ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI DESPRE DUHUL SFÂNT – Partea întâi

 1. Domnul poate lucra prin cineva într-o
biserică ce nu crede in darurile Duhului?
   7
 2. Dacă nu ai
Duhul Sfânt nu eşti salvat?
   8
 3. Întrebări
despre Cină şi închinare
  10
 4. Satana şi
îngerii lui au fost aruncaţi cu adevărat pe pământ?
  14
 5. Explică pilda celor 10 fecioare.
Creştinul păcătuieşte?
  23
 6. De ce
bisericile care botează în Tată, Fiu şi Duh Sfânt şi lasă femeile să predice,
au atâta autoritate şi putere?
  33
 7. Există mai
multe lumi?
  39
 8. Există mai
multe ceruri?
  39
 9. Va merge un
bebeluş în Hristos în răpire?
  39
10. De ce mi s-a
arătat Hristos când mă pregăteam să iau Cina?
  39
11. Noi am fost
salvaţi înainte de întemeierea lumii?
  40
12. Noi am fost
duhuri înainte de a veni în acest trup?
  40
13. Ce diferenţă
este între trup, suflet şi duh?
  41
14. Explică
învăţătura despre sămânţa şarpelui.
  42
15. Ce înseamnă
cuvintele „nu păcătuieşte” din 1 Ioan 5.18?
  44
16. Care este
diferenţa dintre preacurvie şi adulter?
  44
17. Explică 1
Ioan 5.16.
  46
Partea a doua  
18. Televizorul
este un blestem pentru lume?
 72
19. Poate ieşi un
duh rău de la Dumnezeu?
 72
20. Ce se întâmplă cu copiii care mor
înainte de a putea deosebi binele şi răul? Când vor învia ei?
 77
21.Explică,
te rog, expresia: „…totuşi (femeia) va fi mântuită prin naşterea de fii.”
 79
22. Este corect
ca cine vorbeşte în limbi sa aducă şi tălmăcirea?
 80
23. Este corect
ca predicatorii să adune de mai multe ori în timpul serviciilor lor, sub
pretextul că Domnul le-a spus că trebuie sa se adune o anumită sumă?
 90
24. Ce părere ai
de o piesă de Crăciun într-o biserică a Duhului?
 91
25. Te rog să
explici Evrei 6.4-6.
 93
Partea a treia  
26. Unde sunt
acum duhurile care au intrat în porci?
120
27. Explică
Romani 7.25.
137
28. Ce înseamnă
alegerea înainte de întemeierea lumii?
141
29. Ai spus că un
creştin nu păcătuieşte. Cum explici 1 Ioan 1.8-10?
148
30. Ce trup vom
avea la înviere?
155
31. Explică Evrei
6.4 şi compară-l cu Evrei 10.26.
155

David
spunea în Vechiul Testament: „Eram bucuros când mi se zicea: „Să mergem la
Casa Domnului.”

Este o seară foarte
caldă, aşa că musafirii noştri pot vedea că este cu adevărat greu să trăieşti
în Indiana.

Înainte
de a deschide Cuvântul, aş vrea să ne plecăm capetele pentru un moment de
rugăciune.

Doamne Dumnezeule, Tată scump, după ce a fost
răstignit, a murit, a fost îngropat şi a înviat a treia zi, Isus  S-a înălţat în slavă unde şade la dreapta
măririi, mijlocind pentru noi ca Marele Preot care poate fi atins de
neputinţele noastre; care cunoaşte chiar şi cea mai mică păsărică ce ar putea
cădea pe stradă şi nu poate trece nepăsător pe lângă copiii Săi credincioşi
care s-au adunat în seara aceasta ca să asculte Cuvântul Său. Sunt sigur,
Doamne Dumnezeule, că şi dacă n-am fi cerut, Tu ai fi turnat binecuvântările
Tale peste ei, datorită credincioşiei cu care stau la locul lor în seara
aceasta.

Doamne, în mijlocul nostru sunt şi musafiri, de
aceea Te rugăm pentru ei şi pentru bisericile lor. Ştiu că printre noi se află
predicatori însărcinaţi de Tine, care pot răspunde mult mai bine la aceste
întrebări, de aceea Te rog să laşi Duhul Sfânt să vină la noi, în seara
aceasta, şi să ne dea cuvintele potrivite care trebuie spuse şi care să aducă o
bucurie negrăită şi plină de slavă în inimile noastre, în timp ce stăm împreună
în locurile cereşti în Hristos Isus, studiind Scripturile fără nici o
prejudecată sau gânduri rele, ci doritori să cunoaştem Adevărul şi să ne
supunem Lui.

Te rugăm să-l binecuvântezi pe scumpul nostru
păstor, fratele Neville, care stă vitejeşte la postul lui de datorie, an de an,
prin căldură şi frig, ca să păstorească oile din locul acesta. Lasă ca Duhul
Tău să fie peste el şi ajută-l în toate lucrurile.

Binecuvântează-i pe toţi cei ce sunt conectaţi cu
Tabernacolul. Dacă va fi cu voia Domnului, în curând vom avea o adunare mai
mare şi mai frumoasă, în care tinerii Tăi vor putea fi pregătiţi ca să plece în
cele patru colţuri ale pământului, ca să lupte cu seriozitate pentru credinţa
care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna.

Doamne, noi îmbătrânim şi în curând va trebui să
lăsăm Biblia în mâinile altora, ca s-o poarte mai departe. Ajută-ne în acest
efort şi răspunde, în seara aceasta, prin Duhul Sfânt la întrebările noastre,
pentru că Te rugăm aceasta în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Ştiu că este îngrozitor de cald, dar aş dori să
răspundem la aceste întrebări şi să nu trecem peste ele, deoarece nu sunt prea
multe. Nu le-am numărat dar văd că sunt puţine, aşa că nădăjduiesc că voi putea
răspunde la toate în seara aceasta.

Aş vrea ca fetiţa aceea în roz să vină aici. Cred
că este fiica fratelui Beeler. Aş vrea să iei bileţelele acelea şi să le
amesteci, iar după aceea să mi le dai mie. Înţelegi? Nu vreau să fac eu
aceasta, ca să nu se creadă că le aleg, ci le va amesteca fetiţa, iar apoi eu
le voi lua în ordinea pusă de ea şi voi răspunde la ele.

Mulţumesc, dragă. Dacă, după ce voi răspunde la
întrebarea cuiva, vi se va părea că nu sunteţi mulţumiţi, ridicaţi mâna şi
spuneţi acest lucru, fiindcă am adus cu mine Lexiconul grec şi pe cel ebraic,
pentru a vedea împreună care este sensul cuvintelor în textul original.

Domnul să ne ajute să răspundem astfel încât să vă
declaraţi mulţumiţi cu toţii.

Aş vrea să ştiţi că nu voi răspunde la aceste
întrebări ca să vă contrazic convingerile, ci o voi face conform învăţăturii
Scripturii, care se predică în locul acesta.

Acum să vedem care este prima întrebare:

O, nu este o întrebare, ci cineva doreşte o
discuţie particulară cu mine la începutul săptămânii.

Oamenii doresc să ştie anumite lucruri şi au
dreptul la aceasta, fiindcă darul profetic a fost dat tocmai în scopul acesta.

În Biblie, când oamenii voiau să ştie ceva mergeau
jos la profeţi, iar ei cântau şi se rugau şi Dumnezeu le răspundea la problema
pusă. Fraţilor, El nu este un Dumnezeu care a hrănit un grup şi-l ţine flămând
pe altul, ci este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ceea ce înseamnă că şi astăzi
va proceda la fel ca atunci.

În ce priveşte aceste discuţii particulare, când
vine un caz, eu nu îl las până nu aud răspunsul Domnului cu privire la el. Nu
contează dacă trebuie să aşteptăm şase luni sau un an până vedem împlinirea
lui: noi rămânem liniştiţi şi aşteptăm. Vedeţi? Noi stăm pe „Aşa vorbeşte
Domnul!”

Ieri a venit la mine un bărbat care aştepta de luni
şi luni botezul cu Duhul Sfânt. Era baptist, dar noi nu am renunţat, ci am
aşteptat cu credincioşie harul lui Dumnezeu. În final, Domnul mia dat o vedenie
pentru el şi imediat după aceea a primit Duhul Sfânt chiar în timp ce stătea
încă pe scaun.

Zilele trecute a venit la mine un catolic convertit
de curând, care de vreo doi ani a dorit să aibă o discuţie particulară cu mine.
Au fost suficiente cincisprezece minute şi Domnul a dat o vedenie în care a
descoperit tot ce trebuia să facă pentru a primi Duhul Sfânt. Vedeţi, pentru
aceasta este El.

Dacă doriţi asemenea discuţii particulare, sunaţi
la Butler 2-1519 şi vi se va spune când puteţi veni.

Spuneţi motivul pentru care doriţi această discuţie
particulară, ca să ştie de cât timp aveţi nevoie. Dacă timpul pe care vi-l vor
acorda este prea scurt, nu va fi nici o problemă, fiindcă vom sta înaintea
Domnului până când ne va da o vedenie sau un Cuvânt din partea Sa.

Eu ştiu că oamenii spun: „Frate Branham, tu nu stai
suficient de mult cu oamenii!” Adevărul este că nu am cum să stau mai mult,
fiindcă nu este posibil să stai şi cu oamenii şi să fii şi în slujba Domnului
în acelaşi timp, ci fiecare lucru îşi are timpul şi locul lui.

Să vedem ce scrie pe biletul acesta (Fratele
Branham citeşte biletul). Este vorba de un bărbat care a venit de la Chicago,
fiindcă medicul i-a spus că are nevoie de o operaţie la inimă. Duhul Sfânt a
descoperit însă tot ce era cu el şi a fost vindecat, aşa că nu a mai necesitat
intervenţia chirurgicală.

Vedeţi? Uneori trebuie să aştepţi mai mult ca să
vezi împlinirea Cuvântului Său. Eu, de exemplu, am aşteptat cincisprezece ani
împlinirea unei vedenii, iar altul a venit şi în trei minute i s-a rezolvat
totul. Vedeţi?  Acesta este Dumnezeu. El
răspunde la timpul Său pentru fiecare, deoarece nu noi Îl stăpânim pe El, ci El
ne stăpâneşte pe El.

Acum să vedem următoarea întrebare:

***

1. Frate Bill, este posibil ca Domnul să lucreze
efectiv prin mine într-o adunare care nu crede în darurile duhovniceşti?

Nu este trecut nici un nume, dar persoana
respectivă vrea să ştie dacă Domnul poate să lucreze cu darurile Sale într-o
adunare care nu crede în darurile Duhului. Eu mă îndoiesc sincer că ar fi
posibil aşa ceva.

Dragă prietene, mă îndoiesc că Dumnezeu ar putea
lucra efectiv prin tine, fiindcă eşti în mijlocul unor necredincioşi, iar
Biblia spune: „Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi,” ci:
Ieşiţi din mijlocul lor, şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; separaţi-vă
de ei şi atunci vă voi primi.”
(2 Corinteni 6.14+17).

Părerea mea este că dacă locuieşti într-un oraş
unde nu există o biserică ce crede în semne şi daruri duhovniceşti, iar tu
posezi acele lucruri, să mergi în mijlocul celor ce cred.

Şi aş vrea să-ţi mai spun ceva, un Cuvânt din
Scriptură, fiindcă este posibil să fi încercat cât ai putut să-i faci pe acei
oameni să creadă, dar ei au refuzat acest lucru. Deci, dacă ai încercat să-i
convingi, dacă ai vorbit cu păstorul şi cu diferiţi oameni din acea comunitate,
iar ei au ignorat complet ceea ce le-ai spus, iată ce a spus Domnul Isus despre
ei în Matei 7.6:

Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte, şi să nu
aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în
picioare, şi să nu se întoarcă să vă rupă.”

Prin urmare, eu nu aş putea avea legătură cu o
adunare care nu crede Evanghelia deplină a Domnului Isus Hristos, care nu crede
că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci; iar atunci când Îl văd lucrând
întocmai cum a făgăduit, mă văd îndreptăţit să le spun oamenilor să iasă din
mijlocul necredincioşilor şi să îşi găsească o biserică adevărată care predică
toată Scriptura şi crede fiecare Cuvânt din ea.

***

2. Este adevărat că nu eşti salvat dacă nu ai
primit Duhul Sfânt?

Această întrebare ne-ar putea lua cam cinci ore ca
să vă răspund la ea, dar o voi face pe scurt.

Când Îl accepţi pe Hristos ca Salvator personal şi
eşti gata să fii botezat în apă, nu eşti încă convertit, fiindcă „a fi
convertit” înseamnă „a fi schimbat.”

Ca să puteţi înţelege ce vreau să spun, aş vrea
să-l privim pe Petru. El L-a urmat pe Domnul pretutindeni, timp de trei ani şi
jumătate, iar în Matei 10.8, Isus i-a dat putere (lui şi celorlalţi unsprezece)
împotriva duhurilor necurate: să învieze morţii, să vindece bolnavii, să-i
cureţe pe leproşi, să scoată dracii afară şi să predice Evanghelia. Da, el avea
putere să facă toate aceste lucruri, iar în Ioan 17.17 citim că a fost sfinţit
prin Adevăr, fiindcă Cuvântul este Adevărul, iar Hristos era Cuvântul făcut
viu.

Cu toate acestea, Domnul i-a spus înainte de
rusalii: „…după ce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.”
(Luca 22.32).

Eu ştiu că mulţi dintre prietenii mei baptişti şi
prezbiterieni nu sunt de acord cu ceea ce spun, pentru că ei nu pot vedea ceva.
Voi mergeţi la Scriptură, dar nu vă opriţi unde trebuie. Înţelegeţi?

Într-adevăr, în Romani 4.22 scrie că „de aceea,
credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”
Deci, Avraam L-a crezut
pe Dumnezeu şi această credinţă i-a fost socotită ca neprihănire, dar ca să-i
dovedească lui Avraam că i-a iertat păcatele şi i-a primit credinţa, El i-a dat
un semn. Aceasta este ceea ce voi, scumpii mei metodişti şi prezbiterieni, nu
vedeţi. El i-a dat pecetea tăierii împrejur ca o mărturie, ca o dovadă că i-a
primit credinţa. Acesta este motivul pentru care Pavel i-a întrebat în Fapte 19
pe acei fraţi baptişti care-l aveau ca păstor pe Apolo şi credeau Evanghelia
aşa cum o predicase Ioan Botezătorul:

Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi
crezut?”
(Fapte 19.2 – traducere din engleză).

Vedeţi? Ei au crezut dar nu au fost încă
convertiţi, schimbaţi. Problema este că noi înţelegem greşit cuvântul
„convertire.” Astfel, oamenii sunt de părere că a te converti înseamnă să te
laşi de băutură şi de toate celelalte lucruri lumeşti şi să aderi la o
biserică. Adevărul este că faptul că mergi la o biserică nu este semnul că eşti
convertit. Nu!  Un om este convertit
numai atunci când viaţa lui veche a murit şi el este îngropat în Hristos şi
înviat cu El într-o viaţă nouă. Atunci Duhul Sfânt creează în el o nădejde vie
a vieţii veşnice care vine numai prin Duhul lui Dumnezeu. Înţelegeţi?

Acum voi ştiţi ce a spus Domnul Isus în Ioan 5.24:
Adevărat, adevărat vă spun, că cine ascultă cuvintele Mele, şi crede în Cel
ce M-a trimis, are viaţa veşnică, şi nu vine la judecată, ci a trecut din
moarte la viaţă.”

Vedeţi? „Cine crede în Mine.” Şi tot Biblia
spune că „nimeni nu poate zice că Isus este Domnul decât prin Duhul Sfânt.” (1
Corinteni 12.3). Aceasta înseamnă că voi nu puteţi crede că Isus este Hristosul
până când nu primiţi botezul cu Duhul Sfânt. Voi puteţi repeta ceea ce spune Biblia
sau păstorul vostru, mama sau un predicator bun, dar nu ştiţi în voi înşivă
acest lucru până când nu muriţi şi nu înviaţi împreună cu El, deoarece nici un
om nu poate spune că Isus este Hristosul decât prin Duhul Sfânt.

Acesta este motivul pentru care eu cred că un om
este salvat dacă priveşte spre Calvar şi moare în acea stare. Atunci el este
salvat cu certitudine.

Poate că cineva se gândeşte la tâlharul de pe
cruce. Să nu uitaţi că aceea a fost prima şi singura lui şansă. În ce vă
priveşte pe voi, aveţi o şansă şi în seara aceasta, aşa că, după părerea mea nu
ar trebui să aşteptaţi ultima şansă, fiindcă s-ar putea să nu ştiţi când este
aceea şi astfel să pierdeţi totul. S-ar putea să nu aveţi şansa unei
mărturisiri pe patul morţii, de aceea nu aşteptaţi timpul acela ci lăsaţi ca
acesta să fie „patul vostru de moarte” şi muriţi acum faţă de lume, ca să fiţi
născuţi din nou de Duhul Sfânt.

Dacă mai există vreo întrebare referitoare la
problema aceasta, ridicaţi mâna, fiindcă voi fi bucuros să vă pot răspunde la
ea. Dacă nu este altă întrebare, să mergem mai departe.

***

3. Există vreun text care să arate că ucenicii
au luat Cina şi după cincizecime? Pavel a vrut să spună că oamenii nu deosebeau
Cuvântul? Singura cale de închinare înaintea lui Dumnezeu este prin Duhul
Sfânt? Dacă cineva ia biscuiţi şi vin la Cină, urmează boala şi somnul?

Cred că cel care a pus aceste întrebări este foarte
sincer, de aceea voi încerca să răspund şi eu cât se poate de sincer.

Aş vrea să deschidem mai întâi în Fapte 2.42. Nu
cred că pot să vă arăt exact un verset în care scrie că Petru sau Pavel au luat
Cina, dar scrie despre biserică. Personal, cred că erau cu toţii acolo, fiindcă
nu cred că ar fi scris că alţii trebuie să facă ceva ce ei înşişi nu au făcut,
este adevărat?

Deci, Fapte 2.42: „Ei stăruiau în învăţătura
apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni.”

Vedeţi, ei au stăruit în continuu în aceste
lucruri: în învăţătură, în frângerea pâinii (Cina), în părtăşie şi în
rugăciune. Prin urmare, dacă cineva scoate afară Cina, poate scoate şi
rugăciunea.

Să citim mai departe: „Fiecare era plin de
frică, şi prin apostoli se făceau multe semne şi minuni.

Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi
aveau toate de obşte.

Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi
împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu şi în
fiecare zi frângeau pâinea
(adică luau Cina de fiecare dată când se
întâlneau)…” (v. 43-46).

Aceasta era o învăţătură a apostolilor, a bisericii
primare. Conform ei, luau Cina de câte ori se adunau. De fiecare dată.

Eu ştiu că voi, creştinii care mergeţi la Biserica
Creştină, ziceţi: Noi luăm Cina în fiecare duminică dimineaţa, pentru că aşa
spune Scriptura.” Voi împliniţi Scriptura mai bine decât noi, pentru că
Tabernacolul Branham ia Cina o dată pe lună, însă nu uitaţi că Scriptura spune
că ei o luau de câte ori se întâlneau. Aşa este corect. Ea trebuie luată de
fiecare dată.

Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu. În
fiecare zi, frângeau pâinea acasă şi luau hrana cu bucurie şi curăţie de
inimă.”
(v. 46).

Vedeţi, de fiecare dată când ucenicii aveau aceste
adunări în Templu sau din casă în casă, făceau şi frângerea pâinii, adică luau
Cina.

Tot în această legătură, aş putea citi şi din 1 Corinteni
11. Acesta este capitolul pe care-l folosim şi noi când luăm Cina. Să citim de
la versetul 23:

Căci am primit de la Domnul ce v-am învăţat şi
anume că, Domnul Isus, în noaptea când a fost vândut, a luat o pâine.

Şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o
şi a zis: „Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi;
să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.”

Tot astfel, după Cină, a luat paharul şi a zis:
„Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceţi lucrul acesta
spre pomenirea Mea, oridecâte ori veţi bea din el.”

Pentru că oridecâte ori mâncaţi din pâinea
aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El.”

Vedeţi, aceasta este Cina sau împărtăşirea. Eu îmi
dau seama şi sunt de acord că trupul Domnului, Cuvântul viu, este Hristos
însuşi, dar pâinea şi vinul sunt simboluri, la fel ca botezul, spălarea
picioarelor şi alte porunci care au fost date bisericii. Dar este absolut
esenţial ca această pâine şi vinul să se ia în chip cuviincios, fiindcă este
scris:

De aceea, oricine mănâncă pâinea aceasta sau
bea paharul Domnului în chip nevrednic, va fi vinovat…”
(v. 27).

Următoarea întrebare era: „Dacă cineva ia
biscuiţi şi vin la Cină, urmează boala şi somnul?”

Eu cred că singura închinare adevărată este în
Duhul Sfânt, în Adevăr. Şi cred că tocmai aceasta a vrut să spună Pavel aici:
că voi trebuie să fiţi în Duhul Sfânt înainte ca să luaţi Cina, pentru că
altfel vă mâncaţi şi beţi propria osândă. Înţelegeţi? Voi trebuie să vă
cercetaţi înainte de a face aceasta.

Istoricul Josephus scrie că după moartea lui Isus,
creştinii bisericii primare erau consideraţi canibali, fiindcă se spunea că au
luat trupul Domnului şi L-au mâncat. Da, oamenii credeau că L-au luat din
mormânt şi L-au mâncat, după ce mai întâi L-au tăiat bucăţi. Vedeţi ce părere
eronată aveau?

Priviţi însă ce spune Pavel aici:

De aceea, oricine mănâncă pâinea (nu
trupul) aceasta… va fi vinovat de trupul Domnului,” aşa că „fiecare
să se cerceteze dar pe sine însuşi şi aşa să mănânce din pâinea aceasta…”

(1 Corinteni 11.27-28).

Deci, „să mănânce din pâinea aceasta.” Noi
ştim că Isus este Pâinea vieţii – aceasta este adevărat, însă aici este vorba
de un simbol, la fel ca în cazul botezului. Astfel, botezul nu vă salvează, dar
prin el mărturisiţi în faţa adunării că credeţi în moartea, îngroparea şi
învierea lui Isus Hristos. Apa nu vă poate salva, ci credinţa voastră în El
face aceasta.

Cu toate acestea, botezul este o poruncă ce trebuie
împlinită, fiindcă Dumnezeu nu poate să vă poruncească să faceţi ceva, iar după
aceea să se întoarcă în jur şi să spună că nu este chiar obligatoriu acel
lucru. Nu este posibil ca după ce a poruncit să se ia Cina, să se întoarcă şi
să spună că nu mai este nevoie să se facă acel lucru. Sigur că nu, ci voi trebuie
să faceţi acest lucru pentru că este o poruncă veşnică dată de El.

Priviţi: „Căci cine mănâncă şi bea, îşi mănâncă
şi bea osânda lui însuşi, dacă nu deosebeşte trupul Domnului.”
(v. 26).

Vedeţi unde merge Pavel acum? La omul care încearcă
să ia Cina fără să fie în Hristos, în Duhul. Un astfel de om nu este vrednic să
se atingă de ea, iar dacă o face, îşi mănâncă şi bea propria osândă. De ce?
Pentru că merge afară şi fumează, minte, fură, comite adulter, etc., adică nu
duce o viaţă creştină. Oamenii văd felul lui de viaţă, dar cu toate acestea,
merge la adunare şi se atinge de această poruncă, de acest simbol al morţii,
îngropării şi învierii lui Hristos, spunând că îl ia din toată inima lui.  Prin aceasta însă, el se face vinovat şi ca
urmare îşi mănâncă şi bea propria osândă, deoarece nu deosebeşte trupul
Domnului.

Acelaşi lucru este în cazul hulei împotriva Duhului
Sfânt. Vedeţi? Dacă jucaţi rolul unui făţarnic şi faceţi ceva deşi ştiţi că nu
este corect, este acelaşi lucru. În ordine.

Să citim mai departe din 1 Corinteni 11:

Din pricina aceasta sunt între voi mulţi
neputincioşi şi bolnavi, şi nu puţini dorm.

Dacă ne-am judeca singuri, n-am fi judecaţi.

Dar când suntem judecaţi, suntem pedepsiţi de
Domnul, ca să nu fim osândiţi o dată cu lumea.

Astfel, fraţii mei, când vă adunaţi să mâncaţi,
aşteptaţi-vă unii pe alţii.

Dacă-i este foame cuiva… (în altă parte
citim că ei duceau mâncare şi băutură înăuntru, făcând din casa Domnului un loc
de distracţie, îmbătându-se chiar. Voi ştiţi că acest lucru este scris tot
aici, în Corinteni, spunându-se că unii se îmbătau în casa Domnului (v. 21).
Acesta este motivul pentru care Pavel spune în versetul 34:):

…Dacă-i este foame cuiva, să mănânce acasă,
pentru că nu vă adunaţi spre judecată.

Celelalte lucruri le voi rândui când voi veni.” (v.
30-34).

Eu cred că Cina trebuie făcută cu
pâine nedospită, la fel ca cea făcută în Egipt la aşezarea Paştelor
, şi nu biscuiţi sau altceva
de felul acesta. De asemenea, cred că sângele trebuie simbolizat prin vin şi nu prin must de struguri,
deoarece mustul se acreşte şi se alterează, pe când vinul devine tot mai bun cu
cât trece timpul, şi nu-şi poate pierde tăria. Tot astfel, sângele lui Isus
Hristos nu se acreşte şi nu se strică, ci cu cât trec zilele devine tot mai
puternic şi mai bun pentru credincios. La Cina Domnului trebuie să se ia pâine
şi vin, iar pâinea trebuie pregătită de oameni care s-au predat cu adevărat lui
Dumnezeu.

Eu am fost odată într-o biserică unde au adus o
franzelă dospită şi ceva suc, iar oamenii păcătoşi înjurau şi se purtau foarte
urât, dar cu toate acestea au participat cu toţii la acea aşa zisă „cină”.
Pentru mine totul era cât se poate de ridicol.

Fraţilor,
eu cred că Cina trebuie făcută întocmai cum spune Scriptura şi nu trebuie să
difere nici un pic de ceea ce este scris.
Aceasta este convingerea mea, iar voi să staţi în
totul pe Ea!

***

4. Frate Branham, este adevărat că Satana a fost
odată în cer şi a fost aruncat afară, el şi îngerii lui, şi au venit pe pământ?
Acesta este un fapt împlinit sau este o viziune ca cea pe care a avut-o Ioan în
Insula Patmos? Te întreb acest lucru pentru că mi s-a spus că a fost numai o
viziune.

Ioan a văzut într-o viziune, dar acest lucru s-a
întâmplat în realitate.

Ca să credeţi aceasta, deschideţi Bibliile la Isaia
14.12.

Voi merge puţin mai încet pentru că aceasta este o
lecţie bună. Poate cineva spune: „Ei bine, eu nu am nevoie de aceasta acum!”
dar dacă gândiţi aşa, dovediţi că nu ştiţi că Duhul Sfânt se hrăneşte numai cu
Cuvântul lui Dumnezeu. Credeţi că omul care posedă Duhul Sfânt se hrăneşte cu
Cuvântul lui Dumnezeu? Citiţi pentru aceasta Matei 4.4:

Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu fiecare
Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

În ordine. Acum să mergem la Isaia 14.12, unde ni
se vorbeşte despre Lucifer.

Cum ai căzut din cer, Luceafăr strălucitor, fiu
al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi
voi ridica scaunul de domnie mai pe sus de stelele lui Dumnezeu; voi şedea pe
muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,

Mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel
Preaînalt.”

De aici puteţi vedea că nu a fost doar o viziune,
ci Lucifer a fost aruncat cu adevărat din cer.

Acum haideţi să deschidem în Noul Testament, la Luca
10.18, ca să vedem ce a spus Isus:

Am văzut pe Satana căzând ca un fulger din
cer.”

Vedeţi? Satana a fost un arhanghel al lui Dumnezeu
şi a locuit în cer, fiind cel mai puternic înger, după Dumnezeu. Era, ca să
zicem aşa, mâna dreaptă a lui Dumnezeu, dar aceasta l-a făcut să se îngâmfe în
inima lui.

Oare nu este aceasta starea în care ajung mulţi
dintre oamenii de astăzi? Lăsaţi numai ca Dumnezeu să binecuvânteze un om şi să
pună puţină încredere în el, că imediat va ajunge un „ştie tot.” Da, imediat se
va gândi că trebuie să facă o organizaţie sau ceva deosebit. „Cum ai căzut
din cer, Luceafăr strălucitor…”

Vedeţi? Este greu să se găsească un om pe care
Dumnezeu să-l poată lua să-l folosească în lucrarea Sa, şi care să rămână
totuşi umil şi smerit şi să stea în locul acela până la capăt, deşi Dumnezeu îl
binecuvântează în mod deosebit. Este foarte greu ca el să se vadă tot un simplu
om şi nu „un înger sau un dumnezeu.” De ce aceasta? Pentru că imediat ce un om
primeşte o binecuvântare; de îndată ce i se dă ceva, vrea să devină un
dumnezeu, un înger, vrea să fie o persoană importantă: „Ce fac eu nu poate face
nimeni!” sau: „Eu şi numai eu…” Însă vă spun: Aceasta este o atitudine greşită.
Dumnezeu caută întotdeauna un om care cu cât este mai binecuvântat de El, cu
atât devine mai mic.

Tu nu vei putea primi mai mult de la Dumnezeu, până
nu devii un nimic. Da, tu trebuie să te umileşti, deoarece Cuvântul spune că
cei care se înalţă vor fi coborâţi de Dumnezeu, dar cel care se smereşte, va fi
înălţat de Dumnezeu. Prin urmare, voi trebuie să vă faceţi mici înainte ca să
puteţi deveni mari. Şi nu veţi fi niciodată mari prin voi înşivă, ci veţi putea
creşte numai cât va creşte Dumnezeu în voi. Înţelegeţi?

Astfel, Lucifer este pe pământ şi încearcă să se
infiltreze în biserică pentru a finaliza planul pe care l-a început încă
înainte de întemeierea lumii. El a fost aruncat din cer şi este pe pământ. În
ordine.

Să mai citim încă un text biblic din Ezechiel
28.12, fiindcă aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul,” şi ne va ajuta să vedem dacă
el a căzut cu adevărat din cer sau a fost numai o viziune.

Acesta este un lucru mare şi aş fi vrut să avem
puţin timp ca să vorbim mai adânc despre el, fiindcă este cu adevărat
interesant.

Priviţi! Când era în cer, Lucifer a încercat să se
înalţe, să fie puţin mai sus decât „Şeful” lui. Astfel, l-a trădat pe Mihail şi
şi-a făcut o împărăţie mare în nord. Aceasta a făcut ca el şi îngerii lui să
fie aruncaţi jos.

Şi iată că în textul acesta din Ezechiel îl vedem
cum stă în împărăţia oamenilor. Câţi dintre voi ştiu că diavolul controlează
fiecare naţiune de sub cer? Da, diavolul controlează Statele Unite, guvernează
Germania şi fiecare naţiune de sub ceruri. Dacă nu mă credeţi, puteţi citi în
Matei 4 şi veţi vedea că acesta este adevărul. Da, Satana L-a luat pe Isus şi
L-a dus pe un munte foarte înalt, I-a arătat împărăţiile lumii şi strălucirea
lor, după care I-a zis: „Toate aceste lucruri Ţi le voi da Ţie, dacă Te vei
arunca cu faţa la pământ şi Te vei închina mie.”
(v. 8-9).

Isus nu i-a zis: „Minţi, Satană!” fiindcă ştia că
într-adevăr îi aparţineau lui, dar în Apocalipsa 11.15 citim că „împărăţia
lumii a trecut în mâinile Dumnezeului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va
împărăţi în vecii vecilor.”

Isus ştia că în Împărăţia de o mie de ani, toate
guvernele şi împărăţiile lumii vor fi sfărâmate, iar El va fi Dumnezeu şi
Stăpân peste toate.  Da, El ştia că a
ajuns Moştenitorul tuturor acestor lucruri, de aceea i-a spus Satanei: „Înapoia
Mea, Satană!”

Priviţi-l pe profetul Ezechiel vorbind prin Duhul
lui Dumnezeu, nu despre împăratul Tirului ci despre duhul care era în el.

Vă amintiţi că azi dimineaţă v-am arătat cum a
luat-o biserica pe o cale greşită prin faptul că a primit dogmele omeneşti în
locul Cuvântului şi s-a organizat.

Acelaşi lucru l-a făcut şi Israelul. El s-a rătăcit
în momentul când s-a lepădat de împăratul lor, care era Dumnezeu, şi l-au ales
pe Saul. Iar mai târziu, când a venit la ei adevăratul lor Împărat, Isus, nu
L-au recunoscut pentru că predicarea şi învăţătura Lui era diferită de ceea ce
învăţau preoţii lor şi împăraţii pământeşti.

Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi, când Împăratul
Bisericii, Duhul Sfânt, vine ca să-i înnoiască pe oameni şi să-i nască din nou
în Trupul lui Hristos; lucrarea Lui este atât de diferită de cea a organizaţiilor,
încât ei spun: „Pentru mine, aceştia nu sunt decât nişte holly-rollers!”
Vedeţi?

Însă nu contează care este părerea voastră despre
aceste lucruri, ci este important ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre ele.
Uitaţi-vă ce s-a întâmplat în ziua cincizecimii. Uitaţi-vă cum s-au purtat cei
care au primit Duhul Sfânt. Uitaţi-vă la acei bărbaţi şi femei, printre care se
afla şi Maria, cum se clătinau ca nişte oameni beţi, cum strigau şi vorbeau în
limbi, astfel încât păreau nişte nebuni. Totuşi, ei au murit pentru ei înşişi,
pentru ca Duhul Sfânt să poată veni să trăiască prin ei. Da, acei oameni au
murit pentru lume, ca să trăiască pentru Dumnezeu.

Exact de aceasta avem nevoie şi noi astăzi: de
oameni care să moară şi să putrezească faţă de ei înşişi, şi care să ardă
fiecare pod care i-ar putea duce înapoi, predându-se în totul lui Hristos.

Priviţi-L acum pe Duhul Sfânt care vorbeşte
diavolului din acest împărat al Tirului. Priviţi cine era acel „individ” care-l
stăpânea pe împărat.

Vă amintiţi că azi dimineaţă v-am spus ce remarcă a
făcut soţia mea, referindu-se la acel grup de femei care umblau pe stradă
îmbrăcate cât se poate de vulgar. Ea a zis: „Desigur, ele nu pot fi normale,
pentru că o femeie normală nu se poate expune în felul acesta privirilor celor
din jur.”

„Dragă,” i-am răspuns eu, „ele sunt americane, iar
când spui americană spui totul, pentru că acesta este obiceiul lor. Da, ele se
poartă în felul acesta pentru că aşa este obiceiul.”

Vedeţi, ele merg după intelect, procedează după capul
lor, dar dacă procedaţi aşa, sunteţi controlaţi de diavolul. De ce? Pentru că
diavolul a luat capul omului, pe când Dumnezeu i-a luat inima. Diavolul vă face
să vă opriţi la ceea ce izbeşte privirea şi să spuneţi: „O, acesta este
adevărul!” Da, voi treceţi totul prin filtrul raţiunii, dar Biblia ne învaţă să
aruncăm deoparte tot raţionamentul nostru şi să privim prin credinţă la
lucrurile care nu se văd. Aceasta este ceea ce face Dumnezeu când vine în inima
unui om.

În grădina Eden, diavolul a luat mintea omului, dar
Dumnezeu i-a luat inima. Acela este locul în care Şi-a aşezat Dumnezeu tronul:
în inima omului. De aceea, atunci când un bărbat sau o femeie sunt născuţi din
nou, vor reacţiona în totul ca în Împărăţia din care fac parte. Aleluia!
Aceasta mă face să strig. De ce? Fiindcă ştiu că am trecut de la moarte la
viaţă; fiindcă urăsc păcatul şi Îl iubesc pe Dumnezeu, şi fie că voi trăi sau
voi muri, sunt al Lui. Un astfel de om se împotriveşte la tot ce este rău. El
numeşte răul rău şi umblă în toate lucrurile drept înaintea lui Dumnezeu.
Frate, aceasta dovedeşte că duhul tău, Viaţa care este în tine, vine dintr-un
loc sfânt, curat, virgin şi neîntinat.

Voi spuneţi: „Vindecarea divină?” Sigur că da,
pentru că duhul meu vine dintr-un loc unde este Vindecătorul divin. Noi suntem
din Ţara vindecării divine. Amin.

Noi venim din Ţara al cărei Ziditor este Dumnezeu
şi suntem străini şi călători prin această lume, asemenea lui Avraam şi Isaac.
Atunci când au fost atinşi de ceea ce era preumbrirea Duhului Sfânt, ei s-au
ridicat şi au mărturisit că sunt străini şi călători. Da, ei căutau o Cetate al
cărei Ziditor şi Făcător era Dumnezeu. Iar astăzi, când dovada aceasta trăieşte
în noi, cu cât mai mult ar trebui să fim străini şi călători prin această lume,
să întoarcem capul de la tot ce este rău şi să mergem înainte, pentru că suntem
dintr-o altă seminţie, dintr-un alt popor şi dintr-o altă Ţară. Desigur.

Acum haideţi să citim din Ezechiel 28.12, ca să
vedeţi cu toţii că într-adevăr cel rău controlează lumea aceasta.

Fiul omului, fă un cântec de jale asupra
împăratului Tirului şi spune-i
(Domnul vorbeşte duhului care locuia în acel
împărat):

„Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ajunseseşi la
cea mai înaltă desăvârşire, erai plin de înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe
(Vedeţi, Satana a fost cel mai frumos dintre arhangheli).

Stăteai în Eden…”

Voi ştiţi, desigur, că împăratul Tirului nu a putut
fi în Eden cu patru mii de ani în urmă. Vedeţi? Totuşi Cuvântul spune: „Stăteai
în Eden…”
Cu cine vorbeşte Domnul aici? Cu Satana care era în acel împărat.
Aleluia! Aceasta mă face să mă simt foarte religios.

Şi dacă aşa stau lucrurile, ce se va întâmpla cu
cei care hulesc şi îşi bat joc de oamenii care trăiesc sub stăpânirea şi
călăuzirea Duhului Sfânt? Dacă ei îşi bat joc de oamenii care au Duhul Sfânt,
Îl hulesc chiar pe Duhul Sfânt din ei, ori acesta este un păcat de neiertat. De
ce? Pentru că tu nu vorbeşti de omul respectiv, ci de Duhul care îl călăuzeşte
pe acel om. Adevărul este că noi ar trebui să ne cinstim unii pe alţii, să ne
iubim unii pe alţii, să ne îndemnăm unii pe alţii şi să ne vorbim de bine unii
pe alţii. Da, aceasta ar trebui să facem noi.

Ascultaţi mai departe: „…erai plin de
înţelepciune şi desăvârşit în frumuseţe.

Stăteai în Eden, grădina lui Dumnezeu, şi erai
acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu
hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald şi cu aur;
timpanele şi flautele erau în slujba ta, pregătite pentru ziua când ai fost
făcut.”

Acela era Lucifer. El a trăit odată în Eden şi noi
avem aici jos sămânţa şarpelui, care este o problemă foarte delicată.

Diavolul a fost aruncat din cer pentru că a vrut să
fie mai presus de Dumnezeu. Dar tocmai planul pe care şi l-a făcut în cer,
încearcă să-l îndeplinească aici, pe pământ. Astfel, el merge la împăraţi şi la
stăpânitori, iar când îi stăpâneşte vine în biserică şi încearcă să-l prindă pe
predicator sau pe unii din biserică. De la predicator, el merge direct în
adunare, sub aceeaşi ungere şi influenţă, deoarece este acelaşi diavol, şi
spune: „Tu eşti prezbiterian, aşa că nu poţi accepta să fii un holly-roller. Nu
te poţi înjosi atât de mult încât să devii unul dintre ei!” sau: „Ştii bine că
nu se cade să stai într-unul din acele tabernacole micuţe şi vechi sau să
participi la acele misiuni de pe stradă, deoarece oamenii aceia sunt nişte
nebuni.”

Dar, nu, ei nu sunt nebuni, ci au doar inima
deschisă pentru Domnul lor. Aceasta este tot. Ei nu şi-au pierdut minţile, ci
sunt controlaţi doar de inima lor. Dumnezeu locuieşte în ea, iar aceasta îi
face deosebiţi: o preoţie împărătească care Îi aduc ca jertfe roada buzelor
lor, prin care Îl slăvesc şi Îl laudă din toată inima.

„Câteodată eu nu-L văd,” spunea compozitorul unei
cântări, dar „nădăjduiesc în El şi-I înalţ laude.”

Voi ştiţi că preotul trebuia să aducă jertfe lui
Dumnezeu, iar voi, adunarea, sunteţi marii preoţi ai lui Dumnezeu, chemaţi să-I
aduceţi o jertfă duhovnicească: roada buzelor voastre, care Îl slăvesc şi Îl
laudă pe El.

Poate ziceţi: „Ei bie, am simţit că trebuie să merg
acolo jos şi să mărturisesc despre El.”

Frate, dacă eşti un mare preot, această dorinţă
arde în inima ta fie c-o simţi, fie că nu. Du-te şi fă aceasta oricum, pentru
că trebuie să aduci o jertfă duhovnicescă pentru El. Da, mergeţi şi faceţi
aceasta, pentru că voi sunteţi o preoţie duhovnicească, un popor ales,
împărătesc, chemat să-L laude pe Dumnezeul cel viu care locuieşte în inimile
voastre.

Dacă sunteţi ai lui Satan, veţi simţi imediat că
sunteţi mai buni decât ceilalţi.

Acum se ridică o întrebare: Cum veţi şti cine este
corect? Luându-vă după Scriptură. Dacă un om este născut din Dumnezeu, va crede
fiecare Cuvânt pe care L-a scris Dumnezeu şi va mărturisi că El este şi astăzi
acelaşi Dumnezeu care a fost ieri şi care va fi în viitor. Dacă este umplut cu
Duhul Sfânt, va avea acelaşi Duh pe care L-a dat Dumnezeu în ziua cincizecimii,
ceea ce înseamnă că va face aceleaşi lucrări şi va acţiona la fel ca atunci.
Da, dacă un om este născut din Duhul lui Dumnezeu, în viaţa lui se va împlini
Marcu 16, pentru că Isus a spus:

Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” Este
adevărat?

Prin urmare, dacă cineva spune: „Eu sunt
credincios,” dar nu este urmat de acele semne, înseamnă că aveţi de-a face cu
un credincios prefăcut şi nu cu unul adevărat.

Voi ştiţi că există trei categorii de oameni:
credincioşii adevăraţi,  formaliştii şi
necredincioşii. Dacă tu eşti un credincios adevărat, Isus a spus:

Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: „în
Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi;

vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de
moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor
însănătoşa.”

Acest lucru este tot atât de adevărat, pe cât este
de adevărat Cuvântul lui Dumnezeu. Fraţilor, noi nu avem voie să scoatem nimic
din acest Cuvânt, pentru că este scris că cine va scoate sau va adăuga ceva la
El, va fi şters din Cartea Vieţii Mielului. Dumnezeu este desăvârşit, aşa că
fiecare Cuvânt al Lui trebuie să meargă liniar din Geneza până în Apocalipsa.
Aceasta înseamnă că nu aveţi voie să-L suciţi după bunul vostru plac, ci
trebuie să-L lăsaţi aşa cum este scris.

Nu demult, am fost la vânătoare de veveriţe cu
fratele Charlie şi cu fratele Wood, jos în Kentucky. În dimineaţa aceea,
fratele Wood şi Charlie au împuşcat tot ce le-a trecut prin faţă. De la 50 de
iarzi au ochit chiar şi un punct cam aşa de mare (fratele Branham arată), aşa
că au zis: „Este în ordine.”

Eu însă, băteam cuişoare de 50 de iarzi. Am ţintit
ochiul veveriţei, dar când am tras, a lovit-o mai jos, în faţă. Când am văzut
aceasta, mi-am zis: „Nu este bine! Înseamnă că puşca mea este dereglată.”
Aceasta a făcut să fiu îngrijorat toată ziua. Seara, m-am întors în tabără mai
devreme şi mi-am pregătit nişte ţinte să trag în ele, dar tot timpul am lovit
cu o jumătate de ţol mai la dreapta. Aceasta înseamnă că aş fi lovit veveriţa,
dar nu unde voiam.

A doua zi, Charlie a tras toată dimineaţa şi a
lovit ţinta precis, în timp ce eu stăteam în spatele unui pom, îmi frecam
mâinile şi ziceam: „Oare ce are puşca mea?” Îmi era atât de ruşine că nu puteam
nimeri veveriţele, încât m-am aşezat în genunchi şi am zis: „Doamne Dumnezeule,
nu-mi dau seama ce este cu mine. De ce mă laşi să fiu atât de nervos şi
îngrijorat? Tovarăşii mei au vânat toată dimineaţa şi au o grămadă de veveriţe,
iar eu stau aici, în spatele acestui pom, îmi frec mâinile şi mă întreb ce este
cu puşca mea de nu poate lovi ţinta de la 50 de iarzi.” Am stat acolo şi am
plâns pentru că eram foarte supărat.

Atunci Duhul Sfânt a venit la mine şi mi-a vorbit,
nu cu glas tare, ci printr-o descoperire: „Eu am îngăduit aceasta cu un scop
anume.” De ce?

Şi El a continuat: „Tu nu poţi lua numai o parte
din Biblie, aşa cum face biserica atunci când zice: „Duhul Sfânt a fost numai
pentru biserica de la început. Astăzi nu mai este aşa ceva,” deoarece Biblia
spune: „Toţi cei ce vor crede, vor fi însoţiţi de aceste semne…” Dacă nu
cred aceasta, ei nu vor mai putea atinge ţinta.” Aţi înţeles?

Fiţi atenţi! Calviniştii spun că dacă credeţi în
Dumnezeu, aceasta este totul, pentru că aveţi siguranţa Vieţii veşnice. Pe
partea cealaltă, armenismul spune că nu ai voie să atingi, să guşti sau să faci
anumite lucruri. Cele două învăţături sunt foarte departe una de cealaltă, dar
amândouă sunt greşite. Ambele se bazează pe un Cuvânt din Biblie, dar ca să
atingă ţinta au nevoie de tot Cuvântul.

Dacă Dumnezeu a spus un lucru în această Biblie, El
trebuie să atingă ţinta; trebuie ca fiecare „inel” să vină drept în centrul
ţintei. Trebuie s-o facă pentru că El este Cuvântul lui Dumnezeu, ceea ce
înseamnă că este infinit şi neschimbător. Amin. Îmi place aceasta! Înseamnă că
vă puteţi odihni liniştiţi, pentru că acesta este Cuvântul veşnic al lui
Dumnezeu. De aceea încerc să-L studiez din diferite Scripturi: ca să văd tot
ceea ce vrea să spună El. În ordine.

Deci arhanghelul Mihail l-a aruncat cu adevărat pe
Satana din cer, la porunca lui Dumnezeu. Astfel, el s-a dus în Eden, a intrat
în şarpe şi a amăgit-o pe Eva. Mai târziu, el a intrat în oameni, în bărbaţi şi
femei, având tot timpul acelaşi gând: să aibă o împărăţie mai mare şi mai
strălucitoare şi să guverneze totul. Nu este de mirare că unii spun:
„Denominaţiunea noastră este cea mai mare. Ea este mai puternică decât toate
celelalte.” Sau: „Noi avem câteva sute de predicatori în organizaţie. Avem cele
mai mari biserici din oraş.” Dar tot ce pot spune eu la aceste cuvinte
este:        „S-A-T-A-N” Da, pentru mine
toate acestea înseamnă Satana. Când vedeţi oameni care se rup şi se
organizează, care strică frăţietatea şi părtăşia şi spun că nu mai au nimic
de-a face cu biserica, să ştiţi că în spatele lor stă acelaşi Satan.

Eu nu am văzut niciodată o persoană afundată prea
adânc în păcat; nu am văzut nici o femeie prea josnică sau un bărbat prea
decăzut şi să nu mă fi dus la ea sau la el, ca să încerc să-i scot din starea
aceea. Nu am trecut niciodată pe lângă un grup de holly-rollers sau cum vreţi
să-i numiţi pe cei care sar în sus şi-n jos de bucurie şi-L laudă pe Dumnezeu,
fără să intru în mijlocul lor, să strig, să sar şi   să-L laud şi eu pe Dumnezeu, indiferent dacă
acei oameni erau negri, galbeni, albi sau de orice altă culoare. Da, domnilor,
eu am făcut întotdeauna aceasta.

 Duhul Sfânt
vine cu condiţia să împlineşti cerinţa lui Dumnezeu. Dacă Îl vei primi
vreodată, vei fi dus la nivelul lui Dumnezeu, la gândirea Lui şi nu la
gândurile tale despre aceste lucruri.

Satana încearcă să facă întotdeauna ceva clasic,
ceva măreţ şi intelectual, dar este nevoie să aruncaţi jos raţiunea aceasta şi
să credeţi tot ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu referitor la aceste lucruri.
Amin.

***

5. Te rog să explici Pilda celor zece fecioare.
Creştinul păcătuieşte?

Pilda celor zece fecioare se află în Matei 25.
Acolo ni se spune că zece fecioare au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Cinci erau
înţelepte şi aveau ulei în candelele lor, în timp ce celelalte cinci erau
neînţelepte şi nu aveau ulei în candele. După un timp, toate acele fecioare au
aţipit, dar la miezul nopţii s-a auzit o strigare: „Iată Mirele, ieşiţi-i în
întâmpinare!”
Atunci, cele care aveau ulei în candele, şi-au curăţit sau
şi-au pregătit candelele şi au ieşit în întâmpinarea Mirelui. Celelalte au
venit să cumpere ulei, fiindcă au constatat că nu le ajunge, dar au fost
trimise să cumpere de la cei ce vând. În timp ce ele erau plecate să-şi cumpere
ulei, a venit Mirele, iar fecioarele înţelepte au intrat cu El în odaia de
nuntă. Mai pe urmă, au venit şi celelalte fecioare, dar Mirele nu le-a mai
primit, ci le-a aruncat afară.

Ştiu că ceea ce voi spune în continuare îi va răni
pe unii dintre voi, dar trebuie să răspund sincer la întrebarea care mi s-a
pus. Nădejdea mea este că în loc să vă rănească, acest lucru vă va ajuta. Este
aşa cum ne spunea mama atunci când  ne
bătea: „Trebuie să te doară înainte să-ţi facă bine!” Vedeţi? Atunci nu am putut
să văd acel adevăr, dar acum ştiu că avea dreptate.

Deci fiţi atenţi!

Vedem că au ieşit zece fecioare care s-au dus să-l
întâmpine pe Mire.

Cuvântul „fecioară” înseamnă „sfânt, curat, pur.”
Aşa erau cele zece fecioare care au ieşit să-L întâmpine pe Domnul.

Amintiţi-vă că ele au adormit de-a lungul celor
şase străji, până la cea de-a şaptea, care era timpul când urma să vină Domnul.

Isus a spus că unele au adormit în prima strajă,
altele în cea de-a doua şi aşa mai departe, dar toate s-au deşteptat la venirea
Domnului. Aceasta s-a întâmplat în cea de-a şaptea strajă, dar atunci s-a văzut
că cinci din cele zece fecioare şi-au afumat candelele şi nu aveau destul ulei
în ele.

Vă amintiţi ce simbolizează uleiul în Biblie? Îmi
poate spune cineva? (Adunarea spune: „Duhul Sfânt.”). Desigur, Duhul Sfânt.

Acum fiţi atenţi! Conform Cuvântului, voi puteţi să
fiţi curaţi, sfinţi şi puri, fără să aveţi însă Duhul Sfânt.

Aş vrea să vă dau un exemplu, ca să fiu sigur că
înţelegeţi. Să zicem că avem o sticlă. Ea este aruncată în curtea găinilor şi
este plină de murdărie, dar eu mă duc şi o iau de acolo: aceasta este
neprihănirea.

„Mă voi îndura de acest păcătos!” Înţelegeţi?

Următorul lucru pe care trebuie să-l fac dacă vreau
să mă folosesc de această sticlă este s-o spăl, s-o curăţ. Ce se întâmplă cu
păcătosul după ce a fost socotit neprihănit? Este sfinţit. Cuvântul „sfinţit”
înseamnă „curăţit.” „Sfinţire” este cuvântul ebraic pentru „sanctificare” din
greacă şi înseamnă acelaşi lucru: „curăţit şi pus deoparte pentru slujbă.” Cu
alte cuvinte, „ferice de cei ce flămânzesc şi însetează după neprihănire,
căci ei vor fi săturaţi
şi puşi în slujbă.”

În Vechiul Testament, altarul a sfinţit vasele şi
astfel au fost puse deoparte pentru slujbă. Când erau umplute, ele erau în
slujbă.

Şi acum urmează punctul în care aţi greşit voi,
dragi nazarinei şi ceilalţi. De ce cădeţi voi? De ce v-au lăsat penticostalii
şi au mers mai departe? Pentru că aţi refuzat să umblaţi în lumină. Acesta este
adevărul.

Primul altar la care am îngenuncheat în viaţa mea,
a fost unul nazarinean de aici de jos. Dumnezeu să-i binecuvânteze pentru că
sunt sfinţi buni, sunt o biserică curată, însă greşesc prin faptul că spun tot
timpul: „Voi trebuie să faceţi aceasta; trebuie să faceţi
cealaltă; trebuie şi iarăşi trebuie şi nu vă daţi seama că harul
lui Dumnezeu este cel care face totul pentru voi, fiindcă sunteţi chemaţi prin
alegerea Sa şi nu prin faptele voastre.

 Da, Cuvântul
spune că „nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu
care are milă.”
(Romani 9.16). Înţelegeţi? Dumnezeu a ales Biserica înainte
de întemeierea lumii, aşa că nu puteţi adăuga nici măcar un cot la statura
voastră, fiindcă este scris: „Nimeni nu poate veni la Mine dacă nu-L atrage
Tatăl.”
(Ioan 6.44). Vedeţi? Dumnezeu este Cel care face chemarea; El este
Cel care vă atrage; El este Cel care-Şi zideşte Biserica.

Poate cineva spune: „Frate Branham, ceea ce spui
este calvinism pur.” Nu, nu este calvinism, deoarece eu nu cred că Dumnezeu ia
un om şi spune: „Iată, Eu te ridic şi fac aşa şi aşa cu tine…”

Baptiştii şi prezbiterienii spun: „Ei bine, nu cred
că este greşit, pentru că nu mă condamnă conştiinţa.” Nu-i de mirare, pentru că
nu aveţi nimic care să vă condamne.

Da, ei spun: „Ei bine, faptul că dansez nu mă
vatămă cu nimic.” Sigur că nu, pentru că în voi nu este nimic care să fie
vătămat.

„Faptul că beau puţin cu prietenii nu-mi face nici
un rău şi nici faptul că se spun glume murdare.” De ce nu vă deranjează? Pentru
că în voi nu este nimic care să fie rănit.

În ce mă priveşte, eu nu-L slujesc pe Domnul pentru
că mă gândesc că dacă n-o fac mă trimite în iad, ci pentru că Îl iubesc. Da, eu
Îl slujesc pentru că în mine este ceva care mă împinge să fac aceasta.

Dacă mergeţi afară şi spuneţi: „Trebuie să mă las
de lucrul cutare pentru că biserica mea nu este de acord cu el,” aceasta arată
că sunteţi doar un făţarnic. Acesta este adevărul. Dar dacă faceţi acel lucru
pentru că Îl iubiţi pe Dumnezeu şi pentru că ceva din voi vă îndeamnă la
aceasta, sunteţi pe linia corectă.

Adevărul este că faptul că nu beau, nu fumez, nu
bârfesc, nu înjur, etc., nu mă opreşte să merg în iad. Sigur că nu! Dacă ader
la toate bisericile şi îmi trec numele în toate registrele; dacă duc o viaţă
curată şi dreaptă, etc., tot nu am siguranţa salvării, deoarece Cuvântul spune
că „dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.
(Ioan 3.3). Acesta este adevărul.

Deci aceste zece fecioare erau curate, dar cinci
dintre ele au încetinit puţin.

Ceea ce i-a poticnit pe nazarineni, a fost faptul
că penticostalii au spus că dovada botezului cu Duhul Sfânt este vorbirea în
limbi. Astfel, ei s-au dus la altar şi au spus ba una, ba alta, până când au
început să vorbească în limbi. Totuşi, eu cred că un penticostal adevărat nu
poate fi de acord cu aşa ceva. Adevărul este că Satana are destule lucruri şi
în biserica nazarineană şi în cea penticostală, dar ceea ce este adevărat este
că voi aveţi nevoie de botezul cu Duhul Sfânt ca să puteţi fi salvaţi. Aşa
este.

Dar ei văd că oamenii vin înăuntru şi spun imediat:
„Slavă Domnului, eu L-am primit!”

Dacă aţi văzut că cineva sare în sus şi-n jos şi
vorbeşte în limbi, iar după aceea l-aţi văzut afară cu soţia altuia sau pe o
femeie cu bărbatul alteia, să nu spuneţi că toţi penticostalii fac la fel.

Voi, nazarinenii, spuneţi: „Acela este Duhul
Sfânt?” Păi, şi voi aţi sărit şi aţi strigat, iar după aceea aţi spus că   L-aţi primit când aţi făcut aceasta. Vedeţi?
Adevărul este că există o singură cale prin care puteţi dovedi că-L aveţi, şi
aceasta este viaţa pe care o trăiţi, deoarece Cuvântul spune că „după
roadele lor îi veţi cunoaşte.”
(Matei 7.20).

Aceasta este singura dovadă: o viaţă curată şi
predată, în care să stăpânească Hristos, care Îşi confirmă Cuvântul prin
semnele şi minunile care vă urmează.

Este posibil să aveţi semne dar să nu duceţi o
viaţă curată; sau este posibil să imitaţi o viaţă creştină, fără să aveţi
semnele. Dacă le aveţi însă pe amândouă, aceasta este totul, înţelegeţi?
Aceasta este dovada că sunteţi ai Lui.

Acum priviţi! O femeie merge să-şi croiască o
rochie. Pentru aceasta, are o bucată mare de material, să zicem că este mătase.
Ea are un tipar după care taie materialul, pe care îl poate aşeza cum vrea pe
bucata de mătase. Este adevărat? Ea poate să-l pună unde vrea, pentru că tot materialul
pe care-l are este curat şi de aceeaşi calitate. Vedeţi? Totul depinde de
alegerea ei.

La fel este şi duhovniceşte. Totul depinde de
alegerea lui Dumnezeu. Ce face El? Prin alegere, ia şi aşează tiparul lui
Hristos oriunde vrea pe material, după care îl taie. Restul materialului este
la fel de sfânt ca aceasta, dar Dumnezeu este Cel care a făcut alegerea încă
înainte de întemeierea lumii. Nu a vorbit Pavel tocmai despre aceasta în Romani
8?

Nu cumva vasul de lut va zice Celui ce l-a
făcut: „Pentru ce m-ai făcut aşa?”
(v. 20).

Căci măcar că cei doi gemeni nu se născuseră
încă, şi nu făcuseră nici bine, nici rău -, ca să rămână în picioare hotărârea
mai dinainte a lui Dumnezeu, prin care se făcea o alegere, nu prin fapte, ci
prin Cel ce cheamă,

s-a zis Rebecii: „Cel mai mare va fi rob celui
mai mic.”

După cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, iar
pe Esau  l-am urât.”
(v.11-13). Cum a
putut face aceasta? Prin cunoştinţa Sa mai dinainte, Dumnezeu a putut să ştie
cum va fi Esau şi cum va fi Iacov. Da, El ştie ce este în fiecare om.

O, dacă am putea înţelege ce înseamnă cuvântul
„infinit”! Aş spune, de exemplu, că au fost o sută de miliarde de tone de
ţânţari în lume şi că fiecare dintre ei a clipit de o sută de trilioane de ori.
Totuşi, Dumnezeu a ştiut de câte ori a clipit fiecare dintre ei, încă înainte
de întemeierea lumii. Vedeţi? Aceasta înseamnă a fi infinit.

El este infinit, ceea ce înseamnă că încă înainte
de întemeierea lumii a ştiut tot ce veţi face.

Poate cineva spune: „Ei bine, trebuie să mă las doar
de răutate şi-L pot urma,” dar nu este aşa, pentru că El a ştiut încă înainte
de întemeierea lumii cine va fi salvat şi cine nu, iar Hristos a venit să-i
salveze pe cei pe care i-a văzut mai dinainte că vor fi salvaţi. Acesta este
adevărul.

Biserica însăşi posedă siguranţa salvării, aşa că
dacă eşti în biserica Lui, eşti în siguranţă, dar dacă o părăseşti, nu mai ai
această asigurare. Vedeţi? De aceea nu trebuie să părăsiţi Biserica.

Dar cum puteţi ajunge în Biserica Lui? Dând mâna cu
predicatorul sau trecându-vă numele într-un registru? Nu, nu aşa, ci „printr-un
singur Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur trup.”
(1 Corinteni
12.13). Deci cum puteţi intra în Biserică? Prin botezul Duhului Sfânt noi
suntem pecetluiţi în trupul lui Isus Hristos. Până când? Până în ziua
răscumpărării noastre.

Aşa putem citi în Efeseni 4.30: „Să nu
întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru
ziua răscumpărării.”
Vedeţi? Duhul Sfânt vă pecetluieşte până în ziua
răscumpărării.

Această Biserică va fi răpită la cer, iar rămăşiţa
seminţei femeii, cei care ţin poruncile lui Dumnezeu şi cred în Isus Hristos
(Vedeţi? Aceştia nu sunt Mireasa, ci rămăşiţa seminţei femeii), vor trece prin
necazul cel mare, iar Balaurul va arunca apă din gura lui ca să facă război cu
rămăşiţa femeii. Aceasta se va întâmpla atunci când bisericile protestante vor
intra în Federaţia bisericilor, care este de fapt semnul fiarei. Ea se formează
chiar acum, dar atunci, toate bisericile care nu vor adera la ea vor fi boicotate.

Poate cineva se ridică şi spune că noi nu suntem o
biserică, dar nu este aşa, deoarece conform drepturilor pe care ni le dă
Constituţia, putem spune că suntem o biserică. Da, cât timp Constituţia stă în
picioare, nici un amendament al ei nu poate fi schimbat, ceea ce înseamnă că
noi avem absolut toate drepturile, la fel ca oricare alţii, deoarece strămoşii
noştri s-au luptat tocmai pentru aceste drepturi.

Dar ce am făcut noi? Am călcat fiecare lege
constituţională  şi astfel, în curând,
Federaţia bisericilor va cuprinde toate bisericile şi denominaţiunile, iar
diavolul va intra înăuntru şi va face din ea o biserică lumească ce i se
închină lui. În ce priveşte aceste biserici locale mici, care sunt născute din
nou ca biserica născută la cincizecime, ele vor fi închise dacă nu vor să adere
la această Federaţie a bisericilor.  Da,
ele vor fi boicotate, iar voi veţi fi nevoiţi să alegeţi dacă veţi intra acolo
sau nu veţi mai avea dreptul să vă adunaţi.

Astăzi se pune şi semnul fiarei şi Pecetea lui Dumnezeu.
Dacă-L respingeţi pe Hristos primiţi semnul fiarei. Dacă vedeţi Duhul lui
Dumnezeu şi nu vreţi să-L primiţi, primiţi automat semnul fiarei, deoarece sunt
numai două alternative: ori primiţi Pecetea lui Dumnezeu, ori primiţi semnul
fiarei. Deci, a primi Pecetea lui Dumnezeu înseamnă a primi Duhul Sfânt,, iar
a-L respinge pe El înseamnă a primi semnul fiarei. Acesta este adevărul.

Mireasa merge sus, iar rămăşiţa rămâne jos, urmând
să vină la cea de-a doua înviere, iar Cuvântul 
spune că „Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere.
Asupra lor a doua moarte nu are nici o putere.”
(Apocalipsa 20.6) Acesta
este adevărul.

A doua înviere va avea loc la judecata de la tronul
alb, dar atunci Mireasa va sta pe tron alături de Mirele ei şi va judeca lumea.
Pavel a spus aceasta în 1 Corinteni 6.1-3:

Cum! Când vreunul din voi are vreo neînţelegere
cu altul, îndrăzneşte el să se judece la cei nelegiuiţi şi nu la sfinţi?

Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea? Şi dacă
lumea va fi judecată de voi, sunteţi nevrednici să judecaţi lucruri de foarte
mică însemnătate?…”

Problemele noastre ar trebui judecate în faţa
bisericii şi nu la magistraţii nedrepţi. Dumnezeu să se îndure de omul care
trage un creştin la judecată în faţa legii.

Deci, fecioara înţeleaptă – Mireasa, care are ulei
în candela ei, merge la cer, în timp ce fecioara neînţeleaptă rămâne pe pământ.

Am putea sta mult la problema aceasta, dar trebuie
să ne grăbim.

A doua parte a întrebării era: Dacă păcătuiesc
creştinii. Categoric, nu! Nu există nici un text biblic care să arate că un
creştin ar păcătui. El nu poate păcătui. Eu ştiu că unii nu sunt de acord cu
aceasta, dar vom merge la 1 Ioan 3 şi vom vedea ce spune Scriptura despre
aceasta.

Un creştin nu păcătuieşte!

Aţi văzut vreodată o pasăre care să fie în acelaşi
timp şi albă şi neagră? Aţi văzut un om care să fie şi treaz şi beat? Nu. Voi
nu aţi văzut niciodată un om care să fie şi sfânt şi păcătos.  Nu există aşa ceva.

Dacă ceea ce spun vă irită, aveţi puţină răbdare,
fiindcă vă veţi lămuri imediat.

Eu cred că tot ceea ce spunem noi trebuie să se
găsească în Scriptură, aşa că vom deschide la 1 Ioan 3.8-9:

Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci
diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-a arătat ca să
nimicească lucrările diavolului.”

Acum fiţi atenţi la ceea ce urmează. Sunteţi gata
să ascultaţi? Este ceva şocant:

Oricine este născut din Dumnezeu, nu
păcătuieşte, pentru că sămânţa lui rămâne în el; şi nu poate păcătui fiindcă
este născut din Dumnezeu.

Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu şi
copiii diavolului. Oricine nu trăieşte în neprihănire, nu este de la Dumnezeu;
nici cine nu iubeşte pe fratele lui.”
(v. 9-10).

Cum este posibil să aveţi denominaţiuni prin care
să trageţi bariere între oameni, iar apoi să spuneţi că sunteţi născuţi din
Dumnezeu? Aşa ceva nu se poate! Este o înşelătorie a Satanei. Dar un om care
este născut din Dumnezeu, nu poate să păcătuiască. Este imposibil ca el să
păcătuiască.

Daţi-mi voie să clarific aceasta. Cine a fost
Jertfa pentru păcat? Isus Hristos. Cine a murit pentru noi? Isus Hristos. De ce
a murit El? Pentru păcatele noastre. El a luat asupra Sa pedeapsa care trebuia
să cadă peste noi, este adevărat? Şi atunci cum ajungem în El? Printr-un singur
Duh, noi toţi suntem botezaţi într-un singur trup, iar când suntem în acest
trup, suntem acoperiţi de sângele Său şi scăpaţi de judecată. Un astfel de om
nu poate păcătui, pentru că acolo este sângele care stă zi şi noapte pentru el.
Aleluia! El nu poate păcătui. Nici măcar nu doreşte să păcătuiască, iar dacă
totuşi face o greşeală, este fără voia lui.

Pavel a spus în Evrei 10.26-29:

„…dacă păcătuim cu voia, după ce am primit
cunoştinţa adevărului, nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcate,

ci o aşteptare înfricoşată a judecăţii, şi
văpaia unui foc, care va mistui pe cei răzvrătiţi. Cine a călcat legea lui
Moise, este omorât fără milă, pe mărturia a doi sau trei martori.

Cu cât mai aspră pedeapsă credeţi că va lua cel
ce va călca în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pângări sângele legământului,
cu care a fost sfinţit, şi va batjocori pe Duhul harului?”

Căci printr-un singur Duh, noi toţi suntem botezaţi
într-un singur trup şi suntem eliberaţi de păcat, aşa că nu mai putem păcătui.
Acolo este o ispăşire care ne aşteaptă, iar dacă cineva mai are în inimă
dorinţa după păcat, înseamnă că nu a fost botezat încă în acel Trup, pentru că
dacă cineva intră în Trupul lui Hristos este mort faţă de păcat, iar viaţa lui
este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu şi pecetluită prin Duhul Sfânt. Acesta este
motivul pentru care creştinii nu păcătuiesc. Ei fac greşeli dar nu păcătuiesc.
Amin.

Acesta este motivul pentru care nu pot să
păcătuiască: pentru că sunt ascunşi în Hristos, iar El nu poate păcătui.

Să zicem că m-ar chema primarul oraşului şi mi-ar
spune: „Domnule Branham, ştiu că faci vizite la bolnavi. În oraş există o
limită de viteză, dar eu îţi dau voie să mergi cu 90 de mile/oră, pentru că am
încredere în tine că vei merge cu viteza aceasta numai atunci când vei fi
chemat de urgenţă să te rogi pentru cineva care este pe moarte. Ca primar al
oraşului, îţi dau permisiunea să depăşeşti limita de viteză şi să treci chiar
şi pe roşu, ca să ajungi la timp la acel bolnav aflat pe moarte.”

Spuneţi, aş putea fi amendat de un ofiţeraş de
poliţie pentru că merg cu 40 de mile/oră în loc să merg cu 30 de mile, cât este
limita de viteză, când am aprobarea primarului ca s-o fac? Nu, nu se poate. De
ce? Pentru că prin libertatea care mi s-a dat, nu încalc nici o lege a vitezei,
pentru că mă aflu deasupra legii. Amin. Cred că acum puteţi înţelege.

Când suntem morţi, Dumnezeu ne recunoaşte pocăinţa,
ne recunoaşte botezul, ne recunoaşte sângele propriului Său Fiu, care ne-a fost
aplicat prin credinţă; recunoaşte alegerea Sa mai dinainte, prin care a ştiut
că eu Îl voi primi şi voi fi ascuns în Hristos. Da, Hristos a murit în locul
meu când a fost înjunghiat pentru păcatele mele, încă înainte de întemeierea
lumii. Atunci numele meu a fost scris în Cartea Vieţii Lui, ca creştin.
Aleluia! Hristos a murit în locul meu. El este jertfa dată pentru mine, de
aceea Dumnezeu nu îmi mai poate imputa nici un păcat. El mi-a pus pecetea
Duhului Sfânt ca o mărturie că am trecut din moarte la viaţă. Iuh! Asta este.

Prin urmare, cei ce sunt născuţi din Dumnezeu, nu
păcătuiesc pentru că nu pot s-o facă.

În Vechiul Testament era nevoie să se aducă în
fiecare an o jertfă pentru păcat, dar Hristos, „printr-o singură Jertfă a
făcut desăvârşiţi pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţi.”
(Evrei 10.14).
Desigur.

În Evrei 10.2 citim: „….fiind curăţaţi odată,
n-ar mai fi trebuit să aibă cunoştinţă de păcat.”
Vedeţi? Prin urmare,
dacă-i vedeţi pe aceşti oameni care aleargă prin biserică, sar în sus şi-n jos,
strigă şi vorbesc în limbi, acţionând întocmai ca nişte creştini, iar apoi
săptămâna viitoare sau anul viitor vin din nou să fie curăţaţi, să ştiţi că
sunt doar nişte imitatori, deoarece Duhul Sfânt ne pecetluieşte în Hristos până
în ziua răscumpărării noastre. Aleluia! Aceasta îmi dă linişte, fiindcă
Dumnezeu a făcut această făgăduinţă.

Nu mai există păcat. Problema lui a fost rezolvată.
Acesta este motivul pentru care în ochii unui creştin, păcatul arată atât de
murdar. De aceea, o femeie îmbrăcată cu pantaloni este privită ca o urâciune de
către un creştin. De aceea, glumele murdare, fumatul, băutura, jocurile de noroc,
programele necenzurate de la televiziune şi toate celelalte lucruri, par atât
de murdare în ochii creştinului. De ce? Pentru că el face parte dintr-o altă
Împărăţie, este născut în Împărăţia lui Dumnezeu şi pecetluit prin Duhul Sfânt
pentru ziua răscumpărării.

Cel născut din Dumnezeu nu păcătuieşte, pentru că
nu poate păcătui. Sămânţa lui Dumnezeu este în el şi ca urmare, nu poate
păcătui. Cât timp Duhul lui Dumnezeu este în voi, El îndepărtează orice dorinţă
după păcat. Amin. Voi nu puteţi păcătui. Da, nici măcar nu doriţi s-o faceţi.

Am putea vorbi mult despre aceste lucruri, dar
trebuie să ne grăbim.

***

6. De ce bisericile care botează în Numele
Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt şi admit femei predicatoare, au atâta putere
şi autoritate?

Problema aceasta este foarte delicată, dar ca şi
creştin, trebuie să vă spun adevărul. Biblia nu arată nici măcar o singură
persoană care să se fi botezat în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt.
Aceasta este o tradiţie catolică, introdusă în secolul VI. Biblia nu vorbeşte
nicăieri nici despre botezul prin stropire sau prin turnarea apei, ci doar de
botezul prin scufundare. Dacă vreţi să vă convingeţi că spun adevărul, vă pot
arăta cum este scris în greacă şi ebraică, pentru că am aici ambele traduceri.

Mai mult, în ziua cincizecimii, Petru a cerut ca
oamenii „să se pocăiască şi să fie botezaţi în Numele lui Isus Hristos, spre
iertarea păcatelor lor
.” (Fapte 2.38) Adevărul este că „Tată, Fiu şi Duh
Sfânt” nici nu sunt nume, ori în Matei 28.19 Domnul Isus cere Numele:

Mergeţi şi faceţi ucenici din toate neamurile
şi botezându-i în Numele
(Nu în mai multe nume, ci în „Numele”, la
singular. În limba română nu se vede deosebirea, pentru că atât la singular cât
şi la plural se spune tot „Nume”, dar în limba engleză este scris: „În
Numele
(Name – singular) şi nu „În Numele (Names – plural), Tatălui
şi al Fiului şi al Sfântului Duh.”
Vedeţi? Nu este scris: „În Numele
Tatălui şi în Numele Fiului şi în Numele Duhului Sfânt,” ci este vorba de un
singur Nume.

Cred că voi ştiţi că „Tată, Fiu şi Duh Sfânt” nu
sunt Nume, ci sunt titlurile, calităţile sau atributele în care S-a descoperit
Dumnezeu, dar este un singur Nume.

La zece zile de la darea poruncii din Matei 28.19,
Petru a spus: „Pocăiţi-vă şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui
Isus Hristos, spre iertarea păcatelor…”
(Fapte 2.38).

Doctrina trinitară încearcă să facă din cele trei
titluri, trei dumnezei, dar nu există aşa ceva. Am să vă citesc cum este scris
în limba greacă, deoarece acolo scrie că ucenicii botezau în Numele lui Isus
Hristos ca să-i facă pe oameni să recunoască faptul că El este Dumnezeu.

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt arată felul în care S-a
descoperit Dumnezeu. Astfel, El era Tată; El era Fiul şi tot El era Duh Sfânt.
Sunt trei slujbe sau trei calităţi ale aceluiaşi Dumnezeu: calitatea de Tată;
calitatea de Fiu şi calitatea de Duh Sfânt, dar acestea nu sunt nume, ci au un
singur Nume, iar acesta este Domnul Isus Hristos.

De la Rusalii încoace, fiecare persoană a fost
botezată în Numele lui Isus Hristos, iar în limba greacă şi ebraică scrie că
botezul în Numele lui Isus Hristos este spre iertarea păcatelor.

„A remite” înseamnă „a ierta, a lua deoparte.”
Biblia nu vorbeşte despre nici un alt botez, ba mai mult, în Fapte 19, Pavel
întâlneşte nişte baptişti care avuseseră un timp măreţ: strigaseră, văzuseră
lucruri mari, se bucuraseră şi predicau cu înflăcărare Cuvântul. Acuila şi
Priscila i-au vizitat pe aceşti fraţi, al căror păstor era Apolo, iar apoi l-au
dus şi pe Pavel acolo. Când i-a văzut,, el i-a întrebat în Fapte 19.2: „Aţi
primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?”
(Traducere din engleză).

Nici n-am auzit măcar că a fost dat un Duh
Sfânt”, au răspuns ei.

„Dar cu ce botez aţi fost botezaţi?” i-a
întrebat Pavel.

„Cu botezul lui Ioan.”

(În versiunea engleză, traducerea King James, este
scris: „Cum aţi fost botezaţi?” sau: „În ce fel aţi fost botezaţi?”

Şi ei au răspuns: „Noi am fost botezaţi de acelaşi
bărbat care L-a botezat şi pe Isus, adică de Ioan Botezătorul.” Însă Pavel le-a
zis: „Botezul acela nu mai este valabil, de aceea trebuie să fiţi botezaţi din
nou.”

Când au auzit aceasta, acei bărbaţi s-au dus la apă
şi au fost botezaţi din nou, în Numele lui Isus Hristos, după care Pavel şi-a
pus mâinile peste ei şi astfel au primit botezul cu Duhul Sfânt.

Eu ştiu că pe voi vă încurcă faptul că într-o parte
este scris: „…în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh,” iar
în alta scrie: „…în Numele lui Isus Hristos,” dar problema aceasta este
la fel ca atunci când auziţi o poveste de dragoste, care se termină cu
cuvintele: „Ioan şi Maria au trăit fericiţi mulţi ani.” Cine sunt însă Ioan şi
Maria?

Ca să înţelegeţi aceasta, este nevoie să mergeţi la
începutul cărţii şi să aflaţi cine sunt cei doi. Deci trebuie să aflaţi cine
sunt cei doi tineri care au trăit fericiţi împreună, este adevărat?

Acelaşi lucru este şi aici, în Matei 28.19, unde
Domnul Isus a spus: „Mergeţi şi botezaţi în Numele Tatălui şi al Fiului şi
al Sfântului Duh.”
Dar, dacă „Tată” nu este un nume; „Fiu” nu este un nume
şi „Duhul Sfânt” nu este un nume, care este Numele care ni se cere? Cine este
„Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt” despre care ni se vorbeşte aici?

Ca să vedem aceasta, este nevoie să mergem la
începutul cărţii şi vom citi împreună din Matei 1.18:

Iar naşterea lui Isus Hristos a fost aşa: (Aş
vrea să fiţi puţin atenţi pentru că vom considera că stâlpul acela este Tatăl,
amvonul este Fiul, iar acesta este Duhul Sfânt. Acum, cine este Tatăl lui Isus
Hristos? Dumnezeu, este adevărat? Deci acesta este Dumnezeu Tatăl; acesta este
Dumnezeu Fiul şi acesta este Dumnezeu Duhul Sfânt. Acum să citim mai departe):

Maria, mama Lui era logodită cu Iosif; şi
înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul
Sfânt.”

Am crezut că Maria a rămas însărcinată de la Dumnezeu,
fiindcă am citit că Dumnezeu este Tatăl lui Isus, nu? Acum, dacă Tatăl şi Duhul
Sfânt sunt două persoane diferite sau cum vreţi să le mai numiţi, înseamnă că
Isus a avut doi taţi. Dar vedeţi, trebuie să fie unul singur, nu doi.

Deci: „Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif;
şi înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul
Sfânt.

Toate aceste lucruri s-au întâmplat ca să se
împlinească ce vestise Domnul prin prorocul care zice:

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un
Fiu,

şi-I vor pune Numele „Emanuel”, care tălmăcit
înseamnă „Dumnezeu este cu noi.”
(v.18-23).

Deci, cum S-a numit El? Isus. Desigur. Adevărul
este că Tatăl şi Duhul Sfânt sunt unul şi acelaşi Duh. Ce este Duhul? Spiritul
lui Dumnezeu, şi El a venit atunci când Isus a fost botezat şi a locuit în El,
deoarece scrie: „Acesta este Fiul Meu în care Îmi găsesc plăcerea să
locuiesc.”
(Traducere din engleză – Matei 3.17).

El a coborât şi a locuit în Isus, de aceea L-am
avut pe Emanuel cu noi.

Deci, care este Numele Tatălui, Fiului şi Duhului
Sfânt? („Isus Hristos”, răspunde adunarea). Desigur. Cu certitudine.

Deci Petru a avut aceeaşi descoperire, iar dacă
citiţi în Biblie, veţi vedea că de câte ori a avut loc un botez, a fost făcut
în Numele lui Isus Hristos, fiindcă este scris că „Nu este sub cer nici un
alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi, decât în Numele
Domnului Isus Hristos.”
(Fapte 4.12).

Prin urmare, botezul în cele trei titluri este o
concepţie falsă a Satanei şi nu există nici măcar un text biblic care să o
susţină. Acesta este adevărul.

Nădejdea mea este că nu am rănit pe nimeni fiindcă
acesta este adevărul. Vedeţi? Voi nu puteţi avea Tată, Fiu şi Duh Sfânt într-un
loc, şi în Numele lui Isus Hristos în altă parte, când toţi cei care au fost botezaţi
în Biblie, au făcut-o în Numele Domnului Isus Hristos, iar dacă au făcut-o
altfel, au fost botezaţi din nou ca să poată primi Duhul Sfânt. Voi nu puteţi
face cum vreţi, ci trebuie să urmaţi planul infinit al lui Dumnezeu, fiindcă
numai aşa păşiţi corect. În ordine.

Deci botezul în Tată, Fiu şi Duh Sfânt este greşit,
aşa cum este greşit ca o femeie să fie predicatoare.

Aş fi dorit să am mai mult timp ca să vă arăt în
greacă ce este scris cu privire la problema aceasta.

În 1 Corinteni 14.35 scrie: „Dacă voiesc să
capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci
este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică.”

În ebraică scrie: „Tot aşa spune şi Legea, că
ele trebuie să stea în tăcere şi în toată supunerea faţă de păstor, căci este o
ruşine şi o necuviinţă ca femeia să vorbească în biserică.”

O, Doamne, ar trebui ca acest lucru să fie ştiut de
toţi!

Atunci de ce au ele putere?

Voi întrebaţi: De ce face lucrul acela?” Frate sau
soră, sau oricine ar fi cel care îmi pune această întrebare, fii atent!

Eu am văzut unele din cele mai puternice adunări
ale mahomedanilor, în care ei săreau, strigau, luau un cuţit şi îl treceau prin
inimă în felul acesta (fratele Branham arată), umblau desculţi prin foc, se
culcau pe ţepuşe îşi introduceau sabia în gură şi o scoteau plină de sânge, şi
făceau multe alte lucruri de felul acesta, dar ele nu dovedesc nimic, fiindcă
acei oameni nu stau pe Adevăr. Înţelegeţi?

Voi ştiţi ce a spus Domnul Isus în Matei 7.21-23:

Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra
în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne,
Doamne, n-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi
n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am
cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelegea.”

Vedeţi? Adevărul poate să vină pe o singură cale.
Eu nu spun că toţi cei care nu botează în Numele lui Isus Hristos se duc în iad,
fiindcă numai Dumnezeu ştie acest lucru şi El este Judecătorul. El poate să
facă tot ce doreşte, însă eu pot spune că nu există nici măcar un singur text
biblic care să arate că cineva ar fi fost botezat vreodată în Numele Tatălui,
Fiului şi Duhului Sfânt.

Dimpotrivă, Pavel a poruncit ca toţi cei care au
fost botezaţi altfel decât în Numele lui Isus Hristos, să vină şi să fie
botezaţi din nou, şi tot el a spus că „dacă noi înşine sau un înger din cer,
ar veni să vă vestească o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am
propovăduit-o noi, să fie anatema!”
(Galateni 1.8) adică blestemat.

Voi nu puteţi să atingeţi două ţinte şi să spuneţi
că este în ordine, deoarece este o singură ţintă. Astfel, nu puteţi spune:
„Este corect în Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, dar este corect şi în
Numele lui Isus Hristos”, pentru că Domnul nu este un Dumnezeu al confuziei şi
încurcăturii, ci la El totul este clar.”

Prin urmare, dacă veţi lua Biblia şi veţi cerceta
ca să vedeţi cum s-a făcut botezul în zilele de la început, veţi vedea că
botezul în cele trei titluri este fals. Puteţi merge şi în istorie, până în
secolul VI şi veţi vedea că botezul s-a făcut tot în Numele Domnului Isus
Hristos.

Citiţi „Părinţii noştri înainte de Niceea,” şi veţi
vedea că până în anul 325 d.Hr., botezul s-a făcut numai în Numele Domnului
Isus Hristos. Abia după înfiinţarea Bisericii catolice putem vorbi despre un
botez în cele trei titluri. Până atunci, nu se poate vorbi nici măcar o dată
despre un botez făcut în Tată, Fiu şi Duh Sfânt, acesta fiind de fapt o
tradiţie catolică şi nu un botez biblic.

Luther a luat-o şi a dus-o mai departe şi la fel
Wesley, ea aflându-se şi astăzi printre noi, deoarece toţi botează în cele trei
titluri şi nu în Numele Domnului.

În catehismul Bisericii catolice, care mai este
numit şi „Credinţa părinţilor noştri,” la pagina 144, dacă nu mă înşel, scrie:
„Vor fi protestanţii salvaţi?” şi adaugă: „Poate că unii dintre ei vor fi
salvaţi.” Ei spun că trăiesc după Biblie, dar în realitate au foarte multe
lucruri din învăţătura catolică.

Acolo mai scrie: „Primii catolici au botezat în
Numele Domnului Isus Hristos (ceea ce nu este adevărat), dar noi o facem în
Numele Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt, iar protestanţii sunt de acord cu
aceasta.” Vedeţi?

***

7. Există mai multe lumi?

Sigur că da. Există lumi şi lumi, iar
Dumnezeu a făcut totul prin Cuvântul Său. Evrei 11.3: „Prin credinţă
pricepem că lumea a fost făcută prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa că tot ce se
vede, n-a fost făcut din lucruri care se văd.”

Evrei 1.2: „…la sfârşitul acestor zile, ne-a
vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin
care a făcut şi veacurile.”

***

8. Există mai multe ceruri?

Da. În 2 Corinteni 12.2, Pavel spune că ştie
un om care a fost răpit până la al treilea cer. Biblia vorbeşte şi în
Apocalipsa şi în alte locuri despre aceasta, dar este târziu şi trebuie să mă
grăbesc, aşa că nu vom mai căuta şi alte texte.

9. Va merge un bebeluş în Hristos în răpire?

Absolut. Nu contează cât este de tânăr sau
de bătrân; dacă a fost ales mai dinainte pentru mântuire, va fi salvat.
Înţelegeţi?

***

10. De ce mi s-a arătat Hristos când mă
pregăteam să iau Cina?

Desigur, tu ai venit pe deplin predat Domnului şi
cu inima curată, ca să faci acest lucru, nu-i aşa? Acesta este singurul motiv
pentru care cred că ţi s-a arătat El. Nu pot vedea un alt motiv.

***

11. Noi am fost salvaţi înainte de întemeierea
lumii?

Da, domnilor. Conform textului din Efeseni
1.4-5, numele voastre au fost scrise în Cartea Vieţii Mielului înainte de
întemeierea lumii.

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de
întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în
dragostea Lui,

ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin
Isus Hristos, după buna plăcere a voii Lui.”

În Apocalipsa 13.8 citim că „toţi locuitorii
pământului… toţi aceia al căror nume n-a fost scris de la întemeierea lumii, în
cartea vieţii Mielului, care a fost junghiat, se vor închina fiarei”
şi ca
urmare vor merge la pierzare.

***

12. Noi am fost duhuri înainte de a veni în
acest trup?

Nu, noi nu eram nimic atunci, dar existam în
gândurile lui Dumnezeu. El a spus aceasta şi totul a devenit real.

Câţi ştiu că Biblia învaţă că Isus Hristos este
Mielul care a fost ucis înainte de întemeierea lumii? De ce? Pentru că atunci
când Dumnezeu a hotărât aceste lucruri, totul a fost atât de desăvârşit încât
era ca şi făcut. Iar înainte de întemeierea lumii când L-a luat pe Hristos, El
v-a văzut şi pe voi, pentru că eraţi în gândurile Lui. Apoi am venit în această
lume ca bărbaţi şi femei, fiindcă Dumnezeu a separat duhul feminin de cel
masculin.

Prin urmare, dacă vedeţi o femeie care se poartă ca
un bărbat, să ştiţi că ceva nu este în ordine cu ea, şi la fel dacă un bărbat
acţionează ca o femeie.

Dumnezeu a luat o coastă din trupul bărbatului şi
i-a făcut un ajutor, separând cele două duhuri.

Biblia spune că atunci când Mielul a fost ucis, în
planul lui Dumnezeu, înainte de întemeierea lumii, numele noastre au fost
scrise în Cartea Vieţii Mielului, fiindcă El ne-a văzut în gândurile Sale, iar
prin cunoştinţa Sa mai dinainte, a ştiut tot ce vom face când ne vom naşte în
lume. Oh, frate, oare aceasta n-ar trebui să facă biserica să se ridice şi să
alerge pe intervale?

Voi, care sunteţi născuţi din nou, aţi fost văzuţi
de Dumnezeu mai dinainte şi ca urmare v-a scris numele în Cartea Vieţii
Mielului, înainte de întemeierea lumii. Hristos a murit pentru voi, iar apoi a
trimis Duhul Sfânt ca să vă cheme la Viaţă veşnică. Voi L-aţi primit, iar El
v-a pecetluit, aşa că sunteţi acolo până în ziua răscumpărării voastre.
Aleluia!

Dar aceasta nu se datorează faptului că eu mă ţin
pe calea Lui, fiindcă El este Cel ce mă ţine. Aceasta nu este pentru că m-am
lăsat de fumat, de minciuni, de furat sau de alte lucruri de felul acesta, ci
pentru că El a murit pentru mine, m-a născut din nou şi a făcut din mine un om
nou.

Să mergem mai departe.

***

13. Ce diferenţă este între trup, suflet şi duh?

Trupul este carnea la care priviţi, care trebuie să
putrezească. El vine la naştere prin dorinţa sexuală a tatălui şi mamei voastre
şi trebuie să moară şi să putrezească. Acesta este motivul pentru care trebuie
să vă naşteţi din nou, pentru că atunci sunteţi aduşi într-un trup nou, care nu
va putrezi, prin puterea creatoare a lui Dumnezeu, care va vorbi aşa cum a
făcut-o cu Adam.

***

14. Vrei să explici puţin învăţătura ta, conform
căreia Eva l-a conceput pe Cain de la diavolul?

Eu nu am spus niciodată aşa ceva, ci am spus că Eva
l-a avut pe Cain cu şarpele.

Geneza 4.1 arată clar că Adam a cunoscut-o pe Eva,
nevastă-sa, şi că ea a zămislit un fiu, pe Cain, iar când s-a întâmplat
aceasta, ea a spus: „Am căpătat un om cu ajutorul Domnului.” Absolut
adevărat. Viaţa vine numai de la Dumnezeu, fiindcă El este singurul Creator.

Astfel, John Dillinger a venit de la Dumnezeu şi la
fel Adolf Hitler sau George Whitfield sau Bob Ingersol. Fiecare om vine de la
Dumnezeu.

Prin urmare, ceea ce am spus eu este că Eva s-a
întâlnit cu şarpele în Eden. El nu era o târâtoare, cum îl cunoaştem astăzi, ci
era un animal: cel mai şiret dintre toate fiarele câmpului.

Astăzi, ştiinţa caută un os de la vreun animal care
să facă legătura între om şi maimuţă, fiindcă legătura cea mai apropiată pe
care o au este cimpanzeul, dar nu pot să-l găsească şi nici nu-l vor găsi,
pentru că acea verigă lipsă este şarpele, iar legătura dintre om şi el se poate
vedea numai prin descoperire dumnezeiască.

Priviţi! Şarpele era un animal preistoric foarte
apropiat omului. Satana nu s-ar fi putut folosi de nici un alt animal, fiindcă
numai sămânţa şarpelui se putea uni cu cea a femeii ca să aducă la suprafaţă o
nouă viaţă. Voi nu puteţi amesteca sămânţa umană cu nici o sămânţă animală. Nu
se poate, dar şarpele a putut face aceasta, de aceea Dumnezeu l-a nimicit,  l-a transformat într-o târâtoare care nu mai
seamănă nici pe departe cu şarpele din Eden.

Voi ştiţi ce s-a întâmplat în Geneza 3, după
căderea în păcat:

„Domnul l-a întrebat pe om: „De ce te-ai ascuns
şi de ce ţi-ai făcut şorţuri din frunze?”
Şi atunci ei au început să dea
vina unul pe altul. Astfel, Adam a spus: „Femeia pe care mi-ai dat-o ca să
fie lângă mine, ea mi-a dat din pom şi am mâncat.”
(v. 12).

La rândul ei, Eva s-a justificat spunând: „Şarpele
m-a amăgit şi am mâncat din pom.”
(v. 13).

Atunci Dumnezeu a spus: „Voi pune vrăjmăşie între
sămânţa ta şi sămânţa şarpelui.”

Vedeţi? Între seminţe. Deci şarpele avea o sămânţă
şi ea l-a adus la suprafaţă pe Cain, din care au ieşit toţi oamenii deştepţi şi
învăţaţi. Adam a avut şi el o sămânţă: pe Abel, dar acesta a fost ucis de Cain,
de aceea locul lui a fost luat de Set, care simbolizează moartea, îngroparea şi
învierea lui Isus. Din el au ieşit oamenii umili şi simpli, oamenii temători de
Dumnezeu. De altfel, Domnul Isus a zis că oamenii acestei lumi sunt mai
înţelepţi şi mai deştepţi decât fiii Împărăţiei. Acesta este adevărul.

Noi nu ne putem compara cu ei. Să nu încercaţi să
vă puneţi cu ei, ci smeriţi-vă înaintea lui Dumnezeu. Să nu doriţi să fiţi
isteţi şi deştepţi, ci să aveţi o singură dorinţă: să-L cunoaşteţi pe Isus
Hristos, deoarece unde sunt deştepţii este sămânţa şarpelui, iar oamenii îi
glorifică şi-i slăvesc din pricina ştiinţei lor şi se laudă că bisericile lor
au astfel de personalităţi.

În ce mă priveşte, prefer mai degrabă un om care nu
cunoaşte nici măcar Abecedarul, dar Îl cunoaşte pe Hristos; prefer un om care
este o sămânţă a lui Hristos.

Fiţi atenţi! Sămânţa femeii este Hristos şi El a
fost născut de Maria, în timp ce sămânţa şarpelui, Cain, a venit în jos până la
adus la suprafaţă pe Iuda Iscarioteanul. Aşa se face că Dumnezeu locuia printre
noi în Hristos, în timp ce diavolul era în Iuda. Astfel, pe Golgota nu au fost
trei crucificaţi, ci patru: Hristos şi cei doi tâlhari, iar ceva mai jos murea
Iuda atârnat de un copac, fiindcă cuvântul spune că „blestemat este oricine
este atârnat pe lemn.”

Unul dintre tâlharii răstigniţi lângă Isus a spus:
Nu eşti Hristosul? Mântuieşte-te pe Tine însuţi şi mântuieşte-ne şi pe
noi!”
(Luca 23.39).

Dar celălalt l-a înfruntat şi i-a zis: „Nu te
temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?

Pentru noi este drept, căci primim răsplata
cuvenită pentru fărădelegile noastre; dat omul acesta n-a făcut nici un rău.”

Şi I-a zis lui Isus: „Doamne, aminteşte-Ţi de
mine, când vei veni în Împărăţia Ta.”

Şi Isus i-a răspuns: „Adevărat îţi spun că astăzi
vei fi cu Mine îi rai
.” (v. 40-43).

Vedeţi, Isus stătea pe cruce şi predica Evanghelia.
Acolo era Dumnezeu care pleca înapoi în cer, ducând cu Sine un păcătos pocăit,
sămânţa femeii. Şi tot acolo era Satan, care mergea înapoi în iad, ducând cu sine
sămânţa şarpelui, pe cel necredincios. Cu certitudine este aşa.

Aceea nu era sămânţa diavolului, ci era sămânţa
şarpelui, fiindcă şarpele a avut o sămânţă. Biblia spune că el avea o sămânţă
şi ea este încă şi astăzi printre noi.

***

15. Vrei să explici cuvintele „nu
păcătuieşte,”
din 1 Ioan 5.18?

Să deschidem deci la 1 Ioan 5 şi să citim textul
indicat.

Ştim că oricine este născut din Dumnezeu nu
păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de
el.”

Sigur că da, aşa este. Noi am vorbit deja despre
aceasta. Un om care este născut din nou nu poate să păcătuiască, pentru că
sămânţa Lui rămâne în el. Să citim în 1 Ioan 3.9. Acest lucru îl putem citi şi
în Romani 4.8, unde se face aluzie la cuvintele lui David, care spusese în Psalm:
Ferice de omul căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul.”

Mai avem aici încă o întrebare:

***

16. Frate Bill, care este diferenţa dintre
preacurvie şi adulter? Mă refer la textul din Matei 19.9.

Aici, Domnul Isus a spus: „Eu însă vă spun că
oricine îşi lasă nevasta, afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă,
preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”

Deci este vorba despre curvie şi preacurvie.

O femeie care nu este căsătorită nu poate comite
curvie împotriva bărbatului ei, deoarece nu are bărbat. Aceasta este o
necurăţie pentru ea, iar dacă vrea să se căsătorească, înainte de a face acest
pas trebuie să-i mărturisească viitorului ei soţ tot ce a făcut. Dacă nu face
aceasta, iar soţul ei află după ce s-au căsătorit, are dreptul să o alunge
pentru că a făcut un jurământ fals, l-a minţit.

Voi ştiţi că la încheierea căsătoriei se spune:
„Dacă doi tineri sunt uniţi altfel decât conform Cuvântului lui Dumnezeu,
căsătoria lor nu este valabilă. Eu voi cere şi vă voi învinui pe amândoi în
ziua judecăţii, cu privire la ceea ce spuneţi acum, dacă nu aduceţi la
suprafaţă şi nu mărturisiţi orice fel de taină pe care o ţineţi ascunsă.”
Vedeţi cum stau lucrurile?

Deci o femeie nemăritată nu poate săvârşi adulter
împotriva bărbatului ei, pentru că nu are bărbat, dar una căsătorită îl poate
săvârşi.

Nu demult, a venit la mine o femeie şi mi-a spus:
„Oh, eu am mărturisit toate acestea.” Ea a avut o prăbuşire nervoasă şi a zis:
„Am mărturisit totul înaintea Domnului.”

„Este adevărat,” i-am răspuns, „dar ar trebui să-i
mărturiseşti domnului tău bărbatul, fiindcă adulterul pe care l-ai comis nu
este făcut împotriva Domnului, ci împotriva bărbatului tău.” Acesta-i adevărul.

Dacă un bărbat se căsătoreşte cu o femeie care a
trăit necurat înainte de a se căsători cu el, dar nu-i spune nimic, iar mai
târziu, după ce s-au căsătorit, vine la el şi-i spune: „Aş vrea să-ţi spun ceva
dragă. Înainte de a mă căsători cu tine am umblat cu un alt bărbat, dar nu
ţi-am spus nimic,” conform Cuvântului spus de Isus, el are dreptul s-o lase şi
să se căsătorească cu alta, pentru că ei nu sunt căsătoriţi. De ce? Pentru că
ea a făcut un legământ fals, minţindu-l cu privire la viaţa ei din trecut.

***

17. Te rog să explici 1 Ioan 5.16.

Să vedem: „Dacă vede cineva pe fratele său
săvârşind un păcat care nu duce la moarte, să se roage; şi Dumnezeu îi va da
viaţa, pentru cei ce n-au săvârşit un păcat care duce la moarte. Este un păcat
care duce la moarte; nu îi zic să se roage pentru păcatul acela.”

În ordine. Aceasta este ultima întrebare la care
vom răspunde astăzi, iar pentru a înţelege ce ni se spune în acest text vom
merge în Marcu 3, începând de la versetul 22:

Şi cărturarii, care se coborâseră din
Ierusalim, ziceau: „Este stăpânit de Beelzebul; scoate dracii cu ajutorul domnului
dracilor.”

Isus i-a chemat la El şi le-a zis în pilde: „Cum
poate Satana să scoată afară pe Satana?

Dacă o împărăţie este dezbinată împotriva ei
însăşi, împărăţia aceea nu poate dăinui.

Şi dacă o casă este dezbinată împotriva ei
însăşi, casa aceea nu poate dăinui.

Tot astfel, dacă Satana se răscoală împotriva
lui însuşi, este dezbinat şi nu poate dăinui, ci s-a isprăvit cu el.

Nimeni nu poate să intre în casa unui om tare şi
să-i jefuiască gospodăria, decât dacă a legat mai întâi pe omul acela tare:
numai atunci îi poate jefui casa.

Adevărat vă spun că toate păcatele şi toate
hulele, pe care le vor rosti oamenii, le vor fi iertate;

Dar oricine va huli împotriva Duhului Sfânt nu
va căpăta iertare în veac; ci este vinovat de un păcat veşnic.

Aceasta pentru că ei ziceau: „Are un duh
necurat.”

Vedeţi? Ei au spus că Duhului lui Dumnezeu care
locuia în Hristos şi făcea toate acele lucrări mari, ar fi de fapt duhul
diavolului. De aceea, Domnul Isus a spus că un astfel de păcat este de
neiertat. Astfel, dacă vedeţi un om care vorbeşte împotriva Duhului Sfânt şi-L
batjocoreşte, vă este interzis să vă rugaţi pentru el. Înţelegeţi? Şi aceasta
pentru că el a săvârşit un păcat de moarte. Câţi ştiţi că există un păcat de
moarte? Pentru omul care face un asemenea păcat, nici nu trebuie să vă rugaţi.
Domnul Isus a spus că sunt multe păcate şi că ele vor fi iertate fiilor
oamenilor, dar hula împotriva Duhului Sfânt nu va fi iertată niciodată.

Oamenii întreabă: „Ei bine, dar ce înseamnă „să-L
huleşti pe Duhul Sfânt?” A-L huli pe Duhul Sfânt înseamnă a vorbi uşuratic la
adresa Lui, a face haz pe seama Lui. Înţelegeţi?

Cum au hulit contemporanii Domnului Isus? Spunând
că Duhul Sfânt care locuia în El şi făcea toate acele lucrări măreţe, despre
care vorbeşte Biblia, ar fi fost de fapt diavolul, Beelzebul. Ei spuneau că El
este un ghicitor, un cititor al gândurilor oamenilor, şi aceasta pentru că L-au
văzut spunând tainele ascunse (lui Natanael i-a spus ce a făcut înainte de a
veni la adunare împreună cu Filip).

Isus a spus că un astfel de păcat este de neiertat,
ceea ce înseamnă că pentru astfel de oameni nici nu trebuie să vă rugaţi. Un
astfel de păcat nu poate fi iertat niciodată.

Un bărbat sau o femeie care fac un asemenea păcat
sunt despărţiţi pentru totdeauna de Dumnezeu. Ei nu vor fi iertaţi niciodată.

Îl iubiţi pe Domnul?

„Eu Îl iubesc, eu Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi

Şi a plătit salvarea mea

Pe lemnul Calvarului.”

Voi aţi fost foarte răbdători şi aţi ascultat timp
de două ore şi jumătate, dar înainte de a încheia aş vrea să vă mai spun ceva:
Eu cred că Jeffersonville şi-a avut ziua lui de har; cred că Statele Unite au
avut ziua lor de har, dar au trecut pe lângă ea şi au înaintat în păcat. Acesta
este adevărul, însă eu mai am prieteni care sunt gata să moară alături de mine
pentru Adevăr.

Ştiu că în seara aceasta caldă, printre noi se află
oameni care nu sunt de acord cu ceea ce am spus, dar au suficient respect şi
sunt destul de evlavioşi ca să stea şi să asculte în linişte.

 Voi să
trăiţi pentru Hristos chiar dacă stelele se vor transforma în pulbere. Orice ar
fi, voi să continuaţi să trăiţi pentru El.

Fie ca Domnul să vă dea voinţă să faceţi aceasta.
Dacă credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu şi că rugăciunile mele vă pot
ajuta cu ceva, fie ca Dumnezeul cerului, care L-a înviat pe Isus Hristos dintre
morţi, să vă ierte păcatele şi să asculte dorinţa inimilor voastre. Nădejdea
mea este că El ne va duce în Împărăţia Sa, unde vom putea sta împreună milioane
de ani, ca să vorbim despre lucrările veşnice pe care le-am trăit în aceste
seri pe pământ.

Fie ca harul Lui să fie cu voi, astfel încât să vi
se vindece bolile şi să primiţi botezul Duhului Sfânt.

Dacă v-am supărat prin ceea ce am spus despre
sămânţa şarpelui sau prin altceva, să ştiţi că nu am avut intenţia s-o fac, ci
v-am spus numai adevărul.

Poate că cineva spune: „Fratele Branham este
unitarian.” Nu, domnilor, nu sunt unitarian, fiindcă nu cred că Isus ar fi
propriul Său Tată, ci cred că Dumnezeu a locuit în acel trup numit Isus şi că
El era Emanuel, adică Dumnezeu cu noi. Eu cred că acolo nu mai este nici un alt
Dumnezeu, ci Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt, Logosul, etc., sunt de fapt
descoperirile singurului Dumnezeu adevărat. Cred că în acel trup omenesc a
locuit toată plinătatea dumnezeirii.

Rugămintea mea este ca noi toţi să ne putem întâlni
în Împărăţia lui Dumnezeu, iar dacă suntem greşiţi pe undeva, El să ne treacă
cu vederea greşelile şi să ne ducă mai departe luminându-ne în toate lucrurile.

Dacă sunteţi botezaţi în Numele Tatălui, Fiului şi
Duhului Sfânt, dacă sunteţi stropiţi sau s-a turnat apă peste voi când eraţi
doar nişte bebeluşi, eu stau înaintea voastră nu cu părerile mele, ci cu ceea
ce spune Biblia de la Geneza până la Apocalipsa, şi pe baza celor spuse de ea,
vă poruncesc să vă botezaţi din nou, în Numele lui Isus Hristos!

Dacă nu aţi primit Duhul Sfânt şi viaţa voastră nu
s-a schimbat, nu contează că aţi vorbit în limbi, aţi strigat, aţi sărit în sus
şi-n jos, v-aţi pus mâinile peste cei bolnavi şi ei s-au vindecat, aţi făcut
tot felul de semne şi minuni, fiindcă dacă nu posedaţi roadele Duhului:
dragostea, blândeţea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, smerenia,
credinţa, răbdarea, etc., vă poruncesc şi vă silesc în Numele lui Isus Hristos
să nu încetaţi să vă rugaţi până când veţi primi Duhul Sfânt!

Nu contează cât de mult aţi vorbit în limbi, cât de
mult aţi strigat, cât de mult aţi fost membrul unei biserici, etc., fiindcă
toate acestea nu au nici o valoare până când Hristos, Duhul Sfânt, nu Îşi ia
locul în inima voastră şi nu muriţi faţă de lucrurile lumii ca să trăiţi numai
pentru El.

Astăzi este ziua de naştere a sorei noastre Edith.
Ce vârstă are această tânără doamnă? Treizeci şi opt de ani. Dumnezeu să te
binecuvânteze, soră.

David, dă-ne tonul pentru cântarea „Fericită zi de
naştere pentru tine.”

„Fericită zi de naştere pentru tine,

Fericită zi de naştere pentru tine.

Fericită zi de naştere pentru tine,

Fericită zi de naştere pentru tine.”

Acum să cântăm cu toţii: „Niciodată nu îmbătrânim.”
Cântaţi cu toţii:

„Nu îmbătrânim, nu îmbătrânim,

În Ţara unde nu vom îmbătrâni,

Nu îmbătrânim, nu îmbătrânim,

În Tara unde nu vom îmbătrâni.

În dulcele curând şi curând,

Ne vom întâlni pe acel frumos ţărm.

În dulcele curând şi curând,

Ne vom întâlni pe acel frumos ţărm.”

– Amin –