Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMINFLUIENȚA UNUI OM ASUPRA ALTUI OM

Va urma
13/10/1962, seara - Jeffersonville, IN

Mulţumesc, frate Neville. Domnul să te binecuvânteze.

Bună seara, prieteni. Este frumos să fim din nou aici la Tabernacol, să vorbim despre Domnul şi Mântuitorul nostru pe care Îl iubim cu toţii, desigur,  pentru că altfel nu am sta înghesuiţi în această clădire încinsă.

Acesta este scopul pentru care suntem aici: să arătăm că-L iubim, iar aşteptările noastre sunt şi mai mari când ne gândim la apropierea venirii Lui, pentru că vedem semnele premergătoare venirii Lui şi aşteptăm măreţul ceas când Îl vom vedea.

De duminică de când am fost aici, dintre noi au mai plecat unii ca să se întâlnească cu El. Una dintre ei a fost doamna Levi Ford, care avea optzeci de ani. O femeie scumpă. Soţul ei a trecut cu câţiva ani mai devreme. El a fost veteran al războiului spaniol-american..

În cartea „Povestea vieţii mele”, am menţionat numele fiului ei, care avea acel costum de cercetaş şi care mi-a promis că atunci când se va uza şi nu-l va mai purta, mi-l va da mie. Dar când i-am amintit de promisiune, mai avea doar un crac din acel costum de cercetaş.

Cred că în seara aceasta, Lloyd, băiatul de care vă spun, este aici. Zilele trecute am avut funeraliile mamei lui, iar el mi-a spus: „Billy, aş vrea să vorbeşti despre ceva care dovedeşte că mama va învia din nou.” Şi Domnul mi-a dat un Mesaj mic exact despre aceasta, fiindcă toată Biblia, întreaga natură, tot ce a creat Dumnezeu vorbeşte despre aceasta, iar când ea va învia din nou, cine va mai putea spune ceva împotrivă?

Aşa vorbeşte Dumnezeu prin natura Lui, o dovedeşte prin Cuvântul Său şi a dovedit-o prin viaţa ei, de aceea trebuie să învieze. Nu se poate altfel. Cerurile şi pământul vor trece, dar aceasta nu va trece pentru că ea trebuie să iasă afară.

Alaltăieri a murit soţia domnului Baxter, un manager care a umblat o perioadă cu mine şi a vorbit şi de pe această platformă. Soţia lui a murit subit de atac de cord, iar el era devastat şi foarte trist. Cred că îl veţi aminti în rugăciune pentru că este unul din fraţii noştri. El locuieşte în Vancouver, Columbia Britanică, dar nu mai este cu mine de câţiva ani buni.

Am auzit că soţia lui a avut un fel de cădere nervoasă sau ceva de felul acesta, apoi a făcut dintr-o dată atacul de cord şi s-a dus. Noi nu ştim timpul când vom fi chemaţi, dar  trebuie să fim gata. De aceea suntem aici.

Eram în birou cu fratele Moore şi el mă convingea să ajung la ei de „Ziua Recunoştinţei”. El mi-a zis: „Dacă ai trei adunări acum şi urmează să aduci şi cele şapte Peceţi mai târziu, poate ne poţi da şi nouă cumva o zi.”

În sfârşit, voi face aceasta vineri, sâmbătă şi duminică, pentru că de „Ziua Recunoştinţei” vor fi cincizeci de ani de la revărsarea Rusaliilor în Louisiana.

Îl văd aici şi pe scumpul frate Don Ruddell şi ştiu că el are o şcoală duminicală de dimineaţă. Poate mai sunt printre noi şi alţi predicatori din vecini care au şcoală duminicală. Noi am vrea să mergeţi la şcolile voastre duminicale, dar dacă nu aveţi o şcoală duminicală la care să mergeţi, sunteţi bineveniţi aici. Dimineaţă am să vorbesc despre subiectul „Statura deplină a omului desăvârşit”, iar dacă îmi vor aduce o tablă de şcoală, vreau să vă arăt cerinţa lui Dumnezeu şi cum ajungem la statura omului desăvârşit înaintea Lui.

Dacă va fi cu voia Domnului, mâine seară aş vrea să vorbesc despre subiectul „Călăuza mea”. Noi vom încerca să începem aceste servicii mai devreme. Încă nu am vorbit cu păstorul, dar aş vrea să începem şcoala duminicală mai devreme, iar seara aş vrea să începem la 6:30 şi să terminăm la 8:30. Astăzi am întâlnit o femeie care spunea că pleacă spre casă la 8:30, şi va conduce până pe la 2:30 sau 3:00 dimineaţa, să poată merge soţul ei la serviciu. Deci, nădăjduim să fiţi cu toţii aici, ca să putem face toate lucrurile.

Dacă nu aveţi servicii în bisericile voastre, acesta este un tabernacol interdenominaţional, unde pot veni oameni de pretutindeni. De altfel, marea majoritate a mulţimii este din afara oraşului. Ridicaţi mâna care sunteţi din Jeffersonville. Vedeţi? Aceştia sunt numai prieteni. Să ridice mâna cei care au venit de la o sută de mile. Priviţi, jumătate din adunare. Să ridice mâna cei care au venit de la două sute de mile. De la trei sute de mile? Priviţi acolo. Să ridice mâna cei care au venit de la patru sute de mile. Priviţi acolo. Dar de la cinci sute de mile? Priviţi, peste o treime din adunare sunt veniţi de la cinci sute de mile depărtare. Ne bucurăm să vă avem  printre noi, fiindcă suntem aici ca să vă ajutăm, să facem tot ce putem pentru voi.

Fiul meu mi-a dat scrisoarea unei femei care  spune că acum vine pentru a treizeci şi cincea oară pentru rugăciune. De treizeci şi cinci de ori a călătorit mai mult de o sută de mile, cu nădejdea că mă voi ruga pentru ea. Să nu uităm că mai sunt încă şase sute şi ceva care aşteaptă… lista de aşteptare din jurul lumii este foarte mare.

Mă întreb dacă femeia care a făcut treizeci şi cinci de drumuri şi care a scris scrisoarea, va fi aici şi mâine? Ea a fost aici de treizeci şi cinci de ori, dar nu s-a făcut rugăciune pentru ea. Presupun că nu este în sală, nu a putut ajunge, dar i-am citit scrisoarea.

Întotdeauna când am venit aici, am încercat să vorbesc despre lucruri care să nu placă neapărat oamenilor, ci lui Dumnezeu, şi care să-i ajute pe oameni să facă tot ce pot, indiferent din ce biserică sau denominaţiune sunt, ca să aibă o umblare mai apropiată de Dumnezeu. De aceea suntem aici: ca să umblăm mai aproape de Dumnezeu, fiindcă vedem că timpul este mai târziu decât credem şi venirea Domnului este tot mai aproape… i-am spus soţiei: „Dacă nu intru undeva într-o trezire, voi pieri. Nu mai suport! Simt că în mine arde ceva.”

Am fost într-o serie de adunări la care au participat mii de oameni, dar nu contează dacă sunt două sau trei milioane de oameni, dacă nu este o trezire, sau cum am numit-o jos în Kentucky, o adunare pro-activă. Noi vrem o trezire în care Duhul Domnului Se mişcă pe deasupra oamenilor, iar oamenii sunt salvaţi şi în Împărăţia lui Dumnezeu se săvârşesc lucruri măreţe.

Voi vedeţi de ce nu putem ţine un rând de rugăciune aici: este atât de aglomerat încât nu se poate. Dar de obicei, în rândurile de rugăciune, oamenii vin şi Îl găsesc pe Domnul real, fiindcă am văzut că Domnul Isus nu S-a schimbat deloc. Astăzi, El este la fel ca în trecut şi aşa va fi întotdeauna, fiindcă Biblia spune în Evrei 13.8 că „Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Poate că oamenii care s-au adunat să-L asculte în zilele acelea, nu au ajuns în rândul de rugăciune, dar au avut credinţă să creadă, şi în funcţie de cum Îl atingea credinţa lor, El Se întorcea şi le spunea ce au făcut, ce trebuie să facă sau unde să meargă ca să fie vindecaţi.

Noi ştim că femeia de la fântână, femeia cu scurgerea de sânge şi orbul Bartimeu, L-au atins prin credinţa lor, iar în seara aceasta, El este încă Marele Preot al mărturisirilor noastre, la fel de mare cum a fost întotdeauna. Noi trebuie să ne lăsăm să devenim slujitorii Lui, pentru că El este Viaţa şi Sursa Vieţii. Noi suntem mlădiţele care primesc Viaţa şi aduc roadele, pentru că mlădiţele poară roadele, nu viţa. Acum Hristos lucrează prin Biserica Sa.

Dacă ne putem preda în aşa fel încât Duhul Sfânt să poată lua controlul deplin asupra noastră, prin credinţa noastră în Hristos, El va face acelaşi lucru, pentru că este Acelaşi Hristos…

…Păstorul nostru de aici, fratele Neville, face rugăciuni pentru bolnavi în fiecare seară. El este un om pe care Dumnezeu îl ascultă. Şi fratele Don Ruddell şi ceilalţi fraţi, se roagă pentru bolnavi. Cred că pe aici pe undeva este şi fratele Jackson.

Acum, când este atât de aglomerat, dacă Îl crezi pe Dumnezeu… orice ai nevoie… dacă eşti un străin şi nu te cunosc, doar roagă-te lui Dumnezeu şi vei vedea că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. El te cunoaşte şi ştie care este problema ta, aşa că tot ce trebuie să faci tu, este să Îl crezi. Apoi, El te va folosi pe tine ca un instrument şi pe mine ca altul. Isus a spus în Ioan 14.12: „Cine crede în Mine, va face şi el aceste lucruri.”  Acesta este un vas predat.

Mâine vom învăţa cum devenim acel fel de vas prin care poate să lucreze Dumnezeu, Duhul Sfânt.

Dumnezeu era într-un Stâlp de Foc, apoi El a locuit în Fiul Său, Isus Hristos, şi acum este în Biserica Sa.

Odată a fost numit „Tată”, apoi, „Fiu”, iar acum, „Duhul Sfânt”. Dumnezeu Se manifestă pe Sine în lume. Singurul fel în care putea ajunge în Biserica Sa, a fost să moară mai întâi pentru ea şi s-o sfinţească pentru a Se putea manifesta apoi prin ea.

În Ioan 15.5 scrie: „Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” Vedeţi? Dar numai mlădiţele poartă roade.

Nu aş vrea să vă ţin prea mult, pentru că văd mulţi care stau în picioare şi pe alţii cum fac schimb de locuri. Noi am încercat să obţinem un local mai mare, de trei sau patru sute de locuri, dar primăria ne ţine pe loc pentru că nu avem un loc adecvat pentru parcare. Am primit aprobare de la Indianapolis, dar trebuie să avem locuri de parcare. Astfel, la patru oameni pe care îi avem înăuntru, trebuie să avem loc pentru o maşină afară, iar locul pe care sunt parcate maşinile este al oraşului.

Biserica noastră este la un picior de marginea oraşului. Voi, tinerii nu ştiţi, dar aici a fost un iaz. Când eram copil, veneam până aici şi ocoleam prin câmp ca să ajungem la iaz, iar ei au construit şoseaua în jurul iazului.

Mai târziu, eu am cumpărat această parcelă de pământ. Noi ne-am rugat chiar aici unde este adunarea, iar Domnul mi-a dat permisiunea s-o cumpăr cu treizeci sau treizeci şi doi de ani în urmă.

Chiar pe locul acesta era o mlaştină mare cu buruieni cât calul, dar am cumpărat parcela, colţul acesta, cu o sută şaizeci de dolari şi am construit biserica.

În seara aceasta aş vrea să vorbesc despre subiectul: „Influenţa unuia asupra altuia”, dar înainte  să vorbim sau să citim Cuvântul, aş vrea să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Autorul Cuvântului.

În  timp ce avem capetele şi inimile plecate în sfântă închinare, aş vrea să ştiu dacă este cineva care are pe inimă vreo cerere şi vrea să ridice mâna şi să spună: „Doamne Isuse, vorbeşte-mi în seara aceasta şi vindecă-mă”, sau: „Ajută-mă în problemele financiare pe care le am”, sau orice altceva, pentru că El ne dă tot ce avem nevoie.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Cam nouăzeci la sută.

