INVIEREA LUI ISUS

Să rămânem în picioare pentru un moment de rugăciune.

Tatăl nostru
ceresc, în seara aceasta Îţi suntem recunoscători pentru privilegiul de a fi
din nou aici, în prezenţa Ta, ca să-Ţi aducem mulţumirile noastre prin Duhul
Domnului Isus cel înviat.

Binecuvântează-ne
în seara aceasta, salvează-i pe toţi cei pierduţi şi adu-i înapoi pe cei care
au alunecat, Tată. Îţi cerem aceste binecuvântări deosebite pentru cei bolnavi
şi aflaţi în nevoi şi Te rugăm să-L trimiţi pe Domnul Isus în mijlocul nostru.
Ascultă-ne, pentru că Te rugăm în Numele Lui. Amin.

Bună seara,
prieteni creştini. Mă bucur să mă aflu din nou în biserica Philadelphia şi să
vă salut pe toţi în această călduroasă părtăşie creştină. Fie ca Domnul să ne
binecuvânteze în timp ce vom avea părtăşie în jurul Cuvântului Său scris, iar
Duhul Sfânt să ia lucrurile lui Dumnezeu şi să le ducă la fiecare inimă, după
cum aveţi nevoie.

Sunt sigur că
voi nu veniţi aici ca să staţi înghesuiţi şi în picioare pe lângă pereţi, numai
ca să fiţi văzuţi, ci veniţi pentru că Îl iubiţi pe El, şi nădăjduiesc că
Dumnezeu nu vă va lăsa să plecaţi de aici cu mâna goală, pentru că El nu lasă
pe niciunul dintre cei care vin la El, să plece cu mâna goală. Astfel, El vă va
da o inimă plină de bucurie şi veţi merge pe drum bucurându-vă şi lăudându-L pe
Dumnezeu.

Acest lucru
poate fi posibil numai dacă avem atitudinea corectă faţă de El. Dacă venim
pentru că Îl iubim şi vrem să ne închinăm Lui, atunci Domnul este obligat să ne
dea ceea ce cerem. El nu va reţine nici un lucru bun, ci îl va da celor care
păşesc corect înaintea Lui.

Nu uitaţi că
promisiunea Lui este: „Dacă rămâneţi în Mine şi dacă rămân
în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.”
(Ioan 15.7).
Ce făgăduinţă! Ea nu va cădea niciodată.

Mâine
seară aş vrea să vorbesc despre „Infailibilitatea Cuvântului lui Dumnezeu”, şi
ar fi bine dacă oamenii ar veni şi şi-ar concentra credinţa pe ceea ce spune Dumnezeu
şi nu pe starea lor actuală. Să nu uitaţi că indiferent ce va veni sau ce se va
întâmpla, Cuvântul lui Dumnezeu va avea întotdeauna locul Lui şi se va împlini
negreşit. Înţelegeţi? Indiferent cât de mare va fi problema, nimic nu va putea
lua locul Lui. Are prioritate pentru că nu este nimeni altcineva, ci numai
Dumnezeu însuşi în Cuvântul Său vorbit, şi trebuie să se împlinească.

În toate
zilele vieţii mele, am încercat să-i ţin pe oameni în Cuvânt, deoarece aceasta
a fost însărcinarea Lui pentru mine. El mi-a spus că mă va binecuvânta oriunde
voi merge, că voi propăşi şi că lucrarea Domnului va creşte. Dar trebuie să mă
asigur că Cuvântul este înainte de toate lucrurile. Aceasta am încercat să fac
întotdeauna: să rămân în punctul în care pot să fiu predat Domnului, ca să-I
pot auzi Glasul când vorbeşte. Şi un lucru este sigur: Vreau să-L cunosc în
puterea învierii Lui. Aşa este. Nu contează cât de mult învăţ Cuvântul Lui sau
cât de mult iubesc poporul Lui, eu vreau să-L cunosc în puterea învierii Lui,
pentru ca atunci când va veni vremea să mă cheme din morţi, să pot ieşi afară
pentru Viaţa veşnică.

Pentru că
în seara aceasta vom avea o seară de rugăciune pentru bolnavi, nu vom zăbovi
foarte mult asupra Cuvântului. Oricum, vom mai avea încă vreo două zile în care
pot să vă vorbesc Cuvântul.

Fratele
Joseph este un om educat, un predicator adevărat. Voi aveţi predicatori buni,
iar eu mi-am dorit întotdeauna să pot vorbi ca ei şi să explic Cuvântul aşa cum
o fac ei, dar nu pot. Nu sunt făcut pentru aceasta, dar îi admir pe fraţii care
o pot face.

Adevărul
este că majoritatea oamenilor care vin în adunările mele, nu vin ca să audă
învăţătura, ci ca să vadă manifestarea supranaturalului. Eu sunt prea needucat,
prea fără şcoală ca să pot explica Biblia, dar sunt bucuros pentru că Îl cunosc
pe El. Înţelegeţi? Totuşi, prin felul meu umil şi printre oameni umili, El
aduce realitatea şi confirmă ceea ce predică cel care vorbeşte. Vedeţi? Este o
confirmare a faptului că este învăţată adevărata învăţătură biblică. Duhul
Sfânt vine şi confirmă că ceea ce spune El este Adevărul. Aşadar, unul este
urechi, altul este gură, altul este mâini, dar toţi suntem mădularele aceluiaşi
Trup, este adevărat? Bine.

La
început, când a făcut lumea, Dumnezeu a văzut desfăşurarea lucrurilor şi a
ştiut ce va face fiecare dintre noi, de aceea a făcut alegerea încă de atunci.
Cuvântul „predestinare” nu este prea potrivit deoarece „a predestina” înseamnă
„a hotărî mai dinainte soarta cuiva prin voinţa divinităţii”. Dar Dumnezeu nu a
făcut aşa, ci ne-a ales prin faptul că ne-a cunoscut mai dinainte. El a ştiut
mai dinainte tot ce se va întâmpla, deşi voia Lui este „ca niciunul să nu
piară, ci toţi să vină la pocăinţă.”
(2Petru 3.9). Aşadar, fiind infinit,
Dumnezeu a cunoscut totul mai dinainte.

Aşadar,
alegerea mai dinainte este în legătură cu cunoaşterea mai dinainte. Înţelegeţi?
La început, Dumnezeu a văzut cum se vor desfăşura toate lucrurile şi astfel, a
putut să ne spună că va fi aşa şi aşa. Prin faptul că El a cunoscut toate
lucrurile mai dinainte, nu înseamnă că El a vrut ca oamenii din partea stângă
să greşească. El n-a vrut să se întâmple aceasta, dar fiind Dumnezeu, a ştiut
că se va întâmpla aşa. Acesta este motivul pentru care El a putut spune mai
dinainte ce se va întâmpla. Nu este minunat? Gândiţi-vă că fiecare copil născut
din nou, al lui Dumnezeu, are privilegiul şi asigurarea că Dumnezeu îi cunoaşte
pe ai Lui. Aşa este. Dumnezeu îi cunoaşte pe ai Lui.

Aseară am
vorbit despre „Scara lui Iacov”, iar dacă va fi cu voia Domnului, într-una din
serile acestea aş vrea să vorbesc despre expansiunea sau înaintarea timpului.
Noi am văzut că scara aceasta era prinsă la un capăt în ceruri, de tronul lui
Dumnezeu, şi că celălalt capăt era prins pe pământ, de Fiul Său Isus Hristos,
iar pe noi ne-a pus între cele două capete. Deci, nu ai cum să scapi.

Zilele
trecute când am mers în Mexic cu linia „Pan America”, ei au spus: „Vom face tot
ce vom putea ca să vă simţiţi confortabil, pentru că vrem să vă simţiţi bine.”
Noi călătoream peste munţi spre Mexic, dar am avut o călătorie foarte dificilă,
aşa că m-am gândit: „Ei bine, avionul nu a putut evita aceasta! Căldura, vântul
şi curenţii de aer din munţi sunt 
elemente ale pământului.” Dar Dumnezeu a făgăduit şi El poate controla
toate locurile periculoase. Înţelegeţi? Astfel, a trimis o mulţime de îngeri
însoţitori să urce şi să coboare pe calea noastră, în timp ce suntem pe scară.

Aţi
observat că este o cale cu un singur sens, de aceea nu sunt accidente. Noi
mergem într-un singur sens, fără întoarcere: ne suim pe scară în sus împreună.
O, El este minunat!

Noi vom
continua şi săptămâna viitoare, iar de aici vom merge direct acasă. Am încercat
să vorbesc cu fratele Joseph să mă lase să închei serviciul duminică
după-amiază, pentru că luni la ora opt dimineaţa trebuie să ajung la
Louisville, Kentucky, dar nu am reuşit. Păi, dacă este să vorbim despre
suedezi, el este evreu!

Probabil
va trebui să iau avionul în seara aceea ca să pot ajunge acasă şi să-l las pe
fratele Wood să meargă cu maşina. Dacă ajungem acasă luni, marţi trebuie să
plecăm spre Columbia, Carolina de Sud. De acolo vom merge spre Spindale, apoi
spre Charlotte, Carolina de Nord, unde vom fi cinci zile la rând. De acolo vom
merge în Ancorage, Alaska, şi apoi înapoi la tabernacolul Cadle, iar pe data de
şaptesprezece, la Minneapolis.

Când
trebuie să merg peste ocean, sunt între fratele Arganbright şi fratele Moore,
dar atunci îmi place să merg numai când îmi spune vedenia s-o fac, fiindcă pot
merge în Numele Domnului şi mă simt în siguranţă.

În seara
aceasta vom avea o lecţie scurtă, după care vom chema rândul de rugăciune. Eu
cred că Dumnezeu ne învaţă în aceste rânduri de rugăciune. Voi nu credeţi la
fel? Aceasta înseamnă că suntem nerăbdători să vedem ce ne va învăţa.

Acum vom
citi din Luca 24.31-32. Este foarte frumos aranjat, fiindcă este la
timpul potrivit şi este în legătură cu învierea lui Isus.

Atunci li s-au deschis ochii şi L-au cunoscut,
dar El S-a făcut nevăzut dinaintea lor.

Şi au zis unul către altul: „Nu ne ardea inima în noi când ne vorbea
pe drum şi ne deschidea Scripturile?”

Rugăciunea mea
este ca aceeaşi Persoană care i-a însoţit pe cei doi, să deschidă în seara
aceasta Scripturile pentru noi. Acesta este un timp potrivit pentru citirea
acestei Scripturi, fiindcă suntem la învierea de Paşti.

Eu cred că
textul cel mai neglijat în propovăduire este cel referitor la înălţarea
Domnului Isus şi la ce a făcut după învierea Sa. După înviere, El nu S-a aşezat
din nou în mormânt, pentru că lucrarea Lui nu era completă, nu era terminată.
După cum ştim, în dimineaţa învierii cei care au mers la mormânt nu au avut
voie să-L atingă. Dar în seara aceea au fost chemaţi să pună mâna în rănile
Lui. Mariei nu i-a dat voie să-L atingă, ci i-a zis:

„Nu mă ţine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu.” (Matei 20.17). Vedeţi, El nu făcuse încă aceasta. Atunci, El era gata
să facă lucrarea de Mare Preot.

Când a fost aici
pe pământ, El a trăit o viaţă de Om; a fost făcut mai prejos decât îngerii ca
să poată lua păcatul asupra Sa. Gândiţi-vă Cine era El!

 El era Logosul care a venit la început de la Dumnezeu; era Îngerul
Domnului care a însoţit poporul Israel în pustie; El era marele Supranatural al
cerurilor, nimeni altul decât IaHVeH însuşi care a venit jos pe pământ
făcându-Se asemenea omului; El nu numai că a fost Om, ci a devenit un slujitor
al omului, făcându-Se un spălător de picioare. El a mers în cea mai de jos
cetate de pe pământ, în Ierihon, şi a fost atât de jos, încât şi cel mai mic om
din cetate L-a privit de sus.

Dar Dumnezeu L-a
înălţat şi L-a pus mai presus de ceruri, încât a trebuit să se oprească şi să
privească în jos ca să se uite la cer. Aceasta a făcut Dumnezeu pentru El.
Deci, dacă vreţi să fiţi înălţaţi, smeriţi-vă, pentru că dacă vă înălţaţi
singuri, veţi fi coborâţi jos de tot.

Mă gândesc la
El, că atunci când a înviat din morţi, în acea dimineaţă şi a trecut dincolo de
perdea cu propriul Său Sânge, ca Mare Preot…

În trecut, Satan
o oprit intrarea omului în cer, aşa că oamenii nu mai puteau intra în contact
cu cerul. Dar când Isus a adus propriul Său Sânge, prima perdea pe care a
rupt-o a fost perdeaua morţii şi a mormântului. Perdeaua din Templu s-a rupt şi
odată cu ea s-a rupt perdeaua fricii, a bolii şi orice altă perdea,
deschizându-i din nou omului calea spre Dumnezeu. El S-a dus sus în cer şi a
deschis un canal, o cale pe care Dumnezeu poate să vină jos, pe coridoarele
cerului, şi să vorbească din nou oamenilor.

În Eden, Satan a
blocat calea prin păcat, dar Marele Preot ceresc a venit cu propriul Său Sânge,
a rupt fiecare perdea şi a deschis cerurile din nou, pentru ca Dumnezeu şi omul
să poată comunica din nou Unul cu celălalt, ca Tată şi fiu. Ce lucru minunat!

Spre exemplu, în
Noul Testament când a fost omorât Ştefan cu pietre, perdeaua a fost deschisă
înaintea ochilor săi plini de sânge, iar în timp ce cădea în genunchi a putut
să spună: „Iată, văd cerurile deschise şi
pe Fiul omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu.”
(Fapte 7.56).

Şi în faţa lui Pavel a fost deschisă perdeaua şi a putut să-L vadă pe
Isus. Bătrânul văzător Ioan, a fost exilat pe Insula Patmos, o insulă mică din
Marea Egee, destinată criminalilor, cum este Alcatraz astăzi, care avea în jur
de cincizeci de mile pătrate. El era închis acolo din pricina propovăduirii
Cuvântului lui Dumnezeu, iar în timp ce privea probabil peste apă, a văzut Ziua
Domnului. Dumnezeu îl iubea pe slujitorul Său şi i-a arătat acele lucruri, aşa
că Ioan a spus:

În Ziua Domnului eram în Duhul. Şi am auzit înapoia mea un glas
puternic, ca sunetul unei trâmbiţe…

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi când m-am întors, am
văzut şapte sfeşnice de aur.

Şi în mijlocul celor şapte sfeşnice, am văzut pe cineva care semăna cu
Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu
un brâu de aur.”
(Apocalipsa 1.10,12-13). Acesta era Isus
proslăvit.

Ioan s-a uitat la ochii Lui, dar nu mai erau plini de lacrimi, ci erau
strălucitori ca soarele în mijlocul zilei; picioarele Lui nu mai aveau rănile
cuielor, ci erau ca arama aprinsă. El nu mai avea nimic din toate acelea, ci
era proslăvit. Mâinile Lui nu mai aveau răni şi stătea în mijlocul Bisericii
Sale. Ce binecuvântare!

În acea minunată zi de Paşti, Isus era din nou viu şi umbla printre
oameni. Ce tip pentru astăzi, când este din nou Paştele, iar Isus este înviat
din morţi.

 Atunci, mulţi
dintre oamenii dragi Lui, oameni care L-au iubit şi L-au crezut, nu au ştiut că
El era viu, iar astăzi este la fel. Astăzi sunt o mulţime de oameni sfinţi şi
dedicaţi Lui, care nu ştiu că Isus Hristos este viu şi păşeşte printre noi. Ei
nu au recunoscut aceasta deşi cred că El a murit pentru păcatele lor. Ei au
acceptat aceasta şi cred că El a înviat şi este undeva sus în cer, dar nu este
aşa! El este chiar aici pe pământ, în forma Duhului Sfânt.

El nu a spus: „Voi sta sus în cer şi de acolo Mă voi uita la voi”, ci
a spus: „Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Matei 28.20).

El va fi
cu noi, chiar în noi, până la sfârşitul lumii. Vedeţi? „Eu”,
nu altcineva.  „Eu sunt cu voi în
toate zilele, până la sfârşitul veacului.”
„Eu” este pronume
personal. „Eu sunt cu voi până la sfârşitul
lumii.”

Dar mulţi oameni
de astăzi nu realizează aceasta. Acest lucru poate fi înţeles numai de cei
care au numele scrise în Cartea Vieţii Mielului, care au fost născuţi din nou
din Duhul Sfânt şi sunt un martor al învierii.

Biblia spune: „…nimeni nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul
Sfânt.”
(1Corniteni 12.3). Tu poţi şti
aceasta pentru că aşa scrie în Cuvânt; poţi şti pentru că aşa ţi-a spus păstorul,
mama ta sau altcineva, dar nu Îl vei cunoaşte cu adevărat decât după ce El
îţi va descoperi că a înviat din morţi şi este viu în inima ta. Ce tablou
minunat!

Noi ştim că ucenicii Săi nu erau oameni educaţi. Poate nu ştiau
Algebra sau Geografia lumii, dar era un lucru pe care Îl ştiau cu siguranţă: ei
Îl ştiau pe El.

Nu demult, am stat de vorbă cu un prieten bun, William Booth-Clibborn,
un învăţat foarte deştept, unul dintre cei mai buni cu care am discutat. Noi
călătoream împreună, iar fratele Booth îmi vorbea despre însemnătatea unui
cuvânt. Să ne fi văzut: pe el vorbind despre însemnătatea acelui cuvânt în
câteva limbi, iar pe mine stând lângă el ca un figurant.

El a continuat să aducă diferite cuvinte din greacă şi din alte limbi,
dar eu i-am spus:

„Frate Booth, Domnul nu mi-a dat darul tălmăcirii, aşa că nu înţeleg
ce spui.”

„Măi, păcătosule mic, tu nu-ţi cunoşti Biblia”, mi-a replicat el, dar
eu i-am zis:

„Într-adevăr, nu cunosc Cartea dar Îl cunosc pe Autor. Frate Booth,
Viaţa nu este să cunoşti Biblia. Viaţa nu este să cunoşti catehismul sau
Biblia, ci Viaţa este să-L cunoşti pe El, iar eu Îl cunosc pe El.”

Când am spus aceasta, el m-a cuprins fin şi şi-a lipit capul de capul
meu, după care a zis: „Eu te iubesc oricum.”

Ucenicii Lui nu au cunoscut toată etica bisericii şi nu erau nişte
învăţaţi lustruiţi, dar L-au cunoscut pe El. Vedeţi? Aceasta este ceea ce
contează: să Îl cunoşti pe El, aşa cum spunea Pavel în Filipeni 3.10: „…să-L
cunosc pe El şi puterea învierii Lui…”

Mă bucur că în seara aceasta pot spune că eu am lăsat acea experienţă
din trecut, pentru că în urmă cu douăzeci şi trei de ani, L-am cunoscut în
puterea învierii Lui, iar aceasta mi-a schimbat viaţa pentru totdeauna.

Pavel a spus că şi el a pus totul deoparte, a socotit totul ca un
gunoi, iar acum trăia o altfel de viaţă. Şi oricine a intrat în contact cu
Domnul Isus Hristos, a lăsat în urmă tot ce a trăit până atunci, iar acum Îl
cunoaşte în puterea învierii Lui.

Câtă tristeţe era în Ierusalim! Biata Maria era doar o copilă inocentă
când a fost umbrită de Duhul Sfânt şi a dat naştere unui Copil… Ce Om a fost
El!

…Ei au stat lângă mormântul unui om care era mort de patru zile, dar
la Cuvântul Lui a ieşit afară viu. Păi, la patru zile nasul cade înăuntru.
Sigur că da. Biblia spune că mirosea deja pentru că intrase în putrefacţie şi
era plin de viermi.

Cum putea Omul acela istovit şi plin de praf din cauza călătoriei
făcute, să stea acolo şi să spună: „Lazăre, ieşi afară!”? Şi omul care
era mort de patru zile, a stat în picioare, a trăit, a vorbit şi a mâncat. Cum
era posibil ca Omul care avusese putere să cheme morţii la viaţă, să atârne
acum pe cruce, batjocorit şi scuipat, cu spinii înfipţi în cap şi strigând după
îndurare în timp ce murea de o moarte cumplită? Cum se putea aşa ceva? Vedeţi?
Aceasta depăşeşte puterea de înţelegere a oamenilor, dar Dumnezeu lucrează
ciudat ca să facă minunile Sale.

Ce credeţi că au gândit ucenicii despre El în ziua aceea? Isus nu
fusese numai un proroc, ci era Împăratul prorocilor. El avea putere, putea
cunoaşte gândurile oamenilor şi să spună dinainte lucrurile care vor veni.

 El a spus: „Eu
nu fac nimic până nu-Mi arată Tatăl.”

El a putut să-i spună unui om din audienţă: „Iată cu adevărat un
israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti, Rabi?” l-a întrebat
uimit Natanael, iar El i-a răspuns:

„Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când stăteai sub smochin, la o
depărtare de patru sau cinci mile de aici.”

Omul acesta stătea într-o zi lângă o fântână şi iată că a venit acolo
o femeie, o prostituată, ca să-şi ia apă.

 El i-a zis:
„Dă-Mi să beau!”, dar ea I-a răspuns:

„Nu se cuvine ca Tu, care eşti un evreu, să ceri ceva de la o
samariteană.”

Discuţia a continuat, până când El i-a zis:

„Du-te şi adu-l pe bărbatul tău aici!”

„Nu am bărbat”, a răspuns femeia.

„Aici ai spus adevărul, pentru că ai avut cinci bărbaţi, iar cel cu
care eşti acum nu este bărbatul tău.”

Cum era posibil ca Omul acela să cunoască lucruri din trecut şi din
viitor?

Când Petru stătea acolo ruinat şi nu avea nici un ban, El Şi-a ridicat
privirea pentru câteva minute, S-a rugat şi apoi i-a spus: „…du-te la mare,
aruncă undiţa şi trage afară peştele care va veni întâi. Deschide-i gura şi vei
găsi în ea un ban
pe care ia-l şi dă-li-l lor, pentru Mine şi
pentru tine.”
(Matei 17.27). Cum putea un om să facă aceasta?

Cum a
fost posibil ca Omul acesta să ia cinci pâini şi doi peşti şi să hrănească cu
ele cinci mii de oameni? Şi nu cu peşte crud, ci cu peşte prăjit. Cum a făcut
aceasta? Ce fel de atomi a eliberat acolo? Ce fel de putere avea? Nu uitaţi că
El a hrănit cinci mii de oameni cu doi peşti. El a luat peştii aceia, i-a frânt
şi i-a dat, dar ei creşteau iar şi iar, aşa că atunci când băga mâna în coş,
acolo era din nou un peşte întreg gătit. Ce Persoană! El a frânt şi pâinile
acelea coapte şi le-a împărţit. Isus nu a semănat grâu, nu l-a cules şi nu l-a
copt. A sărit peste toate acestea, a luat pâinea, a frânt-o şi a spus: „Luaţi
şi mâncaţi!”

Cum a
fost posibil ca acel Om să stea acolo cu cârpa peste ochi şi să nu spună nimic
în timp ce un soldat păgân Îl lovea cu trestia peste cap şi zicea: „Dacă eşti
proroc, spune-ne cine Te-a lovit?” Cum a fost posibil să tacă şi să nu spună
nimic? Cum a fost posibil ca Omul care S-a îndurat de toţi, să ceară îndurare
pe cruce? Cum a fost posibil ca Omul care a înviat morţii, să moară pe cruce
între doi tâlhari, asemenea                                                                                                                                                                  
                                                                                                                                                                                                                                                                                                                    unui
infractor? Cum era posibil ca Omul care avea la dispoziţia Sa toată puterea, să
atârne pe cruce şi să privească spre cer, în timp ce toţi evreii aceia strigau:
„Dacă eşti Hristosul, coboară-Te de pe cruce şi Te vom crede. Dacă eşti un
Proroc, spune-ne cine Te-a lovit peste cap şi Te vom crede.” El avea toată
puterea s-o facă.

Acelaşi
lucru s-a întâmplat la începutul slujbei Sale, când S-a confruntat cu acelaşi
diavol care a spus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, fă o minune înaintea mea!
Prefă aceste pietre în pâini şi Te vom crede!” Vedeţi? Este acelaşi diavol care
a spus: „Domnul Jones este olog de ani de zile. Du-te şi vindecă-l! Voi, cei
care care sunteţi vindecători, faceţi-o şi voi crede.” Vedeţi? Este acelaşi
diavol bătrân.

Isus a
spus: „Eu nu fac nimic până nu-Mi arată mai întâi Tatăl.” El le-a spus aceasta
o dată, şi atât. „Eu fac numai ce Îmi spune Tatăl. Aceasta este voia Lui.”

Dar cum a
fost posibil să moară? Ei au înţeles greşit, aşa că cei doi ucenici, Cleopa şi
prietenul lui, au pornit foarte descurajaţi la drum spre Emaus, iar Petru şi-a
pus undiţa pe umăr, a luat borcanul cu râme şi a pornit spre mare zicând: „Mă
duc să pescuiesc.”

Şi
astăzi, slujitorii lui Dumnezeu au înţeles greşit. Aşa este. Evanghelia
adevărată este înţeleasă la fel. Astfel, cei de sus spun: „Dacă Dumnezeu este
Dumnezeu, cum de lucrează cu penticostalii? Oamenii aceştia nu ştiu nici ce vor
mânca deseară! Dacă El este Dumnezeu, atunci Se va sui aici sus la noi!”

O, nu, nu!
Voi trebuie să veniţi la El! Aşa este.

Nici
ucenicii nu L-au înţeles. Ei nu au putut să-L înţeleagă, pentru că vorbirea Lui
era din cer. Isus le vorbea despre lucruri pe care ei nu puteau să le
înţeleagă, iar chiar la sfârşit, I-au zis: „Iată, acum credem şi ştim că nu
trebuie să Te înveţe nici un om, pentru că Dumnezeu Îţi arată toate lucrurile.”

„Acum
credeţi?” i-a întrebat Isus. După tot acel timp petrecut împreună, El i-a
întrebat: „Acum credeţi?”

Ei nu au
putut să vadă Cuvântul lui Dumnezeu. Deci nu mai era nimic de făcut decât să le
îndeplinească dorinţa de a cunoaşte. Biblia spune că nişte femei s-au dus la
mormânt, iar când s-au întors au spus că El nu era acolo. Dar ucenicii nu au
crezut aceasta, aşa că au continuat să meargă pe drum, descurajaţi.

Observaţi!
Atunci când sunteţi descurajaţi, diavolul poate turna o mulţime de lucruri
peste voi. Atunci vă poate înhăţa.

Dacă vii
la biserică şi spui: „Păi, nu ştiu dacă mă voi mai face bine vreodată. S-a
rugat de două ori pentru mine.”, atunci poţi merge liniştit acasă. Dar când pui
deoparte toate aceste lucruri şi crezi…

Dumnezeu
nu te vrea nemulţumit şi cârtitor, ci te vrea bucuros, pentru că inima omului a
fost făcută să fie bucuroasă. Îngrijorarea vă produce cancerul, mânia cauzează
cancerul, aşa că nu fii supărat niciodată! Umblă numai în dragostea Lui. Amin.
Tu ştii că umbli ascuns în El şi nimic nu îţi poate face rău. Nimic. Nu există
puteri sau lucruri prezente sau viitoare care să ne despartă de El.

Noi nu am
venit aici pentru voia noastră, ci am venit prin alegerea Lui; El ne-a ales şi
ne-a adus aici. Amin. Deci este treaba Lui să Se îngrijească de aceia pe care
i-a ales.

Tatăl
Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi şi nimeni nu le poate smulge
din mâna Tatălui Meu.”
(Ioan 10.29). Amin. Tatăl are grijă de tot. Cine are
putere mai mare decât Dumnezeu? Deci ce putere mai mare te poate lua? El are
toate puterile care au creat Universul. Amin. A luat Sistemul solar, a suflat
şi fiecare stea s-a dus la locul ei. Desigur. Şi tot El veghează şi asupra
voastră. Amin. Acesta este Tatăl nostru.

Şi în
timp ce mergeau pe drum, unul i-a zis celuilalt: „O, Cleopa, sunt foarte
dezamăgit! Cum a fost posibil  să moară
un Om ca El? Cleopa, a murit! Am fost acolo şi L-am văzut murind! Am văzut cum
s-a întunecat soarele şi cum stelele au refuzat să strălucească. Ştiu că a
murit. Am văzut soldatul care i-a străpuns inima şi era mort. Ştiu că a murit!

Cum a
fost posibil aşa ceva? Noi ne-am încrezut în El; am crezut că El este marele
Mesia care îi va doborî pe romani şi va împărăţi pe pământ cu un toiag de fier!
Am crezut că va sta pe scaunul de domnie al lui David, dar iată că acum zace în
mormânt! Cum este posibil aşa ceva?”

Vedeţi?
Ei nu puteau înţelege.

Şi iată
că în timp ce vorbeau despre aceste lucruri, a apărut un Străin. De obicei,
Isus Îşi face apariţia atunci când te gândeşti la El. Ei vorbeau despre El când
Şi-a făcut apariţia. Poate acesta este motivul pentru care nu ni Se arată
multora dintre noi: pentru că vorbim prea mult despre alte lucruri în loc să
vorbim despre Isus. Poate vorbim despre vânzări de maşini sau de spălat, despre
ce fel de detergent foloseşti, sau poate stai şi asculţi nişte nimicuri la
radio. De aceea nu Se arată, dar dacă ai gândul îndreptat spre El şi inima
cugetă la căile Lui…

El i-a
spus lui Iosua: „Cartea aceasta a legii să nu se depărteze de gura
ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea,
căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu
înţelepciune.”
(Iosua 1.8), iar David a zis: „…le voi prinde
de tăbliţa inimii…”
Sigur că da. Lăsaţi lucrurile Lui să intre în voi,
gândiţi-vă la ele, cugetaţi asupra lor şi atunci El Se va arăta.

Aţi observat cum vine Îngerul Domnului? Seara, când intru acolo,
închid totul, nu las pe nimeni să intre înăuntru, stau, citesc Cuvântul şi mă
predau până când ştiu că este acolo. Îl simt când vine.  El intră şi ştiu că este acolo.

Aşa să faceţi, pentru că aşa au făcut şi ucenicii. Ei erau adunaţi
toţi într-o inimă în camera de sus. Toţi Îl lăudau şi deodată a intrat El. Aşa
face El.

Deci, cei doi mergeau pe drum, cugetau la El şi vorbeau despre El, iar
El a început să meargă alături de ei şi le-a zis:

 „De ce sunteţi
atât de trişti în dimineaţa aceasta? Arătaţi groaznic! Uitaţi-vă ce feţe
mohorâte aveţi. Ar trebui să zâmbiţi pentru că sunteţi evrei. De ce arătaţi
aşa?”

„Eşti străin pe aici?”, au răspuns ei. Eu cred că nu era străin,
pentru că El a creat cerurile şi pământul. Deci cum putea fi Străin?

Să ştiţi că de multe ori oamenii nu realizează că Hristos este tot
atât de aproape de ei, cum a fost de cei doi.

Aşadar, ei I-au zis: „Isus din Nazaret în care ne-am pus nădejdea că
va elibera Israelul şi va face multe alte lucruri, a fost răstignit. O, trebuia
să fi fost acolo! A murit de o moarte groaznică!  Ar fi trebuit să-L auzi! O, era foarte trist
să-L vedem pe Cel despre care am crezut că este Mesia că moare acolo! Ei I-au
străpuns inima şi L-au pus în mormânt, dar nişte femei s-au dus la mormânt şi
spuneau că nu mai era acolo. Poate L-au scos paznicii de acolo! Acum suntem
foarte confuzi şi nu ştim ce să mai facem.”

Dar Isus le-a zis: „O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când
este vorba să credeţi tot ce au spus prorocii!”
(Luca 24.25). Vedeţi? Când
apare Isus, El merge drept la Scriptură. Şi ce le-a spus? „Nu trebuiau să se
împlinească Scripturile? Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri şi să
intre în slava Sa?”
Aleluia!

Fraţilor,
mă simt foarte bine! „Nu ştiţi că trebuiau să se împlinească Scripturile?”

Oamenii
de astăzi spun: „O, aceasta este telepatie mintală! Nu-i nimic altceva decât o
adunătură de holly-rollers!”

Nu ştiţi
că trebuie să se împlinească Scripturile? Dumnezeu trebuie să Se arate în
aceste zile din urmă şi să facă lucrările pe care le face chiar acum. El a
spus: „În zilele din urmă voi turna Duhul Meu…” Este adevărat?
Amintiţi-vă că El a spus: „vă voi trimite ploaie timpurie şi târzie, ca
odinioară.
Atunci, ploaia timpurie şi ploaie târzie vor veni împreună.” Într-o
dublă măsură. Aleluia!

Şi dacă vedem ce produce ploaie timpurie, cu cât mai mult va produce
ploaia târzie? Dacă Dumnezeu toarnă Duhul Sfânt, vor avea loc semne şi minuni.
Aşa cum a spus şi iubitul vostru păstor: „Când vorbeşte Omniprezentul, au loc
minuni!”

El le-a spus celor doi: „Nu cunoaşteţi Scripturile?” Scripturile? O,
astăzi ei încearcă să-L plaseze altundeva: „Aceasta a fost pentru un alt
timp!”, dar Biblia nu spune nicăieri aceasta! Mama spunea: „faptul că mâncaţi
budinca dovedeşte că o aveţi!” Vedeţi? Dar ei spun: „Zilele minunilor au
trecut!”

Odată, cineva mi-a spus:

„Frate Branham, zilele minunilor au trecut!”

„Eu ştiu altceva”, am răspuns eu.

„O, când a fost aici, Isus a fost Minunea acelui timp!”

„Dar El este şi astăzi aici, pentru că Biblia spune că El este Acelaşi
ieri, azi şi în veci. El a spus: „Peste puţină vreme lumea nu Mă va
mai vedea, dar voi Mă veţi vedea, pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, până la
sfârşitul lumii
.” Nu ştiţi că Scripturile trebuie să se împlinească?

Dacă mai marii acestui timp nu Îl vor accepta, Dumnezeu este în stare
să ridice din pietrele acestea copii ai lui Avraam. El îi va lua pe cei sărmani
şi neştiutori, pentru că trebuie să se împlinească Scripturile. Trebuie, pentru
că El a promis că va scutura încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerurile. Şi
noi trăim chiar în timpul când vedem aceste lucruri întâmplându-se.

Isus a spus: „…lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”,  şi Scriptura trebuie să se împlinească. El a
promis că în zilele din urmă va trimite proroci, va trimite Duhul Sfânt şi va
face toate acele lucruri. De ce? Pentru că trebuie să se împlinească Scriptura.

Acum avem o slujbă mare: slujba premergătoare slujbei care vine.
Ioan Botezătorul a propovăduit pocăinţa. El a predicat-o cu adevărat şi a
zguduit toată lumea religioasă a acelui timp. El a ieşit şi a predicat fiind
uns cu Duhul lui Ilie, dar nu a făcut minuni deloc, nu a spus nimic împotriva
lor şi a mers înainte predicând. Prin vestirea lui, el i-a zguduit pe toţi
oamenii, aşa că veneau din toate ţinuturile să-l asculte. Şi imediat după ce
slujba lui a intrat bine, a venit Domnul Isus care făcea minuni, iar astăzi
sunt amândouă în lume. Amin. Apogeul este aproape. Marea confruntare
dintre diavol şi Dumnezeu este în desfăşurare, iar tabloul este pregătit pentru
evenimentele din faza finală când va izbucni conflictul, iar Dumnezeu va
împărăţi şi va conduce, pentru că Mielul este cu aleşii Lui şi va birui. Domnul
domnilor şi Împăratul împăraţilor va doborî orice împotrivire. Amin.

Observaţi! Cei doi mergeau pe drum alături de El, dar nu Îl cunoşteau,
iar El a început să le explice Scripturile. Vă puteţi imagina cum ascultau! Şi
când au ajuns aproape de destinaţie, de locul acela micuţ numit Emaus, era
aproape de asfinţit. Acolo era un mic motel, un mic restaurant la marginea
drumului, poate era un bordei din chirpici, fiindcă în vremea aceea erau multe
astfel de case. Şi mai sunt şi astăzi.

Celor doi le-a plăcut cum vorbea Omul acela şi ziceau în sinea lor:
„Îmi place cum explică lucrurile!”, iar când au ajuns acolo, I-au zis: „Vino şi
stai cu noi.”

El S-a purtat ca şi cum ar fi vrut să plece mai departe şi face şi
astăzi aceasta, de multe ori. Aşa este.

Unii dintre voi aveţi în seara aceasta cancer, iar doctorul v-a spus:
„Nu se mai poate face nimic!” Poate unii dintre voi au probleme cu inima, iar
doctorul a zis: „Nu se mai poate face nimic!” Poate sunt ologi cărora medicul
le-a spus că nu vor mai putea umbla, etc. Vedeţi? S-ar părea că El trece mai
departe, pe lângă voi, dar nu este aşa. Nu.

Acum ascultaţi învăţătura pe care trebuie s-o trageţi de aici!

„…ei au stăruit de El şi au zis: „Rămâi cu noi…”
(v. 29). Aceasta este ideea! El a ştiut tot timpul că va merge cu ei. Amin. Dar
aceasta este partea voastră: să-L rugaţi să rămână cu voi!” Şi cei doi
I-au zis: „Rămâi cu noi, căci este spre seară şi ziua aproape a trecut.”
Vedeţi? „Vino şi rămâi cu noi!”

„Păi, am să intru”, a răspuns El.

„O, nu trebuie să mergi mai departe! Ne plac Cuvintele Tale, ne place
cum ne-ai explicat Scripturile şi dorim să rămâi cu noi.” Şi L-au dus înăuntru.

Aceasta este. Poftiţi-L în inima voastră! Şi imediat ce au închis uşa,
lumea a rămas afară, iar El le-a deschis ochii să-L cunoască. Aceasta va face
şi cu voi dacă Îl lăsaţi înăuntru. Închideţi lumea afară! Închideţi îndoiala
afară şi atunci ochii voştri se vor deschide! Poftiţi-L în casa voastră,
poftiţi-L în inima voastră, poftiţi-L în voi! Spuneţi: „În seara aceasta, voi
închide toată necredinţa afară şi voi fi doar eu şi El.”

Fiţi atenţi! Urmăriţi-mă cu atenţie!

„Voi închide afară toată necredinţa mea, toate superstiţiile, toate
diferenţele din viaţa mea. Le voi închide pe toate afară. Doamne, vino chiar
acum în casa mea, vino şi rămâi cu mine!”

Când faceţi aceasta, să spuneţi: „Satan, tu nu mai poţi intra! Eu Îl
am pe Isus cu mine şi voi petrece cu El!” Să ştiţi că Satan este necredinţa, de
aceea să spuneţi: „Voi închide uşa şi voi fi numai cu Tine, scumpul meu Isus!”

S-au aşezat la masă şi mi-l imaginez pe Cleopa cum şi-a tras scaunul
mai aproape de El şi I-a zis:

„Domnule, Îţi spun sincer că nu am mai auzit pe nimeni explicând
Scripturile aşa cum o faci Tu.”

Isus stătea jos şi nu fusese încă recunoscut de cei doi.

În timp ce stăteau şi vorbeau, a venit ospătăriţa şi i-a întrebat:

„Ce doriţi să serviţi?”

„Pâine şi măsline”, au răspuns ei. Şi când le-a adus pâinea şi I-a
întins-o lui Isus… Priviţi! El a fost un Învăţător, un Învăţător adevărat, iar
subiectul discuţiei lor era despre faptul că „Hristosul trebuia să sufere
toate acele lucruri şi să intre în slava Sa.”
Era un subiect interesant şi
cei doi Îl ascultau cu interes.

Dacă sunteţi interesaţi de subiectul din seara aceasta, Dumnezeu vă va
lumina cu privire la vindecarea divină şi la Cuvântul Său. Fiţi interesaţi să-L
ascultaţi şi Dumnezeu vă va lumina, vă va ajuta şi vă va înviora.

Acum fiţi atenţi! Toţi trei stăteau jos, iar Isus a luat pâinea şi a
făcut ceva ce obişnuia să facă înainte de răstignire. Dar când a procedat aşa
cum obişnuia s-o facă, ei au zis: „Nimeni nu poate s-o facă în felul acesta în
afară de El! O, este El! Acesta este Domnul nostru.” Înţelegeţi?

Fie ca El să vină în seara aceasta şi în mijlocul nostru, în această
biserică. Domnul să ne ajute să aruncăm afară toată teologia şi doctrinele care
ne-au separat pe unul de celălalt şi de Dumnezeu, să tragem perdelele din jur
şi să spunem: „Arunc afară toată necredinţa şi voi asculta Cuvântul pentru că
vreau să aflu ce a făcut Isus când a fost pe pământ. Şi dacă Îl văd făcând
printre oamenii aceştia ceea ce a făcut atunci, voi crede că El este Acelaşi
Domn Isus înviat, pentru că acesta este felul în care S-a făcut cunoscut: după
învierea Sa, a făcut aceleaşi lucruri pe care le-a făcut înainte de răstignire.”
Înţelegeţi? Spuneţi „Amin” dacă înţelegeţi. (Adunarea spune: „Amin!”). După
înviere, El a făcut acelaşi lucru pe care L-a făcut înainte de răstignire.

Atunci cei doi au zis: „Este El! A înviat cu adevărat din morţi!” Oh!
Ei au umblat toată ziua cu El, dar le-au trebuit doar câteva minute ca să se
convingă şi să se întoarcă la Ierusalim.

„O”, spuneau ei, „El este viu! Ştim că trăieşte pentru că L-am văzut!”
Amin.

„De unde ştiţi?”

„A făcut acelaşi lucru pe care Îl făcea când era viu! Ştim că este El
pentru că numai El poate face aceasta. Nimeni nu o poate face aşa. Noi L-am
văzut când a făcut-o… Vă amintiţi cum a frânt pâinea atunci când am mâncat cu
El, sau atunci când a frânt acele pâini şi a hrănit mulţimile cu ele?”

„Da.”

„A procedat la fel ca atunci. Ştim că este El pentru că a făcut la fel
ca atunci.” Vedeţi? El era cu ei, dar nu au putut să-L vadă.

Atunci, s-a ridicat Toma şi a spus: „Povestea voastră sună bine, dar
trebuie să văd cu ochii mei ca să mă conving. Trebuie să-mi pun degetele pe
mâinile Lui.”

Şi Isus a zis: „Iată-le!” El era cu ei pentru că le-a promis că va fi
cu ei. El le-a promis că vor face aceleaşi lucruri pe care le-a făcut El, până
la sfârşitul lumii:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice
făptură.”
(Marcu 16.15). Aceasta este una din însărcinări, iar Billy Graham,
Jack Shuler şi alţi oameni mari fac aceasta.

„Şi” este
o conjuncţie: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…”
Scriptura trebuie să se împlinească. Trebuie! Înseamnă că dacă noi Îl
refuzăm, Dumnezeu va ridica pe altcineva care o va face.

Noi
suntem aici. Fie ca Dumnezeu să ne deschidă în seara aceasta ochii ca să
realizăm că Isus a înviat din morţi în urmă cu două mii de ani, cât au trecut
practic de la învierea Sa. În seara aceasta, El este aici, în această sală,
exact aşa cum  a fost în restaurantul
acela micuţ din Emaus.

Fie ca El
să facă şi în seara aceasta, aşa cum a făcut atunci.

Câţi din
cei prezenţi nu au mai fost la niciuna din adunările mele? Să vă văd mâinile.
Ridicaţi mâna. Da, sunt câţiva. În ordine. Să vedem acum ce a făcut El atunci
şi ce ar putea face acum, ca să-L putem recunoaşte?

Nu uitaţi că Trupul Lui este sus în slavă şi stă înaintea scaunului de
domnie al lui Dumnezeu, ca Mare Preot, făcând mijlocire pentru noi cu propriul
Său Sânge. Dar Duhul Lui? Duhul Lui, adică Duhul Sfânt este aici, trăieşte cu
noi în duhul nostru şi face aceleaşi lucruri, ducând mai departe slujba pe care
a început-o. El a spus: „Eu voi fi cu voi până la sfârşitul lumii.” (Matei
28.20). Şi: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” (Ioan
14.12).

Să vedem ce a făcut El, ca să înţeleagă şi noii veniţi. Ce a făcut El?
A pretins cumva că era un mare Vindecător? A spus vreodată: „Aduceţi-l pe omul
acela la Mine şi am să vă arăt că îl vindec!”? Hristos nu a spus niciodată aşa
ceva. Nu, nu! Dimpotrivă, El a spus: „Eu nu pot să fac nimic de la Mine, pentru
că nu Eu fac aceste lucruri, ci Tatăl care locuieşte în Mine; El le face.”

Observaţi! Odată, un om s-a dus şi a adus la El un alt om. Şi când a
ajuns în faţa Lui, Isus a zis:

Iată un israelit adevărat în care nu este vicleşug.”

Şi Natanael I-a zis: „De unde mă cunoşti, Rabi?”

„Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub
smochin.”,
a răspuns Isus.

A făcut
El aceasta? Sigur că da.

El mergea
prin mulţimi mari de oameni unde erau orbi, şchiopi, copii cu capul moale,
uscaţi, etc. Într-o asemenea mulţime, s-a strecurat odată o femeie, s-a atins
de haina Lui şi apoi s-a dus înapoi în mulţime. Dar Isus a privit în jurul Său
şi a zis:

Cine
M-a atins?”

Cei care
erau în jurul Lui ziceau: „Eu nu, eu nu!”, aşa că Petru I-a zis: „Cum poţi
întreba: „Cine M-a atins?” când eşti îmbulzit de toată mulţimea?”

Dar Isus
i-a zis: „Cineva M-a atins, pentru că am simţit cum a ieşit o putere din Mine.”
Apoi S-a uitat din nou în jur până când a văzut-o pe femeie. Ea avea o scurgere
de sânge, iar El i-a spus care era problema ei, după care i-a zis: „Credinţa
ta te-a mântuit.”
Atunci femeia a venit, a căzut la picioarele Lui şi a
mărturisit totul.

Dacă acesta
este felul în care a lucrat Isus atunci, înseamnă că şi astăzi trebuie să
procedeze la fel, pentru că El este Acelaşi. Dacă Isus a putut face aceasta
atunci şi a înviat iar astăzi este Viu, trebuie să facă la fel.

Eu cred
Biblia aceasta din toată inima mea. Dacă nu ar fi adevărată, atunci ar fi
greşită, iar în cazul acesta nu aş avea nimic a face cu Ea. Eu cred că fiecare
Cuvânt din Ea este inspirat şi că fiecare Cuvânt din Ea este Cuvântul lui
Dumnezeu. De asemenea, cred că atitudinea corectă faţă de oricare din aceste
făgăduinţe divine le face să se împlinească şi cred că El a înviat din morţi.

Într-o
zi, El a mers prin mulţime şi a întâlnit un om care zăcea pe o targă. Tatăl i
l-a arătat într-o vedenie, iar El a trecut printre orbii, şchiopii şi uscaţii
care aşteptau la scăldătoare cu sutele, şi S-a dus direct la omul acela. Aşa
spune Scriptura în Ioan 5.

Vedeţi?
El a trecut pe lângă toţi oamenii aceia căutând să-l găsească pe omul pe care
îl văzuse în vedenie. Când a ajuns la el, a văzut că erau un slăbănog de
treizeci şi opt de ani care nu murea din cauza aceea. Avea o boală lentă, poate
o prostată, sau poate avea ceva la plămâni sau ceva. Şi deşi nu ar fi murit din
aceasta, Isus l-a vindecat şi i-a spus să-şi ia patul şi să meargă acasă.

Evreii
l-au găsit pe slăbănog, l-au luat la întrebări, după care L-au dus pe Isus la
judecată şi L-au interogat.

Ei
întreabă şi astăzi: „De ce nu îl vindeci pe Cutare şi pe Cutare?”

Ascultaţi
ce le-a spus Isus în Ioan 5.19:

„Adevărat, adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El
nu face decât ce vede pe Tatăl făcând şi tot ce face Tatăl, face şi Fiul
întocmai.”
Vedeţi? „Eu nu fac decât ce Îmi arată Tatăl pentru că nu pot să fac
nimic de la Mine.”

În El
locuia trupeşte toată plinătatea dumnezeirii. (Coloseni 2.9). Şi ce a făcut
femeia aceea? Dar ceilalţi? Ei L-au atins prin credinţă şi astfel au primit
vindecarea de la Dumnezeu, prin Hristos care Îl slujea. Biblia spune că acum,
după moartea, îngroparea şi învierea Sa, El este Marele Preot care poate fi
atins prin simţirea neputinţelor noastre. Este adevărat? Credinţa voastră Îl
poate atinge chiar acum, iar dacă puteţi să-L atingeţi, El Se poate prezenta
aici pe pământ, prin unul dintre noi. Este adevărat?

Biblia
spune că El „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri
oamenilor.”
(Efeseni 4.8), şi a rânduit în Biserica Sa „pe
unii apostoli, pe alţii proroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi
învăţători
.” (v. 11).
Este adevărat? Dumnezeu a aşezat toate aceste slujbe pentru desăvârşirea Bisericii
Sale, astfel ca oamenii să ştie că El nu este mort, ci trăieşte de-a pururi.
Astăzi, El este în Biserica Sa şi face lucrarea de Mare Preot, lucrând prin
poporul Său care se predă lui Dumnezeu pentru acelaşi scop. Eu cred că Acelaşi
Isus Hristos care a înviat în prima zi de Paşti trăieşte şi astăzi cu poporul
Său. Să ne rugăm.

Tată ceresc, deschide ochi oamenilor. Noi am amintit această minunată
povestire de Paşti, în felul nostru simplu, şi credem din toată inima că este
Adevărul. Noi am văzut cum ai dovedit aceasta de multe ori, Doamne, şi ştim că
eşti Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Astfel, Te rugăm sincer, în smerenie şi
din toată inima, să binecuvântezi poporul adunat în seara aceasta aici.

Te rog să-L manifeşti pe Fiul, Domnul Isus, aici pe platformă şi în
audienţă, în timp ce ne predăm sufletul şi duhul, ca nişte vase ale Tale. Eu
îmi predau gura, îmi predau ochii pentru vedenii, îmi predau gândurile pentru
cuvintele Tale.

Tată, Te rog să lucrezi printre oamenii Tăi, iar dacă printre ei sunt
necredincioşi, îngăduie ca în seara aceasta să fie convinşi că povestea
învierii de Paşti a lui Isus Hristos este adevărată şi că El trăieşte şi
astăzi. Ascultă-ne, pentru că Îţi cerem aceasta în Numele Lui. Amin.

Domnul să Îşi adauge binecuvântările la Cuvântul Său. Ştim că sunt şi
nou-veniţi printre noi şi ne bucurăm să vă avem aici, dar câţi dintre voi vreţi
să spuneţi: „Omul acesta a spus că Tu ai înviat din morţi şi că eşti aici, dar
nu în trup, ci prin Duhul…”? Când Se va întoarce din nou pe pământ, noi toţi
vom pleca cu El. Trupeşte, El este acolo sus, dar prin Duhul este în Biserica
Sa. Şi prin acelaşi Duh, noi toţi suntem botezaţi în trupul Său. Înţelegeţi?

Dacă El va veni aici, pe această platformă, în faţa ochilor noştri, nu
într-un trup de carne, ci într-unul duhovnicesc şi va manifesta aceleaşi
lucruri pe care le-a făcut când era în Emaus, veţi accepta şi Îl veţi crede?
Dacă da, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu voi crede!”

Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Acum vom chema câţiva oameni ca să ne rugăm pentru ei aici pe
platformă. Fraţii au împărţit numere de rugăciune mai devreme, aşa că îi putem
alinia aici. Dar faptul că vin aici sus, nu înseamnă că oamenii aceia vor fi
vindecaţi. Nu. Înseamnă că ei vor sta aici.

Aseară nu am avut ocazia să împărţim numere de rugăciune, dar Duhul
Sfânt le-a vorbit oamenilor din audienţă. Da, aşa este. El face uneori aceasta
prin harul Său.

Astăzi am împărţit numere de rugăciune, aşa că vom chema câţiva oameni
pe platformă… Voi doar predaţi-vă Duhului lui Dumnezeu şi credeţi. Nu contează
că sunteţi metodişti, baptişti, prezbiterieni sau altceva, dacă sunteţi copiii
lui Dumnezeu, predaţi-vă Lui.

Mă întreb dacă în audienţă este vreun păcătos care spune: „Am fost la
biserică şi am citit Biblia, dar nu am fost născut din nou.”?

Isus a spus: „…dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea
Împărăţia lui Dumnezeu.”
(Ioan 3.3).

„Dar dacă voi
vedea întâmplându-se în faţa mea, în seara aceasta Îl voi accepta pe Isus
Hristos ca Mântuitorul meu personal.”

Ridicaţi mâna, dar doriţi aceasta. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Este
bine. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mai este cineva care vrea să spună: „Îl
accept şi nu mă voi îndoi niciodată.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule. Şi pe tine, doamna de acolo din
spate. Şi pe tânăra care a ridicat mâna.

Prieteni, noi toţi suntem muritori. Astfel, s-ar putea ca până să vină
dimineaţa, careva dintre noi să ajungă în prezenţa Lui, pentru că noi nu ştim
de câte ori va mai bate inima noastră. Aşa este. S-a întâmplat că au murit
oameni chiar şi în adunare. Aşa este.

Când am fost în Africa, a urcat pe platformă o femeie care părea
sănătoasă. Duhul Sfânt i-a spus că avea un chist pe ovar, iar femeia a
mărturisit că aşa era. Apoi i-a spus că în urmă cu câteva zile fusese la doctor
şi i-a spus şi numele lui. Aşa este.

Tu zici: „Face Dumnezeu aceasta?” Da, domnule, o face.

Astfel, când a venit Simon, El i-a spus: „Numele tău este Simon şi
eşti fiul lui Iona, iar de astăzi te vei chema Petru.”
Vedeţi? Sigur că
face aceasta, pentru că El te cunoaşte.

Deci, El i-a spus femeii acele lucruri, după care i-a zis:
„Pregăteşte-te pentru moarte, fiindcă mai ai foarte puţin de trăit!” După
aceea, femeia a plecat printre sutele de oameni, a luat loc lângă soţul ei şi a
zis: „Ai auzit ce mi-a spus? O…!” şi chiar în clipa aceea a murit. Vedeţi?

Eu nu pot să vindec pe nimeni, ci pot spune numai ce-mi dă El să spun.
Înţelegeţi? Eu nu sunt Vindecător. Vindecarea voastră este deja încheiată.
Fiecare om din locul acesta a fost vindecat deja cu o mie nouă sute de ani în urmă;
şi fiecare păcătos a fost salvat tot cu o mie nouă sute de ani în urmă. Tot ce
mai aveţi de făcut voi este să acceptaţi ceea ce v-a dat Isus, ca posesie a
voastră.

Aţi împărţit numere de la unu la o sută? Bine. Atunci vom chema
începând de la numărul unu. (Fratele Branham cheamă numerele). Să vedem cât de
mulţi putem lua. Mai întâi vom chema cincisprezece. În ordine.

Câţi de aici sunt bolnavi şi nu au număr de rugăciune, dar doresc să
fie vindecaţi? Ridicaţi mâna. Este bine. Peste tot. Atunci haideţi să facem un
singur lucru. Oamenii aceştia vor veni aici pe rând iar eu mă voi ruga pentru
ei. Dacă Isus îmi va arăta ceva ca să-i spun, este în ordine. Dar voi, cei din
audienţă, credeţi că aveţi acelaşi fel de credinţa ca femeia cu scurgerea de
sânge? Credeţi că aveţi acel fel de credinţă?

Spune Biblia că trebuie să se împlinească Scripturile? Este El Marele
Preot care poate fi atins prin simţirea neputinţelor noastre? În ordine. A
promis El că va face aceste lucruri dacă va fi atins de credinţa noastră? Este
adevărat? Ei bine, El este acelaşi Domn Isus. Dacă este aşa, s-au ridicat cam o
duzină de mâini care arată că sunt păcătoşi care Îl vor accepta ca Mântuitor
personal. Aceasta spune Cuvântul Lui.

Când am fost în Mexic, în adunare a fost adus un copil care murise cu
câteva ore în urmă, dar Domnul mi-a dat o vedenie iar eu m-am dus, mi-am pus
mâinile peste el şi copilul a fost readus la viaţă.

În India, oamenii s-au adunat să vadă slava lui Dumnezeu şi un om care
era complet orb şi-a recăpătat vederea la Cuvântul Domnului, aşa că mii de
oameni L-au primit pe Domnul Isus deodată. Aici văd că este un copilaş care are
convulsii, iar părinţii au cerut rugăciune pentru el. Să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, noi suntem slujitorii Tăi. Micuţul acesta a fost afectat
de Satan, dar noi ştim că Tu eşti Dumnezeu şi poţi face tot ce vrei. Eu cred în
Tine, Dumnezeule, noi toţi credem în Tine şi mă rog pentru acest micuţ. Fie ca
Duhul Sfânt care este prezent în sală, să meargă la el şi astfel să fie părăsit
de acele convulsii. Iar dacă viaţa a plecat din el, îngăduie să se întoarcă
înapoi şi astfel, copilaşul să trăiască.

Tată, îndură-Te şi fă-l bine în Numele lui Isus Hristos care ne-a
spus: „…orice veţi cere în Numele Meu, voi face, pentru ca Tatăl să fie
proslăvit în Fiul.”
(Ioan 14.13).

Tată, Te
rugăm să fii cu biserica Ta şi cu noi toţi. Descoperă-Te! Ajută-mă să mă pot
preda şi eu Duhului Tău, ca să fac lucrarea Ta, fiindcă Te rog aceasta în
Numele lui Hristos Isus. Amin.

Acum fiţi
respectuoşi. Fiecare să stea în linişte. Eu v-am vorbit aproape o oră, dar un
singur Cuvânt din partea lui Dumnezeu va face mai mult decât tot ce aş putea
spune eu.

Fraţii
lucrători pot să stea aici. Ei sunt mult mai capabili să predice Cuvântul decât
mine, dar numai să-L auziţi pe El vorbind o dată şi aceasta va fi tot. Aceasta
este tot.

Cei care
sunteţi nou-veniţi printre noi, puteţi vedea despre ce este vorba? Este vorba
de predare. Predaţi-vă Duhului lui Dumnezeu! Voi nu puteţi s-o faceţi singuri,
dar Dumnezeu ne-a pus pe toţi în Biserică pentru un anumit scop: pentru
împlinirea Planului Său.

Voi, cei
care staţi acolo, spuneţi în inima voastră: „Doamne Isuse, eu Te iubesc. Nu am
număr de rugăciune şi nu pot ajunge acolo sus, dar Te rog să mă ajuţi, pentru
că Te cred. Vrei să-l faci pe omul acesta să se întoarcă spre mine şi să-mi
spună ce este în inima mea, de ce am nevoie, ce am făcut rău sau ce trebuie să
fac? Vrei să faci aceasta, Doamne? Dacă o vei face, Îţi voi fi recunoscător.”

Dacă veţi
face aceasta, o va face şi Dumnezeu. Eu cred că dacă Dumnezeu o va face o dată,
aceasta ar trebui să convingă adunarea.

Dumnezeu
i-a spus lui Moise: „Mâna ta se va umple de lepră, dar apoi se va vindeca.  Du-te şi fă aceasta în faţa copiilor lui
Israel, fă o minune cu toiagul pe care-l ţii în mână, şi te vor crede.” Astfel,
Moise s-a dus, a adunat bătrânii poporului, a făcut-o o dată şi aceasta i-a
convins că este trimis de Dumnezeu şi toţi l-au urmat. Vedeţi? Aceasta era tot
ce trebuia făcut.

Moise nu
a făcut aceasta de fiecare dată când întâlnea un israelit. El nu a spus:

„O,
clipă! Eşti israelit?”

„Da,
sunt.”

„Vino
încoace să-ţi arăt ce pot face. Vezi mâna mea? Vezi cum o vindec? Vezi toiagul?
Pot să-l transform în şarpe şi apoi din nou în toiag. Vezi ce pot face?”

Moise nu
a făcut aceasta de fiecare dată, ci a făcut-o o singură dată.

Dacă Isus
Hristos a înviat din morţi şi va face acelaşi lucru ca atunci când a fost pe
pământ… El nu a frânt pâinea de mai multe ori, ci a făcut-o o singură dată, dar
când L-au văzut făcând aceasta, ei au spus: „Acesta este Domnul!” şi au plecat
să le spună şi celorlalţi, pentru că au crezut.

Aş vrea
ca pianistul să înceapă să cânte… Să nu vă aşteptaţi să spun adunării chiar
toate lucrurile, pentru că nu o voi face. Dar ştiu că se întâmplă ceva. Acum,
haideţi în duhul închinării şi gândiţi-vă la copilul acela epileptic cu spune
la gură…

Isus i-a
adunat pe ucenicii Săi, le-a dat putere şi le-a zis: „Mergeţi, vindecaţi
bolnavii, înviaţi morţii şi scoateţi dracii afară!”

Zilele
trecute am vorbit cu cineva care mi-a spus: „Ucenicii nu au dat greş
niciodată!” Ucenicii au dat greş cu sutele! Cu siguranţă. El le-a dat
puterea să vină peste ei, deci puterea este dată, iar biserica o are, dar
această putere este controlată de credinţa voastră. În prezent sunt destul de
mulţi oameni care cred în Duhul Sfânt şi ar putea răsturna pământul cu susul în
jos. Aşa este. Dar problema este că vă temeţi să-i daţi drumul. Aceasta este.

Aşadar,
ucenicii au simţit puţină emoţie şi au încercat să scoată dracii afară.
Probabil cădeau pe podea şi strigau: „Ieşi afară, drace! Ieşi afară!”, dar
epilepticul acela a rămas tot aşa.

Când a
coborât Isus de pe munte, tatăl băiatului a alergat la El şi I-a zis: „Doamne,
ai milă de noi, pentru că am un băiat care este tare muncit de diavolul.
Pătimeşte mult pentru că de multe ori cade în foc şi de multe ori cade în apă.”
Atunci era numit „diavol”, iar astăzi este numit „epilepsie”, dar este acelaşi
lucru.

Tatăl
copilului a zis: L-am adus la ucenicii Tăi şi n-au putut să-l
vindece.”
Vedeţi? Nu trecuseră nici zece zile de când Isus le-a spus că le-a dat
putere să învie morţii. Isus S-a uitat la ucenici şi a spus:

„O, neam necredincios şi pornit la rău! Până când voi fi
cu voi? Până când vă voi suferi?
Aduceţi-l aici, la Mine.(Matei 17.15-17).

Isus a întrebat:
„Crezi?Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede!” Şi tatăl copilului a
răspuns: „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!” (Marcu
9.23-24).

Voi credeţi? Atunci ce am cântat acum? „Crede numai.” În ordine. Acum
toată lumea să cânte încet. „Crede numai.”

Vi-L puteţi închipui coborând pe coridoarele slavei şi păşind aici în
sală? În ordine.

Acesta este pacientul? Ce tablou minunat! Noi nu ne cunoaştem. Ei aduc
numerele de rugăciune, le amestecă şi le împart oamenilor. Oamenii primesc
acele numere, dar nimeni nu ştie de unde va începe rândul. Nici cei care le
împart, nu ştiu.

În seara aceasta avem aici un tablou biblic: o femeie şi un bărbat
care nu se cunosc. Ea este o soră de culoare, iar eu sunt un alb, exact cum a
fost atunci când a stat Isus la fântână. Atunci, a venit femeia aceea din
Samaria şi Isus a început să vorbească cu ea şi i-a zis:

„Dă-Mi să beau!”

„Evreii şi samaritenii nu au nici un fel de legături împreună”, a
răspuns femeia. De ce? Pentru că în vremea aceea era segregaţie. Şi astăzi mai
sunt o mulţime de state în care există rasism în ce priveşte oamenii de culoare
şi albii.

Dar Isus i-a făcut cunoscut cât se poate de clar care era problema ei.
Sigur că da. Ea era în mâinile lui Dumnezeu pentru ca El să Se poată manifesta.
Nu a contat culoarea pielii. Noi toţi suntem copiii lui Dumnezeu, veniţi în
lume prin Adam şi Eva. Ţinuturile în care am trăit au determinat culoarea
pielii, de aceea aceasta nu are nici o importanţă. Deloc!

Cum spuneam, în seara aceasta este acelaşi tablou: o femeie şi un
bărbat. Femeia aceasta este o străină pentru mine. Nu ne cunoaştem, este
adevărat, doamnă? Eu nu o cunosc pe ea şi ea nu mă cunoaşte pe mine; nu ne
cunoaştem mai mult decât a cunoscut-o Isus pe femeia de la fântână. Ai citit
povestea, doamnă? El a început să vorbească cu ea şi i-a zis: „Dă-Mi să beau!”
şi a continuat: „Dacă ai şti Cine îţi vorbeşte, 
tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei, iar Eu ţi-aş da o astfel de apă încât nu
va mai trebui să vii şi să scoţi.”

„De unde ai această apă?” a întrebat femeia.

„Apa pe care ţi-o dau Eu, se va preface într-un izvor de apă, care va
ţâşni în Viaţa veşnică.”

„Părinţii
noştri s-au închinat pe muntele acesta, iar Tu spui că în Ierusalim.” Şi
discuţia a continuat aşa până când El a aflat care era problema ei:

„Du-te şi
cheamă-l pe bărbatul tău.”

Câţi din
audienţă ştiu că acesta este adevărul?

„Du-te şi
cheamă-ţi bărbatul!” Aceasta era problema ei chinuitoare, iar El a găsit-o.

Şi femeia
aceasta are o problemă, pentru că altfel n-ar fi aici în seara aceasta. Vedeţi?

„Du-te şi
cheamă-l pe bărbatul tău!” Aceasta era problema ei.

„Nu am
bărbat”, a răspuns femeia.

„Aşa
este, pentru că ai avut cinci…”

Ascultaţi
cu atenţie cei care sunteţi nou-veniţi.

Ea L-a
privit şi a spus:

„Doamne,
văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, va face aceste
lucruri…”

Este
adevărat? Acest lucru este scris în Ioan 4.

„Mesia va
face aceste lucruri, dar Tu cine eşti?”

Şi El a
răspuns: „Eu sunt Acela.” Vedeţi? Acela era semnul lui Mesia, este adevărat?
Dacă acela era semnul lui Mesia înainte de înviere, mai bine zis, înainte de
răstignire, şi El este Acelaşi, înseamnă că şi după înviere trebuie să fie
acelaşi semn al lui Mesia. Este adevărat?

Natanael
I-a zis: „Rabi, de unde mă cunoşti?

Şi El i-a
răspuns: „Te-am văzut înainte să te cheme Filip, când erai sub smochin.”

Atunci,
Natanael a spus: „…Tu eşti Fiul lui Dumnezeu…” Ceea ce a făcut Isus era
un semn, nu-i aşa? Şi dacă acela era semnul Fiului lui Dumnezeu, cu alte
cuvinte, dacă El a ştiut de unde a venit, ce a făcut sau ce probleme a avut
persoana respectivă, atunci tot acesta ar trebui să fie şi astăzi semnul Fiului
lui Dumnezeu. Este adevărat?

Acum am
să-i vorbesc femeii, iar ea va mărturisi prin ridicarea mâinii că nu ne-am mai
văzut niciodată până acum. Dacă Isus Hristos va veni prin harul Său, mă va unge
şi îmi va face cunoscut care este problema ei, iar voi nu veţi crede deşi se va
dovedi că este adevărat, aceasta este necredinţă şi nu mai aveţi nici o şansă.

De ce vă
spun aceste lucruri? Pentru că El le-a făgăduit, iar eu Îl cred pe Dumnezeu.
Este exact cum a spus El că va fi.

Acum aş
vrea să vorbesc puţin cu femeia. De ce a vorbit Isus cu femeia de la fântână?
Ca să-i prindă duhul. Aşa este. Ca să intre în legătură cu duhul ei.

Vreau să
vorbesc puţin cu femeia şi poate Domnul îmi va arăta ceva despre ea. Dacă da,
vă veţi bucura, iar dacă nu o veţi face, El este Acelaşi care a înviat din
morţi. Vedeţi? Îndurarea Lui este cea care face aceasta.

Cred că
toţi cei care se află în rândul de rugăciune sunt străini pentru mine. Ridicaţi
mâna dacă este adevărat. Vedeţi? Singurele persoane pe care le cunosc în sală
sunt fratele Mattsson, fratele de aici, fiul meu, domnul Wood, Leo şi fratele
Alment. Da, este aici şi fratele Beeler. Cred că acestea sunt singurele persoane
pe care le cunosc. Da, îl cunosc şi pe fratele acesta care vine la tabernacol.
Smith sau aşa ceva. În rest, toţi ceilalţi sunt străini.

Soră,
aşa-i că El este minunat? El este Cel mai frumos din zecile de mii; El este
Crinul din Vale, Luceafărul de dimineaţă. Îmi dau seama că eşti creştină,
pentru că Duhul începe să se simtă binevenit. Ştiu că stă undeva aproape
fiindcă duhul tău şi Duhul Sfânt care este aici peste mine, au intrat în
legătură unul cu altul, iar acum poate să-mi descopere. Dacă El îţi va spune
ceva din trecutul tău, tu vei putea judeca dacă este adevărat sau nu, şi la fel
dacă îţi va spune ceva despre viitor. Este clar că dacă îţi cunoaşte trecutul,
îţi cunoaşte şi viitorul. Dacă îţi va vorbi despre viitor, înainte ca să-ţi
spună trecutul, te vei putea întreba dacă se va întâmpla sau nu, dar dacă îţi
va spune ceva ce s-a întâmplat deja, vei şti dacă ceea ce-ţi spune este
adevărat sau nu. Vedeţi cum lucrează? El este atât de real! Fără îndoială.

Dacă
audienţa îmi poate auzi glasul, văd că femeia se îndepărtează de mine. Se
întoarce înapoi. O văd într-o clădire. Nu, este în faţa unui doctor, iar acesta
îi spune că are o tumoare la tiroidă şi că trebuie să fie operată. Sincer, eu
văd venind o umbră asupra ta. Trebuia să te operezi la mijlocul săptămânii
trecute, dar nu ai mai mers pentru că ai auzit că vin în oraş. Ai fost trimisă
aici ca să mă rog pentru tine. Aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul”.

Tată
ceresc, îmi pun mâinile peste femeie şi o binecuvântez. Fie ca marile
binecuvântări ale lui Dumnezeu să se odihnească asupra ei, pentru că ai spus: „Iată
semnele care îi vor urma pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile peste
bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”
Acesta este Cuvântul Tău, iar eu mă
rog pentru ea, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, soră. Fie ca harul Lui să fie cu tine.

Acum
credeţi? Dacă credeţi, veţi avea ceea ce cereţi.

Doamna de
acolo a fost mai înainte pe platformă? Nu. Tu te-ai dus jos cu ungerea peste
tine şi te-ai aşezat lângă doamna aceea. Da. Ea este supărată din cauza unei
probleme de la spate.

Tu, care
ai batista la ochi, pune-ţi mâinile peste sora de lângă tine şi care are
probleme cu spatele. O, Isuse, Fiul lui Dumnezeu, Tu ştii dacă femeia Te-a
atins sau nu. Eu Te rog pentru vindecarea ei, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Soră,
poţi să mergi în pace pentru că credinţa ta te-a făcut bine. Să ai credinţă în
Dumnezeu.

Biblia
spune că „toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede”, este
adevărat?

Tu
urmezi? Aici, soră, lângă microfon. Noi nu ne cunoaştem. Tu eşti o femeie de
culoare, iar eu sunt un alb. Îmi place credinţa voastră. Mai demult, în zilele
sclaviei, voi eraţi pulsul. Părinţii voştri v-au lăsat moştenire o credinţă
simplă şi smerită.

Noi
suntem străini, eu nu te cunosc. Când mergea pe drumul Calvarului, cu povara pe
spatele Lui, Isus a căzut sub greutatea ei. Trupul Lui era slăbit, iar Simon
L-a ajutat să-Şi ducă crucea mai departe. Nu credeţi că acum îl va ajuta şi El
pe unul din copiii lui aflaţi în necaz? Soră, Duhul lui Hristos este chiar
aici, lângă tine. Eu sunt fratele tău, dar El este Dumnezeul şi Mântuitorul
tău.

Tu ai o
tumoare şi ai şi o problemă femeiască. 
Dacă Dumnezeu îmi va spune unde este, te va ajuta să crezi? Este chiar
aici într-o parte. Acum crezi?

Dumnezeule
scump, o binecuvântez pe femeia aceasta ca s-o ajuţi să trăiască şi să-i dai o
viaţă lungă. Fie ca binecuvântările Tale veşnice să se odihnească peste ea şi
s-o vindeci în Numele lui Isus Hristos. Amin. Dumnezeu să te binecuvânteze,
doamnă.

„Celui ce
crede.” Să nu vă simţiţi stânjeniţi! Dacă aţi fost vindecaţi vreodată, cred că
şi voi aţi strigat. Vedeţi? Când era în starea aceea, ea nu putea spune nimic,
dar imediat ce lucrul acela a fost ridicat de peste ea, femeia a dat curs
sentimentelor.

El a spus:
Totul este cu putinţă pentru cel ce crede.”

Doamna
albă de acolo… şi tu te rogi, nu-i aşa? Eu nu te cunosc,  nu te-am mai văzut niciodată, dar credinţa ta
L-a atins pe El. Tu eşti creştină, eşti credincioasă. Suferi de dureri de cap
care vin mereu peste tine. Nu eşti de aici, ci ai condus până în locul acesta.
Locuieşti într-un loc care arată ca o fermă, iar în jur creşte grâu. Este o
fermă de grâu. Aşa este.  Îl crezi?
Credinţa ta L-a atins. Crede din toată inima, pentru că ceea ce ţi-am spus este
adevărul. Ridică mâna dacă este adevărat. Acum du-te acasă şi fii bine.

Fie ca
lucrul acesta să te părăsească în Numele lui Isus Hristos.

Ce mai
faci, doamnă? Vino, nu te teme, fiindcă Acesta este Duhul Sfânt. Este o ungere
atât de minunată! O, ce întuneric se face în jurul acestei femei! O văd într-o
cameră de spital, iar doctorii dau din cap. Ei nu ştiu care este problema ei,
dar El ştie. Aşa este.  Problema ta
principală se datorează nervilor. Ai un fel de spasme care te fac să te simţi
îngrozitor, iar medicii nu pot găsi cauza pentru că este un drac. Instrumentele
lor nu pot depista duhurile. Ele se pot ascunde de Razele „X”, dar nu se pot
ascunde de Dumnezeu. Crezi aceasta? Vino aici.

O,
IaHVeH, în Numele lui Isus, Fiul lui Dumnezeu, cer îndurare pentru această
femeie. Doctorii au încercat să-l găsească, dar este ascuns. Însă nu se poate
ascunde şi de Tine.

Duh rău
care îi provoci această stare, ieşi afară din această femeie! Isus Hristos să
te mustre! Fie ca ea să plece în pace, în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Doamnă,
eu nu te cunosc, dar tu ai avut tot timpul suişuri şi coborâşuri. Întotdeauna
ţi-ai dorit o viaţă mai aproape de Dumnezeu, o părtăşie mai profundă cu
Dumnezeu; ai dorit să trăieşti pentru El, fiindcă ai avut problemele tale care
nu pot fi spuse în audienţă, ci sunt între tine, Dumnezeu şi mine. Îmi vei
accepta sfatul ca proroc al Lui? Du-te de aici şi bucură-te. Du-te şi cântă!
Du-te, bucură-te, uită tot ce s-a întâmplat şi vei fi bine. Amin.

Dacă El
ştie de ce eşti aici, ştie şi ce va fi cu tine, este adevărat?

Dacă
credeţi, puteţi primi. Amin. Fiţi plini de respect şi nu vă îndoiţi.

Văd în
faţa mea nişte munţi înalţi, cu zăpadă pe creste, iar la poalele lor este un
oraş mare. Acolo trăieşte tatăl tău. Este vorba de Denver, Colorado. El are
probleme cu inima şi se sufocă. Tu eşti fiica lui şi mijloceşti pentru el.

O,
Dumnezeule, ai milă, fiindcă Te rog să-i dai acestei tinere femei ceea ce cere.
Fie ca Duhul Sfânt să Se mişte şi să-i dea această binecuvântare în timp ce-mi
pun mâinile peste ea, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu
să te binecuvânteze, soră. Crede şi nu te teme. Credeţi?

Tu te-ai
atins de El, soră. Nu am văzut ce era, dar Lumina a stat deasupra ta. Doamna în
vârstă de acolo. Da, tu. Crezi? Crezi că El te va vindeca de acele varice?
Amândouă aveţi varice şi amândouă v-aţi rugat pentru acelaşi lucru.

Ridicaţi
mâna dacă este adevărat. În ordine. Credeţi şi veţi avea ceea ce cereţi, pentru
că toate lucrurile sunt cu putinţă pentru cel ce crede. Amin. Acum vine din
toate părţile.

Doamna de
culoare cu rochia albă… şi tu te rugai. Vă rog să nu vă mai mişcaţi. Fiţi
respectuoşi câteva minute. Staţi liniştiţi. S-a întâmplat ceva… cineva s-a
mişcat sau s-a ridicat. Vă rog să nu faceţi aceasta, ci staţi liniştiţi!

Am o
vedenie despre cineva. Unde eram? Da, rămâneţi în rugăciune indiferent unde vă
aflaţi. Fiţi respectuoşi. Domnule, să ştii că nu sunt nebun, dar este vorba de
o altă dimensiune, de o altă lume. Vedeţi, în lumea aceasta, noi stăm aici şi
ne uităm unul la altul  ca oameni. Eu nu
te cunosc, nu te-am văzut niciodată, este adevărat, domnule? Ridică mâna, dacă
este adevărat. Eu nu te cunosc, dar acum stăm faţă în faţă şi ne uităm unul la
altul. Noi suntem străini, dar aici mai este prezentă o lume, una spirituală.
Acolo locuieşte Dumnezeu; acolo este Duhul Sfânt, iar El mă cunoaşte şi pe mine
şi pe tine.

Eu sunt
fratele tău, dar El este Dumnezeul şi Mântuitorul tău. Eu nu ştiu de ce eşti
aici, dar El ştie. Dacă îmi va descoperi de ce eşti aici, vei crede? Da? Lucrul
acesta va fi hotărâtor şi pentru audienţă? Probabil ar trebui să mai vorbesc
puţin cu bărbatul acesta. Cu cât vorbesc mai mult cu el, se descoperă mai mult.

Să ştii
că nu sunt nebun. Aceasta este ungerea Duhului Sfânt şi voi trageţi Viaţa din
mine. Eu sunt predat Lui. Vedeţi? Nu eu fac aceasta, ci voi. Este darul lui
Dumnezeu. Nu eu sunt darul Lui, ci acesta este darul Lui, iar voi trageţi din
El.

Isus nu a
cunoscut-o pe femeia cu scurgerea de sânge, nu a ştiut absolut nimic despre ea.
Femeia L-a atins cu credinţa ei. Aceasta faceţi şi voi. Acum sunteţi o mulţime
care trageţi, iar Duhul mă duce în locul în care abia mai pot vedea. Dacă
atingerea unei femei a făcut ca Fiul lui Dumnezeu să simtă că slăbeşte în
putere, ce se va întâmpla cu mine, un păcătos salvat prin har? Eu nu îl cunosc
pe bărbatul acesta, dar este nevoie de credinţa lui să facă aceasta, nu de a
mea.

Dacă tu
sau cineva este în necaz, iar eu aş putea să te ajut dar nu o fac, aceasta
dovedeşte că sunt o persoană îngrozitoare. Eu sunt aici numai ca să te ajut,
dar tot ce pot să fac este să mă predau Lui… Dacă eşti bolnav, nu pot să te
vindec. Dacă părinţii tăi, nevasta ta sau altcineva, sunt bolnavi, eu nu pot
să-i vindec. Înţelegeţi? Este nevoie de credinţă.

Dar Duhul
Sfânt va descoperi ca să ştii că El a înviat din morţi şi fiecare Cuvânt din
Biblie este adevărat. Scriptura trebuie să se împlinească, şi se împlineşte
chiar înaintea ochilor noştri.

…lucrurile
pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă veţi face mai multe…”
; nu
numai o femeie va fi vindecată, ci mai multe.

Darul nu
este pentru public. O singură mişcare îl deranjează pentru că Duhul Sfânt este
foarte sensibil. Vreţi să mai staţi liniştiţi încă puţin? Nu vă ridicaţi, ci
staţi respectuoşi. Ungerea a ajuns adânc în audienţă şi este foarte sensibilă.
Aş vrea să vă pot explica aceasta, dar nu pot.

Domnule,
te văd la serviciu… tu ai avut o problemă cu sinusurile. Da, ai răcit, dar este
ceva ca malaria.

(„Aşa
este. Am luat-o în anul 1943.”).

Eşti o
persoană foarte bolnavă. Văd că studiezi la o şcoală. Urmezi un curs biblic,
pentru că vrei să devii predicator. Tu nu eşti de aici, ci vii din
Massachusetts. Aşa este, şi te numeşti Smith Ralph. Mai ai un nume şi anume:
Lancaster. Acesta este adevărul. Acum crezi? Vino aici.

Te binecuvântez
în Numele lui Isus Hristos, Fiul înviat al lui Dumnezeu, pentru vindecarea
trupului tău. Amin. Dumnezeu să fie cu tine, fratele meu şi să-ţi dea
binecuvântările Lui. Să nu te îndoieşti, ci să crezi din toată inima.

Acum
credeţi?

Când am
vorbit despre sinusurile acelui bărbat, te-ai unit şi tu, este adevărat? Tu ai
artrită… doamna cu pălăria neagră. Da. Şi doamna de lângă tine are tot artrită.
Aşa este. Credeţi? Puneţi-vă mâinile una peste cealaltă.

O, Isuse,
Fiul lui Dumnezeu, te rog să le vindeci în Numele lui Isus. Să crezi! Credeţi!

Crezi că
Dumnezeu te va vindeca de problema de la spate? Doamna cu pălăria albă, crede?
În ordine, atunci accept-o! Vei avea ce ai scris, în Numele Domnului Isus.

Nervozitate,
dar Isus poate să te vindece, este adevărat? Crezi că o va face? În ordine.
Atunci poţi pleca şi să fii bine. Fie ca Dumnezeu să-ţi dea aceasta, în Numele
Domnului Isus. Amin.

Ce mai
faci? Eşti foarte bolnavă, anchilozată, dar Dumnezeu ştie totul. Crezi că poate
să te vindece de artrită şi să te facă bine? Crezi? Ridică-te în picioare şi
spune: „Isuse, accept aceasta chiar acum.” Aşa este. Du-te de pe platformă,
bucură-te şi spune: „Lăudat să fie Dumnezeu pentru vindecarea mea.”

Dar tu,
crezi? Stai în faţa unei operaţii din cauza unei tumori. Aşa este. Crezi că
Isus Hristos poate s-o vindece? În ordine, atunci du-te şi primeşte vindecarea,
pentru că cer această binecuvântare în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Să ştii
că Sângele lui Emanuel a curs din trupul Său ca să-ţi facă şi ţie o transfuzie
de sânge ca să nu mai ai această anemie şi să fii bine. Crezi aceasta? Atunci
primeşte vindecarea în Numele Domnului Isus Hristos. Amin.

Să spunem
cu toţii: „Lăudat să fie Domnul!” (Adunarea spune: „Lăudat să fie Domnul!”).

Cred că
toată lumea poate vedea că aici stă o femeie oarbă. Plecaţi-vă capetele.
Oricine îşi va ridica privirea şi se va uita, înainte ca eu să spun:
„Ridicaţi-vă privirea!”, va fi blestemat. Lăsaţi-mă singur cu femeia.

Isus a
dus odată un om afară din cetate. Eu nu trebuie să văd minuni ca să cred,
deoarece cred în minunea învierii. Nu vă mai mişcaţi  şi ţineţi capetele plecate până când vă spun
să le ridicaţi.

Soră,
odată era un orb care stătea la poarta cetăţii şi cerşea. Dumnezeu să-ţi
binecuvânteze inima. Vrei să vezi slava lui Dumnezeu? Atunci închide pleoapele
la fel ca restul audienţei. Suntem aici doar eu şi Duhul Sfânt.

În urmă
cu câteva nopţi am primit o vedenie cu privire la un lucru, iar din momentul
acela am spus: „Blestemat este oricine se va uita sau va deschide ochii înainte
să spun eu!”

Dacă
crezi, duhul de orbire va trebui să plece de peste tine şi vei vedea din nou.
Să crezi!

Dumnezeule
care ai făcut ochii omului, care Te-ai îndurat de orbi şi de femeia aceasta
sărmană care bâjbâie prin întuneric. O, Isuse, Tu urcai Golgota, iar sângele
Îţi curgea şiroaie pe spate. Haina Ta era înmuiată în sânge şi purtai o cunună
de spini, în timp ce trăgeai după Tine crucea, prin urmele de paşi însângerate
pe care le lăsai în urmă. Tu ai simţit durerea, iar Simon Te-a ajutat şi a ridicat
crucea.

Dumnezeule,
aici este unul dintre copiii lui; este cufundat în întuneric, iar doctorii nu
pot face nimic. Dar Tu eşti aici, Dumnezeule. Nu ai Tu milă? Nu Tu îmi dai
credinţă ca să primesc ceea ce cer? Dă-i şi ei credinţă, Dumnezeule. fie ca
lumina să străpungă umbrele întunericului şi Marele Preot să păşească în faţă
cu propriul Său sânge.

Eu mustru
duhul de orbire de peste această femeie, în Numele lui Isus Hristos.
Dumnezeule, eu nu vreau minuni, pentru că Tu ai spus:

Un
neam viclean şi preacurvar umblă după minuni…”
, Noi nu umblăm după minuni,
dar pentru ca adunarea să poată vedea dincolo de umbra de îndoială că Tu eşti
Isus Hristos Cel înviat, că poţi reda vederea orbilor şi că lucrările Tale sunt
adevărate, cer vindecarea acestor ochi, ca să poată vedea. Aşadar, merg înainte
crezând din toată inima şi provoc acest duh În Numele lui Isus Hristos.

Ţine
ochii închişi, doamnă, pentru că vorbesc numai cu femeia de pe platformă. Fac
aceasta în urma unei vedenii. Eu stau de vorbă numai cu femeia aceasta, nu cu
audienţa.

Vreau
să-ţi deschizi ochii încet, să priveşti spre mine şi să crezi din toată inima
că Duhul lui Dumnezeu este aici ca să-ţi dea vederea.

Îmi vezi
mâna? Atunci ai vedere. Pune mâna pe nasul meu. El ţi-a dat vederea. Audienţa
poate să-şi ridice capul.

Numără
luminile de aici şi arată-le cu degetul. Ea le numără. Câţi oameni sunt aici?
(„Trei”, spune femeia). Pune mâna pe nasul meu. Amin.

Acum
haideţi să ridicăm mâinile spre Dumnezeu şi să-L lăudăm. Fiecare om din locul acesta,
doreşte vindecarea trupului. Dacă doriţi aceasta, ridicaţi mâinile spre
Dumnezeu.

Isuse
scump, Dătătorul Vieţii veşnice, trimite Duhul Sfânt peste oamenii aceştia care
aşteaptă aici. Vindecă-i, Doamne. Te rog să-i vindeci chiar acum pe fiecare
dintre ei, fiindcă scot afară din această audienţă fiecare putere demonică  şi cer ca Isus Hristos să vină în locul ei.
Amin.

– Amin –