ILIE ȘI JERTFA DE MÂNCARE

  …Aleluia!… „Doamne, eu primesc.” Ce primesc?
Fiecare făgăduință pe care a dat-o El, este a mea. Acum, înainte ca să ne
așezăm, să ne plecăm capetele pentru un moment, ca să ne rugăm și pentru aceste
batiste de aici.

Domnul nostru, în
seara aceasta Îți suntem recunoscători pentru cântările Sionului, pentru
Evanghelia de modă veche care ne curăță inimile de rău și Îți mulțumim pentru
scumpele făgăduințe din Biblia noastră, pe care le primim prin credință.

În timpul lui Pavel
erau mulți oameni bolnavi, iar ei au adus batiste și șorțuri pe care le-au pus
pe trupul lui și apoi le-au dus la cei bolnavi și suferinzi; și Scriptura ne
spune că duhurile necurate au ieșit din oameni și neputințele i-au părăsit din
pricina credinței lor în Domnul Isus. (Fapte 19.11-12).

Dumnezeule, Pavel a
plecat în Prezența Ta de aproape două mii de ani. Multe generații au trecut,
dar Tu ești Dumnezeu în fiecare generație.

În seara aceasta
oamenii au crezut în Tine și noi Îți încredințăm Ție aceste batiste și
pachețele crezând din toată inima că Tu vei răspunde rugăciunilor noastre și ei
vor fi vindecați. Îndură-Te, Doamne, fiindcă Ți le încredințăm spre slava lui
Dumnezeu, în Numele lui Isus, Fiul Său. Amin.

Vă puteți așeza.

Cei care au pus aici
sus aceste batiste, le pot lua imediat după încheierea serviciului.

În seara aceasta sunt
bucuros. Astăzi am trecut munții imediat ce am terminat cu interviurile pe care
a trebuit să le dau, apoi m-am dus să mă rog. Dar de fiecare dată când ajung în
acest deșert, mă face să-mi doresc tot mai mult să mă întorc aici. 

În seara aceasta mă
bucur de un lucru, de soția mea; de cât timp suntem împreună și ea a văzut
manifestându-se vedeniile lui Dumnezeu. Ea a fost acolo, în Jeffersonville, în
ziua când Îngerul Domnului Și-a făcut apariția la râu. Era în anul 1933. Ea a
auzit Glasul, dar nu a văzut Lumina. Chiar și fotografii ziarelor au văzut
Lumina, dar ea era doar o copilă de doisprezece ani și a văzut cum mulți oameni
au leșinat. Lumina a stat acolo cam un minut, apoi S-a dus din nou în cer. Ziarele
timpului au scris un articol: „O lumină mistică s-a arătat peste un predicator
local baptist în timp ce boteza.” Acest lucru a mers până în presa Canadiană.

Cam cu trei sau patru
ani în urmă, când am mai fost în Phoenix, fratele Jack Moore care era cu mine,
a chemat-o pe soția mea să vină pe platformă. Ea este foarte timidă și simțea
că-i vine să leșine. A venit după ce am ajuns eu pe platformă și ungerea era
acolo pentru serviciul de vindecare. Ea a spus că a fost pentru prima dată
într-o Prezență ca aceea, iar în penultima seară L-a văzut pe platformă. Când
ne-am întâlnit afară, avea lacrimi în ochi și mi-a spus: „Billy, L-am văzut pentru
prima dată în viața mea. Te-ai rugat pentru o femeie și L-am văzut venind drept
în fața ei și a stat acolo câteva momente, apoi s-a dus unde erai tu. Și
imediat ce te-ai oprit din vorbit, a plecat.”

Eu sunt bucuros
pentru că S-a arătat înaintea ochilor ei. Vedeți, ea a trebuit să treacă prin
multe cu mine, de aceea mă bucur pentru ea.

Mâine seară va fi
serviciu de vindecare. Billy, Leo, Gene și ceilalți vor fi aici să împartă
numere de rugăciune. Atunci vom aduce oamenii pe platformă și ne vom ruga
pentru ei.

Eu trebuie să țin
adunările americane în felul în care au fost învățați oamenii, cu punerea
mâinilor, dar aceasta este o tradiție evreiască; nu este pentru neamuri, dar neamurile
au preluat-o. Neamurile spuneau: „Nu sunt
vrednic să intri sub acoperișul meu; spune doar un cuvânt, și slujitorul meu va
trăi
.” (Mate 8:8) Așa este. Dar evreul spunea: „Vino și pune mâinile peste fiica mea, și ea va trăi.” (Matei 9:18)
Vedeți, acesta era obiceiul lor și nu era pentru neamuri.

Seară după seară,
ceas după ceas Duhul Sfânt vine prin clădire și descoperă tainele inimilor. Voi
ați văzut aceasta tot timpul, ca să vă facă de cunoscut că Prezența Domnului
este aici. Dacă acceptați aceasta, veți fi vindecați chiar atunci fiindcă orice
vindecare care poate fi făcută pentru voi este deja făcută; a fost terminată în
urmă cu o mie nouă sute de ani. Toată salvarea pe care o poți primi a fost deja
plătită; este a voastră, doar primiți-o. El a adeverit salvarea voastră cu mai
mult de o mie nouă sute de ani în urmă.

M-ați auzit spunând
în adunări: „El va face aceasta ca să crezi”? Vedeți, semnele și minunile nu
sunt pentru vindecare sau salvare, ci pentru ca oamenii să realizeze și să
înțeleagă că Prezența lui Dumnezeu este aici. Deci, cum va fi este mai mult
decât o minune. Acum începem să vedem simplu minuni.

Vedeți, când vine la
o persoană, mai mulți s-au ridicat de pe tărgi și cărucioare. Dar aceasta nu
este exact o minune. Nu. Vedeți, chiar știința creștină are aceasta. Poate fi o
stare mintală care ar putea schimba felul tău de gândire, dar eu nu cred că
este aceasta ci cred că este o credință.

Eram în Alsace
Lorraine, Franța, în Paris, și m-am dus într-un loc unde era îngropată o femeie.
Oamenii nenorociți și bolnavi frecau piatra de pe mormântul acelei femei, apoi își
puneau cârjele jos și plecau sănătoși; vedeți, pentru că au frecat piatra de pe
femeia aceea moartă. Dar ea este moartă, nu are cum să mijlocească. Este un
singur Mijlocitor între Dumnezeu și om și acesta este Isus Hristos. (1Timotei
2.5)

Eu mă trag dintr-o
familie de catolici și știu că ei cred că oamenii care mor, duhurile lor
mijlocesc pentru ei. Pentru mine acesta este spiritism. Nu vreau să vă rănesc,
dar trebuie să fiu sincer. Oricine mijlocește prin intermediul unui mort, este
spiritist.

În Mexic m-au
întrebat: „Cum este cu Isus?”

 „El nu este mort”, am răspuns eu. „A înviat și
este viu în vecii vecilor.” Vedeți, El nu este mort, ci este viu. Despre restul
care au trecut, Scriptura spune că nu pot veni aici; iar cei care sunt aici nu
pot să meargă acolo. Niciun om n-a trecut acolo. Așa a spus Isus.

Dar găsim că aceste
lucruri operează. Astfel, în fiecare seară, Duhul Sfânt încearcă să vă aducă în
Prezența Ființei Lui de aici, nu în prezența unui om. Un om poate doar să se
smerească, iar printr-un dar poate fi pe Tărâmul Duhului, pe care îl deschide
Dumnezeu pentru tine. Dar nu vor lucra dacă nu crezi și nu accepți. Dacă voi
ați sta acolo și niciunul nu ați crede, nu va lucra.

Când s-a dus la ai
Săi, în ținutul Său,  Isus n-a putut face
multe lucrări mari din cauza necredinței lor. (Matei 13.58). Și dacă nu le-a
putut face atunci, nu le poate face nici acum, tot din cauza necredinței.
Vedeți, este credința voastră.

Deci, este nevoie ca
voi și eu împreună cu Duhul Sfânt să facem să se întâmple aceste lucruri, ca să
mă bucur și să vă bucurați că Dumnezeu este aici și Își ține Cuvântul Său. Dar cum
poate să se îndoiască cineva când Duhul Sfânt vine în adunare împlinind exact
textul care spune ce se va întâmpla în zilele din urmă și deosebește gândurile
inimii în adunare?

Vedeți, acolo este
mai mult decât o minune, mai mult decât vindecarea unui șchiop care nu poate
umbla, fiindcă este imposibil să se întâmple fără o putere divină. Trebuie să
fie o putere spirituală care să facă aceasta.

Deci este exact ceea
ce a făgăduit Biblia și ceea ce credem. Este o minune mai mare decât strigarea
sau vorbirea în limbi. Noi suntem la
ultima minune. În felul acesta a fost prezis de Biblie.

Deci, astăzi nu
trebuie să așteptați până mâine ca să ajungeți în rând să se pună mâinile peste
voi. Punerea mâinilor peste voi nu poate face mai mult decât deosebirea gândurilor inimii. Tu poți
să accepți să te ții de aceasta, este a ta. Acum, credeți din toată inima.

Scriptura mai spune:
Mergeți în toată lumea și propovăduiți
Evanghelia la orice făptură
….Aceste
semne îi vor însoți pe cei ce cred
…” (Marcu 16.15,17) Iar la sfârșit El a
spus: „Dacă își vor pune mâinile peste
bolnavi, ei se vor însănătoși
.” (v.18) Acesta-i adevărul. Acestea îi vor
urma pe credincioși.

Noi suntem
credincioși, deci în felul acesta am avut punerea mâinilor seară de seară, iar
Dumnezeu a făcut lucruri mari. Am avut minuni mari în rugăciunea peste batiste.
Am avut minuni mari cu deosebirea gândurilor inimii. Vedeți, toate acestea
lucrează spre slava lui Dumnezeu. Nu este pentru un om, nu este pentru biserică,
ci este pentru slava lui Dumnezeu.

Acum am vrea să
deschidem Cuvântul… Noi am putea da paginile, dar Dumnezeu trebuie să deschidă
Cuvântul fiindcă Scriptura nu este o interpretare personală, ci Interpretul este
chiar Duhul Sfânt care a scris-o.

Să ne plecăm capetele
în rugăciune.

Câți din voi vreți să
fiți amintiți în rugăciune? Să ridice mâna oriunde ar fi. Dumnezeu privește. O,
Dumnezeule, uită-te! Noi toți avem nevoie, nu-i așa? Și eu am nevoie, prieteni,
și am ridicat mâinile.

Tată ceresc, venim în
măreața Ta prezență smeriți, în liniște și plini de respect știind că Tu ești
aici, fiindcă înainte de a pleca ai promis că „Oriunde sunt doi sau trei adunați în Numele Meu, Eu voi fi în mijlocul
lor
.” „Și orice lucru veți cere, să
credeți că l-ați și primit, și-l veți avea
.” (Matei 18.20; Marcu 11.24)

Doamne, pentru a
aduce făgăduința Ta la aceasta, prețul Sângelui Tău, cer ca orice persoană care
a ridicat mâinile în seara asta – și Tu le cunoști inimile – să primească ceea
ce au cerut. Îndură-Te, Doamne.

Noi suntem un popor
nevoiaș, umblăm în lumea întunecată și ne confruntăm cu marele Tău vrăjmaș, pe
care nu l-am putea birui dacă nu ar fi Duhul Tău cel Sfânt. De aceea, ne
încredem în Tine și pășim cu credința că El va merge înaintea noastră și va
curăța calea. Sunt atât de multe piedici puse pe cale pentru picioarele noastre
istovite, dar noi încercăm să urmăm urmele Sângelui Tău, a Celui care a biruit
moartea, iadul și mormântul.

Doamne, călăuzește-ne
în seara aceasta, prin Duhul Sfânt, la cuvintele care trebuie spuse, apoi
călăuzește cuvintele spuse spre inimile care au nevoie de ele, astfel ca la
sfârșitul adunării să putem spune ca cei care au venit pe drumul Emausului: „Nu ne ardea inimile în noi în timp ce ne
vorbea pe cale?
” (Luca 24.32) Ascultă-ne, pentru că îți cerem aceasta în
Numele lui Isus și de dragul Lui. Amin.

Cei care vă notați,
deschideți împreună cu mine la1 Împărați. Aș vrea să citesc o bucată
din capitolul 17. Am să încep să
citesc din 1 Împărați 17.14-16:

„Căci așa vorbește
Domnul Dumnezeul lui Israel: „Făina din oală nu va scădea, și untdelemnul din
ulcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața
pământului.”

Ea s-a dus și a făcut
după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme a avut ce să mănânce, ea și familia ei
și Ilie.

Făina din oală n-a
scăzut, și untdelemnul din ulcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l
rostise Domnul prin Ilie.”

Trebuie să se fi
crăpat de ziua când s-a trezit ea. Când și-a întors capul istovit pe pernă, a
auzit un geamăt. Ea nu putea să doarmă toată noaptea fiindcă era frământată de
această tragedie. Băiatul ei se trezise și el, și pot să-i aud glasul zicând:
„Mama, nu te uiți în cămară să vezi dacă n-a mai rămas vreo bucată de pâine?
Mi-e foame și nu pot să dorm.”

Ea s-a uitat în
ochișorii lui… Cu obrajii osoși și ochii care deveneau galbeni, cu părul lung
atârnându-i pe cămașa de noapte, l-a cuprins și mângâindu-i obrazul a spus:
„Scumpule, încearcă să dormi, și înțelege.”

Trecuseră ani de când
nu mai plouase pe pământ. Ea a îngenuncheat pe jos. O văd strigând spre
Dumnezeu: „O, Doamne Dumnezeule IeHoVaH, Tu ești Dumnezeul părinților noștri. Tu
ai hrănit poporul Tău și le-ai purtat de grijă de-a lungul anilor. Am încercat
să trăiesc drept înaintea Ta și iată, am ajuns să văd copilașul meu plângând de
foame și nu am nimic să-i dau. Timp de multe săptămâni ne-am luat o măsură de
făină odată la trei sau patru zile, dar acum nu mai este nimic, doar o mână de
făină și o lingură de ulei, și încerc să rezist până se face ziuă ca să nu
murim până diseară. Ce am făcut, o, Dumnezeule? Roaba ta a trăit credincioasă.
Bărbatul mi-a murit în bătălie pentru Domnul și sunt văduvă de câțiva ani. Am
încercat să trăiesc corect și să țin poruncile Tale. Dacă mi-a venit ceasul să
plec, nu mă supăr. Dar pentru micuțul meu mi se rupe inima când îl aud cum se
roagă de mine să-i dau ceva de mâncare și nu am nimic.”

Când a terminat rugăciunea,
s-a ridicat, s-a dus la fereastră și s-a uitat afară. Se crăpa de ziuă. O, era
atât de fierbinte! Vântul fierbinte al judecății sufla peste o națiune care Îl
uitase pe Dumnezeu. Aceasta se întâmpla în timpul domniei lui Ahab, cel mai rău
și mai crud împărat. El s-a căsătorit cu o păcătoasă, cu Izabela, care era o
idolatrică. Și o căsătorie amestecată ca aceea nu poate avea succes; ori femeia
va urma calea bărbatului, ori bărbatul va lua calea femeii.

Era o femeie
atrăgătoare și Ahab, un credincios căldicel care a preluat din ideile ei, a
spus: „O, religia nu este nimic pentru mine! Eu sunt împărat.” Apoi, au dărâmat
altarele lui Dumnezeu și au pus în loc altarele lui Baal și au strigat atât de
mult împotriva adevăratei religii încât predicatorii au cedat sub constrângere.

Odată am făcut o
remarcă și un grup cu care m-am întâlnit a spus: „Frate Branham, adunarea
noastră ne presează.” Aceasta este, adunarea va alunga predicatorul dacă nu le
este pe plac. Predicatorii au căzut sub impactul împăratului fiindcă era permis
păcatul. Nu mai era limită. Este un tablou foarte bun pentru timpul acesta,
fiindcă națiunea a sprijinit aceste lucruri.

Oamenii au vrut să
fie populari. Ei ziceau: „Cât timp națiunea zice așa, este în ordine. Tot așa
zic și astăzi: „Cât timp națiunea spune că este în ordine să vindem bere, este
în ordine să o bem. Dacă națiunea permite femeilor să umble pe jumătate
dezbrăcate pe stradă și legea nu le sancționează, este în ordine s-o facem.” Aceasta
poate fi în ordine pentru națiune, dar în marile Cărți ale lui Dumnezeu tu ești
răspunzător pentru aceasta și va trebui să răspunzi înaintea lui Dumnezeu.

Națiunea prospera și
credea că prosperitatea era un semn de la Dumnezeu că era cu ei. Este un  vechi proverb care Îl dezonorează pe Dumnezeu
și care spune: „Dumnezeu îi ajută pe cei care se ajută pe ei înșiși.” Aceasta
este dezonorant. Dumnezeu îi ajută pe cei ce nu se pot ajuta. El este Dumnezeul
celor care au nevoie de milă. El este un Dumnezeu îndurător. Dacă acel proverb
ar fi adevărat, atunci dacă tu te poți ajuta singur, înseamnă că nu mai ai
nevoie de ajutorul Lui. Dar El îi ajută pe cei care nu se pot ajuta.

Națiunea a crezut că
atâta timp cât mâncau bine și erau bine îmbrăcați, totul era în ordine. Dar
acolo  era unul care era încă de modă
veche care credea că era un Dumnezeu de modă veche și credea că era un Dumnezeu
care Își ținea Cuvântul; credea că Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov era
sfânt și cerea o predare completă sfințeniei Lui.

Dar Izabela și echipa
ei modernă îl ura. El era păstorul lor, dar ei nu credeau, de aceea a trebuit
să se ascundă. Și Dumnezeu l-a trimis sus în munți și i-a dat un mesaj zicând:
Coboară-te și spune-i acelui împărat rău: „Așa vorbește Domnul: nu va ploua
și nici rouă nu va fi până nu o vei chema tu
.” (1Împ.17.1) El a pus în gura
lui Ilie să cheme ploaia când era timpul. Dar avea și cheile cerului; putea
să-l închidă sau să-l deschidă. Și a spus. „Du-te în pustiu din acest haos.
Ieși dintre ei. Tu le-ai predicat, dar ei nu te-au ascultat și au continuat să
facă ce este rău. Du-te în pustiu și așază-te lângă izvorul Cherit, pentru că
Eu deja am poruncit corbilor să-ți poarte de grijă. Dacă oamenii nu vor,
Dumnezeu are corbi care s-o facă.” (1Împ.17.2-4)

Ioan spunea: „Dumnezeu este în stare ca din aceste pietre
să ridice copii ai lui Avraam
.” (Matei 3.9), iar Isus a spus: „Dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga.”
(Luca 19.40) Dumnezeu poate face ce vrea.  El a spus: „Am poruncit corbilor și ei te vor hrăni.” Și i-au adus carne și
pâine. (1Împ.17.4-6)

Odată, cineva mi-a
spus:  „De unde au luat-o, frate
Branham?”

„Nu știu,” am spus
eu. „Tot ce știu este că i-au adus. Au luat-o din același loc din care Isus a
luat cele cinci pâini și doi pești și a hrănit cinci mii cu ele. A venit din aceeași mână creativă a
Dumnezeului celui Atotputernic.” (Matei 14.15-21)

Ei i-au adus pește și
pâine și le-au dat lui Ilie, iar el a mâncat și a băut din izvor. Dumnezeu Își odihnea profetul.

O, sunt atât de
bucuros că Dumnezeu are o cale de scăpare! Ei ziceau: „Acel bătrân profet,
întotdeauna ne ia bucuria din petrecerile noastre spunând că este păcat.” Dar
el a urmat porunca lui Dumnezeu, s-a dus sus în munți și s-a așezat pe
înălțime, în cel mai uscat loc din țară. Dar Dumnezeu a ținut izvorul curgând,
iar ei erau acolo jos uscându-li-se limba după apă.

Să știți că Dumnezeu
are un fel de a răspunde rugăciunii. Această femeie a trăit credincioasă și nu
s-a mai recăsătorit. A rămas singură ca să-l întâlnească pe soțul ei în slavă.
Era o femeie onestă.

În curs de câteva
săptămâni butoiul s-a golit tot mai mult și mai mult și ea continua să se roage,
dar se părea că nu mai este nicio
nădejde de nicăieri.

Să știți că de aici
am putea învăța o lecție. Dacă te-ai rugat și ai împlinit toate cerințele pe
care ți le-a cerut Dumnezeu și totuși El nu spune nimic, credința nu slăbește
ci stă liniștită și gândește pozitiv. Credința are ancora veșnică în Stânca
veacurilor și nu se mișcă.

Acel flăcău numit
credință… eu de multe ori am spus că credința are păr pe piept; când vorbește
el, totul trebuie să tacă. Când credința spune: „Taci!”, totul se oprește
fiindcă El este Șeful.

Astfel, această
femeie a împlinit toate cerințele. A trăit curat, decent și onorabil, dar se
părea că Dumnezeu tăcea. Dumnezeu face uneori aceasta ca să te încerce, să vadă
ce fel de reacție vei avea. Să nu uitați!

Dacă ajungi pe
platformă și se face rugăciune pentru tine și se pun mâinile peste tine și se
pare că nu se întâmplă nimic, aceasta nu oprește credința niciun pic. Tu ai
împlinit poruncile lui Dumnezeu. Dacă nu faci aceasta, inima te osândește și
noi știm că dacă ne osândește inima, nu mai este nevoie să vii pe platformă, nu
mai trebuie să-i ceri nimic lui Dumnezeu, fiindcă nu ai credință să primești.
Dar când ai împlinit toate poruncile pe care le cere Dumnezeu, credința pășește
în față și spune: „Dumnezeu este Dumnezeu. Am împlinit poruncile Lui.”

Scriptura spune că „cei
ce așteaptă pe Domnul își vor reînnoi puterea și vor avea aripi ca vulturii;
vor alerga și nu vor osteni, vor umbla și nu se vor prăbuși
.” (Isaia 40.31)

Așa cum spune și
cântarea:

Învață-mă, Doamne,
învață-mă cum să aștept.

Spală-mi sufletul în
Sângele Calvarului.

Arde tot ce este
necurat.

Acum, Doamne, cu mâinile
goale de crucea Ta mă prind.

Tu ai promis, Doamne.

Aceasta este condiția
și motivul pentru care oamenii spun că mă izolez. Dar înainte ca să urci la
acest amvon trebuie să intri în această stare, acolo în pustiu, fiindcă Satan
încearcă să te supere cu ceva, dar tu trebuie să te ții de cruce. Nu
folosindu-te de abilitățile tale, de gândirea ta, ci deschide-te și lasă Duhul
Sfânt să vorbească. În starea aceasta vrea Dumnezeu biserica. Intrați în această
stare!

Dumnezeu te încearcă.
Orice fiu care vine la Dumnezeu trebuie să fie mai întâi încercat,
pedepsit, să vadă dacă poate suporta pedeapsa
.” (Evrei 12.6-11)

Dacă pășești în față
și spui: „Cred că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu care a murit pentru
păcatele mele și a înviat a treia zi. El a fost rănit pentru fărădelegile mele
și a fost pedepsit pentru nelegiuirile mele. Pedeapsa care îmi dă pacea a căzut
peste El și prin rănile Lui sunt vindecat.” Când mărturisești așa, toate
păcatele tale, nelegiuirile, abilitățile și tot ce ai tu le pui la altar.
Atunci Satan te va lovi de câte ori va putea. Dar dacă te întorci de la aceasta
și spui: „Păi, poate nu am fost salvat.” „Poate nu am fost vindecat.” Atunci
Biblia spune că ești un copil nelegitim și nu un copil al lui Dumnezeu. (Evrei
12.8)

Dumnezeu încearcă
fiecare fiu al lui Avraam, cum a făcut cu Avraam, pentru că noi suntem sămânța
lui Avraam. Fiind morți în Hristos, noi suntem sămânța lui Avraam și
moștenitori prin făgăduință. Sămânța lui Avraam, acesta era spiritul pe care îl
avea Avraam. El avea făgăduința și dacă părintele nostru s-a încrezut în
Dumnezeu și în făgăduința lui Dumnezeu, în ceva imposibil, și a ținut de ea
timp de douăzeci și cinci de ani, întărindu-se tot mai mult, atunci sămânța lui
este exact ca și tatăl ei. Indiferent ce se întâmplă și pentru ce ne rugăm este
totul stabilit. Când dăm la o parte totul din cale și împlinim toate poruncile,
cereți lui Dumnezeu și stați pe aceasta știind că veți primi.

Dumnezeu l-a încercat
în felul acesta pe Iov. Când Iov a cerut îndurare pentru copiii lui, singurul
lucru pe care-l avea era o jertfă, dar aceasta era tot ce cerea Dumnezeu.
Dumnezeu nu cere educație și o grămadă de nonsensuri. El cere o inimă predată voii
Sale. El nu cere să te îmbraci într-un anumit fel sau să ai anumite lucruri sau
anumite diplome. El cere un duh blând și zdrobit și o inimă care dorește să-L
primească. El l-a încercat pe Iov să vadă ce fel de reacție va avea. I-a luat
oile, vitele și cămilele și i-a luat și copiii: „Acum să văd ce va spune Iov.”
Și Iov a spus: „Domnul a dat și Domnul a
luat – binecuvântat fie Numele Domnului
.” (Iov 1.21) Și El i-a spus lui
Satan ce a găsit în Iov: „Nu este altul ca el pe pământ.” (Iov 1.8)

Apoi tunetele au
început să răcnească, fulgerele să lumineze. Duhul a venit peste profet și a
strigat: „Știu că Răscumpărătorul meu
trăiește și se va ridica în zilele din
urmă pe pămân
t. Chiar dacă viermii vor mânca acest trup, totuși în trup Îl
voi vedea pe Dumnezeu, ochii mei și nu ai altuia Îl vor vedea
.” (Iov 19.25-27).

El a încercat poporul
evreu să vadă ce fel de reacție va avea. Ei au mărturisit printre păgâni că
este un Dumnezeu viu, că este un Dumnezeu IaHVeH care este Dumnezeului cerului
și al pământului și care ține fiecare suflet în mâna Lui. Deci Dumnezeu i-a
lăsat în încercare. Ei împliniseră toate cerințele și când s-au rugat totul s-a
dat la o parte din calea lor.

Tinerii evrei n-au
vrut să-și plece genunchii înaintea chipului împăratului, iar acesta a înfierbântat
cuptorul de șapte ori mai tare. Fără îndoială că Satan le spunea că acesta este
sfârșitul lor. Îmi place cum au vorbit ei: „Dumnezeul
nostru este în stare să ne scape de cuptorul de foc; dar chiar dacă nu ne va
scăpa, noi tot nu vom încălca poruncile Lui.
Noi vom sta credincioși. Fie
ca vestea despre credința noastră să sune în anii care vor veni, că am stat
credincioși pe făgăduința lui Dumnezeu.
(Daniel 3.17-18).

„Dumnezeul meu este
în stare să mă vindece de boala aceasta.” Sau: „Dumnezeul meu este în stare să
mă ia din acest scaun cu rotile, pentru că L-am acceptat ca Vindecătorul meu.
Mi-am mărturisit păcatele (necredința mea) și am mărturisit că cred că El este
Vindecătorul meu. Dacă astăzi nu voi fi bine, voi fi mâine. Dacă nu sunt bine
nici mâine, voi fi anul următor. Domnul a dat, Domnul a luat, binecuvântat să
fie Numele Domnului.”

Și, uitați-vă. Când
au pășit în cuptorul încins, în încercare, ca să fie testați, ei au rămas
credincioși până la sfârșit. Dar Dumnezeu a fost acolo într-un moment și i-a
eliberat. Ei știau că s-au rugat înaintea Lui și păcatele lor au fost
mărturisite, știau că au împlinit tot ce s-a cerut și totuși se părea că
Dumnezeu tace.

El tace doar ca să vă
încerce, să vadă cine sunteți cu adevărat, ce este în voi, dacă ceea ce iese pe
buzele voastre este și în inima voastră. Da, noi putem spune ceva cu buzele,
dar inima noastră spune același lucru?

Și acea femeie știa
că a împlinit toate aceste cerințe și totuși Dumnezeu tăcea. Părea că nu-i pasă
de ea, dacă va trăi sau va muri. Dar în tot acest timp Dumnezeu lucra. Ea nu
știa lucrul aceasta, dar Dumnezeu i-a spus lui Ilie.

El și-a întins mâna
și izvorul s-a oprit să mai curgă. Și Ilie a întrebat: „Doamne, de ce s-a
oprit?” Și El a spus: „Am poruncit unei
văduve să te hrănească.
” El îi poruncise deja, dar ea nu știa. (1Împ.17.9)

Poate ți-a poruncit o mărturie a vindecării tale și tu nu știi aceasta,
dar ai răbdare.
Când ești sigur că ai împlinit tot ce s-a cerut, când știi că ai făcut tot
ce ai știut și te-ai pus la dispoziția lui Dumnezeu, mai rămâne un singur lucru:
să te ții de făgăduința Lui. Stai acolo! Dumnezeu a promis că va
răspunde și o va face. Tu nu știi ce a poruncit El, ce înger, sau ce să
faci. Ar putea fi în această noapte, înainte ca să înceapă serviciul de
vindecare de mâine. Dumnezeu ți-a văzut starea de astăzi; ți-a auzit
rugăciunea.

Mi-a părut rău pentru
acești oameni surdo-muți. Aș vrea să îmi pun mâinile peste ei și să mă rog
pentru ei. M-am oprit seara trecută, fiindcă am spus că nu este corect pentru
restul care au rămas. Dar cum pot să știu dacă undeva în liniște, acești oameni
nu au împlinit cerințele lui Dumnezeu care le cunoaște inima, și sunt gata, și
dacă în seara aceasta nu este aici un Înger ca să-i elibereze de suferința lor?
Cum știu? Poate că Dumnezeu a poruncit eliberarea lor în seara aceasta. Chiar
dacă mă voi ruga pentru bolnavi sau nu, ei vor primi pentru că Dumnezeu a
cerut-o. Fiți siguri de Dumnezeu și apoi stați tare! Împliniți cerințele Lui!
Dumnezeu știe cum să facă lucrurile să meargă bine; știe să le facă în cel mai
bun fel.

Este ciudat faptul că
Dumnezeu a trimis profetul Său în casa unei văduve. Ce loc! Dar trebuie că era
o femeie plină de virtuți, altfel nu și-ar fi trimis profetul acolo. Trebuia să
fie cineva vrednic ca să-l primească pe un om ca Ilie.

Vă amintiți că
Îngerul Gavril a venit în casa lui Zaharia, care era sincer și credincios
așteptând ca Dumnezeu să-i dea un copil. Dumnezeu a trimis un Înger și la fecioara
Maria, care a trăit curată și pură și care aștepta o făgăduință a lui Dumnezeu.

Când alergi ca și
lumea și cochetezi cu lumea, apoi aștepți să vezi îngeri și să se facă minuni, așa
ceva nu este în Programul lui Dumnezeu. Tu trebuie să trăiești corect.
Curăță-ți casa, curăță-te de toate obiceiurile tale, curăță toate lucrurile
lumii; scapă de jocurile de cărți și asocierile lumești, pregătește-te și
atunci Îngerul lui Dumnezeu poate vorbi și să spună: „Nu te teme! Eu sunt!”
Atunci se întâmplă lucruri.

Femeia aceea stătea
jos și se ruga, fără să știe că profetul venea jos de pe munte. El avusese o
vedenie unde să meargă. Dumnezeu nu-și lasă copiii să orbecăie, El le spune
unde se duc. El s-a uitat peste cetate. O, era groaznic! Oamenii mureau de
foame și strigau după apă.

Este o reflecție a
imoralității; este o reflecție a păcatului. Și națiunea noastră este în aceeași
stare. Balanța, chiar legea naturii nu lasă aceasta, când voi risipiți bani
pentru un trai destrăbălat și jumătate din populația lumii moare de foame; și
ei sunt ființe umane pentru care a murit Hristos.

Acesta-i motivul
pentru care am câmpul misiunii pe inimă. Aveți lucrători minunați aici în
Phoenix și peste tot în Statele Unite și biserici la fiecare colț. Oameni mari
ai lui Dumnezeu conduc servicii de vindecare, oameni ca Oral Roberts și ceilalți.
Sunt acolo oameni care mor cu miile în fiecare zi fără să fi auzit de Numele
lui Isus. Oameni flămânzi și murdari, în Africa și în India, bieții de ei zac
pe străzi și mor, fără să știe ce înseamnă „Dumnezeu” și în timpul acela noi ne
certăm pe diferențele dintre crezurile noastre. Aceasta nu-i corect. Eu nu
cred, prieteni; dacă este pe inima voastră, să vedeți aceasta.

Acum uitați-vă la
această biată femeie, care după ce s-a uitat pe fereastră și a văzut că s-a
făcut ziuă, nici nu știa ce o așteaptă. Se gândea că a venit moartea pentru ea
și băiatul ei. Haideți să ne uităm câteva minute la ea.

După ce s-a rugat,
și-a dat la o parte părul din ochi și a spus: „Micuțule, semeni atât de mult cu
sfântul tău tată. Cum s-a încrezut el în Dumnezeu! Cum și-a dat viața pentru
cauza Israelului acolo pe câmpul de luptă! Scumpul meu, eu nu știu de ce cel
nevinovat suferă împreună cu cel vinovat.”

Și în această națiune
creștinii vor suferi din cauza murdăriilor din politică ce fac ca întreaga
națiune să sufere.

Apoi o văd mergând și
zicând: „Acum voi face turtă mică. Mi-a mai rămas doar pentru o turtă mică, o
vom mânca și apoi vom muri.” S-a dus în cămară, a luat făina din vas… o pot
vedea cum zgârie cu degetele ei osoase marginile vasului și scutură să cadă și ultimul
fir de făină. Și în final a strâns cât să facă o turtă, apoi s-a dus la vasul
cu ulei și a stors și ultima picătură, cam o lingură.

Acum, făina și
celelalte lucruri au o însemnătate. Făina
Îl reprezintă pe Hristos. Hristos era jertfa de făină. Când ei
măcinau făina pentru jertfa legănată, pentru Hristos, care era Hristos în jertfa
legănată din Vechiul Testament, ei o măcinau cu același fel de piatră, și orice
fir de făină trebuia să fie tăiat la fel, fiindcă Isus Hristos este Același
ieri, azi și în veci. (Levitic 23.12-13; Evrei 13.8)

Vă amintiți când
niște învățați nu făceau diferența dintre dovleac și mazăre și au aruncat niște
dovleci sălbatici în oală să fiarbă, apoi au strigat: „Moartea este în oală.”? Elisei a luat o mână de făină, a aruncat-o
în oală și a spus: „Mâncați.” Ce a
făcut făina? A schimbat moartea în viață, de la o sursă dătătoare de moarte, la
o sursă dătătoare de Viață. (2Împ.4.40-41) Același lucru este și în seara
aceasta când este moarte în vasul vostru. Hristos a fost aruncat în vasul tău,
aducându-te de la moarte la Viață. Hristos face deosebirea. El vine în inima
omului și dă o pace care întrece înțelegerea. Și, de asemenea, îți dă Viața
veșnică. „Cine crede în Fiul are viața
veșnică și nu va pieri.”
(Ioan 5:24)

Deci ea avea făina,
reprezentându-L pe Hristos: Hristos în Cuvânt. „La început a fost Cuvântul, și Cuvântul era cu Dumnezeu, și Cuvântul
era Dumnezeu. Și Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi
.” (Ioan
1.1;14) Hristos, jertfa de făină.

Apoi s-a dus și a
adus untdelemnul. Untdelemnul
reprezintă Duhul. Deci ea a pus Cuvântul și Duhul împreună și a
început să le amestece. Și trebuie să se întâmple ceva când are loc acest
lucru. Fie ca în seara aceasta Cuvântul pe care vi-L propovăduiesc să ajungă în
inima voastră, apoi lăsați Duhul Sfânt să ajungă acolo și să Se amestece și să
vedeți ce se va întâmpla când se întâlnesc Cuvântul și Duhul.

Isus a spus femeii de
la fântână: „Femeie, îți spun că vine
timpul când Dumnezeu cere închinare în Duh și adevăr
.” (Ioan 4.23) Și El
este Adevărul.

Ea a amestecat
Cuvântul cu Duhul. Mulți oameni au Duhul fără Cuvânt; unii au Cuvântul fără
Duh. Dar puneți-le împreună la locul lor corect și se va face turta.

Biata văduvă nu știa
ce făcea, dar Dumnezeu i-a spus lui Ilie „I-am poruncit”. Și Ilie venea jos de
pe munte să vadă împlinindu-se undeva vedenia lui. Ea plângea amarnic, își
ștergea lacrimile cu mânecile ei zdrențuroase și zicea: „O, IaHVeH Dumnezeule,
credința mea nu a scăzut și nu va scădea. Toate acestea vor lucra spre binele
nostru, pentru că așa am fost învățați.”

Ea a pregătit turta,
apoi a spus: „Acum să merg în pădure să aduc niște lemne.” S-a dus la ușă și
s-a uitat spre micuțul ei: „O, Doamne, este atât de flămând micuțul meu! Eu
n-am mâncat de două-trei săptămâni, pentru că partea mea i-am lăsat-o lui.” Aceasta
este iubirea mamei pentru copilașul ei. Nimic nu este mai mare decât aceasta
decât dragostea lui Dumnezeu. „O mamă
poate să-și uite copilașul, dar Eu nu vă pot uita
. Numele voastre sunt săpate în mâinile Mele.” (Isaia 49.15-16). Cum
ar putea să vă uite? „Nu te voi uita și
nu te voi părăsi, ci voi fi cu tine până la sfârșit
.”

 După ce l-a sărutat pe frunte, a ieșit pe ușă.
Soarele răsărea peste înălțimile Iudeii. Jos pe străzi se auzeau deja oamenii
care înjurau și făceau acele lucruri. Ea s-a dus și a adunat două lemne.
Vedeți, nu un braț de lemne, ci numai două. Ce este asta? Crucea.

Prietenii mei
indieni, sau dacă sunt aici vânători, știu că dacă vreți ca focul să țină
trebuie să puneți în cruce două lemne care se aprind chiar în mijloc, apoi
focul merge spre exterior. În felul acesta durează toată noaptea.

Ce urma să facă ea?
Să aprindă acele două lemne. Cuvântul și Duhul au adus Jertfa pe cruce, gata de
slujbă, gata pentru Viață. Cuvântul și Duhul împreună, aceasta este credința ei
în Cuvântul lui Dumnezeu prin Duhul Sfânt, conducând-o să aducă o altă jertfă
pe cruce.

Și în timp ce ducea
spre casă cu cele două lemne, a auzit de după gard un glas: „Doamnă”. În
spatele lui era un bătrân, poate cu creștetul pleșuv și cu lațe cărunte
atârnând pe gât, cu un bâț în mână și cu o piele de oaie sau ceva pe el. El își
zicea: „Doamne, este cineva după gardul acela, o femeie frumoasă și tânără.
(Trebuie să fi fost tânără, deoarece copilul era mic.) Tu mi-ai spus că o văduvă
îmi va da să mănânc. Oare unde este ea? Mă voi duce mai departe.” Duhul l-a
condus pe aici, apoi l-a întors.

O, este atât de
minunat! Fiii lui Dumnezeu sunt călăuziți de Dumnezeu. Indiferent cât pare
de absurd, ei sunt călăuziți.

El s-a dus pe o stradă,
apoi pe alta, apoi sus pe alta și după un timp Duhul i-a zis: „La dreapta este
bine.” Și el s-a uitat în jur, așa cum face El aici pe platformă seară de
seară. O, Dumnezeu este încă Același! „Uită-te la dreapta, la stânga. Acolo
este cineva în nevoi și care se roagă.”

El s-a uitat la
dreapta: „Ia uite! Acolo este un gard alb și este și un copac bătrân, exact cum
am văzut în vedenie.” Ușa s-a deschis și a ieșit o femeie slabă.

Ea s-a dus să culeagă
două lemne. Nu putea culege trei, ci doar două ca să facă o cruce. Ea a auzit
un glas ciudat de dincolo de gard, zicând: „Femeie, dă-mi să beau niște apă.”
S-a întors să vadă cine este. S-a gândit: „Este un om bun la poartă.” S-a uitat
la mai atentă și poate și-a șters lacrimile. Era încă devreme.

Să știți că Dumnezeu
face lucruri atât de ciudate.

Ea voia să aducă
jertfă. Apa era ceva prețios; nu plouase de trei ani și jumătate. „Nu-mi dai să
beau…” Poate Dumnezeu i-a spus să zică aceste cuvinte, să o vadă ce va face,
să-i testeze reacția. „Îmi dai să beau niște apă din vas?” Ea l-a privit și s-a
gândit: „Sună altfel. Este ceva la bătrânul acesta încât mi-e milă de el.”

Și orice credincios
în Dumnezeu va împărți acel puțin unul cu altul. Da. Este un lucru la poporul
penticostal, ei îți dau cămașa de pe ei pentru cauză. Acesta-i adevărul. Acesta
este unul dintre cele mai mari lucruri la ei, sunt cei mai darnici din lume, fiindcă
ei știu că aceste bunuri pământești nu valorează nimic. Ei își au comorile în
cer fiindcă vor merge sus acolo într-o zi.

Și această femeie a
spus: „Îmi voi împărți apa. Vom muri, deci voi sacrifica gura mea de apă și i-o
voi da acestui om bun care pare însetat și obosit. Îi voi da.” Și a pornit.

Atunci a auzit glasul
acela zicând din nou: „și din mâna ta să-mi dai o bucată de pâine.” Acum
este acum! Ultima ei speranță pentru viața copilașului ei. Făină nu mai era,
untdelemn nu mai era și atunci s-a gândit: „Am doar puțină făină și doar atât
ulei cât s-o stropesc și deja le-am amestecat. (Am Cuvântul și Duhul amestecat
acolo. Am crucea peste care să o pun să fac o turtă care dă Viața.)” Aceasta
este când Duhul și Cuvântul ajung împreună pe cruce, produc o bucată de Viață
pentru tine. Așa este.

„Acum le-am amestecat
și apoi o voi coace și îi voi da să mănânce copilașul meu muribund care a plâns
toată noaptea fiindcă n-a mâncat. Trebuie să i-o dau lui. Am s-o sacrific pe a
mea și i-o voi da lui. Apoi îl voi lua în brațe și vom muri amândoi.”

Dar Ilie a spus: „Dar
dă-mi mai întâi mie să mănânc
.” Nu este ciudat ca un om să-i ceară unei
văduve ultima bucățică din casă, deși avea un copilaș pe moarte? Dumnezeu face
lucruri atât de ciudate. El a spus: „Fă-mi mie mai întâi.”

Ea s-a gândit: „Biblia
spune că dacă am primit străini, ei erau îngeri și noi nu știam
.” Atunci
și-a zis: „Îi voi face.”

O, și acolo era cea
mai mare mângâiere pe care orice credincios vrea s-o audă: „Căci așa
vorbește Domnul
…” Acest Cuvânt îl aștepta ea: „Așa vorbește Domnul: făina din oală nu va scădea, și untdelemnul din
urcior nu se va împuțina până în ziua când Dumnezeu va da ploaie pe pământ
.”

Ce înțelegem de aici?
Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu
și neprihănirea Lui, și toate celelalte vi se vor da pe deasupra
.” (Matei
6:33)

Tu spui: „Cum știu aceasta,
frate Branham?” Un singur lucru știu, pune-L pe Dumnezeu mai întâi și toate se
mișcă. Jertfa; amestecă Cuvântul și Duhul și pune-te pe tine pe cruce și spune:
„Aici sunt, Doamne.” Pune-L pe Dumnezeu înainte de toate.

Căci așa vorbește Domnul: oala nu se va usca, și nici ulciorul nu se va
goli până în ziua în care în care Domnul Dumnezeu va da ploaie pe pământ.

Atunci ea a știut că acela era profetul lui Dumnezeu care îi vorbea. O, cum
trebuie să-i fi sărit inima! A alergat înăuntru și a făcut o turtă mică și i-a
adus-o lui împreună cu apă; a știut că Dumnezeu a venit să o salveze printr-o
mică bucată de pâine.

Voi luați doar acea
mică făgăduință a lui Dumnezeu și puneți lucrurile în ordine, dați-vă la o
parte și veți vedea ce se va întâmpla. Îndepărtați acea necredință din inimă.
Luați acea mică credință pe care o aveți, puneți-o pe cruce și spuneți: „Aceasta-i
tot ce am, Doamne. Ia-o!” și priviți turnura: „Așa vorbește Domnul”. O,
astăzi El este același cum a fost întotdeauna. Aceasta aștepta ea.

Poate acum pare
îngrozitor de întunecat, dar am fost învățat (am predicat seara trecută)
întotdeauna este întuneric înainte de a se face ziuă. Este ceasul cel mai
întunecat din noapte când strălucește steaua dimineții care reflecta venirea
soarelui.

În Germania au o
pictură pe care o numesc „Norul”. Este o parte din acel mare tablou al
crucificării de la Forest Lawn în Los Angeles (tabloul este atât de mare, cât
clădirea. Mulți ați văzut-o.) În Germania este numită „Ziua norului”.

Tabloul arată ca
niște nori nervoși îmbinându-se unul cu altul și o furtună năprasnică stă să
rupă tot. Ghidul ne-a spus: „Apropiați-vă acum de tablou și continuați să-l
priviți.” Când te apropii destul de tare, nu mai sunt nori, ci sunt îngeri care
bat din aripi și se bucură. Este o binecuvântare ascunsă.

Poate boala ta, poate
efortul tău de a veni aici a fost o binecuvântare ascunsă. Îngerii lui Dumnezeu
sunt prezenți să-și unească aripile în bucurie fiindcă este scris în Scriptură
că: „Îngerii din ceruri se bucură când un
păcătos se pocăiește
.” Gândiți-vă la aceasta, pentru că așa vorbește
Domnul: „Isus Hristos este același ieri,
azi și în veci
.” Harul Lui nu se poate epuiza. El vrea să vă dea tot ce vă
dorește inima.

Haideți să ne rugăm.
În timp ce avem capetele plecate, sper că stați într-o stare de rugăciune, cu
ochii închiși și cu capul îndreptat spre țărâna din care ați fost luați și în
care vă veți întoarce dacă Isus Hristos zăbovește. Este cineva aici care nu
este salvat, dar vrea să-și ridice mâinile și să spună: „Frate Branham, îmi
ridic mâna pentru că și viața mea a fost mizerabilă și nu sunt salvat.
Amintește-mă în rugăciune, frate?”

Este vreo persoană
aici, băiat sau fată, bărbat sau femeie care nu este salvat? Nu vă mai întreb.
Ridicați doar mâna să mă pot ruga pentru voi.

Dumnezeu să vă
binecuvânteze. Și pe voi de acolo. Și acolo în spate este cineva. Ridicați
mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Asta-i bine.

Este cineva și în mijloc
care să ridice mâna și să spună: „Frate Branham, eu nu sunt creștin? Am
îndepărtat atât de mult Duhul Sfânt de mine încât nici nu mă mai deranjează.
Dar sincer, eu știu că sunt greșit. Știu că nu am fost născut din nou din Duhul
Sfânt. Știu că nu sunt potrivit. Nu am mărturisit toate lucrurile. Nu am
împlinit toate cerințele lui Dumnezeu?”

Poate ești bolnav. Nu
ți se va întâmpla nimic până când nu împlinești cerințele lui Dumnezeu. „Frate
Branham, am mărturisit creștinismul mulți ani, dar m-am îndoit de vindecarea
divină. M-am întrebat chiar dacă acest Duh Sfânt este adevărat.”

O, frate drag,
niciodată nu vei primi nimic de la Dumnezeu în felul acesta. Nu. Tu trebuie să
împlinești fiecare cerință, apoi fii sigur că ești în ordine cu Dumnezeu, ia
făgăduința Lui și ține-te de ea.

Mai este cineva aici,
dintre tinerii din spate? Dacă nu sunteți creștini, ridicați mâna și spuneți:
„Amintește-mă, frate Branham.” Dumnezeu să te binecuvânteze, ți-am văzut mâna.
Te văd și pe tine, doamna de acolo. Da, și fetița de acolo. Da, Domnul să vă
binecuvânteze. Asta-i bine.

Acum ne vom ruga. Și
înainte de asta – după ce 20 sau 30 de păcătoși au ridicat mâna – câți dintre
bolnavi ar vrea să ridice mâna și să spună: „Amintește-mă, frate Branham, în
rugăciune ca Dumnezeu să aibă milă de mine și să mă vindece.”? Cred că sunt mai
mult de două sute. În ordine. Să ne rugăm.

Tatăl nostru ceresc,
este atât de bine să venim la Tine cu aceste cereri… (pete pe bandă)

Ei și-au ridicat mâna
arătând că Duhul este mai mare decât știința. Tată, Tu ai spus: „Nimeni nu poate veni la Mine, decât dacă îl
atrage Tatăl mai întâi. Și toți cei ce vin la Mine vor primi viața veșnică
.”

Acum Doamne, ei sunt
ai Tăi. Dă-le Viața chiar acum cât stau aici. Fie ca ei să aibă viața veșnică și
să-i poți învia în ziua din urmă și să-i prezinți Tatălui, Dumnezeul cerului,
ca nestemate în coroana Bisericii. Dă-le aceasta, Tată.

Mă rog pentru cei ce
sunt bolnavi și suferinzi. Multe din mâinile lor s-au ridicat fiindcă au văzut
acea femeie care cu adevărat avea nevoie de Dumnezeu în acel ceas crucial. Fără
îndoială că aici sunt mulți ca ea care trebuie să moară, dar Dumnezeu a
poruncit deja prorocilor Lui și totul este în ordine, totul va lucra bine. Dacă
ei sunt siguri că totul este în ordine,  atunci
sunt siguri de Dumnezeu. Ei sunt siguri că El își ține făgăduința.

Apoi Tată, noi Te rugăm
să te ocupi de ei în seara aceasta ca de copiii Tăi și să-i vindeci de
suferințele lor, să le dai putere, har și credință. Fă aceasta, Tată.

Binecuvântează pe
toți predicatorii care sunt aici în seara aceasta, pe scumpii Tăi proroci. Ne
rugăm să-i ungi, Doamne, ca ei să fie unii din cei care vor binecuvânta casele
acestor oameni ca să fie Pâinea Vieții în casele lor, cât vor trăi. Fie ca
ulciorul lor să nu sece și oala să nu se golească.

Fie ca în orice
biserică din această țară să fie pâinea spirituală cu care să se hrănească
flămânzii care au nevoie. Îndură-Te Doamne!

Noi Te iubim și știu
că Tu ne-ai iubit mai întâi. Când eram păcătoși, Hristos a murit pentru noi,
Cel nevinovat pentru cel vinovat, să fie plătite păcatele noastre, să ne împace
din nou cu Dumnezeu, fiindcă eram pierduți și fără Dumnezeu, sau fiul Său din
Grădina Eden, din neascultarea părinților noștri care ne-a adus în haosul
păcatului.

 Isus atât de mult ne-a iubit încât a venit
prin voia lui Dumnezeu și ne-a răscumpărat înapoi la Dumnezeu prin
jertfirea  Vieții Lui la Calvar. Îți
mulțumim, Tată, pentru toată bunătatea Ta.

Noi trăim în umbra
timpului de sfârșit. S-ar putea să nu mai fie un mâine, eu nu știu, Doamne.
Aceasta depinde de Tine. Dar cât timp mai este posibil să intre cineva în seara
aceasta, Tată, eu mă rog ca să le dai Duhul Sfânt.

După cum ai spus: „Așa cum a fost în zilele Sodomei, tot așa va
fi și la venirea Fiului omului
.” (Luca 17:29-30). În timpul Sodomei erau
trei categorii de oameni: păcătoși, căldicei și cei aleși cei chemați afară:
Sodomiții, Lotiți și cei scoși afară din lume ai lui Avraam.

Sodomiții au primit
doi predicatori cu un mesaj măreț. Și grupul lui Avraam a primit un semn și
semnul a fost un Om cu hainele prăfuite care l-a cunoscut pe Avraam, a
cunoscut-o pe nevasta lui Sara, a știut care era numele ei și cu spatele înspre
cort l-a întrebat: „De ce a râs?”

O, Dumnezeule,
trezește biserica să vadă aceasta! Așa cum spunea și Isus: „Așa cum era în timpul Sodomei, tot așa va fi
și la venirea Fiului omului
.”
același Dumnezeu se va arăta în trup Bisericii Sale și va arăta același semn
.
Dă-ne, Doamne, aceasta astăzi, noi o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Îl iubesc, Îl iubesc.
Acum slăviți-L încet în Duh

Că-ntâi El m-a iubit

Și-a câștigat
salvarea mea, pe Golgota.

O, după mesaj nu vă
simțiți scuturați de toate? Duhul Sfânt curățește inima voastră de necredință,
punându-vă înapoi pe calea lui Dumneze. Acum este timpul să-L slăviți. Mesajul
este gata, deci haideți să-L slăvim din nou prin acest cântec „Îl iubesc”.

Toți în liniște și
încetișor, cu ochii închiși, uitați-vă la El cu ochii spirituali să vedeți ce a
făcut pentru acea văduvă. Lui îi sunteți la fel de dragi ca și această văduvă.
Și viața voastră v-a păstrat-o. Nu-i așa că-L iubiți?

(Fratele Branham
murmură cântarea împreună cu adunarea.)

Când orga va da tonul
pentru cântarea „Marele medic”… Când aud acest cântec mă duce gândul la un
lucru. Odată eram în Fort Wayne, Indiana și acolo era o fată care cânta la
pian. Ea nu era penticostală, dar avea un păr lung și frumos și lăsat pe spate.
Și urma să mă rog pentru bolnavi. Primul din rând era un băiețel afectat de
poliomielită. Am luat băiețelul din brațele surorii lui și am spus: „Cu
adevărat Marele Medic este aici și cunoaște tainele tuturor inimilor.” Am
întrebat audiența, de câteva mii de oameni: „Credeți aceasta?” „Da”, au spus ei
toți. Dar fiind prima seară și mesajul fiind greu de înțeles pentru ei….

Și am spus: „Credeți
că Domnul Isus poate să-mi spună cine este acest băiețel? Credeți? Credeți că
același Înger care i s-a arătat lui Avraam și care a cunoscut-o pe Sara…
Același Isus care l-a cunoscut pe Natanael, l-a cunoscut și pe Petru,căruia  i-a spus pe nume,care i-a spus acele lucruri și
femeii de la fântână, credeți că este același Isus și este aici?” Ei toți au
ridicat mâna și Duhul Sfânt a început să descopere aceasta. Băiețelul a sărit
din brațele mele și a venit jos de pe platformă și fugea printre rânduri în sus
și în jos

Și fata de la pian
s-a făcut albă la față, apoi s-a ridicat în mijlocul adunării și a început să
cânte în limbi necunoscute și pianul a cântat fără greșeală: „Marele Medic este
aici”.

Oamenii au început să
se adune pe lângă altar plângând și strigând: „Dumnezeule, ai milă de mine!” O,
ce adunare a fost aceea!

Marele Medic este
încă aici. El nu greșește niciodată. Acum, câți de aici credeți cu adevărat din
toată inima că sunteți vindecați de puterea lui Dumnezeu? Dacă este cineva aici
pe care-l cunosc, în afară de aceștia de aici cu care am vorbit la interviu,
fratele Pat Taylor care este un gangster convertit, fratele Williams care stă
aici și fratele Gene Goad pe care îl văd acolo…

Odată am stat cu
Coranul într-o mână și cu Biblia în cealaltă în fața a mii de oameni și am
spus: „Una trebuie să fie adevărată și una greșită”. Și religia creștină este
singura dintre toate religiile și Evanghelia Deplină este singurul grup dintre
ei care pot dovedi că Isus Hristos este viu; restul au teologii și vor spune:
„Avem și noi atât de multă psihologie”.

Mahomedanii spun: „Și
noi putem striga tare despre profetul nostru cum strigați voi despre Isus al
vostru. Dar profetul nostru nu ne-a promis nimic. Isus al vostru a promis că va
învia din morți și lucrurile pe care le-a făcut El le veți face și voi, fiindcă
El trăiește în voi. Atunci, dacă aveți un Isus înviat, să-L vedem în acțiune.”

Puteți aici să vă
jucați cu niște teologii sau cu niște cuvinte grecești despre care nici voi nu
știți, dar ar fi bine să aveți lucrul despre care vorbiți. Acesta este motivul
pentru care e greu să duci acolo misionari. Ei știu despre ce vorbesc și ar fi
bine să știți și voi, fiindcă ei vor dovezi.

Dar eu sunt
mulțumitor, prieteni, să știu că Isus al vostru și fiecare făgăduință pe care a
făcut-o este Adevărul. Dacă aș putea vindeca pe cineva, aș face-o căci dacă nu
aș face-o aș fi un fățarnic. Dar Dumnezeu a dat un dar bisericii.

În timpul lui Luther
am trăit prin neprihănire. În timpul lui Wesley am trăit prin sfințire.
Biserica a ajuns în minoritate. În zilele Cincizecimii am trăit prin botezul cu
Duhul Sfânt și cu restituirea darurilor. Acum
noi suntem cu adevărat în minoritate, la venirea Fiului lui Dumnezeu
.

Aici ei au crezut
prin credință, aici au strigat – sub neprihănire; aici au vorbit în limbi ca un
dar. Dar acum negativul și pozitivul,
vârful vine peste piramidă și este sfârșitul timpului, când Hristos și Biserica
Sa se aseamănă tot mai mult, încât vor chema morții dintre metodiști, luterani
și toți acei din urmă și acolo va fi o înviere. Cei ce au adormit în prima
strajă, a doua, a treia, a patra, a cincea, a șasea și a șaptea vor învia
într-o zi să-L întâlnească pe Isus în văzduh
.

Ceasul a sosit,
prieteni, venirea Domnului este aproape! Ne uităm la Ierusalim și vedem că
evreii au fost orbiți de dragul nostru. Smochinul înmugurește și El a spus:
„Ceilalți copaci…” Billy Graham a cauzat o trezire printre oameni, Oral Roberts
a cauzat o trezire printre penticostali. Și
acum
Isus, Fiul lui Dumnezeu, a
venit la această rămășită să tragă oamenii pentru piatra din capul unghiului,
să aducă din nou pe Fiul lui Dumnezeu, să fie lucrul complet pentru venirea
Domnului Isus
. El a spus: „Cum a fost
în zilele Sodomei, tot așa va fi și la venirea Fiului omului
.”

Am să mă întorc cu
spatele spre voi. Să nu uitați: nu era omul! Acel om care stătea acolo era și
el din calciu, potasiu, 16 elemente asupra cărora Dumnezeu a suflat, le-a unit
împreună și a pășit în ele, și era viu.

Isus Hristos a fost
la fel. El era Fiul lui Dumnezeu, El era Dumnezeu manifestat în trup, dar
trupul Lui era om – Duhul Lui era Dumnezeu. Și El a promis că în timpul din urmă El va veni în Biserica Lui. „Doar puțin și lumea nu Mă va mai vedea, dar
voi Mă veți vedea; căci voi fi cu voi, chiar în voi.” „Lucrările pe care le fac
Eu le veți face și voi
.” Acesta este Marele Medic care este aici.

El spunea: „Semnul
Sodomei și Gomorei”. Care este? Uitați-vă în ziare. Homosexualii, perversiunile
sunt în creștere de 40% în ultimii 10 ani. Cutremure în diferite locuri, tot
felul de semne.

Acum și Dumnezeu Își
arată semnele Lui despre care am predicat. Acum, dacă această Biblie este
adevărată, eu sunt gata să mor pentru acest scop. Și Biblia este adevărată.
Isus Hristos este viu. Noi suntem Biserica Lui umplută cu Duhul Său, atunci
Viața Lui va produce în noi aceeași Viață care era în Fiul lui Dumnezeu, dacă
Duhul Sfânt al lui Dumnezeu trăiește în noi.

Voi, care sunteți
bolnavi, atingeți poala hainei Lui și veți vedea că Îl veți face să vorbească
prin mine, ca slujitor al Lui, și vă va face cum i-a făcut femeii care s-a
atins de haina Lui. Fie ca Domnul să se îndure. Aceasta vă va face să credeți
mai mult și să acceptați vindecarea voastră? Câți din voi pot să accepte
vindecarea dacă Dumnezeu vă va vorbi așa? Ridicați mâna. Domnul să se îndure.

Continuați să cântați
„Marele Medic”, căci așa mă simt călăuzit.

Acum mă voi întoarce
cu fața către prietenii mei de aici și Dumnezeu mi-e martor că nu sunt eu. Eu
nu am nici un amestec, dar Dumnezeu trebuie să se folosească de cineva. Nicio
mână nu este vrednică, dar Dumnezeu le face vrednice. El le alege înainte de
întemeierea lumii pentru ca scopul Lui să fie atins, și trebuie atins.

Biserica va fi acolo
fără pată și fără zbârcitură. Harul lui Dumnezeu va face aceasta, așa cum a
vorbit cu Avraam când Sara s-a îndoia de El. El trebuia s-o omoare chiar atunci
din cauza îndoielii ei, fiindcă cel mai rău păcat este necredința. Și ea s-a
îndoit și a râs în sinea ei când Îngerul i-a spus gândurile inimii ei. Este
adevărat? Dar de ce nu a luat-o pe Sara? Fiindcă era parte din Avraam; trebuia
să-l ia și pe Avraam.

Și noi suntem parte
din Isus când eram în trupul lui Hristos. Îndoielile noastre sunt iertate dacă
le facem din necunoștință ca și ea, căci ea era speriată.

Credeți că se va
arăta ceva pe platformă? O, aș vrea să pot explica asta! Trebuie să mă întorc.
Văd o femeie care are o iritație pe piele. Tu L-ai atins. Aceasta te va părăsi
fiindcă este Lumină în jurul tău. „Dacă poți crede, toate sunt cu putință.”
Acum credeți.

Deci vedeți că nu
este psihologie sau citirea gândurilor. Acum mă voi întoarce cu spatele către
voi. Eu voi ruga harul lui Dumnezeu să facă ceva, ca oamenii să știe.

Văd o fată tânără
care nu este de aici. Este dintr-un loc ploios cu mulți copaci. Ea este din
Oregon. Are epilepsie. Crezi că Isus Hristos te va face bine? Accepți asta?
Ridică-te în picioare, soră. Du–te acasă și eu mustru acest diavol.

Credeți din toată
inima? În ordine.

În centru, aici
cineva are credință. Nu vă îndoiți!

Frate Schultz, s-au
împărțit numere de rugăciune? Nu sunt. Deci nu trebuie să aducem pe nimeni aici
sus ca ei să poată vedea.

Este o femeie slabă,
are cancer. Se numește doamna Peterson. În ordine, doamnă. Crede în Dumnezeu.
Fie ca Dumnezeul cerului să omoare acel diavol, să nu mai fie văzut nici la
altcineva. Crezi în Fiul lui Dumnezeu? Din toată inima? Tot ce ai de făcut este
să ai credință în El.

Sunteți gata să
credeți și cei de acolo? Sper să creadă și cineva de acolo. Vedeți, puterea lui
Dumnezeu umbrește toate lucrurile mintale și intră pe tărâmul spiritual.

În spatele meu este o
femeie care nu știe ce  problema are. O,
biata femeie are cinci operații! Doctorii nu știu ce are. A fost trimisă aici
în Arizona pentru odihnă. Ea este din Louisiana și se numește doamna Pearson.
Ceea ce am spus este adevărat, nu-i așa? Mișcă mâna. Doctorii nu știu care e
problema ta. Sunt nervii. Liniștește-te și crede și vei merge acasă bine. Să ai
credință în Dumnezeu.

Credeți că Fiul lui
Dumnezeu a înviat? Acum credeți în Domnul? El este aici. Isus Hristos este
același ieri, azi și în veci. Același Dumnezeu care i-a putut arăta lui Ilie
unde era văduva, același Dumnezeu poate să-mi arate unde stați și vă rugați
fiindcă este Duhul lui Isus Hristos, același ieri, azi și în veci. Credeți?

 Atunci toți puneți-vă mâinile unii peste alții
în timp ce mă voi ruga pentru voi și să credeți fiecare dintre voi. Sunteți
credincioși, nu-i așa? Dacă da, ziceți „Amin”. (Adunarea zice „Amin”).

În prezența lui
Dumnezeu, în dovada incontestabilă a învierii lui Isus Hristos, puneți mâinile
unul peste altul.

Tată ceresc, Îți dau
această audiență. Fie ca acești oameni care s-au căit pentru păcatele lor să
găsească o biserică bună. Fie ca cei care sunt bolnavi să fie vindecați. Fie ca
puterea lui Isus Hristos să vină peste această audiență și să înlăture orice
boală, orice neputință, orice îndoială și să fie vindecați, în Numele lui Isus
Hristos, Fiul lui Dumnezeu, o cer.

-Amin-