Tatăl nostru ceresc, ne apropiem de Tine şi în timp ce părăsim cortul acesta de lut în care locuim, această corăbioară care navighează pe valurile vieţii, trecem prin credinţă de Marte, de Jupiter, de Venus şi de Lună, de stele şi de Calea Lactee şi ajungem la tronul Tatălui, iar acolo vedem mâinile şi picioarele Lui străpunse. Fie ca acel Sânge să facă mijlocire în timp ce ne vom lăsa darurile pe altarul de aur din jurul tronului Său.

Îţi mulţumim, mai întâi, pentru Isus care a făcut posibile toate aceste lucruri, prin credinţa pe care Te rugăm să ne-o dai. Tu le-ai văzut mâinile şi ştii ce bate în inimile acestor oameni. Doamne, eu îmi pun credinţa pe Jertfa de pe altarul de aur al lui Dumnezeu, acolo unde tămâia arde în fiecare zi, şi Te rog să asculţi, să răspunzi la rugăciunile lor, Tată şi să împlineşti dorinţele inimilor lor.

Doamne, noi ne-am adunat pentru aceste trei adunări, în această sală în care este foarte cald, pentru că dorim o umblare mai apropiată de Tine…

… cum spunea prorocul: „Dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc, umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia 40.31).

Doamne, învaţă-ne să aşteptăm după ce am cerut şi să avem credinţă că Tu ne-ai ascultat, iar la timpul hotărât de Tine, vei trimite răspuns la cererile noastre, jos, pe coridoarele cerului, drept în sufletele noastre.

Sfinţeşte urechile şi inimile noastre să putem primi ceea ce cerem şi fie ca atunci când se va încheia serviciul, să spunem ca cei care veneau de la Emaus: „Cum nu ne ardeau inimile în noi, în timp ce ne vorbea pe drum?”,  pentru că o cerem în Numele Lui. Amin. (Luca 24.32).

În seara aceasta aş vrea să citesc ceva din Scriptură, din cartea lui Isaia. Mâine să vă aduceţi hârtie şi creion, pentru că voi avea aici o tablă şi voi desena lecţia pe care o vom avea. Vreau să înţelegeţi cât mai bine, fiindcă aşa puteţi studia şi după ce mergeţi acasă. Acum vom citi din Isaia 6.1-8:

În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

Serafimii stăteau deasupra Lui şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele şi cu două zburau.

Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna şi casa s-a umplut de fum.

Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

Am auzit glasul Domnului întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!

Dacă ne gândim la însemnătatea acestei vedenii pe care a avut-o Isaia, acesta este un angajament.

Mie mi-a plăcut întotdeauna Isaia. El a fost unul din profeții majori, iar cartea lui este o Biblie completă, pentru că în Biblie sunt şaizeci şi şase de cărţi, iar cartea lui conţine şaizeci şi şase de capitole.

El începe cu creaţia, la mijlocul cărţii aduce Noul Testament şi pe Ioan Botezătorul, iar în capitolele 56 şi 60, încheie cu marele Mileniu. Geneza, prin Noul Testament până la Apocalipsa. Isaia a fost un bărbat mare, iar la urmă a murit ca martir, prin pedeapsa capitală.

Orice om umplut cu Duhul Bibliei, a murit ca martir sau a fost prigonit de stăpânire; toţi cei care îmi vin în minte acum: Moise, poporul evreu, Daniel, Isaia. Isaia a fost tăiat în bucăţi cu ferestrăul, Ioan Botezătorul, fiecare apostol, Isus Însuşi, toţi au murit prin pedeapsa capitală sau au fost prigoniţi de stăpânire.

După cum merg lucrurile, într-una din aceste zile vor fi şi mai multe mărturii din acestea, adăugate la mărturia lor. Înţelegeţi? Astfel, dacă este un timp în care trebuie să rămânem împreună, atunci acesta este acela.

Cred că aţi auzit de adunarea de la Roma, unde vom avea un timp minunat. Ei vor începe o trezire, şi cred că va fi o trezire mondială.

Acum să ne întoarcem la acest subiect care este în legătură cu „a influenţa pe cineva”. Noi vom înţelege aceasta în cele şapte Peceţi.

Împăratul Ozia era un păstor tânăr. El iubea natura şi a împărăţit în zilele când prorocea Isaia.

Isaia a învăţat de la unul din ceilalţi profeți importanţi. Cred că este vorba de Zaharia. Astfel, Isaia era un profet, iar profeţii nu sunt numiţi de oameni, ci se nasc profeţi.

În biserică vine şi darul prorociei, prin care oamenii pot aduce o prorocie. Multe din mădularele Trupului lui Hristos pot face aceasta prin inspiraţie, dar profetul este aşezat în biserică de Dumnezeu, este hotărât mai dinainte să fie profet şi nu este ca unul care are darul prorociei.

Noi am văzut că acest împărat tânăr a preluat tronul. Dacă vreţi să vă notaţi, acest lucru este scris în 2Cronici capitolul 26. Acolo puteţi citi cum după moartea tatălui său, care a fost omorât de poporul său, a fost încoronat Ozia care avea doar şaisprezece ani. Deşi era doar un copil, a fost încoronat pentru că el urma la tron şi a făcut ce era bine.

Biblia spune că el a avut părinţi evlavioşi, ceea ce înseamnă că având o asemenea influenţă nu putea face decât  ce era bine, fiindcă acesta a fost exemplul pe care l-a avut tot timpul în faţă.

Ştiţi ce cred eu? Toată lumea are propria opinie, dar după părerea mea, cel mai mare preşedinte pe care l-a avut naţiunea aceasta, a fost Abraham Lincoln. Aceasta s-a datorat faptului că era un om evlavios, şi nu pentru că era republican. El a fost crescut în spiritul slujirii lui Dumnezeu şi a spus: „Dacă este cineva căruia trebuie să-i mulţumesc şi care mi-a influenţat viaţa, este mama mea evlavioasă care m-a învăţat să mă rog şi să-L cunosc pe Isus ca Mântuitorul meu.”

Familia ta este ceea ce eşti tu! Dacă ţi-ai crescut copiii într-un mediu creştin, în procent de 98% există şansa să facă bine. Biblia spune: „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi, când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.” (Proverbe 22.6). Creşte-i corect, învaţă-ţi copiii să facă binele, să fie corecţi şi cinstiţi, chiar când sunt la şcoală.

De multe ori, copiii sunt tentaţi să copieze unii de la alţii ca să forţeze trecerea clasei, dar cred că dacă ajungi să înţelegi, vei putea aprecia diploma ta.

Dacă mâine ai test, dar ţi-ai pierdut noaptea umblând dintr-un loc în altul zicând: „Am să mă aşez lângă Cutare sau Cutare pentru că este deştept şi copiez de la el”, ai face bine să te duci la tatăl tău ca să-i mulţumiţi împreună la masa de dimineaţă şi să-i spui: „Tati, roagă-te pentru mine fiindcă azi am test la Chimie”, sau orice ar fi. Iar tu, tată, roagă-te şi spune: „Dumnezeule, binecuvântează-l pe John sau pe Mary la testul de astăzi”, iar eu vă spun că va da roade.

Să nu uitaţi că putem avea ceea ce cerem, numai dacă o facem cu credinţă, pentru că Isus a spus: „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede” şi: „cereţi şi veţi căpăta, pentru ca bucuria voastră să fie deplină.” (Marcu 9.23; Ioan 16.24). Îmi place aceasta.

Urmaţi învăţătura dreaptă, vorbiţi ce trebuie, faceţi ce este drept, gândiţi ce este drept şi corect. Gândiţi întotdeauna ce este drept, aşa cum spune cântarea:

Fă ce-i drept, e datoria ta pentru Dumnezeu,

Gândeşte ce e drept, e datoria pentru tine,

Şi atunci vei ieşi bine.

Tu nu poţi merge în acelaşi timp şi spre est şi spre vest, aşa cum nu poţi merge şi bine şi rău în acelaşi timp. Indiferent cât crezi tu că te duci corect, dacă nu mergi direct spre vest, nu vei ajunge niciodată în vest… Şi nu poţi ajunge în est, dacă te îndrepţi spre vest.

Deci, acest împărat tânăr a învăţat pe Israel învăţăturile lui Dumnezeu, pentru că avea asupra sa influenţa tatălui său… dar în ultimele zile ale vieţii, tatăl său s-a întors şi a învăţat împotriva lui Dumnezeu, iar la urmă a fost ucis de propriul său popor.

Se pare că aceasta a fost o lecţie mare pentru Ozia, pentru că atunci când s-a urcat pe tron a început bine, ca tatăl lui, aducând înapoi lucrurile lui Dumnezeu, aducându-l pe Israel înapoi la închinarea la Dumnezeu, iar aceasta i-a întărit domnia.

În tinereţe, Ozia nu a făcut nici o politică, iar dacă politica a fost împotriva lui, el a stat pe calea lui Dumnezeu. Aceasta l-a impresionat atât de mult pe tânărul profet, încât a făcut din împărat un erou, un exemplu.

Isaia s-a dus şi a locuit în palatul împăratului, pentru că Ozia l-a îndrăgit şi l-a chemat acolo. Isaia era şi el tânăr, aşa că erau tovarăşi, iar când veneau politicienii şi spuneau: „Trebuie să facem aşa şi aşa!”, Ozia se gândea: „Doamne, este voia Ta să fac aşa şi aşa?”

Dumnezeule, dă-ne un preşedinte ca împăratul acesta, şi nu numai atât, ci dă-ne şi predicatori.

Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Matei 6.33).

Aceasta trebuie să fi avut o mare influenţă, fiindcă Isaia l-a îndrăgit când a văzut că era un om mare şi drept care stătea ferm şi neclintit pentru Dumnezeu.

Să nu uitaţi că în toate timpurile şi în toate lucrurile, oamenii nu se uită numai la păstor, ci şi la membrii bisericii. Ce trist este când mă gândesc la aceste biserici! Uneori, păstorul aparţine la o anumită organizaţie sau lojă, iar organizaţia  îl trimite la o anumită biserică, dar mâna lui este legată de acea organizaţie. Păstorul acela vrea să-L slujească pe Domnul, dar a fost învăţat că poate s-o facă numai dacă este loial organizaţiei lui, iar dacă se ridică şi predică ce spune Cuvântul, se votează să fie schimbat, ceea ce-l face să se teamă că nu va mai avea şansa să propovăduiască Evanghelia.

Astăzi, noi avem nevoie de oameni ca Ozia, pentru că el a rămas lângă Dumnezeu, indiferent ce spunea politica bisericii sau altă politică. El a aşteptat până când l-a avut pe „Aşa vorbeşte Domnul” şi abia după aceea a acţionat.

Tânărul profet şi tânărul împărat mergeau la Templu şi se plecau împreună, se rugau şi cereau să se facă voia Domnului, apoi comparau legea lor cu Legile din Biblie. Dacă era în ordine, Ozia o trecea, dar dacă nu era în ordine, condamna politica ei. Dumnezeu să ne dea mai mulţi din aceştia.

Aceasta l-a mişcat pe Isaia, care era născut profet, şi astfel, Ozia a devenit un erou pentru el. Pentru că a stat cu Dumnezeu, el a devenit un erou în ochii celui neprihănit. Vedeţi? Ceea ce dorim să facem este ca viaţa noastră să aibă importanţă pentru Dumnezeu. Cineva vă veghează.

Zilele trecute am fost la cineva, într-un anumit cartier, iar o mare biserică denominaţională avea la subsol o petrecere de rock-and-roll care a ţinut până la ora unu noaptea. Ei râdeau de cineva care vine aici la Tabernacol şi spuneau că toţi cei care vin aici sunt nişte holly-rollers, fiindcă nu suntem o denominaţiune. Păi, aceasta mi-a dat o şansă! Vă imaginaţi ce s-a întâmplat… Fără îndoială că tânăra care a făcut acea remarcă, nu cunoştea Adevărul, pentru că dacă ar fi cunoscut Adevărul…

Cu câteva săptămâni în urmă, am fost în munţi. După ce m-am întors, am venit cu familia aici ca să mă odihnesc puţin, şi vom merge din nou săptămâna viitoare, dacă va fi cu voia Domnului. Într-o noapte când eram acolo, am văzut o vedenie.

Am văzut o femeie foarte frumoasă, care părea tânără. Ea îşi ţinea mâna aşa şi murea din cauza unui atac de cord. Era o femeie frumoasă, dar a căzut jos şi a fost gata. Şi Îngerul Domnului a spus: „Când vei auzi aceasta, să nu uiţi că ei vor spune că ea s-a sinucis, dar a murit în urma unui atac de cord. Era aproape ora patru, deci tu vei spune „ora patru”,” apoi a plecat.

Eu nu mi-am trezit familia şi i-am lăsat să doarmă mai departe, în locul acela unde dormeau acei cow-boy când mânau vitele, dar dimineaţa le-am spus că o femeie frumoasă va muri în urma unui atac de cord.

Două zile mai târziu, în timp ce eram pe drum, s-a anunţat la radio că a murit această domnişoară. Nu-mi amintesc cum o chema (cineva spune: „Monroe”), da, domnişoara Monroe. Cred că acesta era numele ei de scenă, pentru că numele ei adevărat era altul. Ea a murit de infarct, dar ei au spus că s-a sinucis.

Orice li s-a spus, ei au susţinut în continuare că s-a sinucis, dar biata fată nu s-a sinucis ci a avut un atac de cord. Dacă aţi văzut pozele, ea avea mâna întinsă încercând să ajungă la telefon… receptorul era în mâna ei. Ei spuneau că au găsit la ea somnifere pe care le lua de o lună de zile sau mai mult. Dar a murit de atac de cord şi a murit cu patru sau cinci secunde înainte de ora patru dimineaţa. Exact aşa.

Eu am citit povestea vieţii ei într-o revistă. Se spune că a fost un copil nelegitim şi că a spălat vase în timp ce mama ei era internată într-un spital de boli nervoase. Cu toate că avea cel mai frumos corp din lume, ea tânjea după ceva ce banii nu puteau cumpăra. Atunci m-am gândit: „Oh, aş fi vrut să pot ajunge la ea, pentru că ştiu de ce avea nevoie!”

Poate membrii bisericilor renumite în Hollywood, unde este toată strălucirea şi splendoarea… Ea a văzut că oamenii aceia nu duceau o viaţă diferită de a ei. Este nevoie de influenţă, este nevoie de puterea învierii lui Hristos printre oameni, astfel ca ei să vadă că Hristos nu este o statuie pusă într-o clădire, ci este o Fiinţă vie în forma Duhului Sfânt, care locuieşte în bărbaţi şi femei şi le aduce pace, bucurie şi mulţumire. Oh, dacă aş fi putut să ajung la femeia aceea tânără înainte să plece din lume!

Influenţa… Am văzut că viaţa lui Ozia l-a influenţat pe acest profet tânăr. El a ridicat ziduri şi a întărit cetăţile, a luat înapoi pământuri şi posesiuni care le aparţineau şi aşa mai departe, ceea ce a făcut ca faima lui să ajungă până departe în Egipt. Şi vă spun că toate cronicile împăraţilor spun că nimeni altcineva nu l-a întrecut pe Ozia în afară de Solomon. De ce? Pentru că a fost un exemplu.

El a stat cu Dumnezeu indiferent ce a spus poporul său, sau ce încercau să-i spună politicienii lui. El a stat numai cu Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a binecuvântat. Astfel, Ozia a fost un mare ajutor pentru acest tânăr profet.

Cum binecuvântează Dumnezeu pe omul care stă credincios pe Cuvântul Său! Poate nu este prea popular, dar este binecuvântat.

Astăzi trebuie să faceţi o alegere: vreţi să vă purtaţi ca restul oamenilor sau vreţi să fiţi binecuvântaţi de Dumnezeu. Puteţi să alegeţi. Dacă trăiţi ca ceilalţi oameni, veţi fi binecuvântaţi de ei, dar dacă vă veţi îndrepta dorinţele spre Dumnezeu, veţi fi binecuvântaţi de Dumnezeu. Aşadar, aveţi de făcut o alegere: „Alegeţi astăzi cui vreţi să-i slujiţi!” (Iosua 24.15), aşa cum spune profetul: „Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău.” (Eclesiastul 12.1).

Acest împărat a ajuns un om mare şi avea o mare influenţă asupra lui Isaia şi a altor oameni oneşti, aşa că a ajuns într-un punct în care s-a simţit în siguranţă. Dar atunci se produce greşeala. Când ajung acolo, mulţi oameni oneşti muşcă din ţărâna ruşinii şi a înfrângerii. De ce? Pentru că se simt în siguranţă. Ai impresia că ai trăit atât de mult pentru Hristos, încât indiferent ce-ţi vine în faţă, poţi alege ce vrei, fie că este bine sau nu. Tu trebuie să continui să-L slujeşti pe Dumnezeu, pentru că nu contează ce ai fost cu zece ani în urmă, ci contează cum eşti acum.

Împăratul a ajuns în punctul în care s-a gândit în sine că poate să se înalţe, iar atunci a intrat mândria în inima lui.

Aceasta se întâmplă cu noi, şi aceasta s-a întâmplat cu bisericile noastre din ţară.

Eu cred că oamenii cei mai buni din lume merg la biserică, dar problema este că sistemul denominaţional se înalţă tot mai sus. Aceasta s-a întâmplat cu metodiştii, cu baptiştii, cu nazarinenii, cu sfinţii pelerini, cu penticostalii: s-au ridicat, s-au înălţat, totul se învârte în jurul lor, sunt mândri şi nu le poţi spune nimic. Dumnezeu nu mai găseşte cale să intre în inimile lor, pentru că sunt atât de atotştiutori încât nu le mai poate spune nimeni ceva. S-au înconjurat de ziduri şi s-au adunat în jurul crezului lor, dar când au făcut aceasta, L-au lăsat pe Dumnezeu în urmă.

Aceasta s-a întâmplat cu doctorii. Au ajuns atât de plini de sine, încât nu au nici un ajutor de la Dumnezeu atunci când nu mai vreau să-şi piardă vremea cu unul ca mine. Când Îl părăseşti pe Dumnezeu, mă părăseşti şi pe mine, pentru că mai întâi trebuie să-ţi aminteşti de Dumnezeu, El trebuie înălţat.

Să luăm o familie care începe să meargă la biserică. Dumnezeu va vindeca micuţa familie. El îi va binecuvânta şi Duhul Sfânt va fi în vieţile lor. Micuţii se vor ruga la masă şi se vor ruga înainte de culcare, iar mama şi tata se vor prinde de mână şi se vor ruga împreună. Cât timp vor continua aşa, ei vor rămâne o familie. Ei nu au mare lucru, poate au o maşină veche sau poate umblă pe jos, dar în final îşi iau o maşină bună, o casă mai bună şi vor să facă parte dintr-o clasă socială mai bună cu care să se asocieze. Se mută în altă parte şi acolo se lasă influenţaţi de o influenţă negativă.

Voi trebuie să rămâneţi unde este Împărăţia lui Dumnezeu şi unde se toarnă slava lui Dumnezeu. Staţi unde puteţi fi hrăniţi zi şi noapte spiritual! Dacă nu faceţi aceasta, primul lucru care vine în casa aceea este despărţirea şi se ridică lumea în ea.

Aşa a făcut Ozia: a devenit mândru şi s-a înălţat singur, iar noi am văzut ce a încercat să facă.

În 2Cronici 26 scrie că Ozia s-a înălţat în inima lui şi a intrat în Templul Domnului ca să aducă el arderea de tot Domnului. Când l-au văzut ce vrea să facă, preoţii Templului şi ceilalţi lucrători i-au zis: „Nu face aceasta, pentru că este greşit! Tu nu eşti preot, ci eşti împărat.”

Dar Ozia s-a mâniat şi a aprins tămâia crezând că poate merge oriunde vrea. Şi Dumnezeu l-a lovit cu lepră chiar acolo şi a trebuit să fie scos afară din Templu.

De aici putem învăţa o lecţie mare. Acest om a fost binecuvântat în starea lui… dar nu a fost mulţumit cu atât şi a vrut să ia locul altuia. Aşa cum spunea congresmanul Upshaw (cel care a fost neputincios timp de şaizeci şi opt de ani, dar a fost vindecat într-una din adunări). El spunea că nu poţi fi ceea ce nu eşti, ceea ce este adevărat. Tu trebuie să stai la chemarea pe care ţi-a dat-o Dumnezeu.

Cât timp a rămas împărat, Ozia a fost o binecuvântare pentru poporul său, dar când a crezut că poate fi lucrător în Templu… El s-a gândit că dacă Dumnezeu l-a binecuvântat ca împărat, putea face orice voia, dar când a încercat să ia locul unui lucrător, a venit peste el blestemul. Astăzi avem o mulţime din aceştia. Vedeţi?

Ceea ce trebuie să faci la jocul de fotbal american este să nu-l laşi pe adversar să ia mingea de la coechipierul care o are. Tu trebuie să-l aperi ca să poată înainta să înscrie. Vedeţi?

Dar vă puteţi închipui o echipă neantrenată, care în loc să-şi apare omul să înainteze spre câmpul de marcat, îl lasă fără apărare ca să-i fie luată mingea de adversari? Aceea este o echipă sortită eşecului.

Astăzi este la fel. Când Îl vedem pe Dumnezeu că vine în scenă şi binecuvântează un anumit lucru, haideţi să ţinem toţi adversarii departe. Haideţi să folosim influenţele noastre ca apărare, ca protecţie pentru cel care aleargă, ca să poată duce mingea printre adversari, fiindcă nu este opoziţie şi tot ce avem de făcut este să alergăm. Noi trebuie să fim apărători.

Eu vorbesc pentru toţi oamenii din lume, pentru Oamenii de afaceri ai Evangheliei depline din întreaga lume, care organizează adunări.

Nu demult, cred că s-a întâmplat la Kingston, Jamaica, unde a venit şi Castro şi alţi demnitari la adunare (sau cred că a fost acasă la el). Erau prezente toate celebrităţile insulei, iar oamenii de afaceri încercau să predice Evanghelia. Dar ei erau înafara locului lor. Noi, predicatorii, nu avem posibilitatea să ne menţinem la nivelul acela, dar ei se folosesc de influenţa lor şi de tot felul de tertipuri, încât nu mai ştii ce să faci.

Uneori, într-o biserică are loc o mică trezire, și atunci se ridică imediat cineva care vrea să iasă în faţă şi să conducă adunarea în rugăciune. Aceasta este o părere diferită de ceea ce spune Biblia, dar el crede că este bine oricum şi începe să influenţeze pe unul şi pe altul, şi curând îi va trage pe toţi afară din trezire.

Ceea ce trebuie să facem noi, dacă vrem să trecem linia de marcare a golului, este să apărăm acest Mesaj aşa cum Se desfăşoară El, să stăm pe El şi să blocăm orice vine împotrivă.

Eu le-am spus fraţilor de acolo: „Fraţilor, este greşit! Voi sunteţi oameni de afaceri, nu predicatori. Mai întâi, voi nu înţelegeţi apropierea de slujbă, deoarece slujba este un dar dat de Dumnezeu care a aşezat în biserica Sa: apostoli, proroci, învăţători, evanghelişti şi păstori.” Dumnezeu i-a aşezat acolo pentru desăvârşirea bisericii. În ce-i priveşte pe oamenii de afaceri, ei ar trebui să pună doar o mărturie.

Femeilor casnice sau dacă sunteţi servitoare în casa cuiva, puneţi mărturie în locul acela. Faceţi tot ce puteţi pentru Împărăţie, dar nu le injectaţi propriile voastre idei, ci spuneţi doar ceea ce spune Mesajul şi mergeţi mai departe. Înţelegeţi? Poate veţi avea ceva influenţă asupra lor.

Nu încercaţi să predicaţi până când nu ştiţi că aţi fost chemaţi de Dumnezeu să faceţi aceasta. Până atunci rămâneţi cu mărturia voastră, pentru că altfel veţi ajunge într-o altă categorie şi veţi încurca totul, iar lui Dumnezeu nu-I place deloc aceasta. O dovedeşte chiar aici.

Când acest împărat… a fost mustrat şi când slujitorul din Templu i-a spus adevărul, când i-a spus că ceea ce făcea era greşit, pentru că Dumnezeu i-a rânduit pentru aceasta numai pe urmaşii lui Aaron… Aceasta era tot ce aveau ei de făcut, să îndeplinească această slujbă.

