IeHoVaH JIREH – Partea a doua

Am câteva texte din Scriptură şi câteva notiţe pe care aş vrea să vi le spun, dar înainte de toate, haideţi să ne rugăm din nou.

Tată, Te rugăm să iei Cuvântul Tău. El este Adevărul, iar Biblia spune că este şi o sămânţă semănată. Noi ştim, Tată, că dacă o sămânţă este bună, va germina, împlinind astfel voia şi planul Tău.

Când a fost pe pământ, Isus era Viţa, iar sămânţa pe care a semănat-o era Cuvântul Lui. Şi noi ştim că Sămânţa a germinat prin propria Lui viaţă.

Tată, noi ştim că dacă o sămânţă cade într-un pământ bun, nu pe stânci, nici între spini care s-o înăbuşe, deci dacă va cădea într-un pământ bogat şi fertil, într-un pământ al credinţei, va aduce roadă după soiul ei.

Noi  ştim că fiecare sămânţă sau făgăduinţă a lui Dumnezeu, va rodi după soiul ei, după cum a fost făgăduit. Dacă întâlneşte pământul potrivit, pământul pregătit, curăţat de toate pietrele; din care a fost scoasă toată amărăciunea, tot egoismul şi indiferenţa; gelozia şi toate celelalte lucruri rele, ea va aduce roadă bună. Dar acea rădăcină de amărăciune, care strică atât de mult lucrarea lui Dumnezeu, trebuie scoasă afară negreşit.

Dumnezeule, Te rugăm să faci ca printre noi să nu fie niciodată o asemenea rădăcină, ci să posedăm doar acel Cuvânt bun care va găsi pământul potrivit. Şi aşa cum am văzut aseară, în exemplul dat cu privire la marele patriarh Avraam, fă ca şi noi să ne găsim poziţia corectă, ştiind că suntem copiii lui Avraam prin credinţă în Hristos.

Îngăduie aceasta spre slava Numelui Tău, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Vom recapitula puţin tema despre care am vorbit aseară şi în care ne-am referit la Avraam. După cum ştiţi, am citit din Geneza 12.

În capitolul 11, am văzut că tatăl lui Avraam şi-a luat familia şi împreună cu fiii săi, a ieşit din Ur, din Haldea, ca să meargă în Canaan. Apoi am aflat că Dumnezeu l-a chemat pe Avraam, un om obişnuit, şi i-a cerut să-L urmeze. Pe vremea aceea, numele lui nu fusese încă schimbat din Avram în Avraam, nici al ei din Sarai în Sara; Avram şi Avraam, aveau o însemnătate diferită.

În studiul pe care l-am făcut aseară, noi am ajuns până la locul unde Dumnezeu a confirmat legământul, dovedindu-i lui Avraam că El îşi va ţine făgăduinţa. Aceasta am văzut-o în capitolul 15 din Geneza. Am mai văzut cum Avraam a fost chemat de Dumnezeu şi cum spre seară i-a adus ca jertfă o juncană, o capră şi un berbece. Noi am privit aceasta aseară, când am explicat că însemnătatea acestui simbol este vindecarea ce nu s-a schimbat niciodată, pentru că vindecarea s-a făcut întotdeauna numai prin credinţă.

În ce priveşte ispăşirea, ea a fost înlocuită, adică în locul vieţii unui animal, s-a adus ca jertfă viaţa unui Om.

În Vechiul Testament, închinătorul trebuia să vină cu sângele unui animal, pentru că Dumnezeu Se întâlneşte cu oamenii numai sub sânge. Acesta este singurul loc în care a făcut-o sau o va face vreodată. El nu Se întâlneşte cu tine sub un crez; nici sub educaţia ta, ci te va întâlni numai sub sânge. Acesta-i singurul loc. Tot Israelul se închina sub sânge.

Apoi am aflat din istorie cum se făcea legământul între oameni, şi am văzut că în Orient erau mai multe feluri de a-l face.

Astăzi, noi semnăm nişte hârtii, ne strângem mâinile şi spunem: „Vândut”. Japonezii aruncă sare unul peste altul şi spun că acesta este semnul că au făcut legământul.

Dacă mergeţi în Orient şi în Răsărit, veţi constata că Biblia voastră devine o carte nouă pentru voi.

Noi suntem un popor englez, de aceea încercăm să înţelegem totul în felul englezesc. De aceea este foarte greu să înţelegem Scriptura, dar dacă mergeţi în Est, veţi vedea că acolo căsătoriile se fac exact ca în zilele lui Hristos. Multe lucruri nu s-au schimbat deloc – mă refer la obiceiuri şi la felul lor de a fi.

Aseară am  văzut că în acele zile, când doi oameni făceau un legământ, îl scriau pe o piele de oaie, după care sacrificau un animal şi stăteau între bucăţile despicate. Ei rupeau acea piele de oaie în două (fratele Branham rupe o hârtie), iar când se întâlneau din nou, cele două bucăţi trebuiau să se potrivească exact, ceea ce înseamnă că nu se putea face nici o imitaţie.

Prin urmare, din lecţia de aseară, noi am aflat ce trebuia să facă Dumnezeu ca să-i dovedească lui Avraam legământul Său. Făgăduinţa i-a fost făcută lui Avraam şi seminţei ce urma să vină după el. Deci nu doar lui Avraam, ci şi seminţei lui.

Sămânţa naturală a lui Avraam a fost Isaac, dar sămânţa spirituală, sămânţa credinţei lui Avraam, a fost Hristos, iar acum lumea nu a fost binecuvântată prin Isaac, ci prin Hristos, Sămânţa Împărătească ce a murit pentru toţi oamenii.

Prin legământul făcut între El şi Avraam, Dumnezeu ne-a arătat ce va face, cum Îl vor urma pe Hristos şi cum trupul Îi va fi ridicat sus pentru a sta la dreapta lui Dumnezeu, în prezenţa Celui Prea Înalt, în timp ce Duhul lui Hristos va fi trimis jos, pe pământ.

Vechiul Testament este doar o umbră a Noului Testament, iar dacă aveţi umbra, puteţi spune destul de bine cum este realitatea. Acolo era El, care este şi va fi.

Acum, Duhul lui Hristos S-a întors peste Biserică împlinind exact Ioan 15, unde scrie:

Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele.” Împlinind Ioan 14.12: „Cine crede in Mine, va face lucrările pe care le fac Eu….” Aceleaşi lucruri despre care vorbeşte întreaga Scriptură.

Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7).

Peste puţină vreme lumea, nu Mă va mai vedea (cuvântul grecesc „lumea” înseamnă „cosmosul” sau „ordinea mondială”), dar voi Mă veţi vedea”; pentru că Eu (pronume personal) voi fi cu voi şi în voi până la sfârşitul lumii.”, ceea ce dovedeşte că „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.” (Evrei 13.8). El rămâne; El a înviat din morţi.

Lumea (necredincioşii) nu Mă va mai vedea.” Ei nu-l vor recunoaşte, dar credincioşii Îl vor recunoaşte, pentru că El este acelaşi Isus care a fost întotdeauna. El nu S-a schimbat pentru că este acelaşi ieri, azi şi în veci, deşi mulţi încearcă să spună că acest Cuvânt nu este inspirat.

Aici aş vrea să vă spun ceva ce tocmai mi-a venit în gând. Eu cred că amvonul nu este un loc pentru glume, ci este un loc al sincerităţii şi al seriozităţii, mai ales că vedem cum ziua Domnului se arată tot mai mult. Deci acesta este un motiv în plus ca să fim tot mai sinceri. C u câtva timp în urmă un tânăr mi-a spus o poveste pe care aş vrea să v-o spun şi vouă. S-a întâmplat în Boston.

El avea o mamă foarte cumsecade, care ştia că fiul ei are chemarea pentru a-L sluji pe Domnul. Aşa ceva ar bucura orice mamă. Da, orice mamă adevărată s-ar simţi onorată de Dumnezeu dacă ar şti că fiul ei este chemat de El ca să-I predice Evanghelia; acesta ar fi cel mai preţios lucru din viaţa ei.

Şi această mamă sărmană a făcut tot ce a putut ca să-l trimită pe fiul ei la şcoală, la un seminar, dar în timp ce el era plecat, ea s-a îmbolnăvit foarte grav.

Atunci femeia a chemat medicul, iar acesta a constatat că avea dublă pneumonie, aşa că i-a dat penicilină şi alte medicamente ca să omoare germenul, dar tratamentul nu a avut nici un efect. Mama tânărului se simţea tot mai rău, de aceea au trimis vorbă la Asbury, Kentucky, la Colegiul Wilmore, unde se afla fiul ei, ca să vină s-o vadă pentru că era pe moarte.

În dimineaţa următoare, când fiul îşi pregătea bagajele ca să plece acasă, a primit un telefon în care i s-a spus: „Mama ta este mult mai bine. Aşteaptă un telefon.”

„Mamă, am auzit că te-ai făcut bine. Totuşi, nu înţeleg ce medicament ţi-a dat medicul încât starea ta s-a schimbat atât de repede.”

„Fiule, nu a fost aceasta, a răspuns ea. Tu ştii misiunea aceea micuţă din josul străzii, casa aceea unde oamenii…”

„Da, îmi amintesc.”

„O doamnă de acolo s-a simţit călăuzită să vină până la mine şi să întrebe dacă aş vrea ca păstorul ei sa vină şi să se roage pentru mine. Eu am acceptat, iar el a venit şi mi-a citit din Biblie, unde scrie că „dacă este vreunul bolnav să cheme pe prezbiterii bisericii să se roage pentru el, căci rugăciunea făcută cu credinţă îl va mântui pe cel bolnav.” (Iacov 5.14-15), după care m-a uns cu untdelemn. În dimineaţa următoare m-am simţit deja mult mai bine, ceea ce a făcut ca medicul să îmi dea voie să mă ridic, iar două zile mai târziu am fost pe deplin vindecată. Slăvit să fie Domnul!”

Auzind ce spune, tânărul i-a zis: „Mamă, tu începi să te comporţi ca oamenii de acolo, de aceea îţi spun că noi am învăţat la şcoală că ceea ce scrie în Marcu 16, începând de la versetul 9 în jos, nu este inspirat. Oamenii din acea biserică nu merg la şcoală şi sunt aproape analfabeţi, de aceea nu ştiu aceasta. Desigur, ei au intenţii bune, dar noi am învăţat că ceea ce scrie de la versetul 9 în jos, a fost adăugat, poate chiar de la Vatican sau de altcineva, şi prin urmare nu este inspirat.”

Dar micuţa mamă a strigat: „Aleluia!”

„Mamă, ce te face să spui aceasta? a întrebat-o el mirat.”

„Fiule, mă gândesc că dacă Dumnezeu a putut să mă vindece cu un cuvânt neinspirat, ce va putea face atunci Cuvântul inspirat?”

Vedeţi, totul este inspirat, fiecare Cuvânt al Său. Acest lucru este valabil şi pentru Cuvântul care spune:

Cereţi orice în Numele Meu şi vi se va da.

Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acesta: „Ridică-te şi aruncă-te în mare”, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi primit şi îl veţi avea.” (Marcu 11.23-24).

Deci totul este inspirat, fiecare părticică.

Când Morse Reedhead, un om învăţat şi foarte cumsecade, a venit la mine acasă şi a primit botezul Duhului Sfânt, a căzut peste măsuţa de cafea din cameră. El mi-a zis:

„Frate Branham, să înţeleg că eşti baptist”?

„Păi, am fost ordinat de Biserica Baptistă Misionară când eram doar un băiat tânăr, dar nu aparţin de acolo,” am răspuns eu.

„Atunci de ce te învârţi în jurul acestor penticostali?”

„Ei sunt oameni ca mine şi ca tine.”

„Şi crezi că ceea ce au ei este Duhul Sfânt?”

„Sigur că da.”

„De ce tot sar şi strigă?”

„Păi, trebuie să scoată presiunea afară, aşa cum se întâmplă cu aburul prin fluier, dacă presiunea lui nu este folosită la învârtirea roţilor. Nu încerca  să-i înveţi că în loc să scoată presiunea afară aşa, ar fi mai bine s-o pună la muncă, căci credinţa, afară în stradă, încearcă să-i aducă pe oameni în Împărăţia lui Dumnezeu.”

„Eu i-am văzut făcând toate acele lucruri, aşa că am să-ţi spun de ce am venit aici, a continuat el. Am cunoscut cândva un băiat cumsecade din India, care a primit educaţie în şcoala noastră. Când şi-a încheiat studiile, l-am condus la amvon şi i-am spus: „Băiete, când vei ajunge în India, printre ai tăi, tu eşti un om educat (cred că a studiat electronica), dar aş vrea să te întreb dacă nu doreşti să-L părăseşti pe profetul acela mort, pe Mahomed, şi să-L primeşti în inima ta pe Isus Hristos cel înviat. Auzindu-mă ce-i spun, el m-a întrebat: „Domnule, ce poate face mai mult acest Isus al tău, decât proorocul meu?”

„Păi, Isus poate să-ţi dea viaţă veşnică.”

„Dar Coranul nostru promite acelaşi lucru.” (Coranul este Biblia mahomedană). Acel tânăr a mai spus: „Ştii, Coranul nu a promis nimic; şi nici Mahomed nu a promis nimic altceva, decât viaţa după moarte, dar Isus al vostru a promis că semnele care L-au urmat pe El, îi va urma şi pe cei ce vor crede în El, de aceea, noi am vrut să-i vedem pe învăţătorii voştri făcându-le.”

Gândiţi-vă numai. Şi acel bărbat mi-a spus:

„Atunci mi-am dat seama că nu am de-a face cu un băiat obişnuit, ci cu unul care ştie ce spune.”

Vedeţi? Poate că până atunci s-a jucat cu credinţa, dar lăsaţi-l pe vrăşmaş să sară numai o dată pe voi şi imediat nu veţi mai şti încotro s-o apucaţi.

Şi el i-a spus acelui tânăr:

„Băiete, Isus a înviat din morţi.”

„Da? Păi, aţi avut la dispoziţie aproape două mii de ani ca să dovediţi aceasta şi totuşi nici 2/3 din oameni nu-L cunosc. Şi atunci ce vreţi? Aşteptaţi însă ca Mahomed să se ridice din mormânt şi în 24 de ore va şti aceasta întreaga lume.”

Aşa este. Ei au un cal aşezat lângă mormântul lui. Eu l-am văzut acolo. Ei schimbă garda din patru în patru ore, aşteptând în tot momentul învierea profetului lor care, spun ei, va încăleca pe cal şi va cuceri lumea.

Deci tânărul i-a spus acelui bărbat:

„Staţi numai să învie din morţi şi întreaga lume va şti aceasta.”

„Păi, Isus a înviat din morţi, dar proorocul vostru este tot în mormânt!”

„De unde ştii că a înviat?”

„Pentru că este în inima mea.”

„Dar şi Mahomed este în inima mea, domnule.”

„Bine, dar eu am pace şi bucurie.”

„Domnule, mahomedaismul poate produce tot atât de multă psihologie ca şi creştinismul.”

Şi produce. Ar trebui să-i auziţi cum strigă şi cum urlă şi v-aţi da seama că aşa este.

„Ce vrei să spui prin afirmaţia că Isus a făgăduit toate aceste lucruri? Probabil că te referi la Marcu 16,” a spus acel bărbat.

„Da, acesta este unul din textele voastre la care mă refer. Ultimele cuvinte pe care le-a spus El bisericii, au fost: „Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură…Iată semnele care-i vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; ….dacă îşi vor pune mâinile peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.” Acestea sunt ultimele cuvinte pe care le-a spus Isus conform Scripturii.”

„Păi, vezi tu, acele cuvinte nu au fost inspirate. El nu a vrut să spună chiar aşa.”

„Nu sunt inspirate? Atunci ce fel de carte citeşti tu? Coranul este în întregime o carte inspirată,” i-a răspuns tânărul.

Vedeţi? Aceasta este dovada înfrângerii teologiei slabe făcute de mâna omului, a teologiei care nu are Duhul să stea în picioare în faţa provocării. Noi avem nevoie de oameni curajoşi, asemeni celor trei tineri care l-au înfruntat pe Nebucadneţar şi i-au spus:

Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna ta, împărate.

Şi chiar dacă nu ne va scoate, să ştii împărate, că nu vom sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe care l-ai înălţat.” (Daniel 3.17-18).

Astfel de oameni ne trebuie: care L-au crezut pe Dumnezeu, care au crezut în supranatural şi care au fost curajoşi întotdeauna.

Şi domnul Reedhead mi-a spus: „Frate Branham, eu nu am putut răspunde în faţa acestui tânăr, de aceea, mi-am propus să vin să te caut ca să te întreb cum stau lucrurile. Prin urmare, iată-mă! Eu am o mulţime de diplome; atât de multe, că aş putea tapeta pereţii cu ele, dar unde este Hristos în toate acestea?”

„Cine sunt eu ca să spun că învăţătorii sunt greşiţi? De fapt nu despre aceasta este vorba, ci problema este că tu ai nevoie de Persoana lui Hristos.”

Doctor Lee Vayle este un bun prieten al meu. El are un mare succes în rugăciunea pentru bolnavi şi ţine campanii mari, pentru că acei bărbaţi cred.

Acum vedeţi, Duhul care a fost în trupul lui Isus era Dumnezeu, Emanuel. Duhul Sfânt, Dumnezeu, a venit jos în Hristos şi El a fost Dumnezeu cu noi, iar sângele Său urma să ne răscumpere.

În Vechiul Testament, când închinătorul venea, îşi punea mâinile peste jertfa lui, în timp ce preotul o junghia. Astfel, el simţea zbaterea trupului micuţului miel în timp ce murea, iar blana şi mâinile închinătorului se umpleau de sânge. Atunci, credinciosul îşi dădea seama că el este cel care ar fi trebuit să moară din pricina păcatelor săvârşite, dar mielul a luat locul lui.

Dar viaţa care era în acel sânge nu putea acoperi închinătorul pentru că era doar sângele unui animal care nu avea suflet. Din cauza aceasta era o amintire continuă a păcatului.

Dar pentru că Isus era Emanuel, Viaţa lui Dumnezeu era în El, iar acea Viaţă a venit înapoi. Nu doar viaţa unui om, ci Dumnezeu însuşi în forma Duhului Sfânt, făcând din noi fiii şi fiicele lui Dumnezeu. Prin aceasta voi sunteţi fii şi fiice.

Aceasta face să simţiţi lacrimile şi suferinţa şi greul prin care a trecut Isus atunci când a fost batjocorit din pricina slujbei Sale, fiind numit de la Diavolul, şi respins chiar de conducătorii religioşi.

El a venit la ai Săi, dar ei nu L-au primit, de aceea a trecut prin toate suferinţele, până la jertfirea Vieţii Sale pe cruce, ca să îi răscumpere pe cei care fuseseră cunoscuţi mai dinainte de Dumnezeu, aducându-i înapoi, în locul din care au căzut.

Dumnezeu a făcut aceasta ca să trimită înapoi Duhul Sfânt peste biserică. El este numai pentru cei credincioşi. Necredincioşii nu Îl vor mai vedea niciodată, pentru că ei sunt morţi de la început.

Uitaţi-vă cum au reacţionat fariseii când L-au văzut pe Isus făcând chiar semnul lui Mesia, apoi priviţi-l pe Petru. El a crezut imediat la fel ca Natanael, femeia de la fântână, sau orbul Bartimeu. Ei L-au primit şi L-au crezut, dar acei conducători religioşi, au spus despre El că este Beelzebul, un duh rău sau un vrăjitor.

Şi ce le-a spus Isus? „Vă iert pentru că vorbiţi împotriva Mea.” De ce? Pentru că Jertfa nu era încă dată. „Dar când va veni Duhul Sfânt şi va face aceleaşi lucrări, un singur cuvânt spus împotriva Lui va face să nu mai fiţi iertaţi nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.

De ce nu L-au crezut? Răspunsul ni l-a dat Isus când le-a spus: „Voi aveţi de tată pe diavolul; şi faceţi lucrările lui.” (Ioan 8.44; 41). Aşa este.

A crede Cuvântul însemnă să-L primeşti şi   să-L laşi să devină Viaţă. Dumnezeu a arătat cum Îşi va confirma acest legământ, şi aşa trebuie să fie. Cu Biserica Sa, nu cu o organizaţie; cu fiecare individ nu cu o denominaţiune.

Dumnezeu şi Biserica Sa trebuie să devină acelaşi Duh, căci acesta a fost planul Său de la început, aşa cum Adam şi Eva au fost acelaşi duh.

Geneza 1.27 spune că Dumnezeu l-a făcut pe om „după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.” Deci omul a fost făcut în formă de duh, cum era Dumnezeu.

Sarcina lui Adam era să îngrijească pământul, exact aşa cum trebuie să conducă acum Duhul Sfânt Biserica sa. Atunci omul nu era încă în trupul de carne, ci bărbatul şi femeia erau un singur duh. Apoi Dumnezeu l-a creat pe om din ţărâna pământului, făcându-l după chipul unui animal, aşa cum suntem noi acum. Noi ştim cu toţii că suntem mamifere, adică animale care nasc pui vii şi au sânge cald. Da, noi suntem în acel chip de animal.

După ce l-a făcut pe om din ţărână, Dumnezeu a luat o coastă din el şi a făcut-o pe femeie, care este un produs secundar al omului şi nu o creaţie originală. El a scos duhul feminin din Adam şi l-a pus în Eva, având astfel un bărbat şi o femeie.

Acesta este motivul pentru care atunci când îşi părăsesc locul, ies din starea lor originală. Este o perversiune să vezi o femeie care se poartă ca un bărbat, sau când vezi un bărbat care se poartă ca o femeie. Undeva este ceva pe dos, pentru că şi-au părăsit locul original.

Noi am văzut că Isaac şi Rebeca erau rude de sânge. Aceasta arată sămânţa naturală a lui Israel, dar prin credinţă, a venit în scenă Hristos, ceea ce nu este în mod natural.

În Egipt nu a contat tăierea împrejur, ci respectarea legământului: „Sângele vă va sluji ca semn pe casele unde veţi fi. Eu voi vedea sângele şi voi trece pe lângă voi…” (Exod 12.13).

Acum, semnul nu este sângele, ci Viaţa care este în sânge, adică Duhul Sfânt. Mie nu-mi pasă cât de religioşi sunteţi, căci dacă nu aţi primit Duhul Sfânt, veţi pieri. Aceasta este singura cale spre salvare. În Scriptură nu există nici o altă cale, nici o altă posibilitate, de aceea: „să nu întristaţi pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care aţi fost pecetluiţi pentru ziua răscumpărării.” (Efeseni 4.30).

Acum să revenim la tema noastră. Deci Adam şi Eva erau una la început, ceea ce înseamnă că soţul şi soţia ar trebui să fie încă una. Dar când au fost separaţi în trup, Eva a căzut. De ce? Pentru că nu a dat crezare Cuvântului, fiecărui Cuvânt.

Unii oameni iau doar o parte din Cuvânt,  nu întregul, dar ar trebui să luaţi totul.

Eva s-a îndoit de o frază, iar dacă toate aceste boli şi probleme pe care le avem acum, au venit prin îndoiala unei femei asupra Cuvântului, atunci cum vom putea avea noi trecere altfel decât crezând şi acceptând întregul Cuvânt? Ei erau întăriţi de acel Cuvânt, dar când au fost despărţiţi în trupul de carne, femeia a căzut.

Priviţi. După ce a privit ea? Astăzi sunt atât de mulţi oameni care doresc o cale mai uşoară, mai bună, mai stilată. Ei nu vor să se confrunte cu lucrurile puse înaintea lor, căci dacă o fac, sunt daţi afară din organizaţia lor. Oh, dar nu ştiţi oare că este scris: „Ferice de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră.

Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri; căci tot aşa au prigonit pe proorocii care au fost înainte de voi.”? (Matei 5.11-12).

Şi: „toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2 Timotei 3.12).

Acum ce altceva vrem să ne spună? Începând din Geneza şi până la Apocalipsa sunt mii de cuvinte adresate lumii, şi tot ce avem astăzi a început în Geneza, care este  cartea începutului, a seminţei. Necredinţa şi toate lucrurile îşi au începutul acolo. Biserica a început tot acolo. Binele şi răul s-au ridicat şi au crescut ca două mlădiţe, asemănându-se una cu cealaltă, asemeni Moabului cu Israelul condus de Moise. Dar Israelul era o minoritate; nu era o organizaţie ca Moabul; nu era nici măcar o naţiune.

Dacă veţi citi în Biblie, veţi vedea că Israelul şi Moabul aducea acelaşi fel de jertfă, deşi Moabul era o denominaţiune frumoasă, iar marii lui demnitari au ieşit să aducă acelaşi fel de jertfă.

Episcopul Balaam a venit să blesteme ceea ce era binecuvântat de Dumnezeu, de aceea moabiţii se gândeau: „Renegaţii aceştia  nu au nici măcar o biserică. Sunt doar nişte hoinari.”

Dar ei nu au auzit strigătul Împăratului în tabără; nu au putut vedea vindecarea divină care mergea înaintea Israelului prin acel şarpe de aramă, nici stânca lovită care le dădea viaţă. Nu, acel episcop orb nu a putut vedea toate acestea, deşi fundamental era la fel de corect ca şi Moise. El a zidit şapte altare pe care a jertfit şapte viţei şi a vorbit despre venirea lui Mesia.

Dar Dumnezeu nu avea nevoie de nimeni care să-L tălmăcească, pentru că El dă făgăduinţa, iar împlinirea ei este tălmăcirea sa. De aceea nu trebuie să o tălmăcească nimeni. Dumnezeu nu a cerut nimănui să facă aceasta, dar cu toate acestea, toată lumea încearcă să spună că asta înseamnă aceasta sau cealaltă.

Lăsaţi-L pe Dumnezeu să vorbească pentru Sine! El este Singurul care poate face aceasta. Cu toate acestea necredincioşii nu primesc nimic. Nu este departe de ei, dar pentru că sunt morţi de la început, nu văd nimic. Ei nu posedă nimic, sunt ca nişte copii, dar voi nu fiţi aşa! Voi fiţi plini de Duhul!

Observaţi. Dumnezeu a despărţit-o pe Eva de Adam şi ea a căzut. Acum, nu Adam a fost amăgit, ci Eva, dar Adam, primul Adam, a ieşit afară din Cuvânt din pricina dragostei pe care o avea pentru soţia sa. El a încercat s-o aducă şi pe ea înapoi, pentru că o iubea.

Hristos a făcut acelaşi lucru ca s-o răscumpere pe Mireasa Sa. Unde s-o ducă? La Cuvânt. Ce a cauzat căderea? Faptul că nu a crezut întregul Cuvânt. Hristos a venit ca să poată deveni unul dintre noi; ca viaţa Lui să poată deveni unul dintre noi; ca viaţa Lui în noi să continue Cuvântul.

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi…” (Ioan 1.1, 14), acelaşi Dumnezeu ieri, azi şi în veci.

Acum, noi găsim în confirmare, că El ne-a răscumpărat; că i-a răscumpărat pe copiii Săi care dormeau în aceste morgi şi i-a adus înapoi la Cuvânt.

Când a venit Isus, acei evrei farisei I-au spus: „Noi avem Cuvântul; avem aici ceea ce a spus Moise, căci suntem ucenicii lui Moise.” Însă Isus le-a spus: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi, dar dacă le fac, chiar dacă nu Mă credeţi pe Mine, credeţi măcar lucrările acestea, căci ele mărturisesc despre Mine.” (Ioan 10.37-38).

Orice om care este trimis de Dumnezeu, este legitimat de El prin lucrările pe care este împuternicit să le facă. Dacă nu le face, nu este susţinut de Scriptură, aşa că lăsaţi-l în pace.

Chiar şi în Vechiul Testament exista o cale de a afla dacă un om spunea sau nu, Adevărul. Ei îl duceau înaintea lui Urim şi Tumim. Dacă acel om spunea adevărul, apărea o lumină supranaturală, pentru că Dumnezeu este supranatural şi la fel sunt lucrările Sale.

Cât timp există IeHoVaH Dumnezeu, va exista şi supranaturalul. Vedeţi? Indiferent cât de bine sună un vis, dacă Lumina nu se reflecta peste Urim si Tumim, nu era de la Domnul.

Acum, vechea profeţie Aaronică s-a terminat, dar cu toate acestea noi Îl avem încă pe Urim şi Tumim, care este descoperirea lui Isus Hristos în acest Cuvânt. Prin urmare, tot ce este contrar Cuvântului, nu este de la Dumnezeu.

Dumnezeu vorbeşte prin Sine însuşi. El Se identifică cu Cuvântul Său. Acolo l-a înfruntat Isus pe Satana când i-a spus  „Este scris”. Atunci, Satana a atins o tensiune atât de înaltă încât şi-a pârlit aripile, căci Isus i-a răspuns simplu: „Este scris că omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Apoi a adăugat: „Înapoia Mea, Satană!” (Matei 4.4).

Observaţi ce s-a întâmplat. Dumnezeu S-a identificat întotdeauna prin Cuvântul Său făgăduit. Acum, dacă acei farisei ar fi privit în urmă, ar fi văzut că Moise a spus:

Domnul Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el.” (Deuteronom 18.15). Acest lucru era scris în Scriptură.

Nu-i de mirare că Isus I-a mulţumit Tatălui zicând: „Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.” (Matei 11.25).

Într-o zi, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi: „Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?

Ei I-au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii că Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din prooroci.”

Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”

Simon Petru, drept răspuns I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!”

Isus a luat din nou cuvântul şi i-a zis:

„Ferice de tine, fiul lui Iona, fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care locuieşte în ceruri.” (Matei 16.13-17).

Voi nu veţi învăţa aceasta în seminar, căci este o descoperire: „…Pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (v.18). Aceasta este descoperirea sau identificarea  lui Isus Hristos…

El spunea: „Dacă nu fac lucrările Tatălui Meu, să nu Mă credeţi…” (Ioan 10.37).

Acum haideţi să mergem mai departe, la capitolul 17 din Geneza, unde vedem că Dumnezeu i s-a arătat din nou la Avraam, după confirmarea legământului, pentru a-i arăta ce urma să facă.

Amintiţi-vă că Duhul care era în Hristos, este acum în biserica adevărată, în Biserica lui Dumnezeu, în poporul Său, care are făgăduinţa că „lucrările pe care le-a făcut El, le vor face şi ei.

Chiar înainte de răstignire, oamenii care Îl păzeau pe Isus, L-au legat la ochi, după care au început să-L lovească cu o trestie peste faţă, zicând: „Dacă eşti cu adevărat Fiul lui Dumnezeu şi dacă eşti Proorocul, prooroceşte-ne cine Te-a lovit?” (Luca 22.64).

Puteţi să-l vedeţi pe Diavolul? El zicea: „Am înţeles că eşti un făcător de minuni. Dacă este aşa, porunceşte ca pietrele acestea să se facă pâini, căci atunci voi crede şi eu în Tine!”

Vedeţi? Nu demult, a venit la mine un om care mi-a spus: „Dacă poţi să-mi arăţi un singur om care a fost vindecat cu dovadă medicală…”

„Dacă asta vrei, poţi să-ţi aduc sute de medici care vor confirma aceasta,” i-am răspuns eu.

„Îţi dau o mie de dolari dacă faci acest lucru ca să văd şi eu.”

I-am dat numele a mai multor medici şi a cazurilor care au fost rezolvate, după care am spus: „Vreau cei o mie de dolari pentru lucrarea misionară,”  dar acel om a răspuns: „Păi, stai puţin! Mai întâi voi aduce o fetiţă şi eu şi fraţii mei îi voi tăia mâna, apoi tu s-o vindeci chiar în faţa noastră, căci numai atunci te vom crede.”

„Dă-mi voie să-ţi spun că tu eşti cel care are nevoie de vindecare la cap!”

Aşa este, căci numai un om posedat de diavolul poate gândi astfel.

De altfel, acelaşi diavol i-a spus şi Domnului Isus: „Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, coboară-te de pe cruce!” (Matei 27.40).

Oh, el cerea aceasta când chiar Biblia spunea că Hristosul trebuia să atârne pe cruce!

Preoţii cei mai de seamă, spuneau la rândul lor: „Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine însuşi nu Se poate mântui!” (v.42a). Dar dacă s-ar fi salvat pe Sine, nu ne-ar mai fi putut salva pe noi.

El a ştiut cu siguranţă cine L-a lovit, dar nu a făcut pe măscăriciul în faţa diavolului, pentru că Dumnezeu nu este un clovn. El nu face nimic pentru Diavolul, ci lucrările Sale sunt doar pentru cei ce cred. Ele nu sunt date pentru ca cineva să facă spectacol cu ele.

Acum observaţi. El S-a întors şi i-a arătat lui Avraam, când acesta avea nouăzeci de ani, descoperindu-Se ca Dumnezeul Cel Atotputernic. Numele descoperit aici, este în evreieşte: El Shadai.

Dumnezeu are şapte Nume compuse, noi ştim aceasta, iar aceste Nume nu pot fi separate de Hristos, care le-a întâlnit pe fiecare dintre ele. Credeţi aceasta?

Credeţi că El este IeHoVaH-Jire, adică „Domnul Se îngrijeşte de Jertfa Sa?” Atunci cum este cu IeHoVaH-Rafa, Domnul vindecă toate bolile tale? Dacă acest Nume nu era valabil pentru Hristos, El n-ar fi fost IeHoVaH-Jire, de aceea aceste Nume nu pot fi separate, căci El nu poate fi IeHoVaH-Rafa, fără să fie IeHoVaH-Jire şi nu poate fi IeHoVaH-Jire, fără să nu fie IeHoVaH-Rafa. El a fost străpuns pentru nelegiuirile noastre şi prin rănile Lui am fost vindecaţi. Deci, nu mai este nici un comentariu.

Deci, El i s-a arătat lui Avraam, sub Numele de El Shadai, adică Cel Atotputernic.

În ebraică, cuvântul „shad” înseamnă „piept” cum este pieptul unei femei, iar El i s-a arătat lui Avraam sub acest Nume: „Eu sunt Dumnezeul Cel Atotputernic, de aceea, Avraame, umblă cu credincioşie înaintea Mea; fii sfânt şi crede Cuvântul Meu, căci Eu ţi-am făcut o făgăduinţă când aveai 75 de ani.

Ce mângâiere trebuie să fi fost aceasta, pentru un bătrân de nouăzeci și nouă de ani, căci Dumnezeu însuşi stătea în faţa lui şi-i spunea: „Eu sunt El-Shadai. Trage-ţi puterea din Mine, căci Eu sunt Tăria ta!” Amin.

Este la fel ca în cazul unui bebeluş care este bolnav, dar când este pus la sânul mamei şi este hrănit, primeşte din nou putere, din puterea ei. Cu alte cuvinte, El spunea: „Avraam, pentru Mine, tu eşti doar un copilaş de nouăzeci și nouă de ani, căci pentru Mine nu există timp.”

Amintiţi-vă că Isus a fost răstignit cum ar fi ieri, deoarece la Dumnezeu o mie de ani de-ai noştri sunt ca o zi.

Observaţi. „Eu sunt El-Shadai, iar tu eşti copilaşul Meu cel slab. Pune-te doar la sânul Meu şi trage-ţi puterea din Mine, căci Eu sunt Creatorul cerurilor şi al pământului, Cel ce a aşezat stelele pe cer. Oare este ceva prea greu pentru Dumnezeu? Eu sunt El-Shadai, iar tu eşti copilul Meu. Şi dacă eşti slab, înseamnă că Eu te las să fii aşa, ca să văd ce faci. Prin tine, vreau să dau un exemplu pentru oamenii care vor veni şi să creadă că Eu voi fi de partea lor, orice s-ar întâmpla, aşa cum sunt de partea ta. Trage-ţi deci tăria din Mine.”

Poate spui: „Oh, dacă aş putea crede!” Nu uita însă că El este Acelaşi El-Shadai. El este Acelaşi în Vechiul Testament şi în Noul Testament, aşa că tot ce-ţi trebuie este să-ţi tragi tăria din El, indiferent de ce ai nevoie.

Bebeluşul este neajutorat, de aceea trebuie să-şi tragă puterea din sânul mamei lui. Numai aşa poate primi putere, şi singurul mod prin care credinciosul poate să-şi primească puterea, este să tragă din Cuvântul lui Dumnezeu, căci în El este Puterea care i-a fost făgăduită de Dumnezeu. Staţi aproape şi credeţi

Bebeluşul nu este numai săturat când este hrănit, ci este şi mulţumit. Tot aşa este şi cu adevăratul copil al lui Dumnezeu. Indiferent ce spun scepticii, el crede tot Cuvântul pentru că Isus nu poate minţi. El este mulţumit pentru că a primit descoperirea. El are făgăduinţa şi nu este nimic care s-o poată opri ca să se împlinească: „…pe această piatră voi zidi Biserica Mea…” Cuvântul spiritual descoperit.

Astfel, în timp ce aştepţi şi te odihneşti pe credinţa ta, ia făgăduinţa lui Dumnezeu şi spune: „Te laud, Doamne, căci mi-ai făgăduit că voi primi botezul cu Duhul Sfânt. Eu mă odihnesc pe aceasta, căci cred Cuvântul Tău, din care îmi trag puterea şi sănătatea.”

Omul nu va trăi numai cu pâine, ci va trăi din Sânul lui Dumnezeu, căci orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu este plin de putere şi-l va întări pe cel credincios, care este la fel ca Avraam. El se odihnea şi trăia cu Sara de când era doar o copilă, căci erau fraţi pe jumătate. Ea fusese stearpă întotdeauna, iar acum, deşi avea aproape 90 de ani, Dumnezeu îi spusese lui Avraam: „Odihneşte-te pe credinţa în Cuvântul Meu, căci Eu, care sunt El-Shadai, ţi-am promis că voi face acest lucru; Eu, care sunt Sânul pentru copiii Mei credincioşi.

Dacă nu vrei să te hrăneşti, taci! Dar dacă eşti un copil, odihneşte-te şi hrăneşte-te cu fiecare făgăduinţă a Sa.

Observaţi. Adevărata credinţă se odihneşte pe Stânca solidă a Cuvântului lui Dumnezeu care a fost făgăduită. Ea nu se clatină niciodată, iar credinţa adevărată este ancorată pe ea. Această Stâncă este asemeni Stelei Nordului, care este punctul de referinţă la fix pentru orice navigator, căci acul busolei va indica întotdeauna numai acel punct.

Aşa este şi Cuvântul lui Dumnezeu. El este Steaua Nordului, sau Steaua Polară a fiecărui creştin care se rătăceşte, iar Duhul Sfânt este Cel care arată numai spre El. Duhul nu va indica niciodată altceva.

Toate aceste „ismuri” şi amestecuri de creştinism, sunt doar înşelătorii. Ele sunt schimbătoare asemeni celorlalte stele, dar Steaua Nordului nu-şi schimbă niciodată poziţia, așa că nimeni nu poate schimba nici un Cuvânt al lui Dumnezeu, de aceea ancoraţi-vă pe El!

Credinţa adevărată nu poate fi clătinată de crezuri, de doctrine omeneşti sau de necredinţă, pentru că ea stă numai pe Cuvânt. Şi în ce altceva v-aţi putea pune credinţa, dacă nu în Cuvântul lui Dumnezeu? Credinţa adevărată nu se clatină, pentru că ea îşi trage tăria din Cartea lui Dumnezeu, Biblia, din atributele Lui şi din ceea ce a făgăduit El. Iar ceea ce a făgăduit El, este Cuvântul Său.

Înainte ca să fie Cuvântul, a fost un gând. Apoi a fost Cuvântul manifestat din care vă trageţi voi puterea, prin faptul că credeţi că El este Creatorul, Cel care a făcut lumea.

Noul Testament spune că „După cum a fost înălţat şarpele de aramă în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul omului.” (Ioan 3.14). Cu acelaşi scop. De ce? Pentru că ei se îndoiseră de Dumnezeu şi astfel în tabără a pătruns boala şi necazul. Şi de ce a cerut El să fie înălţat şarpele de aramă? Pentru vindecarea şi iertarea lor.

Arama simbolizează judecata divină, iar Isus a fost înălţat pe cruce şi judecat asemeni acelui şarpe. Acum, după ce El confirmă legământul, dă credinţă adevăraţilor fii ai lui Dumnezeu, căci Cel ce dă credinţa este Cuvântul.

Noi am văzut că El a fost numit Elohim, adică „Cel Atotputernic”. El este El-Shadai, Cel ce nu are nevoie de nimeni şi de nimic, căci El este totul în toţi.

Săptămâna aceasta am observat, în timp ce l-am studiat pe Iov, că şi el L-a numit tot Elohim. Am văzut că şi Iov a fost batjocorit şi ridiculizat. O, ce tablou pentru astăzi!

Dar Iov se odihnea pe făgăduinţa lui Elohim, de aceea a putut spune: „Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu.” (Iov 19.26).

Soţia lui a venit la el şi i-a zis: „Iov, eşti un nenorocit!”, iar prietenii i-au spus: „Ai văzut, bătrâne, ce ţi s-a întâmplat? Noi ţi-am spus tot timpul că eşti greşit!” Azi sunt o mulţime de oameni ca aceştia, cărora le place să arunce ca în Iov. Cu toate acestea, Iov era cel mai bun om din timpul său; era cel mai bun om pe care-l avea Dumnezeu pe pământ la timpul acela, de aceea i-a zis Satanei: „Nu este nimeni ca el pe pământ.” (Iov 1.8 ). Şi Satana a răspuns:

„Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, iar turmele lui acopăr ţara.

Dar ia întinde-ţi mâna şi atinge-te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţa.” (Iov 1.9-11).

Atunci Dumnezeu l-a lăsat pe Satana să-i ia tot ce are, dar Iov a stat liniştit, odihnindu-se pe făgăduinţa Domnului. El a  ajuns să stea pe o grămadă de cenuşă, scărpinându-şi bubele cu un ciob, dar cu toate acestea a spus: „Domnul a dat şi Domnul a luat,  binecuvântat să fie Numele Domnului.” (Iov 1.21). „Eu mă încred în Elohim, orice s-ar întâmpla cu trupul meu, deoarece ştiu că ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia.

Toate aceste lucruri au fost umbre şi exemple pentru noi, aşa cum spune şi Biblia. Ele arată spre călătoria seminţei împărăteşti a lui Avraam.

Observaţi. Dumnezeu a avut o înţelegere cu Avraam şi cu sămânţa lui împărătească, dar El a avut o înţelegere şi cu evreii.

Totul a început de la acea făgăduinţa dată la încheierea legământului: „toate naţiunile, toate popoarele vor fi binecuvântate în tine.”

El era Cel Atotputernic, Cel ce nu avea nevoie nici de ajutoare, nici de secretare, căci era Dumnezeu. Şi El i s-a arătat lui Avraam în acest Nume, iar Avraam L-a recunoscut. Ce a urmat? Dumnezeu i-a schimbat numele, pentru că ajunsese la bunătatea credinţei.

Vedeţi unde trebuie să ajungă biserica? Eu cred că puteţi citi printre rânduri.

Avraam a trebuit să ajungă într-un loc în care El a putut să-i descopere cine era El, după care i-a schimbat numele, căci făgăduinţa putea fi împlinită.

Poate ziceţi că numele nu are nici o importanţă. Atunci de ce i-a schimbat Dumnezeu numele din Avram în Avraam? De ce a schimbat numele lui Iacov în Israel? De ce a schimbat numele lui Saul în Pavel? Dacă tu nu te numeşti corect, iar Dumnezeu te-a chemat la El, cu siguranţă îţi va schimba numele. Da, domnule.

Observaţi. Dumnezeu i-a schimbat numele din Avram în Avraam, care înseamnă „tatăl multor neamuri”. Deci i-a adăugat un „ham”. Prin aceasta, întreaga făgăduinţă a lui Dumnezeu a putut veni la suprafaţă, astfel încât fiul atât de mult aşteptat a putut fi văzut. Acum Avraam se afla în acea stare în care îl putea vedea pe fiul făgăduit. Da, fiul putea să vină, putea fi descoperit.

Oh, copii ai lui Avraam, observaţi! El a schimbat numele mesagerului Său chiar la sfârşitul timpului, când avea nouăzeci și nouă de ani şi mai rămăsese doar un an până la împlinirea făgăduinţei. Atunci numele lui a fost schimbat din Avram în Avraam. Schimbându-i numele, Dumnezeu i-a mai adăugat un „ham,” ceea ce înseamnă „tată,” pentru că el trebuia să fie tatăl făgăduinţei. („ABRAHAM” în engleză).

Dacă aveţi o deosebire spirituală, ascultaţi. Descoperirea Numelui Său şi după ce i-a arătat cine este El, Dumnezeu a schimbat şi numele lui Avraam. Să ştiţi că nu există o trinitate de dumnezei, ci doar Unul singur.

Acum, este timpul ca Fiul care a fost făgăduit să fie descoperit seminţei împărăteşti a lui Avraam.

Nu ştiu dacă este bine să spun aceasta sau nu, căci nu vreau să vă rănesc, dar dacă o voi face, cred că mă veţi ierta. Priviţi.

În nici una din epocile bisericii nu a existat un lider ca Billy Graham, pe care-l avem astăzi. Îl numesc aşa, pentru că el a umblat prin toată lumea. Vedeţi? Priviţi-i pe Sankey, Moody, Finney, Calvin, Knox, Wesley, Luther,  şi veţi vedea că nici unul din ei nu a avut terminaţia „ham” la numele său.

Singurul mesager pe care l-am avut cu terminaţia „ham” la numele său, de-a lungul epocilor Bisericii, este Billy Graham. Dar numele Graham este compus din şase litere, numărul „6” reprezentând lumea, omul, pentru că conform Genezei, omul a fost făcut în ziua a şasea, iar lumea a fost creată în şase zile.

Dar numărul „7” este numărul lui Dumnezeu, pentru că El S-a odihnit în ziua a şaptea, nu în ziua a şasea.

Astfel, faptul că numele Graham este format din şase litere, arată că acest bărbat va fi mesagerul bisericii aflată în lume. Dar „Abraham” este format din şapte litere.

Poate ziceţi: „Dar numerele nu au nici o importanţă.” Dacă vorbiţi aşa, înseamnă că nu cunoaşteţi însemnătatea numerelor din Biblia voastră.

Dumnezeu este desăvârşit în trei; închinarea este în şapte; judecata este în 40, iar jubileul în 50, dovedind că toată Biblia este o matematică.

Observaţi. Numărul „6” arată că este un trimis pentru lume, în timp ce numărul „7” este numărul lui Dumnezeu.

În timpul când fiul urma să fie descoperit ei cunoşteau deja Numele Lui şi ştiau cine este El. El-Shadai, Cel Atotputernic, Elohim.

Astfel, ajungem la timpul când fiul făgăduit, Isaac, era gata să fie descoperit, să intre în scenă. Acest lucru nu s-a putut însă înainte ca numele lui Avram să fie schimbat în Avraam, pentru că el urma să fie tatăl multor naţiuni. „Ham” sau „tată”.

Priviţi cum se potriveşte aceasta cu Maleahi 4, care va întoarce credinţa copiilor la părinţii apostoli. Cu alte cuvinte, sămânţa lui Avraam, va fi întoarsă la credinţa tatălui ei.

Ca să se împlinească Maleahi 4, El trebuie să restituie credinţa care a fost dată de la început şi care s-a pierdut de-a lungul timpului.

Este făgăduit că Sămânţa împărătească va fi descoperită, iar această Sămânţă este Hristos; este Duhul Sfânt care locuieşte în inimile oamenilor care Îl cred pe Dumnezeu şi ţin Cuvântul Său. Dumnezeu, la rândul Său, lucrează prin ei purtând acelaşi mesaj: „Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea; pentru că Eu voi fi cu voi şi în voi, iar lucrările pe care le fac Eu, le veţi face şi voi.”  (Ioan 14.19+12 – parafrazare).

Vedeţi, El Se descoperă în timpul din urmă. Priviţi acum capitolul 18.

Imediat după ce Dumnezeu i-a schimbat numele, i s-a arătat în trup. Şi după ce Numele Lui a fost făcut cunoscut, după ce a descoperit cine este, Dumnezeu S-a arătat în trup.

Isaac a venit în scenă doar cu puţin timp înainte de nimicirea Sodomei. Avraam stătea afară, sub stejarii lui Mamre, în timp ce Lot era jos, în Sodoma, bucurându-se de plăcerile lumii. Fiind păstor, avea probabil o adunare frumoasă acolo. Orice ar fi făcut el, Biblia spune că răutatea şi păcatul acelui timp i-au întristat foarte tare sufletul. Poate avea o mulţime de aceşti Loţi moderni astăzi, dar el ştia că nu poate spune nimic.

Şi după ce El i-a făcut cunoscut Numele Său (Elohim) lui Avraam, acesta stătea sub stejari şi iată că a văzut venind spre el trei bărbaţi, căci cei trei arătau ca niște fiinţe omeneşti.

Priviţi ce efect a avut descoperirea lui Dumnezeu asupra lui Avraam. El i-a văzut pe cei trei bărbaţi venind, după ce numele lui a fost schimbat din Avram în Avraam. Dar deşi erau trei, când a discutat cu ei, a folosit expresia „Domnul meu”. Vedeţi? Nu acelaşi lucru s-a întâmplat însă şi cu numărul şase, Lot, care a văzut doi şi a spus  „Domnii mei.”

Vedenia şi descoperirea i-au arătat lui Avraam că El era Cel Atotputernic, Elohim, iar sământa lui va primi aceeaşi descoperire.

Acesta este motivul pentru care el a putut spune „Domnul meu!” şi orice şcolar ştie că Acela era Elohim, Cel Atotputernic.

Odată cineva mi-a spus: „Tu nu crezi că Acela era Dumnezeu.”

„Cum să nu cred aceasta, când Avraam spune clar că El era Dumnezeu. El a vorbit cu Avraam, deci cu siguranţă ştia că este Dumnezeu,” am răspuns eu.

„Vrei să spui că Bărbatul acela care a stat acolo şi a mâncat  carne de viţel şi pâine şi a băut lapte, era Dumnezeu?”

„Da, El era Acela, doar că tu nu-L cunoşti pe Dumnezeul nostru.”

Oh, Doamne! Noi suntem făcuţi din șaisprezece elemente: petrol, lumină cosmică, potasiu, calciu, și  El le-a pus împreună, apoi a suflat peste ele şi astfel a putut păşi pe pământ într-un trup asemenea nouă.

Eu sunt atât de fericit pentru că am un astfel de Tată! Chiar dacă viermii vor distruge acest trup, totuşi El mă va chema, pentru că aşa a făgăduit. El este Elohim.

Uite ce târziu s-a făcut. Ar trebui să mă grăbesc. Mai aveţi puţină răbdare?

Observaţi, acolo stătea Elohim, Cel Atotputernic, Dumnezeu. Doi dintre cei trei Bărbaţi se uitau spre Sodoma, dar El a spus: „Voi ascunde Eu de Avraam ceea ce vreau să fac?

Vedeţi? El nu face niciodată nimic până nu Îşi descoperă mai întâi planul robilor Săi, proorocii. Astfel, El a spus: „Nu-i voi ascunde acest lucru, pentru că este binecuvântat de Dumnezeu şi va ajunge un neam mare care va moşteni pământul.” Şi astfel a început să-i descopere ce vrea să facă.

Mai întâi i-a zis: „Avraame (nu Avrame), unde este soţia ta, Sara?

De unde ştia El că numele soţiei lui Avraam este Sara, căci doar cu câteva zile înainte se numise „Sarai”, iar el se numise „Avram”, nu Avraam. Cu toate acestea, El l-a întrebat:

Avraame, unde este soţia ta, Sara?

Şi el i-a răspuns:Este în cortul de la spatele Tău.

Eu te voi vizita din nou la anul viitor, iar atunci fiul pe care ţi l-am făgăduit va veni în scenă. Tu îl vei avea negreşit.Auzind aceste cuvinte, Sara a râs în sinea ei, zicând:

„Eu, care sunt bătrână să mai pot avea copii?”

Şi Îngerul mesager, Dumnezeu în trup de carne, a spus: „De ce a râs Sara?”

Aceasta era o confirmare a faptului că descoperirea era corectă, arătând că Cel pe care Avraam Îl numea Elohim, era Cel adevărat, era Cuvântul.

În Evrei 4.12 scrie că „Cuvântul lui Dumnezeu este mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că….judecă simţurile şi gândurile inimii.” Când a văzut aceasta, Avraam a fost sigur că putea să-L numească Elohim, căci El era Cuvântul, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

Când Isus, adevărata sămânţă a lui Avraam, a venit în scenă, El S-a descoperit seminţei naturale a lui Avraam prin acelaşi semn, dar ei L-au numit Beelzebul. Vedeţi? El i-a orbit pe necredincioşi şi i-a făcut să-L hulească trimiţându-i în iad.

Dar a dat vedere duhovnicească credincioşilor care au fost hotărâţi mai dinainte pentru viaţa veşnică.

Isus a făgăduit că în zilele din urmă, la venirea Fiului omului, El se va descoperi seminţei împărăteşti a lui Avraam, care va putea să vadă acelaşi semn. Vorbind despre aceasta, El a spus în Luca 17.28-30, că: „Aşa cum era în zilele Sodomei…

Aceste cuvinte au fost spuse de Isus, aşa că eu nu pot fi făcut răspunzător pentru ele, deoarece tot ce fac eu, este să repet ce a spus El: „Ce s-a întâmplat în zilele lui Lot, se va întâmpla aidoma, şi când se va arăta Fiul omului.

Cel care i S-a descoperit lui Avraam era Dumnezeu. După ce a confirmat legământul şi a fost recunoscut de Avraam, i-a schimbat numele. Aţi observat că numele i-a fost schimbat chiar înainte ca El să ajungă pe munte şi să privească spre Sodoma şi înainte de venirea fiului promis?

Isus citea aceeaşi Biblie pe are o citim noi, aşa că dacă vreţi să vedeţi ce făceau atunci, citiţi acolo în urmă, la zilele Sodomei. Aţi văzut că nu se spune că oamenii erau imorali în zilele lui Noe, ci în zilele Sodomei? Atunci oamenii mâncau, beau, se căsătoreau.

În timpul lui Noe nu era apă, dar El a dat întotdeauna semne. El Îşi aminteşte întotdeauna de semnele Lui şi este credincios făgăduinţei date, cum s-a întâmplat, de exemplu, cu curcubeul. Când a dat acel semn – curcubeul – El a făgăduit că nu va mai distruge niciodată lumea prin ape. Dar a spus că aşa cum a fost în zilele Sodomei, când lumea neamurilor a fost nimicită prin foc, se va întâmpla din nou în timpul sfârşitului…………………………………………… ………Şi priviţi ce este printre ei: un bărbat numit Graham.

Acum vorbesc bisericii duhovniceşti. În biserică sunt trei feluri de oameni: credincioşii, necredincioşii şi formaliştii. Aceste trei grupuri sunt în orice adunare. Dacă aţi simţi presiunea pe care o simt eu, aţi şti că ei sunt aici în seara aceasta.

Acum, observaţi, în timpul când Fiul omului Se face cunoscut seminţei împărăteşti a lui Avraam, când El se descoperă în timpul din urmă, va fi la fel ca în zilele Sodomei.

Soarele răsare din est şi apune în vest, iar civilizaţia a mers odată cu el. Au fost clipe de tristeţe, căci s-au făcut organizaţii, dar făgăduinţa dată de Domnul prin proorocul Zaharia, este că „Spre seară se va arăta Lumina.” În zilele când acel Fiu iese de după norii denominaţiunilor ca să Se descopere, iar acel timp este acum, Biblia spune să lumea va fi la fel ca în zilele Sodomei. Atunci El Se va descoperi din nou poporului Său.

Priviţi cum S-a descoperit El seminţei lui Isaac, căci aşa Se va descoperi şi seminţei împărăteşti, Miresei, căci Mireasa, Împărăteasa, este sămânţa Sa regală.

Aşa cum Dumnezeu a scos afară un popor din Egipt, aşa va scoate mireasa afară din biserică; aşa va scoate biserica-mireasă din biserică, în timp ce rămăşiţa femeii, va plânge şi se va tângui pentru că nu a avut untdelemn în candelă. Untdelemnul îl simbolizează pe Duhul Sfânt.

Iată-le! Poziţia exactă se stabileşte corect. Lumea este exact în poziţia care trebuie: perversiune şi stricăciune peste tot. Şi eu vă spun: totul este un hibrid.

Odată când am venit încoace, am văzut un indicator mare pe câmp, pe care scria: porumb hibridat. Păi, acela nu este bun! De ce? Pentru că Dumnezeu a spus: „Fiecare sămânţă să rodească după soiul ei.” (Geneza 1.11). Totuşi, oamenii au produs acel porumb hibrid care nu mai poate fi pus încă o dată în  pământ, pentru că nu are viaţă în sine.

Acelaşi lucru l-am făcut şi cu biserica. Noi am făcut biserica mai frumoasă, am decorat-o cu o betea denominaţională, dar nu mai posedă viaţă în sine; nu mai produce dovezile Bibliei, dovada lui Isus Hristos cel înviat, pentru că este un hibrid. Are oameni bine îmbrăcaţi, bine plătiţi, denominaţiuni mari, o epocă Laodiceană bogată. Exact. Dar ce spune Cuvântul despre ea?

Este „bogată şi nu duce lipsă de nimic, dar nu ştie că este nenorocită, săracă, oarbă şi goală.” (Apocalipsa 3.17).

Dacă vezi că un om este gol şi el ştie aceasta, ai putea vorbi cu el, dar dacă este gol şi nu ştie, starea lui este îngrozitoare, este de plâns. Să nu râdeţi niciodată de ei, ci să vă fie milă de starea în care sunt. Cum ar fi dacă te-ai afla tu în acea stare? Ce se întâmplă cu tine dacă nu ţi se descoperea Cuvântul? Ce făceai? Cum era dacă ochii tăi rămâneau orbiţi şi nu puteai vedea?

Imaginea acelor oameni este jalnică, iar tu nu poţi arăta cu degetul spre nimeni. Ei sunt exact în locul în care a spus Domnul că vor fi în zilele din urmă. Desigur.

Cel mai cunoscut exemplu de hibridare este încrucişarea dintre cal şi măgar. Ce obţineţi? Un catâr. Dar catârul nu se mai poate reproduce. Vedeţi? Dumnezeu a cerut ca fiecare sămânţă să fie lăsată să rodească după soiul ei.

Acum ce mai spuneţi despre evoluţia voastră? Chiar realizările voastre dovedesc că ceea ce credeţi este greşit, căci Dumnezeu a spus clar: „orice sămânţă să rodească după soiul ei.” Dar hibrizii nu se pot reproduce pentru că sunt morţi.

Eu cred că un catâr este creatura cea mai ignorantă pe care o ştiu, deoarece nu-l poţi învăţa nimic. Va sta în faţa ta, cu urechile lui mari şi va aştepta momentul potrivit ca să te poată lovi, chiar dacă sunt ultimele lui clipe din viaţă.

Acest lucru îmi aminteşte de oamenii de astăzi care pretind că sunt creştini. Ei stau acolo cu urechile lor mari şi zic: „Zilele minunilor au trecut!” dar dacă îi întrebi ceva habar n-au de unde vin; nu ştiu nimic. Sau dacă vreţi, tot ce ştiu ei este crezul unei biserici.

Eu am avut însă respect pentru aristocraţi, deoarece ei ştiu să-ţi spună de unde se trag, cine au fost părinţii lor, cine au fost bunicii  şi străbunicii lor. De ce? Pentru că sunt de „viţă nobilă”.

La fel este şi cu creştinii de „viţă”. Ei pot merge înapoi în cartea faptelor şi să-ţi arate de unde se trag, căci sunt născuţi din acelaşi Duh, şi se poartă la fel ca părinţii lor, suferind aceleaşi  prigoane.

Măgarii şi caii hrănindu-se împreună. Aşa este. Voi trebuie să treceţi prin toate aceste lucruri căci acum este vremea hibrizilor.

Nu demult am citit în revista Reader`s Digest că datorită faptului că mănâncă hrană hibridată, femeile nu mai pot avea copii. Mai mult, li se schimbă înfăţişarea: devin late în umeri şi înguste în şolduri. Ce arată aceasta? Că omul se autodistruge prin civilizaţie.

Întoarceţi-vă la Dumnezeu! Credeţi în El. Întoarceţi-vă la sămânţa originală. Întoarceţi-vă şi credeţi. Poate că aţi ascultat şi voi benzile despre Sămânţa originală, despre Pomul miresei şi despre celelalte adevăruri vorbite. Dumnezeu ştie că acesta este adevărul.

Oamenilor, ceea ce vedeţi voi aici este un lucru minor faţă de ceea ce urmează să se întâmple. Întrebaţi-i pe cei care cunosc aceste lucruri, dacă s-a spus măcar o dată ceva greşit. Duhul ne-a spus despre ce se va întâmpla cu oamenii, despre cutremure şi despre celelalte lucruri care se vor întâmpla. Este adevărat?

El ne-a vorbit chiar şi despre oameni ca Marlyn Monroe. Voi ştiţi că El ne-a vorbit despre ea chiar înainte să moară, arătându-ne ce se va  întâmpla cu ea. Oamenii spun că această femeie s-a sinucis, dar nu este adevărat, căci a murit de un atac de cord.

El ne-a vorbit despre multe ale lucruri, care s-au întâmplat întocmai, de fiecare dată, ceea ce dovedeşte că Cel ce ne-a vorbit nu poate fi decât în Duhul.

În anul 1933, El a spus că se vor întâmpla şapte lucruri. Cinci dintre ele s-au împlinit întocmai şi au mai rămas două. Ele sunt scrise aici, în seara aceasta.

El mi-a spus cu treizeci și trei de ani în urmă cum va fi suprimat preşedintele Kennedy; mi-a spus cum va fi cu zidul din Germania. Aceasta a făcut-o cu unsprezece ani în urmă. Mi-a spus cum se va ridica Hitler cu fascismul şi nazismul şi cum acestea se vor alipi de comunism. Şi tot atunci, mi-a spus că comunismul va distruge catolicismul. Da, el va face aceasta, orice s-ar întâmpla.

El mi-a arătat că se va ridica un Conciliu Ecumenic în care se vor uni toate bisericile formând chipul fiarei. Voi le puteţi vedea făcând aceasta chiar acum. Este exact cum a spus El şi se va împlini întocmai pentru că El nu a dat niciodată greş.

Mai mult, nimic din ceea ce mi-a arătat pentru oameni, în jurul lumii, nu a dat greş vreodată, căci El este Dumnezeu printre voi, oamenilor, este Dumnezeu cu noi, Duhul Sfânt.

Observaţi. Aici, în Luca 17, Isus a spus că sămânţa împărătească va fi identificată prin acelaşi lucru.

Oh, întoarceţi-vă! Părăsiţi denominaţiunile şi urmaţi-L pe El!

Dacă credeţi în Dumnezeu, ştiţi că El vindecă bolnavii. Fără îndoială. Înainte oamenii spuneau: „O, noi ştim că El poate să vindece, dar nu poate să mântuiască,” iar acum zic: „El poate să mântuiască, dar nu poate vindeca.” Vedeţi? Este acelaşi diavol.

El este şi Vindecător şi Mântuitor; El este IeHoVaH-Jire şi IeHoVaH-Rafa. Oh, întoarceţi-vă la El!

Nu uitaţi că El a spus că lucrurile vor fi exact aşa cum le vedeţi astăzi şi ne-a arătat tot ce se va întâmpla. Da, El a spus tot ce se va întâmpla şi aşa va fi.

Îmi pare rău că v-am ţinut atât de mult, dar cred că voi încheia mâine seară că mai am încă şase pagini de notiţe.

Plecaţi-vă capetele pentru un moment şi fiţi respectuoşi. Poate nu sunteţi de acord cu mine, dar eu v-am spus sincer ceea ce gândesc şi ceea ce spune Scriptura.

Acum orice aş fi spus, dacă Dumnezeu nu răspunde, dacă El nu dovedeşte că acesta este Adevărul, dacă Urim şi Tumim nu lucrează, înseamnă că mesajul nu este corect. Oricât de bine sună şi oricât de adevărat pare, este greşit. Este nevoie ca Urim şi Tumim să-L legitimeze ca adevărat.  Sămânţa trebuie să vină la viaţă.

Eu am încercat să vă spun tot timpul că nu sunt un vindecător. Mulţi oameni se ridică cu această pretenţie, dar adevărul este că nici un om nu poate vindeca. Apoi sunt unii critici, care se ridică şi spun că unii oameni pot să vindece, dar ei vorbesc aşa numai ca să le poată găsi vină. Vedeţi?

Adevărul este că oricine ştie că nici un om nu poate vindeca, ci singurul care poate vindeca este Dumnezeu. Dacă Dumnezeu cheamă moartea, iar voi vă rugaţi cu toţii ca ea să plece, nu veţi putea face nimic împotriva ei. Dacă mi-aş tăia mâna şi aş sta aici aşa, nu există nici o ştiinţa medicală în toată lumea, care să mi-o vindece. Nici un medic nu poate vindeca, pentru că el nu poate reface ţesuturile distruse. Vă spun toate acestea, ca să vedeţi adevărul.

Dacă mi-aş tăia mâna sau aş cădea jos mort, doctorul ar putea veni să-mi îmbălsămeze trupul şi să mă facă să arăt timp de cincizeci de ani la fel de bine ca acum. Vedeţi? Dar dacă ziceţi că medicina este făcută să vindece o tăietură, de ce nu o vindecă? Dacă un medic vindecă cu adevărat o tăietură de mână, ar trebui să vindece orice fel de altă tăietură: o tăietură din masă, sau o tăietură din paltonul tău. Înţelegeţi? Dacă vindecă o tăietură ar trebui să vindece orice fel de tăietură indiferent unde este ea.

Voi ziceţi: „Păi, medicina este pentru fiinţele umane.” Atunci de ce nu le vindecă?

Voi ziceţi: „Păi, viaţa a plecat de acolo!” Atunci este altcineva care vindecă. Sigur că da, căci Viaţa este Dumnezeu. Cu siguranţă este El.

Unii păcătoşi o pervertesc, dar cu toate acestea voi sunteţi creaţi după chipul lui Dumnezeu, iar viaţa pe care o aveţi, aţi primit-o de la El. Voi ştiţi aceasta. Şi viaţa, Dumnezeu este Vindecătorul vostru, cu condiţia să credeţi aceasta.

Oh, eu am văzut atât de multe lucruri făcându-se!

Acum haideţi să-L acceptăm, vreţi? Dar înainte de asta, aş vrea să ştiu câţi dintre voi sunt convinşi.

Dacă sunteţi veniţi pentru prima dată în locul acesta, dar credeţi că El este Fiul lui Dumnezeu; dacă credeţi Cuvântul din seara aceasta, ridicaţi mâna în semn că doriţi să fiţi amintiţi în rugăciune. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Oh, sunt trei sau patru sute de mâini ridicate! Dumnezeu să vă binecuvânteze!

Credinţa vine prin auzirea Cuvântului, aşa că mă gândesc că în loc să chem un rând de rugăciune, mai bine ne-am ruga cu toţii.

Dar, înainte de a face aceasta, daţi-mi voie să vă dau un text din Scriptură, pentru că tot ce facem trebuie să fie în Biblie. Dumnezeu nu recunoaşte niciodată altceva. El nu va onora o minciună, ci doar Cuvântul Său, deoarece a promis că Cuvântul Său nu se va întoarce fără rod, ci va împlini scopul pentru care a fost trimis.

Indiferent cât de multă necredinţă se va ridica în tabără, Dumnezeu Îşi va onora Cuvântul când va găsi pe cineva care să-L creadă.

Vreau să vă spun un text care se află în Evrei 3, dacă nu mă înşel.

Biblia spune că El este Marele Preot care poate fi atins de neputinţele noastre, chiar acum. Prin urmare, voi, cei care aţi ridicat mâinile, veniţi aici sus, ca să se facă rugăciune pentru voi în timp ce ne apropiem de încheiere. Acceptaţi-L pe Hristos ca Mântuitorul vostru, apoi hotărâţi-vă pentru una din aceste biserici în care se propovăduieşte Evanghelia. Duceţi-vă acolo şi cereţi botezul creştin, căci în felul acesta, păstorul de acolo, care este un om al lui Dumnezeu, vă va lua şi vă va duce mai departe.

Dacă aş fi fost din oraş, aş fi aparţinut de una din aceste biserici, care cred Evanghelia. M-aş identifica cu ei, căci aceasta vrea El să facem.

Şi acum, dacă El este Marele Preot care poate fi atins prin neputinţele noastre, înseamnă că este Acelaşi ieri, azi şi în veci, ceea ce înseamnă că şi azi trebuie să lucreze la fel ca ieri.

Acum priviţi. Odată, o femeie s-a atins de haina Lui, iar El a ştiut necazul ei, aşa că S-a întors spre ea şi i-a spus că credinţa ei a salvat-o. Când i-a spus aceste cuvinte, ea a simţit înlăuntrul ei că sunt adevărate, dar nu a făcut nici un efort ca să dovedească adevărul. De fapt nici nu trebuia să dovedească ceva.

Voi nu trebuie să dovediţi nimic, ci să-L credeţi pe Dumnezeu. Ca să vă salvaţi sufletul, voi nu trebuie să dovediţi ceva, ci trebuie să spuneţi simplu: „Doresc să-L văd pe El!” iar apoi, credeţi.

Întreaga armătură a lui Dumnezeu este supranaturală: dragostea, blândeţea, credinţa, îndelunga răbdare. Vedeţi? Totul este supranatural, iar noi privim prin credinţă, la lucrurile care nu se pot vedea cu ochii fireşti.

În seara aceasta Hristos este aici, pentru că a făgăduit că „oriunde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.” – Matei 18.20 -. El este aici.

El este acelaşi ieri, azi şi în veci, de aceea, rugaţi-vă şi spuneţi: „Doamne Isuse, eu sunt bolnav şi am nevoie de ajutorul Tău. Te rog îndură-Te de mine şi vindecă-mă. Ştiu că fratele Branham nu mă cunoaşte, dar ştiu că el mi-a spus numai adevărul, aşa că Te rog să confirmi cuvintele spuse de el. Eu pretind că sunt o sămânţă a lui Avraam, prin Hristos. Eu pretind că sunt sămânţă împărătească, prin faptul că cred în Isus Hristos care este Sămânţa regală, şi cred că sunt o parte din Mireasa Lui, din Biserica după care va veni.”

Tată, eu sunt bolnav şi în nevoi, de aceea Te rog, Doamne Isuse, lasă-mă să mă ating de haina Ta. Confirmă aceasta prin legitimarea vorbirii fratelui Branham, care a spus că ai făgăduit că în timpul din urmă va fi ca în zilele Sodomei.

Lasă-l să-mi spună ce gândesc şi să se roage pentru nevoile mele. Faceţi aşa.

Tată ceresc, acum totul este în mâinile Tale. Tot ce pot face eu, sau orice alt om, este să spun ceea ce ai vorbit Tu, adică Adevărul. Dovedeşte, Doamne, că acesta este Adevărul. Dovedeşte, Doamne, că am vorbit de la Tine, în Numele lui Isus Hristos. Amin.

Dorinţa mea este ca voi să credeţi, să aveţi credinţă. Nimeni să nu se mai plimbe, ci staţi cu toţii respectuoşi.

Aş vrea să vă imaginaţi că în faţa voastră stă Hristos Cel înviat din morţi, care a venit aşa cum a făcut-o odată, când a intrat într-o odaie cu uşile închise, şi când le-a zis celor prezenţi, după ce a mâncat pâine: „Pipăiţi-Mă, vedeţi că sunt carne şi oase.”, după care a dispărut aşa cum a apărut.

El a făgăduit că în zilele din urmă Se va descoperi într-un trup omenesc (care era Hristos descoperit în trup), în Biserica Sa, în Mireasa Sa.

Vedeţi, ei se unesc, pentru că este un timp al unirii. Bisericile de unesc, naţiunile se unesc; Hristos şi Mireasa se unesc. Este simplu, nu? Nu fiţi nervoşi si nu faceţi presupuneri cu privire la nici un lucru, căci nu veţi obţine nimic, ci spuneţi simplu: „Doamne, eu cred!”

Acum haideţi să ne concentrăm asupra unui grup mic de aici. Să vedem câţi L-au văzut pe Hristos făcându-Se cunoscut. Să vă vedem mâinile. Bănuiesc că aţi văzut cu toţii. În ordine. Acum rugaţi-vă. Fiţi respectuoşi.

Eu nu ştiu ce va face El acum, dar ştiu că aude şi vede toate lucrurile.

Bărbatul care stă aici, suferă de hernie.    Crezi că Dumnezeu te va vindeca? Da? Nu ne cunoaştem, este adevărat? Nu te-am mai văzut până acum, dar pentru problema aceasta te rugai, aşa-i? Ridică mâna dacă este adevărat. Vedeţi? Ştii că atunci când Andrei l-a dus pe Simon la Isus, Domnul i-a spus cine era. Crezi că El poate să-mi spună şi mie cine eşti? Dacă crezi, El poate s-o facă. Te va ajuta aceasta, astfel încât să crezi din toată inima? Veţi crede şi voi ceilalţi?

Acel bărbat şi-a ridicat mâna. Eu nu ştiu ce    i-am spus, ar trebui să dau banda înapoi ca să aflu. Vedeţi? Dar ce i-am spus este adevărul, da, domnule? În ordine.

Domnule Shepherd, crede din toată inima. Oh, dacă ai putea crede! Faptul că ţi-am spus numele, nu este mai mult decât a spus El: „Tu eşti Simon, fiul lui Iona.” Tot ce trebuie să faceţi, este să credeţi.

El a făgăduit că vom face aceleaşi lucrări ca şi El, ceea ce dovedeşte că El este aici. Nu eu sunt cel ce face aceasta, ci El; şi El este în voi, în Trupul Său de credincioşi.

Doamna care plânge şi se roagă cu capul plecat, suferă de cancer. Dacă nu te temi ci vei crede, Dumnezeu te va face bine. 

Doamnă Hood, crede din toată inima că Isus te face bine şi poţi avea ceea ce ai cerut. Acum vei crede din toată inima? Amin.

Lângă tine stă o doamnă cu probleme la stomac şi cu complicaţii la inimă. Dacă crezi din toată inima, poţi avea vindecarea. Vei crede din toată inima şi o vei accepta? În ordine.

Bărbatul cu hemoroizi…crezi că Dumnezeu te poate face bine? Ridică-te. Ce crezi, tu, cel care stai lângă bărbatul cu hernia? Crezi că Dumnezeu poate vindeca acea hernie şi că-l poate face bine?

Acum aceasta este confirmarea. Dumnezeu a făcut o promisiune. Câţi dintre voi credeţi că Hristos este aici? Credeţi?

Desigur, un om ar putea veni aici cu urmele cuielor în mâini şi cu o rană în coastă, spunând: „Eu sunt Domnul!” Orice bătrân făţarnic ar putea face aceasta, dar trupul lui Isus Hristos stă la dreapta măririi, iar când acel Trup vine înapoi pe pământ, nu va mai fi timp. Însă Duhul este aici.

Viaţa Lui oferă evidenţa că El este aici, căci a făgăduit că va fi cu noi până la sfârşitul lumii.

Voi, cei care doriţi îndurarea Lui, vreţi să staţi pentru un Cuvânt de rugăciune? Staţi unde vă aflaţi şi credeţi. Dumnezeu să vă binecuvânteze.

Dacă vă veţi ruşina de El acum, şi Domnul Se va ruşina de voi înaintea Tatălui, iar dacă vreţi să-L  mărturisiţi acum, şi El vă va mărturisi înaintea Tatălui.

Spuneţi: „Eu vreau să-L accept pe Hristos ca Mântuitor personal, şi să fiu umplut cu Duhul Său, chiar acum.”

Ridicaţi-vă în picioare pentru un moment de rugăciune. Aşa.

Aceasta este o chemare la altar. Ridicaţi-vă. Noi nu avem un altar la care să mergem, ci inima voastră este altarul. Scoateţi afară toată necredinţa şi credeţi că El este aici.

Doamne Isuse, ei sunt ai Tăi acum. Tu ai spus că nimeni nu poate veni la Tine, dacă nu este atras de Tatăl. Conform ştiinţei, mâinile lor atârnă în jos. Legea gravităţii spune mâinilor noastre să atârne jos, dar ei au luat decizia de a încheia cu lumea, şi astfel şi-au ridicat mâinile spre Tine, sfidând legea gravitaţiei. Deci, noi sfidăm legea lumii şi necredinţa.

Ei sunt ai Tăi în Numele lui Isus Hristos, iubesc darurile Evangheliei şi nădăjduiesc că numele lor sunt scrise în  Cartea Vieţii Mielului, de aceea, Te rugăm să faci ca fiecare din ei să fie sus, ca şi copii preaiubiţi ai Tăi.

Umple-i cu Duhul Tău cel Sfânt, şi fă ca vieţile lor să fie încărcate de puterea Dumnezeului celui Atotputernic, astfel încât, umilinţa şi dragostea, bunătatea şi blândeţea să se reverse din ei, peste cei care sunt aşa cum au fost ei înşişi odată. Îndură-Te, Doamne.

Singurul lucru pe care-l putem face noi, e să credem, iar aceşti oameni stau ca mărturie a credinţei lor, de aceea, punem pe altar, credinţa mea şi credinţa lor, împreună, căci ei sunt o parte din cei care aşteptau după Jertfa Fiului lui Dumnezeu, ca să fie primiţi în Împărăţia lui Dumnezeu. Îndură-Te de ei, Doamne, în Numele lui Isus Hristos, căci ei Îţi aparţin.

Acum, voi cei care credeţi din toată inima în El, ridicaţi mâna şi spuneţi: „Eu Îl cred şi Îl accept chiar acum ca Mântuitorul meu personal, şi doresc botezul Duhului Sfânt.”

Dumnezeu să vă binecuvânteze. Vă puteţi aşeza.

Mâine seară vom avea o adunare pentru botezul cu Duhul Sfânt, chiar în clădirea aceasta.

Acum, există o mulţime de fanatism pe care unii îl numesc botezul cu Duhul Sfânt, dar trebuie spus că este şi un botez adevărat cu  Duhul Sfânt, iar eu cred că ne vom întâlni cu El şi mâine seară.

Câţi din clădire sunt convinşi că trăim în timpul din urmă? Câţi din voi cred că acesta este Adevărul; că Cuvântul trebuie să fie aşa în zilele din urmă? Ridicaţi mâna. Câţi din voi sunteţi credincioşi? Ridicaţi mâinile. În ordine.

Isus a spus: „Aceste semne îi vor urma pe cei ce cred…” Câţi din voi au nevoie de Hristos în inima lor? Ridicaţi mâna. În ordine. Voi, credincioşii care staţi lângă ei, puneţi-vă mâinile unul peste celălalt, şi rugaţi-vă aşa cum vă rugaţi în biserica voastră.        Să nu vă rugaţi pentru voi, ci rugaţi-vă pentru cei de lângă voi, căci ei se vor ruga pentru voi.

Biblia spune: „…îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.

Acum rugaţi-vă în felul vostru, gândindu-vă la această făgăduinţă.

Doamne Isuse, ei sunt ai Tăi, de aceea, Te rog să-i primeşti în Împărăţia Ta. Vindecă-i pe fiecare dintre ei şi pe cei care au trimis aceste batiste, căci Te rugăm în Numele lui Isus Hristos. Satana nu mai poate să-i ţină, de aceea, fie ca puterea Duhului, a Dumnezeului celui viu, să-i vindece pe fiecare în parte.                – Amin –