ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DIN ANUL 1964 – SERIA A DOUA, Partea a doua

…Doamne, sunt atât de sfâşiat de aceste vedenii. În după-amiaza aceasta au fost multe, cam 12-20 şi mă sfâşie în bucăţi, pentru că descoperă ceva aici, ceva dincolo… Acesta este motivul pentru care i-am zis fratelui Neville: „Frate Neville, dacă vrei să continui tu, este în ordine, pentru că eu am să mă strecor afară şi plec acasă. Simt palpitaţii la inimă şi abia mă mai ţin pe picioare.

„Frate Branham,” mi-a răspuns el, „oamenii m-au întrebat dacă vei termina răspunsurile la întrebările lor.”

Oh, şi eu nu vreau să mă sustrag niciodată de la îndatorirea pe care o am, aşa că voi încerca să fac aceasta cât pot de bine.

Billy mi-a zis: „Tati, le-ai luat pe toate? Acolo sunt douăzeci şi ceva, plus cele rămase de dimineaţă.” Aşa este. Şi am avut douăzeci şi ceva de oameni la interviuri, plus douăzeci şi ceva de vedenii. Deci vă daţi seama cum stau şi cât sunt de obosit. Totuşi, ne vom ruga şi vom intra direct în aceste întrebări, de unde am rămas. De aici, voi pleca în Arizona, unde voi fi deranjat tot timpul, dar dacă va fi cu voia Domnului, voi reveni aici cât mai curând şi voi vorbi despre subiectul atât de mult aşteptat, despre adevărul cu privire la „Căsătorie şi despărţire.” Să ne rugăm.

Dumnezeule scump, Tu cunoşti inima şi gândul meu şi ştii totul despre mine. Sunt atât de mulţi omeni cu probleme, dar Îţi sunt recunoscător pentru că astăzi, nu a plecat niciunul dintre ei fără să fie ajutat. Eu cred că fiecare dintre ei a plecat acasă eliberat, mulţumit şi fericit. Îţi mulţumesc pentru că ai venit prin vedenii, ai pătruns în vieţile lor şi ai descoperit lucruri ascunse, pe care le ştiau numai ei şi care le-au cauzat problemele din prezent, şi în felul acesta ai răspuns la întrebările la care nu aveau nici un răspuns. Unii dintre ei sunt încă printre noi şi pot confirma aceasta. Mai mult, toţi suntem conştienţi că eu nu le puteam spune acele lucruri dacă nu le descopereai Tu.

Tată, deşi sunt foarte obosit, sunt fericit că sunt slujitorul Tău şi Te rog să-i binecuvântezi pe cei ce stau pe aproape, fiindcă sunt mulţi care nu au vrut să vină înăuntru. Totuşi, cred că marele Tău Duh Sfânt le va da tot ce au nevoie.

Ajută-mă să răspund la toate întrebările pe care le am aici şi s-o fac cât mai bine, pentru ca poporul Tău să primească Lumină cu privire la problemele pe care le au. Eu le-am cerut să-mi scrie întrebările lor şi ei au făcut-o, de aceea mă simt obligat să încerc să le răspund la fiecare în parte.

Te rog, deci, să-mi dai putere, ca să fiu în stare să-mi fac datoria faţă de Tine şi faţă de popor, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Voi începe de unde am rămas azi dimineaţă. S-ar putea să nu reuşesc să le cuprind pe toate, pentru că sunt puţin răguşit din cauză că am vorbit prea mult. Câţi aţi fost la interviurile de astăzi şi apreciaţi cu adevărat ceea ce a făcut Dumnezeu pentru voi? Vedeţi? Acelea sunt cele mai bune servicii, pentru că în ele primiţi răspuns cu privire la lucrurile din trecut, sau chiar din viitor, pe care vreţi să le cunoaşteţi.

Desigur, mulţi dintre voi ştiu că sunt şi lucruri jenante care au fost descoperite şi aduse la lumină, dar nimeni nu ştie aceasta în afară de persoana respectivă, eu şi Dumnezeu. De aceea, ceea ce vi s-a spus rămâne între voi şi Dumnezeu. Câţi dintre voi au fost ajutaţi de Dumnezeu prin faptul că vi s-au spus lucruri de care nu ştiaţi nimic? Ridicaţi mâna dacă aţi fost ajutaţi de El. El a făcut aceasta deşi eu nu ştiam absolut nimic despre acele persoane.

Acum vom intra direct la întrebări şi vom încerca să trecem prin ele cât se poate de repede. Am pe aici pe undeva una care este notată cu numărul 3. Oh, îmi pare rău, dar este numai o scrisoare. Aşa este.  Şi aceasta este tot o scrisoare, dar pe ea scrie: „Întrebare”. Probabil este o scrisoare care conţine întrebarea cuiva. Da, este o întrebare referitoare la un vis. Aşa este. În ordine. Tu ai visat visul, eu voi aştepta să primesc de la Domnul tălmăcirea lui,  apoi voi trimite răspunsul la cel care mi l-a trimis. Cred că ţi-ai scris adresa. Să vedem dacă este. În cazul în care n-ai scris-o, aş vrea să ne-o dai. Aş vrea ca oricine este cel care a scris visul, să-i dea adresa lui Billy Paul. Când voi pleca de aici, voi merge în Arizona şi mă voi retrage în sălbăticie, iar acolo mă voi ruga şi voi aştepta răspunsul Domnului la întrebările voastre.

Să trecem acum la prima întrebare:

141. Mireasa, cei care cred acest mesaj, vor merge în vest, adică se vor aduna acolo? Apocalipsa 12 vorbeşte despre Mireasă?

Nu! Se pune întrebarea: „Merge în vest?” NU! Mireasa este de pe tot pământul şi va pleca din toată lumea. Dacă înţelegeţi aceasta, spuneţi „Amin.” (Amin).

Nu contează unde sunteţi, unde trăiţi, dacă sunteţi în viaţă sau morţi în Hristos. El vă va lua cu Sine. Aşa este. Dacă sunteţi morţi în Hristos, nu contează dacă ai fost ars, mâncat de viermi, nimicit sau ce s-a întâmplat: Dumnezeu te va aduce înapoi cu Hristos. Deci nu va trebui să vă adunaţi în vest sau în altă parte, pentru că El vă va lua de unde sunteţi.

Dacă simţiţi că vreţi să mergeţi în vest, este în ordine, mergeţi în vest. Dacă simţiţi că vreţi să mergeţi în Est, Nord sau Sud, mergeţi unde vă călăuzeşte Domnul, este în ordine. Este important să fiţi în Hristos, nu locul în care sunteţi. Aţi înţeles? Cei care aţi înţeles, spuneţi „Amin.” (Amin).

Eu nu îi spun nimănui unde să meargă, iar dacă veniţi în Tucson, Arizona, unde locuiesc temporar, este în ordine. Aşa cum v-am spus azi dimineaţă, mi-e dor de casă. Eu am dorit mereu să am o casă, un loc pe care să-l pot numi „acasă” şi unde să merg. Dacă în seara aceasta aş avea zece mii de dolari şi aş putea să iau locul acela… şi să spun: „Acesta este locul pe care vreau să-l numesc „acasă,” dar nu am nici un asemenea loc.

Frate Freeman, tu mă cunoşti de când eram doar un copil; eu sunt un pribeag. Să nu deveniţi niciodată pribegi, ci să căutaţi un loc pe care să-l iubiţi şi unde să vă aşezaţi ca să-L aşteptaţi pe Domnul Isus. Dar dacă vreţi să veniţi în vest, la Tucson, Arizona, sunteţi bine veniţi. Ar fi frumos să vă am aproape.

Voi sunteţi fraţii şi surorile mele şi aş face orice ca să vă ajut; am încercat să vă fac să vă simţiţi bine şi v-am arătat tot ce am ştiut, dar dacă vreţi să veniţi aici numai pentru că vă gândiţi că Mireasa va fi luată sus din Tucson, Arizona, sunteţi greşiţi. Să nu veniţi aici cu un oarecare gând, pentru că aşa ceva este greşit. Nu este corect.

După cum am spus şi mai înainte, eu nu am o casă a mea, ci merg acolo afară pentru că aşa sunt călăuzit să fac, pentru că Domnul m-a trimis să împlinesc scopul Său. Nu vă pot spune vouă de ce fac acest lucru, dar nu mă duc doar ca să mă aflu în treabă.

Zilele trecute mi s-a spus: „Noi ştim de ce te-ai dus prima dată în Arizona: pentru că au apărut acei îngeri. Dar a doua oară de ce te-ai dus?”

Câţi îşi amintesc că după ce am venit de acolo, am stat aici cu fratele Lee Vayle şi cu soţia mea? Şi în timp ce stăteam şi povesteam despre Arizona, pe perete a apărut o Lumină şi o mână care a scris: „Întoarce-te în Arizona!” Vă amintiţi? Acesta este motivul pentru care am mers a doua oară. Eu n-am ştiut de ce trebuia să merg acolo, dar când am ajuns, Domnul mi-a descoperit. Însă nu pot să vă spun nimic, pentru că dacă aude Satan, poate să facă o încurcătură. Satan nu este Cuvântul şi nu îmi poate cunoaşte inima, dar dacă v-aş spune ceva, ar auzi şi el. Să nu uitaţi aceasta.

Zilele trecute, eu am spus: „Să nu veniţi în Arizona!” dar după aceea m-am gândit că poate m-aţi înţeles greşit, aşa că am revenit şi am spus: „Nu am vrut să zic: „Nu veniţi!” ci am vrut să spun că dacă sunteţi călăuziţi să mergeţi în Arizona, în California sau în altă parte, puteţi s-o faceţi.” Dar dacă spuneţi: „Frate Branham, vreau să merg acolo, pentru că acolo locuieşti tu!” sunteţi greşiţi. Înţelegeţi? Locul în care îmi aduc eu predicile este Tabernacolul acesta. Aici este locul!

Eu nu sunt în Arizona decât foarte puţin timp. După Crăciun, am o adunare a Oamenilor de afaceri la Phoenix, şi în rest nimic. Din câte ştiu, următoarea adunare pe care o am este tot aici, în Tabernacolul Branham. Am în jur de 30-40 de subiecte, care mi-ar lua cam o săptămână sau două ca să trecem prin ele.

Dacă vreţi să mergeţi undeva, ca să staţi cu Cuvântul, este în ordine. Mesajul acesta nu este ceva diferit, ci este acelaşi cuvânt pe care L-aţi auzit toată viaţa, doar că El L-a descoperit treptat. Este acelaşi mesaj pe care l-a predicat Luther, acelaşi mesaj pe care l-a predicat Wesley, acelaşi mesaj pe care l-au predicat penticostalii, la care El a mai adăugat ceva. Ce anume? Descoperirea Peceţilor, care au adus la lumină lucrurile care n-au putut fi descoperite prin mesajul adus de reformatori. Mesajul penticostal nu a putut fi cunoscut în zilele lui Luther sau Wesley, ci a trebuit să aştepte până în timpul penticostal. Dar epoca penticostală nu este decât o treaptă mai înaltă a mesajului luteran, la fel ca planta de porumb maturizată, sau ca orice altă plantă. Aşa este şi biserica.

Dacă aş fi ţinut în seara aceasta o predică, aş fi vorbit despre „Viţa care a fost dusă din Egipt în Palestina.” Câţi dintre voi aţi ştiut că Dumnezeu a spus despre Israel că este viţa Lui? Apoi mă gândesc că Isus era Viţa, şi la fel este Biserica. Ea a fost scoasă din lume şi dusă în Hristos. Nu în pământ, ci în Hristos, ca să aducă roadă.

În ce priveşte Apocalipsa 12, acest capitol nu se referă la Mireasă, ci la femeia „învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap.” Luna simbolizează Legea; femeia este biserica, iar cele douăsprezece stele sunt învăţătura celor doisprezece apostoli. Deci, femeia aceea este biserica, Israel, nu Mireasa.

142. Explică Romani 7.14-18:

Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească; dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.

Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.

Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.” Te rog să explici aceste versete, pentru că nu le înţeleg.

Aceste cuvinte sunt scrise de Pavel pentru romani. El a mai spus: „…când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.” „…Căci binele pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul pe care nu vreau să-l fac, iată ce fac!” (v.21+19). Vedeţi? „…După omul dinăuntru, îmi place Legea lui Dumnezeu;

dar văd în mădularele mele o altă lege care se luptă împotriva legii primite de mintea mea şi mă ţine rob legii păcatului care este în mădularele mele.” (v. 22-23).

Câţi dintre cei care aţi fost la interviurile de azi dimineaţă, aţi văzut aceasta? Trupul acesta este controlat de cinci simţuri: gustul, pipăitul, auzul, văzul şi mirosul, în timp ce omul lăuntric este controlat de un singur simţ: credinţa. Dar credinţa este în dezacord cu cele cinci simţuri ale trupului. Dacă cele cinci simţuri sunt în acord cu credinţa, este minunat, dar dacă sunt în dezacord cu ea, lăsaţi-le în pace!

De exemplu, Isus a dat o făgăduinţă. Omul lăuntric este de acord cu ea şi o primeşte cu bucurie, în timp ce omul firesc o priveşte prin raţiune şi spune că nu poate fi adevărată pentru tine. Dacă se întâmplă această, să-l ignori pe omul firesc şi să primeşti credinţa omului lăuntric. Cu alte cuvinte, ignori ceea ce vezi şi simţi, şi crezi Cuvântul Lui!

Acelaşi lucru îl spune Pavel aici. El scrie: „…eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.” (v. 14). Cu fiecare dintre noi este la fel. Acesta este motivul pentru care avem necazurile prin care trecem: suntem căsătoriţi de 4-5 ori, trăim o viaţă plină de păcat, curvii şi toate celelalte lucruri. Noi suntem fireşti, iar partea aceea trebuie să dispară din vieţile noastre. Dar înăuntru, suntem oameni duhovniceşti; acolo este sufletul care crede Cuvântul lui Dumnezeu, şi ce se întâmplă? Când aducem trupul acesta firesc la ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu, prin credinţă, trece la conducere omul lăuntric, omul duhovnicesc.

Cum aş putea lua un scaiete şi să fac din el un bob de grâu? Aşa ceva este imposibil. Singura modalitate prin care s-ar putea face aceasta este dacă în interiorul scaietelui s-ar pune un germen care posedă viaţa bobului de grâu. Dacă ai pune în pământ un astfel de scaiete, va produce un bob de grâu, este adevărat? De ce? Pentru că în el a fost pusă viaţă de grâu. În felul acesta, viaţa scaietelui a fost luată afară şi înlocuită cu cea a grâului. Dar natura lipicioasă a scaietelui este încă acolo şi va rămâne până când acea viaţă nouă va creşte pe deplin, din pământ, şi va fi înviată din nou. Atunci el nu mai este scaiete, ci grâu. Înţelegeţi? Câtă vreme este aici, la suprafaţă va fi lipicios ca un scaiete, dar natura din interiorul lui este una nouă, este natura bobului de grâu. Cât timp eşti în trupul acesta, vei fi lipicios, vei avea o natură firească, ce te va deranja tot timpul, dar înlăuntrul tău eşti născut din nou, iar când vei fi înviat, vei fi asemenea lui Hristos şi tot păcatul va fi dus de la tine. Înţelegeţi?

Am să vă spun ceva care va suna ca o glumă. Voi ştiţi că indienii sunt nişte ciudaţi pentru noi, dar pentru ei înşişi sunt cât se poate de normali. Şi la fel se întâmplă şi când ajungi să-i cunoşti.

Îmi amintesc de un indian pe care l-am întâlnit în Phoenix, Arizona. Billy s-a dus să împartă numere de rugăciune, dar oamenii care se simţeau mai bine şi puteau să alerge, au luat toate numerele de rugăciune. Ei aveau o durere de cap, o durere de măsea sau ceva la degetul mare de la picior. Astfel, când am chemat rândul de rugăciune, toţi aveau probleme de felul acesta, în timp ce cei care erau cu adevărat bolnavi, care erau pe moarte din pricina cancerului şi a altor boli, nu au prins nici măcar un număr de rugăciune. Acesta este motivul pentru care i-am zis lui Billy:

„Du-te jos şi întreabă-i pe oameni ce probleme au. Dacă n-au cancer sau altă boală gravă care să-i omoare, să nu le dai numere de rugăciune. Să-i primeşti în rând numai pe cei care sunt grav bolnavi. Ceilalţi să mai aştepte. Aceia vor veni într-un rând rapid sau ceva de felul acesta, dar mai întâi să-i chemăm pe cei care sunt pe moarte.”

„Bine, dar mi-ai zis să amestec bileţelele cu numere de rugăciune şi să li-l dau, iar eu am făcut exact cum mi-ai zis.”

„Aşa-i, dar cei care nu sunt grav bolnavi aleargă şi iau toate numerele, iar sărmanii ologi şi cei cu boli grave, nu pot ajunge la ele.”

„Bine,” a zis el, „voi face cum spui.”

Când s-a dus să împartă numerele de rugăciune, acolo era şi un indian bătrân, care n-a vrut nicicum să stea pe un scaun. Când i-au oferit unul, el s-a aşezat jos, pe duşumeaua din cort. Pe cap avea o pălărie cu o pană ieşită la spatele ei, dar n-a vrut s-o dea jos nicicum.

Bill s-a dus la el şi l-a întrebat:

„Vrei un număr de rugăciune?”

„Hmmm”, a răspuns indianul.

„Ce ai, şefule?”

„Eu bolnav.”

„Dar vreau să ştiu ce anume ai.”

„Eu bolnav.”

Asta-i tot ce a putut scoate de la el, aşa că i-a zis: „În ordine. Voi veni înapoi puţin mai târziu.” Şi a mers mai departe să-i întrebe pe ceilalţi. Bătrânul indian a rămas liniştit, privind cum acel teanc de numere de rugăciune devine tot mai subţire. Apoi, după o vreme s-a ridicat, s-a dus la Billy şi l-a atins cu mâna pe umăr ca să-i amintească faptul că şi el aştepta un număr. Billy s-a întors, iar când l-a văzut, l-a întrebat din nou:

„Ce este rău cu tine, şefule?”

„Eu bolnav.”

„Şefule, trebuie să-mi spui cât eşti de grav bolnav, pentru că tata mi-a spus să nu dau numere la cei care au doar o durere de burtă, o durere de cap sau ceva de felul acesta. De aceea, trebuie să-mi spui ce anume ai.”

„Eu bolnav.”

Atunci Billy l-a pus din nou să stea jos şi să aştepte. Pe când erau aproape gata, indianul a întins mâna, iar Billy  i-a dat un număr de rugăciune.

Când a ajuns în rândul de rugăciune şi m-am rugat pentru el, l-am întrebat pe indian:

„Crezi, şefule?”

„Asta-i adevărat,” a răspuns el.

„Crezi că Dumnezeu te va vindeca?”

„Asta-i adevărat.”

„O să fii un băiat bun?”

„Asta-i adevărat.”

O săptămână mai târziu, l-am întâlnit din nou şi l-am întrebat:

„Te simţi bine, şefule?”

„Asta-i adevărat,” a răspuns el.

Eu am vorbit mai mult cu el. Cum se numeşte misionarul acela bătrân, cu mustaţă, care predică printre apaşi? Nu-mi amintesc numele lui, dar este un bărbat minunat. Soţia lui a fost vindecată de cancer. El a venit la mine şi mi-a zis: „Aceasta este tot ce ştie să spună: „Eu bolnav.” Şi: „Asta-i adevărat.”

Cineva mi-a spus că acest misionar a avut odată un convertit care a primit Duhul Sfânt şi el l-a întrebat:

„Cum te descurci?”

„Destul de bine şi destul de rău,” a răspuns indianul.

„Cum adică destul de bine şi destul de rău?”

„Păi, de când am primit Duhul Sfânt, în mine sunt doi câini: unul alb şi unul negru, şi ei se ceartă tot timpul. Mârâie unul la altul şi se luptă în continuu. Câinele alb vrea să fac binele, dar câinele negru vrea să fac răul.”

„Şi care câştigă lupta, şefule?”

„Păi, depinde pe care dintre ei îl hrăneşte şeful mai bine.”

Cred că acesta este un exemplu potrivit pentru întrebarea pusă. În tine se dă tot timpul o luptă între fire şi omul lăuntric şi depinde pe care dintre cei doi îl îngrijeşti mai bine: dacă te îngrijeşti mai mult de natura firească, va câştiga aceea prin lucrurile lumii, sau de natura duhovnicească, prin lucrurile lui Dumnezeu, va câştiga aceea. Aceasta face deosebirea.

143. Fiecare fiu al lui Dumnezeu va fi atât de uns încât va face semne şi minuni, sau acest lucru se va face doar prin călăuzirea Duhului Sfânt?

Da, aceasta se va face numai prin călăuzirea Duhului Sfânt. Dacă eşti un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, vei fi călăuzit de Duhul Sfânt în tot ce vei face. Nu am timp, dar mi-ar plăcea să vă povestesc ceva.

S-a întâmplat la Meridian, Mississippi. Adunările mele de acolo au fost sponsorizate de fratele Bighy, un frate unitarian. Într-o seară, Billy Paul s-a dus în arenă şi a împărţit numere de rugăciune. Ploua, aşa că oamenii aşteptau cu umbrele şi cu pelerine. După ce a împărţit numere de rugăciune, Billy a venit să mă ia. În mulţime era o femeie care stătea liniştită şi aştepta începerea adunării. În apropierea ei era o altă femeie, care purta în braţe un copilaş pe care încerca să-l ţină liniştit. Doamna care stătea jos şi aştepta era şi ea mamă, iar când a văzut-o pe acea mamă cu copilaşul bolnav, a fost cercetată de Duhul Sfânt, care i-a zis: „Du-te şi roagă-te pentru copilul acela!” Şi femeia a răspuns: „Când va trece din nou pe lângă mine, am să mă duc şi am să mă rog pentru el.” Dar când a trecut femeia, a observat că ţinea în mână un număr de rugăciune, aşa că şi-a zis: „Oh, nu pot să mă rog pentru acest copil, pentru că o va face fratele Branham în seara aceasta. Cum aş putea să fac eu aceasta?”

Este frumos şi plin de respect, dar poate chiar aceea este voia lui Dumnezeu: să faceţi voi acel lucru.

Astfel, Duhul Sfânt a continuat să-i spună: „Du-te şi roagă-te pentru copilul acela!” Atunci ea şi-a zis: „Femeia aceea mă va refuza cu siguranţă. Ea are număr de rugăciune şi nu va fi de acord să mă rog eu pentru copilul ei. Ea l-a adus aici ca să se roage fratele Branham pentru el, nu eu.”

Dar Duhul Sfânt a continuat să-i zică: „Du-te şi roagă-te pentru copil!”

„Ei bine, am să-i ofer locul meu,” şi-a zis ea „şi atunci mă voi linişti,” după care i-a zis mamei cu copilul în braţe: „Vrei să vii să stai pe locul meu?”

„Oh, scumpo,” a răspuns femeia, „n-aş vrea să-ţi ocup locul. Încerc doar să-mi ţin copilul liniştit.”

„Dar pari aşa de obosită, de epuizată…”

„Chiar sunt.”

„Vino şi stai pe locul meu, te rog,” a insistat ea, după care a adăugat: „Văd că ai număr de rugăciune, aşa că sunt sigură că fratele Branham se va ruga pentru copilul tău.”

„Nu ştiu, sper că el va striga şi numărul meu.”

„Sper şi eu aceasta,” a spus doamna care stătea pe scaun, apoi a zis: „Soră, eşti creştină?”

„O, da.”

„Şi eu sunt creştină şi de când stau aici, Duhul Sfânt îmi spune în continuu: „Roagă-te pentru copilul acela!” Îmi dai voie să fac aceasta? Ştiu că se va ruga fratele Branham pentru el, dar dacă îmi permiţi îmi voi pune mâinile peste el şi voi spune doar o rugăciune mică, pentru că sper că în felul acesta mă voi simţi liniştită şi eliberată de presiunea pe care o simt. Te superi dacă o fac?”

„Sigur că nu mă supăr, dragă. Roagă-te pentru el.”

Copilul era puţin vineţiu, dar femeia s-a rugat din toată inima pentru el. După ce s-a rugat şi-a cedat locul femeii cu copil, iar ea a plecat în al treilea balcon şi a stat acolo în picioare. La un moment dat, s-a ridicat un bărbat şi i-a cedat ei locul, aşa că a şezut jos.

O jumătate de oră mai târziu, am intrat în adunare, iar după ce am spus câteva cuvinte, am chemat rândul de rugăciune. Şi iată că femeia cu copilul bolnav a fost chemată a treia sau a patra. Când femeia de la balcon a văzut că femeia cu copilul a fost chemată în rând, şi-a plecat capul şi s-a rugat: „Îţi mulţumesc, Doamne. Eram îngrijorată pentru copilul acelei femei, dar acum sunt sigură că se va face bine, pentru că se roagă fratele Branham pentru el.”

Când femeia cu copilul a ajuns la rând să mă rog pentru ea, i-am spus:

„Copilul tău este vineţiu şi l-ai adus aici pentru rugăciune. Numele tău este aşa şi aşa şi vii din locul cutare, dar copilul este deja vindecat. Înainte de începerea adunării, a intrat în vorbă cu tine doamna cutare, care avea o mare povară pe inimă, ca să se roage pentru copilul tău. Ea stă acum în al treilea balcon, la capătul rândului al patrulea. Femeia s-a rugat cu credinţă pentru copilul tău şi el este deja vindecat.” Când a auzit aceste cuvinte, femeia aproape că a căzut de pe scaun.

Cum ar fi fost dacă ea nu făcea aceasta? Fiind mamă, ea a simţit mult mai mult pentru acel copil, decât aş fi simţit eu. Înţelegeţi?

„Putem face toţi minuni?” Da. Când eşti îndemnat de Duhul Sfânt să te duci şi să faci ceva, du-te şi fă, pentru că aceasta este călăuzirea Lui.

Probabil că dacă acea femeie nu ar fi ascultat îndemnul Duhului Sfânt ar fi urmat o mustrare aspră pentru ea, din pricina nesupunerii faţă de Dumnezeu. Astfel, dacă eşti creştin şi simţi că Duhul Sfânt te îndeamnă să faci ceva, du-te şi fă! Nu te îndoi, ci du-te şi ascultă-L!

Aici am o altă întrebare. Să vedem:

144. Frate Branham, cine va popula pământul în afara zidurilor cetăţii cereşti?

145. Cum este cu îngerul fiecărei persoane, care rămâne cu ea de la naştere până la moarte?

Acestea sunt două întrebări bune.

„Cine va popula pământul în afara zidurilor cetăţii?”

Mireasa, Împărăteasa, va fi în cetate împreună cu Împăratul, iar în jurul cetăţii vor fi răscumpăraţii. Dar aceşti răscumpăraţi nu sunt Mireasa aleasă. În afara zidurilor cetăţii vor fi împăraţii pământului, care vor trebui să-şi aducă roadele trudei lor la porţile cetăţii, care nu vor fi închise niciodată.

Lumina de pe vârful Muntelui va lumina numai Cetatea, deşi va fi văzută de la mii de mile depărtare şi Biblia spune că „În fiecare lună nouă şi în fiecare Sabat, va veni orice făptură să se închine înaintea Mea – zice Domnul.” (Isaia 66.23). În afara cetăţii vor fi oamenii care se vor ridica la a doua înviere. Ei vor lucra pământul întocmai cum a făcut Adam şi vor îngriji grădina, etc. dar Împăratul şi Împărăteasa vor rămâne în cetate.

Acum să vedem întrebarea cealaltă: „Cum este cu îngerul fiecărei persoane, care rămâne cu ea de la naştere până la moarte?”

Biblia spune că „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.” (Psalmul 34.7). Vedeţi? Dar nicăieri nu este făgăduit că păcătoşii au îngeri care-i păzesc, ci doar cei răscumpăraţi. Aţi ştiut aceasta? „Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie.”

Îngerii sunt mesageri. Aş vrea să observaţi că acest lucru este desăvârşit şi dovedeşte alegerea mai dinainte.

Când bebeluşul se formează sub inima mamei… Cred că voi, copilaşii mai mari înţelegeţi că Domnul v-a dat mamei voastre şi ea v-a purtat chiar sub inimă, pentru că sunteţi aproape de inima ei. Apoi, la timpul hotărât, Domnul a venit şi v-a eliberat de sub inima ei, deşi veţi rămâne întotdeauna în inima ei.

În timp ce se formează acest trup micuţ, natural, în pântecele mamei, există un trup duhovnicesc pregătit să-l primească de îndată ce este născut în această lume. Când pruncul se naşte, are muşchii vii şi inima îi bate, dar încă nu are suflare de viaţă. Înţelegeţi? Dacă acolo nu este nici un duh care să vină în el, suflarea de viaţă nu vine, ceea ce înseamnă că nu respiră, este mort.

Ce se întâmplă când bebeluşul este lăsat pe pământ de sub inima mamei? Dacă nu plânge, medicul sau moaşa îl loveşte, iar când se întâmplă aceasta, copilul are un şoc şi începe să plângă.

Fiţi atenţi. Este posibil ca o femeie să fie rea şi crudă, dar când rămâne însărcinată şi se apropie timpul să nască, în inima ei se întâmplă ceva şi devine bună, simţitoare. Aţi observat vreodată o femeie care urmează să devină mamă? Cu ea se întâmplă ceva şi este cuprinsă de blândeţe. Aceasta se datorează faptului că acel înger mic, acel duh micuţ, acel mesager micuţ este gata să intre în acel cort care este pe punctul să vină pe lume. Când acel îngeraş vine în trup, acel duh pe care Dumnezeu îl trimite să primească acel trup natural, aceasta se face pe baza unei alegeri, a unei decizii. Şi în funcţie de alegere, Îngerul Domnului, trupul duhovnicesc, care este veşnic, vine înăuntru.

Duhul tău este pus într-un trup muritor, dar nu poţi fi în acelaşi timp în două trupuri. Înţelegeţi? Nu poţi avea două trupuri, dar poţi avea două naturi. Astfel, când vine Duhul Sfânt, când eşti născut din nou, aceasta nu este o naştere firească, cum este născut bebeluşul, ci este o naştere duhovnicească. Şi în timp ce omul duhovnicesc creşte în inima ta, acolo este un trup duhovnicesc, un trup ceresc care creşte ca să primească acel Duh, iar când viaţa părăseşte acest trup, te aşteaptă un altul. Este exact ca atunci când vii pe pământ: duhul vine şi intră în acel trup nou-născut, iar când duhul iese afară din acest trup, acolo este un alt trup care aşteaptă, după cum este scris: „Ştim, în adevăr, că, dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o clădire în cer, de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.” (2 Corinteni 5.1). Vedeţi? Acesta este trupul duhovnicesc al oamenilor.

146. De ce nu L-a lăsat Isus pe Ioan să I se închine în Apocalipsa?

Dragă frate sau soră care ai scris această întrebare, nu Isus era cel care nu a vrut să primească închinare. Dacă citiţi în Apocalipsa 22.8-9 veţi vedea că este vorba despre un înger, un profet, un mesager, nu despre Isus:

„Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi, după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.

Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”

Deci când Ioan a vrut să se închine înaintea îngerului care i-a arătat acele lucruri, el i-a spus: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Şi eu sunt unul dintre proroci.” Înţelegeţi? „Eu sunt fratele tău, un împreună slujitor cu tine, unul dintre proroci. Lui Dumnezeu închină-te!” Deci este clar? Cel care nu a acceptat închinare din partea lui Ioan, a fost unul dintre proroci, nu Isus.

147. Frate Branham, ce deosebire este între momentul când Isus a suflat peste ucenicii Săi şi a zis: „Luaţi Duh Sfânt!” şi revărsarea care a avut loc atunci când s-au dus şi au aşteptat în camera de sus?

Când Isus a suflat peste ucenici şi a zis: „Luaţi Duh Sfânt!” aceasta era făgăduinţa, aşa că ei s-au dus în camera de sus şi au aşteptat împlinirea ei. Acelaşi lucru se întâmplă când ne punem mâinile peste voi ca să fiţi vindecaţi: voi plecaţi mai departe în drumul vostru şi aşteptaţi împlinirea făgăduinţei care v-a fost dată.

148. Frate Branham, Isus Şi-a schimbat masca fizică atunci când S-a arătat la ucenici după învierea Sa?

Nu cred aceasta. El nu a schimbat nici o mască, ci pur şi simplu nu le-a permis să-L cunoască până la un moment dat. Aşa s-a întâmplat cu cei doi ucenici cu care a călătorit spre Emaus, sau când li s-a arătat ucenicilor la Marea Tiberiadei şi i-a întrebat: „Copii, aveţi ceva de mâncare?”

Ei I-au răspuns: „Nu”

El le-a zis: „Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi găsi.” Au aruncat-o deci şi n-o mai puteau trage de mulţimea peştilor.” (Ioan 21.5-6). Atunci toţi au ştiut că era Domnul, dar niciunul n-a îndrăznit să-L întrebe nimic.

Deci, eu cred că El nu a folosit nici o mască, ci ochii oamenilor au fost orbiţi ca să nu-L cunoască.

149. Frate Branham, care este deosebirea între un înger al Domnului şi Domnul însuşi?

Îngerul este un mesager, un trimis al Domnului, iar Domnul este Cel care îl trimite. Daţi-mi voie să fiu mai explicit. Dacă vorbim pământeşte, tu eşti un înger al Domnului, (Fratele Branham arată spre fraţii din sală), tu eşti un înger al Domnului, înţelegeţi? Ei sunt trimişi ai Domnului. Şi de unde ştim că sunt îngeri ai Domnului? Pentru că aduc Cuvântul Domnului. Dar dacă încearcă să-L amestece şi să-L pervertească, este clar că nu sunt de la Dumnezeu, ci vor să facă ceva ce El nu spune.

 Apoi există îngeri supranaturali, care vin direct din prezenţa lui Dumnezeu: Gavril, Mihail, Woodworm, etc.

150. Frate Branham, ce este greşit cu tine, dacă măcar că eşti creştin, ai primit mesajul şi mesagerul acestui timp şi totuşi nu te poţi ruga aşa cum ţi-ar plăcea?

Frate sau soră, oricine ai fi cel care ai pus întrebarea, eu cred că aceasta se datorează stării timpului în care trăim, pentru că trezirea s-a sfârşit. Această trezire a durat cam cincisprezece ani, deşi înainte nu a durat niciodată mai mult de trei ani. Eu cred că aceasta este ultima trezire şi pentru că ea a trecut, nu poţi să te mai bucuri ca înainte. Focul trezirii s-a stins.

151. Cum poţi birui sau cum poţi scăpa de gândurile despre anumite lucruri, pe care ţi le aduce Satana în minte?

Gândeşte exact invers. Dacă, de exemplu, eşti creştin, iar el vine şi te face să te gândeşti că nu eşti, tu spune: „Eu sunt creştin!” pentru că atâta vreme cât viaţa ta calcă în totul pe urma Cuvântului lui Dumnezeu, poţi spune categoric: „Eu sunt creştin!” Şi la fel trebuie procedat în orice altă situaţie.

După ce răspunzi la întrebarea mea, te rog să te rogi pentru mine ca să pot birui aceste gânduri.

Dumnezeu să-ţi dea biruinţa, oricine eşti. Fie ca gândurile tale să meargă înapoi, pe partea cealaltă şi să zică: „Eu sunt creştin! Sunt credincios, Satan, şi tu nu ai nici o putere asupra mea!”

Şi eu stau aici şi spun acelaşi lucru, pentru că de câteva ori era să leşin chiar aici la amvon. Acesta-i adevărul.

152. Ce trebuie să facă o persoană care are un complex de inferioritate sau un alt fel de complex? Cum îl poate birui?

Ia exact opusul. Dacă te vezi superior şi vrei să ai întotdeauna totul, întoarce-te înapoi şi du-te exact în direcţia opusă. Dacă eşti un egoist şi crezi că ţi se cuvine totul, este timpul să începi şi împarţi din tot ce ai. Înţelegeţi? Du-te doar invers, pentru că acela este modul în care poţi birui orice duh; acela este antidotul.

Bătrâna mea mamă obişnuia să spun: „Părul de pe spatele câinelui este bun pentru muşcat,” iar aceasta se aplică şi aici.

153. Frate Branham, la ce activităţi să-i lăsăm pe copiii noştri să participe, mă refer la adolescenţi? Şi cum să-i ajutăm în alegerea anturajului în care merg?

Cât timp puteţi, ţineţi-i în compania creştinilor. Acesta este cel mai bun anturaj pentru ei. Dacă este fată, ţineţi-o cu fete creştine, iar dacă este băiat să fie cu băieţi creştini. Dacă este destul de matură să meargă cu un băiat, aveţi grijă să meargă cu un băiat creştin şi la fel să facă băiatul vostru: să îşi caute o fată creştină. Dacă vedeţi că merge cu un necredincios, încurajaţi-o să meargă cu un credincios. Înţelegeţi? Faceţi-vă casa plăcută. Fiicei sau fiului vostru să nu-i fie ruşine să-şi aducă însoţitorul în casa voastră ca să  vi-l prezinte; să găsească o atmosferă atât de plăcută, încât ei să stea cu plăcere acolo.

Oooo, aici sunt încă şapte şi mai am doar câteva minute.

154. Frate Branham, ai spus cumva de curând că epoca Bisericii Laodicea s-a terminat?

Nu, eu nu am afirmat că această epocă s-a terminat. Dacă am spus, înseamnă că am greşit. Laodicea este ultima epocă a Bisericii, este sfârşitul epocilor Bisericii. Când se termină această epocă, Biserica este dusă. Deci câtă vreme este Biserica aici, ea nu s-a încheiat încă.

***

155. Când se încheie epoca Bisericii şi Mireasa este luată, începe deja necazul cel mare?

Aş fi dorit să am mai mult timp ca să vorbesc despre aceasta. Când este luată Mireasa, epoca Bisericii încetează şi Laodicea intră în haos. Mireasa merge în slavă, iar peste fecioarele adormite vine perioada necazului timp de trei ani şi jumătate. În această perioadă Israel primeşte împlinirea profeţiei, apoi necazul se instalează şi în mijlocul lor, și atunci are loc marea bătălie de la Armaghedon care duce la nimicirea tuturor lucrurilor. Apoi Mireasa se întoarce înapoi împreună cu Mirele, pentru Împărăţia de o mie de ani, după care are loc judecata de la tronul alb. În continuare ni se vorbeşte despre un cer nou şi un pământ nou şi despre Cetatea care coboară din cer de la Dumnezeu. Aceasta se întâmplă când timpul se revarsă în veşnicie.

156. Frate Branham Duhul Sfânt ţi-a spus că cele şapte Trâmbiţe nu au nimic a face cu Mireasa. Cele şapte potire au vreo legătură cu noi?

Voi aştepta până când Duhul Sfânt va descoperi ceva cu privire la aceasta. Până atunci, nu ştiu.

157. Profetul din Maleahi 4 cheamă afară şi rămăşiţa neamurilor din Apocalipsa 7.9, chiar dacă ea va trece prin perioada necazului?

Nu, nu! În Apocalipsa 7 este vorba de cei o sută patruzeci şi patru de mii, care vin afară prin mesajul celor doi proroci, Moise şi Ilie. În vremea aceea, Mireasa chemată afară prin mesajul lui Ilie din Maleahi 4 este deja luată în slavă. Fecioarele adormite merg în necazul cel mare, dar ele nu au nimic a face cu mesajul lui Ilie şi Moise, pentru că cei doi proroci sunt trimişi numai pentru evrei.

158. Cele şapte tunete sunt cele şapte taine pecetluite care au fost deja descoperite? Au fost descoperite în cele şapte Peceţi sau au rămas încă ascunse pentru noi?

Nu. În cele şapte Peceţi ne-a fost descoperit ce sunt acele tunete, dar nu s-a descoperit ce spuneau glasurile lor. Ioan a ştiut ce au spus, dar nu i s-a permis să spună nimic despre aceasta, ci i s-a spus că „în zilele în care îngerul al şaptelea va suna din trâmbiţa lui, se va sfârşi taina lui Dumnezeu” referitoare la cele şapte Peceţi şi vor fi descoperite şi cele şapte tunete. Înţelegeţi? Iar îngerul al şaptelea este de fapt mesagerul celei de-a şaptea epoci a Bisericii.

159. Frate Branham, crezi că micuţa Mireasă aflată în viaţă se va aduna într-o zi împreună, chiar înainte de venirea Domnului pe nori, şi va avea toate lucrurile în comun, aşa cum s-a întâmplat cu prima Mireasă?

Nu pot dovedi aşa ceva cu Scriptura, dar este posibil să vină un asemenea timp. Dacă s-ar întâmpla aceasta, ar fi o dovadă a apropiatei Lui veniri, însă nu uitaţi că Biblia spune: „…voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca un hoţ noaptea.” (1 Tesaloniceni 5.2). Vedeţi? El vine exact ca în exemplul pe care l-am dat cu Romeo şi Julieta. Vine şi o răpeşte într-o clipă, într-o clipeală de ochi. Deci eu mă îndoiesc că va fi o adunare a sfinţilor undeva, pentru că Biblia spune: „…doi inşi vor fi în acelaşi pat, unul va fi luat, şi altul va fi lăsat; două femei vor măcina împreună: una va fi luată, şi alta va fi lăsată. Doi bărbaţi vor fi la câmp: unul va fi luat, şi altul va fi lăsat.” (Luca 17.34-36).

Este posibil ca pe cuprinsul pământului, fraţii să aibă totul în comun, dar aceasta se va întâmpla în grupuleţe mici, care vor fi răspândite peste tot în lume. Dacă Domnul îngăduie, va fi un grup micuţ în Asia, unul în Germania, sau în orice altă ţară din lumea aceasta. Noaptea trecută, când am avut o vedenie referitoare la Mireasă, am văzut că ea este universală. Deci Mireasa nu va fi adunată într-un anumit loc ca să fie răpită de acolo, ci va fi răspândită pretutindeni în lume, aceasta dovedind întocmai Cuvântul pentru că El nu poate greşi.

160. Este posibil ca un om care posedă adevăratul Duh Sfânt să nu fie luat la răpirea Miresei? Vrei să explici aceasta? Ce am putea face pentru tine ca să-ţi uşurăm sarcina?

Credincioşii adevăraţi, care sunt botezaţi cu Duhul Sfânt, vor fi în Mireasă. Desigur, ei sunt aleşi şi chemaţi afară. Fecioarele adormite rămân tocmai pentru că nu au ulei, dar cele ce au ulei în candele merg înăuntru.

„Ce am putea face pentru tine ca să-ţi uşurăm sarcina?”

Frate şi soră sau oricine este cel care mi-a scris aceasta, rugaţi-vă pentru mine, pentru că acesta este cel mai bun lucru pe care îl puteţi face. Eu nu am nevoie de bani, pentru că El îmi poartă de grijă în toate lucrurile, şi primesc destui bani ca să-mi pot hrăni familia; aceasta fiind tot ce-mi trebuie.  Nu am nevoie nici de haine, pentru că de multe ori, oamenii îmi dau şi hainele pe care le port. Singurul lucru de care am nevoie, sunt rugăciunile voastre, adică un ajutor spiritual.

161. Ca slujitori ai Cuvântului, noi avem sarcina să ne rugăm, să predicăm şi să postim şi pentru sufletele care sunt încă pierdute prin lume? Vrei să ne spui ce trebuie să facem cu privire la situaţia aceasta? Îţi mulţumesc, frate Branham.

Ca să răspund la întrebarea aceasta, cred că este destul să amintesc momentele când deşi eram obosit, epuizat şi nu mă simţeam prea bine, am stat la dispoziţia tuturor oamenilor. Eu cred că noi ar trebui să ne rugăm lui Dumnezeu să ne dea iubire şi pentru sufletele pierdute, până la venirea lui Isus. În ce priveşte situaţia aceasta, cred că ea se datorează lipsei trezirii.

162. Frate Branham, crezi că fiecare om care are Duhul Sfânt vorbeşte în limbi? (Nu, eu nu cred aceasta). Ştiu că tu înveţi că vorbirea în limbi nu este semnul că cineva are Duhul Sfânt. Te rog să explici 1 Corinteni 12.30?

„Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?” Cred că răspunsul este dat chiar de întrebare, de aceea voi merge mai departe şi voi reveni imediat înapoi.

163. Frate Branham, vrei să explici Iov 14.14?

„Dacă omul odată mort ar putea să mai învie…” Iov vorbeşte aici despre înviere. Eu cred că am mai avut întrebarea aceasta ieri dimineaţă, sau poate am fost întrebat acasă la Charlie? Iov a văzut că florile mor, dar apoi trăiesc din nou, dar omul moare, merge în pământ şi nu mai vine înapoi. Astfel, i s-a explicat că omul a păcătuit şi din cauza aceasta a avut nevoie de un Mijlocitor între el şi Dumnezeu, după care i s-a arătat venirea Domnului.

Ce este aceasta, frate? Cred că aceasta are legătură cu 1 Corinteni 12.30. Da!

Toţi vorbesc în limbi? Nu! Nu toţi vorbesc în limbi, nu toţi tălmăcesc, nu toţi vindecă, etc. iar în capitolul următor, Pavel merge mai departe cu această idee şi spune: „Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zăngănitor.” (v. 1). Înţelegeţi? Cu alte cuvinte, Pavel le spune: „Toţi vorbesc în limbi?” Categoric, nu! Toţi prorocesc? Nu! Şi adaugă: „Umblaţi, dar, după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.” (1 Corinteni 12.31). Aţi înţeles? Deci nu toţi vorbesc în limbi.

Urmează să ai un serviciu de deosebire? Dacă nu, cum aş putea obţine un interviu particular?

Nădăjduiesc că ai obţinut deja. Să mergem mai departe.

164. Te-am auzit spunând că ai văzut o privelişte înduioşătoare, în care un vultur închis într-o cuşcă lovea disperat gratiile în încercarea de a fi liber. Scumpa mea mamă este exact în situaţia aceasta. Ea are trei copii căsătoriţi, dar de trei ani nu i s-a permis să aibă nici o legătură cu ei, din cauză că nu vor să accepte învăţătura tatălui nostru care este un predicator denominaţional. Mama doreşte să urmeze Mesajul din timpul sfârşitului, dar nici măcar o scrisoare nu poate ajunge la ea. Până unde trebuie să meargă umilinţa ei? Ce altceva aş putea să fac pentru ea în afară de rugăciune?

Cred că acesta este singurul lucru pe care-l poţi face. Soţul ei fiind un lucrător denominaţional, nu-i permite să audă Cuvântul. Ea doreşte să-L urmeze, dar el nu-i permite să-L audă. Roagă-te pentru femeie, deoarece cred că este mântuită. Desigur.

165. Frate Branham, este posibil ca o persoană care respinge Lumina Cuvântului, să fie pierdută şi să sfârşească în iad, chiar dacă este neprihănită şi sfinţită?

Da, domnule. Este corect.

166. Când spui că dacă nu credem Cuvântul vom fi despărţiţi veşnic de Hristos, vrei să spui că fecioarele neînţelepte vor trăi veşnic dar nu vor trăi în Noul Ierusalim, unde va locui Hristos şi Mireasa Sa? Cei care nu au Duhul Sfânt şi nu sunt născuţi din nou în felul cum vorbeşte Scriptura despre aceasta, vor fi afară? Dacă în cazul naşterii naturale vorbim de trei etape: apa, sângele şi apoi viaţa, nu acelaşi lucru ar trebui să se întâmple şi în cazul naşterii duhovniceşti?

Categoric. Eu am explicat aceasta azi dimineaţă. Este acelaşi lucru. Tu trebuie să treci prin toate cele trei etape ale harului. Tu te naşti din nou exact aşa cum se naşte un copil din pântecele mamei lui. Dar când te naşti, nu eşti convertit, nu eşti matur, nu ai plinătatea, ci eşti în creştere spre acel lucru.

Acesta este motivul pentru care toate aceste mari taine nu au putut fi descoperite în epoca lui Luther, în epoca lui Wesley sau în cea penticostală. De ce? Nu era încă timpul pentru aceasta. Ei au fost născuţi, dar era nevoie ca Isus Hristos însuşi, Fiul omului, să Se descopere într-un bărbat, ori aceasta nu s-a putut întâmpla decât acum.

167. Ce se întâmplă cu cei necredincioşi înainte de începerea Mileniul?

Cei necredincioşi vor merge în necazul cel mare împreună cu fecioarele adormite şi cu rămăşiţa lui Israel care urmează să fie scoasă afară.

168. Frate Branham, când cineva sau ceva „mă calcă pe nervi”, cum spune zicala, îmi sare muştarul, mă enervez. Cum aş putea să trec peste această stare? Eu ştiu că Domnul poate face aceasta, dar ce trebuie să fac eu în inima mea, pentru că nu vreau să fiu aşa?

„Îndulceşte-ţi” mânia cu rugăciune, apoi ia o hotărâre categorică în inima ta. Cred că în audienţă nu sunt prea mulţi oameni care să fi avut mai multă furie decât am avut eu înainte, pentru că de foarte multe ori am putut mânca doar cu un pai, din cauză că am avut gura rănită.

După cum ştiţi, mama mea a fost jumătate indiană, iar tata a fost irlandez, un irlandez din Kentucky. Şi amândoi erau destul de furioşi ca să se ia la bătaie cu o mulţime gălăgioasă. Din cauza aceasta tot timpul gura mea era spartă şi nu puteam mânca. Fiind micuţ de statură, ei mă apucau, mă ridicau în sus şi apoi mă trânteau. Dacă mă ridicam, mă apucau din nou şi mă trânteau jos până nu mai eram în stare să mă ridic. Iar când îmi adunam puterile şi mă ridicam, mă trânteau din nou. Cam acesta este felul de viaţă pe care l-am avut, de aceea mă gândeam de multe ori şi-mi ziceam: „Eu nu voi putea fi niciodată creştin.” Dar când a venit Duhul Sfânt în viaţa mea, El a putut s-o schimbe.

Odată, a trebuit să merg să-i tai curentul la o femeie. În vremea aceea aveam tot părul pe cap, iar ea mi-a zis: „Ce vrei, micuţule idiot cu părul încreţit?” Spunea aşa pentru că aveam părul creţ.

„Doamnă, nu ar trebui să mă jigneşti în felul acesta. Tu chiar nu te temi de Dumnezeu?”

„Idiotule cu părul creţ, dacă aş vrea să-mi vorbească cineva despre lucruri ca acelea, aş asculta pe cineva cu şcoală, nu pe unul fără şcoală ca tine!”

„Hmmm!” Ea m-a numit idiot, repetând de mai multe ori aceasta. Vai, dacă m-ar fi numit aşa cu un an în urmă… Eu am spus întotdeauna că un bărbat care loveşte o femeie, nu este destul de bărbat ca să lovească un bărbat, dar înainte de a-L cunoaşte pe El, aş fi fost în stare să încalc acest principiu dacă cineva m-ar fi înjurat de mamă. Dar ştiţi ceva? Când femeia aceea mi-a spus acele cuvinte, nu m-am tulburat deloc, ci i-am răspuns: „Mă voi ruga pentru tine.” Vedeţi? Cuvintele ei nu m-au deranjat, și atunci am ştiut că în inima mea s-a întâmplat într-adevăr ceva. Da, domnule!

Voi ştiţi relele pe care le-am făcut când eram copil şi cât de bătăuş am fost. Odată, era cât pe ce să ucid cinci copii, care m-au bătut pentru că eram din Kentucky. Supărat pentru aceasta, am luat o puşcă încărcată cu şaisprezece cartuşe şi m-am dus să-i împuşc pe toţi. M-au bătut atât de rău că nici nu mai puteam să-mi ţin capul sus. Unul m-a ţinut de mâini în felul acesta (fratele Branham arată), în timp ce altul a luat o piatră şi m-a lovit cu ea în faţă, până am leşinat.

Mă numeau „squab de Kentucky”, din pricina mamei mele, care în tinereţe se îmbrăca la fel ca indienii, aşa că toţi ştiau că este jumătate indiană. Astfel, fiindcă mama era o squabă (femeie indiană de statură mică şi îndesată), copiii mă numeau „squab de Kentucky” adică „bondoc”, ceea ce înseamnă „mic, îndesat şi gras”. Desigur, eu nu aveam nici o vină pentru ceea ce eram, nici pentru că mă născusem în Kentucky, dar ei mă jigneau tot timpul din pricina aceasta.

Când am mers la şcoală nu aveam nici cu ce să mă îmbrac, aşa că mama a luat haina cu care era îmbrăcat tata când s-a căsătorit cu ea, a tăiat-o şi mi-a făcut o pereche de pantaloni. Apoi m-a îmbrăcat cu o pereche de ciorapi albi lungi şi tenişi, aşa că copiii îmi ziceau: „Arăţi ca un sărăntoc de Kentucky”. Cam aşa au fost toate zilele mele la şcoală.

Într-o zi, am mers pe drum cu o fată şi i-am dus eu cărţile, iar doi băieţi care au fost deranjaţi de aceasta, m-au aşteptat şi m-au bătut atât de tare încât am rămas aproape inconştient. Eu i-am rugat să mă lase în pace şi le-am promis că voi merge direct acasă, dar ei m-au lovit de patru sau cinci ori, m-au doborât şi mi-au umplut faţa de sânge. După ce mi-am revenit, am mers acasă împleticindu-mă, am luat o puşcă Winchester 22, am încărcat-o şi apoi m-am dus pe drum în jos, m-am ascuns într-un desiş de salcâmi şi i-am aşteptat pe cei doi băieţi şi pe prietenii lor, în total cinci. Când au apărut, am ieşit de acolo cu arma în mână, am înaintat spre ei şi le-am zis: „Acum veţi vedea cine este sărăntocul din Kentucky! Cine vrea să moară primul, ca să nu-i vadă pe ceilalţi cum cad?” Ei au început să ţipe îngroziţi, dar eu le-am zis: „Nu ţipaţi, fiindcă oricum veţi muri unul după altul!” Şi vorbeam serios. Apoi am apăsat pe trăgaci, iar arma a scos un ţăcănit sec şi un glonţ a căzut jos. Am apăsat din nou pe trăgaci, dar s-a întâmplat la fel: a scos un ţăcănit sec şi un alt glonţ a căzut jos, acest lucru repetându-se de şaisprezece ori. În acest timp, băieţii alergau ţipând disperaţi, până a trecut dincolo de deal şi nu i-am mai văzut.

După ce au dispărut, am început să râd şi să plâng de nervi. Vedeţi? Dacă nu ar fi fost Dumnezeu de partea mea, aş fi devenit un ucigaş. Când m-am mai liniştit, am adunat cartuşele de jos, am încărcat din nou puşca şi am tras: „Poc! Poc!” şi arma a tras la fel de bine ca întotdeauna. Acesta este harul!

169. Unde sunt fecioarele neînţelepte în timpul Împărăţiei de o mie de ani?

În timpul Împărăţiei de o mie de ani, ele sunt în mormânt pentru că Biblia spune: „Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani.” (Apocalipsa 20.5).

170. Există acum un loc în care se adună Mireasa să locuiască împreună, ca atunci când Moise   i-a condus pe copiii lui Israel?

Am să răspund la întrebarea aceasta aşa cum mi-a fost descoperit. Da, domnule, există un loc în care se adună toată Mireasa. Vreţi să ştiţi unde este acest loc? În Hristos. Corect.

171. De ce se face atât de mult caz cu privire la îmbrăcămintea femeii şi la părul ei şi nu se spune nimic despre părul bărbatului sau despre felul în care se îmbracă el?

Soră, eu sunt de acord cu tine. În primul rând, Biblia spune că bărbatul nu trebuie să poarte părul lung, aşa că dacă are părul lung, îi spun la fel ca unei femei care are părul scurt: eşti greşit! Dar cei mai mulţi dintre bărbaţi sunt ca mine: adică nu au păr deloc. În ce-i priveşte pe ceilalţi, majoritatea îşi taie părul scurt şi arată ca bărbaţii. Când voi vorbi despre „Căsătorie şi despărţire”, veţi primi răspuns la toate aceste lucruri.

În ce priveşte îmbrăcămintea bărbatului, trupul lui nu este o ispită cum este cazul cu trupul femeii. Bărbatul este mare, are burtă, picioarele păroase şi genunchii noduroşi, aşa că dacă te uiţi la el, arată dizgraţios; nu este nimic care să te atragă. Astfel, cred că dacă un bărbat s-ar îmbrăca cu aceşti bikini sau cu orice altceva care să-i arate trupul, şi ar ieşi aşa pe stradă, ar arăta dizgraţios, fie că este tânăr sau bătrân. Cred că ar fi cea mai oribilă arătare pe care am văzut-o vreodată. Acesta-i adevărul. Un astfel de bărbat nu ştie de care parte a rasei umane aparţine. Aşa-i.

Şi ştiţi ceva? Cu câteva luni în urmă am aflat că armata americană va fi îmbrăcată în felul acesta. Da! Anul viitor sau în următorii ani, toţi vor fi îmbrăcaţi cu pantaloni scurţi. Cât de mare este grămada de „sisy” pe care o vom obţine?

Dumnezeu l-a făcut pe bărbat să arate ca un bărbat, să se îmbrace ca un bărbat şi să se poarte ca un bărbat, iar pe femeie a făcut-o să arate ca o femeie, să se îmbrace ca o femeie şi să se poarte ca o femeie…

…Dacă o femeie are părul slab şi vrea să poarte o meşă de păr (şuviţă falsă de păr ataşată la părul natural pentru a-l îmbogăţi şi a-l înfrumuseţa), cred că este… Soţia mea poară aşa ceva. Ea spune că are părul slab şi ca urmare poartă un fel de lucru, cam aşa de mare, în jurul căruia îşi înfăşoară părul şi apoi îşi prinde agrafele în el. În ce mă priveşte, pe mine nu mă deranjează atâta timp cât părul ei este lung.

Un lucrător mi-a spus că soţia lui era condamnată din cauză că avea părul vopsit, dar eu nu pot să spun nimic cu privire la aceasta. Tot ce pot spune este că ea trebuie să aibă părul lung.

În ce-i priveşte pe bărbaţii care nu au păr, cineva   mi-a zis: „Le-am auzit pe multe femei spunând: „Păi, dacă aş putea să-l fac să poarte o perucă, cred că soţul meu ar arăta mai bine. Ce părere ai despre aceasta, frate Branham? Este greşit să facă aceasta?” Nu, domnule, nu cred că este greşit. Dacă vrea să poarte o asemenea perucă, este în ordine. Este ca şi cum ar purta o proteză dentară sau orice altă proteză.

Că veni vorba, şi eu am trei dinţi falşi. Desigur, aş fi preferat să nu-i am. Ei sunt prinşi pe sârmă, iar aceasta îmi scurtează glasul, îmi taie limba şi prezintă multe alte neajunsuri, dar trebuie să-i port ca să pot mânca. Când plec să ţin adunări în străinătate, eu port tot timpul perucă, dar nu pentru felul cum arăt, fiindcă voi ştiţi că aş sta aici chiar dacă nu aş avea nici măcar un fir de păr pe cap sau orice altceva. Pentru mine nu contează că sunt fără păr sau cum sunt, fiindcă mă aflu aici ca să-L reprezint pe Domnul Isus Hristos. Dar când merg peste ocean, dacă în prima seară prind o furtună tropicală, în seara următoare am gâtul atât de inflamat încât nu mai pot vorbi deloc.

Deci, dacă este ceva ce vreau să fac şi simt că pot face, merg înainte şi fac. Da, domnilor! Nu există nimic care să spună să nu o faci. Nici faptul că tu, soră, porţi o agrafă, un beţişor de păr sau altceva de felul acesta, nu este o problemă câtă vreme nu te atingi de păr să-l tai. Voi, femeilor, lăsaţi-l lung, iar voi, bărbaţilor, tăiaţi-l pe al vostru. Înţelegeţi?

Femeie, tu îmbracă-te ca o femeie, iar tu, bărbatule, îmbracă-te ca un bărbat! Nu încerca să arăţi ca un sisy şi să porţi hainele femeilor. Voi, femeilor, nu încercaţi să fiţi masculine şi să purtaţi haine bărbăteşti, deoarece Biblia condamnă acest lucru. Dumnezeu vrea ca voi să fiţi feminine!

Nu este nimic greşit în faptul că purtaţi o perucă, sau că vă prindeţi în păr acea meşă ca să aveţi mai mult păr. Acest lucru este în ordine câtă vreme nu tăiaţi din el.

172. Frate Branham, o soră a venit de la o depărtare de opt sute de mile şi a spus că crede că eşti Isus Hristos întrupat. Te rog lămureşte acest lucru. Ea era foarte nerăbdătoare să spună şi altora acest lucru.

Cu siguranţă ceea ce crede sora este greşit, pentru că eu nu sunt Isus Hristos, ci sunt slujitorul Lui. Eu am explicat de multe ori aceasta.

173. Frate Branham, eu am primit o făgăduinţă la fel ca Sara, dar m-am îndoit. Ştiu că şi ea s-a îndoit, dar făgăduinţa s-a împlinit oricum. Oare făgăduinţa primită de mine este de la Domnul? Cea primită de Sara a fost, dar în ce mă priveşte cred că timpul este deja târziu ca să se mai împlinească. Noi iubim slujba ta şi la fel pe Cel care te-a chemat.

Oh, s-au şi semnat. Vă mulţumesc, frate şi soră. Te întrebi dacă făgăduinţa primită de tine este de la Domnul, la fel ca în cazul Sarei. Sigur că da, fiindcă este acelaşi Dumnezeu şi El procedează la fel. Să nu te îndoieşti nici o clipă, ci să crezi că este de la Dumnezeu.

174. Frate Branham, te rog să explici textul din Matei 22.11-12. Cum a intrat acel musafir la Cina nunţii deşi nu avea haina potrivită?

Împăratul a intrat să-şi vadă oaspeţii; şi a zărit acolo pe un om care nu era îmbrăcat în haina de nuntă.

„Prietene”, i-a zis el, „cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă?” Omul acela a amuţit.”

Eu am vorbit despre aceasta, iar dacă vă amintiţi, am spus şi o mică glumă: „Frate denominaţional, care ai venit pe geam şi nu pe uşă…” pentru că Uşa este Cuvântul.

175. Frate Branham, din moment ce botezul din Fapte 2.38 este singurul botez corect, ce se întâmplă cu cei din epocile trecute, care nu l-au făcut?

Ei nu au ştiut acest lucru în zilele în care au trăit, pentru că a fost descoperit numai acum. După ce ştii ce trebuie să faci nu mai ai nici o scuză, pentru că este scris: „… cine ştie să facă bine, şi nu face, săvârşeşte un păcat!” (Iacov 4.17).

176. Frate Branham este greşit să cultivi sau să lucrezi în domeniul tutunului?

Eu sunt împotriva tutunului şi a folosirii lui şi cred că orice creştin născut din nou gândeşte la fel ca mine, pentru că este greşit. Chiar şi ştiinţa medicală spune că fumatul este cel care provoacă cel mai mult cancerul la gât şi la plămâni. În schimb, producătorii de ţigări spun: „Fumaţi ţigări cu filtru!”

Bărbaţi şi femei care fumaţi, aceasta este doar o amăgire. De ce spun aceasta? Adevărul este că dacă cumperi ţigări cu filtru, trebuie să fumezi mai multe, deoarece acestea lasă să treacă numai o anumită cantitate de fum prin ele.

Anul trecut, am fost la Congresul Mondial de la Washington, iar acolo am ascultat explicaţiile date de doctori din întreaga lume, care spuneau că tu nu poţi avea fum fără nicotină şi nu poţi avea nicotină fără fum. Acei medici au spus: „Nu lăsaţi pe nimeni să vă înşele cu ţigările cu filtru, deoarece va fi nevoie să fumaţi 2-3 ţigări cu filtru, în loc de una singură fără filtru, ca să satisfaceţi dorinţa pe care o simţiţi pentru ţigară.” Aceasta este numai o înşelăciune comercială, o înşelăciune publicitară transmisă la radio şi televiziune.

În ce priveşte întrebarea pusă, dacă este corect să cultivi tutun, daţi-mi voie să vă spun ceva. Dacă cugetul te condamnă pentru că faci acest lucru, să nu-l mai faci. În ce mă priveşte, eu nu aş face nimic care ştiu că poate provoca moartea cuiva. Este greşit să-i dai unui vecin o băutură tare, iar dacă este greşit să faci acest lucru, înseamnă că este greşit şi să fabrici tu o băutură tare.

Dar daţi-mi voie să vă mai spun ceva. Nicotina din tutun poate fi folosită şi în industria farmaceutică. Şi încă ceva: cei care cultivaţi porumb, grâu şi orz, aţi ştiut că ei fac din el whisky? Vedeţi? Voi nu ştiţi unde urmează să fie folosită recolta voastră. Totuşi, când cultivăm porumb, ne gândim că va fi folosit la fabricarea fulgilor de porumb, a mălaiului, etc. deşi ei fac din el şi băuturi care pot provoca intoxicaţii grave.

Poate ai o grădină cu crini. Ştiţi ce fac ei cu crinii? Scot din ei opiu. Dar cu salata? Acelaşi lucru. Dacă aţi mâncat vreodată mai multă salată, cred că v-aţi dat seama cât de mult vă linişteşte pentru o vreme. Aceasta se datorează opiului din ea. Ştiţi că şi ceapa conţine opiu? Sigur că da. Deci totul depinde de scopul pentru care cultivaţi acea plantă.

Totuşi, daţi-mi voie să vă spun ceva ca de la creştin la creştin sau ca de la frate la frate.

Dacă ai o fermă de tutun, vinde-o la altcineva sau profilează-te pe cultura porumbului. Eu cred că acesta este cel mai bun lucru pe care-l poţi face, pentru că noi ştim cu toţii de ce cultivă oamenii tutun.

177. Frate Branham noi avem doi copii şi ei frecventează o biserică păstorită de o femeie. Noi ştim că acest lucru este contrar Cuvântului şi am vrea să ştim cum să procedăm ca să le putem spune că acest lucru este greşit.

Eu am mai răspuns la o întrebare ca aceasta. Tot ce trebuie să faceţi este să le vorbiţi cu dragoste şi blândeţe. Cred că persoana respectivă se află printre noi şi ştiu şi cine este.

178. Mileniul va ţine chiar o mie de ani sau este ceva simbolic?

Mileniul va ţine o mie de ani. Acesta este adevărul.

179. Frate Branham, este greşit ca o femeie să se radă pe picioare?

Nu ştiu. Las aceasta la latitudinea ta.

180. Am o prietenă la care ţin foarte mult. Ea a primit câteva benzi şi scrisori, dar nu am vorbit niciodată cu ea despre ceea ce cred, pentru că mă tem să nu pierd prietenia ei. Ce trebuie să fac?

Vorbeşte cu ea în dragoste, fără să încerci s-o forţezi în vreun fel. Fii o sare a pământului şi ei vor tânji să fie ca tine.

181. Scumpe profet al lui Dumnezeu, în Marcu 16.18 scrie: „…vor lua în mână şerpi”… Eu locuiesc în mijlocul dresorilor de şerpi. Ce trebuie să fac în privinţa aceasta?

Aceasta este o întrebare bună. Dacă locuieşti în mijlocul dresorilor de şerpi şi ei vin cu textul din Marcu 16, eu cred că Biblia vrea să spună întocmai ce spune. Mai mult, dacă încercăm să-L ispitim pe Dumnezeu în vreo problemă, oricare ar fi aceea, o încasăm. Eu nu cred că este voia lui Dumnezeu să-mi aduci o sticlă de arsenic, ca să vezi dacă o beau ca să-ţi dovedesc că am credinţă. Acelaşi lucru este în cazul unui şarpe: nu cred că este corect să-mi aduci un şarpe şi să mă pui să-l ridic de jos ca să vezi dacă credinţa mea poate birui efectul otrăvii lui. Nu se face aşa ceva.

Dacă aş fi în apă să-i botez pe oameni sau undeva în junglă, în lucrarea Domnului, şi aş fi muşcat de un şarpe, aş merge liniştit mai departe, în Numele Domnului. Înţelegeţi? Eu cred că la aceasta se referă textul din Biblie.

Deci este important să înţelegeţi la ce se referă Biblia. Dar ceea ce am spus mai sus este echivalent cu ceea ce face cineva care spune: „Slavă, slavă, slavă…” în încercarea de a vorbi în limbi. Să nu-L ispiteşti pe Dumnezeu să vorbeşti în limbi, ci lasă-L pe Duhul Sfânt să vorbească El prin tine, după cum voieşte. Înţelegeţi?

Deci eu nu sunt de acord ca cineva să-L ispitească pe Dumnezeu sau să forţeze lucrurile, ci cred că trebuie să stăm liniştiţi şi să aşteptăm Duhul Sfânt. Aşa este corect.

Biblia spune că după ce au naufragiat pe insula Malta, Pavel s-a dus să adune nişte vreascuri. El era în lanţuri, iar un şarpe, probabil un mamba, l-a muşcat. Era o muşcătură mortală, aşa că în mod normal trebuia să cadă jos mort. Eu nu cunosc nici un alt şarpe a cărui muşcătură să te omoare atât de repede ca mamba.

Astfel, el l-a ridicat pe acel mamba cu vreascurile adunate şi a fost muşcat mortal de el. Păi în cazul acesta mai respiri de câteva ori şi eşti gata. Dacă eşti muşcat de o cobră, ai 50% şanse să trăieşti dacă ţi se administrează antidot făcut din venin de cobră neagră. Dacă te muşcă o cobră galbenă, ai 80% şanse să mori şi doar 20% să trăieşti, dar dacă eşti muşcat de o mamba, şansele de supravieţuire sunt zero. Mai respiri de câteva ori şi eşti un om mort, fiindcă veninul de mamba îţi paralizează sistemul nervos, îţi distruge celulele din sânge şi toate celelalte organe. Înţelegeţi? Când acel mamba l-a muşcat pe Pavel, băştinaşii au zis unii către alţii: „Cu adevărat omul acesta este un ucigaş, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască, măcar că a fost scăpat din mare.” (Fapte 28.4). Dar când Pavel a văzut acel şarpe prins de mâna sa, l-a scuturat în foc şi a mers mai departe liniştit, fără să se emoţioneze deloc: „O, Doamne, ajută-mă să o fac…” Nicidecum! l-a privit liniştit, l-a scuturat în foc şi s-a dus să mai adune vreascuri, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic.

Băştinaşii îşi ziceau: „Va muri în mai puţin de un minut, pentru că cine este muşcat de şarpele acesta nu are nici o şansă.” Dar timpul a trecut, iar când au văzut că Pavel nu se umflă şi nu moare, „şi-au schimbat părerea şi ziceau că este un zeu.”

Vedeţi? Nu Pavel a zis: „Aduceţi-mi şarpele acela…” ci şarpele l-a muşcat. El nu L-a ispitit pe Dumnezeu, ci a avut credinţă în Dumnezeu, ca să biruiască otrava intrată în el când a fost muşcat de şarpe. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Deci oricine este cel care trăieşte printre dresorii de şerpi… dacă ei vor să facă aceasta şi mai departe, este treaba lor, dar eu nu văd acest verset aşa cum îl pun ei.

Poate cineva zice: „Păi, oamenii aceia au credinţă!” Eu nu spun că nu au credinţă, pentru că trebuie să crezi ca să faci lucrurile pe care le fac ei, însă aceasta nu dovedeşte că Îl au pe Dumnezeu.

Când am fost la indieni, am văzut cum mergeau prin acel bazin lung de 40 de iarzi (36 metri) şi lat de 3 picioare (2,70 metri), plin cu jar incandescent, iar acest lucru era făcut de oameni obişnuiţi, nu de cineva cu calităţi speciale. Preoţii îi binecuvântau şi îi stropeau cu sânge de capră, iar ei se descălţau, luau cârlige de undiţă şi le înfigeau în carne şi îşi prindeau gura cu ele, după care mergeau cât mai încet prin acel foc incandescent, iar când ieşeau afară nu aveau nici măcar un fir de păr pârlit. Vedeţi? Şi ei fac aceasta deşi nici măcar nu cred în Dumnezeul nostru, ci se închină la demoni. Deci aceasta nu înseamnă nimic. Staţi departe de aşa ceva! Tu fii un creştin adevărat, blând şi umil, iar Dumnezeu se va îngriji de restul.

182. Frate Branham, despre ce vor predica predicatorii care nu vor pleca în Mireasă? Acum predică despre Duhul Sfânt, despre botez şi salvare, etc, dar atunci ce vor predica?

Nu ştiu. Probabil că vor predica la fel ca acum, gândindu-se că vor fi salvaţi. Dar va fi prea târziu, pentru că Mireasa este deja plecată.

183. Eşti de acord cu controlul naşterilor?

Nu, eu nu pot fi de acord cu aceasta. Nu, domnilor.

184. Îngerul al şaptelea despre care vorbeşte Apocalipsa 10, este de fapt Ilie din Maleahi 4?

Eu am mai răspuns la întrebarea aceasta. Da, este vorba de aceeaşi persoană. Îngerul din Apocalipsa 10.7 este mesagerul epocii a şaptea a Bisericii şi Ilie din Maleahi 4.

185. Unde scrie că Noe a predicat şi a construit arca în o sută douăzeci de ani?

Am răspuns la aceasta? În vremea aceea, timpul considerat pentru o generaţie era o sută douăzeci de ani, adică perioada cât i-a trebuit lui Noe să construiască arca. Astfel, conform Geneza 6.3, timpul acordat vieţii unui om era de o sută douăzeci de ani, acesta fiind timpul cât a predicat Noe. În ordine.

186. În Maleahi 4 scrie că va veni Ilie şi el va întoarce inimile părinţilor spre copii şi ale copiilor spre părinţi. Este vorba de aceeaşi persoană?

Da, este vorba de aceeaşi persoană. În ordine. Oh, aşteptaţi puţin… Nu, nu este aceeaşi persoană. Duhul Sfânt prinde aceasta pentru mine.

În Maleahi 3.1 scrie: „Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea….” Acesta este Ilie din Maleahi 4.6 partea întâi: „El va întoarce inima părinţilor spre copii…” Acest lucru l-a făcut Ioan, care a venit înaintea Domnului Isus şi a întors „inima părinţilor spre copii”, a bătrânilor evrei spre mesajul copiilor, a tinerei generaţii, a lui Isus. Partea a doua a versetului, se referă la prorocul din timpul sfârşitului, al cărui mesaj va întoarce „inima copiilor spre părinţii lor”, adică spre credinţa originală a apostolilor.

Deci este vorba de două persoane diferite. Ioan Botezătorul a venit înainte de prima venire a Domnului, iar Ilie sau mesagerul din partea a doua a versetului, trebuie să vină înainte de a doua venire a Domnului.

187. Cum putem afla voia Domnului? Crezi că ar trebui să ne mutăm la Jeffersonville? Este posibil ca un creştin să nu agreeze un om de culoare? Este voia Domnului să nu fie trataţi la fel ca noi din cauză că sunt închişi la culoare? Ce ne sfătuieşti cu privire la aceasta? Crezi în integrarea lor sau în segregaţie?

Eu cred în integrare. Pentru mine nu contează care este culoarea lui sau cine este; el este om ca mine şi ca tine. Acesta este adevărul.

Faptul că pielea mea este albă, iar a lui este închisă, nu înseamnă nimic pentru mine. Dacă este în Hristos, el este fratele meu. Adevărul este că sunt şi creştini adevăraţi de culoare, oameni născuţi din nou, sfinţi şi evlavioşi. Aşa este.

Acesta este motivul pentru care mesajul meu diferă de al celorlalţi în ce-i priveşte pe africani. Ei nici măcar nu cred că oamenii aceia au suflet, iar pentru că îi tratez ca pe nişte oameni, nu mă mai agreează.

Vorbind despre aceasta, eu am zis: „Omul acela este om la fel ca mine şi are aceleaşi drepturi şi privilegii ca mine. Culoarea pielii lui nu îl deosebeşte cu nimic de mine sau de orice alt om care este născut din nou din Duhul lui Dumnezeu. Dacă ar fi lăsaţi în pace, nu ar fi nici un fel de probleme.”

Şi am să vă spun ceva de la acest amvon. Printre noi vin mulţi oameni de culoare, deşi în seara aceasta nu văd niciunul, dar ei sunt la fel de bineveniţi ca orice alt frate, şi aceasta pentru că sunt fraţii şi surorile noastre.

Unii din aceşti oameni de culoare sunt cei mai minunaţi oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Desigur, sunt şi unii care au ajuns să fie renegaţi, dar astfel de renegaţi sunt şi printre oamenii albi, galbeni sau de altă culoare. Acesta este adevărul.

Pe de altă parte, eu nu cred în căsătoriile mixte. Astfel, cred că un om alb nu ar trebui să se căsătorească cu o fată de culoare, aşa cum nici o fată de culoare nu ar trebui să se căsătorească cu un bărbat alb, galben sau de altă culoare. Părerea mea este că rasele umane sunt ca o grădină de flori a lui Dumnezeu şi ca urmare nu ar trebui să se încrucişeze. Cred că aşa i-a făcut Dumnezeu şi aşa ar trebui să rămână.

… Acest lucru mă nedumereşte mereu. Am văzut fete de culoare drăguţe şi inteligente, cu o înfăţişare plăcută, la fel ca orice altă femeie… De ce vrea ea să se căsătorească cu un bărbat alb şi să aibă copii mulatri? De ce ar vrea o fată de culoare drăguţă, aşa ceva? Sau de ce un bărbat de culoare vrea să se căsătorească cu o femeie albă? Ce îi împinge să facă aceasta?

Eu cred că voi ar trebui să fiţi ceea ce sunteţi. Noi suntem slujitorii lui Hristos şi vă spun sincer că dacă Dumnezeu m-ar fi făcut negru, eu I-aş fi fost mulţumitor lui Dumnezeu pentru aceasta. Dacă El m-ar fi făcut galben, aş fi un bărbat galben fericit pentru Hristos. Dacă m-a făcut alb, sunt un bărbat alb fericit pentru Hristos. Dacă m-ar fi făcut brun, roşu sau indian, aş fi mulţumitor pentru aceasta. Aşa gândesc eu şi aşa aş proceda, pentru că vreau să fiu cum   m-a făcut Făcătorul meu.

În ziua aceea când a început revolta din Shreveport, toţi tinerii aceia de culoare erau influenţaţi de ceva… de comunism.

Atunci, v-am spus chiar de la acest amvon că Martin Luther King este cea mai mare ruşine pe care au avut-o oamenii de culoare vreodată şi că îi conduce spre un adevărat masacru, fiind influenţat de comunism.

Lăsaţi-mă să-mi dovedesc punctul de vedere. Eu am spus aceasta cam cu doi ani în urmă. Priviţi ce se întâmplă chiar acum. Ei spuneau că se luptă pentru integrare, iar când legea le-a dat integrare… Să vă fie ruşine la toţi cei care nu credeţi în integrare, pentru că naţiunea noastră permite acest lucru, iar noi trebuie să facem ce spune şeful mare. Aşa este corect.

Ei pot merge unde vor, să cumpere de unde vor, să călătorească cu autobuzele, etc., deoarece legea spune că au aceleaşi drepturi ca şi noi. Şi eu cred că orice om adevărat gândeşte în felul acesta.

Eu nu am avut niciodată un simţământ ca cel pe care l-am simţit când am fost în Africa şi am văzut cum erau trataţi acei sărmani oameni de culoare. Eu nu sunt de acord cu aşa ceva! Sunt sudist, dar gândesc la fel ca Abraham Lincoln, şi vin aici pentru că cred cu adevărat că oamenii au fost născuţi egali. Eu nu cred în separarea oamenilor şi în alte lucruri de felul acela, şi cred că toţi cei născuţi din Duhul Sfânt gândesc la fel.

Dar vă spun ceva: Cei care cauzează aceste probleme nu sunt creştinii de culoare născuţi din nou. Şi dacă vreţi să-i condamnaţi pe toţi pentru aceasta, cum este cu copiii noştri albi renegaţi? Vedeţi? Sosul pe care-l faceţi pentru gâscă este şi pentru gânsac. Păi, copiii noştri albi cauzează de două ori mai multe probleme decât cei de culoare. Şi unde se întâmplă aceasta? În colegiile noastre, pentru că cei care provoacă aceste lucruri sunt adesea unii din cei mai educaţi oameni.

Cine este de vină pentru aceasta? Nu oamenii de culoare, ci comunismul care încearcă să-i manipuleze. Astfel, ei nu fac aceasta doar aici, ci în fiecare naţiune în care au pătruns. Da, asta fac ei: vă fac să luptaţi unii împotriva celorlalţi, provoacă adevărate revoluţii, pentru că vor să distrugă această ţară. Vedeţi, ei pot s-o învrăjbească din interior, aşa că provoacă o mulţime de revolte.

Şi ca dovadă că punctul meu de vedere este corect, vreau să spun că deşi au primit integrarea, continuă să provoace mai multe probleme decât înainte. Vedeţi? Aceasta dovedeşte că vinovatul este comunismul, şi acele suflete scumpe.

188. Să continuăm să predicăm Evanghelia cu aceeaşi putere, sau timpul a ajuns la sfârşit?

Nu, nu! Continuaţi să predicaţi cât de tare puteţi. Frate stai cu aceasta, pentru că sunt chiar în spatele tău!

189. Frate Branham, când ai prorocit să nu mâncăm ouă şi să nu locuim în vale, se referea doar la tine sau era şi pentru adunare?

Cu treizeci de ani în urmă, eu am avut o prorocie în care se spunea că în zilele din urmă, animalele, vitele şi chiar ouăle vor fi bolnave şi din cauza aceasta necomestibile. Tot atunci mi s-a spus să le cer creştinilor să se mute din vale.

Acest lucru s-a spus înainte de a avea loc aceste ploi radioactive, când nici nu se ştia despre ele, dar Duhul Sfânt a avertizat încă de atunci. Acum vitele noastre au tot felul de boli, iar culturile sunt stropite cu tot felul de soluţii, cu acel DDT, etc. Apoi hibridarea şi toate aceste lucruri pe care le fac ei, duc la distrugerea rasei umane. De curând Reader’s Digest a publicat un articol în care se spunea că 20%-30% dintre oameni sunt îmbolnăviţi de medici, din cauză că le dau medicamente care ajută într-o parte şi distrug în alta.

Aţi auzit despre ouă? Anul trecut în Louisville şi în Jeffersonville s-au înregistrat treizeci de cazuri de oameni care s-au îmbolnăvit din cauza ouălor. Toţi au ajuns la spital cu greţuri şi vărsături. Aceasta s-a datorat ploilor radioactive care au contaminat plantele şi culturile.

Dar noi avem remediul fratele şi sora mea, şi el se află în Scriptură, unde scrie că orice hrană să fie mâncată cu mulţumire în Numele Domnului Isus Hristos, în felul acesta fiind sfinţită şi curăţită de orice este rău. Întotdeauna când mâncaţi, să spuneţi: „Doamne Isuse, Tu ai pregătit această hrană pentru mine, de aceea vin cu credinţă şi Te rog s-o sfinţeşti pentru întărirea trupurilor noastre,” apoi mâncaţi-o liniştiţi, pentru că noi facem totul prin credinţă.

190. Frate Branham, fratele Neville a spus prin prorocie, cu „Aşa vorbeşte Domnul”, că voi primi Duhul Sfânt. Deşi mi s-a făcut această promisiune, eu nu      L-am primit până în prezent. Trebuie să continui să cred?

Da, continuă să crezi.

Ieri, în timp ce eram la fratele Wood, am vorbit la telefon cu un bărbat care este imobilizat într-un scaun cu rotile şi care avea un frate alcoolic. Bărbatul a fost la dezalcoolizre, a fost internat în spital, i s-au făcut injecţii, etc., dar totul a fost zadarnic. Apoi a fost adus aici, iar fratele Neville a avut un mesaj cu vorbire în limbi şi a spus cu „Aşa vorbeşte Domnul” că bărbatul acela va fi eliberat în următoarele câteva zile. Şi fratele lui m-a sunat să-mi spună că au trecut deja şaizeci şi opt de zile de când bărbatul nu a mai băut nici un strop de alcool, fără medicamente, fără spitalizare sau altceva de felul acesta, prin aceasta împlinindu-se ceea ce a spus fratele Neville prin prorocie. Lăudat să fie Domnul! Astfel, noi credem că fratele Neville este un om al lui Dumnezeu.

Încă ceva… Ceea ce vreau să le spun oamenilor este că fratele Neville crede acelaşi mesaj pe care îl cred şi eu; şi la fel fraţii Capps, Beeler, Ruddell. Toţi aceşti bărbaţi cred şi predică acelaşi mesaj pe care îl cred eu, aşa că dacă urmează să vă pensionaţi sau ceva de felul acesta şi vreţi să veniţi aici pentru Cuvânt, nu este nicio problemă. Puteţi veni să-i ascultaţi pe aceşti bărbaţi evlavioşi care posedă acelaşi Duh Sfânt şi învaţă acelaşi mesaj, acelaşi Cuvânt din aceeaşi Biblie, pe care-L învăţ şi eu.

191. Frate Branham, Biblia spune că soţia trebuie să fie supusă soţului ei. Eu sunt creştină, iar soţul meu este un păcătos, aşa că mă persecută în toate felurile posibile: nu mă lasă să citesc din Biblie, îmi interzice să merg la biserică şi neagă Cuvântul. Ce trebuie să fac?

Ce trebuie să faci tu? Cuvântul spune că trebuie să fii supusă bărbatului tău, dar dacă el îţi interzice să citeşti Cuvântul, să mergi la biserică sau altceva de felul acesta, nu trebuie să îi fii supusă în aceasta pentru că Cuvântul spune clar: „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.” (Luca 14.26). Este adevărat?

Bărbatul nu trebuie să folosească autoritatea primită, ca s-o umilească pe femeie; nu trebuie să facă aceasta doar pentru că este stăpânul ei, deoarece Dumnezeu este Stăpânul femeii deasupra ta, frate. Înţelegeţi? Dacă soţia ta face ceva greşit, ai dreptul să-i atragi atenţia, iar ea trebuie să asculte de tine, dar n-ai nici un drept s-o baţi, s-o loveşti, s-o târăşti pe jos sau altceva de felul acesta. Nu! Dumnezeu i-a făcut omului un ajutor, nu o ştergătoare la uşă. Înţelegeţi?

Frate, aminteşte-ţi că ea este iubita ta şi aceasta trebuie să fie întotdeauna.

192. Când şi unde se va aduna poporul lui Dumnezeu pentru ultima zi?

În Hristos. Da! Să nu uitaţi aceasta! Noi avem un loc de adunare sigur, şi acesta este în Hristos.

193. Noi suntem numiţi „păsări necurate” pentru că mergem la biserica fratelui Junior Jackson, iar fratele şi biserica lui nu se conformează regulilor bisericii de aici. Suntem în afara voii desăvârşite a Domnului prin faptul că uneori participăm la adunările de acolo?

Nu, domnule! Eu cred că fratele Jackson este un om al lui Dumnezeu. De fapt am explicat deja acest lucru. Adevărul este că noi nu suntem de acord în ceea ce priveşte rânduiala bisericii, dar cei care îl cunoaşteţi pe fratele Jackson, ştiţi că este un bărbat evlavios. El crede acest mesaj la fel ca mine, şi pot spune categoric că suntem prieteni. Noi toţi suntem împreună. La fel fratele Ruddell, Beeler şi ceilalţi. S-ar putea să nu vedem lucrurile întocmai, dar adevărul este că credem acelaşi mesaj şi astfel ţinem împreună. Cred că înţelegeţi aceasta.

……………………………………………………………………………………………………

Mă întreb dacă sora Wilnos este în clădire, fiindcă am văzut-o pe aici. Ştii ce am făcut de curând, soră? M-am uitat la fotografiile care s-au făcut când am aşezat piatra de temelie a bisericii şi ne-am văzut pe mine şi pe Hope înainte de a ne căsători. Nici nu ştiam că mai am acele fotografii. Una era de când am câştigat un campionat, alta era de pe vremea când eram administrator de vânătoare al statului aici în Indiana. Cred că din grupul acela a mai rămas doar o persoană. Aş vrea să ridice mâna toţi cei care au participat la aşezarea pietrei de temelie a bisericii.

Fratele meu şi sora Wilson. Aş vrea să vă întreb ceva pe amândoi. Vă mai amintiţi cum am început? Vă mai amintiţi vechea duşumea plină de noroi? Ferestrele erau atât de vechi că trepidau la orice mişcare. Când am început aveam doar optzeci de cenţi. În locul unde am construit tabernacolul erau o grămadă de buruieni.

Amintiţi-vă de toţi cei care au venit şi au mărşăluit în jurul altarului şi au făcut legământ cu El. Noi i-am văzut venind şi plecând unul câte unul. Gândiţi-vă cum au plecat cei care au stat cu mesajul şi cum au plecat cei care s-au îndepărtat de mesaj. Astfel, în seara aceasta suntem de trei ori mai puţini decât erau la adunările de atunci. În vremea aceea veneau autobuze din întreaga ţară şi le vedeai parcate peste tot. Erau atât de mulţi că nici un spaţiu nu era suficient de mare ca să-i cuprindă pe toţi cei adunaţi, iar eu eram un predicator tânăr. Şi din toată mulţimea aceea mare, în seara aceasta mai suntem aici doar trei.

Îmi amintesc că atunci când am fost chemat la patul sorei Wilson, ea era pe moarte din pricina tuberculozei. Era atât de rău încât făcuse hemoragie şi tot patul era plin de sânge. Îmi amintesc că Duhul Sfânt i-a oprit sângerarea, iar câteva zile mai târziu am botezat-o în Numele Domnului Isus Hristos, în râul Ohio, într-o apă rece ca gheaţa, după care am aşezat-o în spatele maşinii mele deschise, un mic vehicul rutier vechi  şi am dus-o acasă. În acea fotografie era şi sora Snelling, mama, doamna Weber, iar Meda, care acum este o femeie cu părul cărunt, era doar o fetiţă mititică.

Îmi amintesc şi ziua când s-a făcut prima colectă publică, pentru a obţine primii noştri bani. Îmi amintesc că Hope era doar o fată de vreo şaisprezece ani şi stătea la colţ. Avea o mulţime de medalioane pe care le împărţea la trecători. Ea dădea medalionul, iar trecătorul punea înăuntru cât avea pe inimă.

La un moment dat s-a apropiat de ea un bărbat beat şi a întrebat-o:

„Nu te supăra, domnişoară, ce vinzi?”

„Nimic,” a răspuns ea. „Îţi dau medalionul acesta, iar dacă vrei să pui ceva înăuntru, este în ordine, iar dacă nu, nu. Noi încercăm să adunăm suficienţi bani ca să putem ridica un tabernacol în oraş, deci este o donaţie benevolă.”

„Eu nu am nimic…”

„Nu-i nimic. Ia medalionul oricum.”

Bărbatul l-a luat şi s-a uitat la el. Pe o parte era scrisă o întrebare: „Unde-ţi vei petrece veşnicia?” iar pe partea cealaltă era un semn mare de întrebare.

Bărbatul s-a clătinat puţin pe picioare, l-a privit atent şi a zis: „Domnişoară, tu pui o întrebare serioasă.”

„Este adevărat,” a răspuns ea, „şi trebuie rezolvată.” În seara aceasta ea este dincolo de perdea, dar n-am uitat niciodată ultimele cuvinte pe care le-a spus ea şi nici cele pe care i le-am spus eu. De atunci a trecut multă apă pe râu în jos. Înainte să avem o biserică, noi obişnuiam să stăm jos, ne ridicam mâinile şi cântam această cântare. Parcă o aud şi acum. În vremea aceea, Myrtle era doar un copilaş şi la fel Leroy, pe care-l am într-o fotografie.

Binecuvântată fie legătura care leagă

Inimile noastre în iubire creştină;

Părtăşia într-un singur gând

Este ca şi cea de sus.

Când o cântăm, noi ne gândim că deja sunt mulţi care aşteaptă acolo venirea Lui.

… noi ne despărţim,

Aceasta ne dă durere lăuntrică;

Dar noi suntem uniţi în inimă

Şi nădăjduim să ne întâlnim din nou.

Frate Freeman, tu eşti aproape de locul acela, aşa-i? Noi ne-am cunoscut când am mers la fratele Roy. Îţi aminteşti de Adcocks? Eu eram cu Kenneth. Cum se numea sora lui? (Fratele Freeman vorbeşte cu fratele Branham). Am o fotografie în care suntem toţi împreună şi ne cuprindem cu braţele. În vremea aceea era păstor fratele Roy E. Davis. Doc a adus într-o zi fotografiile acelea vechi şi le-am privit împreună, iar amintirea acelor zile m-a făcut să mă simt ciudat, pentru că mulţi dintre ei au trecut deja dincolo. Dar nu va mai trece mult şi vom pleca şi noi.

Când ne despărţim,

Aceasta ne aduce durere lăuntrică

Dar vom fi uniţi în continuare în inimă

Şi nădăjduim să ne întâlnim din nou.

Vă mai amintiţi de fratele Bosworth? Chiar înainte de marea trecere, el s-a ridicat din pat, a păşit prin cameră şi a dat mâna cu tatăl şi cu mama lui şi cu o mulţime de convertiţi de-ai lui la Hristos. Unii dintre ei erau morţi de patruzeci sau de cincizeci de ani, dar el îi vedea stând acolo în cameră şi vorbea cu ei. Ce era aceasta? Bătrânul om trecea în Ţara în care eu am fost luat într-o vedenie în dimineaţa aceea. Acesta-i adevărul.

Eu i-am văzut dincolo şi toţi erau tineri. Noi suntem încă uniţi cu ei în inimă şi nădăjduim să-i revedem într-o zi. Acesta-i adevărul. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

În timp ce vorbeam despre prietenii mei de culoare, am privit întâmplător în sală şi îi văd pe fratele şi sora Nash stând acolo în spate. N-am ştiut că sunteţi aici, fraţilor. Este şi fratele acela care din când în când strigă tare acolo în spate… nu-mi amintesc acum numele lui. Fratele Wood mi-a spus că a vorbit cu el, dar nu-mi amintesc cum se numeşte. El spunea: „Când mă loveşte Duhul, trebuie să strig: „Heiii!” dar nădăjduiesc că nu deranjează aceasta.”

Frate, mă deranjează când nu strigi: „Heiii!” Da, acesta este adevărul.

Frate şi soră Nash, voi ştiţi că eu vă iubesc. Da, domnilor! Voi sunteţi fratele şi sora mea în Isus Hristos.

Prieteni dragi, dacă eu v-am omis pe careva dintre voi, ştiu că porţile cerului sunt deschise înaintea voastră şi la fel uşile de acolo.

Dar noi totuşi vom fi uniţi în inimă

Şi nădăjduim să ne întâlnim din nou.

„Credinţa mea priveşte sus la Tine”… Haideţi s-o cântăm împreună, fiindcă este timpul să mergem acasă.

Credinţa mea priveşte sus la Tine,

O, Miel al Calvarului!

O, Salvator divin!

Ascultă-mă în timp ce mă rog

Ia-mi păcatul la o parte,

Şi lasă-mă ca din această zi să fiu cu totul al Tău!

Soră dă-ne un ton pentru „Sfânt, sfânt”. Vreţi? Vă amintiţi cum obişnuiau să-l cânte sora Gertie şi ceilalţi?

Ziua dispare în vest,

Cerurile binecuvântează pământul…

Pământul este binecuvântat

Cât îmi place apusul soarelui mergând în jos

Şi păsările făcându-şi ultima chemare.

Aţi observat cum vine seara? Păsările încetează să mai cânte şi vântul nu mai adie. Aceasta se întâmplă când moare ziua, ca să se nască din nou mâine dimineaţă; şi la fel este cu lumea. În ordine. Să încercăm să o cântăm.

Sfânt, Sfânt, Sfânt,

Doamne Dumnezeule preasfânt…

Leo, vino puţin aici. Cred că nu o ştiu cu melodia aceasta. Lăsaţi-mă să încerc s-o cânt fără acompaniament.  Vedeţi? Să vedem dacă putem împreună. Ajutaţi-mă şi voi.

Sfânt, Sfânt, Sfânt,

Doamne Dumnezeule preasfânt,

Cerul şi pământul sunt pline de Tine;

Cerul şi pământul Te laudă,

O, Doamne preaînalte! (Vă place aceasta? Să mai încercăm încă o dată).

Sfânt, Sfânt, Sfânt,

Doamne Dumnezeule preasfânt,

Cerul şi pământul sunt pline de Tine;

Cerul şi pământul Te laudă,

O, Doamne preaînalte!

Mie îmi place foarte mult, vouă nu? Da, îmi plac foarte mult acele cântări vechi, pentru că în ele este ceva… Voi puteţi avea toate cântările voastre ciopârţite, dar mie să mi le lăsaţi pe acelea vechi. Îmi place mult „Trec perdeaua despicată” şi toate celelalte cântări vechi duhovniceşti. Eu cred că şi cântările fac parte din închinarea adusă Domnului. Aşa este.

Înainte de a ne despărţi să cântăm încă o dată „Ia Numele lui Isus cu tine.” Fie ca Domnul să vă binecuvânteze pe toţi.

Ia Numele lui Isus cu tine,

Copil al întristării şi al durerii;

Aceasta îţi va da mângâiere şi bucurie,

O, ia-L pretutindeni unde te duci!

Nume scump, o ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului;

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului.

Aici este partea care-mi place şi ea conţine o avertizare pentru voi toţi. Ce să faceţi?

Ia Numele lui Isus cu tine,

Ca un scut de orice cursă; (Fiţi atenţi!)

Când ispitele în juru-ţi se-adună, (Ce trebuie să faci?)

Doar respiră acel Nume sfânt în rugăciune.

Nume scump, o ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului;

Nume scump, o, ce dulce!

Nădejdea pământului şi bucuria cerului.

Să ne plecăm capetele.

Până ne-ntâlnim, până ne-ntâlnim,

Până ne-ntâlnim la picioarele lui Isus

Până ne-ntâlnim, până ne-ntâlnim…

Cineva spune: „Vrei să mă aminteşti în rugăciune?

Doamne Isuse, binecuvântează-l pe scumpul meu frate şi vindecă-l în Numele lui Isus. Amin.

– Amin –