Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMIeHoVaH JIREH – Partea a treia

Va urma
04/04/1964, seara - Louisville, KY

Tată, noi încredinţăm părtăşia de aici pe braţul Tău, părtăşia în Cuvânt, pentru că Tu eşti Cuvântul. Te rugăm să vorbeşti inimilor noastre în Numele lui Isus. Amin.

Seara trecută, am vorbit despre Avraam, iar acum ne vom opri tot la el, şi anume la capitolul 22 din Geneza, unde scrie că l-a adus ca jertfă pe singurul său fiu; ceea ce este un simbol spre Dumnezeu, care Şi-a dat ca Jertfă singurul Fiu.

Aseară am vorbit despre viaţa lui Avraam, şi am rămas la capitolul 15 sau 16, iar în seara aceasta voi încerca să închei, deoarece mâine după amiază vom mai avea doar un mesaj despre vindecarea divină, dacă va fi cu voia Domnului. Fiecare păstor, este invitat împreună cu adunarea lui, ca să stea împreună în rugăciune.

Noi am văzut că Domnul îngăduie uneori să se întâmple anumite lucruri, iar voi să întrebaţi adesea: „Frate Branham, oare de ce a îngăduit aceasta?” Unul dintre motive este ca să vă încerce credinţa. Da, El face lucruri ciudate ca să vă încerce credinţa.

Probabil că şi preoţii s-au gândit la fel când El a vorbit cu marele preot Caiafa. Dar unde a fost născut Hristos? Într-un grajd, iar noi ştim că a fost respins de poporul Său şi de denominaţiunile acelui timp. Aş vrea să vă dau un mic citat, ca să vedeţi cât de ciudat se purta El.

Odată, când era înconjurat de o mulţime de oameni, El a spus: „…dacă nu mâncaţi trupul Fiului omului, şi dacă nu beţi sângele Lui, n-aveţi viaţă în voi înşivă.” (Ioan 6.53).

Ce credeţi că ar fi spus un doctor sau un intelectual despre o asemenea afirmaţie? Ce părere ar fi avut despre cuvintele Lui, dacă ar fi aflat că acel Om era un copil nelegitim şi un renegat al timpului Său? Cei din timpul Lui au spus: „Omul acesta este un vampir! Vai, cum să mâncăm carne de om şi să-i bem sângele? Depărtaţi-vă cu toţii de nebunul acesta!” Dar El nu le-a dat nici o explicaţie cu privire la aceste cuvinte, pentru că voia să vadă ce fel de credinţă aveau.

Dacă cred, mie nu-mi pasă ce spun ceilalţi. Dacă în seara aceasta m-aş ruga pentru cinci mii de oameni, iar până dimineaţă ar muri toţi, mâine m-aş ruga din nou pentru bolnavi. Vedeţi? De ce aceasta? Pentru că nu contează  ce spun oamenii, ci doar  ce spune Dumnezeu. Şi El a spus: „Cine nu mănâncă trupul Fiului omului şi nu bea sângele Lui, nu are viaţa în sine.

Când a spus aceste cuvinte, Isus avea cu Sine şaptezeci de predicatori ordinaţi şi o mare mulţime de oameni. Şi ce s-a întâmplat?  El s-a gândit că sunt încă prea mulţi, aşa că a continuat: „Dar ce aţi spune dacă  L-aţi vedea pe Fiul omului suindu-Se unde era mai înainte?” (Ioan 6.62).

Când au auzit aceste cuvinte, acei predicatori au zis: Omul acesta se va sui la cer de unde a venit? Păi, noi Îl cunoaştem! O cunoaştem pe mama Lui; am fost la grajdul unde S-a născut şi am văzut ce „leagăn” a avut. Cum spune că Se va sui de unde a coborât, când noi ştim bine că S-a născut la Betleem? Cum adică a venit de sus? O, asta-i prea de tot!” Și L-au părăsit. El nu le-a explicat nimic, şi nici nu trebuia să o facă, pentru că Dumnezeu nu este dator să ne dea explicaţii. El face numai ceea ce a făgăduit că va face.

Astfel, au mai rămas doar cei doisprezece, dar după ce a vorbit puţin cu ei, i-a privit şi le-a zis: „Nu v-am ales Eu pe voi cei doisprezece? Şi totuşi unul din voi este un drac.” (Ioan 6.70). El le-a mai zis: „Voi nu vreţi să vă duceţi?”  iar Petru a spus acele cuvinte mari: „Doamne, la cine să ne ducem? Tu ai cuvintele vieţii.

La Tine sunt cuvintele vieţii.” Şi chiar dacă ceilalţi L-au părăsit, ei nu au făcut-o pentru că erau hotărâţi mai dinainte să primească Viaţă veşnică. Chiar dacă nu puteau explica nimic, la fel ca ceilalţi, ei au rămas totuşi cu El pentru că în inima lor era Ceva. Ei fuseseră în gândurile lui Dumnezeu înainte de întemeierea lumii, iar acum, acel gând era manifestat în ei. Ei erau legaţi de Dumnezeu, şi desigur, erau făgăduinţa vie a Lui, de aceea nu era nimic care să-i clintească. Acesta este creştinismul adevărat.

Necazul este că oamenii de astăzi sunt ca ucenicii când au fost prinşi de furtună pe mare. Atunci, când orice şansă de salvare era spulberată, ei L-au văzut pe Isus venind pe ape. Corabia era aruncată într-o parte şi-n alta de valuri, pânzele erau rupte, iar vâslele fuseseră luate de apă. Disperaţi, ucenicii se ţineau unul de celălalt şi au început să ţipe, dar atunci L-au văzut pe Isus venind pe ape. Şi atunci, în loc să se bucure, ei s-au speriat de El. S-au speriat de singura şansă de salvare; de Singurul lor ajutor. Parcă ar fi un tablou al timpului nostru.

Ei se temeau că este o minciună, pentru că arăta ca un duh. Oh, şi acelaşi lucru se întâmplă astăzi, dar ce bine ar fi dacă oamenii ar proceda ca ei… Când strigau mai tare, ei au auzit o Voce care le zicea: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!” (Matei 14.27).

Dacă veţi urmări Cuvântul făgăduit pentru această zi, veţi auzi şi voi aceeaşi Voce care vă va spune prin Cuvânt: „Eu sunt Cel care a făgăduit că voi face aceste lucrări în zilele din urmă, de aceea, nu vă temeţi! Puneţi-vă nădejdea în Mine, Fiul lui Dumnezeu şi credeţi.

Seara trecută, noi l-am lăsat pe Avraam în prezenţa lui Elohim, care l-a condus spre făgăduinţă. Şi înainte ca să vină fiul făgăduit, am văzut că Avraam a fost vizitat de un Om; de un Bărbat care era îmbrăcat ca un om şi vorbea ca un om, iar Avraam L-a numit „Elohim.” Ceilalţi doi s-au dus jos în Sodoma, ca să predice acolo, ceea ce se aseamănă cu timpul nostru. Desigur, vă amintiţi cu toţii unde am rămas cu povestioara.

Noi ştim că Isus a prevestit  că în timpul acesta va fi la fel ca în zilele Sodomei. Astăzi, de exemplu, am auzit că a fost încă un cutremur acolo jos. Când am aflat aceasta, m-am gândit: „Ce este aceasta? S-a întâmplat tocmai în Vinerea Mare.”

Voi ştiţi că acum 1900 de ani biserica L-a respins pe Isus Hristos în Vinerea Mare, iar când a făcut aceasta, întreaga lume a fost zguduită de un cutremur puternic.

Acum, în această epocă Laodiceană, ei L-au respins din nou, aşa cum spune Biblia că vor face. Ei L-au scos afară prin acest Conciliu Ecumenic al Bisericilor. Cum este posibil ca doi oameni să umble împreună fără să se înţeleagă? Nu este posibil aşa ceva.

Dar cu un creştin adevărat nu le va merge. Nu, domnilor. Un creştin născut din nou nu va cădea într-o astfel de capcană, căci va sta departe de ea.

Avraam discuta cu acel Bărbat, care stătea cu spatele spre cortul în care se afla Sara. Cu două zile în urmă, numele lor fuseseră Avram şi Sarai, iar acum se numea Avraam şi Sara, și El i-a zis lui Avraam, care avea calitatea de preot al casei: „Unde este nevastă-ta, Sara (Prinţesa)?” „Uite-o în cort,” a răspuns el. Şi Domnul a continuat: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce negreşit la tine; şi iată că Sara, nevastă-ta, va avea un fiu aşa cum am făgăduit.

Ei aşteptau de douăzeci și cinci de ani naşterea acelui copil făgăduit, și a stat neclintit în credinţa  Cuvântului făgăduit al lui Dumnezeu. Mai mult, Avraam s-a întărit în credinţă, lăudându-L pe Dumnezeu, iar El i-a dovedit că Bărbatul cu care stătea de vorbă era Elohim.

În Evrei 4.12 scrie că Cuvântul lui Dumnezeu judecă simţurile şi gândurile inimii, şi noi ştim că Isus putea să privească peste audienţă şi să spună ce gândeau oamenii. El i-a spus femeii de la fântână câţi bărbaţi avusese; i-a spus lui Natanael cine era şi ce gândea,  dovedind că El este Mesia, Dumnezeu Emanuel; dovedind că este Cuvântul viu.

La fel s-a întâmplat cu prorocii, care erau consideraţi dumnezei. Înţelegeţi aceasta, nu-i aşa?

Isus le-a spus iudeilor din timpul Său:

Dacă Legea a numit „dumnezei” pe aceia, cărora le-a vorbit Cuvântul lui Dumnezeu, – şi Scriptura nu poate fi desfiinţată, –

cum ziceţi voi că hulesc Eu, pe care Tatăl M-a sfinţit şi M-a trimis în lume? Şi aceasta, pentru că am zis: „Sunt Fiul lui Dumnezeu!”

dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi.” (Ioan 10.35-37).

El era Cuvântul legitimat de Dumnezeu pentru acea epocă.

Acum, dacă Hristos ar fi venit cu semnul lui Moise, ar fi fost greşit, nu ar fi mers. Nici dacă Moise ar fi venit cu mesajul şi cu semnul lui Noe nu ar fi mers, deoarece nu aceea a fost prorocit pentru timpul acela. Însă toate aceste şcoli teologice, vin cu mesajul pentru epocile întunecoase şi nu cu mesajul hotărât pentru timpul acesta. Cuvântul ne-a făgăduit însă că spre seară se va arăta Lumina. Da, El a promis aceasta.

Eu v-am citit din Cuvânt că atunci când va veni El va fi la fel ca în zilele acelea, şi aş putea lega aceasta cu orice text din Biblie, ca să vă dovedesc că este adevărat.

Aţi observat că făgăduinţa a fost dată lui Avraam şi seminţei lui. Întâi a fost sămânţa naturală, apoi a venit Sămânţa împărătească, adică Hristos. Din prima sămânţă, pe cale firească, a venit Isaac, dar Sămânţa Împărătească, Hristos, a venit prin supranatural.

Vedeţi, noi suntem salvaţi prin sânge, căci fără vărsare de sânge nu este iertare. Dar observaţi: Isus nu era nici evreu, nici dintre neamuri, ci conform Scripturii, era Dumnezeu. El nu putea fi nici una, nici cealaltă.

Sexul masculin produce sperma în care se află celula de sânge, iar germenul de viaţă este în acea celulă de sânge.

Acum priviţi. Găina poate face un ou, dar dacă nu a fost însămânţat de cocoş, din acel ou nu va ieşi niciodată un pui, chiar dacă oul este clocit de găină. Cu toate acestea, ea face oul, fiindcă oul vine de la femelă. Dar germenul de viaţă este în celula de sânge.

Acesta este motivul pentru care Viaţa Lui a fost una creată şi nu una germinată de vreun om. Mai mult, oul nu era de la Maria, cum cred majoritatea protestanţilor şi catolicii, ci dacă celula de sânge era de la Dumnezeu, atunci şi oul era tot de la El, pentru că Maria nu putea produce acel ou înlăuntrul ei. Cred că înţelegeţi ce vreau să spun. Ea nu putea face aceasta fără o senzaţie, aşa că amândouă: atât oul, cât şi celula de sânge au venit de la Dumnezeu. Amin.

Credeţi aceasta şi veţi avea putere să mergeţi mai departe.

Prin urmare, noi nu suntem salvaţi nici prin sânge evreiesc, nici prin sângele neamurilor, ci noi suntem salvaţi prin Sângele lui Dumnezeu însuşi, care a creat o celulă de sânge.

Dacă pui sub găină un ou nefecundat, acela nu se va cloci niciodată, ci va sta acolo şi se va împuţi.

Aceasta este problema cu bisericile noastre de astăzi; căci avem doar un cuib plin de ouă putrede. Ei nu au credinţa lui Avraam, de aceea este timpul să curăţăm cuibul şi s-o luăm de la început: să intrăm în contact cu masculul, cu Isus Hristos, care dă fertilitate duhului de viaţă care este în voi; şi care vă dă credinţă. Curăţaţi cuibul şi începeţi din nou!

Oh, voi îi bateţi pe oameni pe umăr şi îi aduceţi înăuntru, după care faceţi din ei diaconi, măcar că sunt căsătoriţi de patru, cinci ori. Încotro se îndreaptă lumea? Îi trimit pe tineri la seminar, unde le injectează un lichid de îmbălsămare, iar apoi vin înapoi.

După ultimul sondaj făcut, 99% din predicatorii protestanţi din ţară, nu cred cu adevărat în cea de-a doua venire a lui Hristos, iar 87% neagă naşterea Sa din fecioară. Gândiţi-vă, cu ce se vor confrunta copiii noştri atunci?

Dumnezeu ne-a restituit credinţa care a fost dată sfinţilor.

Priviţi. Avraam simbolizează biserica. Ea a urmat aceeaşi cale ca şi el. Dacă am avea la dispoziţie o săptămână, sau chiar două, aş putea să vă arăt pas cu pas, că biserica a urmat aceeaşi cale.

Şi observaţi: chiar înainte de distrugerea Sodomei şi Gomorei, a fost dat un ultim semn: Dumnezeu S-a arătat în multe feluri, Lumini şi forme şi a dat multe semne, dar niciodată nu venise în trup de carne şi nici nu vorbise cu glas auzibil, ca un om. Să nu uitaţi că făgăduinţa este pe cale să fie împlinită chiar acum. Sodoma va arde, iar ultimul mesaj este în desfăşurare.

Mai mult, la biserica denominaţională merge un Billy Graham modern, încercând s-o mişte. Dar Biserica aleasă nu este în Sodoma, ci ea este chemată afară şi separată, deoarece şi ea are un mesager.

Observaţi, grupul lui Avraam a primit mesajul. Care era acela? Dumnezeu vorbind cu el în simboluri, forme şi în tot felul, dar la urmă, El S-a descoperit în trup de carne şi i-a spus lui Avraam ce gândea Sara în inima ei, ceea ce a făcut ca Avraam să-L numească „Elohim,” adică „Cel Atotputernic.” Şi nu uitaţi! Imediat după aceea, Sodoma a ars. Gândiţi-vă numai.

Este posibil ca biserica să fi primit ultimul semn. Vedeţi? Voi aţi strigat, aţi avut neprihănirea, prin Luther; sfinţirea prin Wesley; timpuri măreţe, bucurie, strigăte, vorbire în limbi, tălmăcire, vindecare divină, dar unde ne aflăm?

Dumnezeu vorbeşte chiar printre noi, auzibil, aşa cum a făcut-o cu Avraam. Şi problema este că El a făgăduit că va face aceasta, deci nu este ceva inventat de cineva. Este făgăduinţa Bibliei.

Imediat după ce s-a întâmplat acest lucru cu Avraam, ştim că el a mijlocit pentru Lot, spunând: „Poate că se vor găsi în ea (Sodoma) numai zece oameni buni,” dar nu s-a găsit nici măcar atâţia, pentru că mesagerii trimişi acolo au fost respinşi.

Billy Graham spunea: „Mă duc într-un oraş şi ţin o campanie în urma căreia am treizeci de mii de convertiţi pentru Domnul, dar când revin, după şase luni, nu mai găsesc nici treizeci.” Tot acest bărbat spunea: „Pavel mergea într-o cetate şi avea un convertit, dar când revenea acolo peste un an, acel convertit aduna lângă el zeci sau chiar sute de alţi convertiţi. Prin urmare, care este problema?” Problema este că sunteţi o grămadă de predicatori leneşi, care staţi cu picioarele pe birou în loc să mergeţi să-i vizitaţi pe acei oameni.”

Acum, cine sunt eu, un neştiutor, să-l învăţ pe acest mare predicator? Totuşi, aş vrea să-i pun o întrebare: Billy, care predicatori au luat convertiţii lui Pavel? Vedeţi? Nici unul, pentru că Pavel a intrat destul de adânc în Scripturi cu acel om. Hristos era în el, Pavel fiind un foc viu în prezenţa Lui, nu în vreo mişcare intelectuală, în vreo adunare, sau biserică, nici nu a umblat să strângă semnături sau garanţii că acel om nu va merge la o altă biserică.

Frate, du-l pe acel om la botezul cu Duhul Sfânt şi atunci va fi în clocot şi va naşte copii. Cum ar putea naşte însă, dacă el este steril? Nu poate avea copii decât dacă posedă viaţa în sine. Acesta este singurul mod de răspândire: prin germenul de viaţă, iar acest Germene de viaţă este Duhul Sfânt care era în Hristos, iar acum este în credincios.

Cum era posibil ca Sara să aibă un copil, căci împlinise nouăzeci de ani? Poate cineva va zice: „Păi, atunci era altfel!”  Dar Biblia ne spune că pântecele ei era mort şi că amândoi erau înaintaţi în vârstă. Cu toate acestea, El le-a făcut o făgăduinţă, pe care a împlinit-o apoi.

Acum priviţi. Imediat după ce Dumnezeu a venit şi a vorbit cu Avraam în trup de carne, făcându-Se cunoscut, Sara a primit copilul. Biblia ne spune că trupul lor era ca şi mort, dar cu toate acestea, Avraam nu s-a clătinat, ci L-a crezut pe Dumnezeu.

Ştiţi ce a făcut El cu ei? I-a schimbat; i-a transformat în oameni tineri. Eu vă pot dovedi că ei au întinerit. Vă pot dovedi că i-a transformat din bătrâni cum erau, în tineri de douăzeci de ani. O, ce făgăduinţă minunată! O, eu pot să văd cum în dimineaţa următoare vizitei, Sara i-a spus soţului ei:

„Avraam, barba ta este acum neagră.” La care el a răspuns:

„Sara, ochii tăi frumoşi strălucesc ca întotdeauna, iar obrajii tăi sunt din nou rumeni.” Înainte ca soarele să apună, ea era din nou o femeie tânără, iar el un tânăr bărbat.

Poate ziceţi: „Prostii, frate Branham!” O, nu! Ei erau tineri. Aceasta este o minunată făgăduinţă şi un simbol pentru sămânţa împărătească a lui Avraam, care va trăi acelaşi lucru.

Este aceasta o făgăduinţă? Da. Noi vom fi schimbaţi. Ei au fost schimbaţi în oameni tineri, arătând prin aceasta ce se va întâmpla cu biserica, cu sămânţa împărătească.

Voi spuneţi: „Este aceasta o făgăduinţă?”

În 1 Tesaloniceni 4.17 scrie că atunci când trâmbiţa lui Dumnezeu va suna, noi vom fi transformaţi într-o clipită, într-o clipeală din ochi vom fi răpiţi. (1 Corinteni 15. 51-52).

De ce? Trupul Sarei, trupurile lor, trebuiau schimbate ca să primească fiul. Și noi trebuie să primim un trup diferit de acesta, pentru că vom fi răpiţi la cer ca să Îl întâlnim pe Domnul. Exact după Scriptură, vedeţi?

Dacă vreodată Îl vom întâlni pe Domnul în văzduh, nu este posibil s-o facem în trupul acesta, pentru că suntem legaţi de pământ. Dar vom primi un trup (aleluia!) care va merge sus în răpire.

Noi vedem că toate semnele sunt aşezate la locul lor, de aceea ştim că nu mai este mult. Da, într-una din aceste dimineţi va fi o schimbare, însă nu uitaţi: de ea va avea parte numai sămânţa împărătească. Venirea lui Isus va fi atât de tainică încât restul omenirii nu va şti nimic despre ea.

Voi ştiţi probabil, că acolo sus nu vor fi luaţi prea mulţi, căci „aşa cum a fost în zilele lui Noe, când au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt, tot aşa va fi şi în timpul venirii Fiului omului.” (1 Petru 3.20b), căci strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă, şi puţini sunt cei ce o află.” (Matei 7.14).

Voi spuneţi: „Acolo vor fi milioane.” Aceia sunt răscumpăraţii din toate epocile, dar eu vorbesc despre răpirea care ne stă în faţă.

Ce se va întâmpla într-una din aceste zile? Ei vor spune: „Păi, noi suntem în perioada necazului cel mare, dar credeam că biserica va fi răpită înainte ca acest necaz să înceapă.” Aşa se va întâmpla, căci nu biserica va fi răpită, ci mireasa. Biserica va merge în necaz, dar mireasa nu. Ea este răscumpărată şi nu are de ce să mai fie curăţată, pentru că este deja curată. Duhul Sfânt a venit la ea şi a curăţat-o, îndepărtând toată murdăria lumii de la ea. Mireasa crede Cuvântul şi devine o parte din El, de aceea nu face nimic fără călăuzirea Duhului Sfânt. Mireasa este cea care  iese din biserică, în timp ce biserica este numită şi rămăşiţa femeii şi este lăsată să meargă în necazul cel mare.

Voi ştiţi că Scripturile din Isaia 40 şi Maleahi 3 au vestit mai dinainte venirea lui Ioan Botezătorul, totul împlinindu-se  întocmai. Cu toate acestea, chiar şi ucenicii au mers la Isus şi L-au întrebat:

Oare de ce zic cărturarii că întâi trebuie să vină Ilie?”, la care Isus le-a răspuns:

„….Ilie a şi venit şi ei nu l-au cunoscut, ci au făcut cu el ce au vrut.” (Matei 17.10, 12).

Tot aşa, s-ar putea ca într-una din aceste zile, să spuneţi: „Cum este cu răpirea?” iar ea să fie trecută deja, fără ca voi să ştiţi ceva despre aceasta, căci: „…doi inşi vor fi în pat; unul va fi luat şi altul va fi lăsat.” (Luca 17.34).

Voi ştiţi că zilnic dispar de pe pământ sute de oameni şi nu se ştie nimic despre aceasta, dar gândiţi-vă cât este de trist  că oamenii vor merge mai departe la biserică şi vor predica, crezând că sunt salvaţi, când în realitate totul este trecut.

Gândiţi-vă că şi Noe a intrat în arcă, iar Dumnezeu a închis uşa după el. Totuşi, soarele a răsărit şi a apus de şapte ori înainte ca să se întâmple ceva. Oamenii au continuat să predice şi să-şi bată joc de el, neştiind că pentru ei nu mai era nici o îndurare; nici o salvare. Gândiţi-vă la aceasta!

Aşa va fi şi acum. Predicatorii vor fi nişte oameni învăţaţi, iar biserica va merge mai departe, fără să ştie însă că nu mai este îndurare pentru ea; fără să ştie că a fost tăiată jos de la toate şi că nu mai are nimic; pentru că răpirea a avut deja loc.

Şi Biblia spune că  „Cine este întinat, să se întineze mai departe.” (Apocalipsa 22.11).

Gândiţi-vă la acest lucru în seara aceasta, prieteni, şi priviţi la ceea ce se întâmplă, căci în lumea aceasta nu mai există nici un lucru care să vă mângâie, afară de Cuvântul lui Dumnezeu. Nicăieri nu există nici o altă nădejde. Suntem mâncaţi până la măduvă. Căci comunismul a mâncat totul, iar Biblia spune că aşa trebuie să fie. Nimic nu-l va putea opri, aşa că fiţi gata pentru răpire. Acesta să fie singurul lucru care să vă  preocupe.

În 1 Tesaloniceni 4.17 ni se spune că vom fi schimbaţi la fel ca Avraam şi Sara; că vom primi un alt trup. Bătrânul trup al lui Avraam a trebuit schimbat, şi la fel trebuie schimbat şi trupul nostru, pentru a se putea împlini făgăduinţa.

Poate ziceţi: „Aceste trupuri bătrâne?”

Cu câtva timp în urmă, am vorbit la Kiwanis, iar când am terminat, a venit la mine un doctor şi mi-a spus: „Frate Branham, eu nu pot crede ceva până nu mi se dovedeşte ştiinţific. Mă refer la naşterea din fecioară şi la existenţa lui Dumnezeu.”

„Ei bine, aceasta înseamnă că tu nu vei crede niciodată, deoarece Dumnezeu nu poate fi dovedit ştiinţific, ci trebuie să-L crezi pur şi simplu.” I-am răspuns eu.

„Eu nu pot crede nimic dacă nu este dovedit ştiinţific.”

„Eşti căsătorit?” l-am întrebat eu.

„Da, domnule.”

„Şi îţi iubeşti soţia?”

„Sigur că da,” a răspuns el.

„Dovedeşte-mi ştiinţific dragostea pe care o ai pentru ea, căci vreau să cumpăr şi eu din ea, dacă-mi spui unde este de vânzare.” Vedeţi, acesta este un lucru simplu.

Şi am continuat: „Aş vrea să te întreb ceva. Este adevărat că noi suntem făcuţi din ţărâna pământului?”

„Da, domnule.”

„Noi primim viaţă doar dacă mâncăm hrana care vine din pământ, căci altfel murim.” Acesta este adevărul. Voi puteţi trăi numai dacă ceva moare. Numai aşa puteţi trăi fizic, căci altfel muriţi.

Oare nu din acelaşi motiv puteţi trăi şi veşnic, prietenii mei? Doar pentru că Cineva a murit pentru voi. Da, Hristos a murit şi a înviat din nou, dovedindu-şi divinitatea.

Şi i-am spus doctorului: „Deci de fiecare dată când mănânc mâncare, ea intră în trupul meu şi produce celule de sânge, este adevărat?” „Da, aşa este.”

„Aceasta înseamnă că de fiecare dată când mănânc, îmi reînnoiesc viaţa.”

„Da. Se înnoiesc celulele de sânge.”

„Atunci aş vrea să te întreb ceva. Când aveam șaisprezece ani, mâncam porumb, fasole, cartofi şi carne, la fel ca şi acum, şi de fiecare dată când mâncam deveneam mai mare şi mai puternic.” Noi ştim că orice fiinţa umană, indiferent cât mănâncă de mult sau de bine, îmbătrâneşte şi devine tot mai slabă, după o anumită vârstă. Atunci cum se explică faptul că deşi mănânc aceeaşi mâncare, care conform dovezilor ştiinţifice îmi reînnoieşte viaţa, înnoindu-mi celulele de sânge, după douăzeci şi ceva de ani, indiferent cât mănânc de mult sau de bine, mă duc în jos şi devin tot mai bătrân? În loc să mă umplu de celule noi, mă duc în jos. Vedeţi? Dar într-o zi va fi o întâlnire şi o schimbare, căci Dumnezeu v-a făcut o „fotografie” la douăzeci de ani, iar dacă nu intervine nimic…

Este exact ca în cazul acestui băiat invalid care stă aici; sau la fel ca în cazul unui fir de porumb care începe să crească, iar la un moment dat se pune ceva peste el şi-l face să crească strâmb. Dacă aţi putea îndepărta acel lucru care-l face să crească strâmb, el ar creşte drept. Asta-i tot.

Observaţi. Dacă nu se interpune nimic, ele sunt nişte tinere cumsecade, iar ei sunt nişte tineri cumsecade; atunci tu şi soţul tău sunteţi la fel ca  Adam şi Eva la început.

Dar Dumnezeu a spus: „Iată-i! Moarte, du-te şi ia-i, însă n-o face până nu-i chem Eu mai întâi.” Ce este aceasta? O umbră, un negativ.

O, Doamne! Ce i-a făcut El Sarei? I-a şters bătrâneţea, care este un semn al morţii. Dar în cer nu va mai fi un asemenea semn. Acolo, toate amintirile despre moarte vor fi şterse, iar bătrâneţea nu va mai exista. Acolo vom fi cu toţii tineri.

Deci Dumnezeu i-a pus pe Avraam şi pe Sara înapoi, la vârsta tinereţii. Totuşi, pentru că eu simt necredinţa, am să vă aduc încă o dovadă a acestui lucru.

Priviţi harta şi vedeţi unde se aflau ei când li S-a arătat Dumnezeu lângă Sodoma. Imediat după aceea a urmat o călătorie lungă de aproape trei sute de mile, până în Gherar. Este cam mare o asemenea distanţă pentru doi oameni bătrâni, nu-i aşa?

Dar problema este că atunci când au ajuns acolo, l-au întâlnit pe Abimelec, un împărat care-şi căuta o mireasă. Şi deşi era înconjurat de acele filistence frumoase, când a văzut-o pe Sara s-a îndrăgostit de ea. Este adevărat? Mai mult, a vrut s-o ia de nevastă. Ha!

O, frate, Biblia este o scrisoare de dragoste, iar tu trebuie să ştii să citești printre rânduri ca să poţi înţelege ce vrea să spună. De altfel, Dumnezeu a spus că a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-a descoperit pruncilor.

Când sunt plecat în misiune, soţia îmi trimite scrisori. Noi ne iubim mult, iar dacă ea îmi scrie: „Dragă Billy, toată ziua am lucrat şi abia acum am pus copiii în pat…” eu înţeleg perfect ce vrea să-mi  spună, căci citesc printre rânduri.

Aşa este şi cu Dumnezeu. Noi nu încercăm să studiem un punct de vedere dintr-un ziar, nici un punct de vedere teologic, ci suntem îndrăgostiţi de El. Pleacă-te şi primeşte-L în inima ta, căci dragostea lui Dumnezeu este vărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, apoi du-te şi citeşte Biblia, căci atunci vei putea citi şi tu printre rânduri. Da, atunci vei şti ce spune El, căci Dumnezeu nu a spus niciodată ceva printr-un singur Cuvânt. Şi Isus I-a mulţumit Tatălui pentru că a ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi.

Acum, nimeni nu poate înţelege scrisorile soţiei mele, aşa cum le înţeleg eu, pentru că noi ne iubim foarte mult, iar ea îmi scrie printre rânduri. Vedeţi? Aşa vă scrie Dumnezeu: „printre rânduri,” iar voi puteţi citi totul.

Şi iat-o pe Sara mergând în Gherar, între acele filistence frumoase, ea, care era o bunică. Abimelec era un împărat chipeş şi îşi căuta o mireasă. El a privit în jur, printre acele fete frumoase şi a văzut-o pe bătrâna Sara care venea tremurând. O, şi când a văzut-o, împăratul a spus: „Ea este. Pe ea am aşteptat-o.” Mai mult, înainte ca să intre în Gherar, Avraam îi spusese Sarei: „Când vom ajunge acolo, să spui că sunt fratele tău, căci altfel, eu voi fi omorât, iar pe tine te vor lua.

Vedeţi? Voi nu puteţi avea două neveste în acelaşi timp. Nici ea nu putea avea doi soţi în acelaşi timp. Într-una din aceste zile, voi predica despre subiectul acesta.

Deci Abimelec a vrut s-o ia de nevastă. Gândiţi-vă numai. Vedeţi că Dumnezeu i-a schimbat pe Avraam şi pe Sara? Sigur, El trebuia să facă aceasta.

Biblia este scrisoarea de dragoste pe care ne-a scris-o Dumnezeu. El a ascuns-o de ochii înţelepţilor şi a descoperit-o pruncilor. El ascunde venirea Sa, aşa cum L-a ascuns şi pe Isus de farisei, de acei mari învăţaţi în Scripturi. Indiferent cât de învăţaţi au fost, ei nu L-au putut recunoaşte pentru că le era ascuns. Aşa spune Biblia.

Dar ştiaţi că Biblia spune la fel şi despre învăţaţii de astăzi? El le va rămâne ascuns. Ei vor fi „vânzători, obraznici, îngâmfaţi, iubitori mai mult de plăceri decât de Dumnezeu.

Voi spuneţi: „Aceştia sunt comuniştii”. Nu, nu! „Având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea. Depărtează-te de oamenii aceştia.” (2 Timotei 3.2-5). Vedeţi? Aceştia sunt cei care  „se vâră prin case şi momesc pe femeile uşuratice….” (v.6).

Deci Abimelec a venit şi a zis: „Pe aceasta am aşteptat-o în tot acest timp.” Probabil că Sara avea fetele cu ea, iar ele au aranjat-o, astfel încât arăta ca o regină.

Acum aş vrea să observaţi harul lui Dumnezeu faţă de prorocul Său. Abimelec se gândea desigur: „Mâine o voi lua de nevastă pe această frumoasă evreică. Acum ea se află în odaia ei, iar însoţitoarele pe care le are, o piaptănă şi o parfumează.”

În situaţia aceasta, Avraam s-a purtat ca un laş, spunând că Sara nu este soţia sa.

Iată însă că în noaptea premergătoare nunţii, Dumnezeu i s-a arătat lui Abimelec în vis şi i-a zis: „Iată, ai să mori, din pricina femeii pe care ai luat-o, căci este nevasta unui bărbat.

Abimelec, care nu se apropiase de ea, a răspuns: „Doamne, vei omorî Tu oare chiar şi un neam nevinovat? Nu mi-a spus el că este soru-sa? Şi n-a zis ea însăşi că el este fratele ei? Eu am lucrat cu inimă curată şi cu mâini nevinovate.

Dumnezeu i-a zis în vis: „Ştiu că ai lucrat cu inimă curată, de aceea te-am ferit să păcătuieşti împotriva Mea. Iată de ce n-am îngăduit să te atingi de ea.

Acum, dă omului nevasta înapoi; căci el este un proroc, se va ruga pentru tine şi vei trăi.” (Geneza 20.3-7).

Uitaţi-vă ce har a avut Domnul pentru prorocul Său, chiar dacă acesta procedase greşit.

Şi Domnul i-a mai spus lui Abimelec: „Dar dacă n-o dai înapoi, să ştii că vei muri negreşit, şi tot ce-i al tău.” (v.7).

Gândiţi-vă la aceasta. Abimelec era un om bun cu teamă de Dumnezeu, dar vedeţi ce face harul Domnului?

Prorocul a fost gata să-şi dea nevasta altui bărbat, chiar dacă avea făgăduinţa că va avea un copil prin ea, însă harul lui Dumnezeu a stat pe acel Cuvânt. Astfel, el a primit-o pe Sara înapoi, iar Isaac a putut veni în scenă; deci făgăduinţa a putut fi împlinită. Apoi, când Isaac avea cam doisprezece ani, Dumnezeu l-a încercat de două ori pe slujitorul Său.

Vedeţi? După ce l-a încercat timp de douăzeci și cinci de ani, când în sfârşit a primit fiul făgăduit, Dumnezeu l-a supus unei încercări duble, spunându-i:

Avraame, ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria, şi adu-l ca ardere de tot acolo, pe un munte pe care ţi-l voi spune.” (Geneza 22.2). Când a auzit aceste cuvinte, Avraam nu a refuzat să se supună, ci „s-a sculat dis de dimineaţă, a pus şaua pe măgar, şi a luat cu el două slugi şi pe fiul său Isaac. A tăiat lemne pentru arderea de tot, şi a pornit spre locul, pe care i-l spusese Dumnezeu.

A treia zi, Avraam a ridicat ochii şi a văzut locul de departe.

Şi Avraam a zis slugilor sale: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.” (v. 3-5).

Îmi place ceea ce a spus Avraam: „Rămâneţi aici cu măgarul; eu şi băiatul ne vom duce până acolo să ne închinăm, şi apoi ne vom întoarce la voi.”

De ce a vorbit Avraam aşa? Ce spune Biblia despre aceasta? El L-a crezut pe Dumnezeu care înviază morţii şi „care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi.” (Romani 4.17b). Cum o va face El? Eu nu ştiu.

Poţi să te gândeşti şi tu ca Avraam, soră cu acel copilaş în braţe, sau tu, mama care stă în scaunul cu rotile? Eu nu ştiu cum o va face, dar ştiu că într-o zi aşa va fi, pentru că a făgăduit că o va face nu doar pentru tine, ci şi pentru ceilalţi care vor crede.

Şi Avraam a luat lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus în spatele micuţului Isaac. Acesta este un tablou spre Hristos, care Şi-a purtat singur crucea.

Când au ajuns în vârful muntelui, Isaac a devenit bănuitor şi a spus: „Tată, iată focul şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?” (v.7). Ascultaţi cu atenţie cuvintele care au ieşit pe buzele lui Avraam: „Fiule, Dumnezeu însuşi va purta de grijă de mielul pentru arderea de tot.” (v.8).

Aceea înseamnă IeHoVaH-Jireh: Domnul care a dat un miel.

Apoi, Avraam i-a legat mâinile şi l-a pus pe altar. Îmi imaginez ce a simţit el când după douăzeci și cinci de ani de aşteptare, de ocară şi de batjocură, Dumnezeu îi cerea acum să distrugă mărturia pe care i-o dăduse chiar El. Da, iată că Dumnezeu îi spunea acum: „Nimiceşte chiar mărturia care îţi dădea nădejdea că Cuvântul Meu S-a împlinit cu tine. Eu sunt Cel care ţi-am dat băiatul. El are deja doisprezece ani, dar acum, du-te şi jertfeşte-l, pentru că Eu voi face din tine tatăl multor neamuri.”

Prin aceasta, Dumnezeu ne arată că indiferent ce spune cineva, chiar dacă totul pare contrar Cuvântului, sămânţa adevărată a lui Avraam rămâne credincioasă făgăduinţei Lui.

Deci, Avraam şi-a luat fiul şi l-a pus pe altar. Vă imaginaţi ce simţea acel tată? I-a dezgolit gâtul ca să-l poată înjunghia şi s-a pregătit să facă ceea ce-i ceruse Dumnezeu, gândindu-se: „El este Cel ce poate învia şi morţii, aşa că-l voi primi înapoi ca pe unul înviat din morţi.” Apoi el a ridicat mâna ca să-l lovească, dar în clipa aceea Duhul Sfânt l-a oprit strigând: „Să nu pui mâna pe băiat şi să nu-i faci nimic; căci acum ştiu că te temi de Dumnezeu întrucât nu ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.” (Geneza 22.12).

Avraam şi-a ridicat ochii, şi a văzut înapoia lui un berbec, încurcat cu coarnele într-un tufiş. Aici aş avea o întrebare: de unde a apărut acel berbec? Ei se aflau la trei zile depărtare de cea mai apropiată aşezare umană; erau în pustie, acolo unde leii, şacalii şi câinii sălbatici ar fi putut sfâşia imediat acel berbec. Totuşi el era chiar pe vârful muntelui, acolo unde nu se găsea nici apă.

Vedeţi? Când Dumnezeu a avut nevoie de un berbec, el era acolo. Şi nu era o vedenie, căci Avraam l-a luat, l-a înjunghiat şi sângele a curs din el pe altar. Dumnezeu l-a adus la existenţă într-un minut, iar Avraam l-a scos din existenţă în minutul următor. Vedeţi? Acesta era IeHoVaH-Jire, adică Domnul care Se îngrijeşte de jertfa pentru arderea de tot.

El a adus la existenţă acel berbec, aşa cum a adus la existentă trupul în care I s-a arătat lui Avraam. Elohim avea nevoie de un trup în care să coboare pe pământ, aşa că a adunat nişte lumină cosmică, calciu, petrol,  şi apoi a păşit în el. Vedeţi? El este Dumnezeu şi la fel vă va face şi vouă.

Când nu veţi fi mai mult decât o lingură de cenuşă în pământ, El va vorbi, iar tu vei fi acolo. El te va chema pe nume, iar tu îi vei răspunde, dacă eşti sămânţa lui Avraam.

Vă amintiţi ce a cerut El atunci când a confirmat legământul făcut cu Avraam? El i-a cerut lui Avraam să ia o juncană, o capră şi un berbec, pe care le-a despicat în două. Dar ultimul a fost berbecul, pentru că El este Cuvântul, este acel Berbec, nu o „ea”. Mai întâi au fost jertfite juncana şi capra, dar apoi a fost luat un berbec. El a fost ultimul. Nu o ea, nu o organizaţie, nu o biserică, ci el, berbecul. Amin.

Acesta-i motivul pentru care El S-a născut în aprilie, nu în decembrie, cum pretinde Biserica Romano Catolică. Dacă veţi studia Istoria Bisericii, veţi vedea că în decembrie era ziua de naştere a zeului soare, iar ei au pus ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu în aceeaşi zi cu ziua zeului soare, amestecând creştinismul cu păgânismul.

Adevărul este că El nu Se putea naşte în 25 decembrie, deoarece la acea dată în munţii Iudeii este plin de zăpadă, ceea ce înseamnă că păstorii nu puteau fi cu oile pe câmp; ci s-a născut la vremea când se nasc toţii mieii, adică primăvara. El trebuia să se nască sub zodia Berbecului, pentru că era un Berbec, iar Berbecul este în aprilie. Exact. El era Berbecul sau Mielul lui Dumnezeu, de aceea a fost acolo sus pe munte şi a luat locul lui Isaac. Puteţi vedea aceasta?

Acolo ne-a fost arătat clar că sămânţa împărătească a miresei nu va fi chemată să se jertfească, ci Cel ce urma să Se jertfească era Cuvântul manifestat, Berbecul, Mielul lui Dumnezeu. Şi El a numit mireasa, nu după numele unei biserici, ci după Numele Său. Căci Domnul Îşi ia dintre neamuri un popor care va purta Numele Său, nu al unei organizaţii.

O, Doamne, atunci de ce vă temeţi? Un neam ales care va purta Numele Lui, al Berbecului, nu al ei, al bisericii, căci Jertfa a fost adusă de un „El”, nu de o „ea”. Aleluia!

Sămânţa împărătească va vedea aceasta.

Nu vedeţi cum Maleahi 4 se împlineşte, restituind credinţa originală? Nu vedeţi cum aduce înapoi Cuvântul lui Dumnezeu? Desigur, voi puteţi vedea aceasta, de aceea nu este nevoie s-o spun mai clar.

Lăsaţi denominaţiunile în pace şi întoarceţi-vă la acest Cuvânt, căci semnul timpului din urmă este că El îi va aduce pe oameni înapoi la credinţa originală. Maleahi 4 spune chiar acest lucru, deci înapoi la Cuvânt. Şi Cuvântul era El, nu o „ea”. El. Amin. De aceea noi purtăm Numele Domnului Isus Hristos.

Priviţi făgăduinţa Lui din Ioan 14.12, unde ni se spune: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi…” Priviţi de asemenea, la Luca 17, unde ni se spune că lumea se va comporta la fel ca cei din Sodoma, şi că Dumnezeu va veni jos, manifestat într-un trup de carne; descoperind tainele ascunse ale inimii. Isus a spus că acest lucru se va întâmpla în zilele când Se va descoperi Fiul omului, adică la sfârşitul timpului.

Vedeţi, aceasta dovedeşte că noi nu trebuie să ne întoarcem la o biserică, cum auzim spunându-se mereu: „Alăturaţi-vă aici, alăturaţi-vă dincolo!” ci trebuie să venim la El.

Aceasta a primit sămânţa lui Avraam când s-a adus jertfa, în loc de sămânţa firească, una duhovnicească. Amin.

O, dacă aţi putea vedea! Duhul şi trupul unite într-unul.

Priviţi. În Matei 3 vedem că trupul, Fiul lui Dumnezeu născut din fecioară, vine la Ioan Botezătorul, care stătea în apă. De ce? Pentru că conform Bibliei Cuvântul lui Dumnezeu vine întotdeauna la proroci, iar Ioan era un proroc. Israelul nu mai avusese de patru sute de ani un proroc, dar iată că acum era unul care prorocea că va veni Mesia. El a venit din pustie şi spunea că i s-a dat un semn după care Îl va recunoaşte.

El este printre noi deja”, spunea Ioan, „iar eu nu sunt vrednic să-I dezleg încălţămintea. Într-una din aceste zile El Se va face cunoscut, iar când se va întâmpla aceasta, eu voi scădea iar El va creşte.

Apoi, când a văzut semnul, Ioan a spus: „Iată Mielul lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii.” (Ioan 1.29).

Bătrânul predicator baptist, doctor Davis, care  m-a botezat în Biserica Baptistă, a discutat o dată cu mine despre acest subiect şi a spus:  „Billy, tu ştii ce s-a întâmplat?”

„Nu, nu ştiu, doctore”, am răspuns eu.

„Am să-ţi spun eu. Ioan nu fusese botezat, aşa că mai întâi L-a botezat el pe Isus, iar după aceea l-a botezat Isus pe el.” „Eu nu am auzit niciodată aşa ceva”, am răspuns eu.

După această discuţie, eu am continuat să mă rog pentru că voiam să ştiu adevărul, iar într-o noapte am primit o vedenie.

Isus nu l-a botezat niciodată pe Ioan, dar priviţi: El i-a spus lui Isus: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” la care Isus i-a răspuns: „Lasă-Mă acum, căci se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” (Matei 3.14-15).

Priviţi-i pe cei mai importanţi oameni de pe pământ. Acolo era Dumnezeu şi prorocul Său. Şi Cuvântul a venit la proroc. Dacă Cuvântul este în trup, El va merge la proroc, pentru că aşa spune Biblia.

El era Cuvântul. „La început era Cuvântul….Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi”, iar noi vedem că aici, în Matei 3, Cuvântul a venit la proroc, chiar acolo în apă, ca să împlinească şi să adeverească proorocia Lui. Amin.

Când L-a văzut, Ioan s-a smerit înaintea Lui, spunând: „Eu am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine?” (v.14) dar Isus i-a răspuns: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade, să împlinim tot ce trebuie împlinit, să împlinim toată neprihănirea.” (v.15).

Vedeţi? Fiind proroc, Ioan a cunoscut acel Cuvânt, pentru că Cuvântul a venit la el şi el a ştiut că Acela era Jertfa, iar după Lege, Jertfa trebuia spălată mai întâi. Amin. Apoi L-a botezat, iar după ce a făcut aceasta, a văzut Duhul lui Dumnezeu coborându-Se în chip de porumbel şi venind peste Isus, în timp ce în cer s-a auzit un Glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu în care Îmi găsesc plăcerea.” (Matei 3.16-17). Dumnezeu şi omul devenind una.

La început, Adam şi Eva au fost una, dar când au fost separaţi, ea a căzut, pentru că nu a ascultat de Cuvânt. La fel a căzut Biserica din fiecare epocă, pentru că a interpretat greşit Cuvântul, primind tălmăcirea Satanei, aşa cum a făcut şi Eva când şarpele i-a spus: „Hotărât că nu veţi muri, dar Dumnezeu ştie că…” (Geneza 3.4).

Dacă Dumnezeu a spus aşa, aşa va fi, şi prin urmare nu mai există nici un „dar”.

Tu trebuie să fii născut din nou; trebuie să primeşti Duhul Sfânt căci altfel vei pieri.

Iată-L aici pe Dumnezeu şi pe Isus devenind una. Ei erau uniţi, aşa cum a fost Adam şi Eva la început, când erau acelaşi duh, iar numele lor era Adam. Vedeţi? Amândoi erau împreună, iar când au fost separaţi, au fost supuşi testului încercării. Şi ce s-a întâmplat? Eva a căzut pentru că nu a ascultat de Cuvânt, iar Adam a mers afară după ea, ca s-o răscumpere, însă nu a putut face aceasta, deoarece nu era vrednic s-o răscumpere.

Apoi a venit al doilea Adam, ca să răscumpere biserica. Şi aşa cum Adam şi Eva trebuiau să fie în acelaşi duh, Hristos şi Biserica Sa trebuie să fie în acelaşi Duh; în aceeaşi slujbă, căci este scris: „Lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.” (Ioan 14.12). Înţelegeţi ce vreau să spun?

Ei trebuie să fie uniţi împreună. Carnea şi sângele şi Dumnezeu, trebuie să fie împreună; trebuie să fie un singur Duh.

Problema este că Hristos şi biserica nu sunt un singur Duh. Cum este posibil ca biserica să nege creaţia? Cum poate  nega lucrările pe care le-a promis Hristos că le va face? Cum este posibil să le negăm, iar apoi să spunem că suntem ai lui Hristos?

El a spus: „Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea, şi vi se va da.” (Ioan 15.7), căci: „Eu  sunt Viţa, iar voi sunteţi mlădiţele.”  iar viaţa din viţă merge în mlădiţe, ca ele să dea roadă, căci mlădiţele sunt purtătoarele roadelor. De aceea, „orice mlădiţă care n-aduce roadă, este tăiată jos.

Aceasta se întâmplă cu denominaţiunile când lasă înăuntru o mică grupare de „rickys” cu ideile lor „moderne” care transformă totul într-un Babilon. Acesta este motivul pentru care organizaţiile au căzut întotdeauna, iar după ce au căzut, nu s-au mai ridicat niciodată …

…Acum observaţi. Ei trebuiau să devină una, iar Isus a spus că Viaţa care este în El, va fi şi în Biserica Sa. Acest lucru este făgăduit chiar pentru timpul acesta, când lumea este exact în starea în care a fost Sodoma. Acum va fi manifestată Viaţa care era în  Hristos. Puteţi vedea aceasta, frate şi soră?

La ce bun să vă alăturaţi bisericii dacă nu-L aveţi pe Hristos în viaţa voastră; dacă El nu Se identifică cu viaţa voastră?

Vedeţi? Cuvântul spune că „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…”  Prin urmare, cum puteţi pretinde că sunteţi ai lui Hristos, dacă nu sunteţi urmaţi de aceste lucruri?

Nu demult, am vorbit cu o femeie care era în spital şi am întrebat-o: „Eşti creştină?” și ea mi-a răspuns: „Aprind o lumânare în fiecare seară.” Vedeţi? Ei cred că aceste lucruri au de-a face cu creştinismul.

Acolo se afla o altă doamnă bolnavă şi fiul ei. Când am intrat în salon, i-am spus: „Doamnă, eu ştiu cine eşti. Numele tău este doamna Oliver.”

„Aşa este frate Branham,” a răspuns ea, după care a continuat: „Sunt foarte bolnavă, iar medicul nu poate găsi problema pe care o am. Vrei să te rogi pentru mine, căci acesta este de fapt motivul pentru care te-am chemat.”

„Desigur, soră Oliver. Dacă vrei să ne plecăm puţin….”

„Stai puţin. Te rog să tragi perdeaua.”

„În ordine, soră. Acum mă voi ruga, dar eşti creştină?”

„Noi suntem metodişti,” a răspuns ea.

„Păi, nu aceasta te-am întrebat. Eu vreau să ştiu dacă eşti creştină.” „Trage perdeaua aceea,” a spus ea. Vedeţi? Acesta este întunericul necunoştinţei şi diferenţelor denominaţionale care îi taie pe oameni de la binecuvântările lui Dumnezeu. Acestea există în toate denominaţiunile, de aceea, frate, nu te duce la o denominaţiune, ci alege-L pe El. Nu lua numele ei, ci ia Numele Lui.

El a spus: „Nu te teme, turmă mică; pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăţia.” (Luca 12.32). Cum o va face? El este încă acelaşi IeHoVaH-Jire, Dumnezeu care Se poate îngriji de Biserică; Cel care este în stare să facă din aceste pietre copii ai lui Avraam. Desigur, căci El este IeHoVaH-Jire.

Poate ziceţi: „Şi va merge? Crezi că vei reuşi?” Eu nu pot, dar El da. Eu nu sunt răspunzător pentru ceea ce face El, ci însărcinarea mea este să predic. Apoi, El vine şi confirmă că acesta este Adevărul. Dacă eu stau pe Adevăr, atunci El va sta de partea mea. Domnul a dovedit acest lucru şi-L va mai dovedi.

Voi spuneţi: „Este un întuneric îngrozitor.” Da, ştiu că este îngrozitor de întuneric, iar ecleziaştii merg cu toţii în această mare organizaţie, la măcelărie.

Acest lucru îmi aminteşte de o povestioară. Jos, în Carlsbad, New Mexico, există grote pe care dacă vrei să le vizitezi, trebuie să cobori la o adâncime de o milă. Mie nu mi-a plăcut niciodată să merg acolo, pentru că eram ca nişte cârtiţe. Când am coborât în ele, o, era atât de întuneric! Împreună cu noi, era şi o fetiţă şi un băieţel, care stăteau chiar lângă ghid. Erau becuri peste tot, dar la un moment dat, ghidul a apăsat întrerupătorul. O, Doamne! Noi vorbim despre întuneric, dar la adâncimea de o milă în pământ, este atât de întuneric încât nu vezi absolut nimic. Când s-a stins lumina, fetiţa a început să strige cât putea de tare, dar băieţelul, care stătea lângă ea, i-a zis: „Oh, surioară!”

„Ce vrei?” l-a întrebat ea.

„Nu te speria”, i-a răspuns el, „căci aici este un om mare care poate aprinde lumina.”

Vedeţi? Este un Om care poate aprinde Lumina, iar Acesta este IeHoVaH-Jire. Şi printre noi Se află în seara aceasta un Om care poate aprinde Lumina, iar Acesta este Duhul Sfânt. El este Cuvântul; este Omul care poate aprinde Lumina. Eu nu ştiu cum o va face, nu-i treaba mea să ştiu acest lucru, dar El ştie cum să sucească întrerupătorul, căci a făcut o promisiune.

Când Avraam avea cuţitul pregătit să străpungă gâtul fiului său, El a aprins Lumina. Da, şi El o poate aprinde şi în seara aceasta, de aceea, haideţi să ne plecăm capetele pentru un moment. Dumnezeu să ne ajute şi să aprindă Lumina Sa în inima noastră.

Prieteni, în săptămâna aceasta L-aţi văzut pe marele Duh Sfânt printre noi, dar lăsaţi ca în seara aceasta, micuţa Lui Lumină să se aprindă şi în inima noastră. Nu rataţi această şansă, frate şi soră.

Eu cred că acest subiect despre Avraam, a dovedit din Geneza până la Apocalipsa, în ce timp ne aflăm. Hristos este respins din nou de naţiunea şi de generaţia noastră.

În diferite locuri au loc cutremure; lumea este în starea Sodomei şi a Gomorei; bisericile se unesc formând chipul fiarei, iar voi ştiţi că toate aceste lucruri se întâmplă conform Bibliei.

Acum, aruncaţi o privire în „Oglinda” lui Dumnezeu şi vedeţi dacă vă puteţi identifica cu El. Dacă aţi fi trăit în timpul lui Noe, cu care dintre părţi v-aţi fi identificat? Dar dacă aţi fi trăit în timpul lui Moise; sau în zilele lui Hristos, când toate bisericile erau împotriva Lui? Atunci El a trebuit să stea singur, dar Dumnezeu era cu El, acesta fiind singurul lucru care contează.

Întrebaţi-vă: acum, în timpul acesta, în situaţia de acum, de care parte sunteţi? De care parte staţi, acum, când Îl vedeţi din nou printre noi? El este aici şi poate aprinde Lumina în inima ta, umplându-ţi viaţa cu Duhul Sfânt.

Câţi dintre voi, care staţi cu capetele plecate şi cu inima plecată, vă veţi ruga cu mine?

Tată ceresc, noi ştim că Tu nu ai venit să faci aceste lucruri doar ca să fie făcute, ci urmăreşti un scop cu ele. În  săptămâna aceasta, eu m-am simţit călăuzit să aştept până în acest moment, pentru ca ei să vadă mai întâi că Cuvântul Tău este confirmat. Şi acest lucru s-a întâmplat fără nici o îndoială.

Doamne, acum Te rugăm ca marele Duh Sfânt, care este aici, şi care cunoaşte tainele fiecărei inimi, să vorbească fiecărui suflet în parte. Vorbeşte acelora care nu ar avea parte de răpire, dacă ai veni la noapte. Îndură-Te de aceia care, dacă uşa harului ar fi închisă la noapte, dacă ar muri într-un accident de maşină, sau în patul lor, nu ar fi salvaţi. Oh, Dumnezeule, Te rog să nu-i laşi să plece în felul acesta! Dacă s-au alăturat doar unei biserici, ajută-i Doamne, să nu se ruşineze să păşească în faţă şi să-L roage pe Dumnezeu să-i umple cu Duhul Său, cu Viaţa Sa veşnică. Dacă nu au fost capabili să înţeleagă aceste lucruri, mă gândesc că nici ucenicii nu Le-au înţeles, dar au stat mai departe credincioşi, până când Duhul Sfânt S-a revărsat şi i-a luminat ca să înţeleagă, aşa că au scris Biblia.

Tată, Te rog să vorbeşti Tu fiecărei inimi astfel încât să înţeleagă că Omul care poate aprinde Lumina, este chiar la uşa inimii lor.

Acum, în timp ce stăm cu capetele plecate, câţi dintre voi doresc să spună cu sinceritate: „Frate Branham, eu ştiu că nu sunt în ordine cu Dumnezeu”? Ridicaţi mâna. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Vedeţi? Ce încerc eu să fac acum? Vreau să găsesc trecere înaintea lui Dumnezeu, pentru acest mare serviciu de vindecare pe care-l vom avea mâine. Dacă-i vom putea convinge pe oameni să creadă, atunci nici unul nu va pleca de aici nevindecat.

Dacă nu aveţi ulei în candelă, nu veţi întra înăuntru. Cred că aţi văzut că în ultimul timp toţi caută Duhul Sfânt: prezbiterienii, luteranii, metodiştii şi chiar catolicii. În ce mă priveşte, mă întreb dacă aceşti oameni de afaceri ai Evangheliei Depline, înţeleg că nu-L vor avea.

Biblia spune că fecioarele nechibzuite ziceau: „Daţi-ne şi nouă din untdelemnul vostru, căci ni se sting candelele.” (Matei 25.8). Ele şi-au dat seama că au avut atâta timp la dispoziţie ca să-şi ia ulei, dar n-au făcut-o, aşa că atunci când Mirele era gata să vină, au spus: „Daţi-ne şi nouă!” însă fecioarele înţelepte le-au răspuns: „Nu; ca nu cumva să nu ne ajungă nici nouă, nici vouă; ci mai bine duceţi-vă la cei ce vând şi cumpăraţi-vă.” (v.9). Şi în timp ce ele erau plecate să cumpere, a venit Mirele şi mireasa a intrat în odaia de nuntă, iar uşa s-a încuiat. Astfel, când s-au întors, fecioarele nechibzuite şi-au dat seama că răpirea a avut loc şi că ele au rămas afară, acolo unde va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.

Frate şi soră, dacă nu aveţi Duhul Sfânt, dar ştiţi că trebuie să-L aveţi, n-aţi vrea să ridicaţi mâna şi să spuneţi: „Roagă-te şi pentru mine, frate Branham, căci cred că ne aflăm în prezenţa lui Dumnezeu. Roagă-te şi pentru mine, căci nu am Duhul Sfânt?”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Peste tot sunt numai mâini ridicate, ceea ce dovedeşte că doriţi să-L primiţi.

Eu ştiu că întotdeauna Mesajul este urmat de o mulţime de fanatism, de aceea vreau să vă spun ceva. De curând am citit despre viaţa lui Martin Luther, iar într-una din aceste cărţi, scria că pentru acest bărbat nu i-a fost atât de greu să protesteze împotriva învăţăturilor greşite al Bisericii Catolice şi să treacă peste ele, cât i-a fost de greu să ţină capul sus, deasupra valului de fanatism care a urmat trezirii sale, căci în fiecare trezire iese o mulţime amestecată. Să nu uitaţi însă, că acest lucru dovedeşte că acolo se află şi cei adevăraţi.

Când vedeţi un dolar fals, să ştiţi că există şi unul adevărat, după care a fost făcut cel fals. Prin urmare, ştiţi că acela nu este original, dar trebuie să existe şi unul original, iar pentru noi, Cel original este Isus Hristos, Cel care stă în mijlocul nostru şi cunoaşte fiecare taină a inimii voastre.

Aş vrea să vă întreb ceva: Dacă L-aţi văzut lucrând, sau dacă aţi auzit aceste mărturii despre vindecările care au avut loc, şi  că tainele inimilor oamenilor au fost descoperite, credeţi că rugăciunea mea vă ajută?

Amintiţi-vă că Duhul Sfânt a fost dat prin punerea mâinilor. După ce Filip s-a dus în Samaria şi i-a botezat în Numele lui Isus Hristos pe toţi cei care au crezut mesajul, a mers şi Petru şi şi-a pus mâinile peste ei ca să primească Duhul Sfânt. Vedeţi? (Fapte 8.14-17).

Dacă credeţi acest lucru, mă întreb câţi vreţi să veniţi aici, sus, din cei care nu aţi fost încă salvaţi, sau care nu aţi primit încă Duhul  Sfânt? Veniţi aici, ca să mă rog pentru voi.

Dacă vreţi să veniţi, Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Haideţi să cântăm cu toţii: „Aproape convins.” Soră Dowing, dacă vrei dă-ne tonul. Fiecare să se roage în linişte, căci acesta ar putea fi un moment crucial. Pentru mulţi dintre voi, poate însemna trecerea de la moarte la viaţă.

Aţi fost prezenţi cu toţii aici în săptămâna aceasta? Aţi văzut ce a lucrat Duhul Sfânt printre oameni? Vreau să vă spun că nu veţi putea găsi o zi mai potrivită ca aceasta, căci acum, Isus Hristos Se identifică printre noi. Ce va fi cu voi dacă veţi muri înainte ca să vină dimineaţa? Nu vreţi să veniţi acum, în timp ce vă cheamă El? În inima mea este Ceva care-mi spune că este cineva care trage înapoi. Nu face aceasta, frate! O, nu face aceasta!

Ascultaţi-mă prieteni. Credeţi că Cel care v-a vorbit de-a lungul acestei săptămâni, în locul acesta, este Duhul Sfânt? Să vă văd mâinile. Ar trebui să fie mai multe mâini. Am simţământul că trebuie să fie mai mulţi, dar este ceva rău care-i ţine. Ar fi mai bine să veniţi.

Eu nu pot să vă forţez să veniţi împotriva voinţei voastre, dar cred că acesta este timpul pe care l-aţi aşteptat. De aceea nu pierdeţi ocazia, căci s-ar putea să fie ultima chemare ce vi se face, deoarece El nu va insista mereu.

El  cheamă iar dacă-L refuzaţi, pleacă şi s-ar putea să nu mai revină niciodată. De ce nu veniţi? Haideţi chiar acum şi spuneţi: „Vreau să urmez calea Lui. Nu mă ruşinez, ci vreau ca întreaga lume să ştie că sunt gata să-L primesc pe Hristos în inima mea. Vin chiar acum şi sunt gata să lupt până la capăt; sunt gata să fiu un creştin adevărat, o adevărată doamnă; un adevărat domn.” Nu vreţi să veniţi? Dacă vii, Hristos Se va identifica cu tine, şi în puţin timp Îl vei vedea făcând acelaşi lucru.

Voi ziceţi: „Frate Branham, tu judeci!” Nu, eu nu judec, dar în mine este un simţământ care-mi spune: „Sunt mai mulţi!”

Poate spuneţi: „Păi, eu aparţin de biserică. Sunt penticostal.” Dar eu nu aceasta v-am întrebat. Întrebarea mea a fost: „Îl aveţi pe Hristos în inimile voastre?” Voi spuneţi: „Frate Branham, eu am vorbit în limbi.” Acest lucru este bun, dar nu despre aceasta v-am întrebat. Unii spun: „Dar eu nu am făcut nimănui rău.”

Nici despre aceasta n-am întrebat, ci întrebarea mea a fost: Este Viaţa lui Hristos în voi? Nu mai aşteptaţi o altă ocazie, căci s-ar putea ca moartea să vă lovească pe neaşteptate, iar atunci totul va fi prea târziu. Plecaţi-vă capetele.

Tatăl nostru ceresc, aici sunt bărbaţi şi femei care s-au plecat la picioarele Tale, căci ştiu că sunt legaţi de veşnicie şi trebuie să plece într-o zi de aici.

Privind în jur, vedem cutremurele şi starea în care se află omenirea astăzi, dar Îl vedem şi pe Hristos venind la noi şi făcând aceste lucrări; vedem Mesajul, Cuvântul care merge afară, apoi vedem cum El vine şi dovedeşte că acesta este Adevărul, spunând orice taină a inimii.

Tată, aceşti oameni au luat poziţie şi au păşit în faţă, dar sunt conştienţi că nu puteau face de la sine aceasta, ci au fost călăuziţi de Tine s-o facă, de aceea, Te rog să-i umpli cu Duhul Sfânt. Acordă-le aceasta, Te rugăm.

Fie ca toţi cei ce stau aici, să fie umpluţi cu Duhul Sfânt, astfel încât din locul acesta să pornească o trezire care să cuprindă întreaga ţară şi nu doar ţara noastră, ci şi ţările din jur. Îngăduie ca în fiecare biserică – metodistă, prezbiteriană, etc., să înceapă treziri, din pricina acestor oameni care vor merge acolo cu adevăratul Duh Sfânt,   descoperindu-L pe Dumnezeu în vieţile lor. Dă-le aceasta, Tată. Ei sunt ai Tăi acum, de aceea Ţi-i încredinţez. Noi îi vom duce în cameră şi ne vom pune mâinile peste ei, Doamne, ca să primească Duhul Sfânt, în Numele lui Isus. Amin.

Vă rog să mergeţi în camera aceea. Dacă nu încăpeţi toţi, veţi intra în două ture. Dumnezeu sa vă binecuvânteze.

Să nu uitaţi că acelaşi Duh Sfânt care mi-a descoperit ce este în inimile oamenilor, şi ce au făcut, mi-a cerut să fac şi acest lucru. Deci, fac aceasta prin călăuzirea Duhului Sfânt.

Nu vreţi să veniţi şi alţii? Dacă sunteţi bolnavi şi nu sunteţi umpluţi cu Duhul Sfânt, de ce nu veniţi să-L primiţi pe Hristos? Primiţi-L şi atunci veţi sta mai liniştiţi.

Prieteni, eu ştiu că unii spun: „Cincizecimea a fost organizată de penticostali,” dar nu este adevărat, pentru că cincizecimea este o experienţă personală cu Dumnezeu.

Metodiştii au primit-o şi la fel baptiştii şi ceilalţi. Ea este o experienţă, aşa că, dacă nu aţi avut o  experienţă de Rusalii, veniţi s-o primiţi acum.

Dacă credeţi că sunt slujitorul lui Dumnezeu, prorocul Său, credeţi şi că aici este un botez autentic cu Duhul Sfânt, chiar în mijlocul fanatismului. Veniţi chiar acum şi credeţi.

Dacă sunteţi bătrâni, amintiţi-vă că dacă acceptaţi Sămânţa lui Avraam, veţi fi schimbaţi. Haideţi să ne plecăm capetele.

Doamne Isuse, o, Dumnezeule, cercetează fiecare inimă şi fă ca această cercetate să nu fie zadarnică pentru nici o persoană. Fie ca fiecare să fie salvat, Doamne, căci îi cer pe toţi  în Numele Domnului Isus, ca pietre scumpe pentru coroana Domnului meu, a cărui Prezenţă este acum aici, în marele Stâlp de Foc ce se mişcă prin clădire, deasupra inimilor.

Dumnezeule, Te rog să faci ca orice carapace să fie zdrobită, astfel încât fiecare inimă să se ridice şi să vină blând la Isus Hristos, spunând: „Doamne, stau aici cu tot ce sunt. Ia-mă şi modelează-mă în Atelierul Tău, apoi umple-mă şi fă-mă un fiu sau o fiică de Dumnezeu.”

Doamne, Te rugăm dă-ne aceasta. Amin. Fie ca acest lucru să se întâmple în timp ce vom mai cânta o strofă de cântare, vreţi? Apoi vom încheia repede, ca să trecem şi la restul. Veniţi acum. Dumnezeu să te binecuvânteze, scumpo. Din gura unor copii ca acesta, Îşi va aduna El laudele.

Haideţi să ne plecăm capetele din nou, în timp ce ei se pregătesc. În timp ce staţi cu privirile plecate, amintiţi-vă că trebuie să veniţi în urma unui impuls din voi, care vă spune că în viaţa voastră este ceva greşit. Vă admir poziţia.

Amintiţi-vă că Isus a spus: „Căci oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Tatălui şi a sfinţilor îngeri.” (Luca 9.26). Dar, „pe oricine Mă va mărturisi înaintea oamenilor, Îl voi mărturisi şi Eu înaintea Tatălui Meu care este în ceruri.” (Matei 10.32).

Mai sunt câţiva care doresc să ni se alăture în rugăciune, ca să fie salvaţi şi umpluţi cu Duhul Sfânt. Spuneţi-I Lui că vă pare rău pentru tot ce aţi făcut şi sunteţi creştini, de acum înainte, prin harul Său, apoi veţi fi botezaţi cu Duhul Sfânt care vă va călăuzi de-a lungul călătoriei vieţii.

Tată ceresc, ei sunt nestemate din coroana Ta, şi eu ştiu că nu puteau veni dacă nu era Ceva care să-i avertizeze, deoarece Cuvântul Tău spune că: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl…” (Ioan 6.44). Şi iată-i! Ei vin pentru că ceva le spune că trebuie s-o facă. Iar dacă Tu începi această lucrare cu ei, Te rog s-o şi termini, făcându-i fii şi fiice de Dumnezeu. Fă ca nici unul din ei să nu se piardă, căci ţi-i prezint ca „trofee,” în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Acum, duceţi-vă cu toţii în camera de acolo. Fraţii lucrători, uşierii şi toţi cei ce doresc să-i ajute pe aceşti oameni dragi, pot merge acolo.

Scumpul nostru Isus i-a adus înăuntru. El i-a prins în năvodul Evangheliei, de aceea, duceţi-vă acolo în spate, unde ne vom ruga ca Dumnezeu să-i umple cu Duhul Sfânt. Închideţi uşile şi staţi acolo până primiţi ce cereţi, căci El a făgăduit că o va face şi se va ţine de cuvânt. Doamne, binecuvântează-i!

Voi, cei care aveţi experienţă, duceţi-vă şi staţi cu ei. Predicatori, lucrători, este timpul vostru; este datoria voastră să mergeţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Staţi acolo, până vedeţi bunătatea lui Hristos în fiecare din voi, căci Dumnezeu vă va onora efortul. Amin  şi Amin.

Acum, eu nu pot face să se întâmple acest lucru, dar Dumnezeu poate, căci El este Cel ce face toate lucrurile. Eu mă rog ca El să dea aceste lucruri; să vă dea o experienţă a botezului cu Duhul Sfânt.

Voi, toţi cei care-L iubiţi pe Domnul Isus şi doriţi să mergeţi înăuntru ca să vă rugaţi, duceţi-vă şi rugaţi-vă cu aceşti oameni. Vă mulţumesc.

Aş vrea să vă spun ceva despre voi, cei de aici, căci felul în care vă purtaţi arată din ce sunteţi făcuţi. Eu am fost în multe locuri în care oamenii trebuiau să fie chemaţi la altar ca să primească Duhul Sfânt, dar nu puteai trimite pe nimeni să se roage cu ei. Aceasta arată că acolo este scris: „I-Cabod”, adică „Duhul Domnului a plecat dintre ei.” Vedeţi? Când văd însă râvna, clocotul şi unitatea cu aceşti oameni…Voi aţi observat de-a lungul săptămânii, cum timpul mi-a fost ocupat de deosebirea gândurilor şi de alte lucruri de felul acesta, deoarece Duhul Domnului era printre noi. Oamenii au văzut toate aceste lucruri, de aceea am făcut chemări la altar.

Voi, lucrătorilor, înţelegeţi ce am făcut şi că i-am chemat la altar după ce au fost convinşi, iar acum, sute de oameni stau şi aşteaptă să fie botezaţi cu Duhul Sfânt. Mulţi s-au dus înăuntru, ca să se roage împreună. Spun acest lucru, pentru că aţi văzut cu toţii prezenţa lui Hristos, săptămâna aceasta, şi ştiu că, în ziua aceea, vom sta cu toţii în faţa Sa.

Dacă nu sunteţi pe deplin încredinţaţi că Îl aveţi pe Hristos, Duhul Sfânt, în inima voastră, adeveridu-Se prin dragoste, pace, bunătate şi toate celelalte roade ale Duhului; dacă nu vedeţi că Viaţa lui Hristos este în voi, să nu uitaţi că eu v-am chemat să veniţi, deci sângele vostru nu mai poate fi cerut din mâinile mele. Nici El nu va fi vinovat, căci S-a legitimat înaintea voastră conform Scripturii.

Câţi dintre voi, pot mărturisi: „L-am  văzut săptămâna aceasta?” Aşa este. Atunci nu veţi avea nici o scuză. În ce mă priveşte, eu sunt liber de orice sânge, căci am făcut tot ce am putut ca să vă ajut. Doamne, eu Ţi-i încredinţez Ţie.

Câţi dintre voi sunt bolnavi şi doresc rugăciune? Să vă văd mâinile ridicate. În ordine. Peste tot sunt numai mâini ridicate. Puneţi-vă mâinile unul peste celălalt şi apoi rugaţi-vă, deoarece Biblia spune că „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred: îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşi.

Rugaţi-vă pentru cel de lângă voi, iar el să se roage pentru voi. Rugaţi-vă aşa cum o faceţi la biserica voastră. Spuneţi: „Doamne Isuse, vindecă această soră (acest frate), orice ar avea. Eu sunt credincios Cuvântului Tău, iar El spune că aceste semne îi vor urma pe cei ce cred:  dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşa. Pe baza acestui Cuvânt, eu îmi pun mâinile peste fratele (sora) meu bolnav şi Te rog să confirmi Cuvântul Tău,    vindecându-l.”

Doamne Isuse, eu mă rog pentru ei şi pentru aceste batiste, ca Tu să vindeci orice persoană care stă în Prezenţa Ta divină, în Numele lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

Satană, tu ai pierdut bătălia. Ei sunt în prezenţa lui Hristos, au auzit Cuvântul Său şi L-au văzut manifestat. Păcătoşii sunt în căutarea mântuirii. Tu ai pierdut bătălia, de aceea, ieşi afară din aceşti oameni în Numele lui Isus Hristos! Părăseşte-i şi nu-i mai chinui, ci lasă-L pe Dumnezeul cerului să-i ridice din nou la viaţă, să le dea putere şi sănătate

Fie ca cei ce au numere de rugăciune, să nu mai aibă nevoie de ele, căci Duhul Sfânt vindecă fiecare persoană, spre slava lui Dumnezeu.

– Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *