunoaşte pentru că El va fi conform Scripturii, adică un Proroc. Noi nu am mai avut nici un proroc de sute de ani, de la Maleahi, şi vor fi mulţi care vor veni şi vor pretinde că sunt Mesia cel aşteptat, dar adevăratul Mesia va fi un Proroc.” Toţi evreii sunt învăţaţi că ceea ce spun prorocii este adevărat.

……………………………………………………………………………………………………

…Şi pescarul acela analfabet, care nu ştia nici să-şi scrie numele, a recunoscut imediat că El era Fiul lui Dumnezeu. A recunoscut că Acela era Mesia, Prorocul. De ce? Pentru că i-a spus care era numele său şi al tatălui său. Acesta a fost semnul că Bărbatul acela era un Proroc, pentru că altfel nu avea de unde să-l cunoască. Şi El i-a dat cheile Împărăţiei lui Dumnezeu.

Între cei care Îl ascultau era şi un bărbat care se numea Filip. El avea un prieten care se numea Natanael şi era în aşteptarea lui Mesia, aşa că a alergat sus pe munte, la distanţă de o zi, l-a găsit rugându-se sub un smochin şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.”

Fiind un bărbat bun, Natanael i-a răspuns: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?

Vino şi vezi!” Acesta este un sfat foarte bun. Vino şi convinge-te singur. Nu sta acasă şi critica, ci vino şi vezi!

„Cercetaţi Scripturile, pentru că socotiţi că în ele aveţi viaţa veşnică, dar tocmai ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 5.39). Şi desigur, pe drumul de întoarcere ei au discutat, iar Filip i-a zis:

„Îl ştii pe pescarul acela fără şcoală care nu ştia nici să-şi scrie numele şi al cărui tată a fost aici în sinagogă? Ei bine, acest Isus i-a spus cine era şi cum se numea el şi tatăl lui.”

„Vreau să văd şi eu aceasta!”

Când au ajuns, probabil Isus chemase un rând de rugăciune. Eu nu ştiu, dar Natanael a păşit în prezenţa Lui, iar Isus l-a privit şi a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

Poate vă întrebaţi: „De unde ştia El că Natanael era israelit? După îmbrăcăminte?” O, nu! În Orient toţi se îmbrăcau la fel şi purtau turbane.

Totuşi, El i-a zis: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” Aceasta a scos toată scrobeala din Natanael, aşa că L-a întrebat mirat: „De unde mă cunoşti? Nu te-am văzut niciodată şi am sosit chiar acum împreună cu Filip. De unde ştii acest lucru despre mine?”

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Aţi înţeles?

Atunci Natanael a zis: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu, Tu eşti Împăratul lui Israel!”

Şi Isus i-a zis: Pentru că ţi-am spus că te-am văzut sub smochin, crezi? Lucruri mai mari decât acestea vei vedea.” (Ioan 1.45-50).

Acolo erau prezenţi şi rabini şi preoţi, dar ei ziceau despre Isus: „Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor!” (Matei 12.24).

Pentru că le cunoştea gândurile, Isus s-a întors spre ei şi le-a zis: „Vă iert pentru că vorbiţi aşa, (spunea aceasta pentru că jertfa nu fusese încă dată), dar când va veni Duhul Sfânt, dacă veţi spune un singur cuvânt împotriva Lui, nu vă va fi iertat nici în lumea aceasta, nici în lumea viitoare.”

Acum voi vorbi puţin despre femeia samariteană. Pe pământ sunt trei rase de oameni, care se trag din Sem, Ham şi Iafet, şi anume: evreii, neamurile şi samaritenii, care sunt jumătate evrei şi jumătate neamuri. Noi putem fi negri, maro, galbeni, albi, etc., dar ne tragem dintr-un singur sânge.

Noi, neamurile, eram păgâni, ne închinam la idoli şi nu-L aşteptam pe Mesia.

Acum fiţi atenţi, fiindcă voi încheia imediat!

Când a venit Isus, trebuia să fie ceea ce spusese profetul că va fi, de aceea S-a descoperit în mijlocul lui Israel ca Fiu al omului. Şi iată că într-o zi a trebuit să treacă prin Samaria, iar acolo a întâlnit o femeie care a venit să ia apă din fântână. Noi ştim povestirea. „Dă-Mi să beau!” i-a zis El, dar ea I-a răspuns: „Păi, aici este segregaţie rasială, aşa că nu se cade să fac aceasta.”

„Dacă ai şti cu cine vorbeşti, tu mi-ai cere să bei.”

„Bine, dar cu ce vei scoate pentru că fântâna este adâncă?”

Şi discuţia a continuat, iar când a intrat în legătură cu duhul ei, a ştiut ce problemă avea. Câţi ştiţi aceasta? (Amin). Câţi din cei nou-veniţi ştiu aceasta? (Amin). Aşa este.

Mai ştiţi ce i-a spus: „Du-te,de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici.”

N-am bărbat,” I-a răspuns femeia.

Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

Femeia nu s-a purtat ca preoţii aceia care spuneau: „Are drac! Este ghicitor!” sau mai ştiu eu cum, ci I-a zis: „Doamne, văd că eşti proroc. Noi n-am mai avut nici un proroc de sute de ani şi biserica nu este obişnuită cu aşa ceva, dar ştiu că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.” (Ioan 4.19-25).

Biblia spune că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dar dacă acela a fost semnul ungerii lui Mesia manifestat printre samaritenii aceia şi printre iudei, nu aşa a fost şi printre neamuri. Nicăieri în Biblie nu scrie că El ar fi făcut aceasta şi înaintea neamurilor. Ei Îl aşteptau de patru mii de ani, pe când noi avem două mii de ani.

Şi dacă aceea era legitimarea Lui înainte de sfârşitul timpului lor, El trebuie să se legitimeze la fel şi înaintea noastră, fiindcă a promis că Fiul omului Se va descoperi din nou în zilele când lumea va fi la fel ca în timpul Sodomei şi Gomorei. Toţi ştiu că am ajuns aici.

Eu cred că toată Scriptura este inspirată şi că Isus Hristos Îşi ţine Cuvântul. De aceea, oricine va scoate sau va adăuga ceva la Cuvântul Lui, va fi osândit. Aşa spune Apocalipsa 22 şi eu cred că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Desigur, eu îi admir pe luterani pentru poziţia pe care au avut-o în timpul lor; îi admir pe metodişti pentru sfinţirea din zilele lor şi pe penticostali pentru poziţia avută în timpul lor, dar noi trăim într-un alt timp. Ei sunt frunzuliţele, tulpina şi spicul din exemplele noastre, dar în interiorul plevei este bobul. Pleava a fost învelişul care a protejat bobul de grâu de arşiţa verii, dar acum denominaţiunea se trage de pe el, astfel încât să poată ajunge în prezenţa Fiului şi să fie secerat. Acesta este sfârşitul, de aceea nu se vor mai ridica organizaţii! Întotdeauna cam la trei ani după ce a apărut un mesaj, a fost organizat, dar mesajul acesta este de douăzeci de ani şi nu este organizaţie. Nu poate fi! Noi suntem în timpul secerişului. Eu pot auzi deja combina secerând, iar într-una din aceste zile vom merge Acasă!

„El este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Eu nu sunt El, ci sunt doar slujitorul Lui, şi nu cred că punerea mâinilor peste oameni le dă acestora daruri, pentru că „darurile şi chemarea sunt fără pocăinţă.” Ele sunt dăruite de Dumnezeu ca să întărească lucrarea din epoca respectivă. Oricine cunoaşte Biblia ştie că acesta este Adevărul. Astfel, Moise a fost născut la timpul potrivit; Ieremia şi toţi ceilalţi proroci, Ioan Botezătorul şi Isus, au venit la timpul potrivit. Aşa trebuia să se întâmple.

Noi suntem la sfârşitul epocilor Bisericii, în epoca laodiceană, care este cea mai rea dintre toate din cauză că El a fost scos afară din biserică.

Să nu uitaţi că Fiul omului a fost scos afară din biserică, nu dintr-o organizaţie; şi este o Persoană afară din organizaţie. Niciuna din celelalte epoci nu a făcut aşa ceva, doar Laodicea. Dacă sunteţi duhovniceşti, înţelegeţi ce spun.

Tată ceresc, eu am mărturisit Adevărul Tău, iar dacă este Adevărul, şi eu ştiu că este, Tu vei dovedi aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Aş vrea să vă spun ceva. Nu intenţionez să folosesc deosebirea în rândul de rugăciune, deoarece cred că aproape toţi aţi mai fost în adunările mele, dar mă rog ca Isus Hristos să ia în stăpânire această fiinţă umană. Acest dar nu funcţionează singur, ci voi sunteţi cei care îl provocaţi.

Într-o zi, s-a atins de haina Lui o femeie, iar El s-a întors şi a zis: „Cine s-a atins de Mine?” Fiindcă toţi tăgăduiau, Petru şi cei ce erau cu El au zis: „Învăţătorule, noroadele Te împresoară şi Te îmbulzesc, şi mai întrebi: „Cine s-a atins de Mine?

Dar Isus a răspuns: „S-a atins cineva de Mine, căci am simţit că a ieşit din Mine o putere.” (Luca 8.45-46).

După ce a spus aceste cuvinte, s-a uitat în jur şi a văzut-o pe acea femeie, i-a spus despre problema ei cu scurgerea de sânge şi a adăugat: „Îndrăzneşte, fiică; credinţa ta te-a mântuit, du-te în pace.” (v.48).

El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, iar în Cartea Evreilor citim: Căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi…”

Acesta este primul pacient? Vino aici.

Acum aş vrea să spun ceva audienţei. Eu nu fac aceasta pentru spectacol. Să nu mai gândiţi în felul acesta, fiindcă ştiţi că vă pot prinde gândurile. Câţi de aici ştiţi că aşa este? (Amin).

Nu am mai văzut-o niciodată pe femeia aceasta şi nu ştiu nimic despre ea. Poate locuim la sute de mile depărtare, nu ştiu, dar în Ioan 4 scrie că Isus a întâlnit o femeie. Eu nu sunt Isus şi ea nu este femeia aceea, dar este un tablou asemănător, pentru că El a spus: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” Dar este nevoie de credinţa femeii ca să se poată face aceasta. Eu nu ştiu nimic despre ea, însă ştiu că v-am spus adevărul. Tu crezi aceasta? Accepţi că este Adevărul? (sora spune: „Cred.”). Da? Eu n-aş sta în faţa acestei Biblii ca să încerc să vă înşel, fiindcă ştiu că într-o zi Îl voi întâlni pe Dumnezeu la bara de judecată. Da, noi toţi vom sta într-o zi acolo.

Dacă Dumnezeu mi-ar descoperi ceva din viaţa ta, ceva despre care ştii că nu am de unde să ştiu, ai crede că vine dintr-o putere supranaturală? Atunci, restul depinde de tine.

Vă rog să nu vă mai mişcaţi în jur, fiindcă fiecare dintre voi este un duh, iar când vă mişcaţi mă simt tras în toate părţile. Voi sunteţi fiinţe umane şi fiecare posedaţi un duh. Dacă n-ar fi aşa, aţi fi morţi. Deci, vă rog să aveţi respect. Aş vrea ca şi bărbaţii de aici să se roage pentru bolnavii nou-veniţi.

Acum crezi? Dacă Domnul îmi va spune care este problema ta, de ce eşti aici, ce ai făcut sau orice altceva, vei crede? În ordine. Voi încerca să intru în legătură cu duhul tău.

Fac exact ce a făcut El cu femeia de la fântână, când a vorbit cu ea şi i-a cerut apă să bea; nu încerc să-ţi citesc gândurile, ci procedez ca El.

Eşti aici din pricina unei probleme pe care o ai la stomac. Ridică mâna dacă este adevărat. Acum crezi? Dar nu este doar aceasta, ci eşti însetată după Ceva, vrei botezul cu Duhul Sfânt. Ridică mâna dacă este adevărat. Am văzut Lumina coborând peste ea şi după aceea mergând înapoi. Du-te şi primeşte Duhul Sfânt în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Cei nou-veniţi, credeţi acum?

Vedeţi, odată ce ungerea a început, merge mai departe, iar femeia a recunoscut că în jurul ei este Ceva.

Câţi dintre voi au văzut Stâlpul de Foc, Lumina aceea? Fotografia este şi la Washington D.C. Parcă este o altă dimensiune şi stă chiar deasupra femeii de acolo.

Eu sunt un străin pentru ea, nu ne cunoaştem. Cred că nici ea nu mă cunoaşte sau poate m-a văzut în alte adunări. Dar dacă Dumnezeu îmi va spune ceva despre tine, vei crede că sunt prorocul Lui, slujitorul Lui? Vei crede din toată inima? Fie ca El să-ţi dea ceea ce ceri.

Tu stai în faţa unei operaţii la mână. Este vorba de un nerv de la mână. Totul se trage de la un accident şi trebuie să fii operată. Crezi că nu mai trebuie să fii operată? Din toată inima?

Credeţi şi nu vă îndoiţi! Lăsaţi-o pe femeia aceea să vină pentru că este într-o stare gravă. Puteţi vedea umbra aceea neagră? Câţi aţi văzut fotografia care a fost făcută cu umbra morţii? Acea umbră stă acum deasupra acestei femei, iar dacă nu este ajutată de Dumnezeu, femeia va muri pentru că are o tumoare. (Aşa este). Este vorba de o tumoare pe creier. (Da).

Dumnezeule scump, Tu eşti atât de aproape încât să-i descoperi toate aceste lucruri, de aceea Te rog s-o vindeci pe sora noastră. Tată, las-o să trăiască spre slava Ta, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ce mai faci? Eşti o persoană foarte drăguţă. Dacă ar mai trăi, cred că mama ar fi cam de vârsta ta. Ea se ruga întotdeauna pentru mine când mergeam la adunare (Sora spune: „Am optzeci şi cinci de ani.”). Poftim? (Optzeci şi cinci de ani). Aţi auzit? Optzeci şi cinci de ani. Binecuvântată să fie inima ta, soră.

Cred că nu ne cunoaştem. Eu nu te-am mai văzut niciodată. Suntem doar doi oameni care ne-am întâlnit aici pe pământ, dar deşi nu te cunosc, ştiu că eşti creştină, eşti credincioasă. Spun aceasta pentru că simt că ai un duh binevoitor. Eu cred că Acesta este Duhul Sfânt, pentru că face faptele şi lucrările Duhului Sfânt. Acesta este motivul pentru care ştiu că este El. Şi ştiu că lucrul despre care vorbesc este Adevărul.

Dacă Domnul Isus îmi va spune ceva despre tine, vei crede că este acelaşi Domn Isus, acelaşi Dumnezeu care i-a putut spune lui Petru cine era şi care era numele lui şi al tatălui său? Crezi că este Acelaşi?

Problema ta este la intestine. (Aşa este). Deci este adevărat. (Da, domnule). Crezi că sunt prorocul Lui? Numele tău este Bayer, te numeşti la fel ca aspirina Bayer. Aşa este. Du-te şi bucură-te pentru că Isus Hristos te-a vindecat. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Credeţi din toată inima? Să nu vă îndoiţi.

Tu nu eşti aici pentru tine, ci pentru altcineva. Este vorba de un bărbat, un frate care este internat într-un spital de boli mintale. Ia batista pe care o ţii în mână în timp ce Duhul Sfânt este peste tine şi trimite-i-o. Pune-o peste el fără să te îndoieşti şi va ieşi din spital pe deplin sănătos. Crezi aceasta? Dumnezeu să te binecuvânteze.

Voi ziceţi: „Ai spus că Îngerul acela a stat cu spatele spre cort, dar tu ai privit-o pe acea femeie!”

Nu am să mă mai uit la femeie, ci voi sta şi eu cu spatele. Soră, mă poţi auzi? (Da, frate). Dacă Domnul Isus îmi va descoperi care este problema ta, în timp ce privesc în partea aceasta, vei şti dacă este sau nu adevărul. Aşa-i? Atunci vei crede că se împlineşte ceea ce a spus Isus, când a zis: „În zilele din urmă va fi ca în timpul Sodomei şi Gomorei…”? Vei crede? Tu ai o problemă femeiască, dar să crezi din toată inima, pentru că lucrul acesta te va părăsi şi vei putea merge acasă vindecată. Dumnezeu să te binecuvânteze.

Crezi că Dumnezeu te va vindeca de boala de inimă? Atunci continuă să mergi şi spune: „Îţi mulţumesc, Doamne!” Crede.

Te trezeşti dimineaţa şi abia te poţi mişca, aşa-i? Artrita este ceva grav, dar Isus Hristos este Vindecătorul artritei. Crezi aceasta? Când te ridici nu te poţi îndrepta, dar dacă crezi, nu se va mai întâmpla aşa ceva. Crezi că am fost trimis pentru acest scop? (Amin). Atunci fie ca acest lucru să te părăsească în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Tu ai probleme la stomac. Crezi că Dumnezeu te va face bine şi îţi vei putea mânca cina? Atunci du-te, crede şi vei fi bine.

Peste tine vine o slăbiciune din pricina inimii. Aşa este. Acum nu o mai ai. Du-te şi crede.

Dacă nu ţi-aş spune nimic, ci doar mi-aş pune mâinile peste tine, ai crede? Vino aici.

Dragă Tată ceresc, Te rog s-o vindeci pe această femeie şi s-o faci bine, prin Numele lui Isus Hristos. Amin.

Câţi din noii veniţi cred?

Abia îi văd pe oamenii care vin. Amintiţi-vă că pe Domnul Isus L-a slăbit o singură vedenie. Ştiaţi aceasta? A fost atins de o singură femeie şi S-a simţit slăbit, iar Daniel a văzut o vedenie şi mintea i s-a tulburat câteva zile. Câţi ştiaţi aceasta? (Amin).

Câţi din voi cred că acesta este Duhul Sfânt? Credeţi din toată inima? Nu sunt eu, ci Duhul Sfânt. Aici este un bărbat care crede la fel.

Aş vrea să se ridice în picioare toţi cei care au numere de rugăciune şi urmează să ajungă în rândul de rugăciune, pentru că vreau să-i întreb ceva. V-aţi mărturisit păcatele şi credeţi că veţi fi vindecaţi? V-aţi mărturisit păcatele şi aţi îndreptat tot ce este rău? Ridicaţi mâna dacă aţi făcut aceasta înaintea lui Dumnezeu şi credeţi.

În timp ce staţi cu mâinile ridicate credeţi că acesta este Duhul Sfânt care adevereşte ceea ce a spus înaintea voastră? Credeţi din toată inima? (Amin). Da? Atunci fiecare din voi poate fi vindecat.

Aveţi încredere în lucrătorii de aici? Atunci haideţi să ne rugăm şi să ne punem mâinile peste voi.

Aceasta mă face atât de slab. Mă slăbeşte…

După aceasta voi pleca în Africa de Sud, unde ne aşteaptă cel puţin trei mii de oameni.

Deci, trebuie doar să credeţi.

Dumnezeule scump, oamenii aceştia sunt în nevoi, iar eu nu vreau altceva, Tată,  decât să le dovedeşti prin Cuvânt că eşti un Dumnezeu neschimbător. Noi am văzut atât de multe lucruri, Doamne, şi am mâncat la masa Ta atât de mult din mana Vieţii veşnice, încât a devenit ceva normal pentru noi, ceva obişnuit şi nu ne mai apropiem în mod corect de Tine. Chiar şi eu ar trebui să fiu pe genunchi ştiind că acelaşi Duh Sfânt care L-a ridicat pe Isus din morţi, este aici. Duhul care a fost în El când era pe pământ, este acum aici şi ne-a adus la Viaţă prin harul şi îndurarea Sa, deşi eram nişte păcătoşi nevrednici. Noi suntem aici ca să ducem lucrarea Lui mai departe, pentru că ne-a făgăduit că „lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” El ne-a promis aceste lucruri şi le-a dovedit aici în această lume. Doamne, Îţi sunt atât de recunoscător pentru că m-ai socotit şi pe mine o parte din poporul Tău din timpul din urmă.

Dumnezeule scump, oamenii aceştia au venit aici pentru că sunt bolnavi. Eu nu am cum să-i vindec şi nici Tu, pentru că ai făcut-o deja. Tu ai fost străpuns pentru fărădelegile noastre şi prin rănile Tale suntem vindecaţi.

Te rog deci, să faci ca toţi cei care vor trece pe aici să o facă fără nici o îndoială, ca şi pe sub cruce, fiindcă sunt încredinţat că Duhul Sfânt este aici pe platformă.

Hristosul lui Dumnezeu este chiar aici pe platformă! Iartă orice păcat, îndepărtează toată necredinţa şi îngăduie să fie vindecaţi toţi cei care vor trece prin acest rând, pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum aş vrea să vă spun ceva. În oraş au venit o mulţime de evanghelişti care s-au rugat pentru bolnavi, iar după ce au plecat, am văzut că în urma lor au rămas nişte oameni zidiţi în jurul acelor predicatori. Aşa ceva nu-i corect, oamenilor! Spun aceasta pentru că ştiu că sunt o mulţime de imitaţii  şi pentru că mă îndoiesc sincer de aceşti oameni.

Ei sunt rânduiţi de Dumnezeu să-şi pună mâinile peste bolnavi, la fel ca oricine altcineva. Dumnezeu vrea să răspundă la fiecare rugăciune, dar Isus nu a spus: „Aceste semne îl vor însoţi pe William Branham sau pe Oral Roberts,” ci: „aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” Aceşti oameni sunt umpluţi cu Duhul Sfânt, cu acelaşi Duh, ceea ce înseamnă că El este peste fiecare din ei, aşa că am să vă rog să faceţi încă un rând de rugăciune, pe partea cealaltă a culoarului, ca să ne putem pune mâinile peste bolnavii care vor veni aici.

Cei care au numere de rugăciune să stea pe marginea culoarului, iar restul staţi în rugăciune.

Să nu veniţi aici decât dacă credeţi. Câţi dintre voi simt în inimă că dacă se vor ruga în felul acesta, vor fi vindecaţi? Ridicaţi mâna şi spuneţi: „Hristoase, accept aceste lucruri pentru că au fost rânduite de Tine.”

Acum mă voi ruga pentru fiecare în parte. Sora Rose să cânte încet: „Marele Medic este aici.” Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Restul staţi cu capetele plecate şi rugaţi-vă pentru ceilalţi.

Fiţi sinceri! Aşa a primit Duhul Sfânt micul predicator de aseară: s-a predat cu toată sinceritatea, iar Duhul Sfânt S-a revărsat peste întregul grup. Trebuie să fii sincer cu Dumnezeu!

El a dovedit că este aici cu voi, iar dacă cineva spune că aici nu este nimic altceva decât nişte emoţii, nu-l veţi crede, aşa-i noilor veniţi? El a dovedit că este Acelaşi, pentru că nimeni altcineva nu poate face aceasta. Acest lucru nu s-a mai întâmplat din zilele apostolilor, dar acum au fost restituite din nou bisericii, după cum a făgăduit. Domnul să vă binecuvânteze.

……………………………………………………………………………………………………

…este atât de simplu dacă împlineşti ceea ce a spus Dumnezeu. Eu am văzut de multe ori înfăptuindu-se aceste lucrări. Vedeţi, Scriptura nu ne porunceşte să ne rugăm pentru oameni, ci spune doar: „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Îmi vine acum în minte un caz întâmplat cu trei sau patru ani în urmă. Eram aici în California şi au venit două femei. Una dintre ele avea o excrescenţă pe faţă, iar cealaltă avea o boală de stomac. Eu mi-am pus mâinile peste ele şi am spus: „Fac aceasta în Numele lui Isus Hristos,” şi ele au crezut.

Cam după o lună, femeia cu boala de stomac a încercat să mănânce, dar nu a putut, însă într-o dimineaţă a simţit ceva ca o boare răcoroasă care a trecut peste ea şi după aceea a putut mânca. Bucuroasă, a alergat să-i spună vecinei ei care îşi scutura cearceafurile încercând să găsească umflătura pe care o avusese pe faţă şi care dispăruse în noaptea aceea.

Prieteni, trebuie doar să credeţi, pentru că dacă El a făcut acest lucru odată, îl va face din nou de câte ori este nevoie. Nu ştiu cum este posibil, dar El a promis că o va face şi asta-i tot. Eu am fost martor la vindecarea a zeci de mii de oameni din toată lumea, în felul acesta. De ce? Pentru că aceasta este făgăduinţa lui Dumnezeu.

Dumnezeule scump, ne rugăm pentru oamenii aceştia în Numele lui Isus Hristos, pentru că unii dintre ei sunt ologi, suferinzi, etc. Mâinile fraţilor mei lucrători se mută de la unul la altul, iar eu Te rog să-i vindeci pe fiecare în parte. Lasă ca Duhul Sfânt să vină peste fiecare dintre ei, Tată.

Îngăduie să fie umbriţi chiar acum de marea putere a lui Dumnezeu, ca să plece acasă sănătoşi, ştiind că Isus a spus: „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.”

Tu ai promis aceasta, Dumnezeule, iar noi credem. Credem pentru că aşa ai spus şi ştim că aşa este, de aceea Te rugăm să-i binecuvântezi pe toţi în Numele lui Isus. Amin.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi.

(Fratele Branham îşi punem mâinile peste bolnavi şi se roagă pentru ei).

……………………………………………………………………………………………………

…Cred din toată inima că vei fi bine. Credeţi toţi împreună cu mine? Asta-i tot.

Eu v-am spus Adevărul cât am putut de bine, vă iubesc şi doresc ca Dumnezeu să vă binecuvânteze. Fie ca Dumnezeu să vegheze asupra voastră şi să vă ocrotească. Să vă rugaţi pentru mine cât voi fi în Africa, pentru că şi eu mă voi ruga pentru voi. Vă iubesc şi ne revedem acasă. Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *