Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMINVESTIȚII

Va urma
03/08/1963, dimineata - Chicago, IL

Haideţi să rămânem pentru un moment în picioare şi să ne plecăm capetele ca să vorbim cu El.

Tată ceresc, Îţi suntem cu adevărat recunoscători pentru că putem prezenta din nou Evanghelia Ta acestui oraş, Chicago, pentru ca locuitorii lui să fie salvaţi. Tată, noi ştim că nimeni nu poate veni dacă nu este atras mai întâi de Tine şi credem că nici o sămânţă hotărâtă mai dinainte, nu va putea fi oprită de nimeni şi de nimic să primească Lumina Evangheliei.

Te rog, îndură-Te, Doamne, şi veghează ca să ajungă unde trebuie. Tu ai prezentat Mesajul şi cred că eşti în stare să duci Lumina Evangheliei la cei rânduiţi s-o vadă.

Astfel, Tată, noi dorim să luminăm şi să facem toate eforturile în tot ce ştim cu privire la această Evanghelie a timpului de seară, când valurile necredinţei lovesc din greu. Ne confruntăm cu o mulţime de lucruri oribile, dar avem siguranţa că atunci când vrăjmaşul vine ca un val, Cuvântul lui Dumnezeu se va ridica împotriva lui ca un zid. Tată, Tu ai promis acest lucru şi Îţi mulţumim.

Ajută-ne în timp ce ne vom aşeza. Îţi mulţumesc pentru bucuria din dimineaţa aceasta, pentru aceste cântări minunate, pentru mărturii şi pentru tot ce s-a făcut, iar acum îndreaptă-ne privirile spre Cuvântul Tău, din care ne tragem puterea în fiecare zi, fiindcă o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Vă puteţi aşeza. Vă mulţumesc frumos pentru invitaţia făcută. Vreau să-i mulţumesc şi doamnei acelea pentru cum a cântat. Ce frumos a fost! Desigur, îi mulţumesc şi fratelui Johnson, căruia i-am cerut să cânte cântarea „Aminteşte-ţi de mine.″ Îl avem înregistrat acasă, dar vreau să-l duc şi pe acesta.

Billy Paul ascultă mereu aceste cântece în birou, în timp ce oamenii vin şi pleacă. Astfel, dacă veniţi la birou, puteţi să-l ascultaţi pe Mel Johnson cântând destul de des pe benzi. Şi eu mă duc, mă aşez şi le ascult când mă simt istovit şi epuizat.

Deci suntem recunoscători pentru aceşti cântăreţi. Mă gândesc că atunci când vom trece râul, aş vrea să aud vocea de aur a lui Mel Johnson cântând împreună cu Einar Eckberg şi alte voci mari care au trecut deja Râul. Deci aşteptăm acel timp.

Vreau să-i mulţumesc prietenului meu, doctor Lee Vayle, un fost predicator baptist, un învăţător şi un om minunat, care a stat lângă mine şi a sprijinit slujba în felul lui, fiindu-mi de mare ajutor în adunări. Când avem acele adunări de vindecare în care ne rugăm pentru bolnavi, noi suntem conştienţi că nu-i putem vindeca pe oameni, ci doar ne rugăm pentru ei. Cineva m-a întrebat: „Frate Branham, este adevărat că ai vindecat pe cutare?″

„Eu nu am vindecat niciodată pe nimeni, dar am avut răspunsuri directe la rugăciune, pentru că Isus Hristos a făgăduit aceasta şi eu Îl cred.″

Îmi amintesc seara când a fost făcută fotografia acelei Fiinţe, Duhul Sfânt, acelaşi Stâlp de Foc care a fost cu Moise şi l-a însoţit, şi care a spus în Exod: „Stâlpul de Foc va merge înaintea ta să te călăuzească pe cale.″ Apoi S-a manifestat în Omul Isus, care era Fiul lui Dumnezeu, şi El a spus că a venit de la Dumnezeu şi se întoarce la Dumnezeu.

După înălţare, El i s-a arătat lui Pavel care, fiind evreu, nu putea să-i spună nimănui „Doamne.″ Şi el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?″ Vedeţi, el a ştiut că era acelaşi Stâlp de Foc care a însoţit şi a călăuzit poporul Său. De aceea I-a zis: „Doamne, cine eşti şi ce vrei să fac?″ Şi El a răspuns: „Eu sunt Isus.″

Şi acum, în acest timp din urmă, El s-a întors la noi. În seara când a fost văzut oficial la Houston, Texas, un predicator baptist discuta cu doctor Bosworth şi afirma că eu sunt un impostor. Cel ce spunea aceasta era doctor Best. În seara aceea, am spus: „Dacă propovăduirea Evangheliei salvării şi credinţa în Isus vindecă bolnavii, fiindcă aşa spune Cuvântul, iar aceasta face din mine un vindecător divin, atunci şi pe omul care propovăduieşte şi crede în salvare îl face un salvator divin, fiindcă este acelaşi Cuvânt.″ El este IeHoVaH-Jireh şi IeHoVaH-Rafa. Toate numele compuse ale răscumpărării au fost reprezentate în Isus Hristos, aceasta făcând ca Dumnezeu să fie evidenţiat cum este. Acolo erau atributele lui Dumnezeu; înainte ca El să fie Dumnezeu, adică Cel ce primeşte închinarea. El este veşnic şi aceste atribute erau în El. Ele au fost aduse apoi la suprafaţă arătând că El este Tată, Fiu, Mântuitor, Vindecător,  acestea fiind atributele lui Dumnezeu descoperite.

Noi suntem bucuroşi că avem privilegiul de a petrece acest timp de părtăşie şi siguranţă a mântuirii noastre, prin atributele lui Dumnezeu, care este Mântuitorul nostru. Lăudat să fie Numele Lui.

Îi mulţumesc fratelui Vayle pentru că el este mai în măsură să explice aceste lucruri, pentru că după cum ştiţi eu nu sunt teolog şi nu am educaţie.

Când l-am auzit pe fratele acela micuţ de la Moody Bible, m-am gândit: „Aş vrea să am educaţia acestui băiat!″ şi nădăjduiesc că Dumnezeu să-i dea viziunea Lui şi să-l folosească. Eu îmbătrânesc, dar aceşti tineri vor veni şi vor duce această Evanghelie mai departe, într-un mod mai puternic decât acum. Pe măsură ce trec generaţiile, vrăjmaşul intră înăuntru, iar Dumnezeu trebuie să-Şi ridice Etalonul tot mai sus, până când în final ne vom întâlni cu Hristos. Aceasta aşteptăm şi dorim.

Aceste servicii se vor încheia la sfârşitul săptămânii şi este invitată toată lumea la ele, chiar şi denominaţiunile.

Pentru că am această ocazie, aş vrea să vă spun ceva. Să nu credeţi cumva că am ceva împotriva acestor oameni. Eu îi iubesc, dar problema este sistemul acestor denominaţiuni care rupe părtăşia.  În curând voi pleca în Africa de Sud, fiindcă am fost invitat de Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline. Eu nu aparţin de nici o organizaţie, nu am nimic a face cu ele, doar cu aceşti oameni de afaceri care nu sunt o organizaţie. Dar dacă vor deveni o organizaţie, va trebui să-i părăsesc. O părtăşie frăţească este bine, dar nu o organizaţie.

Grupul din Africa de Sud, ca şi cei din partea de Est, sunt oameni vorbitori de limba engleză. Ei aparţin de „Adunarea lui Dumnezeu.″ Pe partea de Est, sunt africanii, iar din Boer sunt olandezii şi ceea ce ei numesc A.F. sau „Misiunile Apostolice Africane.″

 Ei sunt împărţiţi în două: unii fac botezul trinitar, adică de trei ori în faţă: o dată pentru Tatăl, o dată pentru Fiul şi o dată pentru Duhul Sfânt, făcând din El trei dumnezei în loc de unul; iar ceilalţi botează de trei ori diferit: o dată pentru Tatăl, o dată pentru Fiul şi o dată pentru Duhul Sfânt.

Unii spun: „Noi suntem îngropaţi în moartea Lui, deoarece când a murit, El a căzut în faţă.″ Ceilalţi spun: „Cine îngroapă mortul cu faţa în jos? Îl îngropăm pe spate.″ Deci, acestea sunt deosebirile. Toţi aceştia îmi scriu şi îmi zic: „Frate Branham, te cheamă Africa. Vino imediat, dar să înveţi învăţătura cutare!″ Ei bine, aşa ceva nu pot să fac. Înţelegeţi?

Eu am fost ordinat ca predicator misionar baptist şi am un mare respect pentru fraţii mei baptişti, pe care îi iubesc, însă acest dar nu a fost trimis la baptişti sau la prezbiterieni, ci Bisericii. Eu trebuie să stau între ei, independent, ca un frate, ca cea de-a treia fântână săpată de Iacov, unde era loc pentru toţi. Eu cred aceasta, pentru că este loc pentru toată lumea, pentru oricine vrea.

Desigur sunt şi… ei bine n-aş vrea să-i numesc potrivnici, dar sunt oameni care nu acceptă Mesajul. Eu nu pot să nu mă gândesc la ei, pentru că i-a avut şi Isus în zilele Lui, şi ei  au fost de fiecare dată când Dumnezeu a trimis vreun Mesaj în lume. Aceasta nu-mi provoacă nici un pic de ură faţă de persoana respectivă, faţă de oamenii aceia sau faţă de organizaţia aceea. Astăzi este la fel, dar eu Îi sunt recunoscător, fiindcă în felul acesta ştiu că am trecut de la moarte la viaţă, indiferent ce fac fraţii. Eu îi iubesc, fiindcă este o dragoste pe care Dumnezeu a pus-o în inima mea pentru fraţi, şi ştiu că Domnul binecuvântează.

Înainte de a ne apropia de Cuvânt, am să-l rog ceva pe un prieten de-al meu, pe tânărul predicator de acolo. El avea un fel de complex şi obişnuia să vină des la mine acasă, împreună cu soţia lui, dar nu spunea nimic. O singură dată, m-a întrebat: „Frate Branham, crezi că Domnul m-a chemat în slujbă?″ Eu am văzut potenţialul acestui tânăr provenit dintr-o instituţie biblică bună, însă era timid. Şi lui Moise i-a lipsit ceea ce era în rugul aprins, deşi era bine antrenat. Aceasta îi lipsea şi fratelui Ruddell, dar într-o zi a luat foc, aşa că acum are o biserică la marginea oraşului Jeffersonville, în care duce lucrarea Domnului mai departe, fiind una din bisericile surori ale tabernacolului nostru.

Aş vrea ca fratele Don Ruddell să se ridice în picioare şi să se roage pentru ca Duhul Sfânt să folosească Cuvântul aşa cum doreşte. Te rog, frate. Să ne plecăm capetele. (Fratele Don Ruddell se roagă). Da, Doamne. Amin.

Acum haideţi să citim din Scriptură. După ce am auzit vorbind „Glasul oamenilor de afaceri,″ am schimbat ce voiam să spun azi-dimineaţă, aşa că vom deschide la Marcu 10 şi vom citi începând de la versetul 17 la 22:

„Tocmai când era gata să pornească la drum, a alergat la El un om, care a îngenuncheat înaintea Lui şi L-a întrebat: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?”

„Pentru ce Mă numeşti bun?”, i-a zis Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu.

Cunoşti poruncile: „Să nu preacurveşti; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să nu înşeli; să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta.”

El I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.”

Isus S-a uitat ţintă la el, l-a iubit şi i-a zis: „Îţi lipseşte un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.”

Mâhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuţii.″

Domnul să adauge binecuvântările Lui la citirea Cuvântului.

Aş vrea să vă spun ceva, apropo la Oamenii de Afaceri ai Evangheliei Depline. Unii oameni m-au întrebat: „Ia spune, predicatorule, de ce umbli cu aceşti oameni de afaceri?″

„Păi, sunt şi eu un om de afaceri,″ am răspuns.

„Da? Şi cu ce fel de afaceri te ocupi?″

„Siguranţa Vieţii veşnice.″ Nu asigurarea, ci siguranţa Vieţii veşnice.

Siguranţă binecuvântată, Isus e al meu!

O, ce gust are gloria divină,

Sunt moştenitor al mântuirii

Răscumpărat al lui Dumnezeu,

Născut din Duhul Lui, spălat în sângele Lui.

Şi pentru că vreau să le vorbesc acestor oameni de afaceri, voi folosi unul din termenii lor şi voi vorbi despre subiectul: „Investiţii.″

Orice om de afaceri este interesat să facă o investiţie bună. Dacă eşti un om de afaceri, sigur vei fi interesat de aşa ceva, ceea ce este bine. În dimineaţa aceasta am să vă vorbesc de cea mai bună investiţie pe care o ştiu şi aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie.

Pentru un om de afaceri nu este o politică bună să se bazeze pe noroc, pentru că aceasta ar însemna să joace la întâmplare, și jocul de noroc nu este bun. Noi nu jucăm pe nimic, pentru că nu este corect. Unele din aceste „îmbogăţiri peste noapte″ îţi prezintă ceva ce sună bine şi te entuziasmează, aşa că te arunci cu capul înainte, dar primul lucru care ţi se întâmplă este că dai faliment, dar un om de afaceri bun, cu simţul afacerii, va încerca să găsească o firmă veche şi de încredere.

Apoi, nu este bine ca un om de afaceri să-şi ţină banii în buzunar, fiindcă nu îi vor aduce nici un profit. Acesta este motivul pentru care trebuie să-i pună la lucru în ceva.

Cred că aceştia sunt termenii unei afaceri şi cred că este un lucru logic, dacă mă gândesc la ceea ce vreau să spun. Dar astăzi avem atât de multe „scurtături″ prin care poţi deveni bogat peste noapte.

Eu am avut un prieten care a luat toate economiile făcute de soţia lui într-o viaţă şi le-a investit într-o astfel de treabă, pentru că cineva i-a spus: „Investeşte-ţi banii aici şi vei câştiga!″ Omul s-a uitat la iluzia prezentată în faţa lui şi a investit toate economiile soţiei, dar în câteva zile a pierdut tot, pentru că firma aceea s-a închis şi au plecat. Vedeţi? Un gânditor nu va face asemenea afaceri, în aceşti termeni.

Mai întâi ar trebui să investighezi firma cu care vrei să faci afaceri, iar dacă nu este bună, nu vei accepta, indiferent cât de bună pare propunerea. Dacă eşti un om de afaceri bun, nu vei accepta o astfel de ofertă şi nu-ţi vei investi toate economiile în aşa ceva.

Făcând o paralelă, sunt o mulţime de lucruri religioase care au apărut în ultimul timp, „au apărut peste noapte.″ Astfel, astăzi eşti un singuratic, iar mâine predici Evanghelia. Eu n-aş urma un astfel de om, deoarece cred că mai întâi ar trebui testat.

Cred că multe din denominaţiunile penticostale au aici o scăpare, fiindcă sunt femei care astăzi dansează dezbrăcate prin baruri, iar mâine cântă pe platformă sau merg cu Biblia sub braţ cu lozinca: „Domnul m-a chemat să predic!″ Eu nu mă îndoiesc de aceasta, dar cred că o astfel de femeie trebuie testată mai întâi. Aşa este. Haideţi să lăsăm sămânţa să crească puţin, să vedem ce fel de viaţă este în ea.

Nici chiar oamenii cu care s-a însoţit, nu vor crede mărturia ei dacă într-o seară au văzut-o în bar, iar în seara următoare vesteşte Evanghelia. Ei vor spune: „Ce fel de înşelăciune este aceasta?″ Dar când acea femeie duce o altă viaţă în oraş şi oamenii văd că ea s-a schimbat, mărturia ei este susţinută. Până atunci, ar fi bine să aştepte până când este schimbată starea ei.

Noi nu vrem să ne îmbogăţim peste noapte şi nici să ne ţinem banii în buzunar, pentru că ni-i pot fura hoţii.

Poate ai pe inimă ceva pentru Dumnezeu şi nu-i dai curs, ci spui: „Poate mai târziu!″ Dacă faci aceasta, dorinţa aceea micuţă de a-L sluji, pe care ai avut-o odată, va dispărea. Diavolul va veni şi ţi-o va fura şi nu vei mai dori  să-L slujeşti.

Deci, dacă ai o dorinţă cât de mică… În tine trebuie să fie Ceva care te-a adus la dejunul din dimineaţa aceasta, deoarece „credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.″ (Romani 10.17). În tine trebuie să fie o dorinţă, pentru că altfel nu ai fi aici. Dar nu lăsa ca acea dorinţă să alunece spre ceva de felul: „aderare″, „strângere de mână,″ „stropire″ sau altceva. Haideţi să găsim adevărata Firmă care este zidită pe ceva solid. O firmă de încredere plăteşte dividende substanţiale, fiindcă investiţiile se fac în ceva ce merită.

Privind la grupul de aici, m-am gândit la acest tânăr bogat sau fruntaş bogat, cum îl ştim noi. El era un tânăr cumsecade, cu un caracter foarte bun şi venea dintr-o casă bună. Probabil erau foarte religioşi, după felul în care s-a apropiat de Isus. Vă amintiţi că atunci când Isus i-a zis: „Păzeşte poruncile…″ tânărul I-a răspuns: „Învăţătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinereţea mea.” Vedeţi, el avea o bază bună, ceea ce înseamnă mult, fiindcă altfel nu ar fi fost nici o apropiere de Isus.

Atenţia tânărului a fost atrasă de  Isus care era altfel decât ceea ce văzuse în sinagoga lui El  era diferit.

Şi tânărul de la Institutul Moody Bible, o şcoală importantă, fără îndoială, a găsit într-o zi ceva diferit, care   i-a fost prezentat ca o oportunitate.

Deci, tânărului din textul nostru i s-a prezentat o oportunitate pentru o investiţie. Fiind un om de afaceri şi un conducător, desigur avea mai multe posesiuni, iar Isus a ştiut că acest tânăr avea un mare potenţial, fiindcă Biblia spune că „l-a iubit.″ Poate avea un caracter bun şi atitudinea lui era demnă.

El nu a mers înaintea Lui aşa cum fac unii din aceşti Ricky, care spun: „Ia vino încoace, predicatorule!″ El n-a avut o asemenea atitudine, ci a venit şi a zis: „Bunule Învăţător, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (Marcu 10.17). Vedeţi, chiar dacă a ţinut poruncile şi a fost credincios sinagogii sale, tânărul a văzut în Isus Ceva care producea Viaţă.

Legea era numai un poliţist care îţi arăta păcatele, dar nu avea îndurare să le şi ierte. Ţi le arăta şi îţi spunea că eşti un păcătos.

Acest lucru a fost preluat şi de creştinătate, devenind o formă care spune că ar trebui să avem o declaraţie de crezuri prin legea creştinismului. Şi pentru că suntem fiinţe foarte inteligente, am fost capabili să prezentăm acest lucru lumii. Dar vedeţi, nu îi vedem vorbind aşa cum ar trebui, pentru că nu este Viaţă înăuntru. Fiecare om încearcă să privească după această perdea, fiindcă ştie că într-o zi trebuie să se întoarcă de unde a venit. Toată lumea vrea să vadă şi să ştie ce este dincolo.

Isus a spus: „Duhul necurat, când iese afară dintr-un om…″ Aţi observat cum a spus? El nu a zis: „Când duhul rău este scos afară din om,″ ci „când iese,″ adică se duce prin voia lui.

„Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit.”

Şi, când vine, o găseşte măturată şi împodobită.

Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşază în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” (Luca 11.24-26). Dacă observaţi, diavolul a ieşit din om prin voia lui şi se întoarce tot prin voia lui. Dacă acea casă este deja ocupată, el nu mai poate intra, dar o găseşte doar măturată şi împodobită.

Acesta este un tablou foarte bun pentru moralistul de astăzi, pentru omul care crede că va ajunge în cer fiindcă nu mai joacă jocuri de noroc sau cărţi, nu mai umblă după alte femei şi merge la biserică. El nu este convertit cu adevărat, ci este doar un moralist,  iar diavolul îi foloseşte pe moralişti ca să dea reprezentaţii false când de fapt puterea Hristosului celui viu nu este acolo. Înţelegeţi?

Lumea vrea să-L vadă pe Hristos. Isus a zis: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.″ (Ioan 15.5). Deci mlădiţele poartă mărturia Viţei, fiindcă îşi trag puterea şi Viaţa din Viţă. Prima mlădiţă care a ieşit din această Viţă, a scris o carte, cartea Faptelor Apostolilor, în care vedem cum S-a manifestat Duhul Sfânt în prima biserică, în biserica de la Rusalii. Şi dacă credem că această Viţă va rodi încă o mlădiţă, ea va scrisă o altă carte a Faptelor, fiindcă este aceeaşi Viaţă care este în Viţă.

Dacă prima mlădiţă a rodit struguri, iar noi întâlnim pepeni, dovlecei sau castraveţi, ştim că nu este aceeaşi Viaţă care era în Viţă. Tot aşa, dacă ne numim penticostali, dar nu se vede în noi lucrarea adevărată care era în Hristos şi pentru care ne-a trimis El ca să-L reprezentăm… Vedeţi, noi reprezentăm uneori senzaţii sau bucurie, ceea ce este bine, dar nu suficient, pentru că este o roadă a Duhului care trebuie să ne însoţească, ceva după care flămânzeşte omul, calităţile care erau în Isus.

Isus nu a fost un om obişnuit, ci era Dumnezeu. El nu era cu nimic mai puţin decât Dumnezeu. El nu a fost doar un proroc, deşi era Proroc; El era Prorocul-Dumnezeu; El era cortul în care a locuit toată dumnezeirea: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii.″ (Coloseni 2.9).

Dumnezeu a venit jos ca să Se arate în trup omenesc şi să moară. El nu putea muri ca Duh, fiindcă Duhul este veşnic. Dar S-a putut face asemenea omului şi astfel a putut simţi durerea şi a suferit. Dumnezeu nu putea suferi ca Duh veşnic, dar pentru că a devenit Om, în Hristos, a putut suferi şi a fost ispitit la fel ca Adam şi Eva în Eden şi ca toţi oamenii de atunci încoace.

Dacă în dimineaţa aceasta, eu aş avea puterea în aceeaşi măsură în care a avut-o El când a fost aici pe pământ şi aş spune: „Dacă cineva se uită la stâlpul acela, va muri!″ Dacă tânăra aceasta catolică ce stă aici, s-ar uita la stâlp, ei bine, ar trebui să spun: „Pentru că este nou venită, trebuie să moară cineva în locul ei!″ Dar chiar dacă mi-e milă de ea, nu aş putea spune: „Să moară bărbatul de aici în locul ei!″ pentru că nu ar fi corect. Dar dacă aş spune: „Să moară fiul meu Billy Paul în locul ei!″? Tot nu ar fi corect, pentru că suferinţa este peste altcineva şi pe ea aş exclude-o. Singurul mod în care aş fi drept, aşa cum a fost Dumnezeu drept, ar fi să iau eu însumi locul ei. Înţelegeţi?

De aceea a trebuit să se manifeste Dumnezeu în trup şi să sufere moartea, fiindcă era singura cale prin care putea muri ca să aducă răscumpărarea. Astfel, acest tânăr bogat a văzut în Isus ceva mai mult decât poruncile pe care le avea.

Noi suntem nişte reprezentanţi slabi a aceea ce încercăm să spunem; eu recunosc aceasta, cu inima şi capul plecat. Eu sunt un reprezentant slab al Mesajului care mi-a fost dat să-l aduc bisericii din acest timp. Chiar şi viaţa mea, aşa cum este ea, are suişurile şi coborâşurile ei, de aceea nu vă cer să vă uitaţi la ceea ce sunt eu, ci la ceea ce spun, fiindcă Cel despre care vorbesc este Isus Hristos în lucrarea Sa de salvare.

Tânărul acesta a văzut cu siguranţă că Omul acela Îl avea pe Dumnezeu în El, pentru că Isus putea vedea în inimile oamenilor, putea să le spună ce gândeau şi putea învia morţii. Legea nu făcea niciunul din aceste lucruri şi nici biserica lui nu făcea asemenea minuni, dar tânărul era conştient că Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov era viu. El a văzut toată plinătatea dumnezeirii în acest Om numit Isus şi flămânzea în inima lui.

Tânărul ştia că este un membru de seamă al bisericii, iar tatăl lui era probabil în comitetul de administratori sau în comitetul executiv, aşa că fusese crescut după Lege şi a ţinut-o cu respect. Şi totuşi acolo înăuntru era ceva care tânjea să aibă mai mult.

Nădăjduiesc că acest lucru este în inimile tuturor celor prezenţi în dimineaţa aceasta aici: să găsească Ceea ce este adevărat. Să nu uitaţi că nu vă puteţi întoarce ca să mai faceţi o încercare, ci trebuie să primiţi chiar acum, fiindcă „frunzele cad după cum se înclină copacul.″

Nu există nici un text în Scriptură care să vorbească despre o repetare după aceea. Acum este timpul tău. Nu contează cât eşti de popular sau dacă crezi să pe undeva există un purgator unde ai mai putea avea o şansă. Biblia nu vorbeşte despre aşa ceva. Aceasta scrie în cartea Macabeilor sau în alta, dar ele nu fac parte din Biblie. Astfel, Isus a vorbit din nou despre acest tânăr şi a spus că după ce a murit, i s-a zis: „…între noi şi între voi este o prăpastie mare, aşa ca cei ce ar vrea să treacă de aici la voi sau de acolo la noi să nu poată.” (Luca 16.26). Vedeţi? Şi când Isus a spus aceasta, asta-i tot.

Noi am văzut că acest tânăr flămânzea să devină o parte a sursei de Viaţă care era în Hristos, iar El era acolo tocmai ca să dea naşterea din nou. Înţelegeţi?

Şi noi avem astăzi oportunitatea să primim naşterea din nou şi să devenim o parte din Dumnezeu, fiii şi fiicele Lui. Aţi înţeles?

Dar biserica şi-a uitat demult locul şi se îndepărtează orbeşte de această naştere din nou, mergând asemenea orbului care este călăuzit de un alt orb.

Când eram copil şi aveam o pată pe cămaşă, mama obişnuia să pună pe ea un fel de soluţie, care nu îndepărta pata ci doar o întindea. Dar acum s-a inventat înălbitorul, iar acesta îndepărtează imediat orice pată.

Ei bine, sub Lege, păcatul nu era îndepărtat, ci doar acoperit, pentru că ispăşirea se făcea prin sângele unui miel. Când omul a păcătuit, a trecut marea prăpastie şi a fost despărţit de Dumnezeu, fără să mai aibă vreo cale de întoarcere. Dar în mila Sa cea mare, Dumnezeu a acceptat un înlocuitor, acest lucru fiind valabil mii de ani, însă sângele acelui înlocuitor nu îndepărta păcatul, ci doar îl acoperea.

Apoi, prin marea Sa putere creatoare, Dumnezeu a creat o celulă de sânge în pântecele unei fecioare, fără dorinţă firească, prin care nu numai că acoperă păcatul, dar îl şi îndepărtează definitiv, aşa că nici nu-Şi mai aduce aminte vreodată de el. El nu a făcut numai o punte peste prăpastie, ci a înlăturat prăpastia.

Puneţi o picătură de cerneală în acest pahar cu înălbitor sau ce este şi nu veţi mai găsi deloc acea culoare.

De unde a venit culoarea? Nu aş şti să vă spun, fiindcă nu sunt chimist, dar să zicem că acea culoare este un fel de acid. Dar de unde vine acidul? Haideţi să mergem în urmă şi să zicem că un acid s-a combinat cu un alt acid şi a rezultat o culoare. Există o singură culoare originală şi aceea este albul. Toate celelalte sunt pervertiri. Deci este o singură culoare şi aceea este alb.

Să ne întoarcem înapoi la chimie şi să desfacem culoarea în atomi. Să zicem că atomul B şi cu de patru ori atomul BC dau culoarea neagră. Dacă ar fi atomul B de opt ori, poate că ar fi rezultat culoarea roz, iar atâtea molecule înmulţite de atâtea ori, rezultă negru.

Aceasta arată că în spatele acestui lucru stă o inteligenţă care a făcut culoarea neagră. Şi dacă ne întoarcem de la aceasta la aceasta şi apoi la aceasta, de-a lungul creaţiei, ajungem la punctul în care toate vin de la Creator. Astfel, vedem că toate celelalte culori sunt o pervertire a culorii originale. Dar păcatul ce este? Pervertirea dreptăţii. Ce este adulterul? Pervertirea actului poruncit de Dumnezeu pentru popularea pământului. Ce este minciuna? Adevărul prezentat sucit. Înseamnă că toate lucrurile sucite sunt nişte pervertiri.

Culoarea originală este albul, ceea ce înseamnă că trebuie să aducem negrul acesta la alb, chiar dacă este negru. Când acel strop de cerneală a căzut în înălbitor, toate moleculele au fost date înapoi şi a devenit din nou alb, ca înălbitorul. Nu vei mai găsi nimic din acea picătură de cerneală. S-a terminat. 

Toate senzaţiile care ne plac nouă, penticostalilor, săritul în sus şi-n jos, strigatul, vorbirea în limbi, care cred că este un dar de la Dumnezeu, pot fi imitate de diavolul. Dacă Viaţa lui Hristos nu curge în acea biserică aşa cum trebuie, dacă Trupul, Mireasa, nu trece pe acolo aşa cum trebuie, în final se înfundă undeva.

Păcatele voastre sunt mărturisite şi aruncate în înălbitorul sângelui Fiului lui Dumnezeu, care le şterge atât de bine încât sunt aruncate în Marea Uitării lui Dumnezeu şi nu mai sunt amintite niciodată. Ce face acest lucru pentru om? Îl face un fiu al lui Dumnezeu. Astfel, El nu-şi mai aminteşte de tine ca păcătos. Tu eşti un fiu sau o fiică şi păcatul tău nu mai este amintit, pentru că este aruncat în Marea Uitării, în înălbitor. Marea Uitării este sângele lui Hristos care s-a vărsat pentru tine. De aceea tu şi Dumnezeu sunteţi Tată şi fiu, prin harul lui Isus Hristos. Nu prin ceva ce ai făcut tu, ci prin harul Lui. Voi sunteţi fii şi fiice de Dumnezeu şi părtaşi la binecuvântarea, puterea şi Viaţa Lui. Viaţa Lui este în voi, pentru că sunteţi fii de Dumnezeu. Oh, dacă noi, biserica, am putea reprezenta aceasta!

Nu-i de mirare că Isus a spus: „Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.″ (Ioan 14.12). Vedeţi? Dumnezeu este în credincios aşa cum a fost în Hristos. Nu în plinătatea în care a fost în Hristos, dar este în voi aşa cum a fost în El, fiindcă sunteţi un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Tânărul acesta cu o viaţă religioasă, a putut să vadă că în Domnul Isus era ceva, aşa că, deşi era împotriva părerii bisericii lui, s-a prezentat la El cu această problemă. A venit la Isus pentru că avea în el acea foame şi voia să afle adevărul. Şi El i-a prezentat oportunitatea unei investiţii, dar tânărul nu a fost interesat de o asemenea investiţie. Era în ordine dacă putea să meargă cu prietenii să petreacă la fel ca până atunci, fără să vrea însă să se predea.

Problema de astăzi este că biserica cunoaşte Scriptura. Şi instituţia biblică din care a venit tânărul baptist care stă aici, cunoaşte Cuvântul. Ei sunt studenţi în Biblie şi spun: „Noi credem şi acceptăm.″

Este ca o sticluţă cu un medicament, cu un remediu, dar nu este un remediu moral, ci reproduce Viaţa lui Hristos. Vedeţi? Dacă iei Evanghelia, devii o parte a Evangheliei, ca Petru, Iacov şi Ioan la Rusalii, și atunci viaţa ta este o altă carte a Faptelor. Isus a spus în Marcu 16: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…″ dar oamenii merg la studii, trec prin seminarii şi şcoli, însă nu vor niciunul din aceste lucruri, deşi spun că Îl au pe El. Da, ei cred că Îl au, dar faptele lor vorbesc mai tare decât cuvintele. Viaţa ta mărturiseşte ce eşti cu adevărat.

Tânărul bogat nu a fost interesat de acest lucru, deşi această Investiţie nu era una de peste noapte, ci era ceva ce i-a cerut Isus: „Vino şi intră în ea!″ Isus, Fiul lui Dumnezeu era identificat în totul.

Cum era posibil ca un om să meargă la un mormânt şi să-i spună mortului din el: „Lazăre, ieşi afară!″ dacă nu ar fi fost Dumnezeu? Cum era posibil ca un om să stea pe o corabie clătinată de zece mii de diavoli ai mării, care juraseră că Îl vor îneca pe El şi pe ucenicii Săi, să pună piciorul pe marginea ei şi să spună: „Taci! Fără gură!″ (În traducerea engleză: „Pace! Stai liniştită!″), şi să fie ascultat de vânturi şi de valuri? Cum putea un om să vadă într-o altă inimă omenească şi să spună ce a făcut, dacă nu ar fi fost Dumnezeu?

El dovedea în totalitate în ce trebuia să se investească. Poate zici: „Păi, tânărul n-a ştiut toate aceste lucruri!″ Vedeţi voi, el l -a numit: „Bunule Învăţător,″ ceea ce înseamnă că ştia că acolo era Ceva, însă nu era gata să primească acel Remediu, fiindcă Isus i-a spus ce să facă.

Aceasta este piedica din calea oamenilor. Ei cred în Dumnezeu, fiindcă cine nu crede că există Dumnezeu, nu este sănătos la cap, este un nebun, pentru că Biblia spune: „Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!″ (Psalmul 14.1). Acelaşi lucru este şi atunci când el crede că este Dumnezeu, dar cu toate acestea nu vrea să se separe, aşa cum s-a întâmplat cu tânărul bogat căruia Isus i-a cerut să primească Investiţia Lui.

El a văzut în Isus ceva ce ceilalţi nu au văzut; ceva ce preoţii nu aveau; ceva ce nu aveau nici rabinii şi nici învăţătorii. El a recunoscut că Dumnezeu era în Isus, dar s-a gândit: „Poate pot să intru fără să trebuiască să fac toate acestea. Mă duc să văd!″ Dar a aflat că nu există decât o singură cale de a intra.

Aceasta trebuie să cunoască şi lumea de astăzi: că Hristos este calea, nu o biserică, nu o afiliere sau o denominaţiune, oricât de bune ar fi ele. Eu nu am nimic împotriva niciuneia, dar trebuie să ştiţi că numai în Hristos este naşterea din nou.

Oameni de afaceri ai acestui oraş, eu nu condamn bisericile voastre. Noi apreciem că aţi venit aici în dimineaţa aceasta şi încerc să vă ofer o Siguranţă. Nu încerc să v-o vând pentru că sunt doar un reprezentat al acestei Firme, dar vreau să ştiţi că poliţa este gratuită. Înţelegeţi? Şi este bine identificată pe pământ astăzi, pentru că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci, Acelaşi Cuvânt al lui Dumnezeu. El este identificat şi astăzi în mod desăvârşit, ca în trecut.

În dimineaţa aceasta, noi suntem aici pentru acelaşi motiv. De ce aţi venit? Pentru că aici înăuntru este un ticăit mic care v-a adus. Eu nu vă spun să părăsiţi biserica. Duceţi-vă la biserica voastră şi fiţi nişte persoane mai bune decât atunci când aţi venit aici, fiindcă atunci veţi fi ca o lumină aşezată pe înălţime, ca un opaiţ care nu este acoperit şi veţi avea Viaţă veşnică.

Mi-am notat aici un text la care vreau să fac referinţă. Isus a spus în Apocalipsa 3 că Laodicea este ultima epocă a bisericii, ceea ce înseamnă că noi toţi trăim în timpul de sfârşit. Comparaţi această epocă a bisericii cu acel tânăr bogat. Comparaţi-le.

Nu a spus Isus că Laodicea este bogată şi nu duce lipsă de nimic? (Amin). Nu este aceasta starea bisericii de astăzi? (Amin) Şi totuşi Hristos S-a descoperit în trei epoci ale bisericii, prin Luther, prin Wesley şi prin mişcarea penticostală, adică: prin neprihănire, sfinţire şi botezul cu Duhul Sfânt sau restituirea darurilor, iar acum prin identificarea Lui personală printre noi. Vezi acest lucru, tu, tânărule om de afaceri din Chicago?

Laodicea! Noi vedem că în toate celelalte epoci, Isus era în biserică, dar în Laodicea El este afară şi bate la uşă încercând să intre. Aceasta este epoca în care Hristos S-a manifestat atât de desăvârşit în Biserica Sa, până când bisericile (aşa cum spunea mai devreme un frate), au închis uşile. Cu toate acestea, în dragostea Sa, El stă şi bate în continuare la uşă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.″ (Ioan 7.37). (Fratele Branham bate în amvon). Înţelegeţi? (Amin). Să vă aşteptaţi la o uşă închisă, pentru că este epoca Laodicea şi Biblia spune că aşa va fi.

Dacă denominaţiunea ta a închis uşa la un aşa Mesaj şi la un aşa Mesager… nu mă refer la mine, pentru că eu sunt fratele vostru şi slujitor împreună cu voi. Mesagerul este Duhul Sfânt care Se exprimă prin fiinţe omeneşti, prin Biserica pe care a sfinţit-o Hristos tocmai pentru acest scop.

Acum aveţi ocazia să faceţi o investiţie în această Viaţă veşnică. Afacerea ta poate fi legală şi mare, însă nu există afacere mai mare decât să-ţi salvezi propria viaţă. Tu ai acum această oportunitate. Poate biserica L-a scos afară, dar Isus nu a venit pentru o biserică sau pentru un anumit grup, ci a venit pentru indivizi: „Şi veţi primi Duhul Sfânt.″ Pentru aceasta a venit El.

Epoca Laodicea a primit oportunitatea de a investi în aceeaşi Persoană pe care a refuzat-o atât de hotărât tânărul bogat, dar şi ea Îl dă afară.

Ce ne spune Biblia despre acest tânăr? „Când a auzit tânărul vorba aceasta, a plecat foarte întristat; pentru că avea multe avuţii.″ (Matei 19.22). Era o mare şansă pentru el, dar era atât de bogat încât a simţit că aceasta îi va afecta averea.

Mă întreb dacă popularitatea unui om din Kiwanis sau poate popularitatea din biserică, chiar ca păstor, ar fi atât de mare în acea denominaţiune, încât să te facă să refuzi sec aceeaşi şansă, fiindcă afectează relaţia cu biserica ta. Ce ziceţi voi, oamenii de afaceri, care sunteţi în dimineaţa aceasta aici? Gândiţi-vă.

Tânărului bogat i-a fost prezentat acest lucru şi l-a refuzat, iar Hristos a spus că şi ultima epocă va face la fel. Acum El este în Chicago şi voi sunteţi obligaţi să luaţi o decizie. Timpul trece, aşa că trebuie s-o faceţi repede. Luaţi hotărârea pentru Hristos şi fiţi născuţi din nou din Duhul Lui.

Noi am văzut că acest tânăr bogat L-a refuzat din dragoste pentru lume. El a iubit părtăşia cu organizaţia lui, mai mult decât pe Domnul Isus.

În dimineaţa aceasta sunt unii care spun: „Păi, dacă fac aceasta, voi fi considerat un penticostal, un holly-roller.″

Atunci unde vă este comoara? În biserica voastră? În afacerea voastră, sau în cer? „Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.″ (Matei 6.21). Aşadar, de ce nu faceţi în dimineaţa aceasta o investiţie în Viaţă? Afacerile voastre vor deveni cenuşă într-o zi.

Eu nu-l cunosc pe fratele sau pe fraţii care au prorocit despre acel mare val, dar s-ar putea să fie aşa; şi vă spun un singur lucru: ştiu că Biblia spune că acest pământ va arde, şi nici Chicago nu va scăpa de mânia lui Dumnezeu.

Aşa cum spunea prietenul meu Jack Moore: „Dacă Dumnezeu va lăsa generaţia aceasta nepedepsită pentru că a respins Evanghelia şi face lucrurile imorale pe care le face, este obligat să ridice Sodoma şi Gomora şi să le ceară scuze pentru că le-a ars.″

Ei L-au respins pe Hristos şi I-au închis uşa în faţă. Este umilitor faptul că mişcarea lui Hristos nu a fost niciodată prea răspândită în lume. Astfel, în zilele Lui poate că a treia parte din Palestina n-a ştiut nimic de El, decât atunci când  n-a mai fost. Vedeţi? Ei n-au ştiut decât atunci când a fost prea târziu.

Dar să ne gândim că astăzi este o zi specială în care noi am fost invitaţi ca oameni de afaceri, să facem o investiţie în Isus Hristos, să ne predăm, să fim gata şi să părăsim tot ce iubim în această lume, ca să putem avea bogăţiile cerului, fiindcă Isus ne spune la fel ca tânărului bogat: „…vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” (Marcu 10.21). Nu alege calea popularităţii unde toţi spun: „A venit doctorul Cutare. O, ce privilegiu să-l avem aici! O, diaconul Cutare…″

Aici este vorba de o cruce şi s-ar putea să fiţi numiţi nebuni sau eretici. Pavel a spus: „Îţi mărturisesc că slujesc Dumnezeului părinţilor mei, după Calea pe care ei o numesc partidă.″ (Fapte 24.14). (În traducerea engleză scrie: „…Calea pe care ei o numesc erezie.″).

Vedeţi, şi înaintea noastră au fost oameni care au trebuit să ia o decizie. Şi lui Pavel i-a fost prezentată această oportunitate, iar el a acceptat-o. Dacă vă uitaţi la rezultatele obţinute de el şi de tânărul bogat şi vă puneţi în locul lor, veţi vedea care va fi rezultatul vostru. Bazaţi-vă pe Cuvântul neschimbător al lui Dumnezeu, pentru că El nu poate face un lucru, iar după aceea să se întoarcă şi să facă altceva spunând că a greşit prima dată. Dumnezeu este neschimbător; El este Dumnezeu şi Dumnezeu este Cuvântul, iar Cuvântul a fost identificat ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Astfel, tânărul bogat a văzut în Isus ceva ce ceilalţi oameni nu aveau, dar preţul a fost prea mare.

Preţul este şi astăzi prea mare pentru biserica Laodicea. Să nu uitaţi că ei L-au dat afară din sinagogă, fiindcă acolo nu era loc şi pentru El. Astăzi, ei Îl dau pe Hristos afară din organizaţie, deşi Cuvântul lui Dumnezeu este adeverit în totalitate şi nici un om nu poate sta împotrivă. Dar deşi este dovedit că Hristos a înviat din morţi şi că Viaţa Lui trăieşte în poporul Său, făcând aceleaşi lucrări pe care le-a făcut şi atunci, ei Îl numesc diavol, ghicitor şi în alte feluri, dar să nu uitaţi că Cuvântul este Acelaşi. Un singur cuvânt spus împotriva Lui şi nu vei fi iertat nici în lumea aceasta, nici în lumea care va veni.

Aceasta este ultima epocă a Bisericii, nu mai poate fi alta. Dacă aş avea timp, aş putea să vă dovedesc aceasta trecând prin fiecare perioadă de timp. Cuvântul lui Dumnezeu a fost împlinit, iar Biserica simbolizată prin Avraam este chemată afară. În ceea ce priveşte Sodoma, El a spus foarte clar: „Ce s-a întâmplat în zilele Sodomei, se va întâmpla aidoma şi în zilele când se va arăta Fiul omului.″  

  Uitaţi-vă la modernul Billy Graham, la îngerii, mesagerii din Sodoma care îi cheamă pe oameni afară. Dacă ar găsi doar patruzeci, sau măcar zece, dar nu găsesc. Priviţi cum colaborează aceste organizaţii acolo în Babilon, prin marele evanghelist Billy Graham, Jack Shuler de la metodişti şi Oral Roberts de la penticostali.

Nu uitaţi însă că Avraam nu l-a reprezentat pe niciunul din aceştia, fiindcă el avea o grupare şi aştepta o Împărăţie. Şi Unul din cei trei bărbaţi care l-au vizitat, i-a arătat un semn, dovedind Cine era, pentru că deşi stătea cu spatele spre cortul în care se afla Sara, a spus prin Duhul deosebirii ce a gândit ea. Acesta a fost ultimul semn dat până la arderea Sodomei.

Ultimul lucru pe care îl va vedea biserica înainte să cadă focul este Hristos manifestat în puterea Sa, în plinătate, în Biserica Sa. Să nu uitaţi că în zilele lui Lot a căzut foc din cer, iar în zilele lui Noe a venit apa, dar Hristos a arătat că în zilele din urmă, Duhul Sfânt va lucra în Biserica Sa în același fel ca în zilele lui Lot. Starea bisericii din Laodicea este la fel ca atunci.

În tema de astăzi, noi am aflat de ce acest tânăr nu a vrut să investească în Poliţa aceasta: pentru că de partea aceasta erau prea multe lucruri la care trebuia să renunţe.

Aceasta este problema şi cu biserica de astăzi. Nimeni, nici un papă, nici un om cu bun simţ sau altcineva, nu poate nega că Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce vor crede.″ Unde? „În toată lumea, la orice făptură.″ Şi nu se poate spune că Isus nu a spus: „Peste puţină vreme lumea (Cosmosul, ordinea lumii, ordinea bisericii), nu Mă va mai vedea.″

Împărăţia lui Dumnezeu nu este în lume, indiferent cât de mulţi intelectuali se ridică. Eu nu-i condamn pe oamenii aceştia, dar încerc să vă dezvălui un truc al Satanei, ce încearcă să facă el. Voi, penticostalilor, vreţi să se unească unitarienii cu voi, iar voi, unitarienilor, vreţi să se unească toţi trinitarienii cu voi, în timp ce trinitarienii vor ca toate cele treizeci şi ceva de organizaţii să se unească cu ei şi să fie una. La fel vor metodiştii şi baptiştii.

Consiliul Ecumenic care se reuneşte săptămâna aceasta ca să discute unele probleme, vrea ca toţi să fie uniţi, şi o vor face. Biblia spune că o vor face; că vor ridica un chip al fiarei. Vedeţi de unde vine? Fiara este o putere, dar una negativă.

Isus a spus că Împărăţia Lui nu este din lumea aceasta. Dacă ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii Lui s-ar lupta, dar El a spus că Împărăţia Lui nu este de aici. Înţelegeţi? Împărăţia Lui nu este o organizaţie care poate face un lucru mare, ci este puterea lui Dumnezeu, Duhul Sfânt într-o fiinţă umană.

Să ne grăbim, pentru că nu vreau să vă mai ţin mult. Puteţi să-mi mai acordaţi câteva minute? Bine, atunci mă voi grăbi.

Haideţi să-i privim pe câţiva din deţinătorii acestei Poliţe de Asigurări a Vieţii veşnice, care au făcut această investiţie în Viaţa veşnică şi sunt deţinătorii Poliţei Cuvântului lui Dumnezeu. Să nu uitaţi că Acesta este Dumnezeu în formă de literă. Isus a spus: „…cuvintele pe care vi le-am spus Eu, sunt duh şi viaţă.″ (Ioan 6.63). Este adevărat? (Adunarea spune: „Amin!″). Tot El a spus în Ioan 1.1,14: „La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.″ „…Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.″

El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, Cuvântul care era, Cuvântul care este şi Cuvântul care va fi. El este în toate lucrurile din Biblie, aşa că dacă citeşti Biblia şi nu Îl vezi pe Isus, ar fi mai bine să te întorci înapoi şi s-o citeşti încă o dată.

Biblia este mărturia lui Isus Hristos: Vechiul Testament simbolic, iar Noul Testament împlinirea. Deci Isus este ceea ce a fost la început în Istorie; El era prorocia; El era Istoria; El era Psalmii; El este în lucrurile care au fost şi în cele care vor veni, care sunt scrise în Biblie. Deci Biblia este mărturia lui Isus Hristos.

Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi El trebuie să judece lumea după acest Etalon. Dacă Dumnezeu vă judecă după ceva, şi aşa va face, El trebuie să aibă un Etalon.

Tu spui: „O va face prin Isus Hristos.″ Fiecare om are această concepţie. Neamul meu este catolic, fiindcă sunt irlandez. Catolicii spun că ei sunt biserica adevărată, dar sunt mai multe feluri de catolici: romano-catolici, greco-catolici, etc. Atunci care este biserica adevărată? Dacă ar fi să fim judecaţi după romano-catolici, înseamnă că greco-catolicii sunt pierduţi. Dacă suntem judecaţi prin metodişti, baptiştii sunt pierduţi. Dacă suntem judecaţi prin prezbiterieni, atunci penticostalii sunt pierduţi. Vedeţi, este numai confuzie şi nimeni nu poate înţelege nimic. Deci cine este corect? Nimeni!

Dar Isus a spus: „Eu sunt Calea…″ şi El este Cuvântul, „adevărul şi Viaţa.″ Nimeni nu poate veni decât prin El. Tu nu poţi veni prin biserica ta, prin crezul tău sau prin rugăciunea ta, ci trebuie să vii prin Isus. El este Dumnezeu; El este Cuvântul; El este calea; El este Adevărul; El este Viaţa.

Dacă aici ar sta o lumânare aprinsă, ar da lumină. Ce va reflecta ea? Aceeaşi lumină pe care a reflectat-o de la început. Tot aşa, când se manifestă Evanghelia, El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Înţelegeţi?

Să-i analizăm, deci, pe aceşti deţinători ai Poliţei şi să vedem ce s-a întâmplat în timpul lor intelectual. Încă zece sau cincisprezece minute şi voi încheia.

Noe a investit într-o făgăduinţă a lui Dumnezeu. Amintiţi-vă că el a investit în Cuvântul lui Dumnezeu.

Să nu uitaţi că imediat ce faceţi această investiţie, Satan vine să vă facă să renunţaţi la această poliţă, dacă este cu putinţă. Dar nu uitaţi că este scris: „Omul nu trăieşte numai cu pâine,″ aceasta este fireşte, „ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4.4). Nu numai cu o parte din El, cu o bucăţică de aici şi cu alta de dincolo, ci cu fiecare Cuvânt; cu Pâinea vieţii. Ce este Cuvântul lui Dumnezeu? Duh şi Viaţă. Iar când este manifestat, „cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.″ (Ioan 14.12).

Noi am văzut cum a fost încercat Noe după ce şi-a făcut investiţia, şi la fel vei fi încercat şi tu, fratele meu. Dacă nu este o perioadă de încercare, înseamnă că nu ai făcut încă o investiţie, fiindcă vrăjmaşul tău stă acolo cu arma încărcată, cu arcul întins, gata să tragă cu săgeata lui otrăvită: cu orice cult, cu orice idee mică, cu orice uriaş intelectual ca Goliat. El îi va trimite la tine pe aceşti uriaşi care par cu mult mai mari decât fraţii cu care te-ai asociat, decât fraţii tăi needucaţi şi neştiutori. El va trimite uriaşi învăţaţi de la şcoli înalte, care pot să-ţi explice absolut orice, ca să te îndepărteze de Adevăr. Dar dacă ai făcut Investiţia şi ai Poliţa sigilată de Duhul Sfânt, nu mai poate fi ştearsă de nimic.

Nimeni nu are dreptul să predice decât după ce s-a întâlnit cu Dumnezeu, în taină, în spatele deşertului; doar el şi Dumnezeu. Atunci nici o fiinţă intelectuală din lume nu mai poate să-ţi ia acest lucru. Aşa este. Tu ai fost acolo şi ştii ce s-a întâmplat. Indiferent cât încearcă ei să-ţi explice ce a fost, tu ştii ce s-a întâmplat, ai văzut cu ochii tăi şi ai vorbit cu El, ţi-a răspuns şi te-a sigilat în Trupul Lui, aşa că ai devenit o parte din El. Atunci te vei îndepărta de uriaşul intelectual.

Astăzi avem o mulţime de asemenea uriaşi, unii dintre ei chiar periculoşi, care sunt foarte bine instruiţi teologic şi pregătiţi să-şi folosească cunoştinţele teologice. Dar nu te teme, David, căci Domnul Dumnezeu este cu tine!

Priviţi cum l-a încercat Satan pe Noe cu privire la Investiţia lui. El l-a încercat ridicând împotriva lui oamenii de ştiinţă care au venit şi au dovedit că nu există apă în cer şi astfel şi-au bătut joc de el. Dacă în vremea aceea au existat batjocoritori ai Investiţiei făcute în Cuvântul lui Dumnezeu, şi în timpul sfârşitului vor fi asemenea oameni. Dar voi nu trebuie să vă folosiţi de simţurile voastre.

Tu spui: „Păi, mă gândeam că… Credeam că…″ Tu nu trebuie să primeşti gândurile tale, deoarece Biblia spune: „Să aveţi în voi gândul acesta care era şi în Hristos Isus.″ (Filipeni 2.5). El a făcut întotdeauna numai ceea ce I-a făcut plăcere Tatălui, fiindcă era Cuvântul. Înţelegeţi? Deci să nu lăsăm să vină gândurile, fiindcă trebuie să credem ceea ce spune El.

Tu zici: „Nu pot explica…″ Dacă ai putea, înseamnă că Îl poţi explica pe Dumnezeu, dar El nu poate fi cunoscut printr-o concepţie intelectuală, ci prin credinţă. Acesta este singurul mod în care puteţi să-L atingeţi pe Dumnezeu: voi trebuie să  Îl credeţi pur şi simplu, fără explicaţii, pentru că dacă v-ar explica, n-ar mai fi credinţă. Deci trebuie să credeţi.

Şi iată că într-o zi, marea Investiţie a lui Noe a fost plătită. El a fost despăgubit pentru că s-a împotrivit batjocoritorilor şi a stat împotriva tuturor poliţelor acelui timp şi a lucrurilor religioase, prin faptul că i-a fost salvată viaţa. El a crezut şi astfel Investiţia lui a fost plătită.

Oamenilor de afaceri, daţi-mi voie să vă mai spun încă ceva. Şi Daniel a făcut odată o investiţie. El a fost dus într-un loc care nu era deloc ca locul în care a crescut şi în mijlocul unui popor care nu credea ca el. Dar a făcut o investiţie şi uitaţi-vă ce s-a întâmplat. El şi-a propus în inima lui că nu va murdări acea investiţie. Daniel a investit în Dumnezeu şi şi-a propus să nu-şi murdărească Investiţia, prin necredinţă, chiar dacă aceasta îl va costa viaţa.

 Să nu fii necredincios! Dacă ai făcut o Investiţie, stai pe ea, iar dacă nu eşti gata să crezi, n-o face! Dar dacă eşti gata să crezi, atunci lasă în tine gândul care era în Hristos. Poate zici: „Păi, asta-i aşa şi cealaltă…″ Ai grijă! Dacă nu este în Cuvânt, dă-i pace! Cuvântul cuprinde faptele de bază şi Adevărul fără nici o interpretare personală. Dacă Dumnezeu va judeca biserica după Biblie, înseamnă că veghează asupra ei şi că este scrisă exact cum trebuie să fie scrisă, fără nici o interpretare personală. Metodistul o interpretează într-un fel, baptistul în alt fel şi aşa mai departe, și dacă îi aduci la o confruntare, niciunul nu are dreptate, fiindcă se iau după gândirea omenească.

Prima biserică a fost biserica apostolică de la Rusalii, iar din ea a deviat mai târziu biserica romano-catolică. Aceasta s-a întâmplat după trei sute de ani, la Niceea, Roma, când au fost injectate ideile omeneşti şi superstiţiile păgâne au fost amestecate cu Biblia. Din acel moment, ea nu a mai făcut nimic altceva decât să stea acolo moartă cu membrii ei. Apoi au venit reformatorii: primul a fost Luther, un om al lui Dumnezeu, care a adus mesajul neprihănirii, învăţând Cuvântul prin harul lui Dumnezeu. El a combătut învăţătura bisericii catolice care susţinea că „Nu este mântuire decât în biserică, pentru că Dumnezeu este în biserica Sa.″

Nu demult am discutat cu un preot şi el mi-a zis: „Domnule Branham, tu vorbeşti despre Biblie. Aceasta este biserica, iar Dumnezeu este în biserica Sa.″

„Arată-mi unde scrie aşa ceva,″ i-am răspuns. Biblia spune că Cuvântul este Dumnezeu; El este Cuvântul. Şi dacă Cuvântul este în tine, înseamnă că Dumnezeu este în tine. El a spus că „Cuvântul este o sămânţă şi fiecare sămânţă aduce rod după soiul ei.″ Adică va produce o viaţă evlavioasă, o viaţă dedicată lui Isus Hristos.

