FĂRĂ BANI ȘI FĂRĂ PLATĂ

Este
un mare privilegiu să mă aflu în tabernacol, în dimineaţa aceasta. Mi-a spus
fratele Neville că în spate nu se aude prea bine. Acum se aude? În ordine.

Sunt
cam micuţ, aşa că trebuie să fac multă gălăgie dacă vreau să se ştie că sunt
aici.

Îmi
amintesc că în vremea când lucram la serviciul public, obişnuiam să port
bocanci mari, cu ţinte. Şi într-o zi, în timp ce urcam treptele, doamna Ehalt,
care este o bună prietenă, mi-a spus:

„Billy,
deşi eşti un tip atât de micuţ, faci cea mai mare gălăgie! Eu n-am mai văzut
aşa ceva.”

Într-adevăr,
ţintele acelea sunau foarte tare în timp ce urcam treptele, aşa că i-am
răspuns:

„Păi,
Edith, eu sunt un om foarte micuţ, de aceea trebuie să fac gălăgie ca să se
ştie că sunt pe aici.”

    Fratele Neville mi-a spus că bunul nostru
prieten, fratele Roy Roberson, este bolnav; de aceea lipseşte de la serviciul
din dimineaţa aceasta. Are probleme cu un dinte care i-a cauzat o infecţie şi
ceva febră.

Fratele
Roy a fost ca un tată pentru noi, de aceea îl iubim foarte mult, iar când am
plecat de la el, i-am spus:

„Frate
Roy, peste câteva minute mă duc la serviciul divin şi voi ruga biserica să ne
rugăm pentru tine, în dimineaţa aceasta, iar când totul se va termina, voi lua
aceasta în grijă. Dintele a crescut foarte strâmb şi din cauza aceasta a
trebuit să fie scos afară.

Cred
că ştiţi cu toţii că fratele Roy este un veteran al celui de-al doilea război
mondial. El a fost rănit foarte grav şi dacă n-ar fi fost îndurarea Domnului,
astăzi n-ar mai fi în viaţă. Avea mâinile şi picioarele sărite de la loc şi
nervii principali paralizaţi de aceea, când s-au adunat răniţii, medicul a
spus:

„Chiar
dacă va trăi, omul acesta nu va mai putea face nici măcar un pas vreodată.”

Dar
iată că prin harul lui Dumnezeu, el lucrează în fiecare zi, umblă şi face toate
lucrurile. Da, Dumnezeu a fost îndurător cu el pentru că este un om bun, iar
noi îl iubim ca pe un tată.

Faptul
că trăim corect nu înseamnă că suntem scutiţi de necazuri, ci dimpotrivă, se
pare că de multe ori necazurile stau chiar în calea noastră, pentru că „multe
sunt suferinţele celui neprihănit,”
dar nu uitaţi: „Dumnezeu îl scapă
din toate.”

Aceasta
este partea glorioasă, aşa că în dimineaţa aceasta ne vom ruga cu toţii pentru
fratele Roy.


vrea să vă întreb dacă mai este cineva care doreşte rugăciune sau care ar vrea
să fie amintit într-un cuvânt de rugăciune? Dacă este cineva, aş vrea să ridice
mâna. În ordine.

Haideţi
să ne plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Doamne,
venim înaintea Ta, la începutul acestei zile, când soarele îşi urmează drumul
pe cer ca să aducă lumii lumină şi viaţă, şi să împlinească astfel scopul
pentru care a fost aşezat de Dumnezeu pe bolta cerească.

Noi
suntem un mădular al Bisericii Tale, chemaţi să ţinem tare de serviciul de
vindecare, ca să împlinim voia Domnului nostru binecuvântat care a fost rănit
pentru păcatele noastre şi în ale cărui răni am fost vindecaţi.

În
timp ce inimile noastre încep să se ridice în sus, pe aripile cântărilor, aş
vrea să priveşti spre scumpul şi iubitul nostru frate Roy Roberson, umilul Tău
slujitor, căruia i-ai cruţat viaţa în război, şi faţă de care ai fost atât de
îndurător.

Doamne,
iată că astăzi el suferă din cauza unei dureri şi nu poate să participe la
serviciul divin, dar mă gândesc că în timp ce ucenicii se rugau în casa lui
Ioan Marcu şi mijloceau pentru Petru, care era închis, un înger al Tău s-a dus
la închisoare, a deschis toate uşile în chip miraculos şi l-a scos pe apostol
afară de acolo.

O,
Doamne, Tu eşti încă Dumnezeu, iar îngerii sunt şi astăzi la dispoziţia Ta, de
aceea Te rugăm să îngădui ca în timp ce noi stăm în rugăciune, aici, în casa
Domnului, ei să meargă la fratele Roy Roberson acasă şi să îndepărteze
suferinţa care îl ţine acolo.


ca îngerii Tăi să-l elibereze şi să-l facă bine, astfel încât să-şi poată relua
locul în casa lui Dumnezeu.

Tată,
aici sunt şi alţii care au trecut prin probleme sau au fost bolnavi. Văd şi o
femeie în vârstă care a ridicat mâinile ca să arate că a venit în casa Domnului
ca să fie vindecată. Îndură-Te de ea, Doamne, şi îngăduie să plece de aici în
puterea şi tăria unei femei tinere.

Priveşte
şi spre ceilalţi care au ridicat mâna, deoarece au făcut-o pentru că este
scris: „De multe ori vine nenorocirea peste cel
fără prihană, dar Domnul îl scapă totdeauna din ea.”
(Psalmul 34.19).

Fă ca noi să zburăm în credinţă, în braţele
credinţei care ne va elibera de orice boală şi de suferinţe.

Îngăduie
ca atunci când se va încheia serviciul, în locul acesta să nu mai fie nici
măcar o umbră de boală.

Doamne,
îndură-Te şi fă ca fiecare necredincios să devină un credincios adevărat, iar
în timp ce ne apropiem de Cuvântul Tău, Te rugăm să laşi ca Duhul Sfânt să-L ia
şi să-L pună în inimile noastre, iar după aceea să-L ude până vom deveni roada
acestui Cuvânt.


toate acestea pentru că Te rugăm cu umilinţă, în timp ce stăm cu capetele
plecate, înaintea Ta, în Numele lui Isus. Amin.

Puteţi
să vă aşezaţi.

Înainte
de a intra în mesajul acestui serviciu, aş vrea să vă reţin atenţia cu câteva
anunţuri. Dacă printre noi sunt unii care au vacanţă şi doresc să participe la
serviciile care se vor ţine la Middletown, Ohio, şi care vor începe luni, sunt
bineveniţi.

Acolo
vor fi mai multe grupări, aşa că mi s-a spus să nu uit să-i anunţ pe cei care
pot merge, că adunările vor avea loc de luni până sâmbătă. Duminică nu se va
ţine adunare, pentru ca celelalte biserici să poată merge la serviciile lor
obişnuite.

Poate
vom avea şi servicii de vindecare sau ne vom ruga pentru bolnavi în fiecare
seară, de aceea vă invităm acolo pe toţi cei care puteţi veni. Adunările vor
avea loc în perioada 10-15 august, aşa că dacă aveţi concediu sau vacanţă şi
doriţi să vi-l petreceţi în felul acesta, noi vom fi cu adevărat bucuroşi să vă
avem printre noi.

De
asemenea, aş vrea să-i încurajez pe cei care nu au fost botezaţi cu botezul
creştin, să se gândească şi să se pregătească pentru serviciul de botez care va
urma peste vreo patruzeci şi cinci de minute. Noi îi încurajăm pe oameni să fie
botezaţi cu botezul creştin, deoarece ştim că este esenţial pentru mântuirea
lor, pentru că ultima însărcinare pe care a dat-o Domnul Bisericii Sale,
înainte de înălţare, a fost:

Duceţi-vă
în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

Cine
va crede şi se va boteza, va fi mântuit…”
(Marcu
16.15-16).

Astfel,
ştim că este esenţial să fim botezaţi prin scufundare şi vom fi foarte bucuroşi
să vă putem oferi acest serviciu.

Deci,
oricine este convins în inima lui că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu, Cel care
a murit şi a înviat ca să-i salveze pe cei păcătoşi, poate veni să fie botezat.

Dacă
eşti convins că eşti unul dintre cei pentru care a murit Domnul ca să te
salveze, poţi veni să fii botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea
păcatelor tale, arătând astfel tuturor, că tu crezi că păcatele tale sunt
iertate şi că începând de acum eşti un ucenic al lui Isus Hristos.

Dacă
n-ai o biserică unde să mergi, vom fi bucuroşi să te primim în mijlocul nostru
ca să avem părtăşie împreună.

Vreau
să mai spun că noi nu avem membri, ci aici este un Tabernacol deschis pentru
tot trupul lui Hristos, pentru orice suflet, indiferent de care denominaţiune
aparţine. Da, noi stăm între denominaţiuni şi deschidem uşa pentru toţi
oamenii, indiferent cine sunt ei, din ce rasă sau din ce crez fac parte. Toţi
sunt bineveniţi.

Dacă
nu aveţi o altă biserică, vom fi bucuroşi să avem părtăşie împreună. Nu trebuie
să faceţi nimic, doar să veniţi pentru că uşa este deschisă, şi să aveţi
părtăşie cu noi.

Da,
aceasta este tot ce trebuie să faceţi.

Haideţi
cu o inimă deschisă, puneţi umărul la roată şi ajutaţi-ne în timp ce păşim
înainte pentru Împărăţia lui Dumnezeu, deoarece credem că timpul este târziu,
mai târziu decât oricând, iar lucrurile care au fost făgăduite în Biblie se vor
împlini în curând.

Fără
îndoială, mulţi dintre voi au citit declaraţia lui Hrusciov la Naţiunile Unite,
unde a spus:

„Dacă
acolo sus există un Dumnezeu, El este gata să şteargă şi să cureţe din nou
Templul, de voi, capitaliştilor! El o va face din nou, aşa cum a făcut-o
odinioară, iar noi putem citi printre rânduri.”

„El
este gata să şteargă Templul din nou.”

Eu
cred că el s-a gândit la ceva anume când a spus aceste cuvinte, fiindcă cei
care au cauzat necazurile la început au fost capitaliştii, şi noi suntem
capitalişti.

Eu
l-am auzit pe scumpul nostru păstor, fratele Neville, făcând o remarcă la
emisiunea sa de la radio, iar ceea ce a spus nu-mi iese nicicum din minte. M-a
mişcat atât de mult, încât i-am spus-o şi unui prieten, iar acum v-o spun şi
vouă:

„După
ce Duhul Sfânt va fi luat de pe pământ, biserica rece şi formală va merge pur
şi simplu înainte, fără să poată observa ceva.”

Câţi
dintre voi aţi auzit aceste cuvinte? (Amin).

Nu
este uimitor acest lucru? Ei nu-L cunosc pe Duhul Sfânt, aşa că nu vor observa
că El a plecat, aşa că vor continua să meargă înainte la fel ca până acum.

Când
va fi pecetluit ultimul ales din trupul lui Hristos, ei vor merge încă înainte
încercând să convertească oameni, pentru că nu-L cunosc, nu ştiu Cine este El.
Da, ei vor merge înainte cu religia lor formală, aşa cum au făcut şi până acum.

Poate
voi nu sunteţi la fel de mişcaţi ca şi mine, de acest adevăr, dar pot să vă
spun că afirmaţia aceasta este cu adevărat uluitoare, pentru că ei vor merge
atât de departe cu ritualurile lor, încât vor trece pe lângă Duhul Sfânt, şi
aceasta din cauză că nu ştiu Cine este El. Ei nu L-au cunoscut niciodată şi nu
ştiu Cine este El.

O,
Dumnezeule, ai milă de noi!

O,
frate, dacă aş face ceva prin care L-aş întrista, aş simţi imediat aceasta. Ce
s-ar întâmpla dacă aş fi lipsit de prezenţa Lui? Un singur lucru este sigur şi
anume, că nu vreau să mai fiu aici atunci când nu va mai fi nici El, ci doresc
să fiu plecat împreună cu El.

Da,
domnilor, şi aceasta pentru că atunci nu va mai fi sânge pe altarul de
îndurare, ci totul va fi cufundat în întuneric, pentru că omul nu va mai avea
un Avocat (Mijlocitor), care să pledeze pentru el.

Ştiaţi
că Scriptura spune aceasta? Când se va întâmpla aceasta, pe altarul îndurării
nu va mai fi sânge, aşa că nu va mai rămâne nimic altceva decât judecata.

Dacă
Domnul ne va mai da câteva seri de trezire, m-am hotărât să iau cartea
Apocalipsei ca s-o studiem puţin.

Ştiu
că astăzi sunt mulţi care au venit ca să se facă rugăciune pentru ei. Biroul
meu a fost pur şi simplu asediat în săptămâna aceasta, aşa că unii dintre
oamenii care au venit înăuntru, au prins ocazia de a se face rugăciune pentru
ei, şi aceasta pentru că bărbaţii care sunt însărcinaţi cu problema aceasta, au
plecat să se odihnească puţin. Ei au o mulţime de lucruri de făcut: munca lor,
plus munca de la Tabernacol, deoarece trebuie să preia toate apelurile
telefonice. Toate acestea îţi doboară de multe ori nervii, de aceea eu plec
uneori ca să fac şi altceva, şi ştiu că şi ei fac la fel. În ordine.

Acum,
haideţi să citim ceva din cartea lui Isaia, pentru că Biblia este Cuvântul
veşnic şi nemuritor al lui Dumnezeu, care nu poate trece fără să se
împlinească.


citim deci din Isaia 55.1-3:

„Voi, toţi cei însetaţi, veniţi la
ape, chiar şi cel ce n-are bani! Veniţi şi cumpăraţi bucate, veniţi şi
cumpăraţi vin şi lapte, fără bani şi fără plată!

De ce cântăriţi argint pentru un lucru
care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură?
Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu
bucate gustoase.

Luaţi aminte şi veniţi la Mine,
ascultaţi, şi sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ
veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David.”


vrea să vorbesc câteva minute despre tema: „Fără bani şi fără plată.”

Voi
ştiţi că în zilele noastre sunt foarte multe lucruri cu care se pot delecta
oamenii, ceea ce noi numim plăceri, ceea ce s-a întâmplat în toate timpurile.
Mai sunt şi delectări pentru tineret: dansurile moderne (rock-ul), petrecerile
şi muzica.

Pe
mine nu mă interesează cât de bine a fost crescut în casă copilul acela, nici
cât de mult a fost învăţat să facă numai bine, pentru că dacă n-a acceptat
experienţa naşterii din nou, muzica rock îl va prinde imediat ce o va auzi,
pentru că el este în cel rău. Prin natura lui firească, el este sub puterea
duhului Satanei.

Da,
puterea Satanei este atât de mare asupra firii acelui tânăr, încât îl prinde.
El va face cu atât mai mult aceasta cu un bătrân care a respins naşterea din
nou.

Poate
v-aţi convertit şi în viaţa voastră s-a produs o schimbare, dar dacă n-aţi fost
născuţi din nou în Împărăţia lui Dumnezeu, vă veţi închina lui Dumnezeu şi veţi
fi religioşi, dar în voi mai există puterea de atracţie a Satanei, pentru că
omul vechi cu dorinţele păcătoase nu este încă mort în tine.

Dar
când Îl vei lăsa pe Hristos să Se încoroneze în inima ta, lucrurile acelea
vechi nu vor mai avea nici o putere, pentru că El este cu mult mai mare.

Nu-mi
amintesc numele acelui om, dar se spune că el a dorit să ajungă pe o insulă.
Pentru aceasta, trebuia să treacă printr-o zonă stăpânită de sirene. Când
acestea vedeau că se apropie vreo corabie, cântau atât de frumos încât
marinarii uitau de orice primejdie şi se aruncau în apă pentru a ajunge la ele,
ceea ce însemna moartea lor.

Acest
bărbat a dorit să treacă şi el pe acolo, dar pentru a nu fi vrăjit de acele
sirene, i-a cerut comandantului corăbiei să-l lege de catarg, şi să-l lege şi
de gură astfel încât să nu poate spune nici un cuvânt.

După
aceea a cerut să se acopere urechile marinarilor ca să nu poată auzi cântecele
acelor femei-peşte şi să navigheze mai departe.

Când
au ajuns în zona unde erau sirenele, acestea au început să cânte, să strige şi
să danseze, totul fiind atât de măreţ, încât acel bărbat s-a zbătut şi s-a tras
până când şi-a sfâşiat toată pielea şi carnea de la încheieturile mâinilor.
Apoi, când a reuşit să-şi elibereze gura, a început să strige la marinari:
„Întoarceţi-vă înapoi!”, dar ei nu puteau să-l audă pentru că aveau urechile
astupate.

După
ce au trecut de zona aceea periculoasă, marinarii şi-au scos dopurile din
urechi, iar el a fost dezlegat. Când au ajuns la destinaţie, în timp ce se
plimba pe o stradă, el a auzit un muzician care cânta cu mult mai minunat decât
acele sirene, iar marinarii l-au întrebat:

„O,
mare marinar, să te legăm din nou?”

„O,
nu,” a răspuns el, „pentru că am auzit ceva mult mai măreţ, ceva care nu mă
înnebuneşte.”

Vedeţi,
acesta este felul în care este născut din nou un creştin. El găseşte ceva cu
mult mai măreţ decât rock-ul şi distracţiile acestei lumi.

Un
astfel de om este întreţinut de Duhul Sfânt, ceea ce este cu mult mai măreţ
decât ce poate oferi lumea. Prin aceasta, lumea moare pentru tine, dar dacă
mergi la acele distracţii ieftine trebuie să-ţi aminteşti că vei risipi o
mulţime de bani.

Un
tânăr care-şi duce prietena la asemenea petreceri va trebui să plătească o
mulţime de bani din salariul lui săptămânal.

la
rândul lor, oamenii bătrâni vor încerca să-şi stâmpere plăcerea mergând să bea
o bere cu prietenii, ceea ce înseamnă că vor cheltui şi ei o mulţime de bani
din salariul lor săptămânal. Ce vor câştiga din aceasta? Nimic. Nimic altceva
decât dureri de cap. Şi nu uitaţi încă ceva: pentru toate acestea va trebui să
daţi socoteală înaintea lui Dumnezeu, pentru că „plata păcatului este
moartea,”
iar cecul vostru final va fi despărţirea de Dumnezeu. Voi nu veţi
câştiga nimic, ci veţi pierde totul, pentru că veţi fi aruncaţi în iazul de foc
al mâniei lui Dumnezeu.

Atunci
El te va întreba: „Ce te-a făcut să-ţi cheltuieşti banii pe aceste lucruri care
nu-ţi ajută la nimic? De ce ai făcut-o?”

Ce-l
determină pe om să facă aceasta? Oamenii cheltuiesc tot ce au, toţi banii pe
care-i câştigă, ca să cumpere băutură sau ca să facă pe plac unei femei cu care
ies şi care este doar o vânătoare de plăceri.

Totuşi,
Biblia spune că noi suntem chemaţi de Dumnezeu să cumpărăm Viaţa veşnică şi
fericire, fără bani şi fără plată.

Lucrurile
fireşti nu te pot satisface deşi te costă toţi banii pe care i-ai adunat ca să
fii „cel mai tare băiat sau cel mai vestit,” sau: „cea mai populară fată,” iar
sfârşitul lor este moartea, despărţirea veşnică de Dumnezeu.

Da,
te va costa tot ce poţi aduna laolaltă ca să fii îmbrăcată cu cele mai scumpe
haine şi să faci ceea ce face lumea dar, prin toate acestea nu faci decât să-ţi
complici situaţia, să-ţi completez cecul pentru condamnarea veşnică.

Ce
vom face în ziua judecăţii, când Dumnezeu ne va întreba de ce am făcut toate
acestea? Care va fi răspunsul Americii moderne care are pretenţia că este o
naţiune creştină?

Ce
vom spune noi, americanii, pentru că aici, într-un singur an se cheltuiesc cei
mai mulţi bani pentru whisky decât pentru mâncare? De ce vă cheltuiţi banii pe
asemenea lucruri?

Cu
toate acestea, guvernul vă trimite la închisoare dacă nu plătiţi o taxă care
valorează doar cinci dolari.

Noi
suntem o naţiune creştină, dar cu toate acestea, miliarde de dolari sunt
cheltuiţi pentru aceste lucruri murdare. Deci, dacă ei au respins oferta lui
Dumnezeu, nu este de mirare că Hrusciov a spus acele cuvinte: „Dacă acolo sus
este un Dumnezeu, El îţi va distruge palatul!”

Iată
că ateii pot face o asemenea afirmaţie ca să aducă ruşinea asupra noastră. Ce
lucru ridicol, şi mai spunem că suntem creştini!

Dumnezeu
a spus: „Veniţi şi cumpăraţi Viaţă veşnică, fără bani şi fără plată.”
Da, El ne oferă Viaţa, să trăim veşnic în prezenţa Sa, iar noi Îi întoarcem
spatele şi râdem de aceasta.

Ce
vom face însă în ziua de mâine? Ce va fi de noi atunci? Dacă Dumnezeu ne-a dat
libertate şi bani, dacă a făcut din noi cea mai liberă naţiune de sub ceruri
atunci, într-o zi ne va întreba ce am făcut cu toate acestea. De ce ne-am
cheltuit banii pe toate aceste lucruri care nu ne satisfac? Şi aceasta nu este
valabil numai pentru naţiunea americană, ci pentru fiecare individ în parte. El
ne va cere socoteală pentru tot, începând de la un cent, până la milioane de
dolari.

O,
oamenii au ajuns să se omoare unii pe alţii pentru bani!

De
curând am citit un articol despre doi tineri care lucrau pe un teren de
vânătoare. Unul avea cinci copii, iar celălalt doi. La un moment dat, unul
dintre ei l-a împuşcat pe la spate pe celălalt. De ce? Pentru bani. Vedeţi ce
fel de naţiune suntem noi? Ce fel de duh îi stăpâneşte pe oameni? Cred că acum
puteţi înţelege de ce este atât de importantă naşterea din nou. Da, voi trebuie
să fiţi născuţi din nou; trebuie să veniţi la Mine, zice Domnul, ca să
cumpăraţi Viaţă veşnică, fără bani şi fără plată.

Poate
cineva spune: „Păi, eu nu am bani!” Nici nu aveţi nevoie de ei, pentru că la El
totul este fără bani şi fără plată.

Noi
americanii, înclinăm să plătim totul, fiindcă ne bazăm pe sloganul: „Plătim
pentru că avem bani!”      

Aceasta
este o murdărie înaintea lui Dumnezeu, deoarece nu aceasta este modalitatea,
calea de a ajunge în ceruri. Cu toate acestea, America vrea să plătească pentru
că aşa este ea. Voi mergeţi la restaurant, ca să cinaţi acolo, dar dacă nu
puneţi bacşişul pe masă, chelnerul se uită urât. Da, cu toate că este plătit
pentru munca pe care o face, el aşteaptă acel ciubuc care trebuie să fie cel
puţin 10% din nota de plată pe care o achitaţi pentru ceea ce consumaţi. Dacă
nu faceţi aceasta, vă priveşte ca pe un gunoi.

Eu
cred că aşa ceva este o ruşine!

Mai
demult, erau oameni buni şi localuri bune în care nu s-ar fi permis aşa ceva,
dar acum totul intră în acel mare duh al Satanei.

De
curând, am mers într-o excursie şi aveam la mine două valize: una într-o mână
şi una în cealaltă, iar sub braţ aveam trusa de bărbierit. Când m-a văzut portarul,
a venit şi m-a întrebat:

„Pot
să te ajut?”

„Mulţumesc,”
am răspuns eu, „dar merg numai până la tren.” Trebuia să merg numai vreo
doisprezece metri, nu mai mult, dar cu toate acestea omul mi-a zis:

„Iau
eu aceasta,” şi mi-a luat valiza mai mică şi a pornit înaintea mea. Desigur,
omul acela era plătit, dar cu toate acestea, trebuia să-i dau cincizeci de
cenţi pentru că-mi ducea bagajul, măcar că distanţa a fost parcursă cam într-un
minut. După câţiva paşi s-a oprit şi mi-a luat şi celelalte bagaje, iar când am
ajuns la tren, am păşit pe scară , m-am întors şi i-am dat cincizeci de cenţi,
dar când a văzut cât îi dau, mi-a zis:

„Un
moment, domnule!”

„Ce
este?” l-am întrebat eu.

„Păi
ţi-am adus trei bagaje.”

„Aşa
este, dar care-i problema?”

„Păi,
taxa minimă este de douăzeci şi cinci de cenţi pentru o sacoşă, ceea ce
înseamnă că îmi mai datorezi încă douăzeci şi cinci de cenţi.”

Vedeţi?
Omul american trebuie plătit.

Dacă
aţi rămas cu maşina în pană sau aţi căzut într-o mocirlă şi aveţi nevoie de
cineva să vă tragă afară, trebuie să vă pregătiţi, pentru că cei care vă vor
remorca vor să fie plătiţi pentru aceasta. Dacă aveţi ghinionul să apelaţi
pentru aceasta la un fermier, iar acesta trebuie să-şi scoată tractorul din
garaj ca să vă ajute, în nouă din zece cazuri este mai rău, deoarece trebuie
să-l plătiţi pentru tot.

Da,
tot ce se face este numai pentru bani, bani şi iarăşi bani, dar cu toate
acestea, în ce mocirlă mare v-a adus păcatul! Cine ar putea să vă scoată din
această mare mocirlă a păcatului? Dumnezeu, iar El o face fără bani şi fără
plată.

Dacă
oamenii trebuie să fie plătiţi ca să vă tragă afară din mocirla în care aţi
intrat cu maşina şi din care nu aţi putea ieşi singuri, Dumnezeu nu vă cere
bani ca să vă scoată din cea mai groaznică mocirlă în care poate cădea un om:
din mocirla păcatului, a necredinţei.

Lui
Dumnezeu îi face plăcere să te scoată afară fără bani şi fără plată, dar cu
toate acestea, tu preferi să zaci în mocirlă, să te bălăceşti în păcat şi nici
măcar nu te gândeşti să-L chemi în ajutor.

De
obicei, când chemi pe cineva să te tracteze afară din mocirlă, omul foloseşte
un lanţ cu care-ţi leagă maşina de a lui, apoi începe să tragă până când
puterea maşinii sau a tractorului, reuşeşte să te scoată afară.

Când
Dumnezeu te găseşte în mocirla păcatului şi te aude strigându-L, trimite jos un
„lanţ” care a fost înfăşurat la Calvar – dragostea lui Dumnezeu – şi te prinde
cu El în inimă. Apoi, puterea Duhului Sfânt începe să tragă ca să te scoată
afară. Dar, deşi nu te costă nimic, tu mai zăboveşti încă în acea mocirlă. De
ce? Pentru că nu poţi plăti pentru aceasta din buzunarul tău.

Noi,
americanii, ne gândim că putem plăti din buzunarele noastre pentru această
salvare, dar nu este adevărat, deoarece ea este fără bani şi fără plată. Voi nu
trebuie să plătiţi pentru aceasta la biserică, deoarece Isus a plătit tot
preţul la Calvar.

Cu
toate acestea, oamenii se ruşinează de El şi vor să urmeze propria lor cale
pentru a ajunge la El. Dar Dumnezeu are o singură cale, iar aceasta este „fără
bani şi fără plată.”
, aşa că tot ce trebuie să faceţi este să-L primiţi.

De
obicei, când sunteţi traşi afară din mocirlă, sunteţi răniţi şi s-ar putea să
fie nevoie să mergeţi la spital, dar înainte ca să vi se facă vreo intervenţie,
medicul vă va întreba: „Cine va plăti chitanţa?” Da, înainte de a vi se coase
rănile, înainte de a vă bandaja sau de a vă face o injecţie, ei vor o asigurare
– că cineva va plăti serviciul care vi se face.

Vedeţi?
Dar când Domnul nostru pune „Lanţul dragostei” în jurul inimii tale, şi te
trage afară din mocirla păcatului, El vindecă fiecare inimă zdrobită şi
îndepărtează toate păcatele, în timp ce chitanţa este pusă în Marea Uitării, ca
să nu vă mai amintiţi niciodată de ea.

Veniţi
la El, fără bani şi fără plată, indiferent cât sunteţi de adânc tăiaţi, cât
sunteţi de greu răniţi, indiferent ce aţi făcut voi sau familiile voastre,
fiindcă acolo nu vi se va cere nici o chitanţă. El este Cel care vă vindecă
durerile de inimă şi vă îndepărtează tristeţea, deoarece: „El a fost rănit
pentru păcatele noastre şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”

Totul
este fără bani şi fără plată, iar dacă nici aşa nu Îl primim, înseamnă că
suntem dominaţi de un duh rău, de un duh naţionalist, de duhul lumii. Şi
aceasta, în timp ce ar trebui să fim stăpâniţi de Duhul lui Dumnezeu, de Duhul
Sfânt care ne-ar călăuzi şi ne-ar conduce în tot adevărul.

Cu
câtva timp în urmă, am povestit cu un necredincios, care mi-a spus:

„Gândeşte-te,
domnule Branham, toată viaţa aceasta este atât de mizerabilă şi singurul lucru
pe care-l avem ca să fim mântuiţi, sunt acele scrieri evreieşti vechi.”

„O,
domnule,” i-am răspuns eu, „poate aceasta ai tu, dar noi avem mai mult, noi
avem Duhul Celui care a scris aceste scrieri, pe Cel care legitimează şi face
vie fiecare făgăduinţă a Sa.”

Dar
omul acela nu a înţeles ce am vrut să-i spun prin acele cuvinte. Vedeţi? Voi
trebuie să veniţi şi să cumpăraţi fără bani şi fără plată, fiindcă salvarea nu
costă nimic, ci este gratuită pentru oricine doreşte să vină.

Omul
te trage din mocirlă, la fel cum a făcut cu omul de la poarta numită
„Frumoasă”. Acela a fost în mocirlă încă din pântecele mamei lui, deoarece
Diavolul l-a ologit de picioare. Din pricina aceasta era nevoit să cerşească
pentru a putea trăi. Da, el cerşea de la oamenii care treceau pe acolo, dar
într-o dimineaţă a văzut doi predicatori de Cincizecime, care se apropiau.

Ei
n-aveau nici un bănuţ, deoarece i-au spus: „Argint şi aur nu avem…” Vedeţi?
Cred că omul acela s-a gândit cam aşa: „Păi, nu-i nevoie să mi se umple cupa!”
Poate că el încerca să economisească ceva bani, pentru că avea cam patruzeci de
ani; poate a adunat bani ca să-i dea la medic, pentru a-i face o proteză bună
care să-l ajute să meargă, astfel încât să nu mai fie nevoit să cerşească de la
oameni, ca aceşti doi predicatori de la Rusalii, care nu aveau nici un ban,
pentru că erau săraci.

Dar
când ologul şi-a ridicat privirea şi s-a uitat la cei doi, a văzut în faţa sa
doi bărbaţi: unul plin de tinereţe şi de putere, şi unul bătrân şi zbârcit:
aceştia erau Ioan şi Petru, care mergeau la Templu.

El
a putut să vadă ceva în tânărul acela, deoarece avea ceva deosebit de ceilalţi
tineri, iar printre zbârciturile bătrânului galilean, a văzut o bucurie
nemărginită şi plină de slavă.

Da,
el a văzut la cei doi bărbaţi ceva care-i făcea deosebiţi de ceilalţi
trecători.

Voi
ştiţi că creştinii posedă Ceva care îi face să fie deosebiţi de ceilalţi
oameni. Ei sunt cei mai drăguţi oameni din lume. Omul a luat deci cupa aceea şi
a întins-o spre cei doi, dar atunci Petru, care era cel mai în vârstă, a spus:
Argint şi aur nu avem”, cu alte cuvinte, el spunea: „Eu nu pot să te
ajut să-ţi cumperi acele cârje!” Vedeţi? „Argint şi aur, n-am, dar ceea ce
am…”
 Petru fusese să cumpere de la
Cel care avea Mierea din Stâncă şi bucuria vinului mântuirii. El fusese în
camera de sus, cu două sau trei zile înainte , iar acolo se întâmplase ceva
deosebit în ziua de Rusalii.

Atunci
omul l-a privit ţintă în ochi pe bătrânul pescar şi a spus: „Amin!” Ce s-a
întâmplat? Lanţul iubirii şi al milei a cuprins inima lui Petru, care a
adăugat: „Dacă nu am banii pe care îi ceri tu, îţi voi da ceva care va lua
locul lor, ceva ce este de un milion de ori mai mult decât banii.”


nu uitaţi că Petru era evreu, iar evreii iubesc banii. El fusese însă
convertit, de aceea nu a spus: „Ceea ce am îţi vând!”, ci a spus: „Ceea ce am
îţi dau!”

Vedeţi?
El a fost să cumpere de la Cel ce avea mierea şi bucuria vinului mântuirii, de
aceea a putut spune: „Nu am nici un penny în buzunar şi nici un cont, aşa că nu
aş putea cumpăra nici măcar o felie de pâine, dar dacă poţi să primeşti ceea ce
am, îţi dau cu plăcere.”

De
aceste cuvinte avem nevoie şi noi: „Ceea ce am îţi dau!”

„Dar
ce ai, domnule?”

„Eu
am fost în camera de sus cu Cel ce dă lapte şi miere, fără bani şi fără plată,
aşa că dacă vrei îţi dau şi ţie, şi nu-mi datorezi nimic pentru aceasta,
deoarece totul este dat în dar.”

Aceasta
era însărcinarea pe care le-o dăduse Domnul doar cu câteva zile înainte:

„Duceţi-vă în toată lumea şi propovăduiţi Evanghelia la orice
făptură.

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit,
dar

cine nu va crede va fi osândit.

Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor
crede: în Numele Meu vor scoate draci, vor vorbi în limbi noi,

vor lua în mână şerpi, dacă vor bea ceva de
moarte, nu-i va vătăma, îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor
însănătoşi.”
(Marcu 16.15-18).

„Fără
plată aţi primit, fără plată să daţi!”
(Matei 10.8).

Deci,
Petru a spus: „…ce am, îţi dau: În Numele lui
Isus Hristos din Nazaret, scoală-te şi umblă!”
(Fapte 3.6).

Vedeţi? Credinţa în Numele Creatorului l-a
făcut pe deplin sănătos, aşa că nu-i de mirare că omul s-a ridicat şi a plecat
sărind de bucurie şi lăudându-L pe Domnul.

Poate că omul acela a stat şi a cerşit
aproape patruzeci de ani încercând să adune bani ca să-şi cumpere nişte cârje,
dar n-a reuşit. Iată însă, că în locul cel mai neaşteptat, în momentul cel mai
neaşteptat, şi de la oamenii cei mai neaşteptaţi, el a primit ceea ce a dorit
toată viaţa: vindecarea.

Sunt atât de fericit pentru că Domnul
lucrează în felul acesta! Da, El Se foloseşte de ceea ce lumea dispreţuieşte şi
numeşte: „o grupare de holly-rollers!”

Într-o noapte, eu am găsit ceea ce căutam,
iar aceasta s-a întâmplat în mijlocul unei grupări de analfabeţi needucaţi,
sărăcăcios îmbrăcaţi şi pe deasupra, negri.

Acolo, într-o cameră veche, eu am găsit un
preţ, un giuvaier, atunci când bărbatul acela negru a venit la mine şi m-a
întrebat: „Ai primit tu Duhul Sfânt de când ai crezut?”

O, aceasta era tocmai ceea ce doream! Nu mă
aşteptam să-L găsesc printre acei oameni, dar cu toate acestea, iată că ei
aveau exact ceea ce-mi doream.

Ştiu că Naţiunile Unite nu vor accepta ceea
ce avem noi deoarece ei n-au nevoie de aşa ceva, deşi adevărul este că Hrusciov
şi tot restul lumii au nevoie tocmai de botezul cu Duhul Sfânt în trupul lui
Isus Hristos. Dacă L-ar primi, Dumnezeu le-ar schimba în aşa măsură inimile,
încât din bărbaţi care astăzi se urăsc, ar face cei mai buni fraţi. Da, El ar
înlătura ura, răutatea şi invidia şi le-ar înlocui cu dragoste, pace, bucurie,
bunătate şi milă. Desigur.

Frate, de multe ori se întâmplă să găseşti
ceea ce cauţi, tocmai acolo unde te aştepţi cel mai puţin. Ce-ar fi dat
Israelul să aibă o gură bună de apă, atunci când buzele lor crăpate de sete
sângerau şi limbile le atârnau afară din gură? Ar fi dat bucuroşi tot aurul pe
care l-au luat de la egipteni când au ieşit din robie.

Conducătorii lor prin pustie, i-au dus la o
oază şi apoi la alta; i-au purtat de la un izvor la altul, dar toate erau
secate. Iată însă că deodată Glasul Domnului i-a vorbit profetului, fără bani
şi fără plată, şi i-a spus: „Vorbeşte Stâncii!” Auziţi? Cui să-i vorbească?
Celui mai uscat loc din pustie; celui mai sărac loc în apă şi totuşi iată că de
acolo a ţâşnit, fără bani şi fără plată, apa care avea să le potolească setea.
„Vorbeşte Stâncii!”, nu: „Plăteşte-i Stâncii!”

Fraţilor, El este şi în seara aceasta Aceeaşi
Stâncă şi voi nu trebuie să-I plătiţi nimic, ci doar să-I vorbiţi, deoarece El
este prezent ca să vă ajute în vreme de necaz.

Dacă eşti bolnav, vorbeşte-I Stâncii! Dacă
eşti bolnav de păcat, vorbeşte-I Stâncii, şi la fel dacă eşti îngrijorat.

Vedeţi, ei au găsit apă tocmai unde nu se
aşteptau: sus, pe Stânca uscată, şi nu în locurile joase unde erau izvoarele de
apă.

Vedeţi? Dumnezeu procedează tocmai invers faţă
de felul cum gândesc oamenii. Astfel, Stânca este cel mai uscat loc din pustie,
dar cu toate acestea, Domnul a spus: „Vorbeşte Stâncii!”

Oamenii de astăzi sunt atât de înşelaţi încât
se gândesc că-i vor plăti pe preoţi ca să se roage pentru ei, şi atunci
problema salvării lor este rezolvată. Ei cred că dacă fac donaţii ca să se
construiască biserici mari, pot continua să trăiască în plăceri, pentru că dacă
se va ruga cineva pentru ei, totul va fi în ordine. Dar Dumnezeu nu are nevoie
de banii voştri murdari! (Fratele Branham bate în amvon).

Singurul lucru pe care vi-l cere El, este
credincioşia. El vrea ca viaţa voastră să-L mărturisească pe El, să vorbească
pentru El, iar dacă Dumnezeu v-a dat bani, nu îi folosiţi pentru lucruri care
nu vă sunt de nici un folos. Cheltuiţi-i pentru lucruri care vă aduc o
satisfacţie adevărată! O, dar voi nu veţi înţelege cum vine aceasta, decât după
ce-I veţi vorbi Stâncii.

El le-a dat apă dătătoare de viaţă, fără bani
şi fără plată, aşa că au putut să bea pe săturate, ei, copiii şi cămilele lor,
deoarece apa care a ţâşnit din Stâncă a inundat pustia.

Acelaşi lucru îl face şi astăzi Stânca
lovită, lăsând ca apa ei să aducă Viaţă oamenilor sortiţi pieirii, fiindcă
Cuvântul spune: „Cine crede în Mine, are Viaţa veşnică.” (Ioan 5.24).

Apoi, El le-a dat mană din cer, aşa că
poporul nu trebuia să se mai îngrijoreze pentru pâinea pe care o vor avea mâine
deoarece în fiecare dimineaţă primeau pâine proaspătă.

Şi noi avem nevoie în fiecare zi de pâine.
Dacă eşti cerşetor şi intri într-un magazin, iar acolo spui: „Aş dori o bucată
de pâine”, patronul îţi va răspunde: „Mai întâi arată-mi bănuţul tău! Vreau să
văd cei douăzeci şi cinci de cenţi necesari pentru a cumpăra o bucată de
pâine.”

Of, iar dacă aţi reuşit să cumpăraţi o bucată
de pâine, ce aţi câştigat, pentru că ei au scos toate vitaminele afară din
grâu, ca să le dea la porci, apoi au amestecat o mulţime de paste care să
formeze un aluat, de multe ori frământat cu mâinile murdare. Cred că nu o dată
vi s-a întâmplat să găsiţi în pâine fire de păr, lucruri imorale şi tot felul
de murdării care cad în malaxoare din cauza neglijenţei lucrătorilor.

Oameni păcătoşi plini de boli venerice şi de
murdărie, lasă să cadă în aluat tot felul de lucruri mizerabile. O, dacă aţi
vedea cum se face pâinea, nici nu v-aţi mai uita la ea! Totuşi, plătiţi
douăzeci şi cinci de cenţi ca s-o obţineţi, în timp ce Israelul era hrănit de
Dumnezeu cu pâine făcută de mâinile îngerilor, şi aceasta fără bani şi fără
plată.

Astăzi, această Pâine este Hristos, Viaţa
veşnică venită jos, din ceruri, ca să ne dea Viaţă, nouă, păcătoşilor. Şi
Dumnezeu dă în fiecare zi această Pâine copiilor Săi.

Vă amintiţi desigur că evreii nu aveau voie
să ţină mana până a doua zi, pentru că se strica şi făcea viermi.

Cred că i-aţi auzit pe unii spunând: „Păi, eu
sunt luteran!”, sau: „Eu sunt prezbiterian!”, „Eu sunt penticostal!”, etc.
Aceasta este o felie de pâine făcută de mâna omului, şi toţi cei ce sunt în ea,
sunt la fel de murdari şi de prefăcuţi ca cei care-i amestecă. Dar când veţi
auzi de o experienţă a mărturiei, cât se poate de proaspătă, ca de exemplu: „În
dimineaţa aceasta, în timpul rugăciunii, Duhul Sfânt a botezat sufletul meu în
trupul lui Hristos!”, o, frate, să ştii că aceasta este hrana îngerilor care
satură sufletele flămânde şi care este tot timpul proaspătă, deoarece vine în
fiecare zi din cer.

O, da, ea este trimisă din ceruri! Pâinea
Vieţii este Isus Hristos, de aceea, o, Doamne, pune-o în inima mea şi lasă-mă
să mă bucur de măreaţa Sa prezenţă.

Desigur, noi Îi suntem recunoscători lui
Dumnezeu şi ştim că orice bărbat sau femeie care este născut din nou din Duhul
lui Dumnezeu, Îi va fi recunoscător tot timpul, indiferent ce se va întâmpla.
Da, voi Îi veţi fi recunoscători, ca Benny, micuţul băiat orb din munţi, care
s-a născut cam la opt luni. Imediat după ce s-a născut, cataracta pe care o
avea la ochi a început să se extindă, iar părinţii săi nu au putut să-l ducă la
medic deoarece erau săraci. Ei stăteau într-o colibă veche şi ştiau că operaţia
aceea ar putea salva ochii fiului lor, astfel încât să poată vedea, fiindcă
acum, Benny avea deja doisprezece ani, dar pentru că părinţii săi nu puteau
economisi suficienţi bani, ca le asigure pâinea necesară pentru un an, nici nu
se puteau gând la operaţie. Văzând cum încerca bietul Benny să se joace cu
ceilalţi copii, vecinii au fost cuprinşi de milă şi au hotărât să economisească
fiecare cât va putea, ca să-l ajute. Aşa se face că după ce şi-au vândut
recolta pentru care au muncit din greu, au adunat toţi banii, apoi s-au dus şi
i-au dat părinţilor lui Benny ca să îl ducă la doctor.

Medicii l-au operat şi operaţia a reuşit, iar
când s-au întors acasă, toţi vecinii s-au adunat în jurul micuţului Benny, ai
cărui ochi străluceau de bucurie. Când i-a văzut pentru prima dată, băiatul a
început să plângă şi să strige de bucurie, în timp ce-i privea cu recunoştinţă,
iar unul dintre conductorii de la tren l-a întrebat:

„Fiule, cât a costat operaţia?”

„Nu ştiu cât a costat operaţia,” a răspuns
băiatul, „dar mă bucur că pot vedea feţele celor care au plătit preţul pentru
mine.”

La fel este şi cu noi, creştinii. Eu nu ştiu
cât L-a costat pe Dumnezeu, dar ştiu că El mi-a dat ce a avut mai scump, pe
Fiul Său, şi eu Îi sunt foarte recunoscător pentru că datorită acestui Dar al
Său, pot să-L privesc şi să ştiu că El a plătit preţul pentru mine prin moartea
Sa. Noi nu ştim ce L-a costat aceasta pe El, n-avem nici o posibilitate de-a
estima pentru că preţul este mult prea mare, dar Îi suntem foarte recunoscători
pentru că odată am fost orbi, dar acum vedem.

Eu sunt foarte fericit pentru că fraţii Mayo
mi-au spus acum douăzeci şi cinci de ani că timpul meu pe pământ se apropie de
sfârşit şi că voi muri, dar prin harul lui Dumnezeu, trăiesc şi astăzi. Nu ştiu
ce L-a costat pe Dumnezeu aceasta, dar Îi sunt recunoscător pentru că trăiesc.

Odată, am fost păcătos, înrobit de păcat, cu
dureri de inimă şi în pragul morţii, dar astăzi, moartea este biruită! Aleluia!
Tot ce mai poate face ea este să mă aducă în prezenţa Celui pe care Îl iubesc,
ca să pot privi de-a pururi Faţa Lui. El a schimbat toate lucrurile printr-o
operaţie în care mi-a luat inima şi mi-a înnoit-o.

Da, eu ştiu că cu mine s-a întâmplat ceva.

Într-un ziar din Minnesota a apărut un articol
în care se povestea o întâmplare adevărată.

Într-o zi, un băieţel şi-a luat bicicleta şi
s-a pornit la biserică. Un tânăr din vecini care nu punea nici un preţ pe
şcoala duminicală, şi-a luat prietena şi au plecat împreună să patineze. Deşi
era un tânăr matur, s-a dus să patineze pe o gheaţă prea subţire pentru a
rezista sub greutatea lui.

În timp ce mergeau spre lacul pe care voiau
să patineze, el l-a văzut pe micuţul băiat care se grăbea la biserică şi i-a
zis prietenei sale: „Cei care merg la biserica aceea sunt o grămadă de
fanatici!”

Iată însă că imediat ce au început să
patineze, gheaţa s-a rupt şi el a căzut în apă. Tânărul a reuşit să iasă la
suprafaţă, dar în clipa aceea a fost atins de o paralizie, aşa că încerca din
răsputeri să se menţină la suprafaţă, ca să nu fie acoperit de sloiurile de
gheaţă.

Prietena lui, care era puţin mai departe, a
vrut să alerge la el ca să-l scoată afară, dar tânărul i-a strigat speriat:
„Du-te înapoi, căci vei cădea şi tu şi atunci ne vom îneca amândoi!”

Tânărul plângea şi striga disperat pentru că
nu vedea nici o posibilitate de a fi ajutat, când iată că de pe deal cobora în
viteză o bicicletă. Era micuţul băiat pe care tânărul îl privise cu dispreţ şi
de care râsese cu puţin timp în urmă. El venea în grabă cu Biblia lui sub braţ.
Auzise ţipetele disperate ale celor doi şi pedala cât putea de repede spre ei.

Când a ajuns, s-a dat jos de pe bicicletă,
şi-a pus Biblia jos şi a alergat pe gheaţă spre locul unde era căzut tânărul,
apoi şi-a scos micuţa curea de la pantaloni, a prins-o de mâinile acelui tânăr
şi a început să-l tragă până când a reuşit să-l scoată din apă. După aceea, a
alergat, a oprit o maşină şi l-a rugat pe şofer să cheme repede o ambulanţă ca
să-l transporte pe tânăr la spital. După ce a plătit ambulanţa, medicii şi
tratamentul care i s-a făcut împotriva pneumoniei, tânărul a venit la micuţul
băiat şi i-a zis:

„Ce-ţi datorez, fiule?”

„Nimic,” a răspuns băiatul. Dar tânărul a
continuat:

„Şi totuşi, îţi datorez viaţa.”

Gândiţi-vă la aceasta! Banii nu puteau s-o
plătească pentru că era viaţa lui.

Aşa ar trebui să ne simţim şi noi faţă de
Dumnezeu, nu să încercăm să plătim preţul salvării noastre, cu bani. Noi Îi
datorăm viaţa, pentru că dacă n-ar fi intervenit Dumnezeu să ne scoată afară,
am fi murit în mocirla păcatului. Da, El ne-a cuprins cu braţele Sale şi ne-a
scos afară.

Acesta este motivul pentru care eu Îi datorez
viaţa mea; Îi datorez viaţa ca să-L slujesc, şi aceasta nu doar mergând la o
biserică denominaţională, nici criticându-i pe alţii, ci încercând să-L slujesc
sincer, să-i salvez pe cei pierduţi şi să-i aduc la cunoştinţa Domnului Isus
Hristos.

În încheiere aş vrea să vă mai spun ceva.

Uitaţi-vă la fiul risipitor. După ce a
risipit cu prietenii tot ceea ce tatăl său a adunat într-o viaţă întreagă,
tânărul a ajuns într-o stare atât de grea încât a fost nevoit să mănânce din
troaca porcilor. Atunci şi-a venit în fire şi şi-a zis: „Câţi slujitori ai
tatălui meu o duc mai bine decât mine şi mănâncă ce vor, în timp ce eu mor de
foame printre străini?”

Cum era dacă ar fi zis: „O, dacă aş avea ceva
bani,   i-aş putea da tatălui meu ceea ce
am cheltuit!”? Pentru că cunoştea caracterul tatălui său, şi-a zis: „Mă voi
scula şi voi merge la tatăl meu, pentru că el nu mi-ar spune niciodată: „Stai
puţin, fiule, ai venit să-mi aduci banii înapoi?”

Nu, el nu l-a învinuit niciodată pentru
păcatele lui, iar când l-a văzut că se întoarce, i-a ieşit în întâmpinare plin
de bucurie, şi aceasta pentru că era fiul său; era propriul său copil.

Tânărul i-a zis: „Am păcătuit…”, dar tatăl a
alergat la el, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat, apoi le-a spus slujitorilor:

„Tăiaţi viţelul cel îngrăşat (fără bani),
aduceţi haina cea mai bună (fără bani), aduceţi inelul (fără bani) şi puneţi-l
în degetul lui, apoi haideţi să mâncăm şi să bem, căci fiul meu care era
pierdut, a fost găsit; a fost mort şi iată că trăieşte din nou. Haideţi să ne
bucurăm cu toţii pentru aceasta.”

Prieteni, la încheierea acestei teme aş vrea
să vă spun că singurul lucru care ne satisface cu adevărat, este cel care nu
poate fi cumpărat cu bani, iar acesta este Isus Hristos. În El, Dumnezeu ne-a
dat darurile Lui gratuite: mântuirea sufletului, vindecarea trupului, bucuria,
pacea, etc. Haideţi deci, mâncaţi şi bucuraţi-vă!

De ce cântăriţi argint pentru un lucru
care nu hrăneşte? De ce vă daţi câştigul muncii pentru ceva care nu satură?
Ascultaţi-Mă dar, şi veţi mânca ce este bun şi sufletul vostru se va desfăta cu
bucate gustoase.

Luaţi aminte şi veniţi la Mine, ascultaţi, şi
sufletul vostru va trăi, căci Eu voi încheia cu voi un legământ veşnic, ca să
întăresc îndurările Mele faţă de David.”
(Isaia 55.2-3).

Toate lucrurile care sunt veşnice, toate
lucrurile care sunt bune, plăcute şi fără sfârşit, sunt gratuite şi nu costă
nimic, iar la sfârşitul acestei Cărţi este scris:

„…celui ce îi este sete să vină; cine vrea,
să ia apa vieţii (fără bani şi) fără plată!”
(Apocalipsa 22.17b).

De ce vă cheltuiţi banii pe ceva care nu vă
satisface şi lăsaţi lucrurile adevărate, care vă pot satisface, să treacă pe
lângă voi, deşi sunt gratuite?

Haideţi să ne rugăm în timp ce stăm cu
capetele plecate.

Este printre noi cineva care nu a băut din
Fântâna Vieţii şi care este încă înrobit de plăcerile lumii? Este cineva care
în dimineaţa aceasta doreşte să-şi schimbe locul? Cineva care vrea să vină şi
să cumpere de la Dumnezeu, fără bani şi fără plată, lapte şi miere, ulei şi
vin.

Aş vrea să ridicaţi mâinile şi să spuneţi:
„Frate Branham, adu-ţi aminte şi de mine în timp ce te rogi.”

Dumnezeu să te binecuvânteze, domnule.

Dumnezeu să te binecuvânteze, soră. Mai sunt
şi alţii care vor să spună: „Adu-ţi aminte şi de mine, frate Branham, în timp
ce te rogi.”?

Tinerilor, care v-aţi irosit clipele vieţii
în plăceri şi aţi ascultat şoaptele diavolului, în timp ce mama voastră stătea
în rugăciune pentru voi, iar tatăl vostru privea neputincios cum puneţi la
spate toate învăţăturile curate şi drepte pe care vi le-a dat, n-aţi vrea să
veniţi la El? Acum doriţi muzica lumii şi lucrurile ei, dar poate v-aţi venit
în simţire, ca fiul risipitor, şi doriţi să vă ridicaţi mâinile spre Domnul şi
să-I spuneţi: „Dumnezeule, adu-Ţi aminte de mine. Ajută-mă să-mi vin în
simţire, în dimineaţa aceasta şi condu-mă la Casa Tatălui.”

Nu te va costa nimic, iar El te aşteaptă
indiferent ce ai făcut. Chiar dacă păcatele tale sunt roşii ca purpura, se vor
face albe ca zăpada; dacă vor fi negre ca şi cârmâzul, se vor face ca lâna.

Câţi dintre cei aflaţi în locul acesta, în
prezenţa Sa divină, vor să ridice mâna? Cei care sunt bolnavi şi în suferinţă,
să spună: „Mă simt în mocirlă, iar Satan m-a lovit cu o boală (spuneţi-o pe
nume indiferent cum se numeşte). Aş vrea ca în dimineaţa aceasta, lanţul
dragostei lui Dumnezeu să intre în inima mea şi să mă tragă afară, aşa cum l-a
tras pe ologul de la poarta „Frumoasă”.”

Ridicaţi mâinile. Dumnezeu să vă
binecuvânteze pe fiecare în parte.

Dumnezeule, îi aduc la Tine, pe toţi cei care
au ridicat mâinile pentru că doresc iertarea păcatelor lor.

Tu eşti Dumnezeu şi ştiu că eşti singurul
care i-ai putut convinge că sunt greşiţi, atunci când Cuvântul a fost aşezat la
locul Lui, iar Duhul Sfânt a început să le vorbească şi să le spună: „Eşti
greşit, de aceea, întoarce-te, vino înapoi la Dumnezeu.”

O, ei şi-au ridicat mâinile imediat, ca să
arate că vor să iasă imediat din această mocirlă şi să vină la Casa Tatălui,
unde este belşug  şi unde nu trebuie să
aducă nimic, aşa cum bine a spus şi poetul:

Nimic în mâinile mele nu voi aduce,

Doar crucea Ta.

Ajută-i să vină umili şi convinşi, ca să-Ţi
dăruiască vieţile lor, pentru că dacă vor face aceasta, îi vei îmbrăca cu cea
mai bună haină, le vei pune inelul în deget şi-i vei hrăni cu Mana Mielului
înjunghiat.

Îndură-Te, Doamne.

Aici sunt oameni bolnavi şi suferinzi, oameni
care sunt în nevoi. Satana i-a aruncat în mocirlă, pretinzându-le bani pentru
operaţie. Poate că medicii nu pot să îndepărteze cauzele bolii, chiar dacă li
s-ar da o mulţime de bani, dar Tu eşti Dumnezeu, de aceea Te rog, acum, când
ungerea Duhului Sfânt este prezentă în locul acesta, să-i ridici pe fiecare
dintre ei. Îngăduie să primească vindecarea deplină, începând de la cap până la
picioare.

Dacă nu au bucuria mântuirii, dacă nu se pot
bucura de salvarea Ta, fă aşa cum a spus David: Redă-le bucuria mântuirii Tale.
Îngăduie să primească această bucurie şi fericire, în locul greşelilor şi a
nevoilor, pentru că Tu eşti Stânca din această pustie a lumii, Tu eşti
Adăpostul în timp de furtună, când diavolul aruncă bolile asupra lor.

Tu eşti Adăpostul în timp de furtună, de
aceea, lasă-i să vadă aceasta, Dumnezeule, pentru că Te rugăm în Numele lui
Isus. Amin.

Dacă aţi vrea să veniţi la altar şi să
îngenuncheaţi aici, ne-am putea ruga împreună cu voi şi să vă ungem cu ulei.

Îndrăzniţi, căci sunteţi bineveniţi!

Îl iubiţi pe El?

„Eu Îl iubesc, pentru că El m-a iubit întâi.”

Haideţi să cântăm aceste versuri spre slava
Domnului. Sunt foarte bucuros pentru că L-aţi primit. Rugaţi-vă ca El să vă
facă bine, pentru că mie mi-a făcut bine ca să vă vorbesc despre El, şi-L rog
să îngăduie ca Acelaşi Duh care m-a trimis pe mine să vă aduc Mesajul, să vă
vorbească şi vouă.

Domnul să vă binecuvânteze.

Haideţi să închidem ochii în timp ce ne
rugăm. Îl iubiţi? Nu este El cu adevărat în inima voastră?

Eu Îl iubesc, pentru că El m-a iubit întâi.

Doamne Isuse, ne pregătim să intrăm într-un
alt serviciu, de aceea Îţi mulţumim pentru Duhul Sfânt care a vorbit inimilor
noastre. Suntem atât de bucuroşi pentru aceasta!

Fie ca Cuvântul să nu Se întoarcă la Tine
fără rod, ci să fie însoţit de cei pe care i-ai hotărât mai dinainte.

Îngăduie ca El să vină în toate inimile şi să
facă cunoscute toate lucrurile adevărate şi veşnice care vin de la Dumnezeu,
fără bani şi fără plată.

De ce să ne agităm şi să ne facem viaţa atât
de grea, pentru nişte lucruri care vor pieri? Haideţi să ne luptăm mai mult
pentru lucrurile care nu vor pieri, dar care au preţ. Preţul este plătit şi
celor care vin să-L primească, le este spus un cald bun venit.

Doamne, binecuvântează şi serviciul care va
începe imediat, şi întâlneşte-te cu noi în seara aceasta.

Binecuvântează serviciul de botez şi îngăduie
ca cei care doresc să fie botezaţi în Numele Fiului Tău iubit, Domnul Isus Hristos,
să fie umpluţi cu Duhul Sfânt.

Îngăduie ca oamenii care au ridicat mâinile,
să se pocăiască de păcatele lor, să se împace cu Tine, să îmbrace hainele de
botez şi să păşească în bazin ca să dovedească lumii că au fost iertaţi de
păcatele lor, deoarece sunt botezaţi spre iertarea păcatelor lor.

Îngăduie, Doamne.

Fii cu fratele nostru Drummond, în timp ce va
aduce Mesajul Tău proaspăt venit de la tronul îndurării. Unge-l cu Duhul Sfânt
şi fii cu noi în timp ce vom lua Cina.

Fă ca inimile noastre să fie curăţate şi pure
şi să nu se găsească în ele nici o răutate, ci să fie albite prin sângele lui
Isus Hristos.

Îndură-Te, Te rugăm.

Îndepărtează boala din mijlocul nostru şi
dă-ne bucurie şi pace, pentru că Te rugăm aceasta, prin Hristos Isus. Amin.

– Amin –