Meniu Închide

WILLIAM M BRANHAMGRĂBEȘTE-TE, FUGI REPEDE ÎNCOACE

02/02/1958, - Waterloo, Belgia

Vă mulţumesc. Haideţi să ne plecăm capetele şi să vorbim cu Cel înaintea căruia am venit să ne închinăm.

Binecuvântatule Dumnezeu, pentru noi e o zi mare, pregătită de Tine, ca să ne bucurăm în prezenţa Ta, de aceea dorim să-Ţi mulţumim pentru harul pe care L-ai turnat peste inimile noastre prin Duhul Sfânt. Tu ne-ai învrednicit să fim cetăţeni ai Împărăţiei lui Dumnezeu, şi cum spune Biblia, încă nu s-a arătat ce vom fi, dar una ştim, şi anume: că vom avea un trup ca şi trupul Său proslăvit, pentru că Îl vom vedea aşa cum este. Binecuvântează fiecare inimă credincioasă din locul acesta şi pregăteşte-ne pentru venirea Lui, căci Te rugăm aceasta, în Numele lui Isus Hristos. Amin. Vă puteţi aşeza.

Ce frumos străluceşte soarele astăzi. Păcat că nu a fost aşa toată săptămâna, dar El ştie ce să ne dea; ştie ce este cel mai bine pentru noi. Da, eu cred că acesta este cel mai bun lucru la Domnul nostru: El ştie de ce avem nevoie încă înainte ca să Îi cerem.

Săptămâna aceasta a însemnat foarte mult pentru mine, unul din evenimentele ei plăcute fiind vizita Duhului Sfânt din seara trecută.

Nu pot uita nicicum aceasta, pentru că a fost o experienţă deosebită şi vă pot spune că numai o singură dată mi s-a mai întâmplat aşa ceva în viaţă.

Fratele Wood este aici ca martor. Noi am fost la pescuit pe râu. Cred că mulţi dintre voi au auzit povestea, iar acum a venit din nou.

Prietenul meu, domnul Wood, a fost martor al lui Iehova, de aceea, vreau să le spun ceva martorilor: Dumnezeu are încă Duhul Sfânt şi pentru voi. Cu siguranţă.

Fratele Wood a avut un băiat bolnav de poliomelită şi a venit în Texas, acolo unde a fost făcută fotografia cu Îngerul Domnului.

El a venit la adunare, care era o clădire ca aceasta, iar Duhul Sfânt l-a chemat şi i-a vindecat băiatul. Acum nici nu mai ştie care picior i-a fost bolnav, căci este perfect sănătos.

Fratele domnului Wood şi ceilalţi martori ai lui Iehova, l-au excomunicat pentru că a părăsit credinţa lor. După o vreme, fratele lui a venit să-l viziteze şi s-a întâmplat ca Duhul Sfânt să se ocupe de el chiar în timp ce tăiam iarba, descoperindu-i toate lucrurile. Aceasta a făcut ca acel bărbat să meargă după tatăl lui.

Apoi, tatăl lui şi cu mine ne-am dus la pescuit, iar când eram încă pe drum, Duhul Sfânt a venit şi i-a spus exact ce se va întâmpla în acea zi, cine va prinde peşte şi cum vor arăta ei, totul întâmplându-se întocmai.

Atunci băiatul l-a întrebat: „Tată, ce părere ai despre asta?”, la care el a răspuns: „Păi, dacă un om vede peştele înainte de a-l prinde este foarte bine.”

La câteva zile după asta, Lyle, fratele lui convertit şi cu mine, eram din nou împreună, căci ne-am dus să pescuim pe lacul Kentucky. Şi el a spus:

„Lyle, ar trebui să mergi acolo şi să-i spui cutare lucru femeii Cutare.” Ea aparţinea de Biserica lui Dumnezeu, mai bine zis, de Biserica domnului Anderson. Şi el a zis: „Ar trebui să mergi la ea şi să-i spui că am fost salvaţi.”

De îndată ce a spus aceste cuvinte, Duhul Sfânt a venit peste mine, aşa că m-am ridicat în picioare, în barcă şi am spus: „Aşa vorbeşte Domnul: în curând va învia un animal mic, iar apoi îl veţi vedea.”

După ce am spus aceste cuvinte, m-am aşezat, gândindu-mă: „Un animal mic? Ce poate fi aceasta?”

În ziua următoare eram din nou la pescuit, căci voiam să prindem nişte peşte-lună. Fratele domnului Wood, adică Lyle, a prins un peştişor cam aşa de mic. O, bietul de el înghiţise tot cârligul, aşa că atunci când fratele i-a scos cârligul afară, a smuls toate măruntaiele din el: stomacul, intestinul, totul, după care l-a aruncat în apă.

Peştişorul s-a zbătut de câteva ori, după care a rămas deasupra apei, mort, vântul împingându-l încet spre mal. Cam la o jumătate de oră după această întâmplare, a venit un sunet ca un răcnet, aşa cum s-a auzit aici, aseară. Soarele strălucea plăcut, ca şi acum, iar când acel sunet m-a atins, m-am ridicat, iar Ceva mi-a spus:

„Vorbeşte acelui peşte mort!”

Atunci am spus: „Peştişorule, Isus Hristos ţi-a dat viaţa înapoi.”

Imediat, peştişorul s-a întors pe o parte, apoi a trecut pe sub barcă cât a putut de repede.

Vedeţi simplitatea lui Dumnezeu? În Marcu 11.23-24, El s-a folosit de un exemplu simplu, pentru a le da ucenicilor o lecţie referitoare la marea putere a lui Dumnezeu:

Adevărat vă spun că, dacă va zice cineva muntelui acestuia: „Ridică-te şi aruncă-te în mare, şi dacă nu se va îndoi în inima lui, ci va crede că ce zice se va face, va avea lucrul cerut.

De aceea vă spun că, orice lucru veţi cere, când vă rugaţi, să credeţi că l-aţi şi primit, şi-l veţi avea.

Vedeţi? Acolo a spus doar câteva cuvinte şi smochinul acela s-a uscat, iar aici a spus tot câteva cuvinte, şi peştişorul mort, a revenit la viaţă.

Poate că mulţi dintre voi au auzit povestea despre acel oposum bolnav. Dumnezeu este atât de simplu şi lucrează atât de simplu, încât oamenii trec pe lângă El fără să Îl vadă, pentru că-şi fac tot felul de închipuiri cu privire la felul Său de lucrare.

Vedeţi? Voi nu vedeţi, pentru că nu vă uitaţi în simplitate la El. Dar dacă vă coborâţi şi observaţi aceste lucruri, Dumnezeu este drept cu voi şi va lucra.

Atunci a fost pentru mine prima dată când am auzit acel glas, apoi aseară, în timp ce mă rugam l-am auzit din nou.

Mai am încă un mesaj de adus, după care voi pleca din oraş, şi cred că după aceasta urmează un alt pas în slujba mea, pas care va fi cu mult în faţa acestuia de acum.

Este cineva aici, care-şi aminteşte de începutul slujbei mele, când mi-am pus mâinile peste cineva? Vă amintiţi? În ordine.

Câţi îşi amintesc că atunci Domnul a promis că dacă voi fi sincer, voi cunoaşte tainele inimilor? Vă amintiţi aceasta? Şi o vedeţi împlinindu-se?

Da, iar acum urmează altceva. Vine cât de repede. Cred că va fi mai mare decât ultima. Desigur.

În după-amiaza aceasta, aş vrea să vă atrag atenţia asupra unor texte din Scriptură, căci doresc să vă vorbesc despre un subiect pe care cred că Domnul îl va binecuvânta.

Primul text este din Luca 17.20:

Fariseii L-au întrebat pe Isus când va veni Împărăţia lui Dumnezeu. Drept răspuns, El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în aşa fel ca să izbească privirile.”

Apoi voi citi din Geneza 19.22:

„Grăbeşte-te de fugi în ea, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo. Pentru aceea s-a pus cetăţii aceleia numele Ţoar.”

Fie ca Domnul să-Şi adauge binecuvântările Sale, în timp ce ne vom ruga pentru un moment.

Doamne, totul este în mâinile Tale, de aceea Te rog să iei aceste cuvinte şi să le faci Lumină în faţa ochilor noştri, pentru că trăim într-o zi mare.

Te rugăm să Te descoperi în mijlocul nostru în cel mai convingător mod, căci o cerem în Numele lui Isus. Amin.

Cuvântul Lui nu va cădea niciodată.

Pentru această după-amiază am ales subiectul „Grăbeşte-te, fugi repede încoace!”

Acum câteva seri, v-am vorbit despre rachete. De atunci, guvernul american a lansat încă o rachetă, care la fiecare o sută de minute, face un ocol în jurul pământului. Toate acestea dovedesc că ceea ce a fost vestit este foarte aproape.

Eu cred că dacă a existat vreodată un timp în care oamenii ar trebui să-şi deschidă ochii şi să privească în Cuvântul lui Dumnezeu, acela este astăzi. Aceasta este ziua, pentru că s-ar putea să nu mai existe un mâine.

Deci, dacă biserica ar trebui să-şi încheie armura, atunci acel timp ar trebui să fie astăzi. Ar trebui să nu mai amâne nicio zi. Dacă ştiţi că între voi şi Dumnezeu este vreun lucru care vă opreşte să mergeţi în răpire, ar fi bine să-l îndepărtaţi chiar acum. Nu vă părăsiţi locurile!

Noi privim spre ceasul când va veni Domnul Isus, căci trăim în acel timp, iar El a spus:

Când vor începe să se întâmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie.” (Luca 21.28).

Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pământ va fi strâmtorare printre neamuri, care nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor;

oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor care se vor întâmpla pe pământ; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.” (v.25-26).

Eu ştiu că unii dintre voi se gândesc: „Păi, frate Branham, de ce tot insişti asupra acestor lucruri?”

Aceasta este pe inima mea. Ştiu că despre aceste lucruri trebuie vorbit astăzi.

Noi am vorbit despre Babilon şi despre scrisul de mână de pe perete, iar astăzi, aproape că simţim vântul fierbinte al judecăţii suflându-ne în faţă, căci lumea trebuie să ajungă la sfârşit. Nu mai este nicio şansă pentru ea, decât venirea Domnului Isus. Da, aceasta este singura şansă.

Eu nu aştept o mare trezire. Nu, nu! Problema este că trezirea a venit şi s-a dus, iar voi nici nu aţi ştiut aceasta. Întotdeauna a fost aşa.

Voi aşteptaţi ceva deosebit, iar Satana va continua să spună: „O, va fi ceva mai mare aici sau dincolo!” şi astfel totul va trece pe lângă voi, fără să vedeţi.

Nu a venit Ioan Botezătorul pe pământ şi nici chiar cei aleşi nu l-au recunoscut? Ba da. Vedeţi?

Trezirea este pe terminate, de aceea, nu priviţi după ceva mai mare, căci noi avem deja acel lucru; noi avem cel mai mare lucru din cer: pe Duhul Sfânt, care se manifestă în această generaţie. Deci nu mai este nimic de făcut.

Dar vedeţi, lumea nu simte judecata viitoare. Am auzit că cei de la Pentagon ar fi spus că nu ştiu ce să mai facă. Ei bine, există o singură Carte care vă poate îndruma ce să faceţi, iar aceasta este Biblia lui Dumnezeu. Aceasta este singura care poate să-ţi spună ce să faci, de aceea, ridicaţi-vă privirile în sus, căci nu mai este nicio altă cale de scăpare.

Deja este în puterea omului să distrugă pământul în mai puţin de o oră, dacă vrea.

Ce i-ar împiedica pe conducătorii Rusiei să bea puţin mai multă vodcă, iar apoi să apese butonul care ar arunca pământul de pe orbita sa? Vedeţi, ei ar putea face aceasta, şi nu ar fi deloc contrar Scripturii. Da, noi ne aflăm la sfârşitul timpului.

Vreau să vă spun că toate lucrurile pe care le-am văzut întâmplându-se în săptămâna aceasta, în adunările pe care le-am ţinut, şi care au avut loc pentru că oamenii au îndepărtat orice îngrijorare sau preocupare din inima lor, şi s-au predat Domnului, ne dovedesc că ceva este pe aproape.

Cred că atunci când un grup mic, ca al vostru, se adună zi de zi şi seară de seară, dovedeşte că există Ceva care vă presează să faceţi aceasta. Voi sunteţi oameni umpluţi cu Duhul, de aceea interiorul vostru este Ceva care vă avertizează.

S-ar putea ca în oraş să vină un mare teolog, care are multă educaţie şi care poate vorbi foarte bine şi clar, aşa că fiecare adunare ar dori să aibă legătură cu el, căci, desigur, ar fi o onoare să poţi asculta un astfel de bărbat, dar nu aceasta aşteaptă Biserica. Nu, nu. Biserica adevărată, credincioşii, se uită după manifestarea Duhului Sfânt, după Ceva care să le mişte inimile. Copiii nu ştiu ce este aceasta, dar Dumnezeu să mă ajute să vă pot explica.

Nu cu mult timp în urmă, am avut privilegiul să merg în India, unde am fost călăuzit de Domnul. Chiar când am ajuns acolo, avea loc un cutremur. Şi acolo, s-a întâmplat ceva foarte ciudat: cam cu două zile înainte ca acel cutremur să aibă loc, toate vitele şi păsările care aveau cuiburi prin hornuri sau printre crăpăturile zidurilor, au părăsit oraşul şi s-au dus pe câmp.

Vitele, care în timpul zilei stăteau la umbra acelor ziduri, s-au dus şi ele au stat în mijlocul păşunii, deşi era foarte cald. De ce aceasta? Nu exista niciun indiciu care să arate că ar putea avea loc un cutremur; oamenii de ştiinţă nu l-au putut prevedea mai dinainte, dar vedeţi? Micuţa pasăre, care nu are suflet, ci doar un instinct şi vitele care sunt mânate tot de un instinct, au putut să-l simtă şi să fugă.

Şi eu vă spun: dacă păsările şi vitele au putut să scape de la moarte bazându-se pe nişte instincte, cu cât mai mult s-ar cuveni ca Biserica să se tragă înapoi de lângă vechile religii şi să stea fără frică în mijlocul prigoanelor, având privirea îndreptată sus, pentru că izbăvirea ei este aproape. Căci, aşa cum a avertizat acele animale şi le-a îndemnat să fugă de acolo, pentru a-şi scăpa viaţa, tot aşa, Dumnezeu Îşi avertizează şi poporul Său. Acesta este motivul pentru care mulţi oameni părăsesc aceste biserici mari şi catedralele şi ies afară la îndemnul Evangheliei. Şi chiar dacă sunt numiţi fanatici, sau mai ştiu eu cum, ei iau poziţie. De ce? Pentru că Duhul Sfânt i-a avertizat cu privire la judecata care trebuie să vină.

O, cât Îl iubesc pe Dumnezeu pentru că face aceasta!

Dumnezeu urăşte păcatul şi îl va judeca. Eu am spus adesea că dacă Dumnezeu nu va judeca America pentru păcatele ei, va trebui să ridice Sodoma şi Gomora şi să le ceară scuze pentru felul cum s-a purtat cu ele.

Cu siguranţă, că noi vom secera ceea ce am semănat, iar un om care este cât de cât duhovnicesc, ştie că acesta este adevărul.

Noi am ajuns la capătul drumului, de aceea, voi trebuie să ştiţi că sunteţi în siguranţă numai în Hristos, şi există o singură cale prin care puteţi fi acolo: dacă Dumnezeu v-a ales mai dinainte pentru aceasta, pentru că este scris: „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Şi: „Tot ce-Mi dă Tatăl, va ajunge la Mine; şi pe cel ce vine la Mine,….îl voi învia în ziua de apoi.” (Ioan 6. 44,37,39b).

Şi tot Isus a spus în Luca 17.26,30, că:

Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului.

Acum aş vrea să luaţi aminte la ceea ce a spus El referitor la aceste zile:

…mâncau, beau, se însurau şi se măritau….” (v.27a).

Ştiţi unde se înregistrează cele mai multe divorţuri din lume? În Statele Unite. Da, noi avem cea mai ridicată cotă a divorţurilor.

Priviţi ce a spus apoi, referindu-se la zilele lui Lot:

…mâncau, beau, cumpărau, vindeau, sădeau, zideau…”(v 28).

Cunoaşteţi un alt timp în care industria construcţiilor să aibă un progres mai mare ca astăzi? Priviţi oamenii care au trăit cu o sută de ani în urmă. Ei nu erau cu mult mai evoluaţi ca acum 6.000 de ani. Vedeţi?

Nu demult, oamenii îşi trimiteau scrisorile prin intermediul mesagerilor, dar acum, au la dispoziţie telefonul, telegraful şi televiziunea. Acum, sunt suficiente doar două minute ca un mesaj să facă înconjurul lumii. Vedeţi ce deosebire este?

Cu vreo 350 de ani în urmă, un om de ştiinţă francez, a spus că dacă un om ar merge cu viteza de 40 mile/h, pe care o considera infernală, ar fi ridicat de pe pământ datorită forţei gravitaţionale, iar acum rachetele merg cu peste 1.800 de mile pe oră în jurul pământului. Vedeţi? Şi cu siguranţă, la anul vor avea şi oameni la bord.

Oamenii au progresat foarte repede, într-un interval foarte scurt. De ce? Pentru că aşa a spus Dumnezeu că va fi.

Uneori, noi ne întrebăm de ce nu avem toate aceste lucruri mari pe care le au restul oamenilor. De ce nu putem fi şi noi pe care le au restul oamenilor? De ce nu putem fi şi noi pe culmile succesului? Eu nici nu vreau să fiu pe culmile succesului aici, pe pământ, ci doresc să fiu pe culmile lui Dumnezeu.

Observaţi, la început au fost doi băieţi care se închinau aceluiaşi Dumnezeu. Amândoi au ridicat biserici; amândoi au ridicat altare; amândoi aparţineau bisericii; amândoi erau respectabili; amândoi credeau în Dumnezeu şi îngenuncheau cu sinceritate ca să-I aducă închinare. Vedeţi? Amândoi erau la fel de fundamentalişti.

Dacă Dumnezeu ar privi doar spre fundamentalism, ar trebui să-l accepte şi pe Cain, aşa cum a făcut cu Abel, căci altfel ar fi nedrept. Dar vedeţi? Abel a primit Ceva care l-a învăţat ce trebuie să facă.

Priviţi apoi cei doi pomi care se ridică şi cresc în Exod. Primul, este Israelul, cel interdenominaţional, aflat în călătorie spre ţara făgăduită; iar al doilea este Moabul, care avea un episcop.

Din punct de vedere fundamental, ambii erau corecţi, Moabul având asemeni Israelului, şapte altare, şapte boi, şapte berbeci, deci şapte jertfe, care vorbeau despre venirea lui Hristos. Dar spre deosebire de Moab, Israelul avea descoperirea. Înţelegeţi?

Moabul avea fundamentalismul şi o grămadă de nonsensuri, iar Balaam nu a putut să vadă semnul supranatural din mijlocul Israelului: Stâlpul de Foc. El nu a putut vedea legământul făcut între ei şi Dumnezeu, de aceea a crezut că Dumnezeu îi va blestema şi îi va nimici. Dar vedeţi, ei aveau supranaturalul.

Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în zilele lui Isus. Fundamental, fariseii erau la fel de corecţi ca şi El, dar Dumnezeu era în Hristos, urmându-L cu semne mari şi minuni.

Aceste două mlădiţe care au venit din Geneza, au crescut împreună, iar acum au ajuns aproape la coacere. Şi iată-le pe amândouă, spunând: „Noi credem în naşterea din fecioară; noi credem în jertfa lui Hristos; noi credem în cea de-a doua venire a Sa.” Dar, fraţilor, Dumnezeu Se va legitima întotdeauna pe Sine, prin faptul că Se află în tabăra urmată de semne şi minuni supranaturale. Da, El Se face cunoscut întotdeauna în felul acesta, pentru că fiind supranatural, nu poate lucra altfel şi nu Se poate descoperi altfel, decât în mod supranatural. Puteţi înţelege aceasta?

O, mie îmi place atât de mult!

Aş vrea să observaţi puţin din linia lui Cain. El era foarte religios; era la fel de religios ca şi Abel. Mai mult, era la fel de sincer şi de fundamentalist ca şi Abel, dar diferenţa dintre ei consta în faptul că el nu avea descoperirea.

Acest lucru s-a întâmplat tot timpul de-a lungul veacului.

Odată, Isus i-a întrebat pe ucenicii Săi:

Cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul omului?” Şi ei au răspuns: „Unii zic că eşti Ioan Botezătorul; alţii: Ilie; alţii: Ieremia, sau unul din proroci.

Dar voi”, le-a zis El, „cine ziceţi că sunt?”

Atunci Simon Petru I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu!” (Matei 16.13-16).

Biserica Catolică spune că El şi-a zidit biserica pe Petru, în timp ce bisericile protestante sunt de părere că Isus şi-ar fi zidit Biserica pe El însuşi, însă dacă veţi citi în Biblie, veţi vedea că ambele păreri sunt greşite. El nu Şi-a zidit Biserica nici pe Petru, nici pe El însuşi.

Priviţi numai ce i-a spus lui Petru şi veţi înţelege:

Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri.

pe această piatră voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” (v.17-18).

Aceasta a avut Abel; aceasta au avut apostolii, aceasta aveţi voi; aceasta are biserica Sa: descoperirea duhovnicească a Fiului Său, care S-a arătat printre voi în Puterea Duhului Sfânt, conform Cuvântului Său care spune:

Duceţi-vă în toată lumea, şi propovăduiţi Evanghelia … şi aceste semne îi vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.15, 17a).

Descoperirea prezenţei Domnului Isus cel înviat, iar oamenii care au o privire duhovnicească, îl primesc şi îl cred, pentru că El a spus că „pe această piatră (descoperire), voi zidi Biserica Mea…” şi iată că noi trăim în acea zi.

Vă rog să-i observaţi pe urmaşii lui Cain. Ei au fost oameni deştepţi, au fost oameni de ştiinţă, mai mult, erau oameni deosebit de religioşi. Ei aveau biserici mari, în care vorbeau oameni educaţi şi învăţaţi. Biblia spune că ei făceau cercetări şi au prelucrat metalele, au construit case şi erau meşteri mari.

Uitaţi-vă astăzi. Priviţi cât sunt de religioşi aceşti oameni, dar cei care au intrat în arcă, erau nişte agricultori umili.

Cei aflaţi de partea cealaltă, aveau concepţii intelectuale, pe când cei ce erau de partea lui Dumnezeu, aveau descoperirea lui Isus Hristos, şi nu prin cuvântul scris, ci prin Adevărul spiritual descoperit. Amin.

O, binecuvântat să fie Numele Lui! Dumnezeu Se descoperă fiecărui individ aşa că, în curând El devine divinitatea dinlăuntrul lui. Ce urmează? Acel om devine un fiu sau o fiică a lui Dumnezeu, iar El îi spune:

„Vorbeşte acestui munte şi nu te îndoi, căci atunci el se va muta din loc.” Înţelegeţi?

Judecata este tot mai aproape, dar El îşi călăuzeşte poporul în aşa fel, încât să nu trebuiască să fie judecat.

Acum aş vrea să observaţi ceva. Întotdeauna, înainte ca judecata Sa să lovească un anumit loc, Dumnezeu a făcut ceva supranatural.

Noe a trecut printr-o lungă perioadă de aşteptare, după care a apărut un înger, un proroc al Domnului: Enoh, şi astfel, semnul supranatural a fost dat, iar ei au putut intra în arcă.

Aş vrea să observaţi apoi, că până să fie scoşi afară copiii lui Israel, au trecut sute de ani în care nu s-a întâmplat nimic supranatural. Vedeţi? De la moartea lui Iosif, care fusese un simbol spre Hristos, nu se mai întâmplase nimic deosebit, dar înainte ca Egiptul să fie lovit, când Dumnezeu şi-a scos copiii afară, acolo a fost un mesaj, un proroc, au apărut îngeri şi au avut loc semne supranaturale. Ce a urmat? Copiii lui Dumnezeu au fost duşi în Gosen, pentru a fi feriţi de plăgile care urmau să lovească Egiptul, înainte de ieşirea lor afară.

Apoi, înainte ca Ierusalimul să fie distrus, Isus a spus:

…atunci,cine va fi pe acoperişul casei, să nu se pogoare să-şi ia lucrurile din casă;

şi cine va fi la câmp, să nu se întoarcă să-şi ia haina.” (Matei 24.17-18), ci „grăbiţi-vă să ieşiţi din cetate.

Şi iată că în timpul acesta, urmaşii acelor evrei credincioşi, se întorc din nou la Ierusalim, din Iran şi din alte părţi, căci cei 144.000 nu sunt evrei care mint şi înşeală, ci sunt urmaşii adevăraţilor evrei, care au scăpat în zilele când Titus a asediat Ierusalimul. Atunci, Israelul a fost risipit peste tot, iar Ierusalimul, distrus.

De atunci, ei nu s-au mai adunat niciodată, până azi, când se împlineşte ceea ce a spus Dumnezeu, dovedind că suntem la sfârşit.

Prieteni, uitaţi-vă! De câte ori a venit vreun mesager pentru biserică, ea l-a respins. Acesta este adevărul.

Întotdeauna când Dumnezeu a trimis un mesaj pentru biserică, ea l-a respins. Acesta este adevărul.

Uitaţi-vă la Martin Luther şi la John Wesley. Ce părere aveţi de aceasta, fraţilor menoniţi şi amişi? Întotdeauna când vine un mesaj, biserica Îl respinge. Sigur că da.

Noi creştem, creştem, creştem iar acea rămăşiţă mică ce iese din sămânţă, se naşte din nou. Oh, binecuvântat să fie Numele Domnului! Noi suntem la sfârşit. Aşa este.

Puteţi să vă uitaţi afară şi să vedeţi scrisul de mână de pe perete.

De fiecare dată, mesagerii care au venit, au adus un mesaj de dragoste, de har şi de eliberare. Da, întotdeauna mesajul lui Dumnezeu a fost un mesaj de eliberare, înaintea judecăţii.

Lot a avut eliberarea, dar chiar când a fost un mesaj de eliberare, oamenii l-au respins. Vedeţi? El trimite milă şi eliberare, dar oamenii îl resping.

Aş vrea să observaţi timpul lui Lot, căci ceea ce s-a întâmplat atunci, mă face să cred că biserica va pleca înainte ca pământul să fie distrus.

Eu nu sunt teolog, pentru că nu am prea multă educaţie, dar urmăresc cu atenţie simbolurile biblice, pentru că, dacă privesc umbra mea (dau un exemplu), am idee despre felul cum arăt.

Aţi observat că nu a putut cădea niciun strop de ploaie până nu a intrat Noe în arcă? Norii acopereau cerul, tuna şi fulgera, dar nu a căzut niciun strop până când Noe nu a intrat în arcă.

Când a nimicit Sodoma, îngerul i-a spus lui Lot: „Grăbeşte-te să fugi…căci nu pot face nimic până nu veţi ajunge acolo.” (Geneza 19.22). Vedeţi? Focul nu putea cădea câtă vreme el era acolo. Nu, nici măcar o bucată de piatră nu putea cădea peste Sodoma câtă vreme era Lot în ea. Aşa este.

Şi Isus a spus: „Aşa cum a fost atunci, va fi şi la venirea Fiului omului.” Cu siguranţă.

În una din nopţile acestea, înainte ca vreo bombă să lovească acest pământ, va fi o plecare Acasă a Miresei lui Hristos.

Da, înainte ca să vină judecata, Biserica va merge Acasă.

Judecata este foarte aproape, iar voi puteţi vedea scrisul de mână de pe perete sau pe cer… Ei au ajuns acolo sus şi este destul să lanseze doar 2-3 bombe şi totul este gata. Pot s-o facă chiar astăzi, dacă vor. Noi vedem aceasta. Atunci, cu cât mai mult, ar putea veni Isus chiar în ceasul acesta, ca să-Şi ia Mireasa? Aşa este.

Poate ziceţi: „Păi, am mai auzit aceasta!”

Vedeţi? Aceasta este respingerea.

Acum vreau să observaţi timpul lui Lot, căci Dumnezeu va arde acest pământ cu foc. Câţi din voi ştiu că El a spus aceasta? Da, El o va face.

Aş vrea să observaţi natura acelui Înger care a venit înainte ca ţinutul Sodomei şi Gomorei să fie ars şi să comparaţi aceasta cu Statele Unite. Comparaţi cele două timpuri şi veţi vedea numai divorţuri, imoralitate, educaţie, etc. Le puteţi vedea?

Acum priviţi ce s-a întâmplat acolo.

Dumnezeu avea o rămăşiţă: pe Avraam, care era afară din Sodoma.

Când îngerii s-au dus la Lot să-i spună să iasă din Sodoma, el putea lua pe oricine voia să-l urmeze, deoarece totul urma să fie nimicit prin foc.

Şi Lot s-a dus pe străzi, noaptea, la rudele Lui, peste tot prin cetate, predicând cât putea de tare, dar cum au reacţionat oamenii? Biblia spune că ei vorbeau cu el în batjocură.

Dar astăzi cum este? Ce spun despre mesaj, oamenii din timpul nostru?

„O, totul este doar o invenţie! Ce minciună! Voi încercaţi să imitaţi ceva ca să păreţi mai deosebiţi decât ceilalţi. Totul este doar o păcăleală!”

Dar nu, Cel care face aceste lucrări este Duhul Sfânt, dar voi nu puteţi să-L vedeţi pentru că sunteţi prea orbi.

Voi spuneţi: „Este biblic ceea ce spui?”

Haideţi să intrăm puţin mai adânc, dacă credeţi că veţi putea suporta.

Priviţi la Îngerul îndurării care s-a dus la Sodoma, în cetatea care urma să fie arsă, deoarece El a spus că la fel se va întâmpla şi astăzi.

Îngerul a venit la Avraam în chipul unui bărbat, iar Avraam L-a recunoscut pentru că era duhovnicesc. El s-a aşezat cu spatele spre cortul în care se afla Sara, iar Avraam i-a dat să mănânce. În timp ce vorbeau, El i-a spus lui Avraam: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, şi nevastă-ta Sara, va avea un fiu.

Avraam avea 99 de ani, iar Sara avea 89, şi erau în aşteptarea împlinirii acestei făgăduinţe de ani şi ani.

Cei ce aşteaptă venirea Domnului, sunt atenţi la fiecare mişcare. Binecuvântat să fie Numele Domnului.

Ei aşteaptă tot timpul să se întâmple ceva, pentru că sunt atraşi de acest eveniment, aşa cum este atras metalul de un magnet. Ei privesc tot timpul după ceea ce urmează să se întâmple, aşa cum a aşteptat Avraam împlinirea făgăduinţei pe care i-o făcuse Dumnezeu.

Şi pentru că timpul împlinirii făgăduinţei sosise, iată că Avraam a fost vizitat de un Bărbat; dar acel Bărbat nu era un om, ci era un Înger; şi acel Înger nu era altcineva decât Atotputernicul Dumnezeu arătat într-un trup uman.

Acum, ascultaţi-mă cu atenţie, voi, cititori ai Bibliei. Când a vorbit cu El, Avraam L-a numit „Doamne”. Faptul că L-a numit aşa, dovedeşte că acel Bărbat era Elohim, Cel Atotputernic, marele IeHoVaH îmbrăcat în hainele unui bărbat şi stând cu spatele către cort.

El i-a spus lui Avraam: „La anul pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine şi Sara va avea un fiu.”, măcar că ea avea 89 de ani.

Şi ştiţi ce a făcut Sara când a auzit acele cuvinte? A râs în sinea ei, deci râsul ei nu s-a auzit. Mai mult, ea se afla în cortul de la spatele Lui, ceea ce înseamnă că nu avea cum s-o audă.

Totuşi, Îngerul a privit spre Avraam şi l-a întrebat: „De ce a râs Sara?

Ce fel de telepatie mintală a fost aceea? Oare nu vă este ruşine să gândiţi aşa ceva, când acelaşi Înger al îndurării vine în această clădire în fiecare seară şi face aceleaşi lucrări?

Aceasta se întâmplă chiar înainte ca prăpădenia să ardă pe acest pământ, căci este scris că „Aşa cum a fost în zilele lui Lot, va fi şi la venirea Fiului omului.

Acolo a fost un Înger care avea deosebirea şi putea să vadă ce se petrecea în cortul situat la spatele Lui.

Sara a încercat să nege că ar fi râs, dar El i-a spus categoric: „Ba da, ai râs!

Vedeţi? El a ştiut aceasta, măcar că Sara a râs în inima ei, în timp ce El era cu spatele spre cortul în care se afla ea.

Puteţi vedea natura acelui Duh? Acel Duh nu a fost nimeni altul decât Isus Hristos.

El a făcut acelaşi lucru şi atunci când a fost pe pământ, în chipul Omului Isus Hristos. Atunci, a făcut aceleaşi semne, ca să dovedească că El era.

Însă El este aici şi în seara aceasta, făcând exact acelaşi lucru, înainte ca pământul să fie distrus prin foc.

Cu toate acestea oamenii spun: „Îţi baţi joc. Tu eşti un antihrist, un imitator care vrea să pară deosebit de ceilalţi. Eşti un prezicător lustruit şi foloseşti telepatia mintală.”

Să nu uitaţi însă că Isus a spus că „oricine va vorbi împotriva Duhului Sfânt, nu va fi iertat nici în veacul acesta, nici în veacul viitor.” (Matei 12.32).

Când Dumnezeu face ceva, fie că oamenii Îl primesc sau nu, mesajul merge mai departe.

Ei nu L-au primit atunci; nu L-au primit în timpul lui Noe; nu L-au primit în timpul Domnului Isus şi nu Îl vor primi nici astăzi. Aşa este.

Cu toate acestea, Tatăl avertizează întotdeauna înainte de-a trimite judecata. Dar ce spune Sodoma? „Păi, numai Lot?” Da, numai el, pentru că Biblia spune că sufletul lui neprihănit era mâhnit în fiecare zi din pricina păcatelor lor. Sigur că era, iar îngerii l-au uns şi l-au trimis afară cu Evanghelia.

O, fraţilor, în ce zi trăim! Biblia vorbeşte cât se poate de clar despre aceste zile din urmă, în 2 Timotei 3, unde spune că oamenii vor părăsi credinţa şi vor fi încăpăţânaţi şi mai iubitori de plăceri decât iubitori de Dumnezeu.

Seara trecută a fost foarte greu de venit aici, pentru că a nins foarte mult, dar când a fost vorba de meciul de baschet, nu a fost nicio problemă ninsoarea. Ce însemnează aceasta? Că dumnezeul lor este baschetul.

Eu mă bucur însă, că Dumnezeul nostru este Domnul Isus Hristos cel înviat, Creatorul care a făcut cerurile şi pământul.

Oamenii doresc lucrurile lumii, pentru că duhul din ei îi atrage spre lume, dar Duhul dintr-un creştin adevărat, îl atrage spre Hristos. De ce aceasta? Pentru că Isus a spus că „Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu este atras de Tatăl Meu.

Şi eu îţi spun, frate, grăbeşte-te şi fugi la El, căci nu mai este mult timp! Într-una din aceste zile, toate zidurile ecleziastice se vor prăbuşi, de aceea, grăbiţi-vă şi fugiţi cât se mai poate. Ieşiţi afară din lume şi intraţi în Hristos!

Gândiţi-vă că răsuflarea fierbinte a judecăţii înconjoară pământul cu mii de mile pe oră, căci o mulţime păcătoasă stă cu mâna pe butonul care poate transforma totul în pulbere, în mai puţin de cinci minute.

Nu aşteptaţi să vină ceva măreţ; o mare trezire, ci aşteptaţi venirea Domnului. Fiţi gata chiar acum!

Diavolul încearcă să vă orbească cu lucrurile lumii, dar Hristos s-a făcut cunoscut tuturor naţiunilor, de-a lungul fiecărei generaţii şi o face şi astăzi.

Biserica nominală stă adormită, dar Biserica duhovnicească este trează. Fecioarele nechibzuite s-au pus să doarmă puţin, de aceea vor ajunge în perioada necazului, dar cele care au ulei în candele, sunt gata.

Binecuvântat să fie Numele Domnului.

O, cât de mult îmi place pilda fecioarelor! Vă amintiţi desigur de untdelemnul pe care îl foloseam pentru iluminat, căci numai de curând avem electricitate.

Priviţi aici! Uleiul este pe fundul candelei. Voi ştiţi că acele candele aveau un fitil care ajungea până pe fundul candelei, şi care absorbea untdelemnul. Fitilul era făcut dintr-un material special, iar flacăra ardea doar la capătul lui.

Voi nu puteţi înlocui fitilul cu o ţeavă, pentru că uleiul nu va urca niciodată prin ea – prin lucruri făcute de mâna omului. Nu, ci el vine numai pe calea dată de Dumnezeu.

Şi acest fitil simbolizează credinţa, iar singurul care poate trage untdelemnul – pe Duhul Sfânt – sus şi să-l facă să lumineze, este însuşi Duhul Sfânt.

Deci, atunci când aveţi credinţă la un capăt, când credeţi pentru slava lui Dumnezeu, iar celălalt capăt este cufundat în uleiul Duhului Sfânt, veţi avea o Lumină strălucitoare. Aceasta este atât de sigur, pe cât este de sigur că eu stau aici.

Dar dacă credinţa voastră (fitilul) este cufundată în ulei amestecat cu apă? Ştiţi ce se va întâmpla atunci? Va sfârâi.

Aceasta este problema cu multe lămpi astăzi. Ele sfârâie şi scot fum, ceea ce înseamnă că trebuie să le curăţaţi.

Iar dacă a fost vreodată un timp care să necesite curăţirea lămpilor, atunci acel timp este astăzi, căci El spune: „Grăbeşte-te de fugi, căci nu pot face nimic până nu vei ajunge acolo.

Să nu uitaţi că într-o zi, voi sta înaintea voastră la bara de judecată, şi ce veţi face când veţi vedea că totul a fost întocmai cum v-am spus? Vedeţi? Voi nu trebuie să aşteptaţi până atunci.

Ceas după ceas, seară după seară, Isus Hristos apare aici, în fiecare formă pe care a avut-o, în afara trupului Său de carne, în care a umblat pe pământ, şi descoperă tainele inimilor.

Aseară El a venit jos, în faţa a cinci sute de oameni, exact ca la cincizecime.

Din cer s-a auzit un glas puternic şi toată lumea a început să privească mirată în jur, după care s-a auzit un tunet, care a răsunat de aici, de pe platformă, prin toată clădirea, mergând ca un vârtej de vânt.

Dar ce am făcut noi? În loc să ardem în inimile noastre, am spus simplu: „Da, a fost frumos, fără îndoială.”

Oh, ridicaţi-vă şi curăţaţi-vă lămpile, căci în duhul vostru aveţi prea mult ulei amestecat cu apă, ori acest amestec produce fum, pentru că lămpile voastre fumegă.

Dacă nu vă grăbiţi să faceţi aceasta, nu veţi mai fi în stare să vedeţi Împărăţia lui Dumnezeu care este tot mai aproape, căci suntem chiar la sfârşit. Ridicaţi-vă şi curăţaţi-vă lămpile, apoi haideţi să mergem!

Să nu uitaţi că înainte ca această lume să fie lovită de marele dezastru care o va nimici, conform Scripturii, în marea Sa îndurare Dumnezeu îşi va lua biserica de aici, pentru că ea nu trebuie să treacă prin necaz.

Observaţi: Lot a ieşit din ceva care l-ar fi putut distruge; iar Noe a intrat în ceva care l-a putut salva. Puneţi aceste două lucruri împreună şi vedeţi ce aveţi.

Noi am ieşit afară din lumea care va fi distrusă şi am intrat în Hristos, care este singura cale de scăpare.

Noe a intrat, Lot a ieşit. El  a ieşit afară din Sodoma, din lume, în timp ce Noe a intrat în arcă şi a plutit pe deasupra judecăţii.

Fraţilor, de fiecare dată când Dumnezeu a distrus un popor mare sau lucruri mari, mai întâi i-a scos afară din locul acela pe cei aleşi, căci, cum ar fi să Îşi reverse judecata peste o biserică pe care a declarat-o El însuşi desăvârşită? Nu se poate.

Noi suntem trupul lui Hristos, iar dacă suntem morţi în Hristos, suntem moştenitori cu sămânţa lui Avraam, după cum este făgăduit.

Cum mai putem fi judecaţi de Dumnezeu, când El ne-a judecat deja în Hristos? Iar dacă sunteţi în Hristos, El a spus că „aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred.” Şi: „lucrările pe care le-am făcut Eu, le veţi face si voi.” Vedeţi? Aceleaşi lucrări. De ce? „Pentru că Eu sunt Viţa, iar voi sunteţi mlădiţele.

Mlădiţa care lasă ca vreun vierme denominaţional să-i taie seva vieţii, se va usca şi va fi arsă. Dar când din viţă iese o mlădiţă bună, aceea va aduce la suprafaţă aceleaşi roade pe care le are viţa.

Dacă este o mlădiţă de păr, va rodi pere; dacă este o mlădiţă de vie, va rodi struguri; dacă este o mlădiţă de dovleac, va rodi dovlecei; dacă este o mlădiţă de lubeniţă, va rodi lubeniţă, căci viaţa care este în ea dovedeşte ce este.

Vreţi să-mi spuneţi că puteţi sta într-o organizaţie făcută de om şi să vă numiţi totuşi creştini?

Daţi-mi voie să vă spun ceva: Dumnezeu nu a acceptat niciodată, în niciun timp sau epocă, vreo organizaţie.

Biserica Catolică a fost prima biserică organizată, dar ştiţi ce spune Apocalipsa 17 despre ea? Că este o curvă care are mai multe fiice. Este adevărat? Iar Biserica Protestantă a ieşit chiar din Biserica Catolică, dar s-a organizat şi ea, ridicând garduri denominaţionale şi spunând: „Noi credem asta şi nimic mai mult!” Prin aceasta, nu a lăsat niciun loc în care să pască oile.

Eu nu am nimic împotriva organizaţiei voastre, dar problema este că vă îngrădiţi singuri, prin faptul că spuneţi: „Gruparea noastră ştie totul!”

Gruparea voastră nu va şti mai mult decât îi va permite Dumnezeu să ştie. Şi nu uitaţi: Domnul Isus nu a murit numai pentru metodişti, baptişti sau penticostali, ci a murit pentru întregul trup; iar mesajul Său e dat pentru tot trupul lui Isus Hristos, ca să se poată pregăti pentru răpire.

Prieteni, Isus vede orice mişcare pe care o faceţi şi ştie tot ce vreţi să faceţi.

Cu puţin timp înainte de a muri, regele George al Angliei a mers în Canada. Învăţătorii de la şcoală au dus copiii pe stradă şi le-au dat steguleţe britanice, pentru ca regele să vadă că se bucură de vizita lui.

Şi iată că regele a trecut pe acolo, însoţit de frumoasa sa regină, iar oamenii plângeau de bucurie, fluturând steguleţele primite.

Copiii trebuiau să se întoarcă la şcoală, imediat după trecerea regelui, ceea ce au şi făcut, în afară de o fetiţă pe care învăţătorul nu a putut s-o găsească nicăieri.

În cele din urmă, a găsit-o plângând lângă un stâlp de telegraf. Văzând-o, învăţătorul a întrebat-o:

„Ce s-a întâmplat, draga mea? Nu ai fluturat steguleţul când a trecut regele?”

„Ba l-am fluturat”, a răspuns ea.

„Atunci nu ai stat destul de aproape de el?”

„Ba da, am fost aproape.”

„Şi l-ai văzut pe rege?”

„Da, l-am văzut”, a răspuns ea.

„Atunci de ce plângi?”

„Petru că regele nu m-a văzut pe mine deoarece sunt prea mică.”

Vedeţi? Cu Isus nu este aşa. Indiferent că avem educaţie sau nu, chiar dacă nu aveţi cu ce să vă îmbrăcaţi, El vede şi cunoaşte fiecare mişcare pe care o faceţi şi fiecare gând pe care-l  aveţi.

De ce nu vreţi să-l lăsaţi pe Duhul Sfânt să vă mişte mai aproape de cruce? De ce nu vă pregătiţi astăzi?

Aşa cum a fost în zilele lui Noe, va fi şi la venirea Fiului omului.

Noi vedem fiecare semn care dovedeşte că El vine în curând, de aceea, haideţi să ne plecăm capetele în timp ce ne vom gândi la aceasta.

Mă întreb cine vrea să spună: „Frate Branham, aminteşte-mă şi pe mine în rugăciunea de încheiere. Vreau să mă aminteşti ca să mă apropii mai mult de Dumnezeu, astfel ca în ziua aceea, micile lucrări pe care le-am făcut pentru El, să-mi fie trecute în seama mea ca neprihănire. El Îl accept pe Isus Hristos şi doresc să fiu umplut cu Duhul Sfânt.”

Vreţi să ridicaţi mâna? Domnul să vă binecuvânteze. În ordine.

Acum, totul depinde de voi. Grăbiţi-vă.

Mesajul a fost întotdeauna o urgenţă. Repede, grăbiţi-vă! Care înger spune aceasta? Acelaşi, pe care-L vedeţi aici.

Câţi din voi ştiu că Duhul Sfânt vine aici în fiecare seară şi face aceleaşi lucrări pe care le-a făcut lângă cortul lui Avraam? Să vă văd mâinile.

Atunci care este mesajul? Care este mesajul Lui? Grăbiţi-vă şi ieşiţi afară! Îndepărtaţi-vă de zidurile acestor denominaţiuni! Îndepărtaţi-vă de aceste ziduri ale păcatului, pe lângă care staţi. Îndepărtaţi-vă de aceste lucruri de la televiziune şi de toate poveştile din ziare!

Cei care sunteţi sceptici şi spuneţi: „Nu cumva este telepatie? Sau poate vrăjitorie?” Depărtaţi-vă repede de aceasta! Ieşiţi afară şi intraţi în îndurarea lui Hristos, căci la cruce este loc şi pentru voi. Grăbiţi-vă şi primiţi-L prin credinţă, în timp ce ne vom ruga.

Tată ceresc, sunt atât de bucuros pentru că în aceste zile rele în care trăim, se întrevede venirea Regelui nostru binecuvântat, iar Tu ai trimis pe pământ un Înger care să mărturisească aceleaşi fapte.

Dacă un om ar fi posedat de un duh rău, ar face lucruri rele, şi mă gândesc că foarte mulţi dintre fraţii noştri au fost orbiţi gândindu-se: „Eu aparţin de grupul acela!” „Eu aparţin de o mare biserică!”

Ei nu-şi dau seama că sunt stăpâniţi de acelaşi duh care a fost peste Caiafa, marele preot, şi peste ceilalţi învăţaţi din timpul Domnului Isus. De aceea, El le-a zis: „Voi sunteţi de la tatăl vostru diavolul.

Ei erau oameni sfinţi, erau drepţi şi învăţaţi, dar nu au primit descoperirea. Nu au putut vedea lucrarea în simplitatea Duhului Sfânt.

Dumnezeule, fă ca inimile oamenilor să se deschidă şi ajută-i să vadă timpul în care trăim; să vadă că mesajul a venit întocmai cum a fost spus: înainte de judecată, pentru ca ei să poată primi îndurare.

Îndură-te de cei care au ridicat mâna şi fă ca Duhul Sfânt să vină în trupurile lor, în inimile lor, în vieţile lor, astfel încât să-i înnoiască şi să facă din ei oameni noi în Isus Hristos.

Fă ca ochii lor să fie deschişi şi astfel să poată spune: „Oare de ce nu am putut vedea aceasta şi mai înainte?”

Îndură-Te, Doamne, ca să fie salvaţi în acest ceas greu, căci Te rugăm aceasta în Numele lui Isus, în care ţi-i încredinţez spre slava Ta. Amin.

Îl iubiţi? Daţi-mi un ton pentru cântecul „Îl iubesc, pentru că El m-a iubit întâi.” Haideţi să ridicăm mâinile.

Îl iubesc, Îl iubesc,

Pentru că El m-a iubit întâi,

Şi a câştigat mântuirea mea

Pe lemnul Calvarului.

Acum, în timp ce cântăm, întindeţi mâna spre cel din faţa, din spatele, din stânga sau din dreapta voastră şi daţi mâna cu el.

Oh, nu este minunat? Dacă trâmbiţa va suna, ce altceva mai contează? Vom lăsa crucea jos şi vom primi o cunună. Noi nu mai putem cădea, pentru că Dumnezeu ne-a acceptat deja. El şi-a trimis Duhul Sfânt, care este aici cu noi, făcând exact ceea ce a făgăduit.

Nu vă bucuraţi că Dumnezeu v-a chemat? Atunci simţiţi milă pentru aceştia şi nu-i condamnaţi. Da, simţiţi milă pentru cei care au ochii închişi şi nu pot să vadă. Un om nu poate vedea aceste lucruri decât dacă Dumnezeu a ştiut încă înainte de întemeierea lumii că va vedea, deoarece: „pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit.” (Romani 8.30).

Aceste cuvinte sunt scrise în Cartea Lui, căci Hristos a venit să-i răscumpere pe aceia pe care Dumnezeu i-a cunoscut mai dinainte şi a ştiut că-L vor primi. Amin.

Nu este minunat acest lucru? Să ştim că suntem aici, în după-amiaza aceasta, când am ajuns la sfârşitul timpului, că putem vedea aceste lucruri mari care se întâmplă şi că noi suntem în siguranţă, în Hristos.

Viaţa voastră dovedeşte ce sunteţi. Dacă ea nu se potriveşte cu ce spune El, sunteţi înşelaţi. Aşa este. Dar dacă puteţi vedea aceste lucruri şi le înţelegeţi, daţi-I slavă lui Dumnezeu, căci viaţa voastră este plină de neprihănirea Lui. Atunci, nimic nu va fi prea greu pentru voi; şi nu veţi mai dori să faceţi nimic greşit. Atunci nu va mai trebui să spună nimeni ce trebuie să faceţi, căci El în voi, va îndepărta toată dorinţa de a face ce este rău.

Atunci nu veţi spune: „Binecuvântat să fie Dumnezeu că m-a salvat! Acum pot să fac tot ce vreau!” Nu, nu, ci veţi merge drept pe mijlocul drumului.

Eu plec adesea în călătorii, dar niciodată nu-i spun soţiei mele:

„Doamnă Branham, în timpul cât sunt plecat, să nu ai niciun alt bărbat!” Dar nici ea nu mă prinde de guler, ca să-mi spună:

„Băiete, nici tu să nu ai alte femei!”

Dacă am proceda aşa, ar mai putea fi aceea o familie? Nu. Dar ce facem când ne despărţim? Îngenunchem şi ne rugăm, apoi o sărut de bun-rămas, după care-i spun: „Scumpo, roagă-te pentru mine.”

„Am să mă rog tot timpul, dragul meu.”, îmi răspunde ea, apoi plec.

Vedeţi? Eu nu trebuie să mă îngrijorez că ea ar putea merge cu un alt bărbat, aşa cum nici ea nu se îngrijorează că aş merge cu o altă femeie. De ce? Pentru că ne iubim unul pe celălalt, iar câtă vreme ne iubim, totul este în ordine. Aşa este.

Eu cred că chiar dacă aş face ceva rău în timpul cât voi fi plecat, chiar dacă aş merge cu o altă femeie, ea m-ar ierta. Dacă voi merge la ea şi-mi voi recunoaşte greşeala, cred că mă va ierta. O, dar cum aş putea să-i fac aşa ceva, când biata de ea, de la treizeci și șapte de ani are părul aproape cărunt, din cauză că a stat tot timpul între mine şi oameni? Eu o iubesc atât de mult pentru tot ce face pentru mine, încât     n-aş vrea s-o rănesc pentru nimic în lume. Vedeţi? Şi câtă vreme o iubesc aşa, nici nu poate fi vorba s-o înşel.

Aşa este şi cu voi. Câtă vreme Îl iubiţi pe Dumnezeu din toată inima voastră, nici nu poate fi vorba de fumat. Nu, nu! Voi nu veţi fuma nici măcar o ţigară, nu veţi bea whisky şi nu veţi face nimic rău, care L-ar putea supăra. De ce? Pentru că-L iubiţi.

Dar s-ar putea să vă lăsaţi de băut şi de fumat şi să faceţi alte lucruri rele. Atunci sunteţi pierduţi. Desigur.

Cuvântul spune că voi nu aţi fost mântuiţi prin fapte, ci prin har, este adevărat? Dar priviţi: dacă viaţa voastră se potriveşte în totul cu viaţa lui Isus Hristos atunci se va împlini şi cu voi ceea ce a spus El:

Dacă vei spune acestui munte să se ridice si să se arunce în mare, şi nu te vei îndoi în inima ta, vei avea ceea ce ai cerut.

Dar singurul lucru care l-ar putea face pe acel munte să se mişte din loc, este să îi vorbească Divinitatea. Acum, dacă L-ai primit pe Dumnezeu, şi Viaţa Lui – Zoe – este în tine, tu devii un fiu al lui Dumnezeu, o parte din El, iar dacă motivul tău este corect şi la fel scopul tău, atunci slavă lui Dumnezeu, vorbeşte şi vei vedea ce se va întâmpla. Da, atunci trebuie să se întâmple ceva.

Dar cum poţi să crezi, când acolo, înăuntru, nu este nimic ca să creadă?

Dumnezeu trebuie să vină înăuntru prin Duhul Sfânt. Eu ştiu că sunt şi o mulţime de lucruri înşelătoare şi prefăcătorii, căci în fiecare trezire a fost ceva. Desigur.

În zilele lui Martin Luther, problema nu a constat în felul cum a putut vorbi el împotriva Bisericii Catolice, şi cum a ieşit din ea, ci cum de a putut să rămână în picioare în mijlocul fanatismului care s-a ridicat, căci de fiecare dată când a avut loc o reformă, s-a întâmplat ceva.

Acelaşi lucru se întâmplă şi astăzi. Este o mulţime de fanatism care pretinde că e vindecare divină, semne sau minuni, când în realitate nu este nimic.

Ce este un dolar fals? Imitaţia făcută după un dolar adevărat. Deci, dolarul fals arată că pe undeva este şi un dolar adevărat. Aceasta o spune Biblia.

Eu mă bucur că L-am găsit pe El. Dumnezeu să vă binecuvânteze. Dacă va fi cu voia Domnului, deseară aş vrea să vorbesc despre „Uşa din spatele inimii”.

Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toţi. Suntem încredinţaţi că deseară, Domnul îi va salva pe cei pierduţi şi-i va vindeca pe cei bolnavi. Amin.

                                       – Amin –

EN

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *