ÎNCĂ O DATĂ

Vă mulţumesc. Să ne rugăm.

Tată ceresc, ne-am adunat din nou în Numele preaiubitului Tău Fiu, Domnul Isus, ca să ne exprimăm dragostea şi recunoştinţa pentru El. Îngăduie ca Duhul Sfânt să vină din nou la noi şi să ne dea la fiecare o porţie din El, astfel încât să ne putem continua călătoria şi să luptăm în bătălia care ne stă înainte, lupta credinţei, prin harul Său. Îndură-Te, Tată. Frânge în după-amiaza aceasta Pâinea vieţii pentru noi, ca să ne întărim, pentru că este scris că omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt are iese din gura lui Dumnezeu. Ajută-ne să luăm aminte la aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Puteţi să vă aşezaţi.

În seara aceasta vom încheia aceste servicii şi aş vrea să vă las la timp ca să puteţi lua Cina. Ştiu că unii dintre voi o numiţi „gustare″, dar dacă iau o gustare, unde este Cina? Cineva mi-a spus odată: „Frate Branham, se numeşte gustare.″ „Serios?″ i-am răspuns eu, „Ei bine, dă-mi voie să-ţi dovedesc că greşeşti. Noi nu luăm „gustarea″ Domnului, ci luăm Cina Domnului.″ Apoi ne gândim la faptul că Domnul nostru nu a luat Cina dimineaţa sau după-amiaza, ci a luat-o seara.

În seara aceasta nu vom sta prea mult, iar fratele Carlson mă va opri exact la timp. „Credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite.″ (Evrei 11.1). Dacă va fi cu voia Domnului şi voi avea suficient timp, aş putea încerca să vorbesc despre „Numărătoarea inversă.″ Este un mesaj scurt şi ştiinţific pe care mi l-a dat Domnul cu privire la timpul din urmă. Dacă va fi cu voia Lui, deseară aş putea vorbi puţin despre Evrei 11.1.

Aseară am avut un timp minunat. Astfel, deşi am zis că nu ne vom ruga pentru bolnavi, Domnul i-a vindecat oricum. Amin. Uneori noi vrem să spunem ceva, dar Domnul poate schimba oricând acel lucru, pentru că El este Dumnezeu.

Acum aş vrea să vorbesc repede despre un subiect din Scriptură, care cred că ne va ajuta. Să deschidem pentru aceasta la Judecători capitolul 16 şi să citim versetele 27 şi 28.

„Casa era plină de bărbaţi şi de femei; toţi domnitorii filistenilor erau acolo, şi pe acoperiş erau aproape trei mii de inşi, bărbaţi şi femei, care priveau la Samson cum juca.

Atunci Samson a strigat către Domnul şi a zis: „Doamne Dumnezeule! Adu-Ţi aminte de mine, Te rog; Dumnezeule, dă-mi putere numai de data aceasta, şi cu o singură lovitură să mă răzbun pe filisteni pentru cei doi ochi ai mei!”

Să ne rugăm din nou. Doamne Isuse, ia acest text micuţ şi udă Biserica cu el, fiindcă ne rugăm şi ne încredinţăm Ţie, în Numele lui Isus. Amin.

Cred că erau prezenţi în jur de trei mii de filisteni, în acea arenă, şi priveau de sus când a intrat acel cuplu ciudat. Era o după-amiază fierbinte şi probabil stătuseră acolo toată ziua. Toţi spectatorii, luptători de vază însoţiţi de femeile lor acoperite de bijuterii, stăteau în acea arenă construită ca un fel de ciupercă cu susul în jos, care în mijloc avea un stâlp care venea cam aşa şi încă doi stâlpi care ţineau tot edificiul. Toţi veniseră să asiste la evenimentul care urma să aibă loc.

Pentru început a avut loc o introducere de divertisment. Poate au avut câteva maimuţe care făceau tot felul de trucuri, dar aveau şi alte lucruri care să-i distreze: lupte, trânte, dueluri până la moarte, etc. Toate acestea erau însă doar o avanpremieră pentru evenimentul principal care avea să aibă loc.

Toţi au aşteptat cu răbdare evenimentul cel mai important, atunci când toată lumea se ridică în picioare ca să vadă bine. Noi vedem aceasta şi în cadrul serviciilor noastre religioase: cântăm, punem mărturii, predicăm şi aşa mai departe, dar evenimentul principal este să vedem ce va face Domnul, să vedem pentru ce ne-a adunat împreună. Noi toţi suntem în aşteptare să vedem care va fi sfârşitul, evenimentul principal.

Astfel, toţi s-au ridicat să vadă ce se va întâmpla, fiindcă au văzut că a fost adus înaintea lor un orb care era purtat de mână de un băiat. Toată ziua holurile arenei au fost pline de războinici care beau şi pasau whisky de la unul la altul, alături de femeile acelea vopsite şi pline de bijuterii. Ei sărbătoreau victoria.

Nu-mi place să spun aceasta, dar era victoria zeului peşte Dagon asupra slujitorului lui Dumnezeu. Simt o durere adâncă atunci când trebuie să spun aceasta, dar este adevărul. Ce eveniment! Biruinţa asupra slujitorului lui IaHVeH. Ce lucru ruşinos! Ce petrecere trebuie să fi dat acei mari demnitari însoţiţi de femeile lor acoperite de bijuterii, lângă focul care ardea sub statuia zeului peşte! Este trist că după câteva mii de ani trebuie să ne amintim de un astfel de eveniment în care Dumnezeul cerurilor, care Şi-a propus să nimicească acel popor păgân, fapt pentru care a trimis un bărbat să facă acel lucru, trebuia să privească sărbătoarea dată în cinstea zeului peşte, fiindcă slujitorul Său fusese biruit. Dar IaHVeH nu pierde niciodată! Slujitorul trimis de El a pierdut biruinţa, dar El nu pierde niciodată!

Ce tablou, ce lucru ruşinos! Băiatul acela îl conducea pe orbul care se împiedica, spre stâlpii din mijloc care susţineau clădirea ca o ciupercă sau umbrelă, şi care era plină de oameni ce îi priveau de pe acele coloane care ţineau toate pietrele împreună şi era astfel construită încât să nu poată fi reprodusă. Ce lucru mare! Mii de preoţi renumiţi cu pieptul scos, făceau ritualuri pentru idolul lor care îl biruise pe IaHVeH. Ce zi mare era aceea, cu băutură, gălăgie şi distracţie!

Şi iată-l venind pe slujitorul lui IaHVeH, orb, împiedicat cu lanţuri şi dus de mână de un băieţel, ca să facă spectacol. Principalul eveniment era să facă spectacol din scopul lui IaHVeH de a le distruge naţiunea. Ei l-au luat pe cel pe care Dumnezeu îl trimisese să-i distrugă şi l-au pus  să-i distreze, acesta fiind cel mai important eveniment pentru ei.

Nu îţi vine să mori când ştii că trebuie să te uiţi la aşa ceva? Te gândeşti că niciodată n-ar trebui să vorbeşti despre aşa ceva. Să-l vezi stând umilit, zdrobit şi înfrânt, chiar între cei doi stâlpi care susţineau clădirea.

Ce simbol este acesta pentru biserica de astăzi! Acesta este un simbol al rasei umane decăzute care s-a vândut lumii în care a fost trimisă să biruiască; este un simbol al bisericii care şi-a vândut morala, a vândut Biblia, şi-a vândut puterea, şi-a predat Sabia şi stă umilită în acest timp când semnele venirii lui Isus Hristos sunt aici. Ea face aceasta acum, când ar trebui să fie curată, fără pată şi fără zbârcitură, şi să-L aştepte pe Mire. Aici avem şi tabloul decăderii morale în care se află această naţiune, dar nu voi zăbovi prea mult ca să terminăm repede. Totuşi, pot asemăna acest lucru cu biserica, cu naţiunea, cu politica şi cu orice alt lucru pe care puteţi pune mâna astăzi, în afară de Biblia lui Dumnezeu. Este decăderea rasei umane, ajunsă într-o stare groaznică!

Şi iată că ateii şi necredincioşii pot să arate cu degetul spre biserică, deşi ea ar trebui să aibă Mesajul acestui ceas şi să le spună: „Ce înseamnă lucrurile acestea?″ Cu toate acestea, nu poate spune nimic pentru că nu are răspuns. De ce? Pentru că a făcut la fel ca Samson: s-a predat.

 Astfel, îl vedem stând acolo, în timp ce oamenii spuneau: „Deci acesta este Samson?″ Haideţi să-l privim puţin pe temutul luptător cu umeri laţi. Iată-l pe acest munte de om stând acolo orb, legat cu sfori şi dus în mijlocul arenei, umilit şi înfrânt, în timp ce Dumnezeul cerurilor îl privea de sus. Cred că mulţi filisteni tremurau în papuci numai la auzirea numelui lui, fiindcă Samson fusese foarte renumit odinioară. La fel a fost şi creştinismul, biserica. Voi face o paralelă între această scenă şi biserică. Când auzeau de Samson, filistenii simţeau că-i ia cu leşin, fiindcă nu mai văzuseră un astfel de om. Puterea lui era deasupra a tot ce avea lumea, nimic nu-l egala.

Mulţi din audienţă îl priveau şi şi-l aminteau în altă postură. Odată a stat cu o falcă de măgar în mână şi a omorât o mie de filisteni, în timp ce alţii fugeau disperaţi să se ascundă printre stânci. Şi uitaţi-vă la el acum! (Judecători 15.16).

Cu altă ocazie, Samson s-a dus la o femeie curvă din Gaza, iar filistenii l-au pândit gândindu-se că-l vor prinde şi-l vor omorî. Au închis porţile cetăţii şi au zis: „Acum l-am prins! Nu mai poate scăpa!″ Aşa încearcă întotdeauna diavolul să vă ţină prizonieri în ceva. (Judecători 16.2).

Dar pe la miezul nopţii, Samson s-a trezit şi a simţit ceva pe spate, după cap, dar ştia că era încă fiul legământului lui Dumnezeu şi că nimic nu îl putea încătuşa. Aşa a stat şi biserica odinioară. Şi ce a făcut? S-a ridicat şi  s-a dus în stradă, a smuls porţile cu stâlpi cu tot, le-a pus pe umăr, le-a dus pe vârful muntelui şi le-a lăsat jos. Mulţi din cei ce stăteau în după-amiaza aceea acolo îşi aminteau acea întâmplare, dar uitaţi-vă la el acum: orb, batjocorit şi pricină de distracţie pentru vrăjmaş. Toată puterea cu care fusese investit de Dumnezeu pentru a îndeplini scopul pentru care venise în lume, i-a fost luată de o femeie.

Cred că acelaşi lucru se poate spune şi despre femeia care se pretinde Mireasa lui Hristos, dar are potirul plin de spurcăciuni şi necurăţia curviei ei. Ea şi-a vărsat potirul curviei ei în gura Bisericii lui Dumnezeu, care fusese ridicată ca să-Şi arate El semnele şi minunile, după cum spune şi ultima poruncă dată de Isus în Marcu 16.

Ea a luat gruparea aceea mică şi credincioasă a lui Dumnezeu şi a organizat-o, aşa că astăzi au ajuns în starea în care sunt: goi, tăgăduind puterea, tăgăduind Duhul Sfânt, tăgăduind vorbirea în limbi, tăgăduind puterea Duhului Sfânt de a învia morţii, de a vindeca bolnavii şi de a scoate dracii. Filistenii sunt asupra ta, ce te vei face?

Multe lucruri au trecut prin gândurile filistenilor când l-au văzut pe Samson stând acolo, fiindcă toţi ştiau cine era. Îl pot auzi pe unul dintre ei spunând: „Îmi amintesc vremea când la simpla rostire a numelui Samson, toţi filistenii fugeau ca şobolanii. Îmi amintesc de vremea când o mie de oameni mărşăluiau prin deşert, și când au auzit că vine Samson, şi-au aruncat armele şi au fugit să se ascundă.″ Şi uitaţi-vă la el acum! A ajuns într-o stare jalnică şi legat, şi toate acestea din cauză că a făcut compromis cu o femeie. Ea l-a dezbrăcat de puterea lui. Fiindcă ştia că era un om puternic, l-a tot întrebat care era secretul acelei puteri. Şi ei aveau oameni puternici, dar nu aşa. Această Dalila a fost o adevărată Izabela şi a ştiut cum să-l manipuleze şi să-i şoptească cuvinte de iubire la ureche. Dar în tot acel timp a căutat doar să afle secretul puterii lui. Puterea este în Cuvânt şi Cuvântul este Dumnezeu. Şi în final, ea a aflat unde era puterea lui, aşa că l-a dus la Niceea, Roma şi i-a ras şuviţele.

Acum ei au ce a mai rămas din ele, dar sunt duşi în Consiliul Mondial al Bisericilor şi acolo vor fi arse din nou. Sunt rase constant prin faptul că spun: „Aceasta nu înseamnă aceea; aşa ceva nu există; zilele minunilor au trecut,″ etc. După ce au aflat că puterea este în Cuvântul curat al lui Dumnezeu, L-au înlocuit cu botezuri, cu strângeri de mână şi cu toate celelalte lucruri.

Acest Cuvânt este Dumnezeu şi a fost dat Bisericii Sale ca să biruiască lumea, diavolii şi boala, şi ca să-i scoată afară pe draci. El nu i-a dat Bisericii o organizaţie, ci Cuvântul, El fiind puterea ei. Dar ei au tăiat jos una, apoi au tăiat-o pe cealaltă şi astfel au tăiat toate cele şapte şuviţe, acceptând ca învăţătură crezurile omeneşti, aşa cum a spus şi prorocul. Nu este de mirare că astăzi stă umilită!

Când Dumnezeul cerurilor i-a ales pe acei pescari analfabeţi şi pe alţii ca ei, a dovedit că El a rămas acelaşi Dumnezeu şi că nu are legătură cu nici o denominaţiune. Şi iat-o stând acolo umilită, când ar trebui să fie plină de putere!

Astăzi ei s-au îndepărtat tot mai mult de aceasta. Ce s-a întâmplat? Dalila a ştiut unde se afla puterea, aşa că i-a îndepărtat pe oameni de Cuvânt, prin aceste seminarii care le-a oferit teologia omenească pe care o avea ea şi cu care   i-a orbit, aşa că îi este foarte uşor să-i conducă în Consiliul Mondial al Bisericilor, în acest consiliu ecumenic.

Voi ziceţi: „Nu ai dreptul să spui aceasta!″

Eu sunt cetăţean american şi am libertatea să vorbesc. Aşa este. Şi vă spun adevărul.

Oare cum se simţea Samson şi ce se gândea în timp ce stătea acolo orb? Dalila ştia că dacă îşi va pierde vederea, era gata. Şi exact aceasta a făcut Dalila şi bisericii din zilele din urmă: i-a luat vederea să nu vadă făgăduinţa lui Dumnezeu şi a vândut-o acestor mari denominaţiuni intelectuale. Nu este de mirare că tuturor le place să spună: „Eu aparţin de prima biserică.” Vedeţi, aceasta se poate întâmpla cât timp diavolul poate să vă ia privirea de la Cuvântul lui Dumnezeu şi de la făgăduinţa Lui. Indiferent cât de nebunesc sună, este făgăduinţa lui Dumnezeu!

Eu nu condamn cultele, ci vă spun doar ce i-a făcut Dalila lui Samson, şi că fiecare se cunoaşte după lucrările sale, aşa cum şi Biserica lui Dumnezeu se cunoaşte după lucrările Lui.

Haideţi să ne oprim puţin la Samson şi să vedem ce-i trecea prin minte în timp ce stătea acolo. Desigur, în timp ce aştepta să înceapă distracţia din după-amiaza aceea, i-au trecut prin minte toate biruinţele răsunătoare pe care le avusese în trecut. Chiar şi spectatorii se gândeau ce om fusese cândva, dar din pricina unei femei care l-a amăgit, totul s-a schimbat din ceea ce ar fi trebuit să fie. Dumnezeu îl ridicase pe Samson să distrugă acea naţiune păgână; acesta a fost scopul pentru care fusese trimis pe pământ.

Dacă Dumnezeu poate găsi numai un om care să se poată preda pe deplin Lui, nu are nevoie de nici o armată, pentru că El S-a folosit întotdeauna de un singur om.

Dumnezeu i-a dat lui Samson puterea Sa, dar Samson nu i-a dat lui Dumnezeu inima, ci i-a dat-o Dalilei, iar puterea i-a dat-o lui Dumnezeu. Dar tu trebuie să predai sufletul, trupul, puterea şi tot ceea ce eşti, voii lui Dumnezeu şi să devii un întemniţat al Lui, pentru că oricum vei fi întemniţatul cuiva. Tu nu-ţi aparţii ţie, ci eşti întemniţatul cuiva; aşa că, ori eşti întemniţatul diavolului, fiindcă cunoşti Adevărul dar nu vrei să te predai Domnului, ori eşti întemniţatul lui Dumnezeu şi te predai Lui. Ori una, ori alta. Ori eşti prizonierul diavolului şi al păcatului, ori eşti prizonierul lui Dumnezeu şi întemniţat al neprihănirii Lui. Ori una, ori alta.

Samson se gândea la marile biruinţe pe care le avusese. Cu siguranţă şi-a amintit timpul când era copil şi cum l-a legitimat Dumnezeu; şi-a amintit cum i-a vorbit Domnul mamei sale şi i-a spus ce trebuia să facă, să nu bea băuturi tari şi să aibă grijă ce mănâncă pentru că va naşte un nazireu. Şi-a amintit cum ea îi pieptăna părul lung şi îi spunea: Fiule, aceste plete sunt legământul cu Dumnezeu şi puterea ta este în ele. Să nu spui nimănui acest lucru, să nu te destăinui nimănui, ci să stai pe aceasta!” (Judecători 16.17).

Isus Hristos i-a spus Bisericii Sale că „Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.” şi: „Oricine va scoate sau va adăuga ceva, îi va fi scoasă partea de la Pomul vieţii.” (Matei 24.35, Apocalipsa 22.18-19). Biserica ar trebui să se gândească la aceasta, în timp ce stă în acest haos, înainte de venirea Domnului Isus, care poate veni în orice moment pentru răpire.

Şi noi putem să ne gândim la marile biruinţe obţinute de Biserică în trecut, în perioada reformei, în zilele lui Irineu, ale sfântului Martin, Patrik şi a celorlalţi bărbaţi care au protestat împotriva acestor organizaţii.

Luther s-a ridicat şi a protestat împotriva primei organizaţii, biserica catolică, dar gruparea care l-a urmat s-a organizat imediat după plecarea lui.

Penticostalii timpurii au ieşit din organizaţii. Acesta a fost un nume de batjocură pentru voi, dar aşa cum„Câinele s-a întors la ce vărsase” şi „scroafa spălată s-a întors să se tăvălească iarăşi în mocirlă.” (2Petru 2.22), şi voi v-aţi întors la lucrurile pe care trebuia să le biruiţi. Aceasta îmi răneşte inima mai mult decât când mă gândesc la victoria lui Dagon asupra lui Samson, fiindcă văd că Dalila a pus mâna pe Biserică. Acesta este motivul pentru care protestez cu toată puterea şi din toată fiinţa mea şi chem biserica la pocăinţă. Părinţii voştri au fost daţi afară din acele organizaţii. Ei au protestat împotriva lor, dar iată că copiii lor s-au întors drept în lucrurile pe care trebuiau să le biruiască. Acesta este exact tabloul lui Samson şi Dalila.

Cum ar trebui să ne gândim la acele mari biruinţe, dar nu mai avem timp! Dumnezeu l-a ridicat pe Samson pentru acest scop, dar iată-l stând acolo, între cei doi stâlpi, orb, umilit şi înfrânt. Era acelaşi bărbat, dar nu mai avea puterea.

Biserica are mai mulţi membri ca oricând, dar unde este puterea, Cuvântul manifestat? V-a fost tăiat, v-a fost ras de organizaţii.

Samson L-a dezamăgit pe Dumnezeu şi pe poporul Său. Era un ratat; era prizonierul poporului pe care fusese rânduit să-l distrugă.

La fel este şi ultima organizaţie a bisericii, penticostalii: biruită ca Samson. Poate nu credeţi şi nu vreţi să admiteţi aceasta, dar deschideţi-vă pentru Cuvânt şi veţi vedea adevărul. Pe Samson l-au pus să facă tot felul de trucuri şi să joace pentru distracţie.

Priviţi-i pe aceşti oameni de afaceri ai Evangheliei depline, pe care-i iubesc mult. Ei afişează în magazinele lor: „Sfântul reverend Cutare; sfântul părinte Cutare.” Oh, penticostali înşelaţi şi orbi! Ce s-a întâmplat cu voi? Nu ştiţi că Mântuitorul nostru a spus să nu numim pe nici un om de pe acest pământ, părinte? Nu vedeţi cum râde diavolul de voi? Vedeţi cum diavolul ia pe unul din aceşti daţi afară de acolo şi râde de voi? Ei nu vin înăuntru! Nu lăsaţi pe cineva să vă convingă că o vor face. Cum a ajuns biserica să fie înşelată? Lumea i-a luat vederea. Nu ştiţi că Isus a spus că se va întâmpla aceasta? Când fecioarele adormite s-au dus să cumpere untdelemn, nu au mai găsit. Aici sunt fecioarele adormite: luterani, metodişti, prezbiterieni. Ei nu intră înăuntru. Pot vorbi în limbi şi să sară în sus şi jos, dar aceasta nu înseamnă nimic. Am văzut păgâni făcând acelaşi lucru, oameni care se închinau la diavolul, vorbeau în limbi, săreau în sus şi-n jos, beau sânge dintr-un craniu de om şi-l invocau pe diavolul. Nu vă bizuiţi pe senzaţii, fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece!

Uitaţi-vă cum biserica a fost înşelată exact ca Samson, care a ajuns să facă tot felul de trucuri. Oh, cum s-a ridicat Satan şi râde de ei zicând: „Uitaţi-vă la ei! Pretind că au Biblia! Uitaţi-vă la ei! Spun că cred Biblia!” Şi ce va face? Îi va conduce drept acolo, exact cum spune Biblia. Sunt biruiţi. Dalila le-a luat vederea ca să nu mai vadă Adevărul.

Isus le-a spus fariseilor: „Aveţi ochi dar nu vedeţi. Aveţi urechi dar nu auziţi.” De ce? Pentru că aşa a spus Isaia, iar Isus a făcut referire exact la cuvintele profetului.  Dumnezeu însuşi, Isus Hristos, S-a referit la cuvintele profet ului Său.

Şi iată că astăzi, Duhul Sfânt ne aduce memoria înapoi. „Încăpăţânaţi, iubitori de plăceri mai mult decât de Dumnezeu, femei cu feţele vopsite şi purtând pantaloni scurţi, purtându-se ca lumea, cu părul încreţit, având doar o formă de evlavie, dar tăgăduind puterea.” (2Timotei 3.4-5). Faptele voastre dovedesc că nu credeţi, fiindcă Duhul Sfânt arată înapoi în Cuvânt.

Tu zici: „O, eu Îl am!” Dacă iei un medicament şi nu are nici un efect, mai bine ai schimba tratamentul, pentru că altfel vei muri în păcat.

Samson a ajuns prizonierul poporului pe care fusese ridicat să-l distrugă. La fel este şi cu biserica. Voi aţi fost ridicaţi să faceţi de ruşine organizaţiile şi lumea, şi aţi ajuns să fiţi voi înşivă organizaţi. Dar făcând aceasta, nu mai puteţi urma Scriptura, pentru că fiecare organizaţie are o părere diferită, şi astfel v-aţi pierdut puterea. De ce? Pentru că aţi fost orbiţi de diavolul.

Samson i-a permis unei femei să-l scoată din Cuvântul lui Dumnezeu. Voi ziceţi: „Frate Branham, dar nu a fost Cuvântul.” Ba a fost Cuvântul lui Dumnezeu! Dalila l-a scos pe Samson din Cuvântul făgăduit.

La fel a făcut şi Izabela acestui timp: a înşelat biserica şi a scos-o din Cuvântul făgăduit al Bibliei. Este exact acelaşi lucru. Ce au făcut? Au lăsat-o pe Izabela să vorbească în Apocalipsa 17, unde este reprezentată biserica catolică. Chiar catolicii recunosc că este vorba despre ei. Cărţile lor spun aceasta, dar câţi dintre ei citesc propriile scrieri? Voi ştiţi că acesta este adevărul. (Adunarea spune: „Aşa este.”).

Ei singuri spun că acolo este simbolizată biserica catolică. Şi nu uitaţi că ea este mama curvelor. Ea este o curvă şi mama curvelor. Vedeţi, este vorba de biserici. Nu băieţi, ci fete. Bisericile protestante sunt fiicele curve, iar ea este mama curvelor. De ce? Pentru că de îndată ce s-au organizat, au făcut acelaşi lucru ca mama lor: s-au dezbrăcat de Cuvânt şi au urmat învăţăturile organizaţiei lor.

Ştiu că nu este nici plăcut şi nici popular să spun aceasta, dar este Adevărul. Eu nu am programe mari la radio sau la televiziune, care să mă sprijine şi Dumnezeu să mă ajute să nu am niciodată vreunul, fiindcă doresc un singur lucru şi acesta este sprijinul lui Isus Hristos prin Cuvântul Său. El să legitimeze că ceea ce vă spun din Cuvântul Lui este Adevărul. Nu este ceva închipuit sau o părere, ci Duhul Sfânt al lui Dumnezeu este Cel ce ia făgăduinţa acestui timp şi dovedeşte că este Adevărul. Aceasta-i tot ce-mi doresc să văd. Aşa cum spunea şi Isus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” (Ioan 10.37).

Sunteţi orbi! Voi spuneţi: „Noi nu suntem orbi!” Ba sunteţi! Aşa spune Biblia. Orice cititor al Bibliei ştie că aceasta este epoca Laodicea. Câţi credeţi aceasta? (Adunarea spune: „Amin!”). Biblia spune că „Eşti ticălos, nenorocit, sărac, orb şi gol, şi nu ştii.” (Apocalipsa 3.17). Vedeţi? Partea rea este că nu ştie. Epoca aceasta este mai rea decât toate celelalte epoci laolaltă. „Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său, dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” (Isaia 1.3).

Orbi spirituali! Orbi faţă de ce? Faţă de Cuvântul lui Dumnezeu! Ei sunt cât se poate de orbi şi nu vor să vadă. Astfel, când le spui ceva, îţi răspund: „Oh, da, intenţionez să fac aceasta!” dar niciunul nu o face. Ei nu pot să facă aceasta şi să-şi păstreze părtăşia cu organizaţia lor, fiindcă îi vor da afară.

Dalila a ras şuviţele lui Samson. El avusese părul lung şi cârlionţat ca al femeilor, dar acum era biruit.

Fraţii lucrători şi mesagerii penticostali timpurii nu au putut crede că chiar copiii lor aveau să organizeze seminarii, fiindcă ei le spuneau tot timpul, prin Cuvântul lui Dumnezeu, să iasă afară de acolo. Aşa este. Ce s-a realizat prin aceste seminarii? S-a adus lumea în biserică. Un predicator bătrân obişnuia să cânte:

Am lăsat jos barierele

Am făcut compromis cu păcatul.

Am lăsat jos barierele, oile au ieşit,

Dar cum au intrat caprele?

Aţi lăsat jos barierele şi v-aţi depărtat de Cuvânt. Când Eva a lăsat jos bariera şi a primit argumentele raţionale ale lui Satan, a intrat înăuntru moartea. Şi bariera pe care a pus-o peste ea era Cuvântul făgăduinţei. Dar ce am făcut noi? L-am înlocuit  cu un crez. Amin. Voi ştiţi că acesta este adevărul. Şi cu ce ne-am ales noi, penticostalii de astăzi? Cu prea mulţi Ricky. Aceste nume: Ricky şi Elvis, nu au prea fost auzite mai demult. Ele sunt nume pentru acest timp şi înseamnă ceva.

Voi ziceţi: „Nu înseamnă nimic!” Atunci de ce numele lui Avram a fost schimbat în Avraam? De ce a fost schimbat numele lui Saul în Pavel? Dar al lui Simon în Petru? Dar propriul Său Nume? De ce a schimbat numele lui Iacov în Israel? El n-a făcut aceasta decât după ce s-a luptat cu Domnul şi a biruit. La fel s-a întâmplat şi cu Isus: Biblia spune că după ce a biruit moartea, iadul şi mormântul, a primit un Nume nou.

Când biserica va birui, nu va mai putea spune: „Sunt metodist, baptist, prezbiterian.” Când va birui crezurile ei şi lumea care a târât-o aici, ea va deveni Mireasa lui Isus Hristos, doamna Isus Hristos. Amin.  Dar cât timp avem femei cu părul scurt, cu pantaloni scurţi şi faţa vopsită, care cântă în cor şi se pretind creştine, nu vom ajunge niciodată acolo.

Nu demult am fost într-o adunare penticostală dintr-un oraş mare. Ei aveau un cor foarte mare format din băieţi şi fete. Eu am stat după acele cortine şi mă rugam. Şi de acolo am putut vedea că fiecare fată din cor, şi cred că erau vreo treizeci şi cinci, avea părul coafat şi era fardată. Apoi, când David duPlesis a adunat colecta misionară, ei îl imitau pe orbul Bartimeu. Aceştia sunt nepoţii cincizecimii. Ei nu sunt slujitorii lui Dumnezeu botezaţi cu Duhul Sfânt, pentru că Duhul Sfânt nu va râde niciodată de propriul Său Cuvânt. Aşa ceva este imposibil, pentru că atunci nu ar mai fi Duhul Sfânt. Aici aţi ajuns! Oh, Samson, gândeşte-te puţin!

Să nu uitaţi că aceste benzi înregistrate vor fi trimise în jurul lumii, pentru că eu nu vorbesc numai pentru gruparea de aici.

Samson a început să se gândească la ce a fost odată şi unde a greşit.

Oameni ai cincizecimii, gândiţi-vă cum era biserica cu o mie nouă sute de ani în urmă şi uitaţi-vă cum sunteţi astăzi. Analizaţi-vă puţin! Mai am cam opt minute ca să mă pot ţine de cuvânt.

Fiţi atenţi! În timp ce stătea acolo, Samson plângea şi se gândea la greşelile pe care le săvârşise şi la ce i s-a întâmplat din cauza aceasta. El era orb şi nu mai putea vedea pentru că acceptase altceva. Aici l-a adus iubirea pentru femeia aceea, care apoi l-a părăsit. Aici aş putea vorbi despre cursa pe care a întins-o Satan bisericii. El v-a orbit să nu vedeţi Adevărul şi astfel v-a prins. Dacă aţi şti! Într-una din zilele acestea, Dumnezeu vă va dovedi care este semnul fiarei. Da, da!

Şi stând acolo, Samson a început să se gândească la greşeala pe care a făcut-o când a părăsit calea strâmtă şi dreaptă şi s-a îndepărtat de făgăduinţa lui Dumnezeu, aşa că a strigat: „Doamne, răzbună ochii mei!” De ce a strigat aşa? Pentru că a ştiut că mai era o şansă. Aici aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie!

Desigur, Samson s-a gândit la toate lucrurile după ce a părăsit cărarea. Atunci a văzut unde greşise, dar era deja prea târziu. Totuşi s-a gândit că trebuie să mai fie o posibilitate ca Dumnezeu să răspundă. Ştia că dacă se va putea pocăi şi-I va arăta lui Dumnezeu că-i pare rău pentru greşelile făcute, exista posibilitatea ca Dumnezeu să-Şi mai ţină făgăduinţa dată. Dumnezeu o va face. Da, El o va face. Şi nu vă faceţi griji! Dumnezeu va avea acea Biserică. Ea va fi acolo, iar Duhul Sfânt va lucra în aşa fel încât Biserica şi Hristos vor fi acelaşi Duh.

Luther a stat în picioare pentru neprihănire; Wesley a stat în dragoste pentru sfinţire, dar biserica a ridicat capul şi a văzut mai mult de atât, aşa că s-a organizat; omul a venit şi a altoit Viţa, dar când au făcut aceasta, au murit şi nu s-au mai întors. Ei nu se vor mai întoarce niciodată, dar este o sămânţă de Viaţă, o mlădiţă, care va ieşi din Viţă.

Astfel, Samson s-a gândit că mai este o posibilitate. El a prins ideea. Partea tristă este că biserica nu a prins ideea, nu îşi dă seama că există o şansă de trezire. Ei nu au prins încă viziunea şi stau aşa. Voi ziceţi: „Ce vrei să spui, frate Branham?” Ştiu că acum bateţi din palme şi aveţi adunări mari împodobite cu sclipici lumesc. Trebuie să mergeţi în locurile cele mai mari, să aveţi cea mai bună organizare şi să faceţi asta şi cealaltă. Păstorul vostru trebuie să aibă seminar sau diplomă de doctorat, pentru că nu le poţi spune vecinilor că este un om neînsemnat, venit din lanul de porumb. Trebuie să fie „doctor LLD” sau ceva de felul acesta, dar pentru mine aceasta arată cât eşti de departe de Dumnezeu. Acesta-i adevărul, pentru că intelectul te duce departe de El; cu cât străluceşti mai mult de educaţie, eşti mai departe.

Şi încă ceva referitor la evanghelismul acesta modern de astăzi: este mai departe ca oricând de cincizecime. Totul este o grămadă de Hollywood. Da, voi străluciţi în aceasta ca tinichelele din încăperea zeului Dagon, dar toate aceste concepte intelectuale despre Evanghelie, nu vor aduce puterea lui Dumnezeu în biserică şi nu le vor face pe femei să nu-şi mai taie părul, să-şi ocupe locul în casă şi să-şi crească copiii aşa cum trebuie. Aceasta nu va aduce Duhul lui Dumnezeu.

Samson stătea acolo mare cât un taur.

Biserica stă mai bine în ceea ce priveşte numărul membrilor decât a stat în urmă cu patruzeci de ani, dar unde este Duhul lui Dumnezeu? Oh, Doamne! Unde este Duhul lui Dumnezeu în ea? Eu văd numai duhul de la Hollywood; văd duhul lumii; văd un duh de strălucire. Dar unde este Duhul lui Dumnezeu care poate recunoaşte Cuvântul când este manifestat; care recunoaşte Adevărul? Numai Duhul lui Dumnezeu poate face aceasta. Aşa este.

Samson avea un trup cât se poate de mare, dar puterea i-a fost luată.

Conform statisticilor de astăzi, biserica penticostală are cu un milion de membri mai mulţi în fiecare an. Ei bine, cu ce v-aţi ales prin aceasta? În ce mă priveşte, mai bine aş avea cinci sute de oameni care şi-au predat pe deplin vieţile lui Hristos. În definitiv ce înseamnă să ai membri? Încă un lucru prin care să fiţi orbiţi şi să întăriţi puterea curvei celei mari. Aşa este.

Biserica de astăzi nu vrea să plătească preţul.

Samson s-a rugat şi a zis: „Doamne, să mor împreună cu vrăjmaşii mei!” Oh, Doamne! Dar voi nu vreţi să muriţi faţă de mândria voastră! Nu vreţi să muriţi faţă de lucrurile lumii. Când spun aceasta, nu mă refer numai la cei din Chicago, ci la întreaga lume, fiindcă vorbesc lumii.

Voi nu vreţi să muriţi, dar este singura posibilitate ca să aveţi o trezire. Samsoni orbi, nu vedeţi că Dalila v-a orbit? Şi singura cale de a aduce puterea Lui înapoi în biserică este să muriţi faţă de vrăjmaşul care v-a adus în acest ism lumesc.

Samson a zis: „Să mor împreună cu filistenii!” Acesta este un preţ mare! Voi trebuie să muriţi faţă de lucrul care  v-a adus în starea aceasta; trebuie să muriţi faţă de lucrul care v-a adus pe voi, penticostalii, în starea în care sunteţi în după-amiaza aceasta. Trebuie să muriţi pentru tot!

Samson dorea să plătească preţul pentru ca puterea lui Dumnezeu să vină din nou în viaţa lui. Mă întreb dacă şi biserica este gata să plătească în după-amiaza aceasta preţul şi să moară cu vrăjmaşul, cu popularitatea şi cu toate celelalte lucruri, ca să vadă puterea lui Dumnezeu din nou şi să devină o întemniţată a lui Isus Hristos.

I-am auzit pe unii dintre voi spunând: „Oh, dar noi avem treziri!” Da, dar acestea sunt treziri denominaţionale. Astfel, unitarienii vor să-i tragă pe trinitarieni şi să-i facă unitarieni; trinitarienii vor să-i atragă pe unitarieni şi să-i facă trinitarieni. Unii vor să-i ia pe alţii şi să devină o mare denominaţiune. Nu vă daţi seama că vreţi doar să vă aprovizionaţi cu oameni?

Noi suntem fraţi şi nu există nici o denominaţiune care să ne poată despărţi de dragostea lui Dumnezeu. Noi suntem fraţi, iar Domnul a spus: „Prin aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii pentru alţii.” (Ioan 13.35). Voi ziceţi: „Şi atunci de ce strigi la ei?” Pentru că dragostea corectează. Dacă dragostea nu corectează, nu este dragoste. Dacă îţi vezi copilul mergând pe stradă şi nu îi aplici o lecţie, nu eşti un tătic adevărat, pentru că un părinte adevărat îl va lua şi îi va aplica o corecţie ca să ştie că nu mai trebuie să meargă pe stradă pentru că altfel va pieri.

Aceasta este dragostea adevărată. Dar tu spui: „Juniorule, cred că ar trebui să nu mai mergi pe stradă pentru că maşinile circulă cu viteză mare.” Acesta este un nonsens. Eşti un predicator moale şi nu eşti în stare să iei Cuvântul lui Dumnezeu ca să-i spui albului, alb şi negrului, negru, adevărului, adevăr şi greşelii, greşeală.

Este adevărat că avem treziri, dar uitaţi-vă ce morală este în spatele acestor treziri. Oamenii nu sunt schimbaţi deloc, ci se îndepărtează tot mai mult de Dumnezeu şi se alipesc de lume.

Fiţi atenţi! Samson ştia ce urma să se întâmple dacă Dumnezeu asculta rugăciunea lui, dar noi nu ţinem încă cont de preţ. Ce se va întâmpla dacă Dumnezeu va răspunde rugăciunilor noastre de a deveni un copil adevărat al lui Dumnezeu? Ştii că chiar atunci vei pleca din denominaţiunea ta şi vei părăsi femeile cu care ai jucat bridge sau altceva? Ar fi bine să ţineţi cont de aceasta!

Samson a vrut să plătească preţul: „Lasă-mă să mor!” El a ştiut…

Acum aş vrea să mă ascultaţi cu atenţie! El ştia că în starea lui de decăzut nu putea face faţă provocării acelui ceas, deşi era la fel de bărbat ca înainte şi trupul lui era plin de muşchi. Da, Samson era la fel de mare şi de musculos ca înainte. Noi avem biserici mai bune, clădiri mai bune, dar unde ne este puterea? Vorbesc duhovniceşte. „Oh, noi am putea obţine un vot în naţiunea noastră!” Sigur că am putea, dar nu la aceasta mă refer, ci vorbesc despre prezenţa lui Dumnezeu recunoscută printre noi.

Samson ştia că în starea lui decăzută nu putea face faţă provocării acelui ceas, ceea ce ştie şi biserica de astăzi. În starea aceasta nu putem face nimic. Nu se poate, pentru că denominaţiunile nu adeveresc Cuvântul, ci Îl resping. Chiar denominaţiunea în sine neagă Cuvântul, pentru că este o organizaţie. Dacă eşti acolo te pui de partea cealaltă, negi Cuvântul.

Mai am numai două sau trei minute, aşa că mă voi grăbi…

… „Există o şansă ca Dumnezeu să mă asculte. Există o şansă…” Filistenii nu au observat că băiatul i-a dezlegat mâinile, fiindcă el i-a zis: „Lasă-mă, ca să mă pot atinge de stâlpii pe care se reazemă casa şi să mă reazem de ei.” (Judecători 16.26).

Aş vrea ca biserica să înţeleagă că există o şansă de trezire. Şi ce a făcut? Şi-a ridicat orbitele goale spre Dumnezeu, fiindcă nu mai avea ochi. Filistenii nu au observat mişcarea buzelor lui în timp ce se mărturisea sincer.

 Noi mergem şi spunem: „Doamne, iartă-mă pe mine, pe Joe şi pe Jim…” dar nu ajunge, fiindcă avem nevoie de o curăţire sinceră de la amvon până la portar.

Ei nu au observat lacrimile care curgeau din orbitele goale în care fuseseră odinioară ochi şi nici mişcarea buzelor lui. Samson dorea ca Dumnezeu să-Şi adeverească Cuvântul încă o dată, aşa cum i-am spus şi acestui Samson de astăzi: că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”

„Încă o dată, Doamne,” s-a gândit el, „şi se va întâmpla! Nu o denominaţiune nouă, nu un nou membru, ci un Cuvânt adeverit de Tine, Dumnezeule. Eu sunt orb, Doamne, dar ştiu că Tu eşti acelaşi Dumnezeu. Eu am căzut de pe cale şi nu sunt vrednic să trăiesc, dar lasă-mă să mor împreună cu vrăjmaşii mei. Tu m-ai ridicat să-i distrug, iar eu Te-am dezamăgit, dar mai este o posibilitate să mă asculţi încă o dată. Încă o dată, Doamne!” El s-a rugat sincer pentru că ştia ce urmează. „Numai de data aceasta, Doamne!” Doamne, lasă-mă să-L văd o singură dată pe Isus Hristos aşa cum a fost ieri! Samson s-a rugat acea rugăciune cu sinceritate şi lacrimi pe obraji.

De aceasta are nevoie şi biserica. Mărturisiţi că aţi greşit! Nu contează ce spune doctor Jones sau altcineva. Dacă nu eşti în Cuvânt, mărturiseşte că eşti greşit. Strigă: Doamne, încă o dată! Numai o dată, Doamne! Răzbună orbirea mea din pricina acestor denominaţiuni! Dă-mi putere să scutur această lume denominaţională prin adeverirea Cuvântului Tău. Dă-mi putere, Doamne! Dovedeşte încă o dată aceasta!”

El ştia că se va întâmpla dacă rugăciunea lui era ascultată, aşa că a strigat cu sinceritate: „Încă o dată, Doamne!” Şi în timp ce plângea şi mărturisea sincer, a început să vibreze fiecare fibră a trupului său. Aceasta se întâmplă când trupul lui Hristos stă ca unul şi fiecare fibră şi fiecare mădular începe să vibreze sub botezul Duhului Sfânt, nu cu membri noi, cu strângeri de mână sau cu crezuri omeneşti.

Şi în timp ce puterea începea să intre în acei muşchi puternici, a început să vibreze fiecare fibră; a început să se simtă din nou el însuşi şi s-a răsucit; iar când a făcut aceasta, marele zid s-a prăbuşit. Tot ce ne trebuie nouă astăzi este să cădem sinceri în faţa lui Dumnezeu, ca să vindece aceşti ochi orbiţi ca să nu mai vadă Cuvântul lui Dumnezeu şi astfel, să vedem căzute aceste ziduri denominaţionale.

Aceasta a fost cea mai mare biruinţă pe care a avut-o Samson, pentru că a fost gata să mărturisească greşeala făcută în faţa duşmanului pe care fusese născut să-l distrugă.

Oh, penticostalilor, staţi drepţi faţă de Cuvântul lui Dumnezeu! Pocăiţi-vă şi strigaţi tare: „Încă o dată!” Daţi-mi voie să vă spun ceva. Mai bine să dobori tu duşmanul înainte să te doboare el. Aşa este. Aduceţi înapoi rugăciunile de modă veche, pocăinţa adevărată şi serviciile la altar care ţineau toată noaptea! Ascultaţi-mă, penticostalilor! Scoateţi afară stricăciunea pe care a făcut-o Izabela în mijlocul vostru! Părăsiţi-o şi întoarceţi-vă la Cuvântul lui Dumnezeu, departe de apucăturile de la Hollywood. Întoarceţi-vă cu toată inima spre Cuvântul lui Dumnezeu! Întoarceţi-vă din nou la puterea Duhului Sfânt! Femeilor, îmbrăcaţi-vă ca nişte doamne, iar voi, bărbaţilor, purtaţi-vă ca nişte bărbaţi adevăraţi, ca fii şi fiice de Dumnezeu! Întoarceţi-vă de la sistemul acestei Izabele care vă sufocă şi vă orbeşte! Dumnezeu să ne ajute să avem o pocăinţă adevărată, nu de jumătate, pentru că aşa nu ajungem nicăieri.

Chiar în clipa aceasta ar trebui să ne ridicăm în picioare şi să strigăm cu mâinile ridicate: „Doamne, încă o dată! Încă o dată, Doamne!”

Să se ridice toţi cei care vor să vadă o trezire şi sunt gata să moară pentru aceste lucruri care vin de la Hollywood; toţi cei care sunt gata să moară ca să vadă puterea lui Dumnezeu venind din Sion.

Să ne ridicăm mâinile şi să strigăm: „Doamne, trimite încă o dată Duhul Sfânt ca într-un vârtej de vânt, aşa cum ai făcut în ziua de rusalii. Amin. (Adunarea continuă să se roage şi să-L laude pe Dumnezeu).

– Amin –