Dar împăratul, indiferent cât ar fi fost de neprihănit sau cât ar fi fost de binecuvântat de Dumnezeu, nu avea voie să aducă tămâie pe altar. Ozia a luat locul preotului, ceea ce nu trebuia să facă, iar când a fost mustrat, s-a mâniat, dar de îndată ce s-a mâniat, s-a umplut de lepră. Atunci a lăsat tămâia jos şi a ieşit din Templu. Vedeţi? El încerca să imite pe altcineva, ceea ce nu avea voie să facă.

În mânia lui a făcut ceva greşit şi a fost lovit. Cu siguranţă aceasta a fost o lecţie bună pentru tânărul profet, pentru că indiferent cât de mare era omul, trebuia să rămână la chemarea lui.

Eu ştiu că ceea ce spun este înregistrat şi va merge peste tot în lume, în junglă şi la hotentoţi.

Mesajul din seara aceasta va fi tradus în alte limbi, dar eu spun aceasta cu toată inima… Mulţi zic: „De ce nu te alipeşti de cutare organizaţie? De ce nu te alături penticostalilor? De ce nu te alături grupului acesta? De ce nu renunţi la aceste lucruri?” Cum aş putea face aceasta? Eu trebuie să stau cu acest Mesaj.

Când s-a arătat Îngerul Domnului jos, la râu, în Lumina aceea, aşa cum o vedeţi aici, şi care a fost dovedită de lumea ştiinţifică şi de guvern că este adevărul… El mi-a spus să stau pe acest Cuvânt. Atunci cum aş putea să-L schimb pentru un crez? Dacă oamenii de afară fac aceasta, lăsaţi-i să facă, dar noi am fost chemaţi să predicăm Cuvântul. Nu faceţi compromisuri, ci staţi pe Cuvânt!

Vedeţi cât este de periculos să faci compromis sau să încerci să te înalţi şi să spui: „Oh, şi eu pot face aceasta şi pot obţine mai mulţi bani! Şi eu pot face aceasta şi toţi oamenii vor fi de acord cu mine!” În ce mă priveşte, eu nu pot face compromis cu acest Cuvânt, chiar dacă 99% din predicatori vor spune: „Oh, este bine şi aşa!”

Ce este aceasta? Bucăţi de pâine şi peşti, oameni vindecaţi şi deosebirea gândurilor, puterile lui Dumnezeu manifestate. Ei te duc să ţii adunări şi să aduci oameni în adunările lor, dar când vine vorba să fie de acord cu Cuvântul, se depărtează de tine. Vedeţi? Tu nu poţi face aceasta, ci stai pe Cuvânt.

Aceasta a fost o lecţie pentru tânărul profet, ca să înţeleagă că orice ar încerca să facă oamenii, el trebuie să rămână la chemarea lui. El a învăţat ce a rânduit Dumnezeu pentru om. Dumnezeu i-a rânduit omului să stea pe locul lui; şi Dumnezeu i-a rânduit femeii să stea pe locul ei, aşa că tu nu poţi lua locul bărbatului. Femeile încearcă să facă aceasta, dar voi să nu o faceţi!

Bărbaţilor, nu luaţi locul femeii! Nu vă îmbrăcaţi ca femeile, iar voi, femeilor, nu vă îmbrăcaţi ca bărbaţii, fiindcă Biblia spune că este greşit să faceţi aceasta:

Femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească, şi bărbatul să nu se îmbrace cu haine femeieşti, căci oricine face lucrurile acestea este o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.” (Deuteronom 22.5). Vedeţi? Acum abia pot să-i deosebeşti pe unul de altul. Şi cum poţi să nu le spui? Dar când faci aceasta…

Aţi auzit de sentinţa pe care a dat-o săptămâna aceasta Curtea de aici din Indiana? Ce ruşine! O fată de aici din Port Fulton (cred că familia ei este aici), a fost trimisă acasă de la şcoală, pentru că nu a avut pantaloni scurţi. Au dat-o afară de la şcoală, fiindcă a refuzat să poarte pantaloni scurţi. Ce s-a întâmplat cu naţiunea noastră? Am crezut că suntem o ţară liberă, cu libertate religioasă.

Tatăl ei s-a ridicat şi a spus: „Este împotriva a ceea ce credem, ca fetele noastre de şaisprezece sau şaptesprezece ani să poarte pantaloni scurţi! Este împotriva a ceea ce credem!”, dar cu toate acestea, ei au exmatriculat fetiţa din şcoală.

Am înţeles că oricine nu este de acord cu ei şi nu intră în înţelegerea internaţională, în părtăşia pe care încearcă s-o formeze prin unirea bisericilor în Federaţia Bisericilor, vor fi trimişi în Alaska, unde vor forma o mică provincie. Puteţi să vă pregătiţi pentru vreme rece, fiindcă se pare că se apropie. Ce ruşine!

Fiul prietenului meu Jim Poole, este în seara aceasta aici. Aş fi vrut ca şi el să facă ceea ce a făcut fiul lui. Astăzi am vorbit cu el la telefon şi mi-a spus ce remarcă a făcut cineva. Nu îmi mai amintesc cine, dar spunea că înainte americanii obişnuiau să se spele o dată pe săptămână şi se rugau în fiecare zi, dar acum se spală în fiecare zi şi se roagă o dată pe săptămână. Eu cred că mai bine mă lipsesc de baie decât de rugăciune. Ce s-a întâmplat cu naţiunea aceasta? Aceasta arată cât de mult am decăzut.

În urmă cu cinci ani eram în Ohio, unde am ţinut o adunare în Chautauqua, iar în timp ce mă aflam la hotel şi priveam la ştiri, s-a spus: „Floarea libertăţii a murit în după-amiaza aceasta într-un tribunal din Ohio!” Poporul amish nu îşi lăsa copiii la şcolile publice. Ei au şcolile lor, iar în cartierul lor nu era nici un liceu. Legea din Ohio, ca şi cea din Indiana, spune că toţi copiii până la vârsta de şaisprezece ani trebuie să meargă la şcoală.

Această familie de amish aveau un băiat şi o fată care nu aveau şaisprezece ani şi au refuzat să-i lase la şcoala publică unde se învăţa teoria lui Darwin care spune că omul se trage din maimuţă. Ei nu erau de acord cu această teorie şi nu au vrut să-şi lase copiii să asculte aşa ceva, aşa că au ajuns la judecată. Astfel, judecătorul le-a spus acelei mame şi acelui tată cu tunsoarea lui „oală” şi îmbrăcat în salopetă:

„Domnule, legea statului Ohio spune că orice copil trebuie să meargă la şcoală până la vârsta de şaisprezece ani, dar voi aţi refuzat să vă trimiteţi copiii la şcoală. Cum răspundeţi acestei acuzaţii?”

„Onorabile domn”, a spus bărbatul, „eu respect legile acestei ţări în care m-am născut, dar strămoşii noştri au venit în acest ţinut, cu mulţi ani în urmă, tocmai pentru libertatea noastră religioasă. Religia noastră nu învaţă că ne tragem din animale, ci credem că am fost făcuţi după chipul lui Dumnezeu. Aceasta este împotriva a ceea ce credem şi de aceea nu vrem să ne lăsăm copiii să meargă la o şcoală care învaţă aşa ceva. Tocmai acesta este motivul pentru care noi nu avem licee, şi nu pentru că nu am avea respect pentru voi. Noi respectăm ceea ce credeţi voi, dar nu vrem ca şi copiii noştri să înveţe aşa ceva.”

Atunci judecătorul a spus: „Ori vă lăsaţi copiii să meargă la şcoală, ori tu şi nevasta ta veţi face doi ani de închisoare! Care este hotărârea voastră?”

„Dacă aşa stau lucrurile, eu şi mama lor vom face doi ani de închisoare.” După ce a spus aceasta, bărbatul s-a întors să plece, dar judecătorul i-a zis: „Nu spune Biblia voastră să-i daţi cezarului ce este al cezarului?”

Atunci tatăl a spus: „Şi lui Dumnezeu?”, dar judecătorul a continuat: „Atunci vă condamn la doi ani de închisoare.”

Oricât de ciudaţi sunt aceşti amish, ei cred în trăirea sfântă şi nicăieri în Statele Unite, unde trăiesc ei, nu s-a înregistrat niciodată vreo delicvenţă. Niciodată, nicăieri. Deci, oricât par de ciudaţi, lăsaţi-i în pace pentru că ei trăiesc corect. Nu-i blamaţi!

Comentatorul spunea că floarea libertăţii a murit chiar atunci, dar după zece minute a renăscut din nou. De ce?

Când au auzit sentinţa, avocatul apărării şi ceilalţi şi-au închis cărţile şi au spus: „Atunci ne dăm demisia, fiindcă dacă încălcaţi Constituţia, le daţi mână liberă şi celorlalţi s-o facă!”

Aţi observat rugăciunea pe care a făcut-o zilele trecute, episcopul acela bătrân, în şcoală? Aceea nu a fost o şcoală metodistă, ci erau un grup care au văzut cât de departe au putut ajunge impunând o anumită rugăciune în şcoală, iar acel episcop a fost destul de înţelept să ştie aceasta.

Dacă ei vor accepta un lucru, îl vor accepta cât de repede şi pe celălalt. Vedeţi? Ei testează fiecare intrare posibilă, dar nu vă faceţi griji că vor intra.

Oh, noi vrem crucea, Îl vrem pe Hristos cât timp Îl mai putem avea! Nu vă lăsaţi influenţaţi de oameni care pot să vă trimită o mâncare mai bună! Nu vă lăsaţi influenţaţi de oameni care vă oferă o maşină mai bună sau o casă mai bună, pentru că dacă faceţi aceasta vă vindeţi dreptul de întâi născut în Hristos. Nu faceţi aceasta! Aveţi grijă ce faceţi! Urmaţi-l întotdeauna pe cel care este influenţat şi sprijinit de Dumnezeu şi ştiţi că Dumnezeu este cu el. Nu urmaţi o influenţă greşită şi nu încercaţi să luaţi locul altuia.

În vedenia din Templu, Isaia a văzut că Dumnezeu şedea pe un tron. Vedeţi, el a privit la acel împărat… El a fost un exemplu pentru Isaia, şi Isaia a văzut că de îndată ce împăratul a ieşit din chemarea lui, Dumnezeu l-a lovit cu lepră, ceea ce l-a făcut pe profet să se întrebe: „Ce trebuie să fac?”

Ozia, pe braţul căruia s-a sprijinit, era mort. Ce trebuia să facă acum, când el nu mai era? Aproape că nu mai exista viaţă pentru el. Şi ce a făcut atunci tânărul profet? S-a dus să se roage în Templu. A căzut cu faţa la pământ şi a plâns.

Uneori, Dumnezeu îngăduie să fie luat de sub noi chiar stâlpul de sprijin sau lasă să lovească boala. El lasă să vină dezamăgirea, durerea de inimă. Uneori, El face aceasta ca să te aducă unde poţi fi influenţat de Evanghelie. Fiţi înţelepţi şi pricepeţi! Nu fiţi încuiaţi şi nu vă îndepărtaţi de El!

Isaia a ştiut că trebuia să găsească ceva deosebit. Şi ce a făcut? S-a dus în Templu, a ridicat mâinile şi a strigat spre Dumnezeu, iar atunci a căzut într-o vedenie. Şi în vedenie, L-a văzut pe Dumnezeu şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, aşa că mantia Lui era până sus în cer. Apoi i-a văzut pe serafimi cum zburau încoace şi încolo prin Templu. Cuvântul „serafim” înseamnă „cel care aduce arderea”, ceea ce înseamnă că este lângă altar. De fapt, serafimii sunt cei care primesc jertfa şi curăţă închinătorul, după care îl prezintă lui Dumnezeu. Aceasta fac serafimii. Ei sunt făpturi îngereşti şi stau lângă Dumnezeu, chiar la altar. Aceasta arată dreptatea lui Dumnezeu; arată că păcătosul nu poate veni în prezenţa Lui fără pocăinţă. Înţelegeţi?

Vă amintiţi din Cele şapte epoci ale Bisericii, cum ei păzeau acele Evanghelii de o parte şi de alta? Vă amintiţi că primii oameni au fost izgoniţi din Eden cu o sabie învăpăiată? Ei sunt păzitorii de la altar.

Aşadar, când a intrat în Duhul, marele profet Isaia L-a văzut mai întâi pe Dumnezeu stând în înaltul cerului, deasupra oricărui împărat pământesc. Astfel, el a spus:

„…am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.” (v. 1).

El a văzut serafimii zburând prin clădire şi a spus că aveau două aripi peste faţă, două peste picioare şi cu două aripi zburau, în timp ce strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” (v.3).

Ce muzică, ce ritm! Tu spui: „Ei au cântat foarte încet: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!” (fratele Branham imită), dar Isaia spune că s-au zguduit stâlpii de glasurile lor. Făpturile acestea îngereşti stăteau lângă Dumnezeu şi strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!” Ce vedenie!

Isaia s-a sprijinit pe braţul lui Ozia, dar l-a văzut murind sub judecata lui Dumnezeu, după care a văzut aceste făpturi sfinte care stăteau lângă Dumnezeu, i-a văzut pe aceşti îngeri sfinţi care îşi acopereau faţa. Şi dacă aceşti îngeri sfinţi îşi acopereau feţele înaintea Dumnezeului celui sfânt, cum este cu noi?

Oh, cine suntem noi, metodiştilor, baptiştilor, prezbiterienilor, penticostalilor, când îngerii sfinţi îşi ascund feţele cu aripile în prezenţa lui Dumnezeu? Îngerii nu stau acolo, ci doar serafimii care sunt mai sus de îngeri. Vedeţi? Dumnezeu este atât de sfânt încât trebuie să-şi acopere feţele în prezenţa Lui. Şi tot ce puteau spune era: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!” Uau! Ce acoperământ special ca să poată sta în prezenţa lui Dumnezeu… Dar nouă ce fel de acoperământ ne trebuie? Ei trebuiau să fie acoperiţi.

Aici vreau să vă spun că Sângele lui Isus Hristos este atot-suficient. Înţelegeţi? Hristos nu a murit pentru serafimii aceia. Nu, nu! El nu a murit pentru îngeri, ci a murit pentru păcătoşi. El nu a murit pentru oameni sfinţi, ci a murit pentru oamenii păcătoşi. Astfel, cât timp crezi că eşti sfânt, El nu a făcut nimic pentru tine, dar când realizezi că eşti un nimic, atunci El a murit pentru tine. Dumnezeu este cu totul sfânt, iar în El nu este nimic altceva decât sfinţenie, curăţie. Asta-i tot.

Haideţi să studiem puţin acele aripi. Noi am văzut că cu două aripi îşi acopereau feţele. Oh, gândiţi-vă! Până şi sfinţii îngeri îşi acopereau feţele în prezenţa Dumnezeului celui sfânt, şi tot ce puteau spune era: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!” Şi ni se spune că strigau zi şi noapte.

Acesta este primul pas ca să vină Dumnezeu jos. Ei strigau într-una, fără încetare, zi şi noapte, iar voi credeţi că noi suntem gălăgioşi. Dar ce ziceţi de milioanele de glasuri din jurul tronului care zguduiau stâlpii Templului când strigau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor!”, cu două aripi peste faţă, două aripi peste picioare, cu aripile în închinare şi respect. Oh, vai!

Acum nu mai este nici un respect faţă de ceea ce vorbeşte despre sfinţenie, ci imediat eşti numit „holly-roller”. Nu este reverenţă, nu este respect nici pentru Dumnezeu, nici pentru slujitorii Săi şi nici pentru Cuvântul Său. Unde vor sfârşi aceştia? Unde vor sfârşi aceştia, acest grup fără respect, cei care nu au deloc respect pentru Dumnezeu?

Mai demult, dacă cineva spunea că este creştin, era respectat, dar astăzi râd de el. Vedeţi, fără respect… De ce nu au respect? Pentru că nu sunt conştienţi că Acesta este Adevărul; nu sunt conştienţi de prezenţa lui Dumnezeu. Ei nu-şi amintesc că Biblia spune că „îngerii tăbărăsc în jurul celor care se tem de El.” (Psalmul 34.7). Ei nu numai că vin şi îi vizitează, ci le întind şi corturile. Amin. Îngerii lui Dumnezeu tăbărăsc în jurul celor ce se tem de Numele Lui. Ei stau acolo zi şi noapte.

Un frate bătrân de culoare obişnuia să cânte:

„Îngerii veghează asupra mea.

Ziua întreagă, noaptea întreagă

Îngerii veghează asupra mea.”

Isus a spus: „Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Matei 18.10). Vedeţi? Ei veghează întotdeauna asupra lor, dar oamenii neevlavioşi nu cred aceasta.

Dacă va fi cu voia Domnului, în dimineaţa aceasta vom ajunge şi la însemnătatea cuvintelor „evlavios” şi „neevlavios”.

Observaţi că ei nu cred aceasta. Ei şi-au pierdut toată decenţa, tot respectul, toată reverenţa, şi totuşi merg la biserică. Cei mai nerespectuoşi oameni sunt cei care merg la biserică. Aşa este. Dacă vei întâlni un cerşetor, un lunatic sau  unul pe jumătate beat şi le vei vorbi despre Dumnezeu, te vor asculta cu respect, dar unii din aceşti aşa-zişi credincioşi, membri ai bisericii, îţi vor râde în faţă din cauză că nu aparţii de biserica lor. Aşa este. Sunt fără respect. Acesta este adevărul.

Aceşti îngeri care stăteau în prezenţa lui Dumnezeu erau… Cred că David a spus (cred că vă amintiţi că am predicat despre aceasta cu câteva seri în urmă):

Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei. Când este El la dreapta mea, nu mă clatin.

De aceea, inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte şi trupul mi se odihneşte în linişte.

Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalmul 16.8-10).

Oriunde te duci, pune-L pe Dumnezeu înaintea ta! Dacă cineva se enervează şi te înjură, pune-L pe Dumnezeu între tine şi el. Dacă cineva te numeşte holly-roller, pune-L pe Dumnezeu între tine şi el. Dacă nevasta se enervează pe tine, pune-L pe Dumnezeu între voi.  Dacă soţul se enervează, pune-L pe Dumnezeu; dacă copiii te enervează, pune-L pe Dumnezeu între voi. Vedeţi, orice faceţi, puneţi-L pe Dumnezeu înainte. Dacă mama şi tata te mustră, pune-L pe Dumnezeu. Aminteşte-ţi ce spune Dumnezeu despre aceasta:

Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”  (Proverbe 22.6). Întotdeauna să vă amintiţi să-L puneţi pe Dumnezeu înaintea voastră.

Puneţi-L pe Dumnezeu în faţa voastră şi veţi avea respect pentru Dumnezeu. Aşa este.

Acum priviţi! Cu două aripi îşi acopereau fața. Aceasta înseamnă respect adânc înaintea lui Dumnezeu. Noi nu avem aripi cu care să ne acoperim faţa, dar ne plecăm capetele la picioarele Lui, ne plecăm capul în rugăciune şi respect. Da, domnilor. Recunoaştere.

Cu două aripi îşi acopereau picioarele, ceea ce înseamnă umilinţă şi respect.

Aşa a fost cu Moise. Dumnezeu i-a spus că stă pe un pământ sfânt, și în semn de respect faţă de Dumnezeu, Moise şi-a scos încălţămintea din picioare. Vedeţi? A făcut ceva cu picioarele lui.

Pavel, în semn de respect şi închinare faţă de Dumnezeu, a căzut cu faţa la pământ când Îngerul Domnului a ieşit înaintea lui în acel Stâlp de Foc. Respect.

Ioan Botezătorul a avut atâta respect când L-a văzut pe Isus venind, încât a spus: „Eu nu sunt vrednic nici să-I leg încălţămintea.” Vedeţi? Picioarele arată respectul. (Luca 3.16).

Oh, fiţi conştienţi! Dar puteţi fi conştienţi numai dacă vă vedeţi micimea. Dacă vreţi să ajungeţi undeva cu Dumnezeu, faceţi-vă cu adevărat mici.

Nu vă faceţi mari ca Ozia! El s-a înălţat, iar când a ajuns acolo a spus: „Voi face aceasta, oricum! Nu-i treaba ta să-mi faci observaţii!” Vedeţi, el ar fi trebuit să se smerească şi să spună: „Iertaţi-mă, slujitorilor ai lui Dumnezeu.”, şi nu ar fi primit lepră. Sigur că nu. „Ştiu că este slujba voastră, fiindcă Dumnezeu v-a chemat pe voi. Îmi cer iertare, domnilor, faceţi-vă slujba.” Vedeţi? Dacă s-ar fi dat la o parte, ar fi scris altceva în această Carte, dar când a fost corectat, s-a mâniat.

Dacă îi corectezi pe oameni sau le spui că au făcut ceva greşit, vor pleca din biserică. Dacă îi vei spune unei femei că nu ar trebui să poarte părul scurt, îţi va spune: „Am să merg unde pot să-l port cum vreau.”

Odată, am mers la o adunare, iar soţia mea nu a avut timp să-şi spele părul, aşa că i-am zis să meargă la coafor s-o spele acolo. Dar când s-a dus acolo, doamna aceea nu a ştiut ce să facă cu părul ei şi i-a spus: „Până acum, nu am mai spălat pe nimeni cu părul lung.” Femeia nu a ştiut ce să facă cu părul ei şi i l-a răsucit în vârful capului. Vedeţi? Ele nu ştiu ce este aceasta. De ce? Din cauza amvonului slab de la care nu li se spune adevărul. Vedeţi? Predicatorii fac compromisuri, iar dacă mergi să vorbeşti cu unul dintre ei, se va ridica şi va exploda: „Nu vreau să-l mai ascult pe acest holly-roller!”

Dă-i înainte Ozia! Aşa este.

Lepră! Păi, mai bine să am lepră trupească decât să am lepra sufletului! Vedeţi? Tu stai acolo plin de lepră, fiindcă păcatul este mai rău decât lepra. Păcatul este lepra sufletului.

Biblia spune că Ozia a adormit cu părinţii săi, pentru că a făcut ceva rău. Când ştii că un lucru este greşit şi totuşi îl faci, te umpli de lepra sufletului, şi voi ştiţi că nimic nu poate să te mai scape de lepra sufletului, aşa că, mişcaţi-vă! Nu vă umflaţi şi explodaţi, ci cercetaţi Scripturile să vedeţi dacă este aşa sau nu.

Cineva mi-a spus: „Frate Branham, am înţeles că eşti cu cei de la „Isus only”.” „Ai înţeles greşit pentru că eu nu sunt un „Isus only”.”, am răspuns eu.

„Dar botezi în Numele lui Isus.”

„Aceasta nu mă face un „Isus only”, pentru că ei botează pentru regenerare, iar eu nu cred aşa ceva!”

Vedeţi? Petru a spus că mai întâi trebuie să te pocăieşti, să te întorci până unde ai luat-o greşit. Vedeţi? Să te întorci.

Pocăieşte-te, iar după aceea arată-le oamenilor că ai fost botezat. Eu nu cred că atunci când primeşti Duhul Sfânt te naşti din nou. Naşterea din nou nu este botezul cu Duhul Sfânt, ci este renaşterea din nou, iar noi suntem renăscuţi prin Sânge. Celula de sânge vine din Sânge, ceea ce înseamnă că tu eşti botezat prin Duhul Sfânt în Trup, dar eşti născut din nou prin Sânge. Absolut.

Tu eşti născut prin sângele tatălui tău, dar duhovniceşte, eu sunt născut din nou prin Sângele Tatălui meu, al Tatălui nostru, Hristos. Da, domnilor.

Aşadar, faptul că botezăm în Numele lui Isus Hristos nu ne face „Isus only”. Deloc.

Moise s-a smerit în prezenţa lui Dumnezeu când a auzit Glasul Lui vorbind şi zicând: „Scoate-ţi încălţămintea!” (Exod 3.5). Astfel, s-a aplecat şi şi-a scos încălţămintea. Aşa este.

Când Lumina l-a lovit pe Pavel şi l-a pus la pământ, i-a spus: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”, iar el I-a răspuns: „Cine eşti, Doamne?”

Vedeţi, el era jos la pâmânt când a întrebat: „Cine eşti?”

Şi Glasul i-a răspuns: „Eu sunt Isus (acel Stâlp de Foc). Este greu să dai cu piciorul în ţepuş.” (Fapte 26.14-15). Atunci Pavel a spus: „Doamne, ce trebuie să fac?” El era pregătit.

Ioan Botezătorul L-a văzut venind. Isus a spus că nimeni din cei născuţi din femeie nu este mai mare decât Ioan, dar când L-a văzut venind, Ioan a recunoscut că este atât de mic în faţa Sa, încât a zis: „Eu nu sunt vrednic să-i dezleg cureaua încălţămintei.”  (Luca 3.16).

Fiţi atenţi şi veţi vedea că un om mare se smereşte întotdeauna. Calea în sus este întotdeauna în jos.

Faceţi-vă mici şi Dumnezeu vă va înălţa. „Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi cine se smereşte, va fi înălţat.” (Luca 14.11). Oh, îmi place aceasta!

Plecaţi-vă! Fiţi întotdeauna mici! Nu fi barosanul, ci fii micuţul. Înţelegeţi? Singurul care este mare printre noi, este Dumnezeu. Aşa este.

Voi spuneţi: „Este sfânta biserică şi oamenii sfinţi.” Oh, nu! Dumnezeu este sfânt, iar biserica şi oamenii sunt nelegiuiţi. Aşa este. Nu există „sfânta biserică”, ci Dumnezeu este sfânt în biserică. Nu oamenii sunt sfinţi, ci Duhul Sfânt din oameni este sfânt, iar atunci nu mai vorbim de oameni, ci de Duhul Sfânt care este în oameni. Amin, amin. Aşa este corect. Glorie! Da, domnilor.

Fă-te micuţ! Serafimul îşi acoperea faţa cu două aripi, în reverenţă. El s-a smerit prin faptul că şi-a acoperit picioarele, iar cu celelalte două aripi, zbura. S-a pus în acţiune cu două aripi. El era plin de respect înaintea lui Dumnezeu şi s-a smerit înaintea Sa. Şi nu numai atât, ci s-a pus şi în acţiune. Vorbim de biserică. Amin. S-a pus în acţiune şi este gata să împlinească orice spune El. Da, domnilor. Tot ce putea spune era: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul cel Atotputernic!” (Isaia 6.3), şi s-a pus în acţiune cu aceasta. Aşa este. A intrat în acţiune.

Ceea ce trebuie să facă biserica mai întâi astăzi este să se plece, să fie smerită, apoi să intre în acţiune. Da, domnilor.

Ce a făcut acest înger când Domnul i-a arătat cum Şi-a reprezentat slujitorii şi cum va face? Prorocul a auzit glasul lui strigând de s-au zguduit stâlpii Templului: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul cel Atotputernic!” Vedeţi? Clădirea s-a zguduit şi el a strigat din nou: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul cel Atotputernic!” El a strigat din nou: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeul cel Atotputernic!”,  şi clădirea s-a zguduit. Atunci Isaia a zis: „Vai de mine!”

Isaia era un profet adevărat, născut profet, era un mare profet al Bibliei, dar a spus: „Vai de mine, fiindcă ochii mei au văzut slava lui Dumnezeu!” Uitaţi-vă cum s-a smerit profetul, un om la care venea Cuvântul lui Dumnezeu. Când a văzut vedenia în acţiune, el a spus: „Vai de mine, fiindcă stau atât de aproape încât văd prezenţa lui Dumnezeu!”

Americanii noştri moderni pot să vadă aceasta întâmplându-se, apoi pleacă şi batjocoresc. Aşa este.

Dar când Isaia a văzut vedenia manifestându-se (Oh, Dumnezeule, ai milă de lumea aceasta păcătoasă!”), a strigat: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor cu buze necurate. S-a terminat, fiindcă nu este nimic bun în mine!”

Tu spui: „Dumnezeu să fie binecuvântat! Eu aparţin de prezbiterieni, metodişti, baptişti, penticostali şi nu trebuie să stau aici ca să ascult aşa ceva!” Ce diferenţă! Ce diferenţă!

Acest profet a fost chemat de la naştere, hotărât mai dinainte pentru slujba lui şi legitimat. El căuta adevărul şi a umblat cu un împărat. El a văzut lucrările lui Dumnezeu manifestate, dar când a venit o vedenie reală, în loc să fie bucuros, a spus: „Vai de mine, sunt terminat! Acum sunt în ea, pentru că ochii mei au văzut slava lui Dumnezeu.”

Noi vedem slava lui Dumnezeu, apoi plecăm zicând: „Oh, este o adunătură de holly-rollers, nişte nebuni!” Nu-i de mirare că nu ajungem nicăieri.

Amintiţi-vă că v-am spus că atunci când voi veni aici, voi spune ceva care îi va ajuta pe oameni. Da, noi trebuie să respectăm aceasta! Trebuie să dăm tot respectul posibil, când vedem vorbind o vedenie reală a lui Dumnezeu şi ştim că este adevărul.

„Vai de mine!” a spus Isaia. „Eu sunt aici în seara aceasta (sau în altă zi) şi am văzut slava lui Dumnezeu, am văzut vorbind un înger şi am văzut mişcându-se ceva. Mă uit acolo sus şi Îl văd pe Dumnezeu manifestat chiar aici. Vai de mine, căci sunt un om cu buze necurate şi locuiesc într-un popor cu buze necurate.”

Şi ce s-a întâmplat sau ce a făcut? I-a arătat lui Isaia că omul trebuie să fie drept şi respectuos în prezenţa SA. Respectuos şi smerit, apoi să intre în acţiune. Aşa este. Să intre în acţiune.

Frate, când femeia de la fântână a văzut întâmplându-se ceva, ea avea două aripi, a plecat rapid. Ea a venit la fântâna lui Iacov să ia din apa aceea contaminată pentru care se certau, dar când a băut din Fântâna Vieţii, a intrat rapid în acţiune. Ea nu a spus: „Domnule, spune-mi, te rog, unde ţi-ai făcut educaţia. De unde ai învăţătura aceasta? Unde ai învăţat-o? De unde ştii că am avut cinci bărbaţi? De unde ai ştiut care era problema mea? De unde ai ştiut că sunt o samariteană? De unde ştii toate acestea?” Ea nu a pus asemenea întrebări, ci a zis:

Doamne, văd că eşti proroc. Noi ştim că atunci când va veni Mesia, El ne va învăţa toate aceste lucruri.”(Ioan 4.19,25). Oh, ea a recunoscut Scriptura şi a spus: „Ştiu că atunci când va veni Mesia, El ne va spune aceste lucruri.”

Şi El a spus: „Eu sunt Acela.”

Atunci, femeia a intrat în acţiune, a alergat cât a putut de repede în cetate şi a spus: „Veniţi să vedeţi un Om care mi-a spus tot ce am făcut. Nu cumva acesta este Mesia?” Când a văzut Adevărul, ea nu a încercat să ia mingea, ci a fost plină de respect. Şi cu siguranţă i-a acordat credibilitate, fiindcă a alergat în cetate zicând: „Veniţi să vedeţi! Dacă nu aţi crezut, haideţi să vedeţi!” Glorie!

Acum mă simt un holly-roller. Da, domnilor! Păi, dacă aceasta înseamnă să începi să te simţi  un holly-roller, atunci daţi-mi voie să fiu unul! Da, domnilor. Eu ştiu că El este aici. Ştiu că Acelaşi Mesia, Acelaşi Dumnezeu, Acelaşi Hristos este aici, în această sală mică în care este foarte cald, şi vă pot dovedi aceasta. Amin.

Mă uit la Îngerul Domnului care stă în colţul acela peste un bărbat. El este un reverend, domnul Witt. Vine de sus din Virginia şi are o cădere nervoasă. Dacă crezi din toată inima, poţi merge acasă şi să fii bine. Crezi aceasta, domnule? În ordine, atunci du-te acasă şi fii bine! Căderea ta nervoasă a luat sfârşit. Aşa este.

Aici este cineva care se numeşte Morriah şi vine din Illinois. Are probleme cu rectul. Domnule, dacă crezi… Crezi? Eu sunt un străin pentru tine, dar dacă crezi aceasta, boala te va părăsi.  Aleluia!

Când cărbunele aprins a atins prorocul,

Făcându-l cât se poate de pur

Când Glasul lui Dumnezeu a spus:

„Cine va merge pentru noi?”

Atunci a răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

Nu are importanţă ce prigonire este,

Nu contează cum este crucea,

„Trimite-mă, Doamne! Iată-mă!”

Nu contează câţi cutare sau cutare, Te-au respins, „Trimite-mă!” El este Acelaşi Mesia şi este chiar acum aici. Amin.

Femeia aceea a intrat în acţiune. Ea a avut acele apripi şi a început să zboare cu ele, a intrat foarte repede în acţiune.

Când apostolul Petru L-a luat pe Dumnezeu pe Cuvânt, într-o zi pe mare… El a pescuit toată noaptea şi nu a prins nimic, iar Isus a mers la el şi i-a zis: „Aruncă năvodul în partea cealaltă a bărcii!”

„Doamne”, I-a răspuns Petru, „eu sunt pescar şi ştiu când muşcă peştele şi când nu muşcă. Ştiu unde sunt şi unde nu sunt peşti, şi am pescuit toată noaptea, dar nu am prins nici măcar un peştişor. Tu spui să arunc năvodul acolo, dar eu ştiu că acolo nu este nici un peşte. Totuşi, la Cuvântul Tău, voi arunca năvodul.” (Ioan 21.3-6). Şi ce a făcut? A intrat în acţiune. Amin.

Acolo este un bazin plin cu apă. Dacă nu aţi fost botezaţi în Numele lui Isus Hristos, este timpul să intraţi în acţiune. Dacă eşti numai un membru al bisericii şi nu Îl cunoşti pe Dumnezeu, prin botezul cu Duhul Sfânt, este timpul să intri în acţiune. Corect? Acoperă-ţi faţa în reverenţă. Acoperă-ţi picioarele în umilinţă, pleacă-ţi genunchii şi intră în acţiune. Dacă nu Îl cunoşti pe Dumnezeu, intră în acţiune.

Isus l-a întâlnit pe orb, i-a vorbit, apoi a scuipat în noroi, i l-a pus pe ochi şi a fost vindecat. Când s-a întâmplat aceasta, orbul a intrat în acţiune şi vestea s-a răspândit. El nu a încercat să-I ia mingea, ci I-a răspândit faima prin toate regiunile. Ce a făcut orbul? A intrat în acţiune.

După ce a fost vindecat, ei au spus: „…Noi ştim că omul acesta este un păcătos.”, dar el le-a răspuns: „Dacă este un păcătos, nu ştiu; eu una ştiu: că eram orb, şi acum văd.” (Ioan 9.24-25). Ce a făcut el? a intrat în acţiune.

Oamenii de la Cincizecime nu ştiau foarte multe. Unii dintre ei nu ştiau nici să-şi scrie numele. Ei erau speriaţi şi au mers în camera de sus. Ce au făcut? Au mers acolo sus în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au luat Cuvântul Său. Oh, dacă oamenii de astăzi vor lua numai Cuvântul Lui, vor intra în acţiune: „Rămâneţi în cetatea Ierusalim!”

Veţi primi Duhul Sfânt după făgăduinţa Sa… Duhul Sfânt va veni peste voi, apoi veţi fi martorii Mei.” (Fapte 1.8).

În Luca 24.49 scrie: „Iată că voi trimite peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămâneţi în cetate până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.”  Cât timp? Nu are importanţă: o oră, două ore, zece zile, patru luni, şase luni, adică „până când.” Cât înseamnă aceasta? Numai „până când.” Când Îi cereţi ceva lui Dumnezeu, staţi acolo „până când”. Amin.

Uau! Mă simt bine! Staţi acolo „până când.” Până când ce? Până când se întâmplă.” Cereţi, credeţi şi ţineţi-vă de aceasta. Intraţi în acţiune şi mărturisiţi despre aceasta. Da. Mărturisiţi! Nu vă temeţi, ci intraţi în acţiune.

Ei erau în camera de sus, şi ce au făcut? Îl lăudau şi Îl binecuvântau pe Dumnezeu. Pentru ce? Pentru că ştiau că trebuie să vină făgăduinţa. Intraţi în acţiune şi lăudaţi-L pe Dumnezeu până când este împlinită făgăduinţa, fiindcă aveţi făgăduinţa.

Dacă credeţi că Dumnezeu vindecă, staţi în acţiune. Dacă credeţi că El vă cheamă chiar acum şi vă ţineţi de El, staţi în acţiune.  Amin. Staţi în acţiune!

Aveţi două aripi, aşa că folosiţi-le! Staţi în acţiune. Mişcaţi-le în spate şi în faţă: „Doamne, eu cred! Doamne, eu cred!” Nu poţi spune numai: „Sfânt, sfânt, sfânt!”, ci trebuie să spui şi: „Doamne, eu cred!” Staţi în acţiune! Amin.

Ei au stat în acţiune până când a venit din cer un sunet ca vâjâitul unui vânt, și atunci au fost cu adevărat în acţiune. Atunci au mers în acţiune.

Fraţi şi surori, ceea ce am văzut petrecându-se în aceste zile din urmă, ar trebui să ne pună în acţiune. Amin. Ar trebui să fim în acţiune. Aşa este. Dar în timp ce Domnul face aceste lucruri, oamenii penticostali stau în jur şi spun: „Hmm, aceasta este foarte bine!” Aceasta nu se prea aseamănă cu un serafim care trăieşte aproape de Dumnezeu. Aşa este. Tu eşti un mesager care este chiar mai aproape de Dumnezeu… Tu devii copilul Lui dincolo de altarul de aramă.

Serafimul este la altarul de aramă, dar tu intri direct în prezenţa lui Dumnezeu, ca fiu sau fiică de Dumnezeu. Nu trebuie să mergi la El prin preoţi sau prin toate acele lucruri, pentru că El este Preotul tău. Astfel, suntem chiar acolo, în prezenţa Lui, ca fii şi fiice… Frate, eu cred că avem mai mult de două aripi. Amin! Avem Duhul Sfânt. Aşa este.

Dar trebuie să fim în acţiune cu respect şi smerenie. Să nu încercăm să împingem ceva asupra cuiva, ci să intrăm în acţiune cu reverenţă şi smerenie şi să spunem: „Vai de noi, căci am văzut prezenţa Celui Atotputernic! Am văzut împlinindu-se vedenii, exact cum a spus El: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi; ba încă mai multe decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” (Ioan 14.12).

Am văzut întâmplându-se chiar mai multe decât au fost scrise… Păi, într-o singură adunare am văzut întâmplându-se mai multe decât a fost scris în toată Biblia! Aşa este. Într-o singură adunare s-au întâmplat mai multe decât în cei treizeci şi trei de ani şi jumătate ai vieţii Lui. Aşa este. Gândiţi-vă! Noi am văzut cu ochii noştri întâmplându-se aceste lucruri. Am văzut cum au fost spuse dinainte şi apoi s-a împlinit: şchiopi, orbi, schilozi, uscaţi vindecaţi, şi alte lucruri spuse dinainte, care s-au împlinit întocmai punct cu punct, fără greş. Frate, aceasta ar trebui să ne pună în acţiune cu umilinţă şi plecăciune.

Din timpurile biblice când Stâlpul de Foc a stat deasupra Israelului, şi S-a făcut trup şi a locuit printre noi.. „Eu vin de la Dumnezeu şi Mă întorc la Dumnezeu.”

Sfântul Pavel L-a văzut şi a căzut cu faţa la pământ. Un învăţător atât de mare ca Pavel, învăţat de Gamaliel, s-a tăvălit în ţărână strigând: „Doamne, Doamne, Cine eşti? Sunt gata să mă duc.” El era un om mare, un învăţat, dar s-a umilit pentru că a văzut Stâlpul de Foc, iar noi, nu numai că L-am văzut cu ochii noştri mişcându-Se printre noi, dar Îl avem dovedit şi ştiinţific. Aceasta ar trebui să ne pună în acţiune, fiindcă Îl vedem făcând şi astăzi aceleaşi lucrări pe care le-a făcut atunci, în urmă.

Făgăduinţa Tatălui. Ce este aceasta? Adeverirea Cuvântului, să dovedească faptul că aşa este Cuvântul. Aceasta ar trebui să pună Biserica în acţiune, nu credeţi?

Cu două aripi şi-a acoperit faţa în reverenţă; cu două aripi şi-a acoperit picioarele în smerenie şi cu două aripi s-a dus să lucreze. S-a dus şi a intrat în acţiune.

Acum ar trebui să fim în acţiune în respect pentru Cuvânt; ar trebui să le spunem oamenilor.

Semnele venirii Lui se arată, le vedem peste tot ieşind din Cuvânt. Auzim cum Duhul Sfânt vine şi spune anumite lucruri care sunt gata să se întâmple.

În urmă cu douăzeci de ani, chiar în sala aceasta ni s-a spus că va veni preşedintele Kennedy. Ni s-a spus exact ce se va întâmpla, cum va fi ales de femei şi cum va fi el. Ni s-a spus exact ce se va întâmpla. Şi iată-L astăzi!

Iată acea confederaţie care se apropie: Federaţia bisericilor în care se unesc toţi. De ce se pune aceasta în acţiune? Aşa este. Cuvânt cu Cuvânt, totul s-a împlinit în faţa ochilor noştri întocmai cum a spus El, iar aceasta ar trebui să ne pună în acţiune.

Asemenea profetului, noi am văzut intrarea şi ieşirea, respingerea şi înălţarea denominaţiunilor care şi-au părăsit locul.

La început, Isaia era un om denominaţional. El a învăţat de la împărat pentru că era un om bun, dar apoi a văzut ce i-a făcut înălţarea de sine, a văzut că l-a pus deoparte pentru totdeauna. Noi, am văzut ce a însemnat pentru biserica denominaţională înălţarea de sine: a scos-o pentru totdeauna afară din scenă. Arătaţi-mi una singură care s-a mai ridicat după ce a căzut. După ce s-a organizat, ea a căzut şi nu s-a mai ridicat niciodată.

Ozia nu s-a mai întors niciodată în Templu, ci a fost lepros pentru tot restul vieţii şi a fost îngropat ca lepros. Da, domnilor. Profetul a văzut ce a însemnat aceasta, a văzut ce i-a făcut înălţarea.

„Nimeni nu poate intra în denominaţiunea noastră decât după ce este testat de un psiholog ca să vadă dacă are IQ  în ordine. Trebuie să aibă DDD, PhD, ca să vorbească cu noi. Comitetul nostru nu îl va primi fără aceasta.” Oh, vai!

„La noi vine lumea cea mai bună. Uite ce maşini scumpe sunt în jurul bisericii!”

Am văzut-o murind. O vedem moartă şi totul este plin de plăgi în putrefacţie, cum le numeşte Biblia. Totul este o plagă gravă şi urât mirositoare. Aşa este. Vorbesc duhovniceşte. Înţelegeţi?

Am văzut cum au lăsat Cuvântul lui Dumnezeu deoparte şi au înălţat crezuri. Ce am văzut întâmplându-se? Au fost loviţi cu lepră, necredinţă. Oh, vai!

Ozia a încercat să ia locul celui uns şi a fost lovit. Am văzut cum aceste biserici încearcă să ia locul slujbei unse să predice Cuvântul lui Dumnezeu, dar devin confuzi şi nu ştiu ce să facă. Le pui Cuvântul în faţă, dar nu ştiu ce să facă şi spun: „Noi credem că aceasta este pentru un alt timp.” De ce? Pentru că sunt confuzi.

Cum poţi să ocupi slujba unsă a lui Dumnezeu şi să negi Cuvântul Său uns care este El însuşi în forma Cuvântului? Cum poţi să negi Cuvântul care este drept şi totuşi să spui că eşti uns cu Duhul?

Singurul care va manifesta Cuvântul lui Dumnezeu este Duhul Sfânt însuşi: „Când va veni Duhul Sfânt, El va lua aceste lucruri ale Mele şi vi le va arăta.” Aşa este. Cum poţi să ocupi locul unei slujbe unse şi să aparţii unui crez sau unei denominaţiuni? Sunt moarte. Tot ce poţi face este să cazi la pământ şi să strigi: „Doamne Dumnezeule, sunt un om cu buze necurate.” Da, domnule.

Aceste denominaţiuni încearcă să ia locul bisericii sfinte. Ei spun: „Noi credem în Dumnezeu Tată Atotputernic, Creatorul cerurilor şi al pământului şi în Isus Hristos, Fiul Lui. Noi credem în sfânta biserică romano-catolică” şi toate acele lucruri. „Noi credem în comuniunea sfinţilor…”

Eu cred în comuniunea lui Hristos. Da, domnilor. Eu cred că sfinţii sunt în slavă şi cred că este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi om. Da, domnilor. Biblia spune aceasta, dar ei zic: „Păi, aceea este Biblia!” Aceea este Dumnezeu. „…Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi.”  Acum Cuvântul este în trupul nostru şi Se manifestă uns de Duhul Sfânt. Este timpul să intrăm în acţiune! Aşa este.

Efectul vedeniei asupra profetului a fost că l-a făcut să mărturisească faptul că era un păcătos. El a spus: „Sunt un om cu buze necurate, sunt greşit. Am făcut ce este rău şi sunt necurat.” El era un păcătos şi şi-a mărturisit păcatele. Da, domnule. Unii cu DDD şi PhD ar fi râs de el.

Aţi auzit ce a declarat cardinalul la ştirile de astăzi? El a spus: „Sunt unii care învaţă că reîntoarcerea Domnului este aproape. Desigur, trebuie să scăpăm de grupul acesta, fiindcă vrem să unim religiile.” Exact.

Oamenilor, nu aţipiţi, fiindcă lucrurile sunt mai aproape decât credeţi! Să ştiţi că acesta este aproape la fel ca şi cel care nu îl cunoştea pe Iosif.

Priviţi cât de înşelător a intrat. Ei au format un chip prin Confederaţia Bisericilor, îl fac să vorbească la fel ca fiara, îi dau putere să-i prigonească pe toţi cei ce sunt credincioşi şi va schimba vremurile şi Legile lui Dumnezeu. Noi vom ajunge la aceasta mai târziu. În seara aceasta este deja târziu, dar voi ştiţi deja aceasta.

Vedenia  l-a făcut pe profet să mărturisească faptul că este un păcătos. Dacă ar fi în ziua de astăzi, ei ar spune: „Eu sunt doctorul Cutare.”

Eu am auzit un episcop care a spus: „Când voi ajunge în cer, voi merge la Isus şi Îi voi spune: „Ştii cine sunt eu? Sunt episcopul Cutare.” El a mai spus: „Da, am auzit-o pe mama vorbind despre voi, dar un popor care crede Biblia este ca şi cum ar umbla prin ape tulburi; nu ştiu unde se duc.”

Să nu gândiţi aşa! El este Călăuza mea. Eu voi predica despre aceasta mâine seară. Da, domnilor. El vă va călăuzi prin toate apele tulburi dacă pe acolo trebuie să mergeţi, prin toate strâmtorările, prin toate înălţimile şi adâncimile. El mă va călăuzi peste râul morţii. Amin. Oh, da, domnule! El ne va călăuzi.

Când moartea va veni, nu mă voi teme căci Tu eşti cu mine. Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii nu mă tem de nici un rău căci Tu eşti cu mine.” (Psalmul 23.4).

Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo”, spunea David, „Dacă voi lua aripile zorilor şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi.” (Psalmul 139.8-9). Amin. Luaţi acele aripi şi intraţi chiar acum în acţiune! Da, domnilor.

Acest profet a intrat imediat în acţiune; a căzut în genunchi şi a spus: „Sunt un om cu buze necurate.” Şi imediat după ce a mărturisit, a venit curăţirea. Vedeţi? Mai întâi trebuie să mărturiseşti.

Vreau să observaţi! Când profetul acesta… Gândiţi-vă  că el era… Un om care a stat cu guvernul federal, un profet adeverit şi de îndată ce a văzut prima vedenie… El nu mai văzuse o astfel de vedenie până atunci, deşi mai avusese. El a simţit călăuzirea lui Dumnezeu şi s-a dus după Cuvântul lui Dumnezeu, dar de data aceasta era o vedenie reală şi a strigat: „Sunt un om cu buzele necurate şi toţi oamenii aceştia sunt necuraţi. Vai de mine, fiindcă am văzut manifestată slava lui Dumnezeu.” Noi tocmai ne uităm la aceasta, aşa că ar trebui să zburăm în acţiune. Înţelegeţi?

Sunt un om cu buze necurate.”  El s-a dus la altar şi a spus: „Doamne, sunt un om cu buze necurate. Ce să fac, pentru că Te-am văzut manifestat chiar aici. Am văzut un înger care zguduia locul. L-am văzut vorbind şi ceva s-a mişcat acolo în spate.” Amin. A vorbit şi imediat s-a întâmplat ceva. Slavă! Ce s-a întâmplat?

Am văzut că profetul şi-a mărturisit păcatul, şi ce a făcut Glasul acela puternic care vorbea? A zburat jos, a apucat cleştele, a luat cu el un cărbune aprins, l-a pus pe buzele lui Isaia şi l-a curăţat.

Observaţi, el nu l-a trimis să obţină o diplomă de doctorat; nu i-a dat o carte cu reguli pe care să le înveţe, ci Dumnezeu i-a arătat profetului care era puterea curăţirii cu focul de pe altar. Amin.

Puterea curăţirii lui Dumnezeu astăzi, nu este să reciţi un crez sau să mergi la biserică, ci este puterea Duhului Sfânt şi Focul care vine jos şi curăţă omul de toată necredinţa lui. Amin. Felul de curăţire al lui Dumnezeu este prin foc, nu printr-un crez. Ce ştie un profet despre un crez? El este folosit de Dumnezeu. Cuvântul urma să fie manifestat prin el, deci Dumnezeu nu putea să-i dea un crez, pentru că s-ar fi ţinut de acel crez. Astfel, El a luat foc de pe altar şi l-a curăţit pe profet.

Mai întâi este mărturisirea, apoi urmează curăţirea cu foc. Slavă lui Dumnezeu!  Oh, priviţi! Mai întâi mărturisirea, apoi curăţirea şi al treilea lucru este însărcinarea. Amin. Mai întâi este mărturisirea: „Sunt greşit.” Apoi urmează curăţirea: neprihănirea, sfinţirea şi botezul Duhului Sfânt. Înţelegeţi? Mărturisirea, curăţirea şi însărcinarea: „Mergeţi în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia. Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred.” (Marcu 16.15-28).

După mărturisire vine curăţirea, iar după curăţire vine însărcinarea. Propovăduiţi Evanghelia şi vindecaţi bolnavii, indiferent ce spun oamenii… La urmă, acest profet scump a murit sub persecuţie, fiind tăiat cu ferestrăul.

Amintiţi-vă că Isaia a mărturisit că era greşit. Ei toţi erau greşiţi pentru că s-au bazat pe un crez, pe un om. Vedeţi? El a văzut un împărat, un om mare şi religios, dar a înţeles că toţi oamenii greşesc. Vedeţi? Când a schimbat aceasta şi a privit în sus, Isaia a văzut o vedenie, a văzut Cine era Dumnezeu, iar atunci a spus: „Vreau să mărturisesc că sunt greşit. Crezurile acelea vechi nu au nici o putere pentru că sunt moarte şi au dat greş. Sunt leproase, dar eu am văzut slava lui Dumnezeu manifestată.” Un crez nu poate manifesta slava Lui; un crez nu poate vorbi aşa şi nu poate acţiona aşa. Este nevoie de Hristos să facă aceasta.  Şi de îndată ce a văzut aceasta, Isaia a spus: „Am fost total greşit, Doamne!” Apoi a venit curăţirea şi însărcinarea. Oh, vai!

Atunci Isaia a fost curăţit… iar când Dumnezeu a spus: „Cine va merge pentru Mine?”, el a răspuns: „Doamne, iată-mă, trimite-mă!” Profetul curăţat.

Martela (sper că nu este cineva cu numele acesta printre noi), nu te lăsa influenţată de nişte fete de la şcoala ta sau de vecina care îşi taie părul şi poartă pantaloni scurţi! Nu primi o asemenea influenţă.

Nu te lăsa influenţat de vreun păstor care neagă Cuvântul lui Dumnezeu şi îţi oferă în locul Lui un crez! Nu primi o asemenea influenţă! Stai acolo până când vezi coborând slava lui Dumnezeu şi se întâmplă exact cum a spus Dumnezeu, apoi strigă: „Vai de mine, Doamne, am greşit! Curăţă-mă chiar acum, Doamne, curăţă-mă! Lasă ca Duhul Dumnezeului celui viu să cadă peste mine.”

Când cărbunele de foc pe proroc l-a arins

Făcându-l cât se poate de curat,

Când glasul lui Dumnezeu a spus:

„Cine va merge pentru noi?”

El a răspuns: „Stăpâne, sunt aici, trimite-mă!” (Isaia era gata pentru că a văzut ceva. Da, domnule!”).

Milioane mor în păcat şi ruşine

Auziţi strigătul lor amar.

Grăbeşte frate, în ajutorul lor

Şi îndată răspunde: „Stăpâne, sunt aici!”

Trebuie să facem ceva pentru că este mai târziu decât credem. Fie ca vedenia lui Dumnezeu să influenţeze atât de mulţi oameni încât să vadă că acelaşi Dumnezeu care era în Templu cu Isaia, este astăzi în Locul Său sfânt. El este în Locul sfânt al Duhului Sfânt. El este Duhul Sfânt.

Odată, El a fost în trup, dar acum este în Duh printre oamenii Săi, dovedind că este viu. Nu un crez mort, ci un Hristos viu, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Oh, Isaia a răspuns repede: „Stăpâne, trimite-mă!”

Haideţi să ne plecăm capetele şi să ne rugăm.

În timp ce avem capetele plecate… Aşa cum am spus, încerc să studiez ceva ce cred că v-ar ajuta. L-aţi văzut pe acest profet mare. El s-a născut să fie profet, dar a aflat că a luat-o pe o cale greşită pentru că s-a sprijinit de un om, pe împăratul Ozia. El a aflat că nu te poţi  sprijini pe un braţ de carne pentru că este pieritor şi greşit. Apoi, a privit în sus şi L-a văzut pe Dumnezeu stând pe tronul Său în înălţimi.

Priviţi sus la Isus, fiindcă El a spus: „Eu sunt Acelaşi ieri, azi şi în veci.” Lăsaţi-l să vă ia sus în Duhul şi veţi vedea dacă nu este Acelaşi…

Când Isaia a văzut vedenia lui Dumnezeu venind jos în Templu, a fost gata să mărturisească faptul că este greşit, că nu a făcut nimic bun, iar de atunci a făcut tot ce era bine, a făcut tot ce a putut, iar la sfârşit şi-a pecetluit mărturia cu propriul sânge.

Cred că acesta ar fi simţământul nostru al tuturor. Câţi din voi veţi spune: „Iată-mă, trimite-mă!”, dar Îl veţi auzi pe Dumnezeu vorbind?

Ridicaţi mâna. „Iată-mă! Vreau să-i mărturisesc lăptarului, vreau să mărturisesc oricui pot, să fac ceva. Vreau să fac şi eu ceva. Doamne, nu cer să fiu predicator; nu cer să fiu aceasta sau cealaltă. Dacă sunt fermier, fă-mă un fermier care să poată mărturisi la ceilalţi fermieri. Ajută-mă ca atunci când îmi voi vinde grâul la en-gros, să pun mărturie. Fă-mă să pun mărturie omului de la asigurări. Fără să îi mărturisesc lăptarului şi băiatului care împarte ziare. Fă-mă să fac ceva, Doamne. Fă-mă să merg în vecini şi să-i spun mărturia mea, fetei care se poată urât. Fă-mă să-mi acopăr faţa cu aripile, în umilinţă, şi la fel picioarele. Fă-mă să fiu în închinare în prezenţa Ta şi trimite-mi încă două aripi. „Iată-mă, trimite-mă!”

Cu acest respect, haideţi să ne ridicăm cu toţii într-un serviciu de predare lui Dumnezeu.

Atotputernicul este aici. Credeţi? Noi suntem în prezenţa Lui divină. Să nu uitaţi aceasta. Prezenţa Lui este exact aici… Sincer, de când stau aici am văzut patru sau cinci vedenii care s-au împlinit deja. Aşa este. Sunt despre două sau trei persoane care sunt de aici din biserică şi nu spun nimic. Dar El este aici. În ordine. Acum, să ne predăm fiecare în felul nostru lui Dumnezeu.

Vedem semnul venirii Lui binecuvântate.

Iată, acum smochinul înfrunzeşte,

Evanghelia Împărăţiei a mers pretutindeni

Şi este aici, sfârşitul se vede (Aşa este)

Şi de departe vestim Mesajul arătării Lui.

Curând soseşte în slavă să spună tuturor.

Atunci, treziţi-vă, voi, sfinţii Domnului!

Nu moţăiţi când sfârşitul este aproape

Să fim pregătiţi pentru chemarea finală. (Amin).

Popoarele se rup, Israelul se trezeşte (El este o ţară acum).

Semnele spuse de proroci.

Zilele neamurilor sunt numărate

Cu groază încărcate (Voi vedeţi venind nu numai naţiuni, ci şi biserici).

Întoarceţi-vă la ai voştri, voi, cei împrăştiaţi!

Ziua răscumpărării este aproape.

Inimile oamenilor sunt pline de teamă.

Umpleţi-vă cu Duhul Lui,

Lămpile umplute şi curate.

Priviţi sus, răscumpărarea voastră este aproape.

Prorocii falşi mint,

Adevărul lui Dumnezeu Îl neagă,

Că Isus Hristos este Dumnezeul nostru (voi ştiţi că este).

Dar noi vom umbla pe unde au mers apostolii,

Căci ziua răscumpărării este aproape.

Ştergeţi acel fum denominaţional! Ştergeţi acea funingine a lumii, fiindcă Sângele lui Isus Hristos este mai mult decât suficient să vă cureţe. Priviţi în sus! Lăsaţi Lumina voastră să strălucească, luaţi acele aripi şi zburaţi spre cineva!

Haideţi să ridicăm mâinile şi să spunem: „Dumnezeule, iată-mă, trimite-mă!”

Tată ceresc, după Mesajul aspru şi dur din seara aceasta, mă predau Ţie, împreună cu această biserică. Iată-mă, Doamne, trimite-mă! Doamne, aici este biserica mea. Ajută-i să-şi plece feţele cu respect şi să-şi acopere picioarele în umilinţă. Ajută-i să aibă curajul să zboare repede cu mesajul şi să-L ducă la altcineva. Îndură-Te, Doamne.

Ajută-i să mărturisească cu blândeţe şi să fie sarea pământului. Doamne Dumnezeule, aceasta este jertfa noastră, este darul nostru şi recunoştinţa noastră. După aceasta tânjim, Doamne. Trimite-ne, în seara aceasta, la cineva care este pierdut şi ajută-ne să-i aducem mâine în biserică, de undeva. Ajută-ne să-i învăţăm căile Domnului, ca să fie salvaţi, Doamne, fiindcă este mai târziu decât credem. Fă ca aceasta să însemne ceva serios în inimile noastre, iar în timp ce vom vorbi, Doamne, ia un cărbune încins de Focul Duhului Sfânt de pe altarul de la Calvar şi atinge-ne inimile şi buzele, ca să nu spunem minciuni, ci numai Adevărul.

Doamne, ia-ne în seara aceasta aşa cum suntem. Noi nu suntem toţi predicatori, nu suntem toţi proroci, nu vorbim toţi în limbi, nu facem toţi minuni, dar toţi avem ceva de făcut. Arată-ne ce trebuie să facem, Doamne. Iată-ne! Trimite-ne la vecinii noştri sau unde putem merge, ca să le spunem de venirea Domnului. Îndură-Te, Tată.

Acum binecuvântează-ne. În noaptea aceasta dă-ne o odihnă bună trupurilor noastre, iar dimineaţă ajută-ne să ne trezim şi să venim la biserică, şi vorbeşte-ne cu atâta putere încât să nu laşi nici o piatră necioplită şi orice om să ştie că eşti la lucru. Învaţă-ne, Doamne, fiindcă Te aşteptăm.

Învaţă-ne cum să ajungem la această măsură întreagă în care putem să fim fii şi fiice de Dumnezeu. Te aşteptăm, Doamne, să vii cu cărbunele aprins, gata să-l pui pe buzele noastre. Vino, căci Te aşteptăm în Numele lui Isus.

Acum, în timp ce avem capetele plecate, am să-l rog pe păstor să vină şi să elibereze biserica.

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Nădăjduiesc să vă revăd mâine dimineaţă. Dumnezeu să fie cu voi şi să vindece toţi bolnavii şi suferinzii dintre noi.

Acum mă simt plin de Duhul. Simt Duhul Sfânt. Simt prezenţa Lui. Ştiu că este aici, sunt sigur de aceasta. Văd marele Stâlp de Foc mişcându-Se. Glorie!  Văd manifestarea Fiinţei Lui, divina Sa prezenţă, slăvita Sa Fiinţă.

Dumnezeule, pluteşte peste aceşti oameni şi fă ca niciunul să nu fie pierdut. Te rog. Glorie lui Dumnezeu! Amin.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *