ÎNGERUL LEGĂMÂNTULUI

Bună seara, prieteni. Este o plăcere să mă aflu din
nou aici în Numele Domnului nostru Isus, să-L slujim cu toată inima noastră.


bucur să văd această frumoasă audienţă, deşi este luni seara. M-am gândit că
din cauză că aseară nu au mai fost locuri şi o mare parte dintre cei veniţi nu
au mai fost lăsaţi înăuntru, mulţi se vor descuraja şi nu vor mai veni. Dar văd
că în seara aceasta aţi venit din nou. Fie ca Dumnezeu să vă binecuvânteze pe
toţi şi să împlinească dorinţa inimilor voastre. Nădăjduiesc să avem o trezire
de modă veche, pe care de altfel o aşteptăm de multă vreme aici în Phoenix.
Dumnezeu să fie lăudat.

Pentru
mine aceste adunări sunt puţin obositoare, dacă înţelegeţi ce vreau să spun.
Vedenia este ceva greu de suportat pentru fiinţa umană; întotdeauna a fost aşa,
încă este şi în seara aceasta, şi probabil va fi aşa până când vom avea trupul
de slavă. Fiind oameni, uneori nu înţelegem aceste lucruri; nu înţelegem
maniera în care lucrează Dumnezeu, dar atunci vom înţelege totul.

Dacă
va fi cu voia Domnului, într-o seară  din
săptămâna aceasta aş vrea să aduc un mesaj evanghelic despre Legământul
necondiţionat al lui Dumnezeu. Prin aceasta, încerc să zidesc credinţa
oamenilor şi să-i ridic până în punctul în care pleacă toată teama.

Creştinul
nu trebuie să aibă nici un fel de îngrijorare, ci trebuie să fie cel mai liber
şi mai binecuvântat om de pe pământ. De ce aceasta? Pentru că el nu are nimic
de pierdut. „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce Îl
iubesc pe Dumnezeu.”
(Romani 8.28). Atunci cum am putea pierde ceva? Nu
avem nimic de pierdut, este adevărat? Noi suntem ancoraţi în Isus Hristos şi
mergem acasă în slavă petrecând un timp binecuvântat, pentru că Dumnezeu se
îngrijeşte de toate pentru noi. Minunat!

Tu
eşti frate Joe? Este pentru prima dată când îl văd după mulţi ani. Tu vii din
biserica spaniolă, te ţin minte. Mă întreb cum va fi când vom ajunge sus în
slavă şi vom privi în jur ca să vedem un chip cunoscut?

După
ce am colindat lumea şi am văzut atâţia oameni flămânzi şi atât de mulţi
creştini devotaţi, mă gândesc că va veni un timp când vom sta cu toţii la marea
masă, toată rasa umană răscumpărată. Gândiţi-vă la ziua când vom sta la acea
masă primitoare, fiindcă sfinţii vor sta acolo timp de o mie de ani.

Atunci
vom privi peste masă la acei veterani plini de cicatrice primite în luptă.
Primul lucru pe care-l vom face când vom ajunge pe ţărmul slavei este să luăm
Cina nunţii, fiindcă Isus a spus „că, de acum încolo nu voi mai bea din
acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia
Tatălui Meu.”
(Matei 26.29). Acesta-i primul lucru!

Ce
tablou frumos este când Rebeca a venit să-l întâlnească pe Isaac; ei s-a
întâlnit pe câmp, iar el a dus-o în cortul tatălui său şi s-au căsătorit.

Exact
aşa va fi şi la Cina nunţii, când vom merge Acasă.

Când
vom privi peste masă şi îi vom vedea pe bătrânii veterani din Phoenix şi din
alte locuri, s-ar putea să vărsăm o lacrimă sau două, nu-i aşa? O, ce timp
minunat va fi atunci!

Apoi
Îl vom vedea venind pe Împăratul slavei, în haina Sa albă. El va veni, ne va
îmbrăţişa pe fiecare în parte, va şterge lacrimile din ochii noştri şi ne va
zice: „Nu mai plânge. Totul a trecut; acum suntem aici cu toţii. Intră în
bucuria Domnului, care a fost pregătită pentru tine de la întemeierea lumii.”
Ziua aceea o aşteptăm cu toţii; după ea tânjim.

De
curând, am auzit la radio o emisiunea în care majoritatea oamenilor de ştiinţă
erau de părere că mai sunt încă zece ani şi lumea va fi anihilată total. Zece
ani… desigur, aceasta este o presupunere.

Dar
când hidrogenul şi oxigenul vor intra în conflict, şi vor începe să explodeze
ici şi colo, nu ştiu ce se va întâmpla. Probabil va cuprinde întreaga lume şi
asta va fi tot. Nu vor mai exista nici munţi, nici copaci şi nici altceva pe
pământ. Aşa spune Biblia.

Dar
când se va întâmpla aceasta, noi vom fi plecaţi, pentru că o parte din noi este
nemuritoare. Da, domnilor. Atunci nu vom avea nevoie nici de atom, nici de
altceva, ci vom fi luaţi într-o clipă, la o clipeală de ochi, ca să-L întâlnim
pe Domnul în văzduh.

Voi
ştiţi că sunt trei veniri ale Domnului. Trei este numărul desăvârşit al
descoperirii lui Dumnezeu. 3, 5, 7, 9, 12, 24, 40, 50. Dar sunt trei veniri:


o dată a venit să-Şi răscumpere Mireasa;


apoi vine în văzduh ca să-Şi ia Mireasa;

– şi a treia oară vine cu Mireasa Sa la începerea Mileniului.
Aceasta se va întâmpla după ce se va termina Cina nunţii. Atunci ne vom
întoarce pe pământ pentru Împărăţia de o mie de ani. Eu doresc atât de mult
să-L văd, voi nu?

Nu
cu mult timp în urmă am auzit pe cineva spunând povestea unui sclav, care a
fost salvat de Domnul şi eliberat. Spunea că atunci când era pe moarte, a
intrat pe poartă, dar s-a aşezat după uşă. Însă cineva a venit şi i-a zis:

„Sam,
vino să primeşti cununa pe care ai câştigat-o!”

„Cununa?”
a întrebat el. „Am câştigat cununa? Nu-mi vorbiţi de asemenea lucruri, pentru
că nu vreau nimic altceva decât să-L privesc pe El o mie de ani. Asta-i tot ce
vreau.”

Aşa
gândim şi noi. Nu acesta este simţământul tuturor creştinilor? Noi nu vrem
cunună, nu vrem răsplată, ci vrem doar să-L vedem pe El. Eu vreau doar să-L
privesc; pentru mine va fi suficient să Îl pot privi pe El. Iar dacă la
sfârşitul drumului mă va condamna şi va trebui să merg în iad, Îl voi iubi
oricum, pentru că orice decizie ar lua, El este drept. Am fost nimic când am
venit şi tot nimic sunt şi când voi pleca. Şi dacă voi fi acceptat de El, numai
harul a făcut aceasta.

De
aceea mă lupt din toată inima şi cu dragoste pentru fiecare. Poate nu sunteţi
întru totul de acord cu mine în ceea ce priveşte Scriptura, dar eu nu am altă
învăţătură decât ceea ce spune Ea. Îl iubesc pe Domnul şi asta-i tot.

Poate
cineva zice: „Frate Branham, eu cred aceasta aşa…” Ei bine, poate eu nu văd
lucrurile aşa, dar aceasta nu mă opreşte să mă gândesc la voi şi să vă iubesc.

În
seara aceasta vom începe să citim din Exod 23, de la versetul 20 şi vom vorbi
puţin în timp ce-L aşteptăm pe El. Din câte îmi amintesc, când vine ungerea
Domnului, se întâmpla ceva… nu prea ştiu ce, decât dacă îmi spun ei… îmi
amintesc doar ca prin vis unele lucruri…

Din
câte am văzut sunt câteva haine şi alte lucruri aduse în seara aceasta pentru
rugăciune. Nădejdea mea este că atunci când vom pleca, nu va mai fi nici un
scaun cu rotile, iar oamenii să fie vindecaţi şi să umble pe deplin sănătoşi pe
străzi. Pentru aceasta este nevoie doar să credeţi. Isus vrea să vă elibereze
pe fiecare dintre voi; El nu vă vrea aşa, ci vrea să fiţi sănătoşi, aşa cum aţi
fost înainte.


rog să credeţi în El. Dacă ar fi ceva ce aş putea face ca să vă ajut, aş face,
fiindcă dacă aş putea şi totuşi nu v-aş ajuta, aş fi o brută. Eu sunt aici
încercând să-L reprezint pe El, fiindcă cred în harul Lui; cred că dacă îmi va
îngădui,  vă pot ajuta să-L vedeţi şi
să-L credeţi ca să puteţi fi vindecaţi. Să nu vă temeţi! Motivul pentru care nu
primiţi ceea ce cereţi este că vă temeţi că nu se va întâmpla. Dar „credinţa
este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite,
o
puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”
(Evrei
11.1). Cred că în seara aceasta v-aţi adus Biblia, pentru că vreau să citesc câteva
versete din însărcinarea lui Moise:

„Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta,
ca să te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care l-am pregătit.

Fii
cu ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti
Lui, pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.

Dar
dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi
vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul potrivnicilor tăi.

Îngerul
Meu va merge înaintea ta, şi te va duce la Amoriţi, Hetiţi, Fereziţi,
Canaaniţi, Heviţi şi Iebusiţi, şi-i voi nimici.


nu te închini înaintea dumnezeilor lor, şi să nu le slujeşti; să nu te iei după
popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvârşire, şi să le
dărâmi capiştele.
(idolii).

Voi
să slujiţi Domnului, Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi
apele, şi voi depărta boala din mijlocul tău.” 
(Exod 23.20-25).


ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul acestui Cuvânt.

Tatăl
nostru bun şi iubitor, în seara aceasta ne apropiem de Tine cu inimile pline de
recunoştinţă, în Numele preaiubitului Tău Fiu Isus, ştiind că El ne-a promis că
orice veţi cere în Numele Meu, voi face..” (Ioan 14.13). Astfel, ştim
că dacă venim în Numele Lui, vom primi ceea ce am cerut, pentru că venim pe
calea dată de Dumnezeu: prin Isus Hristos.

De
aceea, având această asigurare deplină, credem că vom primi ceea ce cerem.
Doamne, în seara aceasta cerem o ungere specială şi peste vorbitor şi peste
ascultătorul Cuvântului Tău. Fie ca ascultătorul să audă, iar El să deschidă o
cale de a-i scoate rădăcina necredinţei afară, astfel ca Sămânţa lui Dumnezeu
să fie semănată în pământul bun al inimii lui, şi să aducă rezultate mari chiar
din seara aceasta. Ai milă, Doamne.

Audienţa
aceasta micuţă adunată în seara aceasta este preţul sângelui Tău. Tată, eu îi
iubesc şi te rog să mă laşi să le fiu de ajutor, vorbindu-le Cuvântul Tău.
Îngăduie aceasta, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău.
Amin.

În
Cuvântul pe care L-am citit este însărcinarea lui Moise. Noi ştim ce s-a
întâmplat şi cum l-a condus Dumnezeu pe poporul Israel din Egipt spre ţara
făgăduită. Ştim cum, în acei ani de foamete, Dumnezeu s-a întâlnit cu Avraam şi
i-a dat Legământul, spunându-i că sămânţa lui va locui într-o ţară străină,
unde vor fi robiţi timp de 400 de ani, după care El vă va scoate de acolo cu
mână puternică. Ce minunat! Mai mult, a făgăduit că-i va duce într-o ţară, pe
care a dat-o lui Avraam şi seminţei lui, ca s-o moştenească veşnic.

Tot
din Cuvânt ştim că patriarhii l-au vândut pe Iosif, care era un tip desăvârşit
spre Hristos. El era iubit de tatăl său, dar fraţii l-au urât. Ei bine, Hristos
era în Iosif! Ei l-au urât fără temei pentru că era duhovnicesc. A fost născut
văzător şi ca urmare, vedea vedenii, visa visuri şi le tălmăcea. Iosif era mult
mai duhovnicesc decât fraţii săi, care l-au urât fără nici un motiv.

Ei
ar fi trebuit să-l iubească, pentru că Dumnezeu era cu el. Ia respectaţi-i pe
cei cu care este Dumnezeu şi veţi vedea cum veţi propăşi. Dumnezeu este
totdeauna una cu Fiul Său Isus, iar dacă veţi respecta aceasta, veţi propăşi.

Dar
ce s-a întâmplat? În loc să facă aceasta, ei l-au urât din pricina invidiei.
Acesta este un tip bun pentru astăzi: Biserica duhovnicească este urâtă fără temei
de fraţii de jumătate.

Dacă
aţi citit, Iosif a primit de la tatăl său o haină cu multe culori. Să ştiţi că
există numai şapte culori perfecte, iar acestea sunt culorile curcubeului. Când
L-a descris pe Hristos după înviere, Ioan spune că arăta ca iaspisul şi sardiul
şi deasupra capului avea curcubeul. Vedeţi? Ruben şi Beniamin, primul şi
ultimul, începutul şi sfârşitul, Cel ce era, Cel ce este şi Cel ce vine,
Rădăcina şi Vlăstarul lui David, Luceafărul de dimineaţă, Trandafirul din
Saron, Crinul din vale, Alfa şi Omega. Da, El stă acolo cu un curcubeu deasupra
capului: un legământ. Curcubeul înseamnă legământul. Dumnezeu i-a dat lui Noe
curcubeul, ca semn al legământului. Apoi a făcut un legământ în Isus Hristos
pentru lume, aşa că oricine crede în el nu va pieri niciodată ci va avea Viaţă
veşnică.

Iosif
avea o haină în multe culori, probabil un curcubeu, iar fraţii lui îl urau fără
motiv. El trebuia să fie omorât chiar de fraţii săi şi aruncat într-o groapă,
aşa cum a fost omorât  Isus şi aruncat în
groapă de ai Săi. Dar Iosif a fost ridicat şi pus la dreapta lui Faraon, în cea
mai puternică ţară din punct de vedere comercial şi militar, şi nimeni nu putea
ajunge la Faraon decât prin el.

Şi
Isus a fost luat din groapa mormântului şi pus la dreapta majestăţii celui
Preaînalt şi nimeni nu poate veni la Tatăl decât prin Fiul.

Priviţi-l
pe Iosif în timpul ispitei, când se afla în închisoare. Acolo erau închişi şi
pitarul şi paharnicul faraonului. Ei au avut câte un vis, iar Iosif li l-a
tălmăcit: unul a fost omorât, iar celălalt a fost salvat.

Când
Isus a fost pus în închisoarea morţii, pe cruce, la stânga şi la dreapta Lui au
fost răstigniţi doi tâlhari: unul a fost salvat şi celălalt nu.

Iosif
era un tip desăvârşit arătând că El Şi-a dat trupul ca Jertfă pentru noi. Când
a murit, el a spus: „Ştiu că într-o zi Dumnezeu vă va izbăvi,” şi ei i-au pus
oasele într-o ladă mare. Ar fi trebuit să văd şi eu lada în care au adus oasele
lui Iosif din Egipt şi faimoasa piatră din Scone.

Când
a murit, Iosif a lăsat o aducere aminte: oasele lui, spunându-le că într-o zi
vor ieşi afară, înainte ca acele oase să piară. Aş vrea să mă opresc puţin
aici.

Voi
ştiţi că Biblia este scrisă prin inspiraţie. Ea nu poate fi învăţată în şcoală,
ci prin descoperirea Duhului Sfânt. Nu contează cât eşti de deştept sau de
şlefuit, numai Duhul Sfânt îţi poate descoperi Cuvântul lui Dumnezeu.

Uitaţi-vă
la fariseii din timpul lui Isus, la acei saduchei şi învăţaţi, oameni sfinţi
fără greşeală, leviţi care trebuiau să fie născuţi pe o anumită linie şi
educaţi din tinereţe în Scripturi, ei nu L-au putut recunoaşte pe Isus, deşi
întreaga Scriptură vorbeşte despre venirea Lui. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Aşa
că, nu încercaţi să-L cunoaşteţi prin educaţie sau teologie, pentru că Dumnezeu
poate fi cunoscut numai prin descoperire, prin naşterea din nou. Duhul Sfânt
este Cel care a scris Cuvântul lui Dumnezeu şi L-a aşternut aici şi El a spus:
…ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit
pruncilor.”
(Matei 11.25). Aceasta înseamnă că dacă vreţi să ştiţi ceva,
trebuie să fiţi ca un copil. Nu fii prea deştept! Calea în sus este întâi în
jos: „Oricine se va înălţa va fi smerit; şi oricine se va smeri, va fi
înălţat.”
(Matei 23.12). Vedeţi cum a ascuns Duhul Sfânt aceste taine,
astfel încât nici o şcoală sau seminar să nu le poată pătrunde? Numai Dumnezeu
le cunoaşte şi El le descoperă cui vrea. Este adevărat?

Când
sunt peste ocean, doamna Branham, pe care Dumnezeu ştie că o iubesc, îmi scrie
scrisori. Şi în aceste scrisori, ea îmi spune: „Dragă Bill, stau aici, mă
gândesc şi mă rog pentru tine. Copiii dorm deja şi ne este dor la toţi de
tine.”

Eu
citesc cuvintele scrise de ea, însă citesc şi printre rânduri. De ce? Pentru că
eu o iubesc pe ea şi ea mă iubeşte pe mine. Vedeţi? Este o problemă de
dragoste. Ea nu îmi scrie multe rânduri, dar eu ştiu să citesc şi printre ele.

Când
eşti îndrăgostit de Hristos în felul acesta, citeşti Biblia „printre rânduri”.
Înţelegi despre ce vorbeşte, pentru că ai o înţelegere duhovnicească. Să luăm
un exemplu care mi-a venit chiar acum în minte.

Dumnezeu
i-a dat lui Iov propăşire în toate lucrurile, dar Satana a spus ce-i va face şi
aşa a făcut: i-a luat toate bogăţiile şi l-a lăsat sărac, i-a omorât copiii,
i-a sfâşiat vitele şi l-a umplut de bube din cap până în picioare, încât nici
n-a mai putut sta în casă, probabil din pricină că acele bune miroseau foarte
urât. A ajuns atât de rău, încât stătea pe o grămadă de cenuşă şi se scărpina
cu un ciob. Mai mult, fraţii din biserica lui, care au venit să-l vadă, i-au
zis: „Iov, ai păcătuit!” Ce mai mângâiere! Adesea oamenii cred că cineva este
bolnav pentru că a păcătuit, dar nu este aşa. Este adevărat că Dumnezeu lucrează
prin boală şi că boala este consecinţa păcatului, dar nu în toate cazurile este
aşa. În cazul lui Iov, Dumnezeu scotea de fapt la suprafaţă calităţile
credinciosului.

Iov
stătea acolo tăcut şi îşi scărpina bubele cu un ciob. Chiar şi nevasta lui i-a
zis: „Iov, ai ajuns un nenorocit. De ce nu-L blestemi pe Dumnezeu şi să scapi?
Uită-te la tine! Te-ai rugat şi ai făcut toate lucrurile corect, iar acum toţi
râd de tine! Ai ajuns de batjocura tuturor. Cu siguranţă Dumnezeu nici nu-ţi
mai ascultă rugăciunile.”

Dar
pot să văd cum bătrânul patriarh s-a uitat la ea lung şi i-a zis: „Vorbeşti
ca o femeie nebună.”
Ce minunat! El n-a făcut-o nebună, ci i-a zis că ceea
ce a spus sună nebunesc. Şi a adăugat: „Domnul a dat, şi Domnul a luat, –
binecuvântat fie Numele Domnului!”
(Iov 1.21). Aceasta este credinţă.

Uneori,
cei dragi te vor descuraja primii, când spui că Dumnezeu ţi-a dat o făgăduinţă.
Dar dacă cineva este cu adevărat sincer şi stă pe acel lucru, Dumnezeu este
obligat să răspundă. Şi dacă tu ai făcut un efort, Dumnezeu este obligat să-Şi
facă partea Lui. Astfel, de la Răsărit a venit micul prinţ Elihu. Aş fi vrut să
avem mai mult timp ca să ne ocupăm de cuvântul acesta: „Elah, Iah, Elohim,
IaHVeH.” Dacă veţi despărţi acest cuvânt, veţi vedea un reprezentant al lui
Dumnezeu care arată că Hristos a venit cu adevărat la Iov în timp de
strâmtorare. El nu l-a acuzat pe Iov că a păcătuit în secret şi nu a început
să-i spună despre una sau alta, ci a zis: „Uită-te la pomi. Vântul suflă iar
frunzele cad, dar cresc din nou. O sămânţă micuţă cade din floare, ploaia vine
şi o înmormântează într-o ceremonie şi ea putrezeşte în pământ. Dar acolo,
micuţa sămânţă plesneşte şi îi iese colţul afară. După un timp, sămânţa nu mai
este, pulpa nu mai este, floarea nu mai este, dar nu acesta este sfârşitul ei,
pentru că acolo este un germen de viaţă care va trăi din nou.”

Cu
câtva timp în urmă, am stat de vorbă cu un predicator metodist care se numea
Spurgeon. Mâncam nişte îngheţată la clubul agricol 4-H. Poate mulţi dintre voi sunteţi
membri acolo. Ei au o maşinărie care fabrică boabe de porumb. Sunt atât de
perfecte încât nu le poţi deosebi de cele naturale. Dacă amesteci o mână de
boabe din acestea cu o mână de boabe naturale, nu le poţi deosebi. Conţin
aceeaşi cantitate de umezeală, calciu şi fiecare componentă; şi „inima” a fost
pusă exact în locul corect. Poţi face din ele aceiaşi fulgi de porumb, ca din
boabele naturale, şi au gustul la fel de bun ca celelalte. Dar ei spuneau: „Le
poţi deosebi numai atunci când le pui în pământ.” Bobul făcut de om va putrezi
şi acesta va fi sfârşitul, dar bobul făcut de Dumnezeu, are în el germenul de
viaţă şi trăieşte din nou.

Atunci
am zis: „Frate Spurgeon, ai face bine să mă ţii de mână, pentru că îmi vine să
te îmbrăţişez.”

Păi,
aceasta îl face pe un baptist, pe un metodist, etc., să strige, nu-i aşa?

Deci
doi oameni pot fi în aceeaşi biserică; amândoi arată la fel şi pot face o
transfuzie de sânge, dar unul are Viaţă veşnică, iar celălalt nu o are. Amândoi
merg la biserică, plătesc zeciuială şi sunt religioşi, dar unul are Viaţă şi
celălalt nu. Înţelegeţi ce vreau să spun?

Iov
a observat că acel germen se întoarce la viaţă, de aceea a spus: „Dar omul
se duce în mormânt. Fiii lui vin să-l plângă şi el nu ştie; îl cinstesc şi el
nu înţelege. O, ascunde-mă în mormânt până va trece mânia Ta
!” (Iov
14.10-15- parafrazare).

Elihu
s-a dus la Iov şi i-a zis: „Iov, floarea aceea nu a păcătuit. Acesta este
motivul pentru care se întoarce înapoi, în timp ce omul zace acolo şi nu se mai
întoarce. Dar într-o zi va veni Unul care va putea sta în spărtură; El îşi va
pune mâinile peste păcătos şi va pregăti o cale spre Viaţa veşnică, iar atunci
omul se va ridica din nou.” Oh!

Aceasta
nu a însemnat prea mult pentru Iov; el nu mai avea nevoie de îmbărbătare pentru
că era proroc şi Duhul Domnului vine la proroc. Şi când a venit Duhul, Iov s-a
ridicat de pe grămada de cenuşă şi s-a scuturat. Fulgerele au început să
lumineze cerul şi tunetele răsunau pretutindeni, iar prorocul a intrat în Duhul
şi a zis: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la
urmă pe pământ.

Chiar
dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea
totuşi pe Dumnezeu.

Îl
voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia.
Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.”
(Iov
19.25-27). Căci: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele, şi gol mă voi
întoarce în sânul pământului. Domnul a dat, şi Domnul a luat, – binecuvântat
fie Numele Domnului!”
(Iov 1.21). Atunci de ce suntem descurajaţi?

Vedeţi”
În ziua aceea Îl voi vedea.” Chiar dacă era plin de bube, „în trupul
meu Îl voi vedea.”
Amin. Oh, uitaţi-vă la El!

Trebuie
să ne grăbim. Când a murit, Iov a specificat unde să fie îngropat. Citiţi
printre rânduri… El a specificat locul mormântului în Palestina. Apoi, a venit
Avraam, iar când iubita lui Sara a murit… Cerurile n-ar fi ceruri fără Avraam
şi Sara, nu-i aşa? Aceşti îndrăgostiţi credincioşi şi loiali ai Bibliei.

Fiţi
atenţi! Şi când a murit Sara, Avraam a cumpărat o bucată de pământ în
apropierea mormântului lui Iov. Oare de ce? Fiii lui Het i-au zis lui Avraam:
„Îţi dăm pământul acesta fără bani,” dar el le-a răspuns: „Ba nu! Vă dau atâtea
piese de argint pentru el, şi voi pune un semn de aducere aminte, ca să se ştie
că am cumpărat acest ogor ca loc pentru înmormântare.” (Geneza 23 –
parafrazare). Oare de ce?

Avraam
era un proroc. El a îngropat-o pe Sara acolo, iar când a venit vremea şi a murit
şi el, a fost îngropat tot în locul acela. Este adevărat? Avraam l-a avut pe
Isaac, iar când a venit vremea şi a murit, Isaac a fost îngropat lângă Avraam.
Este adevărat? Isaac l-a avut pe Iacov şi Iacov a murit în Egipt. Dar într-o
noapte, înainte se asta, Îngerul Domnului i-a atins şoldul. Din clipa aceea, el
a fost un prinţ şchiop, dar când a trecut pe partea cealaltă a Râului, Iacov
era un bărbat puternic şi viteaz. Mai bine să fiu un prinţ şchiop aici, nu-i
aşa?

Dumnezeu
i-a atins şoldul şi din momentul acela a fost şchiop pentru tot restul vieţii.
Şi când a venit vremea să moară, Iacov i-a zis fiului său Iosif: „Pune-ţi mâna
pe coapsa mea şi jură pe Dumnezeul părinţilor noştri că nu vei lăsa oasele mele
în Egipt!” Oare de ce? Nu veţi găsi motivul în Scriptură, dar să ştiţi că este
scris printre rânduri. În ordine.

Şi
Iosif a făcut cum i s-a poruncit. Când a murit, l-a luat, l-a dus şi l-a
înmormântat în Palestina, alături de părinţii săi, Isaac şi Avraam. Iar când a
venit vremea să moară şi el, Iosif le-a zis fraţilor săi: „Să nu-mi lăsaţi
oasele în Egipt!” Oare de ce? „Când veţi pleca de aici, să-mi luaţi oasele şi
să mi le îngropaţi în Palestina, alături de oasele părinţilor mei.” Oare de ce?

Vedeţi?
Ei erau proroci şi au primit descoperirea tuturor lucrurilor.  Ei ştiau că Iov a spus că „Răscumpărătorul
se va ridica la urmă pe pământ,”
şi astfel, aşteptau venirea lui Mesia. Ei
ştiau că învierea urma să aibă loc în Palestina, nu în Egipt. Şi dacă citim în
Matei 27.52-53, acolo scrie că atunci când a înviat Isus, „mormintele s-au
deschis şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră, au înviat.

Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au
intrat în sfânta cetate, şi s-au arătat multora.”
Printre ei erau: Avraam, Isaac, Iacov, Iov…

O, eu pot să-i văd…
După învierea Lui, ei au intrat în cetate şi vorbeau… Acesta-i motivul pentru
care sunt numit „holly-roller.” Aşa este. Dar să ştiţi că mă bucur şi consider
că este un mare privilegiu să fiu numit aşa. Pe mine nu mă interesează cum mă
numiţi: îngropaţi-mă numai în Isus Hristos, pentru că Dumnezeu îi va învia pe
toţi cei ce sunt în Hristos. Eu privesc după înviere prin Duhul lui Dumnezeu,
nu printr-un seminar teologic.

Dumnezeu îi va duce
la El numai pe cei ce sunt în Hristos Isus. Şi cum ajungem în Hristos Isus? Nu
prin aderarea la o biserică, nici prin strângerea de mâini, nici printr-o
scrisoare de acreditare, ci „printr-un singur Duh, noi toţi suntem
botezaţi într-un singur trup. (1 Corinteni
12.13). Atunci devenim mădularele aceluiaşi trup. Amin. Ce minunat!

Şi când Moise şi
poporul Israel au părăsit Egiptul, au luat cu ei şi trupul lui Iosif pentru a
fi îngropat în Canaan. Gândiţi-vă la spinările biciuite ale sărmanilor evrei,
care au suportat greaua robie a egiptenilor. Dar de fiecare dată când vedeau
lada cu oasele lui Iosif, îşi ziceau: „Într-o zi glorioasă vom pleca de aici,
pentru că profetul ne-a făgăduit că vom merge în Palestina înainte ca oasele
lui să se prăpădească de tot! Da, într-o zi vom merge acasă.” Ce tip desăvârşit
pentru Hristos.

Cu câtva timp în
urmă, am mers cu Billy la mormântul mamei lui. Ea a murit când el avea doar un
an şi jumătate. Micuţul plângea cu amar şi i-a pus o floare pe mormânt, dar eu
l-am cuprins în braţe şi i-am zis: „Nu plânge, scumpule… Mama ta nu este acolo
jos, şi nici sora ta. Doar oasele lor sunt acolo. Peste ocean este un mormânt
gol, pentru că El a înviat din mormânt şi este viu în vecii vecilor; şi pentru
că ele au fost în El, în ziua glorioasă pe care o aşteptăm, vor ieşi afară şi
vom merge împreună Acasă.” Ce tip desăvârşit!

Vedeţi? Acela era
Cuvântul lui Dumnezeu. După ce au stat în robie timp de patru sute de ani, a
venit vremea izbăvirii, pentru că El Îşi ţine întotdeauna Cuvântul. Şi când a
venit vremea împlinirii făgăduinţei, în Egipt s-a ridicat un faraon care nu îl
cunoştea pe Iosif. Ce a făcut el? A început să-l apese şi mai tare pe poporul
Israel.

Atunci Dumnezeu a
venit jos într-un Stâlp de Foc şi a chemat un bărbat. Noi ştim cu toţii că
Stâlpul de Foc era Îngerul Legământului. Cititorii Bibliei ştiu că Acela era
Logosul, Hristos. Biblia spune că Moise a socotit mai de preţ bogăţiile lui
Hristos, ocara Lui, decât toate bogăţiile Egiptului, pe care l-a părăsit când
era cu un picior pe tron. Dar mai bine să sufăr împreună cu poporul Lui
Dumnezeu, decât să am pentru o vreme toate plăcerile păcatului.

Observaţi. Toţi
oamenii mari, fiecare individual, au avut un moment al deciziei. Tu trebuie să
spui „da” sau „nu”, şi s-ar putea ca aceasta să fie seara deciziei pentru mulţi
dintre cei prezenţi aici. Tu trebuie să spui: „Îl accept pe Hristos ca
Vindecătorul meu!” sau: „Nu-L accept!” Înţelegeţi?

Acum mă voi grăbi
puţin pentru că mai am încă vreo 12 minute.

Gândiţi-vă că
atunci când s-a apropiat timpul împlinirii promisiunii, Dumnezeu l-a chemat pe
Moise dintr-un Stâlp de Foc, dintr-un rug aprins care nu se mistuia, şi i-a dat
însărcinarea. El i-a zis: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta, ca să
te ocrotească pe drum, şi să te ducă în locul, pe care   l-am pregătit.”
În locul pe care li-l va da.

„Fii cu
ochii în patru înaintea Lui, şi ascultă glasul Lui; să nu te împotriveşti Lui,
pentru că nu vă va ierta păcatele, căci Numele Meu este în El.

Dar dacă vei asculta glasul Lui, şi dacă vei face
tot ce-ţi voi spune, Eu voi fi vrăjmaşul vrăjmaşilor tăi şi potrivnicul
potrivnicilor tăi.” (Exod 23.20-22).

Vedeţi? El i-a zis:
„Eu te voi călăuzi şi-ţi voi da Palestina. Este a ta!”

 „Ea este înconjurată de hetiţi, iebusiţi,
fereziţi şi amoriţi, dar v-o dau vouă, vă aparţine.”

Haideţi să vorbim
puţin despre aceasta.

Ţara le aparţinea.
Dumnezeu nu a spus: „Te voi duce acolo, voi goli ţara şi te voi pune în ea!” ci
a zis: „Eu ţi-am dat-o, acum du-te şi luptă-te!” Ia te uită!

Dumnezeu vă dă în
seara aceasta vindecarea. Ţie, doamnă şi ţie şi tuturor. El vă va vindeca, este
a voastră. Peste tot este plin de amoriţi, de cananiţi şi de necredinţă, dar
intraţi şi ocupaţi-o pentru că este a voastră; vă aparţine!” Aşa este.

Spuneţi: „Trebuie
să lupt dacă vreau s-o stăpânesc; măreşte-mi curajul, Doamne!”

Acesta nu este un
loc pentru picnic, ci este un câmp de bătălie. Nu este un loc în care să ne
întindem pe spate şi să spunem: „Doamne, vino şi bagă asta în mine şi atunci
voi face…” Nu, nu! Nu aşa se face! Dumnezeu nu a procedat niciodată aşa, ci El
lucrează întotdeauna în conformitate cu Ceva.

Aşa cum am spus
aseară, în natură sunt mai multe legi: legea electricităţii, legea apei, legea
gravitaţiei, ceea ce înseamnă că tu trebuie să lucrezi în conformitate cu ceva.

El a zis: „Ţara
este acolo!” Şi când s-au uitat, unii dintre israeliţi au spus: „N-o putem lua!
Noi suntem ca nişte lăcuste pe lângă uriaşii aceia!” Aceasta au spus zece
dintre iscoade când s-au întors.

Dar acolo erau şi
Iosua şi Caleb. Şi pentru că ştiau ce spusese Dumnezeu, au zis: „O putem lua;
este a noastră!”

Păi, Ierihonul avea
zidurile atât de groase, încât se puteau întrece pe ele două care de luptă, iar
porţile acelea mari erau închise. „Cum îl vom putea birui cu suliţele noastre?
Oamenii de acolo par nişte uriaşi; probabil sunt urmaşii lui Ham.”

Vedeţi? Ei priveau
la partea firească. Cum poate să umble femeia aceasta? Cum se poate face bine
bărbatul acesta care în câteva zile ar trebui să moară din pricina bolii de
inimă de care suferă? Dar femeia aceea?

Este inexplicabil.
Aşa ceva nu se poate explica, dar Dumnezeu nu poate fi cunoscut prin explicaţii.

Nimeni nu-L poate
înţelege pe Dumnezeu. Tu trebuie să accepţi prin credinţă şi să spui: „Aşa
este.” Este împotriva ştiinţei şi a cunoştinţei omeneşti. Înţelepciunea lumii
este o nebunie înaintea lui Dumnezeu.

Este împotriva
oricărei cercetări ştiinţifice ca o virgină să nască un Copil, şi totuşi a
făcut-o. De unde a apărut lumea? Dumnezeu a zis: „Să fie…” şi a fost.

Acum El v-a dat
această făgăduinţă; este a voastră. Toţi aţi fost vindecaţi cu o mie nouă sute
de ani în urmă, când Isus a murit la Calvar. Ştiu că au crescut o mulţime de
spini şi că o mulţime de cananiţi stau şi spun: „Zilele minunilor au trecut!” O
mulţime de fereziţi strigă: „Eu nu cred ca acei holly-roller.” Dar intraţi şi luaţi-o
în stăpânire! Este a voastră. Dumnezeu v-a dat-o; vă aparţine. Este făgăduinţa
Lui, deci duceţi-vă şi luaţi-o orice ar fi. Ce vă pasă de cananiţi dacă aşa a
spus Dumnezeu? Făgăduinţa Lui nu este pentru acele „feţe lungi” care spun că
zilele minunilor au trecut, ci este pentru cel ce crede.

Un bărbat mi-a zis:
„Eu nu cred aceasta, frate Branham,” dar eu i-am răspuns: „Nici nu este pentru
tine, ci este pentru cel ce crede.” Asta-i tot.

El i-a zis lui
Moise: „Iată, Eu trimit un Înger înaintea ta…El îţi va pregăti calea.”

Dacă aţi observat,
când au ajuns acolo, unii au privit spre lucrurile fireşti, în timp ce alţii
s-au uitat la lucrurile duhovniceşti, la făgăduinţa lui Dumnezeu.

În urmă cu 5-6 ani,
am fost chemat la un spital unde un băiat era pe moarte din cauza difteriei
negre (boală infecţioasă a căilor respiratorii). Doctorul nu a vrut să mă lase
înăuntru. Mai târziu am aflat că era catolic. El mi-a zis:

„Predicatorule, nu
poţi intra acolo! Gândeşte-te că ai şi tu copii.” Spunea aceasta pentru că încerca
să mă protejeze. „Băiatul este pe moarte. Nu se mai poate face nimic pentru el.
Este inconştient de două zile, iar electrocardiograma arată că este aproape de
zero. Nu mai există nimic să-l poată aduce înapoi.”

Părinţii lui, care
erau acolo, au zis:

„Totuşi am vrea să
intre la el. Dacă un preot ar vrea să intre, l-aţi lăsa?”

„Sigur că da. El nu
este căsătorit şi nu are copii ca şi tine.”

„Îmi asum
responsabilitatea,” am zis eu.

În cele din urmă
m-a îmbrăcat ca pe unul din Ku Klux Klan, m-am spălat pe mâini şi m-a condus în
camera băiatului, care era inconştient. Mama lui a îngenuncheat de-o parte şi
tatăl lui de partea cealaltă, în timp ce asistenta medicală stătea la capătul
patului.

N-am făcut nimic
altceva decât L-am rugat pe Dumnezeu să-l lase pe acel copil să trăiască. Nu
cred că era voia Lui să-l ia în felul acela, fiindcă avea vreo 15 ani. Mi-am
pus mâinile peste el şi am spus:

„Dumnezeule, acesta
este Cuvântul Tău şi eu cred în Tine. Îmi pun mâinile peste el ca aducere
aminte a ceea ce ai spus Tu.” După ce am spus aceste cuvinte, am spus: „Amin!”
şi m-am ridicat. Tatăl copilului s-a dus la soţia lui, a îmbrăţişat-o şi a
spus: „Mami, ce minunat este, aşa-i?” Şi ea a răspuns: „Da, scumpule. Când mă
gândesc că Domnul l-a vindecat pe fiul nostru, este cu adevărat minunat!”
Spuneau aceste cuvinte deşi el zăcea acolo pe moarte.

Atunci sora
medicală a zis: „Domnule, cred că nu aţi înţeles ce a spus doctorul. Nu zic că
este rău să ai credinţă, dar cum puteţi fi atât de bucuroşi când fiul vostru va
fi doar un cadavru peste câteva ore? Când electrocardiograma arată cum este cea
a fiului vostru, înseamnă că pacientul este pe moarte.”

Şi bărbatul acela
sfânt, şi-a şters lacrimile, a pus o mână pe umărul asistentei şi i-a zis:
„Copilă dragă, tu priveşti la acea electrocardiogramă,  fiindcă doar acolo ştii să priveşti, dar eu
privesc la promisiunea divină făcută de Dumnezeu. Băiatul meu trăieşte!”
Aleluia!

Fiul lui este acum
căsătorit şi are un bebeluş. Depinde ce crezi tu despre făgăduinţa lui
Dumnezeu. El ţi-o dă dacă intri şi o iei. Este a ta, intră şi ia-o!

Cele zece iscoade
au spus: „Păi, nu putem!” dar Iosua şi Caleb au ştiut ce a zis Dumnezeu şi au
crezut.

Fiţi atenţi ce
scrie în versetele 29 şi 30 din Exod 23:

„Nu-i voi
izgoni într-un singur an dinaintea ta, pentru ca ţara să n-ajungă o pustie şi
să nu se înmulţească împotriva ta fiarele de pe câmp.

Ci le voi izgoni încetul cu încetul dinaintea ta,
până vei creşte la număr şi vei putea să intri în stăpânirea ţării.”

Acceptă vindecarea
acum, indiferent ce ai simţit. Nu aştepta până începe rugăciunea, ci accept-o
acum. Dacă nu poţi să-ţi mişti piciorul, dar poţi să-ţi mişti degetul mare,
asta-i tot ce-ţi trebuie. Aşa este.

„Îl voi izgoni pe
duşman încetul cu încetul dinaintea ta.” Orice îndoială, orice necredinţă….
Înainte să se termine adunarea, vei putea să strigi şi să alergi încoace şi
încolo. „Dacă vei face tot ce-ţi voi spune, Eu îi voi izgoni! Voi trimite
Îngerul Meu înainte ta, tu ţine doar calea.”

O, creştinilor, voi
nu vă daţi seama ce privilegiu avem! Este ca şi cum am trece pe sub o boltă
mare şi am intra într-un magazin cu de toate. Când intru într-un astfel de
magazin, cu de toate, îmi place să mă comport ca şi cum ar fi al meu, voi nu?
Dacă văd undeva sus ceva, aduc o scară şi mă urc acolo să văd ce este şi cum
arată.

Aşa este şi în
Hristos Isus. Noi toţi suntem botezaţi printr-un singur Duh, să alcătuim
singurul trup al lui Dumnezeu: Isus Hristos, unde avem pace, bucurie, fericire,
îndelungă răbdare, bunătate, blândeţe, îndurare, Duhul Sfânt, puterea lui
Dumnezeu, vorbirea în limbi şi tălmăcirea, vindecarea divină, înţelepciune,
strigăte, slavă, etc. Aleluia! Toate acestea sunt ale noastre, ale fiecărui
credincios. Ne aparţin.

„El îţi
iartă toate fărădelegile tale; El îţi vindecă toate bolile tale.” (Psalmul 103.3). Toate acestea îmi aparţin, sunt ale
mele.

Dacă vindecarea
divină pare puţin mai sus, este în magazinul meu cu de toate, aşa că îmi
aparţine. Acesta este magazinul nostru cu de toate, ce mai aşteptaţi?

Când sunt aici, mă
urc acolo sus şi o iau. Este a mea. Poate este puţin mai sus şi trebuie să mă
întind mai tare, poate trebuie să mă zbat puţin, dar voi avea lucrul acela
pentru că sunt determinat să-l am.

Aşa erau şi
israeliţii. Ei s-au dus drept spre zidurile care împrejmuiau Ierihonul. Iosua
Îl văzuse pe Dumnezeu cum despicase apele Iordanului înaintea lor, deci îi era
uşor să creadă că dacă oamenii vor înainta strigând, zidurile vor cădea.

Ei bine, cei care
aţi primit botezul Duhului Sfânt aveţi mărturia că Isus Hristos trăieşte şi domneşte,
aşa că ar trebui să vă fie uşor să credeţi în vindecarea divină.

Păi, Iosua a crezut
că de îndată ce vor începe să strige, zidurile se vor prăbuşi. Biruinţa era a
lor, pentru că aşa spusese Dumnezeu. Asta-i tot. Aşa a spus Dumnezeu.

Îngerul Domnului
mergea înaintea lor, un Stâlp de Foc noaptea şi un Stâlp de nor ziua, Îngerul
Legământului, Logosul, Hristos înainte să fie făcut trup ca să locuiască
printre noi.

Acum aş vrea să vă
întreb ceva. Acela a fost semnul Vechiului Testament: ei au urmat acel Stâlp de
Foc. Oriunde mergeau, mergea cu ei; când se oprea Stâlpul de Foc se opreau şi
ei şi îşi ridicau tabăra sub El.

Biblia nu spune „un
tunet de foc”, ci „un Stâlp de Foc.” Şi unde se oprea El, se opreau şi ei.
Preoţii Îl urmau pretutindeni, şi oridecâte ori se mişcau, sunau din trâmbiţe.
Chiar dacă era ora 3.00 din noapte sau amiaza, când El pornea,  ei toţi îşi ridicau tabăra şi Îl urmau. Ei
urmau Stâlpul de Foc, păşind astfel în voia Domnului. Ce frumos!

De-a lungul celor
aproape 1500 de ani ai epocii întunecoase, ei nu L-au văzut. Dar într-o zi, s-a
ridicat unul pe nume Martin Luther. El a văzut Stâlpul de Foc şi au pornit în
reformă.

Dar ştiţi ceva? Ei
au organizat biserica atât de strâns încât a început să fie doar biserica
luterană. Ori erau luterani, ori nu… Dar Stâlpul de Foc nu stă deasupra la aşa
ceva şi a plecat mai departe, fără ca luteranii să-L mai poată urma. Trecuseră
ani buni de la moartea lui Luther, şi s-a ridicat o altă generaţie de slujitori
sau preoţi ai bisericii, iar ei au devenit tot mai slabi pentru că Stâlpul de
Foc a plecat din mijlocul lor.

Luteranii nu l-au
putut urma din cauză că aveau toate acele ritualuri şi toate acele lucruri
scrise jos.

Dar iată că s-a
ridicat un tip pe nume John Wesley, care L-a văzut şi a mers după El, pornind o
trezire care a salvat Anglia acelui timp.

Wesley, George
Whitefield şi alţii, au avut acea mare trezire. Dar ce s-a întâmplat în
continuare? S-au organizat atât de bine încât după câteva generaţii au ajuns
cât se poate de ţepeni. Acesta-i adevărul. Însă Stâlpul de Foc nu a putut să
stea deasupra la aşa ceva şi a plecat mai departe.

Şi un grup de
oameni numiţi „penticostali”, L-au văzut şi L-au urmat, ridicându-şi o biserică
sub El. Dar partea tristă este că şi ei s-au organizat, ceea ce a făcut ca
Stâlpul de Foc să meargă mai departe fără ca ei să-L poată urma. Aşa este. Dar
Stâlpul de Foc pleacă oricum. Aşa a spus Dumnezeu şi acesta este Adevărul. Ei
au avut călăuzirea Stâlpului de Foc noaptea şi a Norului ziua.

Acum, în seara
aceasta, aici în casa lui Dumnezeu este prezent acelaşi Stâlp de Foc… Îngerul
Legământului era Domnul Isus Hristos. El a murit, a înviat şi trăieşte veşnic,
dar înainte de moartea SA, a promis că lucrările pe care le-a făcut El, ba
chiar mai mari, le vom face şi noi, pentru că El  S-a dus la Tatăl. Este adevărat?

El n-a pretins
niciodată că ar fi Vindecător, ci a spus: „Eu fac ce Îl văd pe Tatăl
făcând; şi tot ce face El, fac şi Eu.” (Ioan 5.19
– parafrazare). Este corect? Noi am studiat aceasta aseară când am citit din
Ioan 5.19. Probabil că a spus aceste cuvinte când a fost criticat că nu i-a
vindecat pe toţi bolnavii de la scăldătoarea Betesda. El a vindecat un singur
bărbat aflat pe targă, pentru că Dumnezeu I-a arătat unde era acel om. Astfel,
El S-a dus şi a făcut ce I-a spus Dumnezeu să facă, după care a plecat mai
departe.

Şi ce a spus? „Eu
nu fac nimic de la Mine, ci fac ceea ce Îl văd pe Tatăl făcând; şi tot ce face
Tatăl, fac şi Eu întocmai. Tatăl Meu lucrează şi Eu de asemenea lucrez.”

Acela era Stâlpul
de Foc care Se manifesta aici pe pământ urmând voia lui Dumnezeu. Şi după 1900
de ani, noi avem încă acelaşi Stâlp de Foc în mijlocul nostru; şi El nu este
doar cu mine, ci este cu noi toţi.

El a dat o
legitimare divină. Vă amintiţi de predicatorul baptist care m-a provocat cu
privire la vindecarea divină, afirmând că nu sunt decât un prozelit religios şi
că ar trebui să fiu izgonit din oraş, luându-şi în acelaşi timp sarcina de a
face chiar el aceasta.

Poate mulţi dintre
voi aţi fost prezenţi la adunarea din Houston. Să vă văd mâinile. Sigur că da.
Peste tot… S-a scris chiar şi un articol în ziar. Eu am spus că nu vreau să mă
cert cu nimeni, dar fratele Bosworth a zis: „Mă voi ocupa eu.” Şi bătrânul
„Caleb” a stat în faţa acelui tânăr doctor în divinitate. „Fii liniştit, frate
Branham,” mi-a zis el, „fiindcă nu mă voi certa.” Şi voi toţi ştiţi cum a stat
acest bătrân patriarh în faţa acelor mii de oameni, zicând:

„Frate Best, vreau
să-ţi pun o întrebare… Să-mi răspunzi cu „da” sau „nu” şi totul va fi clar.”
După care a continuat: „Au fost Numele de răscumpărare ale lui IaHVeH aplicate
lui Isus? Da sau nu?”

Însă Best a
răspuns: „Am să-ţi răspund când voi ajunge sus.”

„Te rog să-mi
răspunzi acum şi nu va mai fi nevoie să mergi sus.”

 Păi, n-a fost nimic de spus acolo.

Şi fratele Bosworth
a continuat: „Îmi pare rău, frate Best, că nu poţi răspunde. Am aici 600 de
texte din Noul Testament care afirmă că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi
în veci.”

„Asta-i cea mai
slabă!” a spus Best, dovedind cu adevărat că era slab. Dar dacă ar fi spus
„Nu”, ar fi negat că Isus Hristos a fost IeHoVaH Jireh, Jertfa dată de
Dumnezeu. Dacă ar fi spus „Da,” ar fi recunoscut că El era IeHoVaH Jireh şi
atunci trebuia să-I aplice şi celelalte Nume de răscumpărare: IeHoVaH Rafa,
Vindecătorul, Acelaşi ieri, azi şi în veci. Deci asta a fost tot.

Domnul Best s-a
urcat pe platformă, l-a plesnit pe bătrânul predicator care stătea acolo şi a
zis:

„Aduceţi-l pe
predicatorul acela divin! Să-l văd şi eu făcând o minune şi voi crede.”

Fratelui Bosworth
i-a fost pur si simplu ruşine de atitudinea lui.

Eu mă aflam sus la
balcon, unde fusesem dus de fratele meu şi de câţiva poliţişti. Fratele
Bosworth a zis:

„Ştiu că fratele
Branham este în adunare, dar este decizia lui dacă vrea să vină aici să încheie
adunarea, sau nu.”

Când l-a auzit ce
spune, fratele meu Howard mi-a zis:

„Stai liniştit!”

„Dar nu stau
liniştit?” l-am întrebat eu. Chiar în momentul acela am auzit Ceva. El era
acolo. Atunci nu am mai stat liniştit, ci m-am ridicat. Howard a vrut să mai
zică ceva, dar soţia mea i-a zis: „Lasă-L!” Înţelegeţi?

Oamenii au început
să strige. Câteva sute de uşieri se ţineau de mâini ca să pot merge pe
platformă, iar când am ajuns acolo, am zis:

„Nu-l judecaţi pe
domnul Best. Fiind american, el are dreptul să creadă ce vrea. Are şi dreptul
biblic să creadă, însă fiind american, nu poate fi obligat să creadă ceea ce
cred eu. De aceea ducem lupte în Coreea acum.

……………………………………………………………………………………….

Eu nu am afirmat
niciodată că aş fi un vindecător divin. Acel bătrân diavol a spus atunci când
s-a întâlnit cu Isus Hristos: „Dacă ai fi Fiul lui Dumnezeu, ai face o minune
în faţa mea, ca s-o văd.”

Nu cu mult timp în
urmă, un bărbat m-a provocat la radio, spunând că oferă o mie de dolari oricărui
om care va face o vindecare divină. O oră mai târziu, la uşa mea erau deja vreo
20 de pacienţi cu doctorii lor şi dovezile necesare, aşa că le-am zis:

„Să mergem să luăm
mia de dolari.” Şi ne-am dus la el acasă.

Când m-a văzut,
bărbatul acela mi-a zis: „Te voi duce la Abilene, Texas, unde este sediul
nostru, şi acolo vom aduce o fetiţă, îi vom tăia braţul şi tu s-o vindeci. După
ce vei face aceasta, îţi vom da cei o mie de dolari.”

„Tu suferi de o
gravă deficienţă mintală, dacă te-ai putut gândi la aşa ceva. Acelaşi diavol
bătrân I-a spus şi lui Isus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca
pietrele acestea să se facă pâini, ca să
mănânci.” (Matei 4.3).L-a dus apoi sus pe Templu şi I-a zis: „Dacă eşti
Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos; căci este scris: ,El va porunci îngerilor Săi
să vegheze asupra Ta; şi ei Te vor lua pe mâini, ca nu cumva să Te loveşti cu
piciorul de vreo piatră.” Vedeţi, Îi cita
din Scriptură.

Acelaşi diavol
bătrân I-a spus lui Isus când era pe cruce: „Dacă eşti fiul lui
Dumnezeu, coboară-Te de pe cruce şi Te vom crede.”
(Matei 27.40). L-au legat cu o cârpă la ochi, L-au lovit peste cap cu o nuia şi
I-au zis: „Dacă eşti proroc, spune-ne cine Te-a lovit!”

Acel bătrân diavol
trăieşte şi procedează la fel. El dorea să se facă o minune în felul acela. Nu
avea destulă inteligenţă să se uite în jur ca să vadă ce face Dumnezeu, sau
altfel spus: Nu avea atitudinea spirituală corectă ca să vadă ce face Dumnezeu.

Isus a spus: „Lăsaţi-i:
sunt nişte călăuze oarbe; şi când un orb călăuzeşte pe un alt orb, vor cădea
amândoi în groapă.” (Matei 15.14). Aşa că,
nu vă certaţi cu ei!

Revenind la
întâmplarea cu domnul Best, eu i-am zis fratelui Bosworth: „Nu trebuia să spui
aceasta, pentru că eu n-am zis niciodată că aş fi un vindecător divin.” În
vremea aceea, literatura mea era tipărită în 17 limbi. Şi am continuat: „Nu am
afirmat niciodată că aş fi un vindecător divin, ci întotdeauna am spus că
Dumnezeu este singurul Vindecător. Tot ce fac eu este să-i îndrept pe oameni
spre Isus Hristos. În ce priveşte vedeniile acestea, sunt adevărul. Acesta este
un dar divin. Oricine ştie că Dumnezeu n-ar avea nici o legătură cu ceva
greşit; El nu va depune niciodată mărturie pentru o minciună. Voi ştiţi
aceasta. Deci dacă este Adevărul, Dumnezeu Îl va legitima; dar dacă nu este
Adevărul, El nu va sta de partea lui.”

Nu am apucat să
spun mai multe, pentru că El Şi-a şi făcut apariţia. În seara aceea erau acolo
doi fotografi de la Studiourile Douglas: un evreu şi un catolic, şi ei au făcut
o fotografie în care L-au prins pe El. Chiar în seara aceea, s-au dus şi au
developat filmele, fiindcă fuseseră chemaţi de predicatorul Best să-l
fotografieze în diferite ipostaze: cum se face că îi dă un pumn în barbă
fratelui Bosworth, etc. Bărbatul acela este baptist, dar nu toţi baptiştii sunt
aşa.

Când au developat
filmele au constatat că nu ieşise nici o poză: Dumnezeu nu îngăduise acest
lucru. Toate erau voalate. Dar când s-au uitat la filmul în care mă
fotografiaseră pe mine, L-au văzut pe Îngerul Domnului. Imediat au intrat în
legătură cu George J, Lacy, şeful F.B.I. de la amprente şi evenimente dubioase,
iar el le-a luat şi le-a studiat timp de câteva zile, iar într-o seară a venit,
ne-a invitat pe toţi în clădirea „Shell” şi a spus:

„Cine este
reverendul Branham?”

„Eu.”

„Ridică-te, te
rog.” Apoi a continuat: „Tu vei trece ca orice muritor, dar cât timp va exista
o civilizaţie creştină, fotografia aceasta va fi nemuritoare. S-a spus că nu
există nici o dovadă ştiinţifică cu privire la vreo Fiinţă nemuritoare, dar
acum nu mai pot susţine aceasta. Ochiul mecanic al aparatului de fotografiat nu
poate prinde ceva psihologic Aceasta este cu adevărat o Fiinţă supranaturală.”

El este şi în seara
aceasta aici. De ce? Nu pentru mine, ci pentru adevărul pe care L-am mărturisit
şi a fost văzut în adunările de peste tot din lume.

A fost văzut la
râul Ohio, când eram doar un predicator tânăr şi botezam primul grup în
biserica baptistă. Într-o singură după-amiază au fost botezate cinci sute de
persoane, la capătul străzii Spring din Jeffersonville. Ziarele au scris un
articol despre aceasta:

„O Lumină
misterioasă şi-a făcut apariţia deasupra unui predicator baptist local, care
boteza la râu.”

Acea Lumină a fost
surprinsă în mai multe locuri. O puteţi vedea în cartea mea.

Dar ea nu s-a prezentat pentru mine, ci pentru că Isus Hristos a înviat
din morţi; şi acelaşi Stâlp de Foc care a însoţit poporul Israel, însoţeşte şi
Biserica Duhului Sfânt în seara aceasta.

Moise era unul din prorocii poporului Israel. El nu era poporul, ci era
unul din popor. Înţelegeţi? Stâlpul de Foc nu a mers cu ei numai pentru Moise,
deşi a spus: „Voi trimite Îngerul Meu înaintea ta,” ci a făcut-o pentru tot poporul.

Noi toţi trebuie să lucrăm împreună într-o unitate. Trebuie să dăm la o
parte toate diferenţele, să lăsăm deoparte doctrinele şi celelalte lucruri, să
ne îmbrăţişăm şi să mergem înainte ca să luăm în stăpânire făgăduinţa pe care
ne-a dat-o Dumnezeul cel Atotputernic. Fie ca El să vă binecuvânteze.

Tată ceresc, Îţi mulţumim pentru seara aceasta…  Eu am încercat să spun câteva cuvinte în faţa
acestor oameni care sunt o audienţă plăcută.

Atotputernicule Dumnezeu care L-ai înviat pe Isus Hristos din morţi. În
seara aceasta, El stă pe scaunul Său de domnie, aşteptând ca Biserica să
propovăduiască Cuvântul în toată lumea, astfel ca El să poată veni înapoi şi să
Se aşeze pe scaunul de domnie al lui David. Îngăduie Doamne, ca El, marele
Logos, Îngerul lui Dumnezeu care a fost cu poporul Israel în pustie, i-a
călăuzit şi i-a hrănit cu mană din cer, să fie şi cu noi, cu Biserica de
astăzi, să ne călăuzească şi să ne hrănească cu „mana” Duhului Sfânt din cer,
cu putere, semne şi minuni. Îţi mulţumim pentru El, Tată.

Te rog să te înduri de slujitorul Tău nevrednic şi să faci ca seara
aceasta să fie o seară de care să-şi amintească toţi; iar când vom pleca din
locul acesta, să spunem şi noi ca cei doi de pe drumul Emausului: „Cum
nu ne ardeau inimile din pricina prezenţei Lui?”

Fă aceasta, pentru că o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Am încercat să termin în fiecare seară la 9.30, ceea ce este ceva nou
pentru mine. Adunările acestea nu sunt atât de apăsătoare pentru mine, fiindcă
încep să vorbesc şi apoi predic… Este o altfel de ungere. Dumnezeu să fie cu
noi.

Ce numere s-au împărţit, Billy? „M” de la 1 la 100. Deci s-au împărţit
o sută de numere de rugăciune cu litera „M”. În ordine.

Azi dimineaţă am avut o vedenie minunată. Soţia mea a ieşit puţin din
cameră, iar în timpul cât a fost plecată, mă uitam la un pătrat luminos în care
se desfăşura o vedenie puternică. Când a revenit în cameră, i-am spus şi ei şi
am fost cutremuraţi amândoi de puterea Duhului Sfânt.

Astăzi le-am spus-o şi la câţiva fraţi, dar nu ştiu ce înseamnă. Cu siguranţă
a fost ceva măreţ. Poate vom avea timp să vorbim despre ea mâine sau în altă
zi.

Câţi din cei prezenţi aici nu au numere de rugăciune, dar vor să fie
vindecaţi? Ridicaţi mâna. În orice adunare, sunt vindecaţi cam 10% din cei ce
vin pe platformă, restul fiind din sală. Vedeţi? Tot ce vă cer este să vă
rugaţi şi să credeţi din toată inima că ceea ce vă spun este adevărul şi că
Dumnezeu a făcut aceasta. În ce mă priveşte, eu cred din toată inima că fiecare
dintre voi va fi vindecat. Fie ca Domnul să vă binecuvânteze şi să se îndure.

Aş vrea să staţi liniştiţi, în special cei mici. Staţi în linişte pe
locurile voastre, pentru că acesta este un serviciu al Domnului.

Cred că voi, creştinii, mă înţelegeţi, fiindcă sunt fratele vostru. În
aceste adunări te confrunţi cu tot felul de lucruri. Nici nu vă daţi seama cum
este când intri într-un canal de duhuri pentru o vedenie, şi ai o mulţime în
care unii se roagă, alţii se îndoiesc, etc.

Şi Isus S-a întâlnit într-o zi cu o asemenea mulţime. Şi ce a făcut?
L-a luat pe acel bărbat de mână, l-a scos afară din cetate, iar acolo a luat
ţărână şi scuipat şi a făcut un pic de tină cu care i-a uns ochii, apoi i-a
spus să meargă să se spele şi va vedea. Şi aşa a fost.

A fost într-un alt loc, unde toţi plângeau după o fetiţă care murise.
Toţi au râs de El pentru că a zis că fetiţa nu este moartă, ci doarme. Şi ce a
făcut? I-a scos afară pe toţi şi a intrat El. Vedeţi? Este nevoie de unitate şi
armonie; toţi trebuie să fie într-un acord. Atunci Duhul Sfânt vine fără nici o
problemă şi după o rugăciune simplă se întâmplă lucruri minunate.

Nădejdea mea este că veţi crede că ceea ce v-am spus este adevărat.
Dumnezeu ştie că v-am spus Adevărul. Am văzut adunări în care s-au adunat stive
de scaune cu rotile, tărgi şi cârje, şi am stat doar pe platformă.

În Africa de Sud, la o singură rugăciune s-au vindecat douăzeci şi
cinci de mii de oameni. La o singură rugăciune. A fost suficient să vadă un
singur lucru întâmplându-se pe platformă şi asta a fost tot. Toţi îşi ziceau:
„Dacă Dumnezeu este pe platformă este şi printre noi,” şi douăzeci şi cinci de
mii s-au vindecat la o singură rugăciune.

Aş vrea să staţi în rugăciune în timp ce oamenii se vor alinia în rând.
Vreau să credeţi din toată inima că Dumnezeu vă va face bine, fiindcă atunci o
va face.

Domnul să ne dea tot timpul această credinţă. Am văzut o femeie care a
fost vindecată chiar acum. Aşa este. Fie ca Domnul Isus să ne binecuvânteze.

Vreau să fiţi plini de respect şi să credeţi din toată inima că Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu este aici ca să vă facă bine pe toţi cei care aveţi
nevoie de aceasta. Ştiu că în ziua judecăţii, când tainele inimilor vor fi
descoperite, voi da socoteală de ceea ce spun, dar acesta este adevărul:
Atotputernicul, Îngerul pe care-L vedeţi în fotografia aceea este aici, la o
distanţă mai mică de două picioare de mine.

În Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, iau sub control fiecare
duh din această clădire, spre slava lui Dumnezeu.

Fiţi respectuoşi, pentru că trebuie să vorbesc puţin cu femeia aceasta.
Dacă ar fi aici, ce i-ar spune Isus acestei femei? I-ar zice: „Te voi
vindeca!”? Nu ar putea, pentru că El a făcut-o deja, este adevărat? Odată, El
S-a oprit la o fântână, a vorbit cu o femeie şi i-a spus care era problema ei.
El putea să facă numai ce-I arăta Tatăl, aşa-i? Aşa spune Scriptura. Noi ştim
că El nu este mort, ci este viu, şi este prezent în locul acesta în formă de
Duh. Cel pe care-L vedeţi în fotografia de acolo este El, Domnul, Logosul,
Îngerul Legământului, şi este prezent aici.

Acum am să vorbesc puţin cu sora noastră. Cred că nu ne cunoaştem, este
adevărat, doamnă? În ordine. Aş vrea toată atenţia ta. Învăţătorul nostru a
vorbit odinioară cu femeia de la fântână şi I-a zis: „Dă-Mi să beau.” Şi ea I-a răspuns: „Fântâna este adâncă şi nu ai
cu ce să scoţi.”

„Dacă ai şti cine este
Cel cu care stai de vorbă, tu Mi-ai cere să-ţi dau să bei şi n-ar mai fi nevoie
să vii să scoţi altă apă.” Presupun că ştii
povestirea. Oare de ce vorbea aşa? După părerea mea sinceră, cred că vorbind cu
ea S-a familiarizat cu duhul ei, cu sufletul ei, şi a aflat ce probleme avea.

Dacă El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, dacă Stâlpul de Foc este
aici, Duhul Sfânt, cred că El îmi va descoperi şi mie care este problema ta…

Tu ştii că Filip s-a dus şi l-a adus pe Natanael. Când Filip i-a vorbit
despre Isus, Natanael a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi
vezi!” i-a răspuns prietenul său. Şi când l-a
văzut venind, Isus a zis: „Iată un israelit în care nu este vicleşug.”
„De unde mă cunoşti?”

„Înainte să te cheme
Filip, te-am văzut când erai sub măslin.” Aceasta
l-a convins pe Natanael, aşa-i? Doar atât i-a spus şi a fost destul.

Aceasta ar fi de-ajuns şi pentru tine? Te va face să crezi? Eu cred că
da. Noi doi suntem la fel ca în tabloul de la fântână: un bărbat şi o femeie
care nu se cunosc stau de vorbă.

Şi femeia aceea era o credincioasă. Ea a zis: „Părintele nostru
Iacov, ne-a făcut fântâna aceasta şi a băut şi el din ea.” Şi tu eşti o credincioasă, iar eu sunt fratele tău.

Dacă va vrea, Dumnezeul cel Atotputernic va descoperi acum care este
problema ta. Tu ai probleme cu ochii; ai astigmatism, dar ai venit aici pentru
cineva care locuieşte în alt ţinut. Este un ţinut cu multe lacuri: Minnesota,
este adevărat? Şi femeia aceasta are o boală rară, este adevărat? Văd un doctor
înalt şi slab care o consultă. Este ceva care nu-i lasă sângele să circule prin
vene. Îl văd cu ceva în urechi, apoi atinge locul care îl doare şi dă din cap.
Este adevărat? Este adevărat ce ţi-am spus? Nu eu ţi-am spus aceste cuvinte, ci
altcineva; şi El cunoaşte toate lucrurile; ştie ce a fost şi ce va fi. Este
adevărat? Lucrul acesta a fost pentru o prietenă, aşa-i? Dă-mi batista şi vino
aici.

Scumpul nostru Tată ceresc, Te rog s-o vindeci prin marea Ta putere pe
femeia pentru care a fost adusă această batistă. Fie ca Duhul Sfânt al lui
Dumnezeu să meargă mai departe acum, şi aceste două femei să fie vindecare spre
slava lui Dumnezeu, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră.

Dumnezeu să te binecuvânteze. Vino aici. Câţi credeţi din toată inima?
Toţi ar trebui să spuneţi: „Cred că Isus Hristos este prezent. El a înviat din
morţi şi este viu. Ceea ce vedem este doar o adeverire a prezenţei Lui. El vă
stimulează credinţa prin predicarea Cuvântului, apoi vine şi Se legitimează
făcând minuni.

Vino. Desigur, fiecare dintre voi poate vedea că bărbatul acesta are o
pâlnie în ureche. Să ne plecăm capetele, dar să nu le ridicaţi până nu vă spun
eu.

O, bunule Dumnezeu care L-ai ridicat pe Isus din mormânt, aşa cum
spunea David: „Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea,
până voi pune pe vrăjmaşii Tăi sub picioarele Tale.” (Psalmul 110.1).

Te rog să ai milă de bărbatul acesta, care are în ureche o pâlnie mare.
Satan i-a făcut acest mare rău ca să-l poată împinge în faţa vreunei maşini şi
să fie omorât înainte de vreme, dar Tu eşti Fiul slăvit al lui Dumnezeu, Cel
care l-a dezbrăcat de toată puterea lui la Calvar.

O, Doamne, rugămintea mea este să ne dai ceea ce ne-ai promis chiar în
seara aceasta, fiindcă ai zis că ne vei da orice vom cere în Numele Tău. Şi eu
cer ca duhul de surzenie care îl robeşte pe bărbatul acesta, să-l părăsească
chiar acum, în Numele lui Isus Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu.

De cât timp eşti aşa? (Bărbatul vorbeşte cu fratele Branham). În
ordine. Puteţi să vă ridicaţi capurile. În ordine. Deci acum poţi auzi aceste
zgomote. Crezi din toată inima? Ştii că te iubeşte, nu-i aşa? Da? Mă auzi?

Şi tu ai o boală de ochi, este adevărat? Ai şi un cheag de sânge în picior,
aşa-i? Acum te-au părăsit, au plecat de la tine. Aceste boli au fost multă
vreme acolo, dar acum au plecat.

Şi încă ceva: te pregăteşti să călătoreşti cu avionul. Socrul tău
tocmai a murit. El locuia în Idaho. De acolo ai venit. El tocmai a murit şi tu
vei pleca dimineaţă. Ai primit vestea astăzi; du-te deci în drumul tău şi
bucură-te. Domnul să te binecuvânteze şi să te facă bine.

Aveţi credinţă în Dumnezeu! Credeţi din toată inima şi veţi avea ce aţi
cerut.

Crezi că artrita de care suferi te va părăsi? Ai şi tensiune arterială,
este adevărat? Suferi şi de astmă. Bine, ridică mâna şi spune: „Accept!”
Dumnezeu să te binecuvânteze, şi fie ca Domnul să te facă bine. Amin.

Tu ai hernie, este adevărat domnule? Şi vrei să scapi de ea. Crezi că
Dumnezeu te va vindeca? Da? Dumnezeu să te binecuvântezi. Poţi primi ceea ce
ceri.

Să credeţi şi cei aflaţi în audienţă, pentru că ungerea Duhului Sfânt
este peste tot. Tot ce vi se cere este să credeţi din toată inima şi Dumnezeu
vă va da.

Vino, doamnă. Nu ne cunoaştem, aşa-i? Eu unul nu te-am văzut niciodată.
Dacă eşti bolnavă, eu nu te pot vindeca, însă viaţa ta nu îmi este ascunsă. Dar
nu sunt eu, ci este bunătatea Tatălui nostru, care te cercetează printr-un dar
ceresc. Văd sus un semn: „9 A.M.” Este vorba de o operaţie care va avea loc
duminică sau luni, este adevărat? O, Dumnezeule, ai milă de sora noastră şi
binecuvânteaz-o ca să fie bine prin Numele lui Isus. Amin. Dumnezeu să fie cu
tine şi să te ajute.

Vino. Tu eşti aici pentru o fetiţă care are leucemie. Doctorii nu mai
au ce să-i facă, este adevărat? Tu eşti asistentă medicală. Ai avut astmă, dar
Domnul te-a vindecat. Apoi ai alunecat de pe cale. Predă-ţi inima lui Dumnezeu
şi fetiţa şi tu veţi fi bine. Du-te şi Dumnezeu să fie cu tine. Crede din toată
inima.

Vino, doamnă. Vei asculta de mine ca de prorocul lui Dumnezeu? Crezi?
Scutur-ţi piciorul şi artrita te va părăsi. Du-te şi fii vindecată în Numele
lui Isus Hristos.

Vino. Crezi că sunt prorocul lui Dumnezeu? Ţine-ţi respiraţia. Acum nu
mai tuşeşti. Du-te şi fii bine în Numele lui Isus, fiindcă astmul te va părăsi.

Doamnă, tu ai fost vindecată în timp ce stăteai acolo. Mulţumeşte-i lui
Dumnezeu.

Haideţi să spunem: „Lăudat să fie Domnul (Adunarea spune: „Lăudat să
fie Domnul!”). Credeţi din toată inima şi veţi vedea slava lui Dumnezeu.
Lăudaţi-L în gura mare! Cred că fiecare persoană din locul acesta poate fi
vindecată chiar acum. Întreaga sală este albă, abia vă mai văd.

Ridicaţi-vă în picioare şi acceptaţi-L pe Isus Hristos şi El vă va
vindeca.

Atotputernicule Dumnezeu, eu alung orice duh rău în Numele lui Isus
Hristos. Eliberează-i pe cei suferinzi şi vindecă-i în Numele lui Isus Hristos.

– Amin –