Priviţi-l pe Daniel. După ce a investit în Dumnezeu, a primit plata Poliţei prin salvarea sa din gura leilor.

Tinerii evrei au investit şi ei, și atunci când a venit porunca să se închine în faţa acelui chip, adică altfel decât le ceruse Dumnezeu, ei au investit în Dumnezeu şi au zis: „Chiar dacă ne vor arunca în cuptorul aprins, noi nu ne vom închina, ci vom sta pe acest Cuvânt.″ Şi viaţa le-a fost salvată pentru că au ţinut la investiţia lor. Da, domnilor.

Pescarul Petru era un om de afaceri. El avea o afacere mare: vindea peşte. El era un pescar comercial şi în vremea aceea era lucru mare să trăieşti din lacul acela.

Odată am citit o povestire. S-ar putea să nu fie adevărată, dar se potriveşte acum.

… Dar să ştii, fiule, că El nu a venit încă. Poate va veni în timpul nostru. Să nu uiţi că se vor ridica multe culte şi vor fi mulţi proroci mincinoşi.″ Aşa cum a spus Isus referitor la timpul acesta: „După roade îi veţi cunoaşte.″ Este vorba de roadele Duhului. El a spus: „Vor fi multe din acestea,″ şi aşa a fost. „Se vor ridica învăţători mari şi deştepţi.″

Astfel, s-a ridicat unul care a spus că este Hristosul şi patru sute au murit în pustie, fiindcă era contrar Cuvântului.

Bătrânul a continuat: „Să nu uiţi că Mesia va fi recunoscut după un semn pe care-l va avea, fiindcă este un Profet. Noi suntem evrei şi Domnul Dumnezeu ne-a spus că va trimite profeți, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu vine numai la profeți. Aşa este. Astfel, El ne-a spus: „Dacă va fi unul duhovnicesc printre voi sau un profet, Eu, Domnul, îi voi vorbi şi ceea ce va spune se va împlini; să ascultaţi de El. Dar dacă ceea ce spune nu se împlineşte,  atunci să nu vă temeţi de el.″ La rândul lui, Moise a zis: „Domnul Dumnezeu vă va ridica un proroc ca mine; de El să ascultaţi.″ Mesia va fi un Profet. El nu va fi un om cu educaţie, un preot sau ceva de felul acesta, ci va fi un Profet.″

Simon s-a aşezat pe acel ciot, poate a fost chiar în ziua când l-a dus Andrei pe ţărm. După ce au pescuit toată noaptea şi nu au prins nimic, s-au aşezat jos, iar Petru a auzit cuvântarea ţinută de Isus acolo pe ţărm.

La sfârşit, Isus i-a spus să aducă barca şi a continuat: „Ştiu că n-ai prins nimic toată noaptea, dar peştele este în partea aceasta. Aruncă năvodul acum, fiindcă acolo aşteaptă o mulţime de peşte.″

Ei bine, era doar un cuvânt, dar când a aruncat năvodul şi l-a tras în barcă, a scos o grămadă de peşte, ceea ce înseamnă că acolo era Mesia, Profetul despre care îi vorbise tatăl său, aşa că I-a zis: „Doamne, pleacă de la mine, căci sunt un om păcătos.” (Luca 5.8) Dar Domnul i-a răspuns: „Nu te teme; de acum încolo vei fi pescar de oameni.” (v. 10).

Petru era pregătit să renunţe la afacerea sa din pescuit şi a făcut o Investiţie în Isus Hristos. El a înţeles că Acela era Mesia cel făgăduit, fiindcă a văzut manifestarea Cuvântului vorbit. Petru şi-a amintit ce a spus bătrânul său tată: că Mesia va fi Cuvântul făcut trup, că va fi un Profet şi că Cuvântul spus de El se va împlini. Astfel, Petru a făcut această Investiţie după ce a văzut identificarea şi adeverirea Cuvântului.

După cum am spus şi aseară, şi Natanael a făcut o investiţie, şi la fel femeia de la fântână.

Marele teolog Nicodim, ca să spunem aşa, a venit să facă o investiţie. Aş dori să observaţi atitudinea acestui mare om, aşa cum este relatată în Ioan 3. El nu era un om parvenit peste noapte, ci era un mare teolog. Fiţi atenţi ce a spus el.

Desigur, Consiliul Sinedriului a discutat despre slujba acestui Om. Chiar dacă era numit Profetul din Galilea, ei au făcut investigaţii referitoare la slujba Sa. Şi fiţi atenţi ce a spus Nicodim despre Isus: „Rabi, noi fariseii ştim aceasta, dar nu o putem recunoaşte public pentru că ne-am pierde poziţiile, am pierde investiţia făcută în pâinea noastră cea de toate zilele. Ne-am pierde poziţia printre oameni şi am deveni nişte renegaţi ca pescarul acela. Intelectualii ne-ar considera nişte persoane în care nu pot avea încredere şi nu vom mai putea lua nici o decizie. Cu toate acestea, ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu, fiindcă nici un om nu poate face aceste lucruri decât dacă este Dumnezeu cu el.″

Şi printre noi sunt o mulţime de „Nicodimi″ care spun: „Du-te seara!″

El a venit să-şi facă investiţia şi a constatat că Banca era deschisă douăzeci şi patru de ore. Da, Banca era deschisă chiar dacă era seară. Este deschisă şi în dimineaţa aceasta, aici în Chicago; este deschisă tot timpul dacă eşti gata să faci o Investiţie. El a găsit uşile deschise şi o inimă deschisă care să-l primească. L-a dus pe acoperişul casei şi în timp ce stăteau la lumina lunii, Nicodim era gata să-şi facă Investiţia.

Astfel, mai întâi a mărturisit: „Noi ştim că eşti un Învăţător venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el.” (Ioan 3.2). Nicodim a spus „Noi″, adică consiliul. Ei aveau un consiliu unit, ca cel pe care încercăm să-l facem noi astăzi cu bisericile noastre, o confederaţie a bisericilor, un consiliu mondial. Şi el a spus: „Noi înţelegem aceasta.″ Dar deşi înţelegeau, niciunul nu voia să facă investiţia, asemenea tânărului bogat care voia să-şi păstreze bogăţiile lumeşti.

Prieteni, oamenilor de afaceri, puteţi face această investiţie? Ţineţi cont de preţ! Vă este greu să acceptaţi botezul Duhului Sfânt? Preferaţi să investiţi în afacerile voastre de aici de pe pământ? Vă pasă mai mult de poziţia voastră din biserică decât de Viaţa veşnică? Depinde de voi ce fel de poliţă doriţi să deţineţi. Amintiţi-vă că Nicodim, deşi era un om mare şi a întâmpinat destulă împotrivire, a acceptat această Poliţă.

În Luca 24.49 îi găsim pe toţi aceşti deţinători de Poliţă: „Iată, voi trimite peste voi dividendele promise, făgăduinţa Tatălui.″

Cred că în Isaia 28 scrie: „Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.” –

Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia, Domnul.″

În Ioel 2 scrie: „După aceea voi turna Duhul Meu peste orice făptură; fiii şi fiicele voastre vor proroci, bătrânii voştri vor visa vise, şi tinerii voştri vor avea vedenii.

Atunci oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit.″

Aceşti oameni au înţeles din Scriptură şi prin acceptarea lui Isus Hristos ca Poliţa lor de Viaţă, că acolo erau Dividende.

Oamenilor de afaceri, poate voi aparţineţi la vreo organizaţie, dar Dividendele sunt aici. Poate L-aţi acceptat pe Hristos, poate v-aţi botezat cu botezul creştin în Numele lui Isus Hristos, dar aici sunt Dividendele acestei Investiţii.

După cum am spus, în Luca 24.49, scrie că ei s-au dus să tragă Dividendele şi în acelaşi timp erau adunaţi cu toţii, fiindcă aşteptau să vină Domnul. Şi nu au aşteptat nici o zi, nici două şi nici trei.

„Ei bine! Prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină va vorbi poporului acestuia, Domnul.″ (Isaia 28.11). „Voi turna Duhul Meu şi voi face semne şi minuni.″ Ei au aşteptat dovada că poliţa lor era bună.

Nu demult, am stat de vorbă cu un frate baptist cumsecade, dar n-am să-i spun numele pentru că este bine cunoscut. El a venit la mine şi mi-a zis: „Billy, de ce te amesteci în lucrurile acestea?″

„În care lucruri?″ l-am întrebat. „Eu m-am amestecat cu Hristos. El este viaţa mea.″

„La bază tu eşti un baptist, aşa că uită-te ce spune Biblia: „Avraam a crezut pe Domnul, şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire.″ (Geneza 15.6).

„Este adevărat.″

„Ce altceva mai putea face Avraam decât să-L creadă pe Dumnezeu?″ a continuat el.

„Dar tu Îl crezi?″

„Da, eu cred în Dumnezeu,″ a răspuns el.

Fiindcă cunoşteam învăţătura baptistă, am continuat: „Deci crezi că ai primit Duhul Sfânt?″

„Sigur că da. L-am primit atunci când am crezut, fiindcă acesta este motivul pentru care am crezut.″

„Cât de contrar este acest lucru cu ceea ce spune Pavel în Fapte 19!″ am spus eu.

Când i-a întâlnit pe aceşti baptişti, care erau întorşi la Hristos prin Ioan, le-a zis: „Aţi primit voi Duhul Sfânt, aţi obţinut Dividendele, de când aţi crezut?″ Nu când aţi crezut, ci după ce aţi crezut.

Ei spuneau: „Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh Sfânt.” (v. 2).

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?”

„Cu botezul lui Ioan,″ au răspuns ei, „şi asta ar trebui să fie suficient.″

„Ioan a botezat cu botezul pocăinţei, nu spre iertarea păcatelor, fiindcă Jertfa nu fusese încă dată.″

„Când au auzit ei aceste vorbe, au fost botezaţi în Numele Domnului Isus.

Când şi-a pus Pavel mâinile peste ei, Duhul Sfânt S-a coborât peste ei, şi vorbeau în alte limbi şi proroceau.″ Astfel, şi-au tras Dividendele de la început.″

Atunci bărbatul acela a repetat: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi acest lucru i s-a socotit ca neprihănire. Ce altceva mai putea face?″

„Este adevărat că L-a crezut pe Dumnezeu, dar Dumnezeu a adeverit aceasta prin faptul că i-a dat pecetea tăierii împrejur. Dacă tu spui că eşti unul care crede, Dumnezeu nu recunoaşte credinţa ta până când nu o sigilează cu botezul Duhului Sfânt. Astfel, o recunoaşte ca o sămânţă hotărâtă mai dinainte.″ Acesta a fost un cuvânt bun pentru un baptist. Aşa este. Acesta este adevărul.

„Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.″ şi „Tot ce-Mi dă Tatăl va ajunge la Mine.″ (Ioan 6.44,37). Este de datoria noastră să propovăduim Cuvântul până când răsare sămânţa. Unele seminţe cad lângă drum, dar altele sunt atinse şi vin la Viaţă dintr-o dată şi se vede chiar atunci. Deci ei s-au dus şi au obţinut Dividendele.

Pavel, un alt tânăr bogat, a văzut legitimarea Lui prin acelaşi Duh şi a fost schimbat pe drumul Damascului. De ce? Pentru că a văzut Stâlpul de Foc şi a aflat că era acelaşi Isus. După ce L-a cunoscut şi a văzut că era Dumnezeul lui, că Isus era Dumnezeu, Pavel a plâns; el putea vedea…

Fiind teolog, Pavel avea năzuinţe mari. El a fost învăţat de Gamaliel, un mare învăţat al acelui timp, era ambiţios şi dorea să devină preot sau poate chiar mare preot. El era un intelectual, un om educat şi bogat. Era un tânăr bun, cu potenţial mare şi avea înaintea lui toate oportunităţile. Priviţi diferenţa dintre tânărul om de afaceri şi Pavel. Unul L-a acceptat şi L-a urmat, în timp ce celălalt l-a respins.

Priviţi! Din senin, el a fost lovit de o Lumină, de un Stâlp de Foc, şi l-a recunoscut pe El.

„Cine eşti Tu, Doamne?”

Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus…″

Şi când a primit descoperirea că Dumnezeu şi Hristos nu erau două persoane diferite, ci era aceeaşi Persoană, a fost gata să facă o Investiţie. Mă întreb dacă putem vedea acelaşi lucru astăzi. Reţineţi că Pavel era evreu şi a recunoscut că Dumnezeul care Şi-a dus poporul prin pustie, era acolo şi l-a chemat pe nume, spunând că este Isus.

El era „Eu sunt″ şi „Eu sunt,″ este veşnic, pentru totdeauna. El nu este „Eu am fost,″ sau „Eu voi fi,″ ci este „Eu sunt,″ prezentul continuu în toate epocile, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Atunci Pavel a strigat: „Doamne, vreau să fac o investiţie! Ce vrei să fac? Ce aş putea face?″ Apoi s-a dus în Arabia şi a stat acolo trei ani şi jumătate; a luat toate Scripturile şi a cercetat ca să afle dacă era acelaşi Dumnezeu. Când s-a întors, toate lucrurile în care a fost învăţat, toate denominaţiunile şi educaţia lui, au dispărut, le-a lăsat în urmă. Nu este de mirare că le-a zis corintenilor: „Nu am venit la voi cu cuvinte meşteşugite, ca să vă bazaţi pe mine, un intelectual, ci am venit cu puterea şi manifestarea Duhului Sfânt.″ (parafrazare).  Este exact ceea ce a spus Isus în Marcu 16.15: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia.″ Adică demonstraţi puterea Lui, pentru că numai predicarea Cuvântului nu va aduce nimic. Tu trebuie să accepţi şi apoi să demonstrezi: „Aceste semne îi vor însoţi…″ pentru că este Cuvântul. Înţelegeţi? Și Pavel a fost plătit cu Viaţa veşnică. Ce decizie categorică!

Acum voi încheia, cu ajutorul Domnului. Sunteţi o audienţă foarte bună. Iertaţi-mă, pentru că ştiu că v-am pus răbdarea la încercare.

Eu nu sunt destul de bun ca să stau aici şi să vorbesc despre asemenea lucruri. Mai mult, mă pun în poziţia unui învăţător, dar ştiu că nu pot face aceasta pentru că nu am cunoştinţe intelectuale. În schimb, am o descoperire care este conform Cuvântului, iar Cuvântul răspunde înapoi şi produce exact ceea ce a spus. Înţelegeţi? Pavel a spus că trebuie să uite toate acele lucruri vechi ca să poată face această investiţie.

Poate ar trebui să uitaţi de: „Eu sunt Cutare şi aparţin acolo. Şi mama a aparţinut tot acolo.″ Cred că ar trebui să uitaţi aceasta dacă vreţi să faceţi o investiţie. Sunteţi de acord că este tranşant? Eu nu cred că aţi vrea să faceţi ca tânărul bogat şi să luaţi decizia nesăbuită pe care a luat-o el refuzând o asemenea Investiţie.

Eu nu vă cer să investiţi bani. Depinde de voi ce faceţi cu ei. Poate îi daţi la vreo societate misionară care trimite misionari, nu ştiu, dar Dumnezeu va purta de grijă. Eu vă vorbesc despre Poliţa de Viaţă. „Vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă! Lasă-i pe oameni să te numească cum vor, tu vino şi urmează-Mă!″

Tânărul acela nu a vrut să facă aceasta, ci a luat o decizie nesăbuită, exact ca epoca laodiceană în care trăim. Ei nu Îl vor, nu Îl doresc. Dacă am face ca tânărul bogat? Haideţi să vedem ce s-a întâmplat cu acest tânăr, să vedem sfârşitul lui şi vom încheia. Priviți-l! El a fost un om de afaceri şi afacerile lui au prosperat.

Oamenilor de afaceri, să nu uitaţi că prosperitatea nu înseamnă întotdeauna că sunteţi creştini. Cred că David a spus: „Am văzut pe cel rău în toată puterea lui; se întindea ca un copac verde.”

Dar, când am trecut a doua oară, nu mai era acolo; l-am căutat, dar nu l-am mai putut găsi.″ (Psalmul 37.35-36). Uitaţi-vă la sfârşitul lui! Aceasta este diferenţa! Uitaţi-vă la sfârşitul drumului.

Odată, Ern Baxter, unul din prietenii mei, mi-a spus o poveste. Cred că mulţi îl cunoaşteţi pe Ern Baxter, un predicator foarte bun din Canada. El mi-a zis:

„Când eram copil, mergeam în oraş cu bicicleta şi îi aduceam mamei un sac de cumpărături, fără să mă ţin de ghidon. Şi o companie care se numea Schwinn, a organizat un concurs la care premiul era o bicicletă, și ca s-o câştigi trebuia să mergi cu bicicleta pe o scândură lată cât talpa piciorului, lungă de treizeci de yarzi (27,3 metri) şi pusă la înălţimea de două picioare (60,9 cm). Toţi ştiam că putem face aceasta, dar printre noi era un băiat sisi cu care nu prea umblam, fiindcă nu ştia prea multe. Noi eram mai buni decât el, dar a vrut să participe şi el la concurs. Şi ştii ce s-a întâmplat? Toţi am căzut de pe scândură în afară de el. A fost singurul care a mers până la capătul scândurii, apoi s-a dat jos de pe bicicletă, a făcut o plecăciune, s-a urcat pe bicicleta Schwinn şi a plecat. Noi, băieţii, l-am aşteptat la colţ şi l-am întrebat cum a reuşit să termine cursa. Şi el ne-a zis: „Staţi să vă spun cum a fost, băieţi. M-am uitat la voi toţi cum aţi procedat şi eu am făcut altfel. Când aţi ajuns pe scândură şi aţi luat startul, toţi aţi fost mai buni decât mine. Voi sunteţi biciclişti mai buni decât mine, pentru că eu nu am putut să mă dau niciodată pe bicicletă fără să mă ţin de ghidon.″

Nici eu nu pot să merg fără să mă ţin de cruce, pentru că Cuvântul acesta a ajuns să fie viaţa mea, ceea ce ar trebui să fie şi pentru voi. Eu nu aş putea vorbi fără să mă ţin de acest „Ghidon″, de acest Duh Sfânt care mă călăuzeşte.

Şi băiatul a mai spus: „Eu nu sunt un biciclist atât de bun ca voi, dar am observat unde aţi greşit. În încercarea de a vă ţine echilibrul, voi aţi privit în jos și aceasta v-a enervat, v-aţi dezechilibrat şi aţi căzut de pe scândură. Astfel, când am ajuns acolo sus şi am luat startul, am privit tot timpul la sfârşitul drumului şi mi-am ţinut echilibrul.″

Oamenilor de afaceri, nu priviţi aici, fiindcă afacerea voastră ar putea cădea într-o zi, ci uitaţi-vă la sfârşitul drumului, fiindcă atunci va fi plătită Poliţa voastră.

Tânărul om de afaceri din tema noastră a sporit în bogăţii, dar într-o zi a trebuit să primească plata. Bogăţiile lui au sporit atât de mult încât a trebuit să construiască hambare noi, dar a rămas un membru al bisericii. Da.

Vedeţi, noi trebuie să fim săraci în duhul, nu în privinţa banilor, pentru că Isus a spus în Matei 5: „Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este…″ Organizaţia? Nu! „Împărăţia cerurilor.″

Unul sărac în duhul s-a aşezat la poarta tânărului bogat şi a primit nişte firimituri. Cu alte cuvinte, probabil că atunci când au trecut pe lângă el, i-au pus ceva în cutia milei. Sau poate a zis: „Oh, eu simt cu oamenii aceştia, nu am nimic împotriva lor. Poate într-o zi voi merge şi eu la dejunul lor.″ I-a aruncat câteva firimituri. „Oh, soţia mea aparţine acolo şi admir poziţia colegilor mei de afaceri!″ Şi a mai aruncat câteva firimituri.

Şi Lazăr, un sărac în duhul, stătea acolo în timp ce câinii îi lingeau rănile. Dar într-o noapte au murit amândoi. Pe cel sărac în duhul l-au luat îngerii şi l-au dus în sânul lui Avraam, adică acolo unde a investit, pentru că el a investit în Viaţa veşnică. Lazăr nu a trăit pentru ce avea aici, fiindcă nu avea popularitate. Era un cerşetor de la poartă şi nu avea nimic: nici bani, nici prieteni, dar era credincios. El a făcut Investiţia corectă, chiar dacă a murit în stradă, alături de câinii care îi lingeau rănile. Şi Biblia spune că „Cu vremea, săracul a murit; şi a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam.″ (Luca 16.22).

Apoi a murit şi bogatul care a avut o viaţă prosperă şi i-au fost plătite şi lui dividendele.

Poate a venit un predicator cu gulerul scrobit şi cu uniformă. Poate s-a arborat steagul negru şi s-au pus flori peste tot; poate preşedintele băncii la care era asociat şi toţi ceilalţi, l-au însoţit; poate predicatorul lui înţelept s-a oprit şi a spus: „Fratele nostru scump a făcut mult bine, a semnat multe cecuri pentru văduve şi ne-a sponsorizat organizaţia şi programele.″ Poate s-au ridicat şi ceilalţi oameni de afaceri şi au luat cuvântul. Vedeţi? El şi-a luat răsplata aici. Aşa este. Investiţia lui a fost recompensată în felul acesta, fiindcă pentru lume a fost un om mare. Dar pentru că a respins Investiţia pe care i-a dat-o Isus, Biblia spune că „Pe când era el în Locuinţa morţilor, în chinuri, şi-a ridicat ochii în sus.″ (Luca 16.23). Şi ce a văzut? Pe cel care a investit altfel şi acum era în siguranţă în sânul lui Avraam, aşa că a strigat:

„Părinte Avraame, fie-ţi milă de mine şi trimite pe Lazăr cel sărac în duhul, care a făcut acea Investiţie bună. Eu am respins-o, dar trimite pe Lazăr să-şi înmoaie vârful degetului în apă şi să-mi răcorească limba; căci grozav sunt chinuit în văpaia aceasta.” (v. 24). Şi ce i-a răspuns El? „Băiete, ai avut şansa ta!″ Aşa a fost.

Isus i-a prezentat Investiţia: „Vinde tot ce ai şi apoi vino şi urmează-Mă! Investeşte în aceasta, apoi ia-ţi crucea şi urmează-Mă!″ Dar era prea mult pentru el.

Şi i-a mai zis: „Acum el este mângâiat, iar tu eşti chinuit. În plus, între voi doi este o prăpastie pe care nu a trecut-o nimeni niciodată.″

Aceasta doboară purgatorul şi toate celelalte învăţături. Cel ce a spus aceste cuvinte a fost Isus Hristos. Nu aştepta prea mult, domnule! Scumpul meu frate căzut de la Hristos, nu aştepta prea mult să faci această Investiţie. Poate şi omul acela a vrut s-o facă odată, însă aşa cum spune o veche zicală din Sud, „Şi iadul este pavat cu intenţii bune!″ însă nu intenţia contează.

Dacă vrei să ai rezultate, citeşte mai întâi recomandarea de pe sticluţa cu medicament şi numai după aceea ia medicamentul. Fă Investiţia! Scrie-i Numele pe inimă cu sângele Lui.

Bogatul şi-a ridicat privirea din iad, fiindcă îşi primise răsplata, şi a zis: „Părinte Avraame, dacă nu se poate acest lucru, nu-i lăsa pe cei cărora le-a rămas toată moştenirea mea pe pământ, ci spune-le să nu facă aceeaşi greşeală pe care am făcut-o eu.″

S-ar putea să fii tu acesta, prietenul meu evreu sau dintre neamuri. Nu fii nesăbuit ca flăcăul acela!

El a spus: „Trimite-l înapoi să le ducă acest mesaj!″ O, atunci voia să devină predicator! Voia să-L accepte, dar era prea târziu. El a avut şansa lui, dar nu a făcut Investiţia. Şi Avraam i-a răspuns: „Au pe Moise şi pe proroci; să asculte de ei.” (v.29).

„Nu, părinte Avraame”, a zis el, „ci dacă se va duce la ei cineva din morţi, se vor pocăi.”

Şi Avraam i-a răspuns: „Dacă nu ascultă pe Moise şi pe proroci, nu vor crede nici chiar dacă ar învia cineva din morţi.”

De la această întâmplare au trecut două mii de ani, iar în anul 1963, printre noi este Unul care dovedeşte că Hristos a înviat din morţi. Viaţa care era în El este acum în Biserica Lui, făcând aceleaşi lucrări, ca să împlinească Cuvântul Lui. Frate şi soră, nu vreţi să faceţi şi voi această Investiţie în dimineaţa aceasta? Predaţi-vă vieţile lui Hristos în timp ce ne plecăm capetele solemn.

Cuvintele „Trebuie să te naşti din nou,″ să nu fie zadarnice, fiindcă aşa trebuie, iar când spun aceasta, nu mă refer la strigat şi vorbit în limbi. Vreau să spun că trebuie să fii născut din nou cu adevărat, prin acea mărturisire sinceră a păcatului. Să mărturiseşti că ai ţinut la organizaţia ta, chiar dacă era contrar Cuvântului, că ai ţinut la ideile tale egoiste, la mândrie şi la popularitate şi că nu ai vrut să ai nimic a face cu misiunea de la colţ. Vedeţi, unde ţi-e comoara, acolo îţi este şi inima.

Oamenilor de afaceri, ca agent al lui Isus Hristos, eu vă ofer în dimineaţa aceasta, din partea Conducătorului meu suprem ,o Poliţă a Vieţii veşnice, pentru că am murit faţă de lucrurile lumii şi trăiesc numai pentru El. Ca urmare, nu mai am gândul meu, ci gândul Lui, pentru să sunt întemniţatul Lui, ca Pavel şi Moise. Indiferent ce spune cineva, voi sunteţi întemniţaţii acestui Cuvânt. Duhul Sfânt este Conducătorul vostru şi El vă călăuzeşte să mergeţi în anumite locuri şi vă opreşte să mergeţi în altele. Vreţi această Poliţă? Vreţi să faceţi o investiţie?

Voi, metodiştii şi cei mai mulţi dintre penticostali, obişnuiţi să faceţi chemare la altar, dar aici nu este loc, aşa că un altar este chiar unde staţi, iar Biblia spune că „toţi cei ce au crezut, au fost botezaţi.″

Dacă ştii că ai greşit şi vrei să faci mărturisirea, fiindcă doreşti una din aceste Poliţe… Nădăjduiesc să nu consideraţi că am făcut o hulă pentru că am folosit cuvântul „Poliţă″, fiindcă l-am folosit ca să fiu la subiect. Gândiţi-vă bine dacă vreţi să aveţi Viaţa veşnică şi să vă investiţi viaţa în Isus Hristos.

Conform legii gravitaţiei, noi ne ţinem mâinile în jos, dar în tine este o Viaţă care sfidează aceste legi şi astfel îţi poţi ridica mâinile spre El. Viaţa din tine te îndeamnă, în dimineaţa aceasta, să spui cum a spus şi tânărul bogat: „Eu nu am această poliţă deşi am fost un om bun. Sunt sigur că nu o am, dar o doresc.″ Tu ştii că Creatorul, care este prezent, care îţi vorbeşte şi-ţi cunoaşte inima, ţi-ar putea vorbi chiar acum.

Spune: „Doamne, fiindcă mi-ai dat această oportunitate, în dimineaţa aceasta îmi ridic mâinile spre Tine. Ai milă, Doamne, fiindcă nu vreau să plec de aici ca un fariseu gol şi uscat, ci doresc să accept hotărârea Ta; accept Viaţa Ta în mine şi o părăsesc pe a mea, fiindcă vreau să devin un întemniţat al Cuvântului Tău.″

„Roagă-te pentru mine, frate Branham, fiindcă îmi ridic mâinile ca să-I arăt lui Dumnezeu, nu ţie, că doresc şi eu această Investiţie.″

Vreţi să ridicaţi mâinile, în timp ce toate capetele sunt plecate şi toţi ochii sunt închişi? Dumnezeu să vă binecuvânteze. Văd şi predicatori. Aşa este. Fiţi sinceri! Nici predicatorii nu sunt excluşi. Sincer, ei sunt păstorii care ar trebui să ia conducerea. În ordine. Mai este cineva care ridică mâna pentru rugăciune? Da, Dumnezeu să vă binecuvânteze.  Dumnezeu să vă binecuvânteze şi pe cei de la balcon. Fiţi binecuvântaţi! Vă văd mâinile peste tot, pentru că aţi luat o decizie.

Acum mă voi ruga ca Dumnezeul care S-a manifestat în trup şi acum a revenit printre noi în forma Duhului Sfânt, să vină în inimile voastre, să scrie „Iertat!″ în Cartea Vieţii şi să vă dea Viaţa veşnică şi asigurarea învierii, fiindcă Hristos va fi viu în voi.

Cel pe care L-aţi văzut în săptămâna aceasta în adunare, aducând dovezi, înviind morţii, vindecând bolnavii, descoperind tainele inimii, spunând lucrurile care se vor întâmpla, fără să dea greş, este Cuvântul. Şi Isus a spus că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.″ (Matei 24.35). Da, El nu poate cădea pentru că este Cuvântul făgăduit pentru această epocă.

Tată ceresc, noi ştim din Biblie că Tu erai Pomul vieţii care a venit din grădina Eden şi că heruvimii au luat o sabie învăpăiată, o sabie de foc şi au păzit Pomul vieţii, fiindcă dacă omul ar fi atins acel Pom şi ar fi mâncat din El, ar fi trăit veşnic. Dar aceeaşi Sabie învăpăiată, Cuvântul lui Dumnezeu, i-a ţinut pe oameni departe de acel Pom care S-a născut într-un grajd în care se adăposteau animalele, vitele şi oile, aşa că micuţul IaHVeH a plâns ca un copil. Acest lucru ar trebui să mişte inima fiecărui bărbat şi a fiecărei femei.

Apoi, IaHVeH a murit pe cruce din pricina păcatelor lumii. El nu a trebuit să facă aceasta, dar a făcut-o, fiindcă  L-a îndemnat harul Său, dragostea Sa: „fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,″ şi trebuia să Se descopere omenirii în calitatea Sa de Mântuitor. Noi trebuia să fim pierduţi, dar nu era nimic pierdut pentru că El a făcut toate lucrurile desăvârşite.  Dar Satan s-a strecurat înăuntru şi a pervertit ceea ce a făcut Dumnezeu desăvârşit, folosindu-se de libertatea de alegere care a fost pusă în om. Apoi El a trebuit să ne răscumpere şi a făcut-o.

O, Dumnezeule veşnic, în îndurarea Ta vino şi vorbeşte fiecărei inimi de aici, şi celor care nu au ridicat mâna. Îngăduie ca începând de astăzi să-şi investească viaţa în Isus Hristos şi în Cuvântul Său.

Când a venit pe pământ marele Pom al Vieţii, ei L-au atârnat pe lemn şi L-au doborât folosindu-se de o suliţă romană, dar când s-a întâmplat aceasta, El a răscumpărat Pomul Mireasă ca să fie ca El. Primul pom, Eva, a căzut la început, iar Adam s-a dus după ea, dar al doilea Adam a venit şi a răscumpărat-o pe Eva Sa.

Prorocul David a spus că va fi un Pom sădit lângă râuri de apă. Doamne, fă ca apele Vieţii să ude Pomul Mireasă din timpul din urmă, când toate ramurile denominaţionale au fost tăiate jos de către Bărbatul ei, aşa că Duhul lui Dumnezeu trăieşte din nou în vârful acestui Pom Mireasă care a venit din inima Pomului vieţii. Tată, îndură-Te şi fă să aducă multă roadă, iar dacă în zilele vieţii de pe acest pământ vor trebui să fie ca Lazăr, ajută-i să ştie că adevăratele comori sunt în cer şi nu pe pământ.

Binecuvântează-i pe aceşti oameni de afaceri şi pe toţi cei care sunt preocupaţi de acest lucru, fiindcă ţi-i încredinţăm Ţie pentru Mesajul care va fi adus în continuare. Tu ne-ai promis că ni-i vei da, iar eu ţi-i încredinţez Ţie. Tu ai spus: „nimeni nu poate veni la Mine dacă nu este atras de Tatăl Meu.″ Doamne, ei au ridicat mâna, iar eu ţi-i dau Ţie ca daruri ale Mesajului, ale Cuvântului din această dimineaţă. Păstrează-i, Doamne, până în ziua aceea, fiindcă ai spus că nimeni nu-i poate smulge din mâna Ta, şi îi vei învia în ziua din urmă.

Îngăduie ca ei să primească acel germen de Viaţă, fiindcă numai o sămânţă germinată poate ieşi afară din Cuvânt. Cuvântul fiecărui om este greşit şi nu este germinat, dar Tu ai spus: „Cuvântul Meu,″ care este Biblia, „nu va cădea niciodată.″ El este Viaţa. Dă-ne această Viaţă care era în Hristos şi fă ca ea să crească în noi. Ca slujitor al Tău, Te rog să răspunzi la această rugăciune, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Domnul Isus Hristos să vă binecuvânteze. Îmi cer scuze că v-am ţinut până la această oră târzie. Iertaţi-mă.  Cei care aţi ridicat mâna, îmi promiteţi că veţi merge la o biserică creştină bună umplută cu Duhul Sfânt? Duceţi-vă şi dacă nu sunteţi botezaţi, botezaţi-vă cu botezul creştin. Luaţi poziţie pentru Isus Hristos, ca fraţi.

Dumnezeu să fie cu voi toţi, până când ne vom revedea deseară. Acum voi preda serviciul fratelui Carlson.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *