ÎNTREBĂRI ȘI RĂSPUNSURI – Anul 1954 – Partea a doua

Sunt fericit să mă aflu din nou aici în seara aceasta în slujba Domnului. Este minunat să vă văd pe toţi bucuroşi, cântând aceste cântări frumoase, vechi şi pline de Duhul Sfânt.

Ne bucurăm pentru că avem ocazia să răspundem şi în seara aceasta la câteva întrebări. Azi dimineaţă v-am ţinut cam mult, dar cred că aţi avut parte şi voi de binecuvântările de care am avut parte eu, deoarece avem foarte multe de vorbit, nu-i aşa? Şi avem despre cine să vorbim: despre Domnul Isus.

Frate Teddy, n-ai vrea să rămâi un moment aici sus? Mi s-a spus că în clădire este un copilaş bolnav.

  În seara aceasta avem Cina Domnului, de aceea    n-aş vrea să vă ţin prea mult. S-ar putea să avem şi botez, dar aş vrea ca mai întâi de toate să ne rugăm pentru bolnavii care doresc acest lucru.

Dacă vrei, Teddy, cântă cântarea „Medicul bun se-apropie,” iar noi îi vom chema pe bolnavi şi vom cere binecuvântarea peste ei.  Câţi doresc să ne rugăm pentru ei? Au fost câţiva pentru care nu ne-am rugat azi-dimineaţă, deşi au ridicat mâinile… Să auzim mărturia lor şi să-L lăudăm pe Dumnezeu pentru bunătatea Lui cea mare; să Îl slăvim pe Cel de la care curg toate binecuvântările, este adevărat?

Vom începe imediat cu întrebările şi răspunsurile şi nădejdea mea este că Dumnezeu Îşi va revărsa binecuvântările peste noi. Să nu mă lăsaţi să vorbesc prea mult. Îl rog pe fratele Cok şi pe diaconii care stau în primul rând, să mă oprească atunci când va veni timpul să luăm Cina Domnului, ca să nu vă ţin prea mult. Acesta este motivul pentru care voi încerca să trec cât se poate de repede prin întrebări, iar dacă nu le voi termina astăzi, vom continua cu ele duminica viitoare. Totuşi, voi încerca să termin în seara aceasta.

Sunt întrebări foarte bune, de aceea vă spun sincer că dacă n-ar trebui să plec, mi-ar plăcea să petrecem o săptămână întreagă în învăţătura despre Biblie, din Geneza, Exod, Apocalipsa şi aşa mai departe. Mie îmi plac foarte mult întrebările complexe despre Biblie şi învăţăturile despre ea, cât timp nu alunecaţi spre mitologie. Rămâneţi numai pe Cuvântul cel vechi, simplu şi desăvârşit al lui Dumnezeu şi El vă va ţine acolo. Credeţi aceasta? În ordine.

În dimineaţa aceasta am avut unele din cele mai bune întrebări care mi s-au pus până acum. Am vorbit despre cei o sută patruzeci şi patru de mii – cine sunt şi care va fi partea lor; am vorbit despre Mireasă şi despre multe altele. Nişte întrebări cu adevărat complexe, dar mai avem aici câteva care au rămas încă fără răspuns.

În seara aceasta vom începe cu ele, rugându-L pe Domnul să ne ajute. Noi putem să luăm Biblia şi s-o răsfoim, dar avem nevoie ca Dumnezeu să ne-o deschidă, să ne-o descopere cu adevărat.

În cartea Apocalipsei, Ioan a văzut pe Cineva care stătea pe un scaun de domnie şi care ţine în mână o Carte; şi nici un om nu a fost vrednic să ia acea Carte şi să-i rupă peceţile. Ba mai mult, n-a putut nici măcar să se uite în ea. Da, nici un om, nimeni  din cer, de pe pământ sau de sub pământ, nu a fost vrednic să facă aceasta. Dar după aceea, Ioan a văzut un Miel care fusese junghiat de la întemeierea lumii. Acesta a venit, a luat Cartea şi i-a rupt peceţile. Era Isus Hristos.

Săptămâna aceasta am discutat cu un renumit om de afaceri din oraş, cu privire la întoarcerea mea în Africa şi în India, iar el mi-a zis:

„Vai, dar tocmai au ucis acolo un general englez!”

„Şi ce legătură are aceasta cu mine?” l-am întrebat eu.

„Cum? Te întorci la oamenii aceia necivilizaţi, unde se întâmplă toate crimele?”

„Desigur,” am răspuns eu. „Acolo este nevoie de mine, iar Domnul vrea să merg la ei.”

„Şi dacă te vor ucide?”

„Păi, dacă Dumnezeu vrea să fiu ucis, aşa se va întâmpla.”

„O, frate Branham, n-ar trebui să gândeşti aşa,” a continuat el. Nu este treaba mea, dar cred că eşti un om cu frică de Dumnezeu, un om bun, însă nu trebuie să uiţi că ei L-au ucis chiar şi pe Domnul Isus.”

„Desigur, pentru că aceasta a fost voia lui Dumnezeu,” am răspuns eu.

„Cum? Aceasta a fost voia lui Dumnezeu?”

Vedeţi? Bărbatul acela avea aproape patruzeci de ani şi mergea la biserică. Era învăţător într-o mare biserică din oraşul acesta şi totuşi nu ştia că a fost voia lui Dumnezeu ca Isus să moară.

Când am auzit ce spune, i-am zis: „Frate, El a fost omorât de la întemeierea lumii, chiar de la început. A fost omorât chiar înainte de a veni pe pământ.”

Este adevărat?  Desigur. El a fost Mielul lui Dumnezeu jertfit de la întemeierea lumii. Haideţi să vorbim puţin cu El.

Tată, ne dăm seama că nu suntem vrednici să deschidem Cartea sau să privim în ea, de aceea Te rugăm să îngădui ca Mielul lui Dumnezeu, care a fost jertfit de la întemeierea lumii, să vină, să ia simbolurile lui Dumnezeu şi să ni le descopere.  Îngăduie ca Duhul Sfânt să le vorbească acestor oameni, ca să nu fie cuvintele mele sau ale unui om, ci să fie Cuvântul lui Dumnezeu pentru fiecare inimă care flămânzeşte, fiindcă Îţi cerem aceasta în Numele lui Isus. Amin.

Noi nu am amestecat întrebările, ci le-am lăsat exact în ordinea în care au venit. Prima pare a fi una foarte bună, dar înainte s-o citesc, vreau să vă întreb câţi sunteţi interesaţi de aceste întrebări? Să vă văd mâinile. Ei, dar este foarte bine.

15. După ce moare, omul se duce imediat în cer sau în iad, sau aşteaptă până la judecată?

Este o întrebare foarte bună, pentru că fiecare om vrea să ştie ce se întâmplă după ce se termină viaţa aceasta. În ce mă priveşte, eu nu ştiu, nu am nici un răspuns din Biblie.

Am fost sunat de o femeie, şi cred că a primit o notă de plată de 50 de dolari pentru cele 35-40 de minute cât a vorbit cu mine. Ea m-a sunat din Los Angeles ca să-mi spună că este corect şi legal să-şi părăsească soţul şi să se căsătorească cu un alt bărbat. Eu n-aş face aşa ceva, de aceea i-am spus: „Nu, doamnă.”

„Bine,” a răspuns ea, „dar soţul meu este un păcătos, pe când bărbatul cu care vreau să mă căsătoresc este creştin.”

„Aceasta nu are nici o importanţă, pentru că dacă vei face aşa ceva, vei trăi în preacurvie. Acesta este cel mai sigur lucru.”

„Am tuberculoză, iar dacă acel bărbat nu poate fi soţul meu, nu are rost să mai trăiesc.”

„Aceasta nu este dragoste, ci mai curând zăpăceală,” am spus eu, „deoarece ai jurat că vei trăi alături de soţul tău până când moartea vă va despărţi. Dacă încalci acest jurământ, vei trăi în preacurvie oricât de mult vei încerca să te justifici.” Totuşi, ea a continuat să insiste:

„O, dacă mi-ai spune că nu este nici o problemă…”

„N-am să fac niciodată aceasta,” i-am răspuns eu.

„Dar aveam atât de multă încredere în tine, frate Branham…”

„Dacă ai într-adevăr atât de multă încredere în mine, atunci ascultă ceea ce-ţi spun, pentru că acesta este adevărul. Eu îţi spun numai ceea ce spune Dumnezeu şi nimic mai mult. Dacă Dumnezeu a spus că acesta este adevărul, aşa este, înţelegi? Aşa trebuie să fie.”

Aşa vrem să fim şi cu aceste întrebări, este adevărat? Vă daţi seama că în această adunare sunt oameni cu tot felul de convingeri, fiecare dintre ei fiind siguri că părerea lor este cea corectă.

Gâştele, raţele şi toate celelalte păsări, au câte un conducător şi voi ştiţi desigur, ce se întâmplă dacă moare regina albinelor. Dacă moare conducătorul raţelor, ele trebuie să-şi aleagă altul, deoarece au nevoie de cineva care să le conducă.

Şi omul are nevoie de un conducător, iar acest Conducător este Duhul Sfânt. Şi ce a făcut Duhul Sfânt? A aşezat în biserică mai întâi apostoli, evanghelişti, păstori, învăţători şi aşa mai departe.

Nu demult cineva mi-a zis: „Frate Branham, când vine Duhul Sfânt noi nu mai avem nevoie de nimeni care să ne înveţe, pentru că aşa spune Biblia.”

„Bine, dar atunci de ce tot Duhul Sfânt a aşezat învăţători în biserică?”

Vedeţi, El a pus în biserică o rânduială, aşa că avem nevoie de învăţători. Acesta este adevărul. Totuşi, nu este nevoie ca cineva să te înveţe „Să nu preacurveşti,” pentru că tu ştii deja aceasta; Duhul Sfânt îţi spune că este greşit să faci acest lucru.

În ce priveşte însă învăţătura biblică, este nevoie de cineva uns cu Duhul Sfânt. Aşa este. Şi Dumnezeu a aşezat în biserică mai întâi: apostoli, proroci, daruri de vindecare, minuni şi aşa mai departe. El a aşezat învăţători care să îndrume biserica pe calea Adevărului.

Aşa cum am spus azi-dimineaţă, Isus are acum o umbră care se reflectă pe pământ, şi această umbră se mişcă o dată cu El.

Adventiştii cred că atunci când un om moare, se duce în mormânt cu suflet şi trup, şi aşteaptă acolo până la înviere. Ei spun că sufletul doarme. Este în ordine. Cât timp cred în Isus Hristos şi sunt născuţi din nou nu este nici o problemă, o asemenea părere nu le va pricinui nici un rău.

Dar, conform Scripturii, un om care moare creştin, născut din nou, plin de Duhul Sfânt, nu trebuie să meargă la judecata lui Dumnezeu, înţelegeţi? El se duce direct în prezenţa lui Dumnezeu şi nu va fi judecat niciodată, corect?

Eu nu va trebui să argumentez ceea ce a făcut Hristos pentru mine; este adevărat că am fost un păcătos, dar El a fost judecat în locul meu.

Iată cele câteva cuvinte în care se cuprinde totul: „În ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit.” (Geneza 2.17).

Dumnezeu trebuie să-Şi ţină Cuvântul. Nu poate să facă altfel, pentru că este Dumnezeu. Acesta este motivul pentru care nu poate să nu împlinească ceea ce a spus. Tu eşti născut în păcat, zămislit în fărădelege şi ai venit în lume prin minciună, ceea ce înseamnă că atunci când te naşti eşti păcătos din fire. Nu poţi face absolut nimic pentru a îndepărta aceasta. Eu nu aş putea face nimic ca să fiu mântuit sau ca să te mântuiesc pe tine, deoarece acest lucru se primeşte numai prin ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Hristos Isus. Înţelegeţi? Nu contează ce spun sau fac eu, ci contează doar ceea ce a făcut El. El a fost judecat şi a luat asupra Sa judecata lui Dumnezeu. El a fost făcut păcat pentru noi, măcar că era nevinovat şi nu cunoştea păcatul. Deci, cât timp eşti în Hristos eşti scăpat de judecată. „Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi.” (Exod 12.13). Înţelegeţi? Sângele este cel care te scapă.

Dar păcătosul trebuie să meargă la judecată; aceasta este tot ce-i rămâne.

În jurul pământului este ceva ca un cerc sau ca un curcubeu, format din sângele lui Hristos, iar cât timp rămâi înăuntrul acestui sânge, eşti salvat.

Dacă în seara aceasta Dumnezeu ar privi spre pământ, altfel decât prin sângele lui Isus Hristos, ne-ar distruge într-o secundă. Desigur. Ar fi nevoit s-o facă. De aceea vine judecata.

Cât timp omul este aici, chiar dacă este beţiv, merge la jocuri de noroc, sau este cel mai mare necredincios, îndurarea lui Dumnezeu face încă ispăşire pentru el. Oricum ar fi o femeie, chiar şi prostituată, sângele lui Isus Hristos face încă ispăşirea pentru ea. Dumnezeu a judecat-o deja, de aceea nu se mai poate face nimic pentru a întoarce lucrurile. Ea este judecată.

Fiecare om se judecă singur prin felul cum priveşte ispăşirea pe care a făcut-o Dumnezeu pentru păcatele lui. Înţelegeţi? Fiecare se judecă singur. Tu poţi fi judecat şi iertat, înţelegi? Dacă crezi că El te va ierta, mărturiseşte-ţi păcatele şi Dumnezeu te iartă.

Observaţi! Printr-un singur Duh, noi suntem botezaţi într-un singur trup. Acel trup a fost ridicat de Dumnezeu, înviat din morţi, făcut neprihănit şi acum stă la dreapta Lui, în puterea şi slava cerului. Astfel, cei care sunt morţi în Hristos, cei care sunt în Hristos, au scăpat de judecată şi se vor ridica la înviere.

Dacă murim acum, noi mergem direct în prezenţa lui Dumnezeu, într-un trup ceresc. Dacă eu şi fratele Neville am muri, într-o clipă ne-am întâlni acolo sus şi i-aş putea spune: „Salutări, frate Neville.” Am putea sta de vorbă, dar n-aş putea da mâna cu el, fiindcă am fi într-un trup ceresc. Am putea discuta şi am arăta la fel ca acum, dar nu ne-am putea atinge pentru că nu am avea trupul acesta cu cele cinci simţuri ale lui: văzul, auzul, gustul, pipăitul şi mirosul. Înţelegeţi? Dar am fi nemuritori, am putea să ne vedem unul pe altul şi am trăi în binecuvântare lângă altarul lui Dumnezeu.

Nu ştiţi că Ioan a văzut sufletele de sub altar care strigau: „Până când, Doamne, până când?” fiindcă doreau să se întoarcă pe pământ ca să-şi îmbrace trupurile.

Apoi, când Isus, care acum este în noi sub forma Duhului Sfânt, Se va întoarce în trupul Lui de slavă, noi vom fi asemenea Lui şi proslăviţi cu El. Înţelegeţi ce vreau să spun? Atunci am să pot da mâna cu fratele Neville. Desigur.

Fiţi atenţi! Când au luat Cina, Isus le-a spus ucenicilor Săi: „De acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea nou în Împărăţia Tatălui Meu.” (Matei 26.29). Este adevărat?

Vedeţi? Asta este. Un om neprihănit merge înaintea lui Dumnezeu ca o fiinţă nemuritoare şi trăieşte în acea pace binecuvântată până în ziua când se întoarce.

A fost o vreme când oamenii neprihăniţi nu se duceau în prezenţa lui Dumnezeu când mureau. Acest lucru era în Vechiul Testament. Ei mergeau într-un loc numit „rai”, unde sufletele lor stăteau în aşteptare.

Raiul era un loc de vis, unde Dumnezeu a păstrat sufletul până când a fost vărsat sângele lui Isus Hristos, deoarece sângele taurilor şi al ţapilor nu putea să le spele păcatele, ci numai le acoperea. Dar sângele lui Isus spală păcatele. El a murit la Calvar, iar când S-a întors din mormânt a adus afară toţi sfinţii care muriseră sub ispăşirea făcută de sângele taurilor, viţeilor şi ţapilor. Biblia spune că ei au intrat în cetate şi s-au arătat multora.

Ce tablou minunat ar ieşi dacă am putea să pictăm aceasta. Acest lucru a fost posibil prin moartea şi învierea lui Isus.

Aşa cum am spus de multe ori în biserica de aici, în jurul pământului este ceva ca o sferă în interiorul căreia trăiesc fiinţe nemuritoare. Şi toate fiinţele muritoare care trăiesc pe pământ, sunt influenţate de acest mare conglomerat de lumină şi întuneric. Astfel, ele primesc influenţă fie de sus, fie de jos. Nu poţi fi o fiinţă duhovnicească, un păcătos sau un sfânt, fără să fii influenţat de lumea de dedesubt sau de lumea de deasupra. Dacă eşti influenţat de lumea de deasupra, înseamnă că eşti de acolo, iar trupul tău ceresc te aşteaptă sus. Dar dacă eşti rău, prefăcut şi indiferent, trupul care te aşteaptă este dedesubt, indiferent cât eşti de convins tu că este deasupra. Roadele pe care le porţi înaintea oamenilor dovedesc de unde eşti. Deci, cum eşti aici, aşa vei fi şi dincolo. Viaţa pe care o duci aici este doar reflectarea moştenirii pe care o vei avea când vei pleca dincolo. Înţelegeţi?

O, Doamne! Chiar acum, noi suntem credincioşi născuţi din nou, proslăviţi în prezenţa lui Dumnezeu, pentru că „Dacă se desface casa pământească a cortului nostru trupesc, avem o cădire în cer de la Dumnezeu, o casă care nu este făcută de mână, ci este veşnică.” (2 Corinteni 5.1).

Nu este în altă parte, ci este chiar acolo sus şi ne aşteaptă. Iar aceste trupuri pământeşti gem şi doresc să fie îmbrăcate în nemurire. Este adevărat? Boli, dureri, suferinţe, dezamăgiri… O, ce fericit voi fi când se va sfârşi cu cortul acesta mizerabil! Voi nu? Atunci vom putea merge Acasă. Da, domnilor.

Noi gemem după trupul ceresc; Duhul geme. Când privesc în jur şi văd toată durerea, murdăria, păcatul, fiinţele muritoare, înşelăciunea şi toate celelalte lucruri, mă gândesc: „O, Doamne, cât va mai ţine?”

Într-o zi, voi rosti ultima predică, apoi voi pune Biblia jos şi voi pleca Acasă. O, ce clipă! Când se va sfârşi cu acest cort pământesc, nu va trece nici o secundă până când voi fi acolo sus; şi la fel voi. O, nu este de mirare că s-a spus:

„Voi arunca haina de carne Şi mă voi ridica

Să primesc premiul cel veşnic;

Voi striga trecând prin văzduh.”

Unde este acest lucru? Când îl vom avea? Îl avem chiar acum: „Pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8.30), Vă daţi seama? Trupurile noastre nemuritoare proslăvite, ne aşteaptă chiar acum în prezenţa lui Isus Hristos.

Voi ştiţi că bebeluşul primeşte viaţă încă înainte de a se naşte. Astfel, muşchii lui tremură şi tresar, dar plămânii îi sunt închişi, dar o palmă sau două date peste fund, îl ajută să înceapă să respire. Ce se întâmplă? În timp ce se formează trupul acela mic în trupul mamei, există deja un trup duhovnicesc care aşteaptă să-l primească imediat ce se naşte.

Şi la fel de sigur cum există un trup duhovnicesc care ne aşteaptă când venim în lume, există un alt trup care ne aşteaptă imediat ce vom pleca din lumea aceasta. Înţelegeţi? Este exact invers: înapoi în Eden.

Acolo moartea nu va mai avea nici o putere, ceea ce înseamnă că nu este de mirare că Pavel a spus: „Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?” (1 Corinteni 15.55). Şi a continuat: „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos.” (v. 57). Da, prieteni. Când se va desface casa pământească a cortului nostru trupesc, noi avem deja un trup care ne aşteaptă, deci nu vă faceţi probleme.

Prietene care ai pus această întrebare, Domnul să aibă milă de tine dacă eşti un păcătos. Aici nu eşti condamnat, ci mergi înainte şi ai propăşire, iar dacă îţi merge bine şi faci ceea ce faci, aceasta vine tot din îndurarea lui Dumnezeu. Dar nu uita că dacă eşti păcătos, când vei muri sufletul tău va merge la judecată şi vei fi osândit. Da, vei fi aruncat afară şi te vei chinui până în ziua când vei fi adus înapoi pe acest pământ. Atunci vei primi un trup în care vei fi aruncat în întunericul de afară, unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor; vei fi aruncat în iad, unde viermele nu moare şi focul nu se stinge, şi vei chinuit în toate veacurile care vor veni. Este un tablou întunecos, dar aşa spune Biblia, Hristos.

Dacă aşa a osândit Dumnezeu păcatul şi acesta este preţul lui, ce s-ar întâmpla dacă aceste duhuri păcătoase ar fi eliberate vreodată? S-ar repeta ce s-a petrecut în ultimii şase mii de ani. Este adevărat? Dar nu li se va mai da încă o ocazie!

Voi spuneţi: „Eu cred că atunci când ajungi în mormânt, te duci în iad.”

Aşa este, pentru că cuvântul „iad” înseamnă „separare, despărţire,” la fel ca şi cuvântul „moarte.” Deci trupul tău moare, este despărţit. Îi laşi pe cei dragi şi te duci acolo, dar nu despre aceasta vorbim acum.

Cuvântul spune că „oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata.” (Evrei 9.27). Vedeţi?

Dacă vei ajunge la judecată, va trebui să stai în faţa unui Dumnezeu nemilos, care a spus deja ce va face. Astfel, ştii care îţi este sentinţa încă înainte de a ajunge acolo. Deci, singura scăpare este să fii mântuit şi să primeşti trupul proslăvit.

Noi nu suntem morţi, ci suntem vii. Dacă această scândură ar avea în ea viaţă şi inteligenţă, ar putea să se mişte aşa cum se mişcă degetul meu. Noi nu suntem făcuţi dintr-un astfel de material, ci suntem făcuţi din celule, din fibre, din viaţă. Mai mult, posedăm un duh care controlează totul.

Uitaţi-vă cât de repede trebuie să lucreze. Fiţi atenţi!  Mâna mea atinge obiectul acesta.  Trebuie să fie o reacţie pozitivă şi una negativă. Degetul meu atinge obiectul şi îl simt. Imediat informaţia se duce la creier, iar acesta spune: „Este rece!” Apoi se întoarce. Vedeţi cât este de rapid procesul acesta? Este mai rapid decât gândul sau decât orice altceva. Ce este aceasta? Acolo înăuntru există ceva viu: terminaţiile nervoase acţionează asupra creierului. Înţelegeţi ce vreau să spun? Senzorii ating obiectul, îl simt şi transmit mesajul la creier: „Este rece!” iar creierul spune că este rece pentru că aceasta i-au transmis senzorii. Totul funcţionează desăvârşit.

Dumnezeu cunoaşte orice gând care ne trece prin minte; şi ştie tot ce facem.

Astfel, atunci când moare un credincios, el se duce în prezenţa Celui ce l-a făcut, în prezenţa Dumnezeului Său, iar când moare un păcătos, el se duce acolo unde-i este locul.

Totuşi, trebuie să spun că sunt unii care se vor ridica numai la a doua înviere şi care vor trebui să meargă la judecată alături de cei păcătoşi şi să fie judecaţi împreună cu ei. Aş vrea să înţelegeţi aceasta.

Primul lucru care va avea loc, va fi venirea Miresei.  S-ar putea să nu fiţi de acord cu ceea ce vă spun, dar ascultaţi-mă cu atenţie. Faptul că L-ai primit pe Hristos ca Mântuitor personal nu-ţi dă certitudinea că vei avea parte de răpire.  De răpire vor avea parte numai cei aleşi. Trebuie spus că pe pământ va rămâne o rămăşiţă care va trece prin prigoane şi prin necazul cel mare: cei care fac parte din biserică, dar nu vor fi răpiţi.

Femeile ştiu că atunci când vrei să croieşti ceva, întinzi materialul pe masă, aşezi tiparul peste el şi îl tai după acel tipar. Este adevărat?

Materialul care rămâne este de aceeaşi calitate ca cel cuprins sub tipar, este adevărat? Dar tu eşti cel care alegi. Restul de material poţi să-l pui deoparte sau să-l foloseşti altădată.

Cine aşează tiparul? Dumnezeu, prin alegere. Amin. El aşează tiparele prin alegre. Astfel, El a spus: „Eu i-am ales înainte de întemeierea lumii.” Voi ştiţi că Isus le-a spus ucenicilor Săi că a fost cu ei, i-a ales şi i-a cunoscut încă înainte de întemeierea lumii, este adevărat?

Aşadar, Dumnezeu aşează tiparul. Astfel, există nişte oameni aleşi care vor fi răpiţi şi vor exista oameni buni, cinstiţi, cu vieţi sfinte, oameni mântuiţi de Dumnezeu, care nu vor avea parte de răpire, ci se vor ridica numai la a doua înviere.

Nădăjduiesc că nu vă veţi supăra pe mine dacă vă voi vorbi direct. Să nu vă supăraţi pentru că trebuie să vă spun adevărul. Fiţi atenţi! Sunt oameni care cred în neprihănirea prin credinţă şi în sfinţenie, oameni care au o viaţă curată şi sfântă.

Uitaţi-vă la Iuda Iscarioteanul. El a fost socotit neprihănit când a crezut în Domnul Isus Hristos şi L-a primit ca Mântuitor personal. Iuda Iscarioteanul a fost sfinţit conform Ioan 17.17, iar conform Matei 10 a primit putere să scoată draci. Şi după ce a vindecat bolnavi şi a scos afară draci, el s-a întors plin de bucurie, strigând ca orice bun holly-roller pe care l-aţi văzut.  Este adevărat? Acest lucru  ni-l spune Biblia, dar cu toate acestea, şi-a arătat adevărata faţă înainte de cincizecime. Urmăriţi acel duh!

Astăzi sunt în lume milioane de creştini buni care cred în neprihănire, dar nu au nimic comun cu sfinţirea: prezbiterienii, episcopalii şi aşa mai departe; ei cred în neprihănire şi predică despre ea, ceea ce este foarte bine, dar nu merg mai departe ci se opresc aici.

Nazarinenii, sfinţii pelerini, metodiştii, etc, şi-au îndreptat atenţia spre sfinţire şi cred în ea. Aceasta este foarte bine, au dreptate. Au primit biruinţă, au strigat şi      L-au lăudat pe Domnul. Totul a fost bine, dar încearcă să-i vorbeşti unuia dintre ei despre botezul cu Duhul Sfânt, despre putere, despre semne şi minuni, şi îţi va arăta imediat cine este cu adevărat. Da, îţi va spune imediat: „Eu nu vreau aşa ceva! Nu pot să cred asemenea lucruri!”

Chiar şi nazarinenii cred că un om care vorbeşte în limbi este de la diavolul. Ei l-au dat afară pe dr. Reedhead din funcţia de preşedinte al Misiunii din Sudan, pentru că a vorbit în limbi. Da, ei spun: „Noi nu avem nevoie de aşa ceva!”

Când am auzit aceasta, le-am zis: „Înseamnă că nu puteţi să predicaţi ca Pavel şi nici să primiţi Evanghelia vestită de el, deoarece a spus: „Nu împiedicaţi vorbirea în limbi.” (1 Corinteni 14.39). Aşa este. Dar ei spun că aceasta vine de la diavolul. Au văzut o mulţime de imitatori şi acum cred că toţi sunt aşa.

Înţelegeţi? Este o biserică neprihănită şi sfinţită, dar nu este de acord că botezul cu Duhul Sfânt este o lucrare diferită de sfinţire. Totuşi, acesta este adevărul: botezul cu Duhul Sfânt şi sfinţirea sunt două lucruri diferite. Desigur.

Din trupul lui Hristos au ieşit trei elemente şi tocmai de ele ne folosim noi ca să intrăm în trupul Său. Care sunt acestea? Apa, sângele şi Duhul. Este adevărat?

Scriptura spune: „Trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Duhul Sfânt, şi aceştia trei una sunt.

Şi trei sunt care mărturisesc pe pământ: apa, sângele şi Duhul, şi acestea trei una sunt în mărturia lor.” (1 Ioan 5.7-8). Deci ele nu sunt acelaşi lucru, dar au aceeaşi mărturie, aşa-i?

Tu nu poţi să-L ai pe Tatăl fără să-L ai pe Fiul; şi nu poţi să-L ai pe Fiul fără să-L ai pe Duhul Sfânt, dar poţi să fii socotit neprihănit fără să fii sfinţit; şi poţi să fii neprihănit şi sfinţit şi totuşi să nu ai  botezul Duhului Sfânt. Înţelegeţi? Acesta este adevărul. Aceasta o spune Scriptura:

Trei sunt care mărturisesc pe pământ: Duhul, apa şi sângele, şi aceştia trei sunt una în mărturisirea lor.” (1 Ioan 5.8). Vedeţi? Ele nu sunt una, dar mărturisesc ca unul, pentru că este acelaşi Duh dat însă cu măsură. Da, Dumnezeu ne dă Duhul cu măsură.

Luther a predicat despre neprihănire. Este adevărat? El spunea: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Vedeţi? El a avut un mesaj important, o bucăţică din Duhul Sfânt, dar Mesajul a mers mai departe, fiindcă Dumnezeu a vrut să trimită mai mult Duh, bisericii Sale, ca să o ridice.

Luther spunea: „O, noi credem că am găsit ceea ce trebuia!” dar John Wesley a zis: „Nu!” El, George Witfreld şi ceilalţi, au spus: „Noi credem în sfinţire, care este cea de-a doua lucrare a harului.” Este adevărat? Şi au propovăduit sfinţirea. Dacă luteranii nu au vrut să meargă mai departe, Dumnezeu a dat mesajul metodiştilor, lui Wesley. Vedeţi? Iar ei L-au primit şi au avut o trezire care a cuprins întreaga lume.

A urmat apoi dovada Duhului Sfânt prin semne şi minuni… dar metodiştii nu au vrut să accepte aceasta. Dacă Wesley şi Martin Luther ar fi acum pe pământ, ar primi aceasta, dar urmaşii lor au trecut pe alături.

Penticostalii au crezut şi au primit vorbirea în limbi, dar după aceea s-au întors şi au spus că toţi trebuie să vorbească în limbi, ceea ce este o învăţătură total greşită. Aceste daruri au fost date de Dumnezeu. Este ca şi cum m-aş împotrivi să am ochi albaştri, dar nu pot face nimic pentru că aşa mi i-a dat Dumnezeu.

Acestea sunt darurile lui Dumnezeu pentru biserică; El le-a aşezat acolo, înţelegeţi?

Penticostalii au primit o mare binecuvântare şi au mers mult mai departe decât luteranii şi metodiştii, dar acum s-au organizat şi au decăzut atât de mult încât au ajuns mai rău decât metodiştii şi toţi ceilalţi.

Au trecut aproape patruzeci de ani de când au început să primească vorbirea în limbi, dar acest pom al lui Dumnezeu are în el nouă roade diferite, aşa că puteţi să le aveţi pe oricare din ele. Înţelegeţi? Dumnezeu ni le-a dat şi ele vin din Pomul Lui.

Amintiţi-vă tema din dimineaţa aceasta: Când a început judecata, au fost deschise cărţile. Atunci Isus a venit cu zece mii de ori zece mii de sfinţi – noi am trecut prin Scriptură şi i-am văzut în jurul scaunului de domnie – şi au fost deschise nişte cărţi şi apoi o altă carte, care era Cartea Vieţii. Cei care judecau erau cei care avuseseră parte de răpire, este adevărat? Ei s-au dus Acasă, au primit trupurile de slavă, au trăit în Mileniu, iar acum îi judecă pe cei care sunt adunaţi înaintea scaunului de domnie mare şi alb. Isus a spus că atunci îi va despărţi pe oameni aşa cum desparte păstorul oile de capre. Vă întrebaţi când va avea loc lucrul acesta? La judecata de la scaunul de domnie.

„Dar la răpire?” întrebaţi voi. Isus a vorbit despre subiectul acesta în multe feluri, în pilde. Iată una dintre ele.

El a spus că zece fecioare s-au dus să-L întâmpine pe Mire. Toate erau fecioare, dar unele aveau untdelemn în candele, pe când altele nu aveau. Aşa este? Ce înseamnă untdelemnul? Duhul Sfânt. Aşa spune Biblia. Observaţi, ele erau fecioare. Ce înseamnă aceasta? Că erau sfinte, curate şi separate, este adevărat?

Dacă aş avea aici un pahar, v-aş arăta… Să luăm ca exemplu sticla aceasta. Să zicem că este goală şi cât se poate de murdară, iar eu aş vrea s-o folosesc.

Primul lucru pe care vreau să-l fac este neprihănirea. Vedeţi? O ridic pentru că vreau s-o folosesc, dar este murdară pentru că am găsit-o la gunoi. Dacă aş gândi fireşte, nu aş mai pune niciodată ceva curat în ea, dar eu o curăţ şi o spăl: o sfinţesc. Este adevărat? Ce înseamnă cuvântul „sfânt”? „Curăţit şi pus deoparte pentru slujbă.”

Aceasta este biserica: Dumnezeu i-a luat în epoca lui Luther şi i-a făcut neprihăniţi; în epoca lui Wesley i-a sfinţit, iar în epoca aceasta îi umple. Înţelegeţi? Pune în ei Viaţa, Duhul Sfânt care i-a ales, i-a sfinţit şi i-a umplut. Înţelegeţi? Este aceeaşi biserică, dar fiţi atenţi. Eu cred că Luther, Wesley şi mulţi dintre ceilalţi, vor avea parte de răpire, deoarece ei au avut o măsură de Duh, care le-a fost predicată, şi au crezut-o.

Astăzi, cei mai mulţi dintre oameni au intrat în aceste denominaţiuni care nu vor să se mişte mai departe, dar Dumnezeu are o singură grupare şi aceasta este Biserica Sa. El a lucrat întotdeauna la fel, dar aceste organizaţii au dărâmat totul. Astfel, foarte mulţi dintre oamenii de astăzi spun că botezul cu Duhul Sfânt este o prostie. Spun aceasta, deşi au fost socotiţi neprihăniţi şi sfinţiţi. Vedeţi? Cu toate acestea, ei spun: „Aceasta este o prostie!”

Eu ştiu că diavolul a lăsat tot felul de sperietori pe afară, dar merele bune se găsesc tocmai acolo unde sunt puse sperietorile. Aşa este. Mergeţi deci înainte, treceţi pe lângă sperietori şi mâncaţi mere! Înţelegeţi?

Apoi, Dumnezeu îşi ia Biserica şi o proslăveşte. Ea se va întoarce cu El doar atunci când va reveni pentru Împărăţie. Fiţi atenţi! Haideţi să vedem dacă aceştia vor trece prin necazul cel mare.  El a spus că unele dintre fecioare au cerut celorlalte să le dea din untdelemnul lor. Apoi s-a auzit o strigare: „Iată, vine Mirele; ieşiţi-i în întâmpinare!” Gândiţi-vă la aceasta! Acele fecioare, oameni sfinţi, dar fără botezul Duhului Sfânt, au zis: „Daţi-ne din untdelemnul vostru!”

Ce a răspuns Biserica? „Ne ajunge doar pentru noi, aşa că duceţi-vă şi rugaţi-vă!” Dar a fost prea târziu. Biserica a intrat la nuntă, iar ceilalţi au fost aruncaţi în întunericul de afară, unde este plânsul şi scrâşnirea dinţilor: ei vor trece prin prigoane, vor suferi şi vor muri.

Apoi, Isus Se întoarce pe pământ ca să Împărăţească o mie de ani. Ce va urma după Mileniu? Cei sfinţi îi vor judeca pe toţi oamenii şi-i vor despărţi aşa cum desparte păstorul oile de capre. Înţelegeţi? Aceasta este diferenţa.

Deci, dacă atunci când murim suntem în Hristos, vom merge în acel trup minunat: Trupul lui Hristos Isus. Dar dacă suntem păcătoşi, vom merge în marele trup al păcătoşilor, iar Dumnezeu a spus că în situaţia aceasta, partea noastră va fi în iad, alături de făţarnici. Amin.

16. Te rog să explici cele scrise în Exod 4.24. Ce înseamnă că Dumnezeu a vrut să-l omoare pe Moise sau pe fiul lui şi de ce a vrut aceasta?

Este o întrebare bună. Să citim deci Exod 4.24:

În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare.”

Câţi îşi amintesc aceasta?

Cu mulţi ani înainte de naşterea lui Moise, Dumnezeu i-a dat lui Avraam semnul tăierii împrejur. Acesta a fost legământul făcut de Dumnezeu: ca fiecare iudeu să fie tăiat împrejur. Este adevărat? Acesta era un semn. Dar noi suntem tăiaţi împrejur astăzi? Da, dar nu în carne, ci prin Duhul Sfânt.

Dumnezeu i-a dat această poruncă lui Avraam: „Tot ce este de parte bărbătească între voi să fie tăiat împrejur.” (Geneza 17.10).

El l-a chemat pe Moise să-i elibereze pe copiii lui Israel, iar Moise nu a făcut acest semn izbăvitor tocmai fiului său. Înţelegeţi ce vreau să spun? Este ca şi cum v-aş spune: „Fiecare din voi să fie botezat în apă, apoi vă vom trece în registrul bisericii. Vom birui împreună.”

Frate, Scriptura nu spune aşa ceva, ci fiecare trebuie să fie născut din nou, tăiat împrejur prin Duhul Sfânt. Nu contează cât eşti de bun, nici de care biserică aparţii sau cât de buni au fost părinţii tăi; dacă nu eşti născut din nou prin Duhul lui Dumnezeu, nu vei avea parte de răpire. Înţelegeţi? Nu ai cum! Tăierea împrejur este tocmai semnul care te izbăveşte şi este făcută de Duhul Sfânt.

Cel ce a pus întrebarea nu înţelege de ce a vrut Dumnezeu să-l ucidă pe Moise sau pe fiul său.

Dumnezeu îl urmărea pe Moise. Şi cea care l-a salvat a fost Sefora, soţia sa, care a luat o piatră ascuţită şi a tăiat prepuţul fiului său, l-a aruncat la picioarele lui Moise şi a spus: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.” (v. 26). Înţelegeţi?

Dumnezeu ar fi luat viaţa lui Moise, dar probabil un Înger a venit acolo şi i-a zis Seforei: „Fă repede lucrul acesta!” iar Sefora l-a tăiat împrejur pe băieţel. Probabil că ea i-a spus: „Moise, tu îţi faci griji cu privire la călătorie şi la toate celelalte lucruri, şi iată că propriul tău fiu nu a fost tăiat împrejur.”

Eu am întâlnit adesea oameni care spuneau: „O, slavă lui Dumnezeu! Domnul vrea să fac cutare lucru. Domnul vrea să merg în Africa sau în India…”

Când îi auzeam ce spun, le ziceam: „L-ai întrebat vreodată pe lăptar dacă este mântuit? L-ai întrebat pe băiatul care vinde ziare dacă a fost născut din nou? Dar cu vecinii tăi cum este? Sunt mântuiţi?” Înţelegeţi?

Mai demult, m-am întâlnit în Florida cu o femeie. Nu vreau să judec pe nimeni, dar era un predicator care a vorbit chiar de la amvonul acesta; era un bărbat venit din alt stat, era căsătorit şi avea trei copii. Femeia de care vă spun era văduvă şi a venit împreună cu acest bărbat, din Texas, cu un Cadillac. Desigur, fiecare are dreptul să se îmbrace cum doreşte, asta nu mă priveşte pe mine, dar vreau să spun că o creştină nu se poate îmbrăca aşa. Avea nişte cercei mari atârnaţi de urechi şi o grămadă de ruj pe buze. Îşi smulsese sprâncenele şi îşi desenase altele cu creionul. Ea a venit la mine şi mi-a zis:

„Frate Branham, Domnul mă trimite într-o altă ţară.”

„Chiar aşa?” am întrebat-o eu.

„Da,” a răspuns ea. „Voi merge cu bărbatul acesta.”

„Bine, dacă te trimite Domnul nu este nici o problemă.” Privind însă la roadele lor, nu prea părea aşa cum spunea ea. Înţelegeţi?

„Nu crezi că aceasta este voia Domnului?” a întrebat ea.

„Nu mă întreba pe mine. Dacă te-a trimis Domnul, fă cum a spus El, dar în ce mă priveşte, nu cred că este aşa. Dă-mi voie să fiu sincer cu tine.”

„Dar ce te face să crezi aceasta?”

„În primul rând, nu-ţi stă bine să fii tot timpul cu acest bărbat, ca şi cum aţi fi căsătoriţi, fiindcă dacă este un lucru care aduce ruşine asupra voastră, acesta este.”

Ce a făcut acea femeie? Şi-a văzut de treburile ei fără să primească Duhul Sfânt, asemenea femeii despre care   v-am vorbit astăzi; cea care mi-a dat telefon şi mi-a spus că vrea să divorţeze de soţul ei şi să se căsătorească cu un alt bărbat. Probabil că ea s-a apropiat cândva de Dumnezeu, dar a iubit mai mult lucrurile lumii.

Eu am întrebat-o: „Ai primit Duhul Sfânt?”

„Încă nu, dar Îl caut.”

„Atunci primeşte mai întâi Duhul Sfânt şi El îţi va spune ce soţ trebuie să ai.”

Aşa este. Înţelegeţi? De aceasta ai nevoie. Dacă nu, vei muri duhovniceşte. Dumnezeu îţi vorbeşte în seara aceasta; El a bătut de atâtea ori la inima ta (Fratele Branham bate în amvon).Vine o vreme când El va închide uşa şi atunci îndurarea se va sfârşi. Înţelegeţi?

Desigur, Dumnezeu l-ar fi omorât pe Moise. Ascultaţi şi veţi vedea că aşa spune Biblia:

În timpul călătoriei, într-un loc unde a rămas Moise peste noapte, l-a întâlnit Domnul şi a vrut să-l omoare.

Sefora a luat o piatră ascuţită, a tăiat prepuţul fiului său şi l-a aruncat la picioarele lui Moise, zicând: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.” (Exod 4.24-25).

Aşa este. Dumnezeu nu-l căuta pe fiul lui Moise, fiindcă băieţelul nu ştia ce trebuie să facă, era nevinovat. Dar Moise mergea să-i elibereze pe copiii lui Israel, sub semnul tăierii împrejur, şi cu toate acestea, propriul său fiu nu era tăiat împrejur. Înţelegeţi? Dar Sefora a tăiat prepuţul fiului său cu o piatră, apoi s-a aruncat la picioarele lui Moise şi i-a zis: „Tu eşti un soţ de sânge pentru mine.”

17. Te rog să explici despre ce se vorbeşte în Isaia 4.1 şi când se va întâmpla aceasta. Mulţumesc.

În ordine. Să vedem… A, da!

Şapte femei vor apuca în ziua aceea un singur bărbat şi vor zice: „Vom mânca pâinea noastră înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele, şi ia ocara de peste noi.”

Ei bine, frate, cam aceasta este situaţia în care am ajuns. Ţara noastră a decăzut foarte mult.

Dragul meu prieten creştin, dă-mi voie să-ţi spun aceasta cu respect pentru toţi oamenii. Voi, cei care aţi studiat istoria, ştiţi că ne aflăm pe acelaşi drum pe care au căzut de-a lungul vremii toate naţiunile puternice.

Cum vă spuneam azi-dimineaţă, în alte ţări, bărbaţii vin la mine şi-mi spun: „Frate Branham, ce fel de femei aveţi voi, fiindcă toate cântecele pe care le cântaţi sunt doar nişte murdării despre femei?” Aşa este.

Vreţi să ştiţi ce este? Vreţi să vă spun câteva cuvinte? Am s-o fac.

Lumea a ajuns în starea aceasta pentru că totul este o „Sodoma şi Gomora” modernă. Chiar aşa.

Când am fost în California, m-am uitat întâmplător într-un ziar. Am uitat cu câte mii creşte homosexualitatea în fiecare an. Nici măcar dorinţa sexuală dintre soţ şi soţie nu mai există. Este exact cum a spus Dumnezeu că se va întâmpla.

Uitaţi-vă ce are succes acum. Ascultaţi la radio, uitaţi-vă la televizor şi veţi afla. Tot ce este mai rău şi mai murdar… Cântecele despre femei şi despre tot felul de lucruri, aceasta place acum.

Am ajuns într-un punct în care se pare că nu mai avem grijă de femeile noastre, iar femeile noastre nu mai au grijă de ele însele. Dacă femeia s-ar păstra în ordine, bărbatul ar fi nevoit să se pună şi el în ordine. Să nu credeţi că iau apărarea bărbaţilor, însă ştiu că acesta este adevărul. Da, domnilor.

Ce este aceasta? O situaţie îngrozitoare în care am ajuns şi care confirmă Scriptura. Da, Biblia spune că va fi aşa. Şi atunci cum am mai putea avea treziri?

Ascultaţi-mă, prieteni creştini. Daţi-mi voie să vă întreb ceva. Îl avem pe Billy Graham; îl avem pe Jack Schullers, avem în lume tot felul de mişcări religioase. În ultimii şase, şapte ani au cuprins Statele Unite cât s-a putut, dar cu toate acestea n-a avut loc nici măcar o trezire. De ce? Pentru că uşile sunt închide, sau mai clar spus: toţi peştii au fost prinşi, cum am zis şi azi-dimineaţă. Abia dacă mai sunt vreo doi pe undeva.

Billy Graham a avut o adunare, la Boston, dacă nu greşesc şi în şase săptămâni a avut 20.000 de convertiţi. Câteva săptămâni mai târziu s-au întors acolo şi n-au mai găsit nici 20. Gândiţi-vă la aceasta. Frate, noi am ajuns aproape de sfârşit, trăim în zilele care au fost vestite de Dumnezeu: în zilele din urmă.

Indiferent ce credem noi despre aceasta, Cuvântul lui Dumnezeu spune că am fost hotărâţi mai dinainte. Aşa este. Ce a chemat Dumnezeu va veni la El, iar ce nu a chemat, nu va veni. Dumnezeu cheamă, dar ei resping chemarea Lui. Eu nu spun că Dumnezeu osândeşte pe cineva, fiindcă dimpotrivă, El vrea ca nimeni să nu piară, ci toţi să se pocăiască. Dar pentru că este Dumnezeu, El ştia de la început că nu vor veni. Şi totuşi, El le dă şansă, dar ei o refuză.

Dacă El nu ştia aceasta, cum a ştiut că vom avea căruţe fără cai? Cum a ştiut că vor veni aceste timpuri? De ce a spus că oamenii vor fi obraznici, îngâmfaţi, iubitori de plăceri, etc.? De ce au vorbit toţi prorocii, chiar de la început, despre lucrurile care se întâmplă chiar sub ochii noştri? Dumnezeu ştia totul. El ştia tot ce va fi. De-a lungul timpului, în lume au fost oameni spre care Dumnezeu a privit şi a zis: „Aceştia nu vor veni!” şi aşa a fost. Astfel, ei au fost osândiţi pentru că aceasta era alegerea lor. Amin.

Frate şi soră, spun aceasta cu respect şi cu frică de Dumnezeu în inimă, dar eu cred că biserica s-a scufundat. Nu mai este nici o nădejde! A ajuns la sfârşit.

Gândiţi-vă puţin la textul acesta din Scriptură: „Şapte femei vor apuca un singur bărbat…”

Am acasă un articol decupat dintr-un ziar. Ar trebui să citiţi singuri ce scrie acolo. „Ce s-a întâmplat cu moralitatea femeilor noastre americane? Doi din trei soldaţi care au plecat în război, au fost părăsiţi de soţiile lor în primele şase luni.” Vedeţi? Din trei soldaţi, doi au fost părăsiţi de soţii. Aceste femei abia au aşteptat să scape de ei. De ce se întâmplă aceasta? Dacă mă înţelegeţi, prieteni, acesta este duhul vremii. Noi trebuie să intrăm în duhul zilelor din urmă, fiindcă am ajuns în zilele din urmă.

Când mergi la dans, trebuie să intri în duhul dansului, dacă vrei să dansezi. Când te duci la biserică, înainte să te poţi închina trebuie să intri în Duhul închinării.

Înainte de a veni zilele din urmă, oamenii trebuie să intre în duhul acestor zile şi iată-ne că suntem chiar în duhul acesta.

Dumnezeu a făgăduit că vor veni aceste zile şi iată-le aici. Noi trăim în ele. Bărbaţii şi femeile adorm şi nici nu-şi dau seama.

În toamna care a trecut, m-am întâlnit cu un tânăr. Ne îndreptam spre un oraş. Era căsătorit deşi era încă în şcoală şi mi-a zis: „M-am căsătorit cu ea pentru că era fată bună şi am luat-o înainte de a termina şcoala pentru că era fecioară. Cred că de ani de zile n-a mai existat în şcoală vreo fată care să fie fecioară.”

Vedeţi? Nu mai este nici o nădejde.

În California am fost în locuri unde poliţiştii îţi spun să nu ieşi pe stradă. Acolo pericolul este mai mare pentru un bărbat decât pentru o femeie. O, Domnul să aibă milă! Nu ştiţi că Biblia a spus că vor veni astfel de timpuri?

La fel s-a întâmplat în Sodoma şi Gomora, înainte ca Dumnezeu să trimită focul să le ardă. Acesta este un indicator care arată că atunci când lumea va ajunge în acel punct, totul este la sfârşit… Noi trăim în zilele din urmă. Desigur, şi „şapte femeie apucă un singur bărbat şi spun: „Vom mânca pâinea noastră înşine şi ne vom îmbrăca hainele noastre înşine; numai fă-ne să-ţi purtăm numele şi ia ocara de peste noi!”

Frate, nu este nevoie să pleci din Statele Unite ca să vezi aceasta. În viaţa mea am văzut un singur loc despre care m-am gândit că este cu puţin mai rău decât străzile din ţara noastră. Şi situaţia nu se îmbunătăţeşte ci totul este din ce în ce mai rău. Ţineţi minte că vă spun în Numele Domnului: Vom merge din rău în mai rău. Nu mai există decât o singură scăpare, iar aceasta este Isus Hristos.

Eu am colindat întreaga ţară şi am strigat, iar Dumnezeu a înviat chiar şi morţi. Ne-am dus din oraş în oraş, iar Dumnezeu a lucrat minunat, fiindcă oameni care stătuseră ani de zile în scaune cu rotile, mergeau acum pe stradă şi îşi duceau singuri căruţurile. Femei pe care medicii le declaraseră sortite morţii, au fost ridicate şi vindecate pe deplin, şi aceasta în timp ce oamenii se dau înapoi şi spun: „Aceasta este telepatie! O adunătură de holly-rollers.” Şi atunci ce altceva mai putem aştepta în afară de judecată? Da, judecata este aici, şi va trebuit s-o primiţi!

Frate, fugi de mânia care vine şi ascunde-te cât poţi de repede în Isus Hristos. Ieşi afară din toate acestea! Acesta este duhul zilelor din urmă şi aş putea să vă spun încă multe despre aceste lucruri, dar trebuie să mă grăbesc.

18. Vrei să ne explici cum vrea Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos să venim în casa Lui pentru închinare?

Da, este o întrebare bună, o întrebare esenţială pentru orice biserică. Să vedem:

În primul rând, conform Scripturii, oamenii trebuie să vină în casa Domnului cu un singur scop: să-I slujească Domnului şi să cânte. Aceasta aşteaptă El de la noi.

El nu vrea să venim în casa Sa ca să vorbim unii despre alţii, sau despre ce vom face în cursul săptămânii. Dorinţa Lui este să venim aici ca să ne închinăm înaintea Sa, pentru că aceasta este o casă de închinare, iar Cuvântul spune că „toate să se facă în chip cuviincios şi cu rânduială.” (1 Corinteni 14.40). Deci totul trebuie să fie în ordine; trebuie să fie un mesaj.

Aş vrea să spun că după rânduiala Bisericii din Noul Testament, oamenii intrau în biserica lui Dumnezeu într-un duh de închinare; se duceau acolo şi cântau cântări de laudă. Apoi, predicatorul vorbea Cuvântul, pentru că el era un proroc al bisericii. Noi ştim că în Noul Testament predicatorul este un proroc: „Mărturia lui Isus este duhul prorociei.” (Apocalipsa 19.10). Predicatorul ţinea probabil o predică lungă, iar binecuvântările se revărsau peste oameni. Ei spuneau: „Amin!” şi Îl lăudau pe Dumnezeu, iar când predicatorul îşi încheia mesajul, li se spunea ceva în limbi necunoscute. (1 Corinteni 14.13-14). Biblia spune că dacă în biserică nu este nimeni care să tălmăcească, atunci cel care vorbeşte în limbi trebuie să stea în linişte, pentru că el vorbeşte bine, dar Îi vorbeşte lui Dumnezeu, iar cei din jur nu înţeleg nimic. Dar dacă cineva vorbeşte în limbi şi este cine să tălmăcească, atunci trebuie să se spună mesajul.

Toate bisericile se lovesc de problema aceasta. Charles Fuller m-a contrazis foarte mult în problema aceasta, dar acum a trebuit să cedeze, iar astăzi propovăduieşte peste tot acest lucru, în Long Beach. Da, domnilor. Ei se bucură de binecuvântările lui Dumnezeu: vorbesc în limbi, tălmăcesc şi se roagă pentru bolnavi. El face aceasta deşi nu cu mult timp în urmă îmi spunea: „Nu pot crede aşa ceva!”

„Este problema ta, deoarece aceste lucruri nu sunt pentru necredincioşi, ci sunt pentru cei care cred.”

Şi astăzi iată-l propovăduind chiar aceste lucruri. Vedeţi? Vine o vreme când fiecare este pus în faţa acestor lucruri.

În timp ce vorbeşte predicatorul, oamenii trebuie să stea liniştiţi şi să-l asculte, pentru că dacă vorbeşte sub ungere, el le aduce Cuvântul lui Dumnezeu.

Toate duhurile prorocilor sunt supuse prorocilor. Astfel, când se duce păstorul în faţă şi deschide Biblia, biserica trebuie să tacă şi să asculte ce spune el, pentru că le descoperă Scriptura. Dacă spune ceva care îţi place, poţi spune: „Amin!” „Slavă lui Dumnezeu!” sau orice vrei, deoarece Biblia ne îndeamnă să facem aceasta. „Amin” înseamnă „Aşa să fie.”

Dacă oamenii se bucură şi Duhul este cu ei, El poate să le mai spună ceva prin unul dintre ei, dar atunci tălmăcirea nu va fi doar un citat din Biblie, deoarece Dumnezeu nu face repetiţii fără rost, ci este vorba de un mesaj direct către cineva care trebuie să facă un anumit lucru sau de un mesaj de îndreptare pentru biserică.

De exemplu, cineva se ridică şi vorbeşte în limbi, iar altcineva tălmăceşte, spunând: „Aşa vorbeşte Domnul: Cutare să se ducă şi să-şi pună mâinile peste copilul acela, fiindcă a sosit timpul să fie vindecat!”

Apoi omul se ridică şi spune: „Stăteam acolo şi inima mea ardea pentru copil.” El se ridică în ascultare de Duhul, îşi pune mâinile peste copil şi copilul este vindecat. Dacă nu se întâmplă aceasta, înseamnă că ceva nu este în ordine. Înţelegeţi? Acesta este un mesaj direct.

Când va vedea aceasta, necredinciosul din adunare va spune: „Ia stai puţin! Dumnezeu este cu oamenii aceştia.” Înţelegeţi ce vreau să spun?

Sau s-ar putea să se spună: „Aşa vorbeşte Domnul: cine locuieşte în partea de sud a oraşului să se mute de acolo în următoarele două zile pentru că va veni o furtună care va distruge totul în zona aceea.” Aceasta este o prorocie pentru toată biserica.

Cineva cu gândire duhovnicească se ridică şi întreabă: „Oare a venit de la Domnul?” iar dacă alţi trei oameni cu gândire duhovnicească se ridică şi spun: „Da, de la Domnul a venit!” atunci prorocia este primită de biserică. Din clipa aceea, toţi cei care stau în partea respectivă a oraşului se mută de acolo. Dacă ceea ce s-a spus nu se împlineşte întocmai, ar fi bine să-l urmăriţi pe acela prin care a venit, deoarece între voi a fost un alt duh. Dar dacă se întâmplă întocmai, lăudaţi-L pe Dumnezeu şi mulţumiţi-I că v-a ajutat să scăpaţi de acel dezastru.  Înţelegeţi? Fiţi atenţi la aceste lucruri, deoarece este semnul că biserica este în ordine.

Domnul vă dă 2-3 mesaje o dată, de aceea ce trece peste acest număr trebuie pus în rânduială.

Nu ştiu. Întrebarea aceasta ar putea fi pusă de o femeie şi pentru că mi-a venit ceva în minte, am să vă spun. În conformitate cu Noul Testament, femeile intrau în biserică, se aşezau smerite, cu faţa acoperită şi rămâneau aşa pe toată durata serviciului. Aceasta o spune Biblia. Desigur. Femeilor, să nu credeţi că spun aceasta ca să vă judec, ci pentru că doresc să fiţi atente.

Nu demult a venit la mine o tânără care avea necazuri. Era acolo şi fratele Junior. Vecinele râdeau de ea pentru că nu voia să-şi taie părul, iar până la urmă a cedat şi s-a dus să-l taie. Apoi a fost zăpăcită de o femeie care i-a spus că va scoate duhurile din ea, dacă îi leagă picioarele cu propriul păr. Ea a acceptat, dar după ce a făcut aceasta, se părea că şi-a pierdut minţile. Avea doi copii şi nu ştia ce să se mai facă. Într-o zi, ea s-a oprit în faţa casei, iar Duhul Sfânt a coborât şi i-a spus că va fi vindecată. Ea a aşteptat câteva zile. Între timp, eu am vrut să mă duc la ea împreună cu fratele Junior şi cu fratele Funk, dar Duhul Sfânt nu mi-a dat voie.

Ea s-a hotărât să-şi lase părul să-i crească din nou, iar în timp ce şi-l pieptăna, îşi zicea: „Pot să tot râdă vecinele şi să spună ce vor…” Atunci Duhul Sfânt i-a vorbit ei personal şi i-a spus că sunt în preajma locului unde vrea să meargă.

Seara, am văzut-o în vedenie cum vine, apoi Domnul mi-a arătat tot ce nu era în ordine cu ea. Imediat ce i-am spus acele lucruri, femeia a fost vindecată pe deplin. Vedeţi? A fost vindecată pe loc, nu-i aşa frate Junior? (Aşa este.).

Vedeţi? Dumnezeu nu mi-a dat voie să mă duc acolo pentru că nu venise încă timpul. El a făcut totul în aşa fel încât să ne arate că nu era vorba de un om, ci chiar Dumnezeu însuşi era în lucrare.

Şi femeia aceea mi-a spus: „Frate Branham, soţul meu vrea să am părul lung.”

„Dumnezeu vrea acelaşi lucru,” i-am răspuns eu. „Femeia trebuie să poarte părul lung pentru că aceasta este învelitoarea ei.”

Eu ştiu că doamnele de astăzi poartă pălărie. Da, voi spuneţi că aceasta este învelitoarea voastră, dar nu este adevărat, deoarece Biblia spune că învelitoarea femeii este părul. În cazul în care îşi taie părul, rugăciunea ei nu mai are nici o însemnătate. Este adevărat? Aceasta o spune Scriptura. Aşadar, femeile trebuie să poarte părul lung, indiferent ce credeţi voi despre aceasta. Da, aceasta este „Aşa vorbeşte Domnul.”

Voi spuneţi: „Părul meu este lung până la umeri.” Aceasta înseamnă că este scurt. Voi mai ziceţi: „Hristos avea părul lung.” Dar nu este adevărat. Se spune că părul Lui era până la umeri, dar aceea era măsura după care îşi tăiau bărbaţii părul în vremea aceea.

Uitaţi-vă ce cuvinte sunt folosite în limba greacă şi vă veţi lămuri.

Un bărbat nu trebuie să aibă părul lung, pentru că părul lung este feminin. Dar El şi l-a tăiat deasupra umerilor, cum se obişnuia în timpul acela. Acesta era păr scurt.

Deci, doamnele cu părul până la umeri au încă părul scurt. Eu nu spun că aceasta vă duce în iad sau în rai, deoarece nu are nimic a face cu aceasta, dar rânduiala dată bisericii cere ca femeia să poarte părul lung. Aşa este.

Femeia nu trebuie să se amestece în treburile bisericii: în problemele de organizare şi aşa mai departe, ci trebuie să stea supusă şi tăcută, deoarece Biblia spune că ea este cea care a cauzat prima cădere. Aşa este.

Nădejdea mea este că nu v-am jignit prin ceea ce am spus.

19. Oare de ce mi-a trimis Dumnezeu o vedenie chiar când urma să iau Cina Domnului în biserica mea?

Este trecut numele unei doamne.

Ei bine, soră, nu ştiu. Totuşi, dacă L-ai văzut pe Isus Hristos pe când urma să iei Cina în biserica ta, îţi spunea că în mod simbolic Îl primeşti pe El, pentru că Cina trebuie să reprezinte trupul lui Isus Hristos. Deci, simbolic tu Îl primeai pe El, ceea ce înseamnă că trebuie să trăieşti sfântă şi curată.

Ascultaţi-mă! Dacă iei Cina în chip nevrednic, te faci vinovat de sângele lui Isus Hristos. Aceasta înseamnă că cel care ia parte la Cina Domnului trebuie să trăiască o viaţă dreaptă înaintea Lui.

Biblia a prorocit că în zilele din urmă, toate mesele lui Dumnezeu vor fi pline de vărsături şi nimeni nu va putea să înţeleagă. Este adevărat?

Nu demult am fost într-o biserică mare. Nu îi voi spune numele deşi o ştiţi cu toţii. Ştiţi ce luau ei la Cina Domnului? Pâine dospită tăiată felii. Mai mult, predicatorul a spus că şapte dintre diaconi sunt beţivi. Aşa este. Ei mergeau prin clădire şi vorbeau cu oamenii, iar la sfârşit, aproape toţi, în frunte cu păstorul, s-au dus afară să fumeze o ţigară, după care s-au întors şi au luat cina. Dumnezeu a spus că veţi fi găsiţi vinovaţi din pricina aceasta.

Da, Cuvântul spune că „din pricina aceasta sunt între voi mulţi neputincioşi şi bolnavi şi nu puţini dorm.” (1 Corinteni 11.30). Aşa este.

El a spus: „Toate mesele lor sunt pline de vărsături. Cui să îi dai învăţătură?” Şi mai departe: „Căci dă învăţătură peste învăţătură, învăţătură peste învăţătură, poruncă peste poruncă, poruncă peste poruncă, puţin aici, puţin acolo.

Ei bine, prin nişte oameni cu buze bâlbâitoare şi cu vorbirea străină, va vorbi poporului acestuia Domnul.

El îi zicea: „Iată odihna: lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească;  iată locul de odihnă. Dar ei n-au vrut să asculte.” (Isaia 28.10-12).

Uitaţi-vă unde am ajuns, prieteni. O, Domnul să aibă milă! Treziţi-vă!

Soră, dacă eşti o femeie bună, curată şi sfântă înaintea lui Dumnezeu, Isus ţi s-a arătat ca să-ţi spună că, în mod simbolic, Îl primeşti chiar pe El; iar dacă nu eşti în ordine cu El, a fost un avertisment ca să te pui în rânduială cu Dumnezeu înainte să participi din nou la Cina Domnului.

20. Aş dori să ştiu ce înseamnă cuvintele din 2 Timotei 2.16.

Să vedem ce scrie acolo. 2 Timotei 2.16: „Fereşte-te de vorbăriile goale şi lumeşti: căci cei ce se ţin de ele vor înainta tot mai mult în necinstirea lui Dumnezeu.”

Bine. Cineva vrea să ştie ce înseamnă „vorbăriile goale şi lumeşti.”

Ei bine, tot ce este flecăreală este „vorbărie  goală şi lumească.”

Isus a spus: „Da” al vostru să fie „da” şi „nu” al vostru să fie „nu,” pentru că tot ce trece peste asta este păcat.” (Matei 5.37). Nu trebuie nici măcar să glumiţi unul cu altul sau să vă tachinaţi, pentru că Dumnezeu vă va cere socoteală pentru orice cuvânt nefolositor pe care l-aţi rostit. Ştiaţi aceasta? Biblia spune că va trebui să daţi socoteală pentru orice cuvânt nefolositor. Şi atunci ce fel de oameni ar trebui să fim noi? Sinceri, serioşi, iubitori, blânzi…

Eu am constatat aceasta pe propria mea piele. Fiind irlandez, îmi stă în fire să tachinez, să îi necăjesc pe oameni. Şi pe soţia mea o necăjesc mereu, iar copiilor le spun:

„Trei oameni de seamă au venit din Kentucky.”

„Cine sunt aceştia?”

„Păi, Abraham Lincoln…”

„Da…”

„Daniel Boone…”

„Şi?”

„Tatăl vostru.” Vedeţi, ceva de genul acesta.

Când mă aude, soţia îmi zice: „Haide, Bill, iar începi?”

Atunci mă închid în cameră sau plec undeva şi spun: „Iartă-mă Doamne, fiindcă nu am vrut să fac aceasta. Fă ceva cu mine. Ajută-mă să termin cu aceste lucruri.”

Azi dimineaţă am vorbit despre cuvântul „rătăcit.” Când faci aceste lucruri, tu eşti un om rătăcit şi trebuie să te pocăieşti, este adevărat? Nu este nevoie să fii în lume ca să faci tot felul de lucruri. Tu trebuie să te pocăieşti şi să mori în fiecare zi, ca să poţi trăi în Isus Hristos.

De multe ori eu fac lucruri rele. De exemplu, cineva îmi spune ceva, iar eu îi răspund cu o glumă. Nu-i o glumă proastă, şi eu cred că nici un creştin nu spune glume proaste, deoarece Biblia spune că cine face asemenea glume nu este creştin. Ea ne sfătuieşte să fugim de lucrurile lumeşti, de glume, de flecăreli, etc., aşa că un creştin nu poate vorbi astfel, deoarece gândurile lui sunt curate.

Dar, dacă nu veghezi, astăzi spui o glumă mică şi crezi că nu este nici o problemă, aşa că nici nu te mai gândeşti la ea, dar mâine vei spune două glume, apoi vei trece la altceva, şi încet-încet ajungi iarăşi de unde ai plecat. Am dreptate? Ţineţi-vă departe de aceasta! Feriţi-vă, feriţi-vă de flecăriile lumeşti!

Am să vă dau un mic exemplu: Dacă vine cineva şi vă spune: „Ştii ce, doamnă Doe? L-am văzut pe soţul tău. Este un…” Voi să răspundeţi: „Nici nu vreau să aud aşa ceva!” şi să mergeţi mai departe. Nu-i luaţi în seamă, pentru că dacă faceţi aceasta, vor înceta. Aşa este.

Sau: „Vai, soră! Hai să-ţi spun ce s-a întâmplat…” sau: „Frate, să-ţi spun ceva. Dacă am putea scăpa de predicatorul acesta sau de diaconul Cutare, sau dacă am putea face cutare sau cutare lucru…” O, feriţi-vă de aşa ceva!

Cred că ar trebui să ţinem pe masă ceva ce am văzut cu puţin timp în urmă, în Florida.

Erau trei maimuţele. Una dintre ele îşi ţinea mâinile la ochi şi spunea: „Să nu văd nimic!” A doua avea degetele băgate în urechi şi spunea: „Să nu aud nimic!” iar a treia îşi pusese mâna la gură şi zicea: „Să nu spun nimic rău!” Cred că acesta este un lucru foarte bun, voi ce ziceţi?

Ţineţi-vă gândurile curate şi îndreptate spre Hristos.

Dacă nu eşti atent şi continui să te gândeşti la astfel de lucruri, ajungi rău. Să nu crezi că poţi trăi alături de asemenea oameni fără să te tragă după ei, fiindcă nu este aşa. Nici un om nu este desăvârşit, aşa că sunt sigur că până la urmă vei călca pe urmele lor.

Un om care a căzut, se va ridica din nou dacă este un luptător adevărat. El va spune: „Doamne, ajută-mă să mă ridic şi să încerc încă o dată!”  Dar dacă este un laş, când vede că a făcut prima greşeală este la fel cum am spus azi-dimineaţă: gândacul şi păianjenul se târăsc înapoi în baltă. Înţelegeţi? Un astfel de om nu va putea rezista.

Aşadar, întoarceţi spatele acestor vorbe goale şi lumeşti, acestor flecării şi nu uitaţi că Biblia spune să vi-i însemnaţi pe cei ce produc dezbinare.

Dacă cineva începe să flecărească, spuneţi-i: „Ce mai faci? Mă bucur să te văd. La revedere!” şi vedeţi-vă de drum. Acesta este cel mai bun lucru pe care-l puteţi face. Nu le vorbiţi urât, ci însemnaţi-i! Deci, nu luaţi în seamă asemenea lucruri, pentru că vedeţi unde duc.

21. Unde a fost Isus de la botez până la începerea lucrării Sale?

După ce a fost botezat, Isus a ieşit din apă, iar Duhul L-a condus în pustie ca să fie ispitit de diavolul timp de patruzeci de zile. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, timp în care a fost ispitit de diavolul. Domnul l-a biruit prin Cuvântul lui Dumnezeu, iar după aceea Şi-a început slujba şi, conform Scripturii, a predicat timp de trei ani şi jumătate.

Fiţi atenţi! Cu mult timp în urmă, Dumnezeu i-a spus lui Daniel că Unsul va predica trei ani şi jumătate şi apoi va fi stârpit, adică adus jertfă. Chiar aşa.

El a fost hotărât pentru aceasta încă înainte de întemeierea lumii. Este adevărat?

Despre cele patruzeci de zile veţi găsi scris în Matei 4. Dacă nu este cum credeţi, nu este nici o problemă.

22. A fost o vreme când toţi oamenii au fost albi sau de culoare? Şi care dintre cele două rase a fost blestemată?

După cunoştinţa pe care o avem, noi nu putem spune dacă Adam şi Eva au fost albi, maro, galbeni sau negri. Cred că nimeni nu poate şti aceasta în afară de Dumnezeu, care a fost acolo. Oamenii au fost toţi un singur popor, cu o singură limbă, până la încurcarea limbilor de la turnul Babel. Din câte ştiu, până atunci a existat un singur popor, dar din momentul acela, oamenii s-au despărţit şi s-au răspândit în toată lumea.

Animalele îşi schimbă culoarea în funcţie de pământul din care îşi iau hrana. Dacă se află printre noi un vânător, aş vrea să mă urmărească puţin.

Du-te jos în Mexic şi ia un coiot. Du-te apoi în Arizona şi ia şi de acolo unul, iar după aceea du-te şi mai ia unul şi din nord, apoi fii atent ce culoare are fiecare dintre ei.

Chinezii şi japonezii au pielea galbenă; etiopienii sunt oameni de culoare şi la fel negrii pe care-i avem aici. Oamenii pe care-i numim albi, se trag din anglo-saxoni, din Anglia. Aceasta s-a numit de la început „Ţara îngerilor,” pentru că cei care locuiau acolo aveau pielea albă şi părul blond. Ei s-au răspândit apoi spre Norvegia şi mai departe. Toţi albii se trag din poporul anglo-saxon.

Care dintre cele două rase a fost blestemată? Niciuna. Eu ştiu unde bate cel care mi-a pus întrebarea; el se gândeşte la Ham.

Voi ştiţi că Noe a avut trei fii: pe Sem, Ham şi Iafet, iar Ham este cel care n-a vrut să acopere goliciunea tatălui său, ci a râs şi şi-a bătut joc. Aceasta a făcut ca Dumnezeu să-l blesteme pentru că a văzut goliciunea tatălui său şi nu a acoperit-o. Sem şi Iafet s-au întors cu spatele şi şi-au aruncat hainele peste tatăl lor care zăcea gol. Apoi Dumnezeu i-a zis lui Ham că urmaşii lui vor sluji ca robi celorlalţi.

Dacă sunteţi de părere că ei au fost blestemaţi să li se închidă culoarea pielii, gândiţi-vă că şi pielea iudeilor este închisă la culoare. Dacă credeţi că oamenii de culoare pe care îi avem în ţara noastră sunt negri, atunci va trebui să mergeţi în India.

Într-un fel, indienii sunt mai închişi la culoare decât negrii. Eu am fost în ambele ţări – atât în Etiopia cât şi la africani, la negrii pe care îi cunoaştem astăzi. Mulţi dintre ei duc încă o viaţă primitivă, în triburi. Cam aşa cum eram noi când a venit Isus pe pământ. Oamenii albi erau atunci la fel de primitivi – cum sunt triburile din Africa, poate chiar mai rău.

Ţineţi minte că acum două mii de ani, noi eram nişte sălbatici goi, şi ieşeam la vânătoare cu arcul şi cu săgeţile sau cu toporul de piatră. Aşa este. Deci cine a fost până la urmă blestemat? Astăzi sunt blestemaţi toţi aceia care Îl resping pe Isus Hristos, în timp ce toţi cei care-L primesc sunt binecuvântaţi.

Eschimoșul din nord este mai negru decât oamenii de culoare de aici. Indienii, la rândul lor, nu sunt oamenii de culoare, ci sunt negri de-a binelea. Pielea lor este cu adevărat neagră. În Africa sunt mai multe feluri de oameni. Unii au o culoare mai deschisă, iar alţii sunt aproape albi. Vedeţi?

În concluzie, noi toţi ne tragem din aceeaşi rădăcină. Aşa este. Toţi am fost blestemaţi prin căderea Evei şi mântuiţi prin învierea lui Isus Hristos. Înţelegeţi?

Aşa este. Deci nu este nici un blestem, ci blestemaţi sunt toţi cei care nu cred; dar cei ce cred sunt binecuvântaţi. Aşadar, prieteni, nici una dintre rase nu este blestemată: nici albii, nici negrii, nici galbenii. Dacă cel negru a fost blestemat să fie negru, înseamnă că cel galben a fost blestemat numai pe jumătate, iar cel maro a fost blestemat trei sferturi, în timp ce africanul a fost blestemat în procent de 4/5. Aceasta ar însemna că cel blestemat cu adevărat este indianul. O, ce prostie!

Fraţilor, nu este vorba de blestem, ci de clima diferită şi de împrejurările în care au trăit oamenii.

Uitaţi-vă la indienii americani. Cei din tribul Navajo sunt chiar mai negri decât etiopienii din ţara aceasta. Indienii Apache au culoare arămie. Vedeţi? Chiar şi între indieni există diferenţe, unii fiind mai închişi la culoare, în timp ce alţii sunt mai deschişi. Indienii din tribul Kerokee sunt aproape la fel ca albii. Vedeţi? Chiar şi în ţara aceasta sunt triburi diferite, ceea ce înseamnă că nu se poate spune că unii au fost blestemaţi de tot, iar alţii sunt blestemaţi numai pe jumătate.

Deci nici un om nu a fost blestemat să fie negru, galben sau alb, ci există un singur blestem, iar pe acela îl ştim cu toţii: este necredinţa în Isus Hristos.

Ştiu Dany, este timpul să închei, dar mai am două întrebări.

23. Unde se află cele douăsprezece seminţii ale lui Israel? Pot fi localizate?

Desigur. Ele pot fi localizate. Din punct de vedere geografic le putem localiza cu ajutorul Bibliei.

Dumnezeu ne spune unde vor fi în zilele din urmă şi care va fi sfârşitul lor.

De curând am citit o carte în care se spune că Dumnezeu i-a stabilit pe toţi acolo unde se spală picioarele cu ţiţei. Da, toţi iudeii se întorc în Palestina, ţara în care a promis Dumnezeu că vor fi în zilele din urmă.

24. Eu nu pot crede că Dumnezeu trimite războaiele ca judecată. Nu pot să cred, aşa cum nu cred mulţi, că Dumnezeu a pus sabia în mâinile unor călăi, începând cu Babilonul antic şi terminând cu Hitler, ca să ucidă femei şi copii nevinovaţi alături de cei vinovaţi, ca să împlinească judecata Sa. Dumnezeul dragostei nu poate face aceasta. Războaiele sunt lucrarea Satanei. Te rog să corectezi această confuzie.

O clipă. Am citit întrebarea aceasta cu puţin timp în urmă şi am lăsat-o intenţionat ultima. Vreau să staţi liniştiţi pentru un moment, deoarece este o întrebare importantă, care trebuie abordată cu atenţie şi în smerenie.

Ştiu că se face târziu, dar aş vrea să vă amintiţi că înainte stăteaţi toată noaptea la dans, prinşi în mrejele lumii, şi nici prin gând nu vă trecea să plecaţi; dar când este vorba să ascultaţi douăzeci de minute Cuvântul lui Dumnezeu, aveţi nevoie de un alt predicator. Este o ruşine!

Pavel predica toată noaptea, iar cu ani în urmă chiar şi eu predicam până la 2.00-3.00 dimineaţa şi oamenii fremătau şi-L lăudau pe Dumnezeu, primind Duhul Sfânt cu sutele, pentru că Domnul avea milă de ei. O, aş vrea să retrăiesc acele vremuri! Dar nu se mai poate, pentru că ziua aceea s-a dus, a trecut de mult timp. Se apropie noaptea, de aceea oamenii au devenit indiferenţi, nu le mai pasă de nimic.

Vreau să vă întreb ceva. Frate sau soră, oricine ai scris această întrebare, eu nu pot să fiu de acord cu tine. Aş vrea să fiu de acord cu tine, aşa cum aş vrea să fiu de acord şi cu acea femeie sărmană, care a fugit cu acel bărbat şi s-au căsătorit, dar nu pot. Ea a făcut un jurământ şi trebuia să-l respecte. Înţelegeţi? Iar eu trebuie să respect Cuvântul lui Dumnezeu.

Mai întâi ai scris: „Nu pot crede că Dumnezeu trimite războaiele ca judecată.”

Prietene, un singur lucru nu este în ordine cu convingerea ta: ea nu este biblică, deoarece Dumnezeu trimite războiul ca judecată. Acesta este adevărul. Vă voi aduce dovezi din Scriptură ca să vedeţi că acesta este adevărul, dar mai întâi voi citi încă o dată întrebarea:

„Eu nu pot crede că Dumnezeu trimite războaiele ca judecată. Nu pot să cred, aşa cum nu cred mulţi, că Dumnezeu a pus sabia în mâinile unor călăi, începând cu Babilonul antic şi terminând cu Hitler, ca să ucidă femei şi copii nevinovaţi…”

Dacă îţi voi spune în Numele lui Isus Hristos şi îţi voi dovedi cu Biblia că El a făcut aceasta, vei crede că este adevărat? În ordine. Atunci ascultaţi-mă cu atenţie!

Nu ştiu cine a scris întrebarea, dar aş vrea să ascultaţi ce scrie mai departe: „Dumnezeul dragostei nu poate face aceasta. Războaiele sunt lucrarea Satanei.”

Sunt de acord cu tine că războaiele vin de la Satan. Chiar aşa este: el este dumnezeul acestei lumi, aşa că fiecare naţiune şi împărăţie este sub stăpânirea lui. Dumnezeu spune aceasta în Cuvântul Său. Voi ştiţi că el i-a spus lui Isus: „Toate acestea sunt ale mele…” iar Domnul a admis aceasta. Dar când Împărăţia va trece în mâinile lui Hristos, nu vor mai exista războaie. Până atunci însă, Dumnezeu îi permite Satanei să facă aceste lucruri pentru judecată şi îndreptare.

Acum aş vrea să vă întreb ceva şi aş vrea să-mi răspundeţi ca să lămurim lucrurile.

Haideţi s-o luăm de la început, iar pentru aceasta aş vrea să-mi acordaţi toată atenţia. Ascultaţi-mă! De ce Şi-a osândit Dumnezeu propriul Fiu şi L-a omorât pe cruce? Da, la cruce, Dumnezeu L-a omorât pe propriul Său Fiu:

Domnul a găsit cu gale să-L zdrobească prin suferinţă,” spune Scriptura în Isaia 53.10. Vedeţi, Dumnezeu a făcut aceasta cu propriul Său Fiu, ca să te mântuiască pe tine.

Acum aş vrea să ne oprim puţin la Saul, marele împărat al lui Israel. Dumnezeu l-a trimis să-l biruiască pe împăratul Agag şi i-a cerut să nimicească toată cetatea cu desăvârşire; să treacă totul prin ascuţişul săbiei: bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile. Dar ce a făcut Saul? L-a cruţat pe Agag şi vitele cele mai bune, ceea ce a făcut ca Dumnezeu să-Şi ia Duhul de la el, să-l părăsească. Astfel, Saul a devenit vrăjmaşul lui Dumnezeu (1 Samuel 15).

De ce atunci când Dumnezeu l-a dat pe Ben-Hadad, împăratul Siriei, în mâinile lui Ahab, iar acesta l-a cruţat, s-a dus unul din fiii prorocilor la el şi i-a cerut să-l omoare? Ştiţi povestea, nu-i aşa?

După ce Ahab i-a dat drumul lui Ben-Hadad, „ unul din fiii prorocilor a zis tovarăşului său: „Loveşte-mă, te rog!” Dar omul acela nu a vrut să-l lovească.

Atunci el i-a zis: „Pentru că n-ai ascultat de glasul Domnului, iată, când vei pleca de la mine, te va omorî un leu” Şi când a plecat de la el, l-a întâlnit un leu şi l-a omorât.

A găsit pe un alt om şi a zis: „Loveşte-mă, te rog!” Omul acela l-a lovit şi l-a rănit!”

Prorocul s-a dus şi s-a aşezat pe drumul împăratului, şi s-a legat la ochi.

Când a trecut împăratul, prorocul a strigat şi i-a zis: „Robul tău era în mijlocul luptei; şi iată că un om se apropie şi-mi aduce pe un alt om, zicând: „Păzeşte pe omul acesta; dacă va fugi, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, sau vei plăti un talant de argint!”

Şi pe când robul făcea câte ceva încoace şi încolo, omul s-a făcut nevăzut.” Împăratul lui Israel i-a zis: „Aceasta îţi este osânda: tu însuţi ai rostit-o!”

Îndată prorocul şi-a scos legătura de la ochi şi împăratul lui Israel l-a cunoscut că făcea parte din proroci.

El a zis împăratului: „Aşa vorbeşte Domnul: „Pentru că ai lăsat să-ţi scape din mâini omul care fusese sortit nimicirii, viaţa ta va răspunde pentru viaţa lui, şi poporul tău pentru poporul lui.” (1 Împăraţi 20.35-42). Este adevărat? Desigur.

Încă ceva. Ce i-a spus Dumnezeu lui Iosua când a intrat în ţara făgăduită? Să nimicească totul de la copii până la bătrâni, să treacă totul prin ascuţişul săbiei. Şi Iosua a făcut întocmai: a ucis totul. De ce? Pentru că aşa i-a poruncit Dumnezeu, iar dacă n-ar fi făcut-o, ar fi plătit cu propria sa viaţă.

Termin în câteva minute. Dumnezeu este dragoste, dragoste desăvârşită, dar tu nu ştii ce este dragostea. De aceea, oamenii de astăzi nu ştiu ce este credinţa.

Dumnezeu este dragoste. El trebuie să fie dragoste. El Îşi respectă Cuvântul; trebuie s-o facă. El trebuie să ne iubească, iar dacă ne iubeşte trebuie să ne apere. Fiţi atenţi! Voi vorbiţi despre uciderea copiilor. Daţi-mi deci voie să vă spun ce spune Biblia despre aceasta. Ascultaţi ce a spus Dumnezeu în Ezechiel 9.1-6. ascultaţi cu atenţie, vă rog.

Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă.

Slava Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era şi s-a îndreptat spre pragul casei şi el a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in şi care avea călimara la brâu.

Domnul (cu „D” mare, deci este vorba de Dumnezeu), i-a zis: „Treci prin mijlocul cetăţii, prin mijlocul Ierusalimului şi fă un semn pe fruntea oamenilor care suspină şi gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârşesc acolo.”

Iar celorlalţi le-a zis: „Treceţi după el în cetate şi loviţi: ochiul vostru să fie fără milă şi să nu vă înduraţi. (Fiţi atenţi acum la versetul 6):

Ucideţi şi nimiciţi pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii şi pe femei; dar să nu vă atingeţi de niciunul din cei care au semnul pe frunte. Începeţi însă cu Locaşul Meu cel sfânt.”

Ei au început cu bătrânii care erau înaintea  templului.”

Cu alte cuvinte, Dumnezeu le-a spus: „Aşteptaţi! Mai întâi am să-i însemnez pe aceia care sunt închinaţi cu adevărat lui Dumnezeu.”

Şi le-a făcut câte un semn, apoi le-a zis celor care purtau uneltele de nimicire: „Duceţi-vă şi nu cruţaţi pe nimeni, nici femei, nici copii, ci ucideţi-i pe toţi.”

Înainte de potop, când erau pe pământ milioane şi milioane de oameni, Dumnezeu a trimis la ei un predicator bătrân şi sfânt, pe Noe. El le-a predicat 120 de ani şi le-a spus să intre în arcă, pentru că dacă nu vor face aceasta vor fi nimiciţi. Apoi, Dumnezeul cel Atotputernic, Cel care stăpâneşte cerurile, a trimis o ploaie care a nimicit milioane de bătrâni, tineri, bebeluşi, care s-au zbătut şi au pierit înecaţi de ape.

Acesta este Dumnezeul cel Atotputernic şi El este cu desăvârşire Dumnezeul dragostei. Amin. Acesta este adevărul. Aşa trebuie să fie. El îi iubeşte pe cei ce sunt ai Săi, dar trebuie să-Şi împlinească Cuvântul întocmai. Nu vreau să fac dezbinare, ci pur şi simplu nu sunt de aceeaşi părere cu cel care a scris întrebarea.

Nu demult, am stat de vorbă cu cineva – cred că era un martor al lui Iehova. Şi el mi-a zis: „Frate Branham, vrei să spui că tu crezi în existenţa unui iad care arde cu flăcări?”

„Nu este vorba de ceea ce spun eu, ci de ceea ce spune Biblia,” am răspuns eu. „Şi ea aşa vorbeşte.”

„Vrei să spui că un tată iubitor şi-ar arde copiii? Tu ţi-ai arde copilul?”

„Nu, domnule, nu aş face-o.”

„Şi atunci, dacă tu care eşti un om, ai atâta dragoste (Vedeţi cum sucesc oamenii lucrurile?), crezi că un Tată ceresc iubitor, Şi-ar nimici copiii?”

„Niciodată,” am răspuns. „El nu-Şi nimiceşte copiii, dar tu al cărui copil eşti? Dumnezeu nu-Şi nimiceşte copiii, ci face tot posibilul să-i scape, dar diavolul, care are putere să facă aceasta, îşi va nimici copiii. Dumnezeu doar îi permite Satanei să facă acest lucru.”

Fiţi atenţi! Cine i-a dat voie Satanei să-l distrugă pe cel mai bun slujitor al lui Dumnezeu – până la Hristos, pe Iov? Să-i nimicească copiii şi tot ce avea el? Dumnezeu a trimis un duh rău care a omorât toţi copiii lui Iov şi a distrus tot ce avea numai ca să încerce credincioşia slujitorului Său. Este adevărat? Desigur.

Aş putea sta aici o oră şi să vă aduc dovezi, căci acesta este adevărul. Să nu Îl înţelegeţi greşit pe Duhul lui Dumnezeu.

Războaiele sunt judecăţi trimise de Dumnezeu asupra popoarelor. Nimicirea este trimisă de Dumnezeu. Aceasta o spune Biblia, nu eu. Dumnezeu este un Dumnezeu al dragostei, dar El este şi un Dumnezeu al mâniei.

Acesta este necazul cu biserica de astăzi. „O,” spun oamenii, „desigur, Tatăl nostru este iubitor şi El nu se va supăra dacă fac lucrul acesta.” Frate şi soră, dacă vrei să-l faci, n-ai decât, dar să ştii că dragostea lui Dumnezeu nu este în tine.

Ne pregătim să luăm Cina Domnului peste câteva minute şi aş vrea ca ceea ce vă spun să vă pătrundă adânc în inimă.  Voi trebuie să ţineţi minte un lucru: Ceea ce aveţi în inimă vă va influenţa viaţa. Acesta este adevărul.

Orice sămânţă pui în pământ aduce rod după soiul ei. Nu poţi semăna porumb şi să recoltezi volbură, aşa cum nu poţi semăna grâu şi să crească neghină. Nu se poate aşa ceva, pentru că cele două seminţe au o natură diferită, sunt două vieţi total diferite.

Luaţi de exemplu o sămânţă de volbură şi o sămânţă de ceapă şi veţi vedea că sunt atât de asemănătoare încât nimănui nu i-ar trece prin minte că sunt diferite. Aşa este. Nu aveţi decât să le puneţi în pământ. Ele sunt identice şi vor rodi, dar una va fi volbură, iar cealaltă va fi ceapă. Chiar aşa.

Voi spuneţi: „Seminţele acestea sunt la fel, de ce nu iese aceeaşi plantă din ele?” Din pricina vieţii pe care o posedă fiecare.

Vedeţi? Astfel, un om care pretinde că este creştin dar nu trăieşte cum ar trebui, este în realitate o volbură, deoarece Cuvântul spune că „după roade îi veţi cunoaşte.” (Matei 7.20).

Ceea ce este în inima ta mărturiseşte de unde eşti. Dacă ceea ce este în inima ta este rău, aceasta mărturiseşte că eşti de jos, iar când vei muri va trebui să te duci acolo unde eşti deja.

Dacă eşti bun (Dumnezeu te-a făcut să fii bun) şi dacă eşti născut din nou, calea ta va trebui să fie bună, pentru că acea Viaţă mărturiseşte de unde eşti. Ceea ce este în tine mărturiseşte unde te vei duce. Înţelegeţi?

Să vă intre bine în cap lucrul acesta. Ceea ce eşti aici dovedeşte ce eşti dincolo.

Creştinii îşi doresc întotdeauna să fie desăvârşiţi. Există desăvârşire, dar în viaţa cealaltă nu în aceasta. Cu toate acestea, fiecare creştin şi fiecare creştină de aici sunt deja proslăviţi în prezenţa lui Hristos Isus. Voi aveţi deja un alt trup. Nu îl veţi avea cândva, ci îl aveţi chiar acum, aşa că dacă trupul acesta de carne ar pieri acum, vă aşteaptă un altul. Gândiţi-vă serios la aceasta.

Vă daţi seama că înainte ca soarele să răsară mâine dimineaţă, fiecare din noi am putea fi în veşnicie? Prietene, dacă nu eşti creştin ţi-a mai rămas un singur lucru: va trebui să mergi mai departe. Dacă eşti pe acel drum, va trebui să mergi mai departe. Dacă eşti un bob de grâu vei produce grâu; dacă eşti neghină vei produce neghină, etc. Poate că până acum ai fost membrul unei biserici care nu ştie şi nu învaţă decât că trebuie să mergi la biserică şi să fii membrul ei.

Astfel, voi spuneţi: „Frate Branham, biserica mea învaţă că trebuie să-L primim pe Isus Hristos ca Mântuitor personal. Dacă credem în Domnul Isus Hristos suntem mântuiţi.” Dar dacă viaţa ta nu arată aceasta înseamnă că încă nu eşti mântuit.

Voi ştiţi că diavolul crede că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, nu-i aşa? Ştiţi că el a mărturisit în faţa oamenilor că Isus este Fiul lui Dumnezeu? Şi cu toate acestea nu poate fi mântuit pentru că este diavolul. Ştiaţi că toţi fariseii şi saducheii erau oameni foarte religioşi? Ei credeau că Îl iubesc pe Dumnezeu din toată inima, dar cu toate acestea n-au înţeles că acel Om neprihănit era Fiul lui Dumnezeu. Ei erau foarte religioşi, este adevărat? Erau foarte evlavioşi, foarte învăţaţi; erau atât de învăţaţi încât cunoşteau Biblia mai bine decât oricare dintre noi. Ei nu aveau altceva de făcut decât să slujească Domnului, din generaţie în generaţie.

Prieteni creştini, vă atrag atenţia cu toată dragostea, cu privire la ceea ce spune Biblia:

În zilele din urmă, oamenii vor fi obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu…” (2 Timotei 3.4). Şi nu este chiar aşa?

Zilele trecute, o anumită persoană din clădirea aceasta a fost la o petrecere de Anul Nou, într-un subsol unde au băut, au mâncat îngheţată, s-au distrat şi aşa mai departe. Bisericile au ajuns până acolo că dau petreceri de dans. Ei fac „în Numele lui Hristos” exact ce a spus Dumnezeu să nu facă, şi tăgăduiesc ceea ce a spus să facă.

Iată ultimele cuvinte ale lui Isus, Testamentul lăsat de El bisericii Sale: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine va crede şi se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu crede va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” (Marcu 16.15-18).

Aceasta le-a spus Isus să facă în Numele Lui, dar ei tăgăduiesc experienţa acestor lucruri şi fac exact pe dos; învaţă că ele au trecut, că nu se mai întâmplă şi în loc de aceasta, predică o teologie omenească. Nu este de mirare că suntem în starea în care suntem!

Dă-mi voie să-ţi spun ceva, frate. Dacă biserica ar ajunge în punctul în care fiecare om să fie umplut cu Duhul Sfânt, ar urma toate aceste semne.

Mă gândesc la sfârşitul lui Pavel. Priviţi acest bărbat pe insulă, după naufragiu. Dumnezeu îi dăduse o vedenie atunci când nimeni nu mai nădăjduia să fie salvat. Corabia se legăna încoace şi încolo şi toţi au plâns patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. În acel timp, Pavel a avut o vedenie şi s-a dus la ei şi le-a spus: „Nu vă temeţi, căci un înger al Dumnezeului al cărui slujitor sunt eu şi căruia Îi slujesc, mi  s-a arătat azi noapte şi mi-a zis:

„Nu te teme, Pavele; tu trebuie să stai înaintea Cezarului; şi iată că Dumnezeu ţi-a dăruit pe toţi cei ce merg cu corabia împreună cu tine.” (Fapte 27.23-24).

Corabia a naufragiat şi ei s-au dus pe insulă, printre localnici. Pavel a adunat nişte vreascuri pentru foc şi a fost muşcat de mână de un şarpe care se afla printre ele. Muşcătura acelui şarpe era atât de otrăvitoare încât l-ar fi omorât în mai puţin de un minut. Când au văzut şarpele, localnicii au zis: „Uitaţi-vă la omul acela cum o să moară! Într-un minut va cădea mort, iar el este în lanţuri pentru predicarea Evangheliei.

Cei care îl puseseră în lanţuri erau oameni religioşi şi făceau parte din cea mai mare biserică a acelui timp. Dacă  n-ar exista Constituţia Statelor Unite, ei ar face şi astăzi la fel. Aşa este. Aşteptaţi însă până când o vor modifica.

Pavel nu s-a temut când şarpele l-a muşcat de mână. El ştia că Isus Hristos a zis: „…vor lua în mână şerpi şi nu îi vor vătăma…” aşa că s-a dus. Şi-a scuturat mâna şi l-a aruncat în foc, apoi şi-a văzut de treabă: a adunat alte vreascuri, le-a pus pe foc, a stat cu spatele la el să se încălzească, apoi s-a întors cu mâinile spre foc.

Localnicii îl priveau tot mai miraţi şi se întrebau: „De ce nu moare omul acela? Ar fi trebuit să fie deja mort.” Dar Pavel era atât de plin de Duhul Sfânt încât veninul nu mai avea nici un efect asupra lui.

O, frate, într-o biserică plină cu Duhul Sfânt, Dumnezeu va face ceea ce n-a putut să facă toată teologia în zece mii de ani. Aşteptaţi până când ungerea bisericii se va revărsa asupra rămăşiţei. După ce uşa neamurilor va fi închisă, Dumnezeu va unge o biserică:

Cine este întinat, să se întineze mai departe; cine este fără prihană, să trăiască şi mai departe fără prihană; şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe.” (Apocalipsa 22.11).

Dumnezeu va unge Biserica cu puterea Sa şi se vor întâmpla lucruri mari, dar El nu va face aceasta numai atunci, ci o face şi acum.

Uitaţi-vă la semne şi minuni. Oamenii le văd şi spun: „O, acestea vin de la diavolul!” dar ei vorbesc aşa pentru că nu cunosc Scriptura şi nici puterea lui Dumnezeu. Acesta este necazul cu ei.

Domnul să vă binecuvânteze. Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult, dar se întâmplă destul de rar să fac aceasta. Poate nu am răspuns la întrebări conform convingerilor voastre, dar doresc oricum ca Domnul să vă binecuvânteze. Nu am avut intenţia să vă supăr, ci am încercat să răspund cât mai bine la întrebările pe care mi le-aţi pus. Aşa este.

Poate nu ştiu prea multe; poate nu ştiu exact ce ar trebui să ştiu, dar de un lucru sunt sigur: că Isus Hristos ne mântuieşte de păcat, ne fereşte de păcat şi ne dă putere şi binecuvântare.

Uitaţi-vă ce se întâmplă cu oamenii pentru care ne rugăm. Uitaţi-vă la semnele şi minunile care se fac în toată ţara şi în toată lumea. Uitaţi-vă la vremurile care vin!

Aşa cum am spus mai demult, cele două viţe au pornit din Geneza şi s-au descoperit pretutindeni. Necredinciosul fundamentalist, foarte demn de religia lui, are o formă de evlavie dar Îi tăgăduieşte puterea; însă biserica merge mai departe.

Mă rog ca Domnul Isus să binecuvânteze fiecare suflet din locul acesta şi să pună în voi atât de multă râvnă pentru salvarea sufletelor pierdute, încât să nu puteţi dormi nici ziua şi nici noaptea. Fie ca Domnul să dea această râvnă tuturor sufletelor din tabernacolul Branham.

Cât timp aveţi râvnă pentru sufletele pierdute, nu contează că nu strigaţi sau nu faceţi alte lucruri de felul acesta. Dacă veţi fi astfel, oamenii vor veni aici ca să ne rugăm pentru ei. Aşa este. Veţi fi cunoscuţi pretutindeni.

Rugăciunea mea este ca Dumnezeu să ne dea Duhul Lui, să ne smerească, să ne aşeze pe genunchi şi să ne umple cu puterea Lui, astfel încât să vindecăm bolnavii, să scoatem duhurile rele şi să facem semne şi minuni.

Când vă aşezaţi mâinile peste bolnavi, să cereţi binecuvântarea lor fără nici o umbră de îndoială şi să fiţi încredinţaţi că Dumnezeu o va da. Urmăriţi-l apoi pe cel bolnav şi veţi vedea că se va face bine. De ce? Pentru că răul va fugi de voi.

Va fi ca atunci când Isus S-a dus la pomul care nu dăduse rod. El a zis: „Blestemat să fii…” iar în ziua următoare când au trecut iarăşi pe acolo, Petru a zis: „Uitaţi-vă, frunzele s-au uscat deja!” De ce? Se întâmplase ceva: Cuvântul lui Dumnezeu fusese rostit.

Isus a spus: „Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Adevărat vă spun, că dacă va zice cineva muntelui acestuia: Ridică-te şi aruncă-te în mare şi, dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.” (Marcu 11.22-23).

Aveţi credinţă în Dumnezeu!

Acum este timpul să luăm Cina Domnului, de aceea aş vrea să vină cineva la pian. Să ne plecăm capetele.

Doamne, poate că mulţi oameni din toată lumea îşi dau seama că se apropie marele ceas când Dumnezeu va judeca toate popoarele. Orice om, de oriunde ar fi, va trebui să stea în faţa judecăţii lui Dumnezeu.

Tată, noi suntem atât de fericiţi să ştim că există o scăpare pentru cei care vor să scape, iar această scăpare este Isus Hristos, Rădăcina lui David.

Îţi mulţumim, iubitule Tată, pentru că L-ai trimis pe pământ şi ai făcut din El Calea prin care putem ajunge la Tine. Îţi mulţumim că L-ai trimis să mijlocească pentru noi şi să ne spele păcatele, ca să putem scăpa de mânia şi de osânda lui Dumnezeu. Noi ştim că mânia este gata să izbucnească, deoarece Isus a spus în zilele din vechime: „Fugiţi de mânia viitoare!” (Luca 3.7).

Doamne, în seara aceasta vom lua Cina, de aceea Te rog să ne sfinţeşti şi să ne curăţeşti prin sângele Tău; să ne ierţi fiecare păcat şi să ne primeşti.

Te rog cu umilinţă şi cu sinceritate, să nu laşi pe niciunul dintre noi să ia Cina în chip nevrednic, pentru că ai spus că dacă facem aceasta, ne facem vinovaţi de trupul şi sângele Domnului.

Sfinţeşte-ne, Tată, ca să nu murdărim această Cină.

Noi ştim că prima Cină a Domnului a fost luată în Egipt, iar cei care au mâncat-o (cei care au mâncat mielul şi azimile), au mers apoi patruzeci de ani prin pustie, iar când au intrat în ţara făgăduită, printre ei nu era nici măcar un neputincios.

Doamne, îndură-Te de noi, vindecă-i pe cei bolnavi şi mântuieşte-i pe cei pierduţi. Pe cei care sunt formali şi indiferenţi, ajută-i să se apropie de Focul Tău, Doamne, şi încălzeşte-le sufletele.

Te rugăm să ne ajuţi şi să ne ierţi, Doamne, în Numele Fiului Tău. Amin.

În timp ace avem capetele plecate, iar fratele cântă câteva acorduri la pian, aş vrea să ştiu dacă este cineva care vrea să ridice mâna şi să spună: „Frate Bill, sunt îngrijorat de situaţia sufletului meu. Aminteşte-mă şi pe mine în rugăciune, căci vreau să primesc Duhul Sfânt.”
vreţi să ridicaţi mâinile şi să spuneţi: „Aminteşte-mă…?” Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine, şi pe tine….

Dumnezeu să te binecuvânteze şi pe tine, soră, şi pe tine, frate. O, peste tot sunt numai mâini ridicate. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Îţi văd mâna ridicată şi ştiu că vrei să primeşte Duhul Sfânt. Dumnezeu să te binecuvânteze, frate.

Nu mai vrea nimeni să se apropie de Dumnezeu? Amintiţi-vă, prieteni, că trăim înainte de venirea Domnului nostru. Acum Dumnezeu Îşi dovedeşte Cuvântul pretutindeni cu semne şi minuni. Desigur, Dumnezeu nu m-ar fi uns cu Duhul Sfânt ca să înfăptuiască prin mine semne şi minuni, ca să predic Cuvântul şi să Îl laud pretutindeni, fără să-mi dea şi puţină înţelegere asupra Cuvântului Său. El nu ar fi făcut aceasta. Aşadar, eu ştiu despre ce vorbesc.

Dacă nu-L aveţi pe Isus Hristos, dacă nu aveţi Duhul Sfânt, fie ca Dumnezeu să nu vă dea odihnă până când nu Îl veţi primi. Nu vă lăsaţi înşelaţi! Nu primiţi una din aceste denominaţiuni  formale şi reci, gândindu-vă că aţi primit Duhul Sfânt. Voi nu primiţi Duhul Sfânt atunci când credeţi, pentru că Pavel a spus: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” (Fapte 19.2). În versiunea engleză este scris: „Aţi primit voi Duhul Sfânt de când aţi crezut?” Aşadar, credeţi şi fie ca Dumnezeu să vi-L dea.

Tată, Te rog să dai chiar acum Duhul Sfânt celor care au ridicat mâinile. Îngăduie ca El să pătrundă adânc în aceşti 10-15 oameni.

Te rog să dai fiecăruia dintre ei botezul Fiinţei Tale. Îngăduie-le să fie cât mai plini de Duhul Sfânt, astfel încât să vadă în vieţile lor tot felul de semne şi de minuni, aşa cum a spus Isus:

Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…” îngăduie aceasta, Tată, pentru că Te rugăm smeriţi în Numele Fiului Tău, Isus Hristos. Amin.

– Amin –