Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMINVESTIȚII

Va urma
24/11/1962, dimineata - Shreveport, LO

Vă mulţumesc  mult. Aş vrea să pot exprima ceea ce simt. Aşa cum spunea fratele Palmer, „Sunt un ascultător bun.” Cu siguranţă, m-am bucurat de dimineaţa aceasta. N-aş fi ratat pentru nimic în lume plăcerea de a-i asculta pe fraţii care aduc aceste mărturii. Fratele care tocmai a cântat, a venit de curând în biserica noastră, dar pe mama şi pe sora lui le cunosc de mulţi ani. Niciodată n-am ajuns la Tabernacol la timp ca să-l pot asculta, și acum tocmai voiam să propun aceasta. Şi iată că s-a ridicat el şi a spus că doreşte să cânte, iar fratele de aici a spus că intenţiona să cânte şi el aceeaşi cântare. Va putea s-o cânte şi el în seara aceasta, iar noi vom fi bucuroşi să-l ascultăm.

Întotdeauna este un mare privilegiu să fii acolo unde este şi prezenţa Domnului. Aşa cum spunea şi fratele nostru, sunt o mulţime de oameni din diferite denominaţiuni care ne cheamă, dar noi toţi suntem chemaţi să alcătuim un singur Trup, Trupul lui Hristos, în care suntem botezaţi printr-un singur Duh. Apoi, devenim cetăţeni ai Împărăţiei cerurilor.

Cred că ar trebui să terminăm în jurul orei 12.00. Cum? Numai atâta timp am? Numai două ore? Sunt dezamăgit. Voi ştiţi că mie îmi ia mult timp până reuşesc să spun ceea ce doresc, şi sunt recunoscător pentru că am o audienţă care are răbdare cu mine. Tocmai am spus câteva cuvinte pentru oamenii de afaceri şi pentru toţi cei prezenţi aici. Vreau să spun că a fost un timp măreţ. Aseară, inima mea era încă în clocot chiar şi când am ajuns acasă. M-am simţit la fel ca Wesley, când a vorbit despre „Pieptul Său” după ce a văzut că Dumnezeul nostru este încă viu. Noi nu trebuie să facem nici un fel de presupuneri cu privire la aceasta, pentru că El este real. Tot ce trebuie să facem este să acceptăm ceea ce a spus El şi să vedem felul simplu în care cuvintele Lui au devenit realitate. Cuvântul este o Sămânţă, și dacă Sămânţa aceea este germinată şi pusă în pământul potrivit şi la temperatura potrivită, va creşte. Noi ştim că acest Cuvânt este germinat, pentru că este Dumnezeu Însuşi: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.. Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.”

Suntem atât de bucuroşi să auzim metodişti, baptişti, prezbiterieni, ortodocşi greci şi alţii care se adună împreună într-un singur loc măreţ. Cred că Iacov a săpat o fântână, dar pentru că s-au certat cu păstorii din Gherar de la apă, i-a pus nume „Ceartă”. Apoi a săpat altă fântână pe care a numit-o „Gâlceavă”, pentru că din nou a fost ceartă pentru apă. Pe urmă s-a mutat de acolo şi a săpat altă fântână, pentru care nu s-au mai certat, aşa că i-a pus numele „Lărgime”, fiindcă a zis: „Domnul ne-a făcut loc larg, ca să ne putem întinde în ţară”.  (Geneza 26.20-22).                                    

Luther a săpat şi el o fântână, şi la fel Wesley, iar acum avem şi noi una, ceea ce înseamnă că este loc pentru toţi. Să stăm deci şi să bem din fântâna aceasta. Dacă mergeţi pe o cămilă cu o cocoaşă, pe una cu două cocoaşe sau pe una cu trei cocoaşe, tot puteţi veni să beţi, pentru că suntem în călătorie. Aceasta este tot.

Acum, după ce am glumit puţin, să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune, înainte de a ne apropia de Cuvântul Său. 

Tatăl nostru, Dumnezeule mare şi Atotputernic Cel căruia, fratele care a cântat cântarea „Ce mare eşti!”, i-a exprimat toate sentimentele noastre, ne apropiem de Tine în Numele scumpului Tău Fiu, Domnul Isus, Jertfa noastră. Noi venim în prezenţa Ta, prin credinţă şi privim la Jertfa noastră, care Se află pe tronul Tău, ştiind că El ne-a făgăduit că dacă cerem ceva în Numele Său, ni se va da. Dorinţa noastră este să citim Cuvântul Tău şi să vorbim despre El. Te rugăm să laşi ca Duhul Sfânt să ia Cuvântul şi să-L sădească în inima fiecăruia dintre noi. Te rugăm să tai împrejur buzele care vorbesc şi urechile care aud, şi fie ca Cuvântul să cadă într-un pământ bun, ca să aducă roadă însutită. Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus. Amin.

La mulţi oameni le place să-l urmărească pe predicator când citeşte din Scripturi. Astfel, aş vrea să vă atrag atenţia asupra textului din Marcu 10.17-22, de unde vom lua un subiect:

 „Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

„Pentru ce Mă numeşti bun?” i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun, decât Unul singur: Dumnezeu.

Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”

El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”

Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot, căci avea multe avuţii.”

De aici, voi lua un subiect pe care îl voi intitula: „Investiţii”. M-am gândit că subiectul acesta ar fi adecvat pentru câteva minute, în care doresc să le vorbesc despre investiţii oamenilor de afaceri ai oraşului, pentru că orice om de afaceri bun, este interesat să facă întotdeauna investiţii bune. Lor le place să facă investiţii bune şi înţelepte pentru că ele aduc întotdeauna o răsplată.

Astfel, în dimineaţa aceasta, aş dori să le vorbesc acestor oameni, dacă este vreunul printre noi, despre cea mai bună Investiţie pe care o cunosc eu. Cu câtva timp în urmă, un predicator renumit de la o biserică baptistă, din care vin şi eu, mi-a pus o întrebare. El mi-a zis:

„Frate Branham, am auzit că eşti cu oamenii de afaceri ai Evangheliei depline.”

„Da, domnule, aşa este,” i-am răspuns eu.

„Dar ce legătură ai tu cu aceşti oameni de afaceri ai Evangheliei depline?”

„Sunt şi eu un om de afaceri.”

„Un om de afaceri?”

„Da, domnule.”

„Dar în ce afaceri ai intrat?”

„În domeniul Asigurărilor.”

„Cum ai spus?”

„În domeniul Asigurărilor”, am repetat eu.

„Dar ce fel de asigurări faci?”

„Ale Vieţii veşnice.”

Dacă cineva dintre voi este interesat să vorbească cu mine despre o Poliţă, aş fi bucuros să ne întâlnim după adunare şi să vorbim despre ea.

Cu câtva timp în urmă, a venit la mine un prieten cu care am fost coleg de şcoală, iar acum este agent de asigurări. Am şi un frate care este agent de asigurări, dar eu nu am avut niciodată nici un fel de asigurare. N-am nimic împotriva lor, dar… Deci băiatul acela a venit la mine. Se numeşte Snyder Wilmer şi are un frate care este predicator baptist.

Deci, Wilmer a venit la mine şi mi-a zis:

„Billy, vreau să vorbesc cu tine despre asigurări.”

„Mulţumesc, Wilmer,” i-am răspuns eu. „Putem vorbi despre orice altceva, pentru că eu am deja o Asigurare.”

„Oh, îmi pare rău! Ce fel de asigurare ai?”

„Am Asigurare,” am răspuns eu. Soţia mea m-a privit ca şi cum aş fi fost un mincinos.. Ea s-a oprit şi m-a privit lung, deoarece ştia foarte bine că eu nu am nici un fel de asigurare. Wilmer a repetat:

„Ce fel de asigurare ai, Billy?”

„Am spus Asigurare: binecuvântată Asigurare, Isus este al meu. Oh, ce anticipare a gloriei divine! Eu sunt un moştenitor al salvării, răscumpărat de Dumnezeu, născut din Duhul Lui, spălat în Sângele Său.”

„Aceasta este foarte bine, Billy, dar nu te va pune aici sus în cimitir!”

„Este adevărat”, am răspuns eu, „dar mă va scoate afară. Eu nu mă îngrijorez cum voi intra înăuntru, ci cum voi ieşi de acolo.” Despre aceasta vreau să vorbesc.

Orice om care are bani, vrea să facă o investiţie bună. Dacă un om are, de exemplu, zece mii de dolari, vrea să-i investească în ceva. Să nu-i ţineţi în buzunar, pentru că ştiţi că pot fi furaţi de hoţi! Deci, nu vreţi să faceţi aceasta. Dacă eşti un om de afaceri înţelept şi bun, vrei să-i investeşti în ceva care atrage dividende, în ceva ce va aduce profit. Voi aţi auzit despre talanţii din Biblie. Deci, vreţi să-i puneţi în negoţ.

Când faceţi aceasta, voi nu vreţi să-i investiţi în ceva neînţelept. Nici un om nu ar vrea să facă aşa ceva. Voi, bărbaţilor, nu aţi vrea să-i investiţi în ceva de genul: „Îmbogăţeşte-te peste noapte, căci nici măcar nu ştii de unde vine aceasta!”, cum îndeamnă sloganurile acestea de aici. Ar fi bine să aveţi grijă în legătură cu aceasta. Riscaţi să pierdeţi tot ce aveţi, pentru că este un joc de noroc, iar jocurile de noroc nu sunt nici pe departe o afacere bună şi înţeleaptă. Au şi ele şansa lor, însă nu cred că vreţi să vă asumaţi astfel de riscuri. Cred că dorinţa voastră este să investiţi în ceva bun, înţelept şi sigur, care va atrage dividende mari, în ceva sigur şi stabil, în ceva ce s-a dovedit că a adus întotdeauna satisfacţii şi rezultate bune. Când puteţi investi în aşa ceva, aveţi asigurarea că veţi realiza ceva; puteţi fi liniştiţi că nu vă veţi pierde banii. Dar dacă afacerea nu este prea bună, nu vreţi s-o încercaţi; este nevoie de un plan bun şi sigur, de ceva care va aduce rezultate bune…

Conducătorul acesta tânăr şi bogat, cum îl numeşte Biblia, a ratat o mare oportunitate. El a avut şansa de a-şi investi bogăţiile pe care le avea în lumea aceasta, într-un Plan garantat, dar a trecut pe lângă El. I s-a dat şansa de a face o Investiţie din care putea obţine o mare dobândă, dar a ratat-o din cauză că s-a temut s-o accepte, cum se întâmplă cu mulţi dintre noi astăzi. Acest lucru este rău şi totuşi îl facem. Deşi Planul care i s-a prezentat este legitimat în mod desăvârşit şi sigur… Vedeţi? Când a venit pe pământ, Isus a dovedit că era ceea ce a spus că era: a dovedit că era Dumnezeu manifestat în trup, pentru că a dat cărţile pe faţă şi a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” (Ioan 10.37).

Aşadar, tânărul acesta era la fel ca marea şi bogata epocă Laodicea în care trăim noi. Oamenii de astăzi au văzut marea oportunitate de a investi în Ceva, dar nu este ceva popular. În zilele Sale, Isus nu era un Om popular decât printre cei săraci şi nevinovaţi, pentru că bisericile din zilele acelea, denominaţiunile sau religiile sectante de atunci, nu aveau nimic a face cu El. Totuşi, trebuie să fi fost ceva în legătură cu El, ceva ce tânărul acesta bogat a văzut, dar alţii nu au putut vedea. El a avut înţelepciunea de a veni la Isus ca să-L întrebe ce să facă, deoarece a văzut în El o calitate pe care n-a găsit-o la nimeni altcineva. Dar vedeţi, el era bogat şi avea multe bogăţii materiale.

Noi avem un tablou minunat al acestui tânăr, în Apocalipsa 3.17, unde scrie despre epoca bisericii Laodicea: „Tu zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”

Ce lucru cumplit! Este oribil ca un om să fie orb sau să  umble gol pe stradă şi să nu ştie că este gol. Partea cea mai rea a acestei situaţii este că omul se află în starea aceea, dar nu ştie; dacă ar şti, ar încerca să facă ceva să se ajute. Dar fiind în această stare şi neştiind că este gol… Acesta este tabloul pe care îl avem aici.

Mulţi dintre noi Îl vedem pe Dumnezeu mişcându-Se în aceste zile din urmă; Îl vedem pe Duhul Sfânt venind printre noi şi legitimând făgăduinţele Bibliei despre care Hristos a spus că se vor împlini, dar cu toate acestea, cu diferenţele noastre denominaţionale, cu crezurile şi statutul nostru social care este ca şi al acelui tânăr bogat, noi respingem şansa dată, aşa cum a făcut şi el pentru că s-a temut să facă această Investiţie şi a preferat să se ţină de lucrurile pe care le avea: popularitate, bani, în loc să facă o Investiţie pentru Împărăţia lui Dumnezeu, atunci când şansa a bătut la uşa lui.

Eu nu cred că cineva care-L iubeşte pe Hristos, poate sta într-o adunare în care are loc o adevărată revărsare Rusalistică a Duhului şi să vadă cum prezenţa lui Isus Hristos Se revarsă asupra oamenilor făcând lucrurile pe care El a făgăduit că le va face ca în zilele când a fost pe pământ, şi apoi să respingă şansa pe care i-a dat-o Dumnezeu, adică să fie parte din acele lucruri. Ce lucru josnic a făcut tânărul acesta prin faptul că a respins şansa care i s-a dat! Şi ce lucru josnic fac organizaţiile de astăzi! În loc să accepte, să îmbrăţişeze Duhul Sfânt şi să uite neînţelegerile lor, ei se separă încercând să atragă de partea lor grupuri micuţe care să creadă ceea ce cred ei.

Când ne-a fost adus mesajul pentru epoca Laodicea, despre care scrie în Apocalipsa 3, şi prin care noi am ieşit în aceste zile din urmă din bisericile organizate, am aflat că biserica este foarte bogată. Dar ei sunt atât de mult în dezacord cu Cuvântul, încât L-au dat afară din biserică, aceasta fiind singura epocă a Bisericii în care El a fost dat afară. Noi vedem că în Efes, Smirna şi în toate celelalte epoci, chiar şi în epoca Bisericii Filadelfia, care este epoca bisericii lui Wesley, El a fost în biserică, dar în epoca Laodicea a fost dat afară, de aceea continuă să bată, încercând să intre înapoi în propria Sa biserică.

Când a fost pe pământ, Dumnezeu era prezent într-o singură Persoană, dar acum, El este în Biserica Sa, Viaţa Sa fiind împărţită prin poporul Său; Dumnezeu trăieşte printre ei, încercând să-i unească într-un Trup simbolic al lui Hristos, care este numit Mireasa Sa.

Mesagerul care a mers înaintea primei Sale veniri, a spus: „…Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam.” (Luca 3.8). Și astăzi, după ce binecuvântările au căzut cu ani în urmă peste penticostali, dar ei s-au separat, din câte s-ar părea pentru că nu au avut credinţa necesară, Dumnezeu poate ridica din metodişti, ortodocşi, și din alţii, din aceste pietre, poate să ridice fii lui Avraam.

Fraţilor, aţi observat vreodată că în Scriptură scrie că El vine în ziua când fecioarele adormite merg să cumpere untdelemn? Când îi vedeţi pe ortodocşii greci, pe episcopali, pe metodişti, baptişti, prezbiterieni,  venind, flămânzind după Duhul Sfânt şi spunând: „De unde putem cumpăra şi noi acest Untdelemn?”, să ştiţi că este ceasul în care vine Mirele. Să fim atenţi unde sunt investiţiile noastre, pentru că acolo ne va fi şi răsplata.

Ei L-au dat pe Isus afară din denominaţiunea lor, nu L-au dorit. În ce-l priveşte pe tânărul bogat, el a plecat trist deşi, dacă observaţi, Biblia spune că „Isus S-a uitat ţintă la el şi l-a iubit.” El îi iubeşte pe oamenii din aceste organizaţii. Ei sunt poporul lui Dumnezeu şi i-a iubit, iar în ultimii cincizeci de ani le-a oferit şansa să facă o Investiţie în El; nu în clădirea unei biserici, ci în puterea învierii lui Hristos ca să primească Duhul Sfânt. Dar acest lucru nu este popular. Cu siguranţă nu este. Orice a făcut Dumnezeu pe pământ, nu a fost niciodată popular. Este foarte nepopular, pentru că aşa a fost hotărât să fie. Nu i-a numit Isus „pereţi văruiţi” pe farisei? El le-a zis: „Pe care dintre profeț i nu i-au prigonit părinţii voştri? Le zugrăviţi mormintele, dar chiar voi i-aţi pus acolo.” Ei au clădit totul pe ceva măreţ: metodiştii pe John Wesley, un om mare; luteranii pe Martin Luther şi aşa mai departe, și acum, penticostalii încearcă să construiască un mormânt pe ceva ce era în urmă cu cincizeci de ani şi i-a scos afară din acest haos. Acum ei iau aceasta din nou, lustruind mormintele celor pe care i-au pus acolo. Aşa este.

Haideţi să privim puţin înapoi ca să înţelegeţi necesitatea acestei mari Poliţe de Asigurări în care vă cer fiecăruia dintre voi să investiţi. Toate aceste lucruri ar trebui privite la fel ca în orice altă afacere. Astfel, înainte de a face o investiţie, ar trebui să aflăm cât mai multe lucruri despre compania sau despre ceea ce vrem să cumpărăm. Pentru aceasta, ar fi bine ca în dimineaţa aceasta să-i investigăm pe unii dintre deţinătorii acestei Poliţe, pentru a afla ce a avut loc. Acesta este singurul fel în care se procedează atunci când doriţi să investiţi într-o afacere. De obicei, voi mergeţi şi-i spuneţi partenerului vostru: „Ce zici de compania cutare sau cutare? Ce zici de afacerea cutare sau cutare?”

„Păi, a făcut aceasta pentru cutare şi cutare. A făcut aceasta pentru cutare şi cutare şi a dat rezultate bune. Aceste obligaţiuni, aceste cupoane ale băncii au adus un profit de 25%…”

Este bine să faceţi investiţii, dar trebuie să aflaţi mai multe înainte de a face aceasta. Aşadar, în dimineaţa aceasta voi încerca să vă vorbesc ca un agent de asigurări, deşi nu sunt un agent de asigurări. Pentru aceasta, vom merge înapoi şi vom face unele investigaţii, îi vom lua pe unii din deţinătorii acestei Investiţii, pe unii dintre cei care au deţinut ceea ce am încercat să vă spun că aveţi nevoie, când v-am spus să vă ţineţi de El, Acesta fiind Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvântul făgăduinţei Sale, indiferent ce spune o denominaţiune sau un crez.

Bărbaţii şi femeile care L-au crezut pe Dumnezeu pe Cuvânt, L-au urmat indiferent ce au crezut sau au spus ceilalţi despre Aceasta. Astfel, am vrea să-i găsim pe unii dintre deţinătorii Lui şi să-i investigăm.

Să începem cu un deţinător bătrân la care mă gândesc şi care a trăit cu multă vreme în urmă. Este vorba de Noe, care a fost un fermier bogat. Noi am aflat că el avea multe posesiuni pe pământ, dar într-o zi i-a vorbit Dumnezeu. De obicei, când vorbeşte Dumnezeu, ceea ce spune El este contrar cu gândurile omeneşti şi fireşti despre acel lucru, este atât de diferit de mersul modern al lucrurilor din acea zi, încât ceilalţi oameni cred că omul care primeşte Mesajul Lui şi Îl urmează, este nebun. Întotdeauna a fost aşa.

Dumnezeu i-a spus lui Noe ce va face şi i-a dat o făgăduinţa. El i-a zis: „Voi distruge lumea şi vreau ca tu să construieşti o arcă. Ia lemnul din ferma ta, încetează să mai creşti copaci, fiindcă vreau să construieşti această arcă pentru salvarea vieţii tale!” Şi noi vedem că Noe a ascultat Glasul lui Dumnezeu, deşi Cuvântul Lui nu se potrivea cu gândurile ştiinţei moderne ale vremii. Noi am învăţat că în vremea aceea exista o civilizaţie mai avansată decât cea pe care o avem noi astăzi, fiindcă Isus a spus: „Cum a fost în zilele lui Noe, aidoma va fi şi la venirea Fiului omului”, o civilizaţie modernă.

În Geneza ni se spune că în zilele acelea nu plouase încă niciodată din cer, ci Dumnezeu uda pământul prin irigaţii. Pe atunci, Pământul era drept, nu era înclinat, şi nu existau ploi. Şi iată că acolo a venit un om care a păşit în faţă cu o Poliţă primită de la Dumnezeu şi a spus că vine judecata şi că se va întâmpla printr-un fenomen numit „ploaie”, și singura cale de scăpare era Poliţa pe care o primise el. Apa avea să cadă din cer. Poate că unii din oamenii aceia de ştiinţă moderni, au putut să-şi ducă instrumentele sus, aşa că au spus: „Putem ajunge la Lună prin radar şi am constatat că nu există nici o picătură de apă sus. Omul acesta este complet nebun! Lăsaţi-l în pace, fiindcă îşi atrage numai ruşine asupra lui.”

Acesta este tabloul credinciosului adevărat din timpul modern de astăzi, care este considerat de ceilalţi complet nebun. Vreau să-i mulţumesc fratelui de aici pentru complimentul său: „Am fost destul de nebun încât să cred Cuvântul.” Este în ordine. Şi eu vreau să rămân aşa.

Odată mi s-a spus despre un om de aici, din California, care avea pe piept o pancartă mare pe care scria: „Sunt un nebun al lui Hristos!”, iar pe spate purta o altă pancartă pe care scria: „Tu al cui nebun eşti?”

Noe era un nebun în ochii lumii din acele zile, pentru că Îl iubea pe Dumnezeu şi Cuvântul Său. Dar el avea o Poliţă care avea să-i aducă Dividende a căror rezultat avea să fie salvarea vieţii lui. Aşa cum am spus mai înainte, s-ar putea ca aceasta să nu coincidă cu mişcarea ştiinţifică. S-ar putea ca oamenii să spună că aceasta este doar o emoţie, aşa cum a mărturisit de curând un frate, care a spus că el nu vrea nici o emoţie. Aceasta este în ordine, deoarece cred că este bine să fim radicali cu privire la aceste lucruri.

Eu am citit despre viaţa lui Martin Luther şi acolo am găsit că cel mai uluitor lucru nu este faptul că Luther a protestat împotriva bisericii catolice şi a scăpat cu viaţă, ci minunea constă în faptul că a putut să rămână în picioare deasupra fanatismului care a urmat trezirea adusă de el.

La fel este şi astăzi. Nu-i o minune faptul că-i vezi pe oameni ieşind afară din organizaţii şi din alte lucruri, dar când vezi un om care poate sta cu Cuvântul şi să-şi ţină capul deasupra fanatismului care încearcă să urmeze asemenea mişcări, este o mare minune. Astăzi, cei mai mulţi aleargă după senzaţii şi îşi bazează credinţa pe lucrurile fireşti, aşa cum a spus fratele nostru despre greci. Vedeţi, ei se bazează exact pe aceleaşi lucruri: fire, fire, denominaţiuni şi aşa mai departe, dar iată că în toate aceste lucruri este cineva care poate să-şi ţină capul deasupra acestor lucruri şi să stea cu „Aşa vorbeşte Domnul!” Acesta este adevărul.

Dacă veţi primi Poliţa despre care vă vorbesc în dimineaţa aceasta, Asigurarea salvării şi a Vieţii, veţi fi încercaţi aşa cum s-a întâmplat întotdeauna. Împărăţia lui Dumnezeu nu vine încât să izbească privirea, şi noi ştim că suntem încercaţi. Fiecare fiu care vine la Dumnezeu, trebuie să fie învăţat asemenea unui copil.

Eu cred că aceasta este problema cu grupul acesta de micuţi Elvis şi Ricky de astăzi. Ei n-au avut parte de creşterea şi antrenamentul potrivit. Tata obişnuia să mă ducă în şopronul pentru lemne, şi eu am primit o educaţie bună ca să ştiu cum să mă comport. El avea o nuia de nuc american cu cele zece Porunci la capătul ei. Cu siguranţă m-a disciplinat. Este păcat că astăzi nu mai avem mame şi taţi ca aceştia, care să facă acelaşi lucru în loc să fie plecaţi în fiecare seară de acasă, în timp ce fiicele lor… Oh, voi ştiţi la ce mă refer.

Voi sunteţi încercaţi, sunteţi puşi la încercare ca să fiţi dovediţi.

După zilele în care a stat şi a predicat, după ce a făcut ultima chemare din uşa corăbiei, Dumnezeu i-a spus lui Noe: „Am terminat cu ei! Intră în locul sigur pe care ţi l-am dat!”

Eu cred că acesta este Locul în care stăm şi noi. Intraţi în acel loc sigur! Puterea păcatului este groaznică, dar Dumnezeu ne-a dat un Loc sigur, aşa cum am spus şi aseară. Staţi acolo şi nu rătăciţi! Aşa cum a spus şi fratele, voi nu puteţi rătăci pe afară. Mai bine rămâneţi pe loc. Nu mergeţi în pribegie urmând ismuri şi dogme omeneşti, ci staţi cu Cuvântul! Staţi cu Hristos pentru că a-L cunoaşte pe El înseamnă Viaţă. Nu a cunoaşte Învăţătura Sa, nu a cunoaşte Cartea Sa, sau altceva, ci Viaţa veşnică este să-L cunoşti pe El.

Haideţi să ne întoarcem la Noe şi să vedem partea dramatică a acestei întâmplări. Se făcea târziu, iar Noe a spus: „Aceasta este ultima chemare, este ultima voastră şansă. Eu am aici Poliţa, Asigurarea că va ploua şi nu mă interesează ce spun legile voastre ştiinţifice, aşa că aţi face bine să veniţi înăuntru!” Dar ei au râs de el. Desigur, au fost şi unii care au stat pe aproape şi au ascultat, dar alţii nici măcar nu s-au apropiat să-l asculte.

Aşadar, Noe a intrat înăuntru şi uşa s-a închis în urma lui. Dar nu Noe a închis uşa, ci Dumnezeu a închis-o. El va face şi acum la fel, când ultimul mădular al Trupului lui Hristos… Acest Trup nu va fi niciodată ciudat pentru tine şi pentru mine, şi am face bine să ne grăbim înăuntru cât timp mai este şansă. Acest Trup nu va avea şase degete la o mână sau două unghii la un deget, ci va fi un Trup desăvârşit, fără cusur, iar atunci când va fi adăugat şi ultimul Lui mădular, Dumnezeu va închide uşa dintre har şi judecată.

Fiţi atenţi!  După ce s-a închis uşa, pot să-l aud pe Noe cum îi spune soţiei sale… Este ca şi cum l-aş asculta şi îl aud cum îi spune: „Mâine dimineaţă vor apărea norii şi va ploua. Tunetele vor tuna, fulgerele vor lumina şi va veni o ploaie mare. Eu am făcut totul cât am putut de bine, dar acum sunt înăuntru şi uşa este închisă. Şi ştim cu toţii că s-a întâmplat ceva supranatural, pentru că nu noi am închis uşa, ci Dumnezeu.”

Dar  au fost și  câţiva credincioşi de graniţă care au stat aproape, au ascultat şi au crezut până la jumătatea drumului, probabil ca şi tânărul bogat. Ei au zis: „Noi ştim că el a fost un om bun, aşa că am face bine să mergem acolo sus. Vom sta pe aproape, iar dacă ceea ce spune el este adevărat, vom putea ajunge… Oh, el ne va deschide uşa şi vom putea intra înăuntru!”

Ţineţi  minte că Noe nu avea nici o cale de a deschide uşa. Să nu vă jucaţi cu Dumnezeu la graniţă! Nu vă mulţumiţi să fiţi doar un bărbat bun sau o femeie bună, ci alergaţi să fiţi umpluţi cu Duhul Sfânt, să fiţi botezaţi prin Duhul Sfânt în Trupul Său. Nu vă mulţumiţi să luaţi doar nişte vorbe din auzite, ci staţi acolo până când sunteţi morţi şi viaţa voastră este nouă în Hristos, până când va fi schimbată întreaga voastră viaţă. Nu vă mulţumiţi să luaţi o emoţie, o senzaţie sau ceva de felul acesta! Să nu faceţi aceasta, ci staţi acolo până când se întâmplă ceva cu adevărat şi are loc o schimbare.

Noe era înăuntru, iar credincioşii aceia de graniţă s-au dus acolo şi au spus: „Poate va ploua aşa cum a spus bătrânul, pentru că s-a întâmplat ceva, un fenomen…”

Şi lumea de astăzi poate vedea că s-a întâmplat ceva. A doua zi dimineaţa, când s-a trezit Noe şi s-a dus să privească pe geam, soarele răsărise la fel de strălucitor ca întotdeauna. Îmi imaginez că Noe a verificat şi a spus: „O clipă! Să văd dacă am avut dreptate.” A mers înapoi la Cuvânt, la chemarea Sa, la făgăduinţa Sa şi totul era perfect.

„Poate El întârzie lucrurile puţin, dar se va întâmpla probabil mâine.” Dar a doua zi, soarele a răsărit din nou la fel de strălucitor. Atunci, credinciosul de graniţă a  devenit un critic şi a spus: „Vedeţi, nu s-a întâmplat nimic,” şi a plecat de acolo, s-a îndepărtat.

Dar după ce Dumnezeu i-a adus ultima sa încercare, în dimineaţa celei de-a şaptea zile, cerurile s-au întunecat, tunetele bubuiau din toate părţile şi fulgerele luminau cerul. Picuri mari de ploaie au început să cadă, iar lumea înnebunită de spaimă a început să ţipe şi să alerge spre arcă. Dar era prea târziu, ca în cazul fecioarelor adormite. Să nu aşteptaţi până veţi ajunge în acel timp! Veniţi acum!

Ploaia a început să inunde străzile, canalele s-au umplut şi apa a început să crească. Atunci unii şi-au zis: „Ne vom construi o barcă şi vom pluti ca Noe. O vom face din buşteni de plop.”

Aceasta încearcă să facă mulţi oameni astăzi: să plutească pe o plută de plop. Dar noi am văzut că s-a scufundat. Alţii s-au gândit că vor construi o barcă şi totul va fi în ordine, dar şi bărcile lor s-au scufundat. Aceasta credeţi şi voi astăzi: că puteţi construi o organizaţie sau să educaţi un grup de oameni în ea şi că va rezista fie că este construită de Dumnezeu, fie că nu. Dar singura care va trece testul este Biserica zidită de Dumnezeu prin Cuvânt şi umplută cu Duhul Sfânt. Trebuie să fie conform instrucţiunilor lui Dumnezeu şi inspirată de Dumnezeu, iar omul nu are nici o contribuţie acolo. Este Dumnezeu şi numai El.

Apele au crescut tot mai mult şi au început să ridice arca. Doamna Noe şi nurorile ei au început să se neliniştească, dar Noe le-a zis: „Staţi liniştite! Dumnezeu a dat făgăduinţa. Asigurarea ne-a fost dată ca o siguranţă absolută.” Noe ştia foarte bine că arca fusese construită conform instrucţiunilor date de Dumnezeu.

Mă întreb dacă noi suntem atenţi astăzi şi privim în jur ca să verificăm dacă ceea ce am construit este în conformitate cu instrucţiunile date, pentru că El a spus: „…cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu.” Mă întreb dacă construcţia noastră este conform instrucţiunilor date de El?  Dar Noe a verificat şi totul, fiecare colţ era asigurat, aşa că a spus: „Trebuie să plutească, pentru că aşa a promis Dumnezeu.”                                                

Soţia lui a zis: „M-am uitat afară şi am văzut familia Jones. Barca lor s-a scufundat, dar a noastră este stabilă.”

Mai este nevoie de puţină persecuţie, încă puţină judecată a lui Dumnezeu pentru a fi ridicată în sus. Şi iată că în cele din urmă, apele au devenit mai adânci şi mai adânci, iar după o vreme toţi au simţit că au început să plutească. Arca a părăsit pământul.

Într-una din aceste zile, doresc să fiu găsit în El. Am început să mă satur de cortul acesta de ciumă şi acum, la cincizeci şi trei de ani, aştept ca într-una din zile să simt că se mişcă ceva. Noi vrem să plecăm.

În timp ce alţii se scufundau, arca se ridica tot mai sus. Dumnezeu a împlinit făgăduinţa Cuvântului Său. Satan l-a încercat pe Noe, a încercat să-l descurajeze prin oamenii acelui timp, prin religioşii şi prin ştiinţa acelui timp.

Ieri sau alaltăieri, am citit în ziar că ştiinţa a găsit o cale ca omul să nu mai moară, ci va trăi veşnic. Ei cred că aceasta este ceva nou, dar noi avem această cale de două mii de ani. Aşa cum a spus David DuPlessis: „Rusia s-a lăudat că au trimis un om în spaţiu, dar noi avem Unul în spaţiu de două mii de ani. Noi suntem atât de departe înaintea lor, încât ei nici nu ştiu unde se află.” Cu siguranţă. Iar Mijlocitorul dintre noi şi Dumnezeu, Asigurarea este Sângele: „Când voi vedea sângele voi trece pe lângă voi.” Aceasta este Asigurarea noastră când va veni judecata.

Nu sunteţi interesaţi de o astfel de Poliţă? Ar trebui să fiţi, pentru că toate celelalte vor eşua. Aşa este. În cele din urmă, când arca a fost zdruncinată pentru ultima dată, a părăsit pământul, iar Cuvântul a adus răsplata şi Poliţa a adus Dividendele, l-a salvat pe Noe şi casa lui. Îi sunt atât de mulţumitor pentru aceasta! Am putea sta la aceasta multă vreme, dar vom merge puţin mai departe.

A mai fost un om, un deţinător al Poliţei, despre care aş vrea să vă vorbesc în dimineaţa aceasta. Fără îndoială aţi auzit de el. Numele lui este Daniel. El şi-a luat Poliţa de asigurare a Vieţii şi a fost dus în Babilon. Dar pentru că era un deţinător al Poliţei, Daniel a stabilit un ţel în inima sa: indiferent ce se va întâmpla, să nu sfideze Poliţa sa; să nu sfideze Investiţia sa. Şi voi aveţi Poliţa, dar să nu o sfidaţi! Dacă o aveţi, încetaţi să vă mai legănaţi cu ea în lume, ci staţi departe de lume! Daniel a hotărât în inima lui că  nu va sfida moştenirea sa pentru mesele împăratului.

Unele dintre voi, femeilor, începeţi să vă lăsaţi părul să crească, aşa cum este corect, iar unii dintre voi, bărbaţilor, începeţi să faceţi ceva corect. Să vă fie ruşine, predicatorilor care vă temeţi sau vă ruşinaţi să spuneţi Adevărul! Dumnezeu să aibă milă de voi. Vă este teamă că dacă spuneţi ceva veţi fi daţi afară din organizaţia voastră. Dar ce ziceţi dacă veţi fi daţi afară din Arcă? Ţineţi minte, fraţilor că Cel ce spune aceasta este Cuvântul lui Dumnezeu. Nu sfidaţi Investiţia voastră! Dacă aţi făcut această Investiţie, ţineţi-vă de ea şi ţineţi-o într-un loc sigur în inima voastră, în sufletul vostru. Staţi cu ea şi nu o întinaţi cu lucrurile lumii!

Biserică, întoarce-te la Dumnezeu! Îndepărtează-te de aceste lucruri vechi după care alergi! Unitarienii v-au dat afară, iar voi vă alăturaţi Adunărilor lui Dumnezeu; dacă Adunările lui Dumnezeu v-au dat afară, mergeţi la Biserica lui Dumnezeu. Nu vă mai murdăriţi moştenirea! Nu mai sfidaţi Investiţia voastră! Întoarceţi-vă înapoi, ţineţi-o curată şi lucraţi pentru Dumnezeu!

Aş vrea să vă reamintesc că aceasta a salvat viaţa lui Daniel. Ei l-au aruncat în groapa cu lei, dar leii nu l-au putut mânca. Acolo era ceva în neregulă, pentru că Îngerul Domnului a fost trimis să-l ocrotească şi i-a salvat viaţa. Dacă există ceva de preţ şi minunat pentru fiecare muritor, aceasta este viaţa. Ce este mai presus decât viaţa? Dacă în dimineaţa aceasta ar fi aici un medic şi v-ar spune despre o capsulă pe care a inventat-o prin ştiinţă şi care v-ar face să trăiţi o sută de ani sau o mie de ani, nu aţi vinde tot ce aveţi ca s-o obţineţi? Cu siguranţă aţi face-o pentru că viaţa este cea mai preţioasă. Dar eu încerc să vă spun despre o Poliţă sau despre o Asigurare prin care nu veţi trăi o sută de ani sau o mie de ani, ci veţi trăi veşnic, pentru că este o Asigurare de Viaţă veşnică şi noi toţi o dorim.

Şi cei trei copii evrei au avut aceeaşi Poliţă de asigurare. Şi fără îndoială, ei nu aveau să se plece în faţa a nimic ce era contrar Cuvântului lui Dumnezeu. Indiferent cât de multe lucruri le-au pus în faţă, ei au rămas credincioşi Cuvântului şi nu s-au plecat  în faţa niciunui idol. De aceea, când a venit judecata, viaţa lor a fost salvată pentru că erau deţinătorii Poliţei despre care vă vorbesc.

Şi Simon Petru ar putea vorbi pentru un moment despre această Poliţă, pentru că a fost menţionat în dimineaţa aceasta. El a fost unul dintre apostoli şi cel care avea cheile Împărăţiei; cu alte cuvinte avea descoperirea, adică ştia cum să deschidă uşile Împărăţiei, iar noi am vorbit aseară despre aceasta. Cheia încuie şi descuie uşa, iar noi am auzit despre aceasta aseară, când am vorbit despre temelia originală. Nu există nici o cale de întoarcere înapoi, doar să te întorci de unde ai început. Fratele a vorbit în dimineaţa aceasta despre Simon Petru şi a arătat ce a făcut el şi cum a început. Şi ca să arate aceasta, a început din Cartea Faptelor. Acolo este locul în care a început Biserica şi acolo trebuie să se întoarcă biserica. Întoarceţi-vă la aceeaşi Prescripţie, la acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu şi urmaţi-L de la un capăt la altul. Dacă L-aţi părăsit, întoarceţi-vă la El! Singura cale de a ieşi afară corect, este să te întorci înapoi ca să fii îndreptat.

Eu am tras cu arma cu precizie şi am obţinut multe trofee, iar zilele trecute, deoarece îmi cunoştea inima şi ştia că am nevoie de puţină odihnă, Domnul m-a lăsat să ating un lucru remarcabil: am tras nouă gloanţe în aceeaşi gaură cu un Winchester 70. Doi dintre bărbaţii care erau acolo, au pus peticul înapoi şi au zis: „Cu siguranţă vei rata ţinta!” Ce era aceasta? M-am jucat cu arma aceea, am reglat-o şi am exersat cu ea până când totul a fost perfect. Dacă arma ratează ţinta, înseamnă că undeva este ceva în neregulă. Compania Winchester a spus: „Arma va trage numai în circumferinţa unui inch, şi aceasta de la douăzeci şi cinci de metri.” Dar eu am tras nouă gloanţe în aceeaşi gaură, de la cincizeci de metri, indiferent ce au spus ei. A mers înainte şi va merge din nou.

Aceasta este ceea ce încerc să vă spun astăzi. Ei spun: „Nu poţi avea un Rusalii ca cel pe care l-au avut ei la început. Oamenii nu vor crede aşa ceva. Noi trebuie să avem o biserică, o organizaţie şi trebuie să avem o educaţie injectată în ea.” Dar dacă a funcţionat atunci cu nişte pescari neînvăţaţi care L-au crezut pe Dumnezeu pe Cuvânt, dacă a lovit ţinta atunci, dacă a vindecat bolnavii, dacă a înviat morţii, va face acelaşi lucru şi astăzi. Dacă arma este reglată şi totul va fi în ordine, va lovi ţinta exact, fără marjă de eroare. Dacă nu face aceasta, întoarceţi-vă înapoi şi verificaţi-vă arma!

Aşadar, întoarceţi-vă înapoi şi luaţi prescripţia pentru a afla unde am greşit: aceasta este singura cale pe care o cunosc  şi prin care o putem face. Şi o va face pentru că înainte a lovit ţinta exact. Dacă a funcţionat pentru apostoli, fără nici o denominaţiune sau crez, fără denumiri ca: metodist, baptist, prezbiterian sau altceva, va funcţiona şi pentru noi… Dacă pentru ei a funcţionat pe baza Cuvântului lui Dumnezeu, va funcţiona şi pentru mine şi pentru voi, tot pe baza Cuvântului lui Dumnezeu. Dar este nevoie să găsiţi şurubul vostru slăbit. Uneori aveţi mai multe, iar unele dintre ele sunt prea strânse, aşa că trebuie să le slăbiţi puţin, pentru a putea simţi vibraţia armei. Este ca în cazul unui cântăreţ care îşi acordează chitara. El trebuie să-i acordeze coardele, și pentru aceasta trebuie să ştie cât de tare trebuie să fie strânse.

Un om umplut cu Duhul Sfânt, poate spune cât trebuie să fie de strânse, dacă este prea în faţa Bibliei sau dacă este prea în spate. Trebuie să fie exact în Biblie, exact cu „Aşa vorbeşte Domnul”. Trebuie să fie reglat exact acolo, atunci va lovi ţinta perfect, atunci va lovi ţinta.

Petru era pescar şi trăsese de multă vreme la ţintă. Tatăl lui i-a spus înainte de a muri: „Fiule, eu sunt bătrân şi L-am aşteptat pe Mesia. Am făcut aceasta din tinereţe. El nu a venit în zilele mele, dar poate va veni în ale tale. Să nu te laşi înşelat de nimeni, fiule, fiindcă vin tot felul de imitatori care spun că sunt Mesia. Ţine minte că atunci când va veni Mesia, noi trebuie să stăm pe Cuvântul care ne spune ce va fi Mesia.”

Voi ştiţi că au fost imitatori care s-au ridicat înainte de venirea lui Isus Hristos. Au existat lideri care s-au ridicat şi  i-au tras pe oameni în pustie, prin culte şi grupări denominaţionale, dar nu au fost ceea ce trebuia. Ei au pierit cu ele, la fel ca cei care s-au răzvrătit împotriva Legii şi au spus despre Moise: „Cine este sfânt? Moise crede că numai el este sfânt în lume, dar mai există şi alţi oameni sfinţi.” Însă Dumnezeu are calea Sa, lucrarea Sa şi slujitorii Săi. Dumnezeu are Cuvântul Său şi cine poate sta împotriva Lui? Staţi cu El!

Acum fiţi atenţi! Bătrânul Iona i-a spus fiului său: „Fiule, Moise a spus în Cuvânt, că atunci când va veni Mesia, va fi un Profet ca el.”

Când Andrei s-a dus şi l-a văzut pe Isus, s-a întors acasă şi a încercat să-i spună lui Petru despre El, dar îmi imaginez că Petru a dat din cap şi a spus: „Eu sunt pescar şi am investit în năvoadele tatălui meu. Voi prinde peşte, pentru că aceasta este ocupaţia mea. Sunt fariseu şi voi rămâne fariseu. Merg la biserică şi sunt la fel de bun ca oricare alt om. Aşa este bine. Aparţin aceleaşi biserici ca şi tatăl meu şi urmez aceeaşi tradiţie pe care a urmat-o el.”

Dar într-o zi a păşit în prezenţa Lui, iar El i-a zis: „Numele tău este Simon şi eşti fiul lui Iona.” Nu numai că Isus ştia cine este el, dar îl cunoştea şi pe tatăl lui care l-a instruit duhovniceşte. Potrivit Cuvântului, aceasta era dovada că El este un Profet, iar Petru şi-a aruncat toate năvoadele şi a făcut această Investiţie, pentru că Isus le-a spus: „Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni”. (Matei 4.19).

Ce diferenţă mare este între Petru, care a lăsat tot ce avea şi L-a urmat pe Isus, şi tânărul bogat care dorea să-şi păstreze bogăţiile.

Filip s-a dus şi i-a spus lui Natanael. Poate Natanael avea o livadă mare cu smochini şi era acolo fiindcă investea în ea. Când Filip i-a spus ce a găsit el, Natanael a fost puţin sceptic la început, dar s-a dus la una din adunările Lui. Şi de îndată ce L-a văzut… Fiind un învăţător al Scripturii, el ştia ce trebuia să fie Mesia şi dacă era bine să părăsească biserica în care se afla, pe acei tradiţionalişti care Îl respingeau pe Isus, care respingeau Poliţa spunând că nu este bună şi de încredere… spunând că El era un Om care se făcea Dumnezeu, un Beelzebul, un om al pustiei, fără trecut; Unul care se născuse nelegitim, care nu a mers la şcolile lor şi nu a fost educat în seminariile lor; Unul care era împotriva doctrinei lor, care le rupea bisericile şi îi înşela pe oameni. Aceasta se pretindea că făcea El, aşa că L-au numit Beelzebul şi spuneau că i-a înşelat pe oameni prin doctrina Lui. Aceasta este ceea ce i s-a spus, dar când Natanael, acest om duhovnicesc, a ajuns în prezenţa lui Isus, El i-a zis:

Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.”

„De unde mă cunoşti, Rabbi?”, l-a întrebat Natanael surprins.

Te-am văzut înainte să te cheme Filip.” Natanael a făcut o Investiţie. Erau prezenţi preotul lui şi alţii, dar el nu s-a ruşinat pentru că a găsit ceva adevărat. El L-a găsit pe Dumnezeu în acţiune. Şi ce a făcut? A alergat, a căzut la picioarele Sale şi a spus: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu; Tu eşti Împăratul lui Israel.” El a făcut o investiţie bună şi iată că numele lui este nemuritor. Acolo erau prezenţi şi cei care au râs când au auzit aceste cuvinte. Eu nu ştiu unde sunt ei astăzi, pentru că aceasta este la latitudinea lui Dumnezeu.

Haideţi să privim puţin şi femeia care a venit la fântână. Poate fusese membra unei biserici, dar a fost dată afară. Poate a avut părul tăiat, şi aşa mai departe, poate era după moda acelui timp, dar într-o zi, ea a venit acolo sus la fântână unde  a văzut un Om ciudat, un evreu, care nu arăta ca ceilalţi. Ea avea felul ei de a-şi câştiga existenţa şi probabil avea câţiva dinari romani în micuţa puşculiţa pe care o purta cu sine. Fusese toată noaptea în cetate, iar acum s-a dus la fântână să ia nişte apă. Poate a ajuns acolo în jurul orei unsprezece. Eu nu ştiu, dar hai să zicem că a fost aşa, iar când a ajuns acolo, a văzut un Om obişnuit după înfăţişare. Ea s-a uitat la Isus, iar El i-a zis: „Dă-mi să beau.”

Surprinsă, femeia i-a replicat:

„Fiind evreu, ştii că nu este corect să faci aceasta, fiindcă eu sunt samariteană.”

„Dacă ai şti cu Cine vorbeşti, Mi-ai cere tu apă.”

Privindu-L, după înfăţişarea exterioară era la fel ca ceilalţi oameni, dar părea foarte sincer şi serios în ceea ce spunea.

„Dacă ai şti cu Cine vorbeşti…” Îmi place aceasta… Discuţia a continuat şi la un moment dat, El i-a spus:

„Du-te, ia-l pe bărbatul tău şi veniţi aici.” Aceasta a surprins-o, aşa că I-a răspuns:

„N-am bărbat.” Ea trăia într-o denominaţiune în care oamenii se puteau recăsători şi să facă tot ce voiau. Vedeţi?

Deci, ea I-a răspuns: „N-am bărbat.”

„Aici ai spus adevărul, pentru că cinci bărbaţi ai avut, iar acum trăieşti cu altul care nu este bărbatul tău. Primul a fost bărbatul tău de drept.” Vedeţi? „Şi acum trăieşti aşa.”

„Doamne, văd că eşti proroc”, I-a zis ea surprinsă. Ce diferenţă faţă de preoţii învăţaţi care au spus că El era Beelzebul, ghicitor sau diavol.

Femeia a zis: „Văd că eşti proroc. Eu sunt samariteană, dar am fost învăţată că atunci când va veni Mesia, El va face aceasta, pentru că acesta va fi semnul Lui.”

Şi El i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbeşte cu tine, sunt Acela.” Când a auzit aceasta, femeia s-a grăbit să facă Investiţia, iar după ce a investit, a alergat în cetate pentru că nu a putut s-o ţină numai pentru ea. Ea a găsit mărgăritarul de mare preţ şi a vândut totul ca să-L aibă.

Ştiţi care era tradiţia în zilele acelea? Nu era corect ca o femeie să iasă în stradă ca să vorbească cu bărbaţii. Şi ea era şi rău famată. Dar opriţi-o! Încercaţi s-o opriţi. Nimic nu putea s-o ţină pe loc pentru că ea a găsit ceva real.

La fel ca Natanael. Pentru biserica lui nu era moral ca el să-L urmeze pe aşa-zisul Profet din Galileea, pe care ei Îl numeau Beelzebul. Nu se cuvenea ca el să facă aşa ceva. Nu era bisericesc, nu era etic şi urma să fie tras la răspundere pentru aceasta. Dar opriţi-l! El a găsit ceva real şi era de neoprit.

Femeia aceasta a găsit ceva real. Nu se cuvenea să strige pe străzi mai ales că era o femeie cu renume rău, era o femeie însemnată, dar fusese iertată. Ea a găsit ceva real aşa că nu putea fi oprită de nimeni şi de nimic. Este ca şi cum ai încerca să stingi un foc pe o zi cu vânt. Ea era în clocot şi era plină de bucuria şi pacea primite în urma iertării păcatelor. Nu-i mai trebuia apa din fântâna lui Iacov, pentru că găsise o Fântână care clocotea fiindcă era plină cu Viaţă veşnică.

Astfel, femeia şi-a lăsat ulciorul acolo zicând: „Am încheiat cu aceasta! Vreau să investesc în ceea ce am primit.” Ce femeie înţeleaptă! Ea a găsit Ceva în care putea face o Investiţie pentru veşnicie.

Să mai luăm un exemplu. Mă gândesc la micuţa femeie greacă, care a întâmpinat multă împotrivire.  Primul lucru de care s-a lovit, a fost  că era grecoaică, nu evreică. Fără îndoială oamenii i-au spus: „O clipă! Aminteşte-ţi că denominaţiunea ta nu sponsorizează aceasta!” Acest lucru nu a contat pentru ea deoarece era în necaz, iar când aveţi o nevoie şi auziţi că există cineva care vă poate ajuta, nu există nimic să vă poată opri; este chemarea pe care o face Dumnezeu inimii voastre şi voi nu o puteţi opri; nimeni nu o poate opri. Nu, domnilor, voi veţi merge înainte oricum. Îmi pot imagina că toate surorile din biserică i-au zis: „Vei fi batjocorită de toţi!”, dar aceasta nu a oprit-o, ci a mers mai departe.

Un alt grup a întâlnit-o şi i-au zis: „Soţul tău este om de afaceri şi te va părăsi dacă vei merge în gruparea aceea de holly-rollers!” Nici aceasta nu a oprit-o, ci a mers mai departe pentru că era perseverentă.

Când eşti perseverent vei obţine biruinţa… În toate epocile, oamenii care au fost perseverenţi au obţinut ceea ce căutau. Washington, părintele naţiunii noastre, a fost perseverent când a ajuns în Valea Forge, şi nu s-a uitat la  râul Delaware care era îngheţat, ci a stat toată noaptea în rugăciune. El ştia că trebuia să treacă râul acela şi l-a trecut. Indiferent câtă împotrivire a întâlnit, l-a trecut pentru că a fost perseverent.

Priviţi ce s-a întâmplat cu micuţa femeie când a ajuns la Isus; priviţi ce face credinţa adevărată. Când găsiţi acest mărgăritar, când găsiţi această Investiţie, oricât de mulţi sunt cei care încearcă să vă descurajeze, să vă dea afară din biserică, chiar dacă vor izbuti în planurile lor, veţi rămâne perseverenţi şi statornici. Voi doriţi Poliţa şi aceasta este tot.

Aşa a fost şi Iacov. Pentru el n-a contat ce trebuia să facă pentru a obţine dreptul de întâi născut; l-a vrut şi aceasta a fost tot. Când ajungem în starea aceea, devenim disperaţi şi perseverenţi.

Voi ziceţi: „Mama a fost penticostală, dar dacă eu stau să mă rog toată noaptea, oh, sunt atât de obosit!”

Oh, voi aveţi nevoie de puţin „medicament” aveţi nevoie de ceva care să vă facă să fiţi perseverenţi.

Femeia a alergat înaintea lui Isus şi I-a zis: „Isuse, Fiul lui David…” dar El nu era Fiul lui David pentru ea, deoarece era o femeie grecoaică, era dintre neamuri. Astfel, nu i-a dat nici o atenţie, iar când în sfârşit a privit spre ea, i-a zis: „Eu n-am fost trimis la denominaţiunea ta, ci am venit pentru oile pierdute ale casei lui Israel. Numai aici am fost trimis.”

„Doamne, dar…” Aici ea avea dreptate. Pentru ea, El nu era Fiul lui David, ci era „Domnul”.

„Doamne…” Dar El i-a zis: „Şi încă ceva: voi nu sunteţi decât nişte câini şi nu se cuvine ca Eu să iau pâinea copiilor şi s-o dau la căţei!”

Oh, cum ar fi explodat penticostalii la aceasta! „Credeţi că aş permite ca un baptist să-mi spună aşa ceva? Credeţi că ar scăpa dacă mi-ar vorbi aşa?” Nu, domnilor. Sau un unitarian, un trinitarian sau oricine altcineva? Nicidecum! V-aţi ridica imediat nasul în vânt şi aţi pleca. Dar femeia aceea nu a făcut aceasta. Ea trebuia să facă o Investiţie, avea nevoie de ea. Amin.

Adevărata credinţă originală va recunoaşte întotdeauna că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, indiferent de circumstanţe. Astfel, femeia I-a zis:

„Este adevărat, Doamne, Tu nu ai fost trimis la noi şi este adevărat, că eu nu sunt mai mult decât un câine, dar îngăduie-mi să-Ţi spun varianta mea. Eu nu caut binecuvântările lor, ci vreau doar firimiturile.”

Voi ziceţi: „Doamne, dacă mă vei lăsa  să merg acolo şi mă vei pune diacon în biserică; dacă mă vei lăsa să fiu prezbiter, voi ţine cont de aceasta…” Făţarnicilor! Voi nu înţelegeţi! Voi trebuie să veniţi după firimituri, trebuie să veniţi şi să spuneţi: „Doamne, dacă vrei să-mi dai aceasta fără să vorbesc în limbi sau să strig; dacă mi-o vei da fără nimic altceva, îngăduie doar s-o primesc…  Toarnă Duhul Tău în mine treptat, aşa cum voieşti Tu…”

Vedeţi? „Doamne, nu o face cum vreau eu, ci cum vrei Tu.” Amin. Înţelegeţi?

Odată, după ce am ţinut o predică, a venit la mine un învăţător de şcoală duminicală de la prima biserică baptistă şi mi-a zis:

„Billy, n-am putut să intru în biserică pentru a te asculta, dar am stat afară. M-am bucurat de tot ce ai spus, dar la un moment dat s-a ridicat femeia aceea şi a început să fugă plângând printre rânduri. Zgomotul acela mi-a provocat fiori reci pe coloană.”

„Dacă voi credeţi că acela a fost zgomot, înseamnă că trăiţi în cea mai liniştită lume”, i-am răspuns eu. „Dacă veţi ajunge vreodată în ceruri, veţi îngheţa pe loc, pentru că acolo veţi auzi zi şi noapte doar strigăte, laude şi cântări în cinstea Domnului. Îngerii care stau în jurul tronului strigă zi şi noapte: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul Cel Atotputernic!” Dacă mergeţi în iad, acolo este plâns, gemete şi scrâşnirea dinţilor, ceea ce înseamnă că aici este cel mai liniştit loc în care trăiţi.” Cu siguranţă.

După cum am spus, micuţa femeie grecoaică a fost perseverentă. Ea a zis: „Da, Doamne. Recunosc că spui adevărul. Eu nu caut să fiu ca şi copiii Tăi, ci vreau doar câteva firimituri…” Amintiţi-vă că ea nu văzuse niciodată o minune, dar în sufletul ei era credinţa care credea că acela era lucrul de care avea nevoie fiica ei. Aceasta a fost prima minune făcută în viaţa cuiva dintre neamuri şi Isus i-a spus: „Mare este credinţa ta, femeie!” Vedeţi, aceasta l-a atins pe El şi i-a arătat că era foarte hotărâtă.

Problema cu oamenii de astăzi este că noi nu suntem serioşi cu aceste lucruri. Ne temem să nu spunem cumva ceva ce este lipsit de etică. Predaţi-vă în braţele Lui, pentru că Domnul a promis că vă va umple gura. El ne spune: „Nu vă gândiţi la ceea ce veţi spune…” dar noi devenim atât de etici în legătură cu aceasta şi zicem: „Denominaţiunea mea nu va crede…” Vedeţi? Ei vor fi daţi afară, dar aceasta este echivalent cu o crimă cu premeditare şi este pedepsită. Voi ştiţi aceasta.

Era un om care se numea Nicodim. El a văzut în Isus  ceva ce era bine. Nicodim era un om bătrân şi bine văzut în organizaţia sa şi dorea să facă o investiţie bună pentru că dorea Viaţa veşnică. Astfel, El a venit la Isus noaptea. Băncile erau închise la ora aceea, dar Băncile Sale sunt deschise zi şi noapte: sunt deschise chiar acum. El a găsit Banca deschisă, iar Isus i-a dat prescripţia, fiindcă dorea Viaţa veşnică. Astfel, Nicodim şi-a făcut investiţia în Viaţa veşnică. Noi vedem toate aceste exemple, dar se face târziu, aşa că haideţi să aducem asupra lor un vâjâit de vânt.

În Luca 24.49, găsim ce le-a spus Isus oamenilor care au sacrificat tot ce aveau şi au semnat Poliţa Vieţii veşnice. El le-a promis că le va da Dividende. Astfel, le-a spus:

„Pentru a obţine Dividendele, îndepărtaţi orice neînţelegere dintre voi! Nu vă mai certaţi fie că sunteţi ortodocşi greci, baptişti, prezbiterieni, albi sau negri, galbeni sau maro! Mergeţi sus, în Ierusalim, şi aşteptaţi acolo până când vă voi trimite Eu Ceva!” Şi noi ştim că El a avut o sută douăzeci care au dorit să semneze. Ei au semnat, apoi s-au dus în camera de sus ca să primească Dobânda din Investiţia lor; şi deodată, a venit din ceruri un sunet ca vâjâitul unui vânt puternic şi Investiţia lor a fost răsplătită.

Astfel, în ziua de Rusalii când au ieşit afară, acolo erau în jur de trei mii de suflete care doreau să primească una din aceste Poliţe, iar Petru le-a spus cum era scrisă:

Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi Dobânda voastră, botezul Duhului Sfânt, şi veţi avea Dividende.” Amin.

Sunteţi interesaţi şi voi de o Poliţă? Ea este pentru oricine o doreşte; pentru oricine.

Apoi, găsim scris despre un tânăr bogat care se numea Pavel. El mergea de jur împrejur şi făcea prăpăd printre creştini, dar într-o zi, era în drum spre Damasc. El ştia că există Dumnezeu, dar credea că oamenii aceia erau un grup de holly-rollers. De ce credea aceasta? Pentru că nu i-a cercetat niciodată pe deţinătorii Poliţei, ci îi persecuta, îi aresta şi râdea de ei.

Mulţi dintre noi fac acelaşi lucru: trecem peste Poliţă, ne amuzăm pe seama ei şi spunem: „Un grup de holly-rollers!” Dar în ziua aceea, în timp ce era în drum spre Damasc, Pavel a fost lovit atât de puternic de o Lumină, încât a căzut jos de pe cal, iar când a privit în sus, a văzut Stâlpul de Foc care l-a condus pe Moise şi pe părinţii lor prin pustie.

„Cine eşti Tu, Doamne?” a întrebat el, iar Glasul i-a răspuns:

„Eu sunt Isus.” Când a auzit aceasta, a fost sigur că Dumnezeu S-a arătat în trup şi a locuit printre noi. Pavel cunoştea Biblia şi a înţeles că El fusese cu adevărat Mesia pentru că a văzut legitimarea Lui. Şi de îndată ce a văzut legitimarea, a fost gata să investească totul ca să primească Poliţa. S-a dus la Damasc, iar acolo a venit Anania, şi-a pus mâinile peste el şi a fost vindecat, apoi a fost botezat şi a primit Duhul Sfânt. Ce lucru măreţ este acesta! Da.

Când a văzut Stâlpul de Foc, Pavel a ştiut că El era Domnul care S-a arătat în trup… Ei ştiau că El fusese cu adevărat Mesia, pentru că le spusese: „Eu vin de la Dumnezeu şi merg la Dumnezeu.” El a venit din Stâlpul de Foc. Ce le-a spus Isus în zilele când era încă pe pământ? „Adevărat, adevărat vă spun că, mai înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt.” (Ioan 8.58), iar „Eu sunt era Cel care i-a vorbit lui Moise din rugul aprins. Dar iată că El S-a făcut trup şi a locuit printre noi, ca Mesia, iar în ziua aceea, pe drumul Damascului, El S-a întors înapoi, ceea ce l-a uimit pe Pavel. Noi am înţeles că după aceea, Pavel a plecat în altă ţară şi a studiat timp de trei ani înainte de a se întoarce înapoi. Astfel, a înţeles că El era Cuvântul făcut trup, iar când a înţeles aceasta, a fost gata să investească toată viaţa sa şi tot ce avea: toată popularitatea sa, toată educaţia sa, totul, şi a spus: „Am uitat tot ce-am ştiut vreodată, ca să-L cunosc pe Hristos.” El a fost gata să uite marea învăţătură primită de la Gamaliel şi a fost pregătit să rupă actele de apartenenţă la organizaţia sa. El era pregătit pentru că ei l-ar fi dat oricum afară. Pavel a găsit Ceva. Amin. El a găsit o Firmă de încredere pentru că acel Hristos a murit, a înviat din nou şi acum era din nou aici în acelaşi Stâlp de Foc. Aleluia! Nu vă speriaţi, „Aleluia” înseamnă „Slăvit să fie Dumnezeul nostru!”

Pavel a vrut să facă o investiţie. El a fost un bărbat înţelept şi a devenit un om mare de afaceri. El a făcut o Investiţie şi a devenit un întemniţat al dragostei lui Hristos. Oh, ce investiţie a făcut el! De aceasta avem nevoie noi toţi, aceasta trebuie să facem. Aşa este.

Ce şansă a avut şi tânărul conducător bogat, dar ce greşeală a făcut el! Ce greşeală pentru un om de afaceri ca el! El era un om de afaceri prosper şi i s-a dat şansa să primească o Poliţă legitimată; El L-a văzut pe Isus, a văzut puterea Dumnezeului Celui Atotputernic lucrând şi a ştiut foarte bine că nici un om nu putea face acele lucrări dacă nu era Dumnezeu cu el… şi totuşi, deşi a fost conştient de toate acestea, L-a refuzat, pentru că a preferat să aibă popularitatea dată de bogăţiile din această lume. A preferat extravaganţa în care trăia, şi vă spun plin de dragoste şi respect că aceasta este în neregulă şi cu bisericile noastre.

După ce a fost vindecat John Rayn, am fost dus la o sinagogă, iar acolo a venit un rabin care dorea să vorbească cu mine. Era cu mine şi John, iar rabinul mi-a zis:

„Domnule Branham, cu ce autoritate i-ai redat vederea acestui om?”

„Nu eu i-am dat vederea.”

„Păi, eu i-am dat de multe ori pomană pe stradă”, a răspuns rabinul.

„Păi, acum vede.”

„Da. Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, i-a redat vederea,” am spus eu.

„Departe de Dumnezeu să aibă un Fiu. Cum poate să aibă un Duh un Fiu? Este departe de Dumnezeu aşa ceva!”

„Rabi, ţi-e greu să crezi ce spun Scripturile?”

„Sigur că nu”, a răspuns el, „doar sunt un învăţător al lor.”

Crezi în profeţi?”

„Da”, a răspuns el.

„Despre cine vorbeşte profetul în Isaia 9.6?”

„Despre Mesia”, a răspuns el.

„Şi ce legătură este între Mesia şi Dumnezeu?”

„Mesia este Dumnezeu.”

„Acum eşti pe drumul cel bun,” i-am zis eu.

„Voi, neamurile, nu puteţi să-L tăiaţi pe Dumnezeu în trei părţi şi să ni-L daţi nouă.”

„Aceasta o învaţă catolicismul, dar eu nu cred aşa ceva. Eu cred că este un singur Dumnezeu descoperit în trei slujbe: ca Tată, în Fiul şi prin Duhul Sfânt.” Vedeţi? Nu trei dumnezei, pentru ca aceasta face din noi păgâni. Nimeni n-ar putea să-i vândă aşa ceva unui evreu şi nici mie.

Ţineţi minte! Cuvântul este Cel care îndreaptă aceasta. Această învăţătură a fost stabilită la Conciliul de la Niceea, dar vechii profeţi n-au învăţat aşa ceva, de aceea voi nu puteţi distruge adevărul. El va merge mai departe. Aşa este.  Noi îi vedem pe oameni cum se scarpină în cap şi nu ştiu ce să creadă. Întoarceţi-vă la Dumnezeu!

Dacă unui om îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu. Dumnezeu descoperă toate lucrurile şi face ca Scripturile să se îmbine şi să se completeze una pe cealaltă.

Deci, acel rabin a spus:

„Departe de Dumnezeu să aibă un Fiu!”

„În ordine”, am spus eu. „Arată-mi un singur loc în care El a eşuat în a dovedi că este Dumnezeu.”

„Dumnezeu nu poate fi hoţ!”

„Dar El nu a fost hoţ.”

„El S-a dus în ziua de Sabat pe câmp şi a luat din spice!”, a spus rabinul.

„Legea voastră levitică spune că un om poate merge în câmp să mănânce tot ce vrea, dar nu poate lua nimic în sacul său.” Aceasta era propria Lui Lege. Când am spus aceasta, rabinul s-a întors şi m-a privit.

„John poate vedea, nu-i aşa?” l-am întrebat eu.

„Da,” a spus el, apoi a zis: „Domnule Branham, eu admit că El a fost un Om bun.”

„Chiar admiţi aceasta?”

„Da, domnule. Mai mult chiar, recunosc că El a fost un profet, și dacă preoţii Templului ar fi ascultat de El, ne-ar fi mult mai bine astăzi.”

„Rabi, crezi că El a fost Fiul lui Dumnezeu?”

„Nu, nu, nu, nu!”

„O clipă”, am zis eu. „Ai spus că El a fost un Om bun, deci poţi avea încredere în El. Dacă a fost un Profet, El nu poate minţi, şi El a spus că este Fiul lui Dumnezeu. Ce spui despre aceasta?”

„Aşa este, dar dacă predic aşa ceva…” Noi eram la Benton Harbour. „Vezi?” a spus el, „dacă aş spune aceasta, aş fi acolo în stradă şi mi-aş cerşi pâinea.”

„Prefer să stau pe burtă, să beau apă din râu, să mănânc pesmeţi uscaţi şi să predic Adevărul lui Dumnezeu, decât să am numele scris, ca al tău, cu litere de aur pe această clădire şi să mănânc pui prăjiţi de trei ori pe zi. Da, domnule, eu prefer să stau cu Adevărul.”

 Lacrimile au început să-i curgă pe obraji apoi mi-a zis:

„Ne vom vedea mai târziu.”

„Vino să mergem acum la El,” i-am zis eu, dar el s-a întors înapoi, iar când a ajuns la uşă, m-a privit şi a zis:

Dumnezeu poate să ridice copiii lui Avraam din aceste pietre.” El credea aceasta, dar i-a fost teamă să facă o investiţie, ca tânărului bogat. Aşa este.

Dar nu numai rabinii se tem să facă această Investiţie, ci şi predicatorii. Ce greşeală a făcut acel om, luând decizia aceea! Biserica de astăzi vrea popularitate, dar voi nu puteţi fi populari şi să fiţi şi cu Hristos. Dacă-L iubiţi pe Dumnezeu, sunteţi urâţi de lume. Aşa este. Pentru voi sunt mai de preţ laudele omului decât laudele lui Dumnezeu. Aceasta arată că aveţi nevoie de puţin leac.

În întâmplarea cu acest tânăr bogat este ceva ce aş vrea să vedeţi, voi, oamenii de afaceri. Aş vrea să lăsaţi aceasta să pătrundă în inimile voastre. Chiar dacă L-a respins pe Isus, tânărul acesta a continuat să aibă prosperitate. Să-l urmărim puţin prin Biblie. Bunurile lui s-au înmulţit. Astfel, dacă vedeţi că afacerea voastră creşte un pic, să nu credeţi că aceasta înseamnă că este tot timpul binecuvântarea lui Dumnezeu. Biblia spune că celor răi le merge bine, şi voi ştiţi că este aşa. Tânărul acesta a devenit un om mare; s-a îmbogăţit atât de mult, încât hambarele sale au devenit neîncăpătoare şi a trebuit să construiască altele mai mari. El a crezut că a făcut ceea ce trebuia prin faptul că L-a refuzat pe Isus şi nu a investit în El. A crezut că a făcut lucrul potrivit deoarece, din punctul de vedere al posesiunilor lumeşti, în ce priveşte avuţiile lumeşti, a prosperat. Aceasta cred şi denominaţiunile noastre. Ei se organizează, iar grupările lor devin milionare, ceea ce-i face să creadă că sunt pe drumul cel bun.

Nu-i spune Biblia acestei epoci: „Zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol.”? (Apocalipsa 3.17). Ce stare mizerabilă! Bărbaţilor şi fraţi, nu investiţi în aşa ceva, pentru că toate aceste lucruri sunt sortite pieirii! De ce nu investiţi în ceva ce este dovedit nepieritor, de-a lungul Bibliei? Am putea sta aici toată noaptea şi să vă arăt, prin textele pe care le am, ce s-a întâmplat cu cei care au investit în El şi cu cei care L-au refuzat.

 Aş vrea să vă arăt adevărata Investiţie pe care o puteţi face. Puneţi-vă viaţa, timpul, banii, talentul, tot ce aveţi, în Hristos! Dumnezeu ne-a garantat că aceasta este adevărata Investiţie, prin faptul că L-a înviat din morţi. Ce aţi putea aştepta mai mult? Spuneţi-mi o altă investiţie pe care aţi putea s-o faceţi şi care v-ar aduce aşa ceva. Spuneţi-mi, ce folos aţi avea dacă aţi investi în dimineaţa aceasta în ceva şi aţi face zece milioane de dolari, iar mâine aţi fi un cadavru? La ce v-ar folosi? „Ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul?” (Marcu 16.26). La ce v-ar folosi dacă aţi fi renumiţi, dacă aţi fi numiţi Cutare sau Cutare diacon, prezbiter, episcop, doctor, papă sau orice altceva? Acestea sunt titluri date de oameni, dar eu prefer să fiu numit „holly-roller” de oameni, dar să fiu un fiu al lui Dumnezeu, născut din nou în inima mea şi cu Duhul lui Hristos locuind în mine, iar El să dovedească aceasta prin legitimarea Cuvântului Său şi prin faptul că mă face viu.

Pavel a spus: „…şi trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine.” (Galateni 2.20). El a fost în continuare un învăţat şi un învăţător, dar unul a cărui viaţă s-a schimbat din clipa când L-a întâlnit pe Hristos şi a investit în El. Din momentul acela, el a fost deosebit faţă de ceilalţi.

Bogăţiile tânărului au crescut foarte mult. Sigur că da. Dacă observaţi, când a vorbit cu Isus, El i-a spus: „…du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” (Marcu 10.21). Vedeţi ce Investiţie putea face acel tânăr? Dar a ales să nu o facă!

La fel a procedat şi biserica Laodicea: a ales acelaşi lucru, a ales să nu-L urmeze. Ţineţi minte că tânărul a ajuns putred de bogat, la fel ca biserica de astăzi, dar cu toate acestea, săracului Lazăr care stătea la poarta lui, îi dădea numai firimiturile care rămâneau de la câini.

Isus a spus însă în Matei 5.3: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăţia cerurilor!” Dar nouă nu ne place să ocupăm locul acela smerit şi umil de a fi săraci în duhul. Nu ne place aceasta, ci dorim să fim lăudaţi de toţi, să fim cineva mare. Cu câtva timp în urmă, un frate a atins foarte bine acest lucru, spunând: „Cum puteţi avea credinţă când în voi este dorinţa de a vă lăuda unii pe alţii?” Voi să nu aşteptaţi laudele oamenilor, ci să doriţi laudele şi respectul lui Dumnezeu. Şi El vă va respecta numai cât timp ţineţi Cuvântul Său. În ordine.

Am văzut că acel om sărman în duhul stătea la poarta bogatului şi aduna firimiturile. Oh, sau poate trecea Armata Salvării sau altcineva şi-i dădea vreun ban ca să poată supravieţui.

Îmi imaginez că tânărul bogat a investit mult în biserica sa, în organizaţia care îl înălţa mereu ca pe un mare cineva. Dar răsplata a venit la capătul drumului. În cele din urmă a ajuns acolo şi i s-a ţinut un mare serviciu funerar. Îmi imaginez că a venit acolo un bătrân învăţat cu diplomă, îmbrăcat cu o robă mare şi a spus: „Scumpul nostru frate este în ceruri. Oh, el a făcut aşa şi aşa… şi a fost un membru al adunării noastre. Oh, cât suntem de recunoscători pentru scumpul nostru frate!”

Cât de diferite erau acele cuvinte faţă de ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece Isus a spus că el s-a dus în iad! S-a dus în iad pentru că a făcut o investiţie greşită. Şi în timp ce era în iad, a privit în sus şi l-a văzut pe cel sărac în duhul, care a făcut investiţia corectă, bucurându-se la sânul lui Avraam. Acum era rândul bogatului să fie un cerşetor. Ascultaţi! El a zis: „Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba, căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” (Luca 16.24). Cum s-au inversat rolurile! El făcuse o investiţie greşită, alegând bogăţiile lumii şi laudele oamenilor, în timp ce cerşetorul care a zăcut flămând la poarta lui, a ajuns în sânul lui Avraam.

„Trimite-l pe Lazăr, pentru că el este acolo unde poate avea oricând doreşte o gură de apă. El se poate bucura de binecuvântările lui Dumnezeu! Trimite-l aici jos cu câteva picături de apă, să-mi atingă puţin buzele arse de flăcările acestea care mă chinuiesc.” Aceasta era răsplata lui. Pentru ce? Pentru că a refuzat să facă investiţia corectă.

Să nu faceţi aceasta! Nu faceţi greşeala lui, oamenilor de afaceri! Dacă sunteţi oameni de afaceri, vindeţi fiecare perlă pe care o aveţi şi cumpăraţi Mărgăritarul acela de mare preţ! Investiţi în Hristos ca El să fie Viaţa voastră.

Noi ştim că tot ce are un început are şi sfârşit. Există Unul singur care n-a avut niciodată un început, iar acesta este Dumnezeu. În limba greacă, cuvântul „Zoe” înseamnă „Viaţa lui Dumnezeu.” Astfel, dacă avem Viaţă veşnică, cuvântul „Zoe” arată că suntem părtaşi la Viaţa lui Dumnezeu pentru că devenim o parte din El. Suntem un fiu şi o fiică a Lui, şi avem Viaţa veşnică, Viaţa care nu moare. Deci, există o singură formă de Viaţă veşnică, și aceasta este Dumnezeu. Dumnezeu este veşnic. El nu are nici început, nici sfârşit, iar singura cale prin care noi putem fi veşnici ca El, este să devenim parte din El. Singura cale prin care eu am putut deveni un Branham, a fost să mă nasc dintr-un Branham. Singura cale prin care pot face parte din rasa umană, este să mă nasc din rasa umană, și pentru a fi un fiu al lui Dumnezeu, trebuie să mă nasc din Dumnezeu, adică trebuie să mă nasc din nou. Amin. Aceasta este! Vindeţi toate crezurile voastre denominaţionale şi investiţi în Viaţa veşnică.

Bărbaţilor şi femeilor de afaceri, voi puteţi vedea aceasta din Scriptură. Vindeţi toate crezurile voastre, toate denominaţiunile voastre şi veniţi să găsiţi Viaţa veşnică. În dimineaţa aceasta sunteţi invitaţi să veniţi! Nu o refuzaţi ca tânărul bogat! El a fost un om de afaceri nesăbuit. Nu fiţi ca el, ci fiţi ca Pavel! Vindeţi toată popularitatea voastră şi faceţi ca Pavel care a spus: „N-am venit la voi cu cuvintele pompoase ale educaţiei mele, pentru că dacă aş fi făcut aceasta…” ar fi trebuit să ne încredem în educaţia şi în abilitatea lui. „Ci”, a spus el, „am venit în puterea şi manifestarea Duhului Sfânt, pentru ca credinţa voastră să rămână în Hristos.”

Poate repet cuvintele lui sau poate nu o fac, dar vreau să vă spun aceasta: eu nu reprezint nici o organizaţie şi nu sunt un învăţat, cuvintele mele nu sunt şlefuite. Mulţi dintre voi, cei care aveţi educaţie, poate nu mă înţelegeţi foarte bine, atât de sărăcăcioase sunt cuvintele mele. Dar eu vin la voi în puterea Duhului, în manifestarea Duhului Sfânt prin care Şi-a legitimat Dumnezeu Cuvântul, pentru ca credinţa voastră să nu se bazeze pe ceea ce face omul, ci pe ceea ce a făgăduit şi face Dumnezeu.

Să ne plecăm capetele.

În mod solemn, Doamne, stăm în pragul în care trebuie luată o decizie, fiindcă suntem în acest mare timp al Jubileului pe care îl sărbătorim în tabernacol, cu privirea la invitaţia pe care ai făcut-o poporului Tău cu cincizeci de ani în urmă. Noi am parcurs acest  lucru în întregime, cum am ştiut mai bine, depinzând de Dumnezeul care cunoaşte inima omului şi bazându-ne pe faptul că El ne va descoperi toate lucrurile aşa cum trebuie aduse ca să fie înţeles de toţi, astfel ca oamenii să poată vedea şi să se întoarcă înapoi. Şi singurul fel în care se poate înfăptui aceasta, este să venim la adevărul Cuvântului Tău.

Tată ceresc, Te rog să faci ca niciunul dintre noi să nu fie atât de nesăbuit încât să refuze această Investiţie. Ajută-ne să investim timpul nostru, talentele noastre şi tot ceea ce avem, spre lauda Domnului ştiind că, chiar dacă am câştiga întreaga lume, nu ne va ajuta la nimic dacă ne pierdem sufletele. La ce ne-ar folosi laudele oamenilor când pământul acesta va fi ars de focul atomic? Ce bine ne-ar face toate acestea, dacă mâine vom lăsa în urmă doar nişte pietre de mormânt, dacă lumea aceasta va fi aruncată din locul ei, aşa cum s-a întâmplat înainte de potop, şi în loc să fie îndepărtată de soare, va fi aruncată în căldura lui, pentru că de data aceasta nu va mai fi apa, ci va fi focul. Nisipurile se întind de-a lungul pământului înainte de începerea marelui Mileniu şi peste tot sunt pietre de mormânt: „Doctorul Cutare şi Cutare sau episcopul Cutare şi Cutare.” Ce ne trebuie nouă toate acestea când sufletele noastre vor fi undeva în veşnicie? Şi trebuie să fie aşa.

 Cei vii ştiu că trebuie să moară. Ca bărbaţi, femei, fete şi băieţi, noi ştim cu toţii în dimineaţa aceasta, că nu suntem aici ca să fim văzuţi sau auziţi de oameni, ci suntem aici în amintirea agoniei Calvarului. Stăm aici cu Duhul Sfânt în inimile noastre, plângând aşa cum a plâns şi Domnul nostru atunci când a fost respins în Ierusalim. În acelaşi timp, duhul nostru plânge, în dimineaţa aceasta, pentru lumea aceasta pierdută. Dă-ne înţelepciune ca să ştim cum să ne apropiem de ei, Doamne, fiindcă dorim să nu fie pierduţi. Îngăduie ca Duhul Sfânt să plângă în continuu şi să ne cureţe, până când vom pune fiecare efort, timpul nostru, banii noştri, tot ce avem, indiferent despre ce este vorba, la dispoziţia Ta.

Ajută-ne, Doamne, să ducem Mesajul Tău la această lume care este pe moarte. Eu am foarte puţine de oferit, deoarece nu am abilităţi, nu sunt o personalitate şi nu am nimic altceva decât sufletul şi vocea mea, Doamne. Sunt ale Tale, Doamne, şi sunt sigur că acest lucru este valabil pentru întreaga audienţă. Foloseşte-le, Doamne. Dacă aş fi avut bani, ar fi fost ai Tăi, timpul meu Îţi aparţine Ţie, trupul meu îţi aparţine Ţie; totul este al Tău. Ajută-mă, Doamne, şi ajută-ne pe toţi, fiindcă în dimineaţa aceasta dorim să facem o Investiţie în Împărăţia lui Dumnezeu.

Iartă-ne trândăvia. Cât de cumplit ar fi fost dacă găseam comoara aceasta şi o respingeam… Duhul Sfânt trebuie să fie acelaşi ca atunci când a fost în Hristos, întotdeauna gata să facă voia Tatălui şi să-I împlinească aşteptările, fiindcă El a venit pentru a-i salva pe cei pierduţi. Pune în noi această dorinţă, Doamne, şi fă ca focul ei să nu se stingă niciodată din inimile noastre, aşa cum a spus marele Tău slujitor, John Wesley. Fă să ne cuprindă mai mult şi mai mult, şi să ne îngenuncheze pentru a implora şi a convinge. Fă să ne trimită pe genunchi pentru a merge pe toate străzile, pe la colţuri, în afaceri, pretutindeni; în biserici şi oriunde putem ajunge pentru a prezenta această Viaţă veşnică, bărbaţilor şi femeilor de astăzi. Iar când se va încheia totul, îngăduie să ne întâlnim în Casa Ta.

În timp ce stăm aici, în această dimineaţă, şi privesc peste acest amvon, îl văd pe fratele Herholzer, acest bătrân sfânt şi duhovnicesc, care a ţinut cu tărie  coarnele acelui plug vechi, şi mă gândesc la mine, un băiat desculţ, cu nişte funii peste umeri, mergând în spatele acelui plug vechi. Acest mare sfânt al Tău, a fost pe strada Azusa din California, iar eu prefer să stau mai degrabă cu ei, decât cu preşedintele.

Noi, cei tineri ne uităm şi vedem că taţii şi mamele noastre au luptat pentru a câştiga premiul şi au navigat pe mări însângerate. Doamne, ajută-ne să preluăm ştafeta de unde au lăsat-o ei. Iar într-o zi, când viaţa aceasta va ajunge la capăt, nu vom mai sta la un dejun ca acesta, ci la marea Cină care va fi servită în ceruri. Atunci, Împăratul Se va plimba printre noi, în slava Sa,  iar noi ne vom apleca peste masă, pentru a ne strânge mâinile unii altora: „O, sunt atât de bucuros să te văd, frate!”, în timp ce pe obrajii noştri vor curge lacrimi de bucurie. Atunci, Împăratul ne va spune: „Aţi luptat bine, dar acum lupta s-a încheiat!” Apoi, cu mâinile Sale, ne va şterge lacrimile din ochi şi ne va spune: „Intraţi în bucuriile Domnului, care au fost pregătite pentru voi încă înainte de întemeierea lumii!”, atunci când numele noastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului.

Doamne, ajută-ne să-Ţi fim recunoscători, fiindcă Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

În timp ce stăm cu capetele plecate, aş vrea să ştiu câţi dintre voi, cei care staţi în dimineaţa aceasta în prezenţa Sa măreaţă, în aceste clipe solemne când Duhul Sfânt ne cercetează inimile, nu aţi primit cu adevărat Viaţa veşnică? Ridicaţi mâinile, pentru ca Domnul şi eu să le vedem, în timp  ce restul stau cu capetele plecate. Vreţi să faceţi aceasta? Ridicaţi mâinile.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Peste tot în clădire. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Spuneţi: „Doresc Viaţa veşnică.” Dumnezeu să vă binecuvânteze, tânăr şi bătrân. Aşa este. „Vreau să investesc tot ce am; vreau să-mi investesc sufletul, vreau să-mi investesc timpul. Vreau să investesc tot ce am, ca să moştenesc Viaţa veşnică. Simt că Hristos mă cheamă să fac aceasta şi o voi face.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Aşa este.

Spuneţi: „Doamne, în dimineaţa aceasta vreau să fac şi eu o Investiţie. Eu nu ridic mâna ca s-o vadă predicatorul, ci o ridic pentru că vreau s-o vezi Tu. Tu cunoşti inima mea şi ştii că doresc să fac aceasta. Vreau să vând tot ce am: toată popularitatea mea, posesiunile mele lumeşti şi tot ce am, şi să Te urmez pe Tine.”

Prin aceasta nu spun că trebuie să vă vindeţi proprietăţile. Nu la aceasta mă refer, ci la faptul că trebuie să renunţaţi la toate lucrurile care vă împiedică să faceţi această Investiţie. Oamenilor de afaceri, eu nu spun că trebuie să renunţaţi la afacerile voastre. Dumnezeu v-a pus acolo, deci staţi acolo, dar investiţi câştigul vostru în propăşirea lucrării Sale. Spuneţi: „Sunt gata să fac această Investiţie, frate Branham.”

Mai este cineva? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Mai este cineva înainte de a ne ruga? Dumnezeu să te binecuvânteze, tânără doamnă. Aceasta este o decizie importantă.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu.

Sunt şi predicatori? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Spuneţi: „Sunt pregătit, frate Branham. Indiferent ce spune cineva sau ce se întâmplă, eu voi sta cu Cuvântul lui Dumnezeu. Ştiu că nu este popular, dar voi sta cu El. Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Eu voi face Investiţia mea, în dimineaţa aceasta. Voi fi omul de afaceri al lui Dumnezeu; voi pune orice talent şi tot ce am în slujba lui Dumnezeu, pentru slava şi Împărăţia Sa şi nu Îl voi mai vinde pentru bogăţiile lumii.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu creştin. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu predicator. Aceasta este bine.

„O voi face!” Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu predicator.

 „O voi face!” Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea.

„Voi vinde tot şi voi sta cu Cuvântul”. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Şi pe tine, sora mea din spate şi pe tine fratele mei. Dumnezeu să te binecuvânteze, sora mea. Aceasta este calea!

Dumnezeu să vă binecuvânteze, fraţii mei. Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, cel de acolo, şi pe tine cel de dincolo. Dumnezeu să te binecuvânteze, fratele meu, sora mea. Este bine. Şi pe tine, fratele meu.

Ţineţi minte că în timp ce staţi în rugăciune şi ridicaţi mâinile, voi sfidaţi orice lege a gravitaţiei. Voi spuneţi: „Frate Branham, aceasta nu ne face nici un bine.” Face, dacă sunteţi sinceri. Depinde de scopul vostru.

Isus a spus: „Cine crede în Mine şi crede în Cel ce M-a trimis, are Viaţa veşnică.” Vedeţi? Nu cei care vor să creadă, ci cei care cred cu adevărat şi sunt sinceri.

Potrivit ştiinţei, gravitaţia pământului vă ţine mâinile pe lângă corp dar duhul vostru a luat o decizie, pentru că lângă voi a fost un alt Duh, Duhul Domnului, care v-a spus: „Ridicaţi mâinile!”, iar voi aţi sfidat legile ştiinţei şi v-aţi ridicat mâinile spre Făcătorul vostru. Dacă aţi fost sinceri, El v-a trecut în dimineaţa aceasta, numele în această Investiţie.

Tată ceresc, acum ei sunt ai Tăi, sunt trofeele Mesajului, ale Cuvântului, ale lui Isus Hristos. Doamne, Tu ai spus: „Nimeni nu-i poate smulge din mâna Tatălui Meu. El Mi i-a dat şi Îmi aparţin.” Nici un om nu este destul de tare să facă aceasta. Ţine-i, Tată, trimite-i înainte ca pe nişte torţe smulse din foc şi fă-i lumini arzătoare pentru Împărăţia Ta, fiindcă Ţi-i încredinţez în Numele lui Isus. Amin.  – Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *