EXPLICAREA LUCRĂRII

Nu am nici un motiv să vin şi să iau locul fratelui Brown şi al altora, dar apreciez privilegiul pe care îl am să fiu aici în Phoenix. Eu n-am cuvinte să exprim ceea ce simt pentru oamenii din Phoenix, care s-au adunat aici, şi pentru părtăşia pe care am avut-o săptămâna aceasta cu bisericile din aceste locuri.

Am
avut privilegiul să vizitez zece biserici diferite, care aparţineau
de trei sau patru organizaţii, iar părtăşia dintre fraţi a fost
cu siguranţă copleşitoare. Îmi amintesc când a venit fratele
Williams, cred că a călătorit din Mayo şi am petrecut puţin timp
împreună.

Eu
am vorbit de multe ori cu oamenii de afaceri despre această
convenţie, iar cineva mi-a spus:

„Tu
eşti predicator, ce treabă ai cu oamenii de afaceri?”

„Păi
sunt un om de afaceri.”

„Şi
în ce fel de afaceri eşti implicat?”

„Sigurare.
Sigurare de Viaţă.” Dacă cineva este interesat pentru o
asemenea poliţă, mi-ar plăcea să stăm de vorbă după încheierea
acestui serviciu.

Odată,
a venit la mine acasă un agent de asigurări. Se numeşte Wilbur
Snyder şi noi am fost prieteni buni încă din şcoală. S-ar putea
să fie aici în seara aceasta. El mi-a zis:

„Billy,
aş vrea să vorbesc cu tine este o poliţă de asigurări.”

Ei
bine, eu am avut un sentiment ciudat cu privire la aceasta, fiindcă
el spunea să-mi asigur viaţa, dar Viaţa mea este deja asigurată.
Astfel, i-am zis:

„Wilbur,
eu nu am nici o asigurare de felul acesta, dar am o singură Poliţă
şi cred că este de-ajuns.”

„Oh,
tu ai deja o asigurare, Billy?”

„Sigur
că da,˝ am răspuns eu.

Soţia
mea m-a privit ca şi cum ar fi zis: „Ce s-a întâmplat cu tine?”

„Sigurare
binecuvântată, Isus este al meu.”

„Billy,˝
a spus el, „dar aceasta nu îţi plăteşte înmormântarea.”

„Dar
mă scoate afară, fiindcă eu nu mă îngrijorez cum voi intra
acolo, ci mă interesează cum să ies afară.”

Astfel,
eu vorbesc despre această Poliţă. Sunt un om de afaceri şi sunt
foarte bucuros să umblu cu aceşti oameni care poartă aceeaşi
Poliţă: Asigurarea de Viaţă veşnică.

Ieri
a fost prima dată când am încercat să văd dacă Duhul Sfânt ar
vorbi într-una din aceste convenţii şi vreau să vă spun că am
fost foarte relaxat, am strigat şi m-am bucurat cu toţi ceilalţi.
Este destul de greu, pentru că în mod normal, pentru astfel de
întâlniri eu nu mănânc cu o zi sau două înainte. Este un lucru
tainic şi totuşi vine de la Dumnezeu. Eu sunt sigur că vine de la
Dumnezeu.

Când
m-am născut, voi aţi citit povestea vieţii mele, deasupra patului
meu s-a arătat o Lumină, iar mama şi tatăl meu nu ştiau ce putea
fi. Mai târziu, când eram deja un băieţel, El mi-a vorbit şi
mi-a spus: „Să nu bei, să nu fumezi şi să nu-ţi întinezi
trupul în nici un fel, pentru că atunci când vei fi mare, vei avea
o slujbă!” Şi aşa s-a întâmplat.

Când
am avut primele vedenii, eu m-am dus şi i-am spus mamei: „Ştii,
am văzut că se va întâmpla cutare lucru…” Dar ea îmi
răspundea: ˝Billy, tu ai adormit.”

„Nu,
mamă, nu am dormit,˝ îi spuneam eu, apoi s-a dovedit că s-a
întâmplat întocmai cum am văzut.

Prieteni
creştini, noi nu ştim când va fi ultima noastră întâlnire.
Poate ne vom întâlni aici şi anul viitor, şi sper să fie aşa,
dar cu siguranţă unii dintre noi nu vor mai fi aici, fiindcă vor
fi plecaţi înainte de anul viitor. Într-un grup cu atât de mulţi
oameni, unde sunt bolnavi, oameni în vârstă şi aşa mai departe,
ar trebui să ne găsim mărturiile când ne vom întoarce. Deci,
trebuie să fim sinceri.

Eu
apreciez ce a spus fratele Ford mai înainte şi anume, că un singur
lucru este adevărat, iar acela este Cuvântul lui Dumnezeu. Este
foarte adevărat şi să staţi pe aceasta pentru că „Dacă
rămâneţi în Mine şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi
orice veţi vrea, şi vi se va da.”
(Ioan
15.7).

Prieteni,
aici este un lucru care mi s-a părut întotdeauna clar: dacă
Dumnezeu a fost odată Dumnezeu, atunci El este încă Dumnezeu; dar
dacă nu Se ţine de Cuvânt, atunci nu este nimic de El.

Odată,
un tânăr s-a dus la colegiu ca să se facă predicator, iar în
timp ce era plecat, mama lui a căzut grav bolnavă. I-au trimis o
telegramă la colegiu ca să-i spună băiatului să se întoarcă
urgent acasă pentru că ea era pe moarte. Apoi, în dimineaţa
următoare, tânărul a primit o altă telegramă în care i s-a
spus: „Ea este bine.”

După
vreun an, băiatul şi-a vizitat mama şi a întrebat-o:

„Mamă,
aş putea şti ce ţi-a făcut doctorul şi ce doctor a fost, pentru
că este cazul de pneumonie cel mai repede vindecat, din câte ştiu
eu.”

„Oh,
fiule,˝ i-a răspuns ea, „nu a fost un doctor.” Apoi a zis:
„Şi totuşi, a fost un doctor.”

„Cum
se numeşte?’

„Doctorul
Isus.”

„Cum
adică? Vrei să spui Isus Hristos?” a întrebat el.

„Da.
Ştii adunarea aceea din josul străzii, misiunea aceea mică?”

„Da.”

„Într-o
seară ei au avut o întâlnire şi au ţinut un serviciu de
rugăciune. Medicul mi-a spus că nu mă mai pot face bine pentru că
boala este prea înaintată, dar ei mi-au spus că s-au simţit
îndemnaţi să se roage pentru mine. Şi ştii ceva, fiule? Glorie
lui Dumnezeu, Isus m-a vindecat.”

„O,
mamă,˝ a spus băiatul. „Dar aceasta este ridicol! Tu chiar te
porţi ca ei, dar n-ar trebui să faci aceasta.”

„Oh,
fiule, dar scrie în Biblie. Acest lucru este scris în Biblie.”

„Mamă,
dar nu este bine. Oamenii aceia sunt needucaţi şi nu înţeleg
Biblia. Noi am învăţat aceste lucruri în colegiu, dar ei nu le
înţeleg.”

„Stai
puţin, fiule, fiindcă mi-am notat aici.” Apoi s-a dus şi a
citit din Marcu 16.18: „…Îşi
vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşi.”

„Oh,
mamă,˝ a spus el, „noi am învăţat la colegiu că Marcu 16
începând cu versetul 9, nici măcar nu este scris sub inspiraţie.”

„Aleluia!
Aleluia!” a strigat ea.

„Ce
este cu tine, mamă?” a întrebat-o el mirat.

„Mă
gândeam că dacă Dumnezeu a putut să mă vindece cu un Cuvânt
neinspirat, atunci ce va putea face El cu un Cuvânt inspirat?”

Aşadar,
frate Ford, eu cred că totul este sub inspiraţie, şi pentru
aceasta există El.

Eu
am fost pe punctul să-mi las slujba, din pricină că este
covârşitor ce se petrece în jurul meu. Oamenii vin de
pretutindeni, iar eu nu pot să produc o vedenie, ci numai Dumnezeu
poate face aceasta.

Câţi
dintre voi au văzut fotografia aceea? Cred că sunt sute aici. Ea a
trecut prin Washington DC., prin mâna lui Edgar Hoover şi George
Lacy, directorul biroului de amprente şi documente de la FBI. Este o
Lumină mică, este cam atât de mare, de culoare portocaliu aprins.
Ea este Cel care a vorbit întotdeauna cu mine.

Haideţi
să vedem aceasta, iar dacă nu este biblic, s-o lăsăm în pace.
Dacă spun vreodată ceva ce nu este scris în Biblie, puteţi uita
acea învăţătură, pentru că nu este corectă. Mai mult, orice
înger (pe mine nu mă interesează cât pare de inspirat şi de
real), dacă vorbeşte contrar Cuvântului lui Dumnezeu, să-l lăsaţi
în pace, pentru că nu vine de la Dumnezeu! Galateni 1.8 spune:
Dar,
chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă
propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am
propovăduit-o noi, să fie anatema!”
Noi
nu luăm nimic altceva, decât ceea ce vine de la Dumnezeu.

Din
Biblie, aflăm că atunci când Dumnezeu i-a condus pe copiii lui
Israel prin pustie, Îngerul Legământului era într-un Stâlp de
Foc.

Nădăjduiesc
că nu iau din timpul fratelui Brown, fiindcă ştiu că este greu să
stai sub presiune. Predicatorul ar trebui să stea într-o cameră
separată şi să studieze singur, apoi să păşească în faţa
adunării sub ungerea şi în dulceaţa lui Dumnezeu. Ştiu că este
greu.

Deci,
noi ştim că Acela a fost Îngerul Legământului; ştim că a fost
Isus Hristos. Apoi am văzut că Moise a părăsit Egiptul pentru că
a socotit ocara lui Hristos ca fiind o bogăţie mai mare decât
toate comorile pe care i le putea oferi Faraon.

Noi
am aflat că atunci când S-a manifestat acest Înger, El a fost Fiul
lui Dumnezeu. El a venit pe pământ şi noi ştim ce lucrări a
făcut atunci când a fost aici. Noi ştim că El trebuia să fie
Mesia, iar Mesia trebuia urmat de un semn, acesta fiind semnul unui
profet, pentru că Israel a fost învăţat să creadă întotdeauna
în profeţii lor. Când a fost aici, El a spus: „Eu
vin de la Dumnezeu şi Mă întorc la Dumnezeu.”

După
moartea, îngroparea şi învierea lui Hristos, Pavel era în drum
spre Damasc, şi a fost lovit de o Lumină, de un Stâlp de Foc.
Amintiţi-vă că mai întâi a fost un Stâlp de Foc, apoi a fost
făcut trup, şi la urmă S-a dus înapoi la Dumnezeu. Atunci L-a
văzut Pavel. Nu L-a văzut nimeni altcineva, decât Pavel.

Vedeţi?
De multe ori, tu poţi vedea lucruri pe care alţii nu le pot vedea
deloc. Soldaţii care îl însoţeau pe Pavel, nu au putut vedea
Lumina aceea, dar pentru el a fost atât de reală, încât l-a
orbit. Glasul din Stâlpul de Foc l-a întrebat:

Saule,
Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

Cine
eşti Tu, Doamne?” L-a întrebat el mirat.

Şi
Domnul i-a răspuns: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi
greu să arunci cu piciorul înapoi într-un ţepuş.”

(Fapte 9.5).

Câţi
dintre voi aţi citit aceasta? Desigur.

Dumnezeu
este Duh; apoi S-a arătat în trup ca să ia păcatele noastre; şi
la urmă S-a întors iar la Dumnezeu, în Duh. Astfel, în această
fotografie vedem că El este Acelaşi Stâlp de Foc.

Singurul
fel în care poate dovedi că este Acelaşi Stâlp de Foc, Duhul lui
Dumnezeu, este să facă aceleaşi lucruri ca atunci. Isus a spus:
Peste
puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi Mă veţi vedea;
pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.”
(Ioan
14.19). Iar Evrei 13.8 spune: „Isus
Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci.”
Deci,
dacă acest Duh nu produce Viaţa lui Hristos, nu este Duhul lui
Dumnezeu.

Dacă
aş sta aici cu cicatrice lăsate de cuie în mâini şi cu urme de
la o coroană de spini pe frunte, şi aş spune că Duhul lui
Dumnezeu este în mine, nu ar fi adevărat. Mâinile mele s-ar putea
să fie rănite cu adevărat, dar aceasta nu ar fi o dovadă. Dar
când Duhul lui Dumnezeu este cu adevărat în tine, atunci în viaţa
ta se vor manifesta lucrările lui Dumnezeu.

El
este Viţa, iar noi suntem mlădiţele. Viţa nu poartă roade, ci
mlădiţele, dar ele îşi trag Viaţa din Viţă. Acum, Isus nu are
nici o altă mână pe pământ, decât pe a ta şi pe a mea. El nu
are nici o altă gură pe pământ, decât pe a mea şi a ta. Noi
primim putere din Duhul lui Hristos, iar dacă Viaţa care este în
Viţă este şi în mlădiţă, mlădiţa va produce roadele care
sunt în Viţă. Cu siguranţă. Noi ştim aceasta, pentru că sunt
sute de oameni care vin de pretutindeni, din toate naţiunile.

Înainte
de a sta jos, vreau să vă mai spun ceva. Cred că fratele Welch
Evans este aici. Eşti aici, frate Evans? Da, este aici, rezemat de
perete. În fiecare duminică, el conduce cam şapte sute de mile,
numai dus, până la Tabernacol, să mă audă vorbind. El face o
călătorie de vreo o mie cinci sute de mile pentru duminică.
Astfel, pleacă sâmbăta şi se întoarce acasă luni sau marţi.

El
şi-a luat o maşină nouă pe care a adus-o din Louisville, dar este
o bandă de hoţi care fură maşini, le duc la Bowling Green, cam la
o sută optzeci de mile distanţă, le vopsesc cu altă culoare şi
apoi le vând. În Kentucky nu ai nevoie de un titlu de proprietate
ca să vinzi o maşină, pentru că iau un număr din carte şi îţi
fac acel titlu. O, aceea a fost o bandă oribilă! Neştiind acest
lucru, domnul Evans şi-a lăsat maşina deschisă şi a intrat în
restaurantul Miller, iar când a ieşit afară maşina dispăruse cu
tot ce era în ea.

S-a
consultat cu fratele Fred Sothman şi nu ştiau ce să facă, apoi au
zis: „Hai să mergem la fratele Branham.” Şi au venit la mine
acasă.

Când
am auzit ce s-a întâmplat, le-am zis: „Ei bine, nu ştiu ce să
fac. Haideţi să ne rugăm.”

Poate
credeţi că este greşit, dar dacă mă pun pe genunchi şi mă rog,
eu nu pot face nimic. Dumnezeu este Cel care face. Eu nu pot să-L
controlez pe El; El mă controlează pe mine. Vedeţi?

Apoi
am văzut maşina mergând spre Bolwing Green. Şoferul erau un tânăr
îmbrăcat cu o jachetă şi cu cravată maro. Am început să mă
rog şi atunci am văzut în vedenie că omul s-a întors din drum.
Acel om trebuia să fie creştin, iar Duhul Sfânt l-a oprit, l-a
întors şi am văzut unde a parcat maşina, aşa că i-am spus
domnului Evans: „Du-te în locul cutare şi acolo îţi vei găsi
maşina. Tu tocmai ţi-ai făcut plinul.”

„Da,˝
a răspuns el.

„Va
avea rezervorul cam jumătate gol, pentru că a condus vreo o sută
de mile.”

Domnul
Evans s-a dus în locul în care i-am spus, şi chiar acolo, la
marginea drumului cum vii de la Louisville, până aproape de
Jeffersonville, dincolo de râu, maşina era parcată cu cheile în
contact, gata de drum. Este adevărat, domnule Evans?

Vedeţi
ce face rugăciunea? Vreau să vă spun că nu trebuie să vedeţi o
vedenie; Duhul Sfânt l-a convins pe om să se întoarcă.

La
fel s-a întâmplat în Mexic, cu copilul acela mort. Duhul lui a
plecat, aşa cum s-a întâmplat cu Lazăr când Domnul nostru era pe
pământ. Duhul lui era plecat de patru zile, dar Duhul Sfânt a fost
Cel care l-a adus înapoi.

De
multe ori oamenii vin şi pun tot felul de întrebări. Aici este
fratele Fred Sothman, cred că stă acolo lângă uşă. Am să vă
spun ceva, apoi veţi înţelege unde vreau să ajung. Eu nu cred că
este corect şi bine să iei Biblia şi să faci din ea o masă de
ghicitorie. Tu n-ar trebui să faci aceasta, pentru că Dumnezeu nu
lucrează aşa.

Fratele
Sothman aştepta să-i vină în vizită nişte prieteni, dar uşa
lui era încuiată şi nu putea să-şi găsească cheile nicăieri.
Le căuta de două sau trei zile şi devenise foarte nervos pentru că
trebuiau să sosească oamenii aceia. Atunci m-a sunat şi mi-a zis:
„Frate Branham, fiii lui Iese s-au dus într-o zi să caute nişte
catâri, dar pentru că n-au putut să-i găsească nicăieri, s-au
dus la Samuel şi el le-a spus că acei catâri s-au întors deja
acasă. Poţi să-l întrebi pe Domnul unde sunt cheile mele?”

M-am
rugat şi i-am spus: „Du-te în dulap şi uită-te într-un pulover
pe care l-ai purtat acum câteva zile.” Şi acolo şi-a găsit
cheile. Vedeţi? Ce înseamnă aceasta? Înseamnă un singur lucru,
prieteni: că Dumnezeu este acelaşi Dumnezeu din totdeauna. Noi
trebuie să înţelegem şi să credem aceasta. Trebuie să ştim că
acesta este adevărul.

Dar
aceste daruri nu lucrează numai printr-un individ, ci este nevoie şi
de credinţa altuia ca să funcţioneze.

Dacă
ne gândim la femeia care i-a atins haina, acolo erau mulţi care
L-au atins, dar în cazul ei, cea care L-a atins a fost credinţa. De
fapt, ea nu L-a atins pe El, ci L-a atins pe Dumnezeu, iar aceasta a
adus rezultatele. Aşa se întâmplă întotdeauna. Dacă Îl poţi
atinge prin credinţă, atunci acel fel de dar este numai un
discernământ prin care Dumnezeu răspunde printr-un individ. Mulţi
dintre voi v-aţi ridica mâinile când aţi vedea aceasta prima
dată. Isus a promis că acest dar se va întoarce în biserică
înainte de vremea sfârşitului.

Acum
câteva minute am vorbit cu fratele Demos despre nişte versete din
Scriptură. Ce spune Scriptura când îi vezi pe fraţii din
bisericile denominaţionale: episcopali, prezbiterieni, metodişti,
venind să primească Duhul Sfânt? Ce se întâmplă atunci? Nu
vreau să vă dojenesc când stau aici şi spun aceste lucruri, dar
este spre binele vostru.

Nu
mult după ce am spus acele lucruri, Duhul Sfânt a început să Se
mişte pe aici. Câţi dintre voi aţi văzut fotografia aceea? Când
vă voi întâlni la judecată, veţi vedea dacă este adevărat.
Lumina aceea nu este la mai mult de două picioare de locul în care
stau. Aşa este. Ce este aceasta? Este Domnul înălţat care l-a
întâlnit pe Pavel pe drumul Damascului. El Îşi produce propria
Viaţă. Ar trebui să mă opresc acum.

Câţi
dintre voi cred aceasta cu toată inima? Eu ştiu că voi credeţi. O
singură vedenie te slăbeşte mai mult decât o face o rugăciune de
trei ore. Când a murit Lazăr, Tatăl I-a arătat lui Isus ce se va
întâmpla. Amintiţi-vă că în Ioan 5.19 scrie: „Adevărat,
adevărat vă spun că Fiul nu poate face nimic de la Sine; El nu
face decât ce vede pe Tatăl făcând; şi tot ce face Tatăl, face
şi fiul întocmai.”
Câţi
dintre voi ştiu că aceasta spune Scriptura? Isus Hristos nu a făcut
niciodată nimic până când nu I-a arătat Tatăl ce trebuie să
facă. Este adevărat? Deci nu eu sunt cel care face aceste lucruri,
ci Tatăl meu care locuieşte în mine. Noi ştim că acesta este
adevărul, că este Duhul lui Dumnezeu.

El
a văzut o vedenie despre Lazăr şi nu S-a întors decât atunci
când a ştiut că Lazăr era mort. El nu a spus nimic despre faptul
că slăbea în putere, dar când a fost atins de femeia aceea mică,
cu scurgerea de sânge, a spus: „Simt că M-a părăsit puterea.”

De
ce? Ascultaţi, prieteni. Odată, Dumnezeu Şi-a folosit darul ca
să-l învieze pe Lazăr, dar altă dată, femeia a fost cea care s-a
folosit de darul lui Dumnezeu prin credinţa ei. Înţelegeţi?
Vedeţi, Isus nu S-a întors niciodată să spună: „Ei bine, tu
ştii că am putere şi că Eu te-am vindecat,˝ ci a spus: „Credinţa
ta te-a mântuit. Credinţa ta…” Credinţa ei a făcut
aceasta.

Eu
nu ştiu cum să vă explic mai clar, dar dacă Dumnezeu ar fi fost
numai cu mine şi nu ar fi fost şi cu voi, nu s-ar fi întâmplat
nimic din toate acestea. Este nevoie de mine şi de tine împreună.
Trebuie să credem şi tu şi eu. Darul este ca şi cum ai trece de
la o viteză mai mică, la una mai mare. Vedeţi, tu trebuie să ştii
cum să schimbi viteza; acesta este darul. Este aceeaşi persoană,
dar trebuie să-şi pună sufletul în prezenţa lui Dumnezeu ca să
vadă ce spune El.

Eu
ştiu că El este aici. Credeţi aceasta? Aveţi credinţă în
Dumnezeu!

Ieri
a fost greu; a fost pentru prima dată pentru mine şi am fost puţin
nervos. Nu ştiam că se va întâmpla aceasta, dar aici sunt oameni
care pot fi vindecaţi acum. Câţi oameni bolnavi de aici, Îl
recunosc în inima lor şi se roagă chiar acum? Ridicaţi mâinile.
Desigur.

Doamna
de acolo se roagă pentru fetiţa ei. Se numeşte doamna Boggs. Dacă
crezi din toată inima, hemoragia aceea se va opri. Doamnă Boggs,
crezi din toată inima că fiica ta va fi vindecată?

Văd
Lumina acolo în spate. Este deasupra unui bărbat care va muri cu
siguranţă dacă nu crede. Ieri a fost aici o femeie care a cerut
rugăciune pentru acest bărbat. El are cancer la faţă şi se
roagă. Numele lui este domnul Peterson. Dacă crezi din toată
inima, Dumnezeu te face sănătos. Accepţi aceasta, domnule?
Ridică-te în picioare. Dumnezeu să te binecuvânteze. Eu nu l-am
văzut pe bărbatul acesta în viaţa mea şi nu am auzit de el. Dacă
suntem străini unul faţă de celălalt, ridică mâna.

Tu
crezi? Roagă-te! Te provoc în Numele lui Isus. Fii respectuos şi
roagă-te. Toată lumea să se roage. Credeţi numai!

Am
crezut că era Florence, dar nu era ea; a fost o femeie mai în
vârstă. Este mama ta. Eu n-am văzut-o în viaţa mea, este o
străină, dar ea stă între mine şi tine. Ea orbeşte; ceva nu
este în ordine cu ochii ei, are cataractă. Crezi? Acum se
îndepărtează. Soră Shakarian, tu ştii că nu-ţi cunosc
părinţii, că nu i-am văzut niciodată.

Aici
este o doamnă micuţă care are probleme duhovniceşti şi se roagă
pentru aceasta. Părul ei albeşte. Dumnezeule, nu o lăsa să scape
aceasta. Ea se roagă pentru altcineva şi nu este de aici, ci vine
dintr-un oraş situat pe coastă. Ea este din Los Angeles şi se
numeşte doamna Pascoe. Ridică-te în picioare. Nu vei mai fi
deranjată niciodată. Credinţa ta te-a salvat. Dumnezeu să te
binecuvânteze.


nu te îndoieşti niciodată. Să nu te mai îndoieşti niciodată,
fiindcă El este aici. Aşa vorbeşte Domnul!

Voi
pleca pentru un moment, dar voi reveni. (Fratele Branham părăseşte
amvonul pentru un moment).

Am
plecat pentru că Domnul mi-a spus să mă duc să mă rog. Să nu
credeţi că sunt pe lângă mine, pentru că nu sunt. Eu ştiu pe ce
stau. Dacă este printre noi vreun critic, acum este momentul să se
ridice.

Soră
mică din Long Beach, nu te îngrijora. Totul este înapoi acum. Să
ai credinţă.

Acum
aş vrea să vă puneţi mâinile unul peste altul. Dumnezeule, cine
spune aceste lucruri ştie că sunt corecte. Desigur. Un om poate să
vină şi să spună orice, iar ceea ce spune poate să fie corect
sau greşit, dar când vine Dumnezeu şi spune că este corect,
atunci este corect. Cuvântul lui Dumnezeu este corect, dar tot ce
este contrar Cuvântului Său este greşit. Cuvântul lui Dumnezeu a
spus: „Aceste
semne îi vor însoţi pe cei ce cred: dacă îşi vor pune mâinile
peste bolnavi, bolnavii se vor însănătoşi.”

Tatăl
nostru ceresc, eu fac aceasta numai la porunca Ta. Se pare că este
diferit faţă de programul obişnuit, dar când Te-ai mutat în
colţul acela al clădirii ai spus: „Du-te înapoi şi roagă-te!”
Eu fac numai ce-mi spui Tu să fac, Doamne.

Îngăduie
ca Duhul Sfânt să scuture în aşa fel această audienţă, încât
toţi să-şi dea seama că Cel viu, Isus Hristos cel înviat, este
în seara aceasta în mijlocul nostru, mişcându-Se deasupra
noastră, prin noi şi în noi.

Priveşte,
Doamne, ei au mâinile unii peste alţii şi au nevoie de Duhul
Sfânt. Ei au nevoie de vindecare şi de rezolvarea multor probleme.
Lasă-L pe Dumnezeul care a vorbit în acele vedenii; lasă-L pe
Dumnezeul care L-a ridicat din morţi pe Fiul Lui, pe Isus Hristos
care ni S-a descoperit în aceste zile din urmă, lasă-L să vină
în puterea învierii şi să vindece fiecare persoană aflată în
prezenţa Sa divină. Fă-i bine pe toţi şi umple-i cu Duhul Sfânt,
Doamne, fiindcă Te rog aceasta în supunere şi la porunca Ta, în
Numele lui Isus Hristos. Amin.


Amin –