ESTE O SINGURĂ CALE DATĂ DE DUMNEZEU PENTRU ORICE

Mulţumim lui Dumnezeu, frate Carlson. Foarte drăguţ, Domnul să te binecuvânteze.

Bună seara, prieteni. Înainte de a ne aşeza, haideţi să vorbim cu Marele Împărat, înaintea căruia am venit ca să ne închinăm.

Tatăl nostru ceresc, Îţi suntem recunoscători pentru prilejul pe care ni L-ai dat de a ne reîntoarce în acest mare oraş, Chicago, ca să ne adunăm împreună cu toţi aceia care aşteaptă venirea Domnului Isus. Te rugăm, Tată, să faci ca eforturile noastre să fie răsplătite prin trezirea pe care o vei face într-un bărbat, o femeie, un tânăr sau o tânără, astfel încât să fie aduşi înăuntru cei care se mai află încă afară. Îngăduie ca acesta să fie un timp măreţ în care să fie aduşi la Tine şi ultimii copii, înainte ca judecata să lovească această ţară. Tată, noi credem că mai sunt încă oameni care aşteaptă îndurarea Ta, de aceea noi îi căutăm. Trimite-i Tu înăuntru, de data aceasta, Tată. Acordă-le această şansă ca să-L primească pe Hristos şi să se numere printre cei aleşi, care vor fi luaţi în răpire. Dăruieşte-ne aceasta, Doamne.

Răsplăteşte eforturile făcute de fratele Carlson şi de toţi cei care au fost convertiţi la Tine, dintr-o casă veche de whisky şi dintr-o arenă de lupte. Ei au lăsat totul şi au venit la Tine. Fă din această zi Doamne, o zi de neuitat, în care păcătoşii să se întoarcă la Hristos.

Ascultă-ne Tată, în toate problemele: vindecă bolnavii şi fă lucruri măreţe, pentru că Te rugăm în Numele lui Isus Hristos şi spre slava şi lauda Ta. Amin.

Vă puteţi aşeza. Mulţumesc mult.

Întotdeauna este un mare privilegiu pentru mine să vin la Chicago. N-am mai fost de multă vreme aici, deoarece locuiesc la Tucson, Arizona, iar la Jeffersonville am venit numai în vacanţă. De fapt luni dimineaţa vom pleca acasă.

Şi aici, pregătesc benzi cu Mesajul cu care ne-a binecuvântat Dumnezeu.

Duminică dimineaţa, am avut un mesaj de patru ore. Nu am pretenţia să fie şi acesta de patru ore, dar ştiu că Dumnezeu are taine ascunse de la întemeierea lumii, şi cu siguranţă ne va binecuvânta în mod deosebit. Noi am trăit binecuvântări mari, Dumnezeu vindecând bolnavii dintre noi.

Cu câteva săptămâni în urmă, în timp ce vorbeam, în faţa mea stătea un bărbat. El era englez, iar soţia sa, norvegiană. Sora este o soră medicală foarte bună. Bărbatul avea un complex pe care-l detesta. De fapt, eu i-am spus cu câţiva ani în urmă, când l-am întâlnit pentru prima dată, că are probleme cu inima. Atunci nu i-a venit să creadă, dar medicul i-a confirmat întocmai cele spuse de mine. Şi în dimineaţa când eu vorbeam, el avea un fel de simţământ care-l chinuia. Eu i-am spus ce se întâmplă cu el, dar acel bărbat a respins cuvintele mele. Imediat după aceea, a căzut mort pe podea. Soţia lui s-a aplecat repede asupra lui ca să-l examineze şi a constatat că este mort. Eu am liniştit audienţa care intrase în panică, după care m-am dus în locul unde se afla acel bărbat. I-am luat pulsul, dar nu-l mai avea. Iar ochii lui…voi ştiţi că atunci când se opreşte inima, ochii se dau peste cap.

Privindu-l mi-am dat seama că este mort.

Atunci Domnul Isus mi-a spus: „Vorbeşte!” , aşa că am spus:” Doamne Isuse, dă-i viaţa înapoi, Te rog.” În clipa aceea, bărbatul a deschis ochii şi a spus: „ Frate Branham…”

El trăieşte şi astăzi şi este prezent probabil la această adunare. Nu-l văd aici…Domnule Way, eşti aici? O, desigur, stă chiar în faţa mea. N-am ştiut. El este aici în seara aceasta, pe deplin sănătos. Ridică mâna pentru ca oamenii să vadă că Dumnezeu poate să-i readucă pe morţi la viaţă. Lăudat să fie Domnul! (adunarea aplaudă).

Soţia ta este aici? („Nu, ea stă cu o persoană bolnavă, frate Branham”). Trebuie să se ocupe de bolnavi. Soţia fratelui este o femeie foarte cumsecade, care încearcă să se îngrijească de cei bolnavi. Aceasta este în inima ei. Sora se ocupă de bolnavii din spate. Noi îi suntem foarte recunoscători Domnului.

Când am intrat, l-am auzit pe  fratele Vayle vorbind. În fiecare seară voi încerca să mă apropiu cât mai mult de Cuvânt şi apoi mă voi ruga pentru bolnavi aşa cum mă va călăuzi Domnul.

Rugămintea mea este ca Domnul să-l binecuvânteze pe fratele Carlson şi pe toţi ceilalţi fraţi din Chicago, care aşteaptă venirea Domnului.

Poate că mai târziu vă voi spune vedenia pe care am avut-o în dimineaţa aceasta, la puţin timp după ivirea zorilor. Această vedenie este în legătură cu adunarea noastră laolaltă.

Acum aş vrea să văd mâinile celor care nu au mai fost niciodată la o asemenea adunare. Suntem bucuroşi că vă avem printre noi în seara aceasta. Această arenă era folosită pentru lupte, box sau aşa ceva.

Îmi amintesc că, nu cu mult timp în urmă, am predicat în Vincennes, Indiana… Evansville unde am mers când eram copil, ca să văd campionatul „ mănuşa de aur” (la box). Îmi amintesc că am luptat şi eu, dar am pierdut un meci pe care l-am avut la Evansville. În aceeaşi arenă în care am pierdut lupta cu acel bărbat, am predicat acum Evanghelia.

Atunci am spus: „ Eu nu mai lupt împotriva fratelui meu, ci împotriva diavolului, care l-a legat pe fratele meu.” Aşa este.

Aşadar, în seara aceasta suntem în locul care a fost transformat dintr-un teren de lupte, într-un altfel de teren în care încercăm să-l legăm pe diavolul prin Scriptură, astfel încât să nu poată ieşi afară până când nu-şi ia mai întâi ceea ce are de încasat. Aşa este.

Acum Îl vom ruga pe Domnul să ne ajute să facem aceasta.   Înainte de a citi Cuvântul, este cineva care are nevoie să fie amintit în rugăciune? Ridicaţi doar mâna. Ştiu că este cald aici, de aceea mă voi grăbi.

Să nu uitaţi să veniţi din nou mâine seară. Adunările se vor ţine miercuri, joi şi vineri seara, iar sâmbătă ne vom întâlni probabil dimineaţa. Sâmbătă seara vom fi la şcoala „Lane Tech”, iar duminică după amiaza şi seara vom fi din nou aici.

Poftim? (un frate cere să se vorbească mai aproape de microfon). Aşa? În ordine. Să nu uit deci, că trebuie să vorbesc mai aproape de microfonul acesta.

Acum să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, apropiindu-ne de acest ceas, în care fiecare bărbat şi femeie trebuie să facă o alegere, ne dăm seama că nu vom ieşi din locul acesta aşa cum am intrat. Nu este posibil să intrăm în Casa Domnului şi să ieşim la fel: vom ieşi fie mai buni, fie mai răi. Te rugăm Tată, să îngădui ca atunci când vom pleca de aici, să fim mai buni.

Fă ca aceste câteva notiţe şi textele din Scriptură pe care mi le-am notat pentru acest mesaj, să fie spre onoarea lui Hristos.

Îngăduie ca poporul să primească credinţă la auzirea Lui, deoarece noi credem cu adevărat că trăim ultimele ceasuri ale zilei din urmă. Soarele a stat doar puţin la apus, iar acum se arată umbrele. Rugămintea noastră, Dumnezeule, este să ne ajuţi să ne dăm seama de asta mai mult ca niciodată.

Binecuvântează-i pe cei care au ridicat mâinile. Iartă-ne păcatele şi dă-ne credinţă în Cuvântul Tău şi în venirea Fiului Tău, pentru că o cerem în Numele Lui şi spre gloria Lui. Amin.

(Cineva spune: „ În spate este o doamnă care se simte foarte, foarte rău şi care a leşinat. N-ai vrea să te rogi pentru ea?).

O clipă! Acolo este o femeie bolnavă. Să ne rugăm pentru ea: Tată ceresc, în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău, fă ca puterea care l-a ridicat pe tânărul care a căzut de la al treilea etaj, atunci când Pavel şi-a prelungit vorbirea până spre dimineaţă, s-o ridice şi pe sora noastră care a leşinat, poate din cauza căldurii. Lasă ca Duhul Vieţii să vină peste ea ca să-i întărească viaţa muritoare. Îngăduie aceasta, Doamne, căci Te rugăm în Numele lui Isus Hristos, Fiul Tău. Amin.

Dacă se va simţi tot rău să-mi spuneţi, căci atunci voi merge s-o văd.

Acum aş vrea să citesc din Ioan 12.32. Văd că se aude rău, dar voi încerca să vorbesc cât mai clar posibil, ca să mă înţelegeţi. Vreau să citesc textul care spune:

Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.”

Din acest text, vreau să iau tema intitulată: „Este o singură cale dată de Dumnezeu pentru orice.” Da, Dumnezeu a dat o singură cale ca să primim totul.

Toate celelalte căi sunt deformarea căii lui Dumnezeu, pentru că El are o singură cale de a face totul. Prima Lui cale este întotdeauna singura modalitate prin care lucrează.

Dacă Dumnezeu face o alegere, sau ia o decizie, trebuie să rămână pentru totdeauna la ceea ce a spus. Dacă se schimbă, pentru a lua o hotărâre mai bună, aceasta dovedeşte că el nu este Dumnezeu; că El nu este Atotştiutor. De ce? Pentru că a găsit ceva mai bun decât a ştiut  la început. Dar Dumnezeu nu se schimbă. Calea Lui este desăvârşită şi Cuvântul Său este desăvârşit. Acesta este motivul pentru care orice cale care adaugă sau scoate ceva la ceea ce a dat Dumnezeu, este greşită. Cred că în ultima carte a Bibliei, în Apocalipsa: 22.18-19 este scris:

Mărturisesc oricui aude cuvintele proorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.

Şi dacă va scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei proorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.”

Dumnezeu a făcut o cale desăvârşită, de aceea trebuie să păşim pe ea cum este, fără să încercăm s-o facem mai bună; fără să încercăm să tăiem, să adăugăm sau să scoatem ceva de la ea. Noi trebuie să luăm totul aşa cum ne-a fost lăsat de Dumnezeu. Orice altceva este greşit.

Chiar în prima carte a Bibliei, Geneza (Începutul), Dumnezeu a spus:

Să dea pământul verdeaţă, iarbă cu sămânţă după soiul ei, şi pomi care fac rod după soiul lor şi care să aibă în ei sămânţa lor pe pământ.” (Geneza 1.11).

Fiecare sămânţă trebuie să-şi păstreze natura, soiul ei. Ca să schimbi acest lucru, trebuie să faci ceva ce Dumnezeu a interzis.

Priviţi acum ce a făcut omul prin încrucişarea seminţelor de viaţă lăsate de Dumnezeu. Vreau să luaţi aceasta ca temelie pentru ceea ce vreau să spun despre Domnul Isus.

Când a făcut o sămânţă, Dumnezeu a făcut-o desăvârşită, dar omul a încercat să injecteze ceva în ea. De exemplu, astăzi când am venit încoace, am observat peste tot în Indiana ceea ce numim „porumb hibrid”. Ce frumos este şi ce spic mare are, dar acest porumb nu este bun. Arată mai bine ca celălalt, dar nu este bun. Deloc!

De curând s-a trecut la creşterea puilor hibrizi. Aţi mâncat de curând pui fript? Miroase şi are gust de pui, dar nu este bun. Ce este aceasta? În Jeffersonville şi în New Albany sunt opt sute de persoane bolnave din cauza ouălor de la găinile hibride. Vedeţi? Ei au luat găinile şi le-au înmulţit prin diferite căi.

Şi mai este un lucru. Ei stropesc toate culturile cu soluţii împotriva dăunătorilor (cu DDT), iar puii şi animalele  mănâncă din ele.

Nu demult am citit într-un ziar medical, cred că era „Digestia cititorului”, cum toate aceste chimicale au schimbat cursul vieţii omului. Ei au pervertit creaţia lui Dumnezeu. Astfel bărbaţii devin tot mai asemănători femeii, iar femeile sunt tot mai masculine. Totul este hibrid. Vedeţi voi, celula pe care o mâncăm noi, carnea animalului hibrid, nu este de fapt celula de care avem noi nevoie.

Planta este mare şi frumoasă, dar ea trebuie stropită tot timpul cu insecticid. O plantă autentică, adevărată şi sănătoasă nu trebuie stropită cu nimic. Nici un gândac nu o va deranja pentru că are ceva care-l ţine la distanţă de ea.

Păi, aceasta este calea lui Dumnezeu!

Cel ce a adus boala în lume a fost păcatul. Când omul s-a depărtat de calea pregătită de Dumnezeu, s-a expus înaintea fiecărui diavol; în faţa fiecărei boli, etc. Atunci a trebuit să folosească medicamentele şi sprayul,  acestea înmulţindu-se de la o generaţie la alta.

Acum, poate că tu şi soţia ta, sunteţi creştini, dar genele trupului sunt moştenite de la tatăl, de la bunicul şi  aşa mai departe. Este aşa cum a spus Daniel: „cei răi vor face răul”

 (Daniel 12.10). Da, fiecare generaţie va fi mai rea şi mai înţeleaptă decât generaţia precedentă. Răul a prins întreaga rasă umană.

Gândiţi-vă că acum câţiva ani nu aţi auzit spunându-se că s-ar fi rănit cineva în timp ce juca baseball. Acum însă, ei trebuie să poarte căşti, şi cu toate acestea, în fiecare an mor mulţi din cauza accidentelor. Dacă loveşti un om este atât de slab că moare pe loc.

Sau să ne gândim la box. Cred că Bob Fitzsimmons şi Corbett, luptă 10 runde, apoi au nevoie de o lună de relaxare ca să-şi revină. Mai mult, acum se folosesc mănuşi speciale, iar arbitrii opresc din când în când meciul pentru că jucătorii se lovesc atât de puternic încât aproape că mor. Vedeţi? Toată rasa umană aproape că este dusă. N-a mai rămas nici o nădejde. Totul este la sfârşit: animalele, vegetaţia, omul, totul.

Voi nu veţi putea lua o plantă hibridă şi s-o plantaţi ca să obţineţi roade de la ea, pentru că nu va merge. Ea nu se va putea reproduce. De ce aceasta? Pentru că porunca lui Dumnezeu a rămas încă aceeaşi, şi anume: „Fiecare sămânţă trebuie să dea rod după soiul ei.”  Dacă este o plantă hibridă, posedă o viaţă hibridă şi în cazul acesta va muri. Dacă semănaţi porumb hibrid, el va creşte până la spic, apoi se va îngălbeni.

Tot aşa s-a procedat şi cu animalele. Şi aşa au procedat cu biserica. Oamenii încearcă să facă o biserică mai frumoasă, un loc mai bun. Ei au hibridizat-o, amestecând-o cu dogmele făcute de oameni. Dar cum să se mai reproducă dacă au amestecat Cuvântul cu dogmele omeneşti? Toate acestea mor. Vedeţi?

Este o singură cale de a face ceva şi aceasta este calea lui Dumnezeu. Orice altceva este zadarnic pentru că nu se poate reproduce. Eu am texte biblice care arată că aceste lucruri se vor întâmpla în zilele din urmă.

Când am auzit povestea cu ouăle care i-au îmbolnăvit pe oameni, m-am dus la caietul meu unde aveam notat ceea ce mi-a vorbit Domnul în anul 1931. Acolo scrie: „În zilele din urmă, oamenii să fie avertizaţi să nu mănânce ouă şi să nu locuiască în vale.”

Vedeţi, eu nu am ştiut ce înseamnă acele cuvinte, dar Domnul mi-a spus: „să nu mănânce ouă şi să nu locuiască în vale.” Aceasta s-a întâmplat cu 30 de ani în urmă.

Astăzi pot să spun că ceea ce a spus El s-a împlinit întocmai, dar gândiţi-vă ce au spus oamenii acum 30 de ani despre aceasta.

Cuvântul lui Dumnezeu este sămânţa.

Isus a spus că: „sămânţa este Cuvântul lui Dumnezeu.” (Luca 8.11)

Aceasta este singura sămânţă care va produce Viaţa veşnică. Dar ce au făcut  oamenii? Au împletit această sămânţă cu un crez, iar apoi au mai adăugat şi ceva păreri denominaţionale, și ce au obţinut   făcând aceasta? Biserica a crescut până la o anumită statură, până când ar fi trebuit să primească sămânţa, Cuvântul adevărat. Dar ce s-a întâmplat? Caracteristica hibridului este să dea înapoi în învăţătura denominaţională şi să părăsească Cuvântul adevărat al lui Dumnezeu.

De aceea suntem la sfârşitul timpului. N-a mai rămas nici o nădejde. Nu putem construi peste această naţiune, deoarece este bazată pe  politică, iar politica este terminată pentru că este foarte coruptă.

Aţi citit Magazinul „Life”? Acolo scria despre un judecător al cărui fiu a ucis mai mulţi oameni. Cu toate acestea, judecătorul l-a lăsat liber. Totul este un joc politic.

Vedeţi, Viaţa a părăsit naţiunea. Da, viaţa naturală, botanică s-a dus. Naţiunea este atât de încrucişată încât viaţa nu mai este în ea. Viaţa umană este o încurcătură constantă.

Acelaşi lucru este şi duhovniceşte. Viaţa spirituală cunoaşte cel mai mare declin din toată Istoria Bisericii. Vedeţi? Şi aceasta pentru că totul este hibridat. Tot ce creşte înăuntru este hibridat, i se adaugă sau i se scoate ceva, ca să fie „mai bun”.

Îmi amintesc  de mişcarea penticostală, de timpul  când ei obişnuiau să meargă într-o cameră veche…Îmi amintesc că am mers şi eu într-o asemenea cameră. Era o biserică mică în care am primit botezul Duhului Sfânt. Ea era aşezată acolo de Domnul.

Astăzi însă, ei nu mai doresc un asemenea locaş. Acum ei doresc atât de multe lucruri în spatele ei, încât oamenii nu mai doresc să aibă de-a face cu ea.

Da, priviţi Cuvântul Domnului! Dumnezeu are o cale prin care face toate lucrurile şi noi trebuie să procedăm în felul în care vrea El. Dacă nu procedăm aşa, nu are nici un rost.

Când a fost pe pământ, Isus a găsit aceeaşi situaţie ca acum, de aceea a spus:

„Aţi desfiinţat porunca lui Dumnezeu prin datinile voastre!” ( Marcu 7.13).

Vedeţi, ei au hibridat, au injectat în poruncile lui Dumnezeu, datinile lor şi astfel, au făcut Cuvântul fără putere.

Astăzi se întâmplă la fel. N-a mai rămas nimic, nici o nădejde pentru noi prieteni, decât venirea Domnului Isus Hristos. Aceasta este singura nădejde pe care o mai are biserica.

Dacă s-ar forma şi acum o nouă denominaţiune, atunci biserica ar fi terminată pentru că orice biserică a murit în momentul în care a devenit denominaţiune.

Aici am să vă spun ceva, deşi poate ar fi mai bine să n-o fac. Dacă priviţi atent, veţi vedea că astăzi, Lucifer face acelaşi lucru pe care l-a făcut la început. Vedeţi? Ce a făcut el atunci? A vrut să-şi construiască o împărăţie care să fie mai mare şi mai frumoasă decât Împărăţia lui Mihail, Hristos. El era foarte ambiţios şi dorea cu orice preţ aceasta. Ce a făcut pentru aceasta? I-a luat pe îngerii căzuţi, care şi-au pierdut dreptul şi i-a atras de partea lui.

Astăzi, Lucifer a intrat în biserică şi a pus deoparte Cuvântul, formând o denominaţiune. Acum, el construieşte o biserică, mişcarea ecumenică, unindu-i pe protestanţi cu catolicii. În felul acesta, toţi intră în catolicism. Papa  pe care îl au acum, face tot ceea ce a spus Dumnezeu că va face . Ce face el? Se foloseşte de oamenii acestei mari mişcări ecumenice, care nu-L cunosc pe Dumnezeu, mulţi dintre ei fiind protestanţi. Ce este aceasta? El se foloseşte de îngerii căzuţi:  metodiştii căzuţi, luteranii căzuţi, penticostalii căzuţi, care şi-au pierdut dreptul la moştenirea făgăduită de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei toţi se întorc să facă o mare mişcare ecumenică.

Mesagerii căzuţi, care odată au stat pe Cuvânt, dar care şi-au vândut apoi dreptul de întâi născuţi, alăturându-se lumii.

Acelaşi lucru se întâmplă în zilele din urmă. Astfel, Lucifer realizează prin aceşti oameni, care posedă duhul lui, exact ceea ce a realizat la început, când s-a folosit de îngerii căzuţi, care n-au ţinut la dreptul lor, şi care nu L-au respectat pe Dumnezeu. Da, el face la fel astăzi.

O, voi nu veţi găsi niciodată o altă cale! Nu contează unde sunteţi: într-o casă de adunare, pe stradă, sau oriunde aţi fi; Dumnezeu a dat o singură cale prin care omul se poate întoarce la Hristos, ca să primească viaţa veşnică.

Isus a spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12.32). Aceasta este singura cale pregătită de Dumnezeu.

El este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi de aceea şi Cuvântul Lui este acelaşi.

În Ioan 14.12 Isus Hristos a spus: „Adevărat, adevărat vă spun, că cine crede în Mine, va face şi el lucrările pe care le fac Eu, ba încă va face altele şi mai mari pentru că Eu Mă duc la Tatăl.” Aceasta este calea pregătită de Dumnezeu!

Marcu 16.17-18: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate draci; vor vorbi în limbi noi; vor lua în mână şerpi; dacă vor bea ceva de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.”

Isus Hristos a fost descoperirea lui Dumnezeu; El a fost împlinirea făgăduinţei lui Dumnezeu. El a fost Dumnezeu în trup de carne, aşa cum spune Biblia în 2 Corinteni 5.19: „Dumnezeu era în Hristos…”. Marele IHVH, Creatorul cerurilor şi al pământului S-a arătat într-un trup- Omul Isus.

Şi în acel singur Om, El S-a putut descoperi în plinătate.

          Într-o măsură, El a făcut-o şi prin Moise, prin Iacov şi prin Iosif, dar în plinătate a venit doar în Omul Isus Hristos.

          Astfel, Cuvântul spune despre Hristos: „Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea dumnezeirii” (Coloseni 2.9). Da, Dumnezeu S-a putut exprima deplin prin Hristos, pe Sine.

Şi Hristos a spus: „Cine din voi mă poate acuza că am păcat?” ( Ioan 8.46). Păcatul este necredinţa. Dacă am făcut ceea ce spune Scriptura că voi face, de ce nu mă credeţi şi spuneţi că sunt greşit? Vedeţi? Aceasta este calea pregătită de Dumnezeu.

          Niciodată n-a existat ceva care să fi putut învinge calea lui Dumnezeu. O, dacă oamenii ar înceta să mai injecteze propriile lor păreri şi dacă ar accepta calea lui Dumnezeu, crezând-o! Vedeţi, se pare că este foarte greu ca omul să renunţe la propriile lui păreri. Omul a încercat în toate timpurile să „aranjeze” calea lui Dumnezeu, injectând propriile lui căi pe calea Domnului.

          Credeţi că au găsit ei un alt mod de a se naşte un pui decât cel cunoscut, în care puiul sparge coaja şi iese? Mă  întreb dacă se poate găsi o cale mai bună decât aceasta. Nu, domnule. El stă în interiorul oului şi de fiecare dată îşi dă căpşorul înainte şi înapoi: „Amin! Amin! Amin!” lovind coaja, până când iese afară. Da, domnule! Nu veţi putea găsi niciodată o cale mai bună decât aceasta, deoarece ea este calea pregătită de Dumnezeu.

          Acum dacă cineva spune: „Săracul puişor! Cum trebuie să lovească el  coaja aceea cu ciocul! Ştii ceva? Am să găsesc eu o cale mai bună pentru tine. Am să sparg eu coaja şi te voi scoate afară!”

          Dacă veţi face însă aceasta, îl veţi ucide. El va muri; nu va supravieţui. El trebuie să facă aceste lucruri în ordine, pentru a deveni mai puternic, pentru a primi aer, etc.  Lui i s-a dat o unealtă: acel sâmbure micuţ din vârful ciocului. Şi puişorul îşi mişcă capul înainte şi înapoi, zgâriind coaja oului, până când îşi face o cale ca să iasă afară.

Aş vrea să luaţi aceasta ca un exemplu, ca un fel de a privi felul în care se naşte un creştin. Nu păşind în faţa altarului; nu strângând mâna predicatorului; nu scriindu-şi numele într-un registru, ci stând acolo jos, ciocănind şi plângând; implorând şi rugându-se până când Dumnezeu vă dă putere să ieşiţi afară din coaja lumii.

          Dacă cineva, un păstor, sparge coaja spunând: „O, păi este în ordine! Noi te primim oricum!” şi te ia afară, eşti mort!

Tu trebuie să vii pe calea dată de Dumnezeu. Aceasta este calea pe care trebuie să vină cu toţii- să fie născuţi din Duhul lui Dumnezeu. Staţi acolo până atunci! Cât timp? Până vă naşteţi din nou!

Domnul Isus le-a spus primilor creştini: „să nu se depărteze de Ierusalim” , până când au fost umpluţi cu Duhul Sfânt, până când s-au născut din nou; n-a contat cât au stat: o zi, cinci, nouă sau zece zile, ei au stat acolo şi au aşteptat.          Oamenii nu au găsit o cale nouă pentru raţe şi gâşte. Toamna, ele se pregătesc să plece din Nord spre Sud. Aceasta este calea dată de Dumnezeu: să migreze.

Cu câtva timp în urmă, noi am primit o învăţătură din acest lucru. Îmi amintesc că odată, eram în Texas şi mă aflam pe şosea, dar traficul era oprit pe mai mult de o jumătate de milă.

Atunci am întrebat pe cineva: „Ce se întâmplă?” şi omul mi-a răspuns: „Trec gâştele de pe o parte pe cealaltă a drumului”.

Când în sfârşit am ajuns acolo, era foarte greu să auzi ceva. Ele aveau o trezire. Toate erau pregătite pentru zbor. Urmau să plece acasă, în Nord, pentru a depune ouă şi pentru a-şi creşte puii. Iar înainte de plecare, aveau o trezire.  Acum, aceasta este calea pregătită de Dumnezeu : toate se adună laolaltă pentru a migra. Până acum ele fuseseră despărţite: una într-un loc, alta în altul; una într-un lan de orez, alta într-unul de grâu, dar iată că într-o zi (nu ştiu de ce şi cum) ele se adună laolaltă şi se pregătesc de plecare. Parcă sunt atrase de ceva. Noi numim aceasta, instinct. Este un dar dat de Dumnezeu tuturor animalelor. Şi acest instinct le adună laolaltă înainte de plecare.

Vedeţi voi ce vrea să facă Dumnezeu acum?

El Îşi adună Biserica dintr-o parte şi din alta, pentru o trezire de modă veche, aşa cum se întâmplă dintotdeauna cu gâştele. Ce s-ar fi întâmplat dacă gâştele ar fi căutat o altă cale, dacă şi-ar fi spus: „Păi vom face altfel de data aceasta!”? N-ar fi ajuns niciodată la destinaţie. Nu, domnule!

Dacă tu spui: „Am să-ţi spun ceva. Eu le voi face o cale mai bună – le vom aduna pe toate într-un coteţ!” Părerea ta este că aceasta este o cale mai bună şi spui: „O, noi le putem hrăni şi pregăti mai bine pentru călătorie…” Nu, tu nu poţi face aceasta!

Pe câmp sunt o mulţime de boabe, pe care ele trebuie să le mănânce ca să primească putere. Dacă n-ar mânca acele boabe, ele nu şi-ar putea creşte micuţii. Ele n-ar fi nişte gâşte autentice. Ar fi nişte hibrizi, ca şi noi – dacă ar alege calea pregătită de om. Dar Dumnezeu are o cale şi ele o urmează. Puneţi-le într-un coteţ! Ştiţi ce vor înţelege ele imediat? Puneţi-le într-o denominaţiune şi vor şti imediat ce urmează: să fie măcelărite. Asta-i tot.

Asta urmează după ce le adunaţi într-un coteţ: vor fi masacrate. Gâştele au un simţ mai bine dezvoltat decât noi, în această privinţă. Când sunt adunate într-o astfel de închisoare, ele ştiu că nu mai au posibilitatea să zboare în libertate şi de a face ceea ce a lăsat Dumnezeu pentru ele.  Gâştele ştiu bine aceasta, iar noi ar trebui s-o ştim. Voi nu puteţi să le arătaţi o cale mai bună pe care ar trebui s-o urmeze. Poate că cineva crede că le poate spune: „Ascultaţi, căci am să vă spun eu ce trebuie să faceţi. Mergeţi înapoi pe calea aceea, apoi întoarceţi-vă pe dincolo şi veniţi înapoi pe calea aceea.”

O, crezi cumva că vei putea alege o cale mai bună decât aceea pe care le-a dat-o Dumnezeu?  Ele simt furtuna de la multe mile depărtare şi ştiu cum să se pregătească pentru a o înfrunta şi când pot să plece din nou. Dumnezeu are o cale pentru aceste păsări şi ele au simţurile destul de dezvoltate ca să o urmeze.

Noi însă, nu facem ca ele, ci încercăm să găsim întotdeauna o cale mai bună decât aceea pe care ne-a pregătit-o Dumnezeu. Vedeţi, noi am vrea să avem ceva „al nostru” pe această cale.

Gâsca în schimb, nu dă nici o atenţie acestui lucru, ci urmează doar calea pe care i-a dat-o Dumnezeu, şi care a fost urmată de toţi înaintaşii ei.

Dacă ne-am întoarce din nou la Rusalii, am şti cum să procedăm. Dumnezeu a dat o cale prin Cuvântul şi prin Duhul Său cel Sfânt, dar noi vrem să urmăm mai curând calea pe care a indicat-o doctorul Cutare sau Cutare, sau ceea ce a spus Consiliul Cutare. Toate acestea însă, nu sunt calea Domnului, ci sunt nişte căi lăturalnice.

Biserica a navigat bine pe calea dată de Dumnezeu, până la Conciliul de la Niceea, Roma, dar acolo a făcut o greşeală fatală.

Aţi putea găsi pentru gâşte un conducător mai bun decât cel pus de Dumnezeu? Puteţi lua de exemplu, un gâscan bătrân pe care să-l hrăniţi cu câteva vitamine, să-l numiţi Cumva şi apoi să-l trimiteţi în mijlocul poporului, după ce i-aţi pus în gură un fluier mic care intonează o melodie. După aceea, puteţi da următorul anunţ, în ziare: „O gâscă poate cânta şi toate gâştele sunt invitate să vină să o asculte. Acest gâscan  ştie încotro s-o ia pentru că este cult şi educat.”

Apoi puteţi să-l puneţi să cânte toată după-amiaza, căci nici o raţă nu-l va urma. De ce?

„Oile Mele ascultă glasul Meu; ele nu merg deloc după un străin.” ( Ioan 27.5)

Melodia cântată de el ar putea să fie plăcută. Poate că chiar el, are aripi mai puternice decât un alt gânsac, poate că dansează şi face multe altele. Dar vreau să vă spun ceva: gâştele nu-l vor urma decât atunci când va da acel sunet corect. Aşa este.

Gâştele îşi cunosc conducătorul datorită simţului pe care li l-a dat Dumnezeu, prin instinctul primit de la El.

Voi nu veţi putea să le daţi niciodată un conducător mai bun decât acela, deoarece aceasta este calea pregătită de Dumnezeu pentru ele.

Dacă totuşi veţi pregăti un gânsac pentru această lucrare şi-l veţi pune apoi în fruntea grupului, le va duce probabil în bătaia puştii vânătorilor, care le pândesc la fiecare pas. Dar conducătorul ales de Dumnezeu, le va duce în locul pregătit pentru ele. Da, el le va duce direct spre Louisiana, iar de acolo în jos, spre lanurile de orez, unde vor trăi ocrotite tot restul anului.

Desigur, Dumnezeu ştie ce trebuie să facă gâştele, iar ele cunosc voia Lui.

Credeţi că aţi putea inventa o cale mai bună decât aceea pe care le-a dat-o Dumnezeu?  Micuţa gâscă n-a părăsit niciodată lacul. Ea s-a născut în pădurile din Nord, şi nu a plecat niciodată de acolo, dar la  apropierea frigului este ceva care o ridică în sus. Ea ar putea zbura spre nord, Est sau vest, dar Ceva o împinge să plece spre Sud. Da, Ceva o îndeamnă să plece din zona în care vor veni în curând vânturile reci aducătoare de zăpadă şi furtunile ucigaşe, şi să plece spre Sud, unde va găsi căldură şi hrană. Dumnezeu a pus în aceste păsări un instinct care le conduce exact acolo unde trebuie să ajungă, şi nimeni n-a fost în stare să găsească o cale mai bună decât aceea pe care le-a dat-o Dumnezeu.

Oamenii n-au putut să găsească nici pentru bebeluş o cale mai bună, astfel încât să nu mai plângă atunci când vrea ceva. Da, el  trebuie să plângă când vrea ceva. Asta-i tot.

Poate cineva spune: „Am să pun ceasul să sune şi-i voi da să mănânce la oră fixă!” Dacă faci aşa, copilul va scuipa laptele afară, pentru că încă nu este timpul să mănânce. El este acela care spune ora exactă când trebuie să mănânce, și atunci va începe să plângă până va primi sticla. Asta-i tot. El plânge pentru că vrea să mănânce.

Acum, Dumnezeu recomandă această cale şi pentru copiii Lui, pentru cei credincioşi.  Ei trebuie să plângă atunci când doresc ceva.

O, nu ascultaţi cuvântările intelectuale ale  unuia care vă spune: „Botezul Duhului Sfânt despre care vorbesc unii şi vindecarea divină, nu mai este astăzi! Eu nu pot explica aceste lucruri, dar ele nu mai există şi azi!”

Ascultaţi-mă! Un copil al lui Dumnezeu, nu va da nici o atenţie la aşa ceva!  El va striga până va primi răspunsul dat în Cuvântul lui Dumnezeu, pentru că „omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu” (Matei 4.4)

El plânge şi plânge până când acel Cuvânt al făgăduinţei, îi aparţine. Singura cale pregătită de Dumnezeu pentru copii Săi, este ca ei să trăiască Cuvântul Său! O altă cale nu există ! Asta-i tot. Ei trăiesc fiecare Cuvânt spus de Dumnezeu şi aşteaptă până când îl văd împlinit. Ei stau pur şi simplu şi aşteaptă.

Unii spun: „O, tu nu poţi primi Duhul Sfânt. Aşa ceva nu există!” Ei vor să vă convingă că vorbirea în limbi şi minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în mijlocul bisericii primare nu mai există astăzi. „ Acele zile au trecut!” spun ei.

Credeţi că astăzi nu mai există oameni însetaţi după Dumnezeu? Ba da, ei există şi păstrează în inima lor Cuvântul care spune: „Căci făgăduinţa aceasta, este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”.

Uitaţi-vă la înaintaşii bisericii! Ei au stat cu feţele în mâini şi au plâns şi s-au rugat până când Dumnezeu a turnat peste ei acelaşi Duh Sfânt, care a fost turnat la început (peste biserica primară). Amin. Ce este aceasta? Calea pregătită de Dumnezeu. Amin. Dumnezeu a pregătit o cale pentru ei şi ei au crezut. Petru este acela care le-a arătat calea pregătită de Dumnezeu, în ziua de Rusalii.

Unii spun: „Calea pregătită de Dumnezeu este strângerea mâinii predicatorului; este stropirea; este apartenenţa la biserică” etc…

Dumnezeu va judeca biserica şi lumea prin ceva. Dacă ar judeca-o printr-o biserică, pe care dintre toate o  va alege? Dacă ar judeca-o prin biserica catolică, pe care dintre ele o va alege? Dacă o va judeca prin cea romană,  cea ortodoxă, este pierdută. Dacă o va judeca prin biserica metodistă, baptiștii sunt pierduţi. De ce? Pentru că nimeni nu are voie să adauge sau să scoată vreun Cuvânt din Biblie. Vedeţi?

Aşa că nu uitaţi: un singur Cuvânt necrezut aduce moartea. Încălcarea unui singur Cuvânt, a adus durerea de inimă, fiecare boală, moartea, da, încălcarea Cuvântului a cauzat chiar şi moartea Domnului Isus, care a trebuit să vină să ne răscumpere.

Eva nu a crezut Cuvântul, de aceea s-a lăsat convinsă de Satana care i-a spus: „Păi, cu siguranţă Dumnezeu nu va face aceasta!”

Vedeţi, Lucifer procedează şi astăzi la fel. El spune:

 „Dumnezeu nu ne poate respinge! Noi suntem mulţi, foarte mulţi – milioane – şi suntem puternici. Crezi că Dumnezeu ne va respinge pe toţi? Desigur! El a şi făcut-o. Când aţi respins Cuvântul Său, aţi trecut de partea cealaltă. Vedeţi, nu Dumnezeu vă respinge, ci voi Îl respingeţi pe El! Acesta este adevărul.

Voi trebuie să luaţi pâinea vieţii: „Căci omul nu va trăi doar cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu!” (Matei 4.4). Da, omul va trăi prin Cuvânt. Acest text este scris de Duhul Sfânt, care este Dumnezeu. Şi oamenii au scris această Biblie sub călăuzirea Duhului Sfânt. Acesta este motivul pentru care eu cred că fiecare Cuvânt scris în această carte, este Cuvântul desăvârşit al lui Dumnezeu.

El nu poate fi falsificat, iar la sfârşitul acestei vieţi, fiecare om va fi judecat prin Cuvântul acestei Cărţi. Da, domnule!

Eu nu cred în discursurile intelectuale! Eu cred numai  Cuvântul şi stau pe El până când primesc lumină asupra Lui şi-i văd împlinirea. Apoi o aveţi. Ce? „Omul nu va trăi doar cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”.

Zilele trecute tocmai mă gândeam la textul care spune că neprihănitul Lot îşi chinuia în toate zilele sufletul, din pricina celor ce vedea şi auzea în Sodoma. (2 Petru 2.8).

Şi gândindu-mă la aceasta, m-am întrebat: „ Oare câţi oameni ca Lot, sunt astăzi în USA? Astăzi predicatorii, oameni buni, stau în birourile lor şi privesc pe geam la acest modern streptease (s-ar traduce liber: un dans în timpul căruia femeia se dezbracă de tot). Ei nu pot spune nimic, pentru că 90% din membrii adunărilor lor umblă aşa: femeile îşi taie părul scurt, poartă pantaloni scurţi, în timp ce bărbaţii fumează, beau iar la întâlnirile sociale spun tot felul de „glume moderne”. Și dacă predicatorul îndrăzneşte să spună ceva împotriva tuturor acestor lucruri, va fi excomunicat. Vedeţi? Acesta este Lot cel modern, nu cel  cu adevărat spiritual, care priveşte peste păcat şi nu poate să facă nimic.

Dumnezeu ne-a dat încă un Avraam, care ne separă de toate aceste lucruri. Da, noi trăim deja în acea zi. Da, domnule!

Cuvântul Lui este întotdeauna Adevărul, numai Adevărul! Copiii Lui credincioşi Îl cred şi plâng pentru El, până când primesc Lumina şi totul le este descoperit.

Cuvântul Lui este întotdeauna voia Sa, de aceea, dacă vrei să ştii care este voia Domnului, o găseşti în Biblie: Este Cuvântul lui Dumnezeu. Tot ce este contrar cu El este perversiune. Să nu intraţi în starea de hibrid! Numai ceea ce spune Dumnezeu este Adevărul!

Dacă cineva  îţi spune „ Eu nu cred în botezul Duhului Sfânt. Biserica noastră crede că în momentul în care am crezut, am primit Duhul Sfânt!”

„Ei bine, cum ai primit tu Duhul Sfânt?” căci Petru a spus în ziua de Rusalii: „Pocăiţi-vă şi fiecare dintre voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, apoi veţi primi darul Duhului Sfânt” (Fapte 2.38).

Da, şi el a mai spus: „Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul, Dumnezeul nostru”. (v.39).

Este ca şi cum ai citi indicaţiile de pe sticluţa cu medicamente, dar nu le-ai bea. La ce bun să citeşti prescripţia?

„Păi, noi mergem la seminarii şi învăţăm Istoria Bisericii, etica şi tot ce spune Biblia. Noi învăţăm toate cuvintele greceşti şi ce înseamnă fiecare.” Aceasta este doar instrucţiunea de pe sticluţă.

„O, eu pot să-ţi spun tot ce a zis Petru în ziua (aceasta) de Rusalii: „Căci făgăduinţa aceasta este şi pentru mine…”

Da, eu cred aceasta, eu cred că medicamentul prescris este bun, dar trebuie să-l iau ca să-mi ajute. Poate cineva spune: „Îţi spun sincer că eu cred cu adevărat!”  Dar tu trebuie să-l iei. Numai atunci vei putea vedea efectul produs.

Da, numai când iei Cuvântul lui Dumnezeu vezi adevăratul efect produs de Duhul Sfânt prin credinţă. Atunci se vede dacă eşti sau nu, sămânţa lui Avraam. Când vine Duhul Sfânt, El face ceva: scoate afară toată necredinţa şi pune dragostea Sa.

Isus a spus: „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii.” (Ioan 12.32). Şi El este Cuvântul.

„La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu… Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi…(Ioan 1. 1,14).

Şi noi mai ştim că Cuvântul este Dumnezeu, de aceea, când tu primeşti Cuvântul în inima ta, Cuvântul care a fost înălţat, El te atrage spre Dumnezeu. Aşa este, pentru că Cuvântul este Dumnezeu. Amin.

O, cum Îl iubesc! Cuvântul este întotdeauna Adevărul. Da, domnule! Nu există nici o altă cale mai bună decât calea care a fost dată de Dumnezeu.

A fost odată un profet care se numea Iov. El avea nevoie de mângâiere, dar biserica lui îl acuza, spunând: „O, Iov, tu nu eşti în ordine cu Dumnezeu!” Şi astfel, toţi îl acuzau deşi el avea nevoie de mângâiere. Chiar şi soţia i-a spus: „Blastămă pe Dumnezeu şi mori!” (Iov 2.9). Dar el i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună”. Vedeţi, Iov a stat neclintit până când Dumnezeu i-a dat o vedenie cu privire la Isus Hristos. Credeţi aceasta? (Amin). Și când a primit vedenia, a spus: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia” (Iov 29.25-27).

Nu uitaţi! În vedenie el L-a văzut pe Isus, iar Isus este Cuvântul. Amin. Aceasta este mângâierea pe care o primeşte credinciosul: citirea Cuvântului şi încrederea în făgăduinţele cuprinse în El.

Cuvântul spune: „Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi!” (Romani 3.4)

Pe mine nu mă interesează ce spune altcineva! Eu am respect pentru toţi, dar dacă cineva spune ceva ce este contrar Cuvântului, nu-l cred! Nu, eu nu cred nimic, decât ceea ce spune Cuvântul lui Dumnezeu, deoarece „omul va trăi cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Vedeţi, El nu spune că numai cu un Cuvânt, ci „cu orice Cuvânt”, adică cu tot Cuvântul scris în Biblie. Aşa trăiesc oamenii. Aceasta este singura cale dată de Dumnezeu pentru a trăi.

Iov a fost un profet care a trăit încă înainte de a fi scrisă Biblia. El era un profet, iar Cuvântul Domnului vine la profet. Şi când acest om a avut nevoie de mângâiere, nu a găsit-o nicăieri. A mers la biserica sa, dar acolo nu a găsit nici o mângâiere, ci doar acuzaţii. Cu toate acestea a stat neclintit până când Dumnezeu i-a arătat Cuvântul prin vedenie: aceasta a fost mângâierea lui. El a rămas în picioare în timp ce fulgerele luminau tot cerul, iar tunetele răsunau cu putere, şi a spus: „Chiar dacă viermii îmi vor distruge trupul şi nu voi mai avea carne, tot Îl voi vedea pe Dumnezeu, pentru că El mi-a vorbit. Poate să vină moartea sau orice altceva, eu L-am văzut pe Dumnezeu, am văzut viziunea cu privire la Cuvântul Său.”

Odată, Israelul se afla rob în Egipt şi avea nevoie de o cale ca să iasă de acolo. Şi noi ştim că acolo era un bărbat puternic, numit Moise, care era un bun conducător militar şi  stătea alături de Faraon. Gândul lui era că într-o zi va fi eliberatorul poporului său. Şi iată că, într-o zi, el a încercat să facă ceva prin propriile lui forţe, dar nu aceasta era calea pregătită de Dumnezeu. Îi lipsea ceva.

Dar iată că într-o zi, după mulţi ani, când se afla deja în pustiu, a găsit ceea ce îi lipsea, într-un rug aprins. Atunci Moise a avut o vedenie a Cuvântului şi anume rugul aprins în care i s-a arătat Dumnezeu. Şi când avea vedenia, Cuvântul i-a spus: „Mi-am adus aminte de făgăduinţa Mea.” Amin. „pe care i-am făcut-o lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, şi am venit să-Mi eliberez poporul!” Amin!

O, Doamne! Aşa cum am spus şi aseară, Moise a devenit un întemniţat al lui Dumnezeu.

În cazul în care Dumnezeu face din voi întemniţaţii Lui (şi Pavel a fost un întemniţat al lui Hristos), nu mai puteţi privi unde vreţi, nici să ascultaţi părerile cuiva. Atunci va trebui să mergeţi pe unde vă arată El. De ce? Pentru că sunteţi întemniţaţii Lui.

Pavel ştia că este împins de Duhul să meargă acolo unde din firea lui n-ar fi vrut. El ştia de asemenea, când Dumnezeu îi interzicea să facă anumite lucruri. Şi el trebuia să rămână liniştit şi să se supună în totul.

Într-o zi, după el a alergat o ghicitoare care spunea în gura mare: „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului celui prea înalt…”(Fapte 16.17). Pavel ar fi vrut s-o mustre ca să tacă, dar nu a făcut-o, pentru că Duhul Sfânt din el nu i-a dat voie. Astfel, ghicitoarea a mers mai multe zile după el, strigând acele cuvinte. Dar când Dumnezeu i-a spus: „Mustr-o!” el a făcut-o şi tânăra n-a mai ghicit niciodată. El n-a putut s-o facă decât atunci când i-a poruncit Dumnezeu. Amin.

          O, dacă biserica ar putea să trăiască din nou măreaţa Sa prezenţă! Într-o zi, Dumnezeu se va întoarce şi va lăsa Puterea Lui în mijlocul ei, astfel încât se vor petrece din nou lucruri măreţe. Voi nu puteţi amesteca însă Cuvântul cu părerile voastre, căci atunci veţi obţine un hibrid. Staţi exact pe ceea ce a spus Dumnezeu! Staţi în Cuvântul lui Dumnezeu şi El Îl va legitima ca Adevăr. Da, domnule.

Dumnezeu i-a dat lui Israel o cale. El a uns un profet, a trimis Stâlpul de Foc, a legitimat Cuvântul vorbit prin profet prin semne şi minuni ale creaţiei:

„Moise, întinde-ţi toiagul peste mare, priveşte spre Est şi spune: „ Să vină muştele!” Şi Moise, un om al Cuvântului, ştia că omul nu poate crea, dar la porunca Domnului, şi-a întins toiagul şi a spus: „Să vină muşte peste întregul Egipt!” şi muştele create au venit la existenţă prin cuvântul unui om.

Dumnezeu Îl foloseşte pe om ca instrument pentru a-şi împlini planul. El poate vorbi doar prin om, deoarece Cuvântul spune:

Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă, căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic!” (Ioan 15.3). Aşa este.

Acolo nu erau broaşte, dar El a  spus: „Moise, du-te, ridică-ţi toiagul şi cheamă broaşte!” Aceasta era însărcinarea pe care i-a dat-o Dumnezeu, și Moise nu s-a ridicat să spună: „Păi, stai puţin, stai puţin! Poate că zilele acestor lucruri au…eu n-am mai auzit de aşa ceva. N-ar fi mai bine să-mi dai ceva mai uşor de făcut?”

El nu avea nici o denominaţiune intelectuală care să-l sfătuiască ce să facă, ci a trăit şi a procedat conform Cuvântului lui Dumnezeu.

El era un întemniţat al lui Dumnezeu, de aceea putea să meargă şi să facă numai ceea ce-i poruncise Duhul să facă. Amin. Aşa că şi-a ridicat toiagul şi a chemat broaştele la existenţă, iar ele au apărut pretutindeni. Amin.

Apoi, ei au jertfit un miel pentru păcatele lor. Aceea era calea dată de Dumnezeu: jertfirea unui miel. Calea dată de Dumnezeu a făcut apoi drum prin mijlocul Mării Roşii. Da, calea pregătită de Dumnezeu, le-a dat un profet, un Stâlp de Foc care să-i conducă ca o dovadă a Cuvântului, un om legitimat de Dumnezeu, căci Dumnezeu împlinea tot ce spunea el.

Cu toate acestea, după ce au trecut marea, ei au avut o lege. Vedeţi, acesta era omul! Aşa acţionează întotdeauna, încercând să injecteze propriile sale căi în Cuvântul Domnului.

Dar Calea dată de Dumnezeu, este întotdeauna modelul prin care îşi ţine Cuvântul.

Moartea a lovit Egiptul. Ea i-a lovit pe toţi aceia care nu s-au aflat sub sângele mielului. Apoi, când a venit grindina, bubele, muştele, păduchii şi toate celelalte urgii, Dumnezeu a pregătit o cale de salvare pentru aleşii Săi. El alesese pentru ai Săi ţinutul Gosen. În cea de-a zecea urgie, a venit îngerul morţii, care a străbătut tot Egiptul. Şi Israelul trebuia să aibă ceva care să-l izbăvească din această ultimă urgie, căci altfel moartea l-ar fi lovit şi pe el. Aceasta pentru că plata păcatului este moartea, şi Israelul a păcătuit. Şi pentru ca moartea să nu lovească poporul care încerca să-L urmeze, Dumnezeu le-a dat un semn: sângele mielului trebuia uns pe uşciorii uşii, pentru a-i proteja pe întâii născuţi. Aceasta era calea dată de Dumnezeu. Egiptul însă credea că poate fi scăpat din această urgie de marii lor teologi şi doctori. Cu toate acestea, îngerul morţii a măturat totul începând din vârful piramidei, pentru că nu a găsit sângele mielului.

Orice religie care nu are sângele lui Isus Hristos peste ea, este lovită de îngerul morţii. Moartea este peste ea, despărţit de Dumnezeu. Poate cineva spune: „Păi eu am sângele!” Dacă sângele nu şi-a făcut efectul, dacă nu îl vezi în viaţa ta, adică dacă nu eşti un copil consacrat al lui Dumnezeu, aşa cum a spus Isus că trebuie să fii, ar trebui să fii atent, deoarece ai putea să ai altceva în locul sângelui Său. S-ar putea să ai puţină teologie sau senzaţii injectate în locul sângelui Său.

Dacă spui: „Am tremurat… Am dansat… Am făcut asta…”, ai grijă!

Dacă medicamentul te-a chinuit vreodată, este bine pentru fiecare fiinţă umană. Te va salva din păcat, te va curăța de toată murdăria, va înlătura îndoiala și va face din tine o creație nouă în Isus Hristos. Amin.

Moartea lovea Egiptul. Dumnezeu îi despărţea pe credincioşi de necredincioşi, prin sângele de deasupra uşii.

Moise, slujitorul credincios al lui Dumnezeu, care a urmat fiecare poruncă a Domnului, a ajuns la capătul drumului său şi trebuia să moară. El avea o sută douăzeci de ani şi trebuia să moară, dar nu avea un loc pregătit în care să moară, de aceea Dumnezeu i-a pregătit o stâncă. Amin. Şi Moise a început să urce pe acea stâncă până când a ajuns deasupra oricărei necredinţe, şi a murit acolo, privind spre ţara făgăduită. Acesta este locul. Acea stâncă este Hristos, care ne arată spre Ţara făgăduită. Tu vei ajunge într-o zi la El şi atunci vei vedea că fiecare făgăduinţă a lui Dumnezeu este adevărată. Absolut. Aşa este.

„Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da.” (Ioan 15.7). Şi aceasta pentru că El este Cuvântul. Dacă tu rămâi în El, atunci Domnul se poate descoperi prin tine.

Şi acum priviţi. După ce a murit, Moise avea nevoie de cineva care să-l îngroape, și Dumnezeu i-a dat îngerii. De ce? Pentru că nici un om de pe pământ nu putea să-l ducă acolo unde urma să meargă el. Acesta este motivul pentru care Dumnezeu i-a trimis pe îngeri ca să-l ducă Acasă.

Enoh a avut şi el nevoie de o scăriţă într-o zi. El a umblat trei sute de ani cu Dumnezeu şi L-a mulţumit în toate lucrurile. Dar într-o zi, el a avut nevoie de o scăriţă, iar Dumnezeu i-a dat o cale în sus, care ducea direct Acasă.

Ilie a avut odată nevoie de o manta, iar Dumnezeu i-a dat un car tras de cai. O, Doamne!

Samson a avut nevoie de o suliţă, iar Dumnezeu i-a dat o falcă de măgar, cu care a ucis o mie de filisteni.

Dumnezeu vă dă întotdeauna lucrul de care aveţi nevoie. El are o cale.

Dacă Samson ar fi spus: „Păi, stai puţin! Osul acesta nu este ascuţit deloc, nu este o suliţă! Uită-te ce coifuri groase au aceşti soldaţi duşmani!” nu ar fi putut face nimic, dar el a urmat calea dată de Dumnezeu şi a intrat în luptă. Asta-i tot ce vă trebuie. Luaţi tot ce vă spune Dumnezeu şi mergeţi la luptă cu toată hotărârea, căci după un timp veţi fi eliberaţi. Da, domnule!

Iosua a avut nevoie de un pod, iar Dumnezeu i-a dat un stăvilar puternic, un stăvilar duhovnicesc, care a ţinut pe loc apele Iordanului, astfel încât el şi poporul său au putut să meargă înainte ca să împlinească Cuvântul Domnului. El avea nevoie de un pod.

Daniel a avut nevoie de nişte gratii care să ţină leii departe de el, dar Dumnezeu i-a dat un înger. Vedeţi, aceasta este calea pregătită de Dumnezeu. Dumnezeu ne dă exact lucrul de care avem nevoie, dar ni-l dă în felul Său.

Dacă Daniel ar fi spus: „Stai puţin! Eu m-am gândit la o cale mai bună decât Stâlpul de foc care stă înaintea mea. S-ar putea ca el să nu aibă nici un efect asupra leilor. S-ar putea ca ei să sară asupra mea chiar şi prin acest Stâlp de foc. Cum ar fi dacă mi-ai face o cuşcă mare şi m-ai pune în ea?” Vedeţi, dacă Daniel ar fi încercat să facă ceva, nu ar fi ieşit nimic. Dar el a aşteptat calea pregătită de Dumnezeu, aşa că s-a dus , s-a culcat şi a dormit liniştit toată noaptea. Da, domnule. Aceasta este calea pregătită de Dumnezeu.

Cei trei evrei tineri aveau nevoie de apă când au fost puşi în faţa cuptorului încins, dar Dumnezeu le-a dat un al patrulea Om. Da, domnule, aceasta era tot ce le trebuia. Ce s-ar fi întâmplat dacă ei ar fi spus: „Stai puţin! Faptul că mai vine unul în cuptor, nu ne ajută cu nimic! Nouă ne trebuie un furtun cu apă ca să stingem focul!”? Dar ei au acceptat calea pregătită de Dumnezeu şi astfel focul n-a avut nici o putere asupra lor. Nici măcar nu au mirosit a fum. De ce? Ei au mers pe calea pregătită de Dumnezeu.

Înţelepţii (magii) aveau nevoie de o busolă care să-i călăuzească spre Pruncul nou născut din Betleem, dar Dumnezeu le-a dat o stea. Vedeţi? Şi ei au urmat steaua. Aceasta este tot ce le trebuia.

Lumea avea nevoie de un Salvator, iar Dumnezeu i-a dat un Fiu. Amin. Biserica avea nevoie de putere, iar Dumnezeu i-a dat Duhul Sfânt. El nu a dat o carte de morală, nici un guvern creştin, ci i-a dat Duhul Sfânt. Aceasta este calea lui Dumnezeu.

El nu a spus niciodată: „Duceţi-vă şi studiaţi la Ierusalim, până când primiţi o anumită educaţie…”, ci cuvintele Sale au fost: „Aşteptaţi până când veţi primi o putere de sus, când Duhul Sfânt Se va pogorî peste voi. Atunci îmi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria (în Chicago, Illinois) şi până la marginile pământului.” (Fapte1.8).

Aceasta este mărturia lui Dumnezeu: Duhul Sfânt. El nu a dat o carte de morală şi nici o denominaţiune.

Unii spun: „Noi dorim să devenim creştini pe deplin!” Şi pentru aceasta încep să înveţe crezurile bisericilor la care au aderat, dar Dumnezeu nu ne-a cerut niciodată să învăţăm ceva, ci El a spus: „ ci voi veţi primi o putere de sus”. Amin.

Cineva m-a întrebat zilele trecute: „Domnule Branham, de ce nu crezi în denominaţiuni?”

„Eu nu am nimic împotriva oamenilor de acolo,” am răspuns, „dar nu cred în sistemul acela”. „De ce aceasta?” a întrebat el.

„În primul rând, pentru că nu aceasta este calea dată de Dumnezeu.”

„Tu la care denominaţiune aparţii?”

„La nici una,” am răspuns eu.

„Atunci unde aparţii?”

„La o Împărăţie.”

„Şi cum poţi ajunge Acolo?”

„Tu eşti născut în Ea,” am răspuns. Amin.

Da, tu eşti născut în Împărăţia lui Dumnezeu. Cum? Prin Duhul Sfânt. Acesta este Martorul lui Dumnezeu. El ne dă mărturia prin Cuvântul lui Dumnezeu, că am trecut din moarte la Viaţă, pentru că suntem în Împărăţia lui Dumnezeu. Acesta este Dumnezeu.

          El avea nevoie de un Conducător pentru Biserică, dar pentru aceasta nu a educat şi nici nu a trimis un mare preot, un papă sau pe altcineva, ci ni L-a dat pe Duhul Sfânt.

          Omul moare, sistemul lui moare şi totul trece, dar Duhul Sfânt este Dumnezeul cel veşnic şi El nu poate muri. El ne-a dat un Conducător veşnic şi acesta este Duhul Sfânt. Oamenii aveau nevoie de cineva care să-i călăuzească, de cineva care să-i înveţe ce să facă, cum să trăiască, cum să vorbească poporului, ce să facă în prigoană, cum să biruiască boala şi păcatul.  Omul a încercat să atragă spre el tot felul de plăceri, de crezuri şi dovezi, de botezuri şi senzaţii, de simţăminte ciudate,  dar voi să rămâneţi la Duhul Sfânt care este calea dată de Dumnezeu pentru Biserica Sa. Amin.

Duhul Sfânt este Dumnezeu şi Dumnezeu este Cuvântul. Deci Duhul Sfânt este acest Cuvânt legitimat pe deplin. Duhul Sfânt este Cel ce aduce Cuvântul făgăduit la Viaţă.

Cineva spune: „Am avut un simţământ!” dar dacă simţământul tău nu este legitimat de acest Cuvânt, dă-i pace! Da, domnule! Unii spun: „Am făcut asta şi cealaltă şi m-am botezat aşa şi aşa!”

Pe mine nu mă interesează ce şi cum ai făcut! Dacă Duhul Sfânt locuieşte în tine, va legitima Cuvântul Său prin tine, deoarece Isus a spus: „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede…” (Marcu 16.17). Amin. Aceasta este calea dată de Dumnezeu.

Două mii de ani! Totul a mers bine cam trei sute de ani, apoi ei au avut o întâlnire, un Conciliu la Niceea, Roma şi au vrut să injecteze ceva. După mesajul lui John Wesley a urmat o nouă injectare. Şi tot aşa au continuat cu Conciliul lor până în timpul acesta, iar bisericile lor au devenit un hibrid prin morala învăţată de oameni. Da, acum ei sunt căzuţi de pe cale.

Biserica are nevoie de un semn biblic adevărat, în aceste zile din urmă. Ea are nevoie de ceva.

Acum, înainte de a ne apropia de rândul de rugăciune, uitaţi-vă puţin la aceste denominaţiuni. Priviţi-le puţin şi gândiţi-vă la căile penticostale, la cele metodiste, baptiste şi chiar la cei independenţi. Mulţi nici nu mai ştiu unde să stea. Biserica are nevoie astăzi de o dovadă biblică. Ce a spus Isus în Ioan 14.12?

Adevărat , adevărat vă spun că cine crede în Mine, va face şi el lucrările Mele, pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.”

Observaţi, El a mai făgăduit că la venirea Fiului omului va fi ca în zilele lui Iona. „Căci după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.” (Luca 17.30).

Comparaţi zilele lui Lot cu timpul nostru. Priviţi Geneza 6 şi vedeţi dacă astăzi nu este la fel: femeile devin tot mai frumoase. Azi avem cele mai frumoase femei care au existat vreodată pe Pământ. Da, ele sunt cu mult mai frumoase decât acum câţiva ani. Ele au la dispoziţie o mulţime de posibilităţi de a se înfrumuseţa: vopsele, pudre, fixative şi bigudiuri, tot felul de haine imorale care le scot în evidenţă formele trupului, făcându-le mai atrăgătoare.

Ieri a venit la mine un bărbat şi mi-a spus: „Am doi băieţi: unul de șaisprezece ani şi unul de doisprezece ani. Mergând pe stradă, am văzut stripteasele acelea… Ştii frate Branham, băieţii mei sunt nişte bărbaţi mai mici. Ce să le spun în legătură cu cele văzute?”

„Nu ştiu, domnule,” i-am răspuns eu. „Adu-i la Hristos

ca să fie salvaţi şi umpluţi cu Duhul Sfânt şi atunci îşi vor întoarce capul de la aceste streptease moderne. Amintiţi-vă că atunci când fiii lui Dumnezeu au privit la fiicele oamenilor, au văzut că erau frumoase şi le-au luat de neveste.”

Priviţi marele scandal iscat în Anglia şi în Statele Unite, o, este teribil! Suntem deja în ceasul când lumina roşie străluceşte pretutindeni, vestind venirea Domnului.

          Şi Isus a spus: „Ce s-a întâmplat înainte de distrugerea Sodomei prin foc, se va întâmpla aidoma, înainte de venirea Fiului Omului.”

          Femeile de astăzi au devenit atât de… o, ele nu-şi dau seama ce fac, pentru că sunt purtate de un duh rău. Altfel, de ce şi-ar scoate hainele de pe ele, ca să le vadă toţi goliciunea? Femeia nu vrea să fie rea, dar a  fost prinsă în capcana Satanei şi nu ştie. Vedeţi, exact aşa a fost şi în vechime. Trupurile femeilor sunt expuse pretutindeni privirilor, ispitindu-i astfel pe fiii lui Dumnezeu, în timp ce legea Sodomei şi Gomorei le protejează. Ce ruşine! Iar guvernul nostru stă nepăsător în faţa acestor lucruri.

Aş vrea să fiu guvernator pentru un timp ca să am naţiunea în mână, căci dacă aş prinde o femeie îmbrăcată imoral, aş închide-o pe viaţă. (adunarea aplaudă). Dacă aş prinde un bărbat şi o femeie care…(adunarea aplaudă). Dacă un bărbat şi o femeie ar fi prinşi în curvie, ar deveni sterili, iar doctorul ar fi pus să facă acest lucru în public. Da, domnule.

Aşa este. Noi avem nevoie de o lege aspră. Ceea ce avem însă acum, este o adunătură de politicieni, care pot fi duşi în ce parte vrei. Totul este corupt.

Întoarce-te Biserică, înapoi la Cuvântul Dumnezeului celui viu! Trăieşte prin El şi numai prin El, căci la aceasta este chemat poporul Său!

Dumnezeu i-a făgăduit Bisericii un semn biblic. El a spus că va avea loc o nouă înviere, după ce Isus Hristos şi biserica Sa, vor deveni una, în zilele din urmă. El a făgăduit aceasta, şi noi ştim că este adevărat. El a mai făgăduit că va avea loc o restituire a credinţei. Am citit despre această credinţă în cartea lui Iuda 3: „…credinţa care a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna.”

Noi am primit această făgăduinţă şi prin profeţia din Maleahi 4.5, unde ni se spune despre venirea profetului Ilie, care va întoarce inima copiilor spre părinţi. O, Doamne! Înapoi  la sămânţa originală! Înapoi la Cuvântul original, Cuvânt cu Cuvânt şi din putere în putere, prin semne şi minuni care dovedesc prezenţa vie a Domnului Isus Hristos. După două mii de ani El este încă viu. El este acelaşi ieri, azi şi în veci.

L-am rugat pe Billy ca după o jumătate de oră să mă avertizeze ca să închei, dar eu am trecut cu mult peste timpul stabilit.

Ştiu că nu mai am timp şi că trebuie să mă apropiu de încheiere. Prieteni, nu vă mulţumiţi doar cu faptul că veniţi la adunare şi că puteţi spune: „Mi-a plăcut. A fost cam cald, dar mi-a plăcut!” Să nu faceţi aceasta! Fiţi sinceri. Intraţi în problemă. Mărturisiţi-vă şi curăţiţi-vă. Dacă aveţi o îndoială cât de mică în inima voastră, să nu veniţi în rândul de rugăciune. Nu, domnilor. Vreau curăţie. Mărturisirile voastre sunt ca un sens giratoriu.

Cu câteva săptămâni în urmă am discutat cu o femeie. Am aflat că ea avea un copil de la un alt bărbat. Ea spunea că a trăit cu doi tineri şi că apoi s-a căsătorit cu unul dintre ei, pentru că l-a iubit mai mult şi i-a spus că copilul este al lui. În realitate, ea a ştiut tot timpul că copilul este al celuilalt bărbat. Şi ea îmi spunea: „ Eu i-am mărturisit acest lucru soţului meu!”

„Da, este bine că ai făcut-o”, am răspuns eu, „dar iată cum ai făcut-o: „O, dragul meu te-ai gândit vreodată dragule? O, John, ce ai spune dacă acest copil este al altuia şi nu al tău? Nu m-ai crede, este adevărat?”

„Nu”, a răspuns el.

 „Şi totuşi, dacă este aşa?”

 „O, draga mea, haide mai bine să mergem în oraş să mâncăm un hamburger.” Aceasta nu este mărturisire. Pune-te jos pe genunchi! Aceasta este calea pe care vin oamenii la Dumnezeu. Ei spun: O, Doamne, Tu eşti atât de bun, încât mă laşi să fac tot ce vreau…”.

Să nu credeţi aceasta! Dumnezeu a dat o lege prin care puteţi trăi. Cât timp nu te cureţi, cât timp nu speli totul, nu mărturiseşti totul şi nu-L crezi din inimă, cât timp nu te întorci la Cuvântul Său, eşti încă vinovat. Altfel nu se poate.

Tu trebuie să trânteşti acel duh! Oamenii trebuie să vină smeriţi, să-şi plece genunchii cu sinceritate şi să stea acolo până când primesc cu adevărat  eliberarea, până când Duhul Sfânt, puterea dragostei lui Dumnezeu, intră în inima lor şi îi face să mărturisească toate păcatele, toată necredinţa şi Îl primesc pe Domnul Isus Hristos.

Uitaţi-vă cum a lucrat El în vechime! Cum a ştiut femeia de la fântână că  Cel ce stă înaintea ei, este Mesia cel aşteptat?

El i-a spus ce este greşit în viaţa ei. Da, El i-a spus că a trăit cu cinci bărbaţi: „Pentru că cinci bărbaţi ai avut ; şi acela pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.” (Ioan 4.18). Şase bărbaţi cu care trăise nelegitim. Când El a spus aceste cuvinte, femeia a văzut că înaintea ei stă Acela, „Cuvântul lui Dumnezeu viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri, care judecă gândurile şi simţurile inimii.”

Aceasta a făcut-o să spună: „Doamne, văd că eşti proroc.” (Ioan 4.19). Vedeţi? Cuvântul Domnului vine la profet ca să descopere aceste lucruri.

Şi ea spunea mai departe: „Noi n-am mai avut nici un profet de sute de ani, dar Tu trebuie să fii un profet. Ştiu că are să vină Mesia, iar când va veni El, ne va spune toate lucrurile.

Iar Isus i-a răspuns: „Eu, Cel ce vorbesc cu tine, sunt Acela” (În Biblia engleză este scris: „Eu sunt El. ” ).

Şi toţi oamenii din Sihar au alergat să-L vadă şi să-L

asculte pe Isus Hristos, mulţi dintre ei primindu-L. Nu mai era nevoie să dovedească încă odată acest lucru, pentru că oamenii au crezut spusele femeii. Mărturia ei o schimbase într-o asemenea măsură, încât nu era cu putinţă să n-o creadă.

          O, Doamne, dă-ne bărbaţi şi femei cu mărturisiri pozitive, care să-i aducă pe oameni la o pocăinţă adevărată.

Oamenii din Sihar au crezut în Domnul Isus Hristos datorită mărturiei femeii. Prin acel semn: descoperirea gândurilor inimii, El a dovedit că este Mesia.

          Dumnezeule, ajută-mă ca prin acelaşi semn, prin Duhul Tău, să pot dovedi încă o dată că Tu eşti încă Mesia. Amin.

          Noi vom putea trăi numai prin Cuvântul Tău, Doamne.

Acceptaţi calea dată de Dumnezeu pentru zilele din urmă. Dacă în seara aceasta sunteţi bolnavi, Dumnezeu a dat o cale, iar această cale este Isus Hristos. Dacă sunteţi păcătoşi (necredincioşi), Isus Hristos este calea dată de Dumnezeu. Credeţi numai în El. El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Apoi, El este Duhul Sfânt. Isus Hristos este Duhul Sfânt; Hristos în formă de Duh.

Peste puţină vreme, lumea nu Mă va mai vedea, dar voi mă veţi vedea; pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi.

În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt în Tatăl Meu, că voi sunteţi în Mine, şi că Eu sunt în voi.” ( Ioan 14.19-20).

          Dumnezeu a dat o cale pentru copii Săi credincioşi, și această cale este Isus Hristos, Acelaşi ieri, azi şi în veci.

          Haideţi să ne plecăm pentru un moment, capetele.

Credeţi că El este Calea? Este cineva care crede, dar încă nu L-a acceptat? Prietene, vrei să fii sincer, să-ţi ridici mâna şi să spui: „ Frate Branham, roagă-te pentru mine!”? „O, n-aş vrea să-L întâlnesc pe Dumnezeu aşa cum sunt acum.”

          Într-o zi am interceptat din greşeală o convorbire telefonică. Erau un bărbat şi o femeie, probabil creştini. Şi el spunea: „Soţul tău doarme încă?” „Da, spunea ea, dar dacă află vreodată despre… nu are nici o importanţă pentru mine, nu mă interesează…” şi se auzea un plâns de bebeluş.

          Vă daţi seama? Puteţi înţelege aceste lucruri? Această lume murdară, stricată şi obscenă, este la sfârşit  Nu va mai rămâne nici măcar o clădire în picioare, nici aici în Chicago, nici în alte părţi. Dumnezeu a hotărât să reverse cea de-a şasea pecete peste pământ. Dar înainte ca să facă aceasta, Mireasa Lui va pleca de aici. Mireasa va pleca, dar Biserica va trece prin necaz. Micuţa Lui Soţie nu va trece prin urgiile care vor veni.

          Nu vreţi să faceţi şi voi parte din această Mireasă? Dacă doriţi aceasta şi vreţi să mă rog pentru voi, ridicaţi-vă mâna în timp ce staţi cu capul plecat. Dumnezeu să te binecuvânteze! Şi pe tine.

          Tatăl nostru ceresc, toate cuvintele pe care le-am spus eu, nu valorează nimic în comparaţie cu un singur Cuvânt spus de Tine. Eu sunt doar un om care citează ceea ce ai spus Tu. Acum, mă rog pentru cei care şi-au ridicat mâinile. Îndură-Te de ei, Doamne!

          Vedenia pe care am avut-o azi dimineaţă, m-a sfâşiat, Doamne, de aceea Te rog să mă ajuţi să mă liniştesc. Sunt nervos, de aceea Te rog să mă ajuţi Tu.

          Dacă mai sunt şi alţii care nu au ridicat mâinile din diferite motive, îngăduie ca marele Duh Sfânt care se plimbă prin clădire, să le cerceteze inimile şi să-i ajute să se întoarcă la Tine. Doamne, știu că obiceiul este de a-i chema pe oameni la altar și noi credem că este în ordine, dar tot în Scriptură este scris: „Cei ce au primit propovăduirea au fost botezaţi…”

          Rugămintea mea, Dumnezeule, este ca toţi să alerge să primească botezul creştin, crezând în Tine, mărturisindu-şi păcatele şi acceptându-L pe Isus Hristos şi Sângele Lui pentru a fi iertaţi. Îngăduie să fie umpluţi apoi, cu Duhul Sfânt al făgăduinţei Tale, cu acea Viaţă care le schimbă întreaga trăire, dându-le o nădejde nouă, şi făcând din ei nişte întemniţaţi ai Tăi, care nu mai au nici o dorinţă sau ambiţie lumească.

          Aşa a fost şi Pavel. El dorea să devină un mare rabin, un om mare. El s-a pregătit pentru aceasta, dar într-o zi, el s-a întâlnit pe drumul Damascului cu Stâlpul de foc, care i-a spus: „Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”

El l-a strigat pe nume: „Saule, Saule! Cum era posibil ca un Stâlp de foc să-l strige pe nume? Dar El a spus în continuare: „Eu sunt Isus …” Şi Pavel ştia bine ce a făcut Isus când a fost pe pământ. El ştia că Acel Stâlp de foc era Hristosul, Cel care a condus Israelul afară din robia Egiptului; Cel care l-a călăuzit prin pustie până în ţara făgăduită. El ştia că Acela era încă Unsul.

          O, Doamne, şi noi ştim că Tu eşti încă Acelaşi şi astăzi! Eu mă rog pentru fiecare dintre aceşti oameni. Pune Tu pacea în inimile lor! Sfinţeşte această biserică mică şi pe toţi cei ce au intrat în locul acesta. Te rog aceasta în Numele lui Isus.

          Apoi, Te rog Tată, să vindeci bolnavii. Dovedeşte că am spus adevărul. Doamne, timpul trece şi eu îmbătrânesc, dar Te rog să mă ajuţi să câştig fiecare suflet care-Ţi aparţine. O, Dumnezeule, îngăduie ca oamenii să vadă că Atotputernicul Însuşi a coborât în mijlocul nostru ca să dovedească că El este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Fă ca aceşti oameni să înţeleagă că „omul nu poate trăi numai cu pâine, ci cu fiecare Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.”

          Îndură-Te Doamne şi îngăduie ca marea infecţie care produce hibrizi şi care aduce necredinţă în inimile oamenilor, să fie îndepărtată de Duhul Sfânt. Îngăduie ca germenul Vieţii Veşnice să trăiască în ei, astfel încât fiecare să poată creşte la statura lui Isus Hristos, acum, când trăim în zilele din urmă. Cuvântul spune că „El şi Soţia Lui, vor fi una”. Îndură-Te Doamne, căci Te rog în Numele lui Isus. Amin.

          Acum aş vrea ca toţi cei ce v-aţi ridicat mâinile, să credeţi. Dacă credeţi în Domnul Isus Hristos, dacă Îl acceptaţi ca Salvator şi primiţi Sângele Lui care S-a vărsat pentru păcatele voastre, atunci vreau să vă văd la serviciul de botez care va urma imediat. Fraţii vă vor spune ce trebuie să faceţi.

Acum ne vom ocupa de cei bolnavi şi suferinzi, care au numere de rugăciune. Vom începe de la numărul 1. Părerea mea este să luăm cam 15 numere. Deci de la 1-15. Voi chema încă 15 cam peste 20 de minute.

          Numărul 1. Cine are nr.1? Să ridice mâna. Nu te vedem prea bine din cauza luminii. Deci numerele 1 , 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8… Deci cei ce au numerele de la 1 la 15 să se ridice în picioare, în timp ce ceilalţi se vor apleca. Veniţi în faţă. Ne vom ruga pentru doamna aceasta care este bolnavă şi stă aici. Este doamna Way şi mă voi ruga pentru ea.

          Este atât de cald aici, încât transpiraţia îmi curge afară din pantofi. Să ne rugăm cu toţii, cu capetele plecate.

          Tatăl nostru ceresc, dăruieşte-ne aceste binecuvântări în Numele Domnului Isus Hristos, Fiul Tău. Fă ca harul şi îndurarea Ta să o ajute pe scumpa noastră soră, care are nevoie de ajutorul Tău. Lasă ca Duhul Sfânt să vină peste ea, Tată şi să-i redea sănătatea. Ea este bolnavă. A venit la biserică să se bucure, dar iată că acum este bolnavă, leşinată din cauza căldurii. Dumnezeule, dă-i vindecarea. Te rog aceasta, în Numele lui Isus Hristos, Amin.

           În ordine, Domnul binecuvântează acum. Crede, soră. Văd că sora Way încuviinţează aceasta din cap. Dacă vrea cineva s-o ducă puţin afară ca să ia puţin aer curat. Aici este îngrozitor de cald.

          Ia să vedem câţi sunt ( fratele Vayle spune: „Zece”) În ordine.

          Să începem rândul de rugăciune. Acum aş vrea ca fiecare să se roage plin de respect. Aş dori ca pianistul să intoneze o cântare:

                    Crede numai, crede numai

                    Totul e posibil, crede numai…

Asta-i bine. Acum aş vrea să vă rugaţi cu toţii. În ordine. Nu vă mai plimbaţi, vă rog. Nu, nu! Cei care tot intraţi şi ieşiţi, vă rog să n-o mai faceţi, pentru că este foarte periculos. Da, foarte, foarte periculos. În ordine. Acum doresc să vă rugaţi cu toţii în linişte şi să credeţi din toată inima.

          Biletul cu numărul 2. În ordine. Dacă nu este aici, să ne plecăm capetele. Este îngrozitor de cald. Poate că doamna aceasta din faţă are numărul 2. Nu ştiu ce este cu ea, poate este norvegiană, căci nu răspunde nimic.

          Billy, verifică te rog, dacă nu cumva are numărul 2 (cineva spune că femeia are într-adevăr numărul 2). În ordine.

          Acum aş vrea să ne rugăm cu toţii. Câţi dintre voi doresc să se roage? Ridicaţi mâinile şi spuneţi: „Eu doresc să mă rog crezând în Dumnezeu!” Câţi dintre cei ce nu au numere de rugăciune cred că Dumnezeu îi poate vindeca şi aşa? Să vă văd mâinile. Toţi credeţi aceasta. În ordine, da toţi cei prezenţi cred aceasta. Aveţi doar credinţă. Nu vă îndoiţi, ci credeţi din toată inima în Dumnezeu. În ordine.

          Vino doamnă. Este ceva care-i face pe toţi grăbiţi şi agitaţi, iar Duhului Domnului nu-i place aceasta. Haideţi să ne liniştim. Liniştiţi-vă şi spuneţi doar atât: „Sunt aici! Doamne, sunt aici ca să Te slujesc. Te iubesc şi ştiu că-mi vei răspunde la cerere.” Aşa. Acum mă puteţi auzi? Voi încerca să stau aici.

          Şi acum doamna aceasta. Aici este din nou un tablou frumos pentru voi, străinilor. Isus a întâlnit femeia de la fântână. Ea era samariteană, iar EL era evreu, cu toate acestea, Isus a intrat în vorbă cu ea şi i-a zis: „Dă-mi să beau!” Vedeţi, El a intrat în vorbă cu ea ca să-i afle necazul. Dar întâi de toate , a rugat-o să-I dea să bea, dar ea nu ar fi vrut să-I dea pentru că era din alt neam. El însă, i-a arătat imediat că nu este nici o diferenţă între rase.

          Şi iată-ne acum, după două mii de ani, în aceeaşi situaţie, și Isus Hristos a făgăduit că lucrările pe care le-a făcut El, vor fi făcute de toţi cei ce cred. Este adevărat? Credeţi cu toţii aceasta?(Amin).

          Ioan 14.12 spune aceasta.  De ce? Pentru că El era Cuvântul. Este adevărat? El a spus: „Crede în Mine…” şi: „Orice veţi cere în Numele Meu, veţi primi.”

          Acum, această femeie este bolnavă, iar eu nu pot s-o ajut cu nimic. Nimeni nu o poate vindeca, dar Dumnezeu a făcut-o deja, de aceea ea trebuie să creadă doar, şi totul îi aparţine. Acum, dacă Isus este Acelaşi ieri, azi şi în veci, şi dacă dă un semn veşnic al învierii Sale, în aceste zile din urmă, atunci va vorbi prin mine, dacă eu sunt slujitorul Lui chemat în acest scop. Nu toţi slujitorii Săi sunt chemaţi să facă aceasta, dar la sfârşit este unul care trebuie s-o facă. Aceasta se întâmplă ca să se vadă prin slujba ta că Dumnezeu este cu tine.

          Vedeţi, El poate face şi alte lucruri. Eu am vorbit şi în limbi. Nu o fac tot timpul, ci mi s-a întâmplat de patru, cinci ori în viaţa mea. Nu ştiam ce să fac. M-am auzit vorbind şi am privit în jurul meu să văd ce se întâmplă. Suna ca şi cum aş fi vorbit în germană. M-am uitat în jur să văd ce este, dar eu eram cel care făceam aceasta. Vedeţi? Eu am stat liniştit până când El a terminat, apoi Duhul Sfânt a intervenit pentru o femeie pe care am întâlnit-o mai târziu şi care era grav bolnavă de TBC, iar Domnul a vindecat-o.

          Dar doamna care stă în faţa mea îmi este total străină. Este o femeie de culoare, cam de vârsta mea, dar eu nu o cunosc. Nu am văzut-o niciodată. Ea a venit aici cu o problemă pe care eu nu o cunosc, dar dacă Duhul Sfânt vrea să-mi descopere ceva despre ea: cine este, ce vrea, ce a făcut sau ceva de felul acesta, atunci ea ar putea să spună dacă este adevărat sau nu.

          Credeţi că Isus Hristos este Acelaşi ieri azi şi în veci?

(Amin). Voi vorbi puţin cu fiecare ca să vă liniştiţi. Duhul Sfânt este Cel care descoperă lucrurile ascunse, deoarece eu nu vă cunosc. Eu sunt doar un trup de carne şi la fel voi, dar înăuntru, în noi, se află un suflet şi un duh. Dacă Duhul din mine este Duhul lui Hristos, atunci acest dar cu care m-am născut… Este ca şi cum aţi dormi şi visaţi ceva. Când dormiţi, cele cinci simţuri devin active din nou, voi sunteţi treji. Atunci ieşiţi din subconştient şi intraţi în conştient. Când însă subconştientul şi conştientul sunt împreună, nu dormiţi, ci în faţa voastră se desfăşoară vedenia. Vedeţi? Atunci voi sunteţi treji, în cele cinci simţuri. Înţelegeţi? Acesta este un dar profetic  care dovedeşte că Isus Hristos este încă Acelaşi. Vedeţi?

          Noi avem slujbe diferite, care îi antrenează pe oameni în Cuvânt. Sunt oameni, ca de exemplu, Oral Robert, care îşi pun doar mâinile peste oameni şi spun: „ Binecuvântat să fie Dumnezeu, L-ai primit!”

          Toate acestea sunt daruri ale Duhului, slujbe: apostoli, profeți, păstori. Credeţi aceasta, nu-i aşa? (Amin).

          Credeţi voi că Dumnezeu m-a trimis să fac aceasta?

(Amin). (Sora spune: „Eu ştiu aceasta). Tu ştii. Mulţumesc, soră. De ce ţi-am spus soră? Pentru că eşti din adunarea mormonă. Când ai spus acele cuvinte, am simţit Duhul întărind că aşa este. Tu eşti aici, oamenii mă aud. Această femeie are insomnii. Ea nu poate dormi. Aşa este. De asemenea este foarte bolnavă. Mănâncă şi după aceea se simte foarte rău. Tu te temi că ai pietre la fiere. În ordine. Ai dreptate. Boală, senzaţii de greaţă. Aşa este. Mai este cineva pentru care te interesezi. Este soţul tău. El suferă de o boală nervoasă, şi este îngrijorat de o tulburare pe care o are în interior. El încearcă să facă o afacere; doreşte să obţină o pensie. Aşa este. Da, aşa este.

          Văd şi un băieţel cam de doisprezece ani, sau cam aşa ceva. El este fiul vostru. Părerea voastră este că ceva nu este în ordine cu el, dar nu este adevărat. El este doar un băieţel. El va fi în ordine. Desigur, este bine. Crede aceasta. Totul va fi în ordine. Du-te şi crede (adunarea se bucură). Dumnezeu să te binecuvânteze soră. Apropo, crezi că Dumnezeu poate să-mi spună cine eşti? Crezi doamnă Red, căci acesta este numele tău. Aşa este. (Adunarea se bucură).

          Băieţelule, totul este în ordine. Tu te gândeşti la mătuşica ta. Ea crede că s-a întâmplat ceva, dar nu este adevărat. Tu eşti doar un copil. Du-te căci totul va fi în ordine. Amin.

          Ce mai faceţi? Dacă Duhul Sfânt mi-ar spune necazul tău, ai crede, nu-i aşa? (sora spune: „Eu cred”). Tu crezi. În ordine. Tu ai o boală nervoasă, ai un zgomot în cap. (Aşa este). Tot timpul face aşa… (fratele Branham imită zgomotul). Da, aşa este. Ai fost examinată şi pentru o excrescenţă (tumoare) în rect. Crezi din toată inima ta? (Da). În ordine.  (Amin). Du-te pe drumul tău, crede şi te vei face bine. Crede. Ai primit ceea ce ai dorit? (Amin). Vedeţi?

          Crezi tu din toată inima? (sora spune: Da). Crede numai. Nu te îndoi. Crede că Isus Hristos este Acelaşi ieri, azi şi în veci. Tu ai venit aici pentru o persoană mai tânără. Nu, sunt două. Ai două fiice şi amândouă au probleme cu nervii. Aşa este.

          Doamne Dumnezeule, Îndură-Te de aceşti copii. Dacă voi spune Cuvântul Lui crezi că ele vor ieşi din starea în care se află? (Da, eu ştiu aceasta). Atunci du-te şi primeşte ceea ce ceri. Dumnezeu să te binecuvânteze. (Adunarea se bucură). Dacă crezi, totul este posibil.

          Crezi şi tu, nu-i aşa? Crezi din toată inima? Crezi că bebeluşul bolnav cu gâtul va fi bine? În ordine. Tu poţi avea ceea ce ceri, doamnă. Eu am văzut-o pe această femeie acolo în spate şi apoi aici în faţă. Ea plângea foarte rău din pricina copilaşului bolnav. În ordine, totul va fi bine, nu te îndoi.

          Noi am văzut ce s-a întâmplat cu Saul când a încălcat porunca Domnului. Atunci profetul i-a spus: „Ascultarea face mai mult decât jertfa, mai mut decât grăsimea berbecilor.”

          Este adevărat? (Amin). Doamne Isuse, fii îndurător. O, Doamne! Predare, sinceritate şi ascultare, aceasta este ceea ce cere Dumnezeu. Crede doar şi totul va fi în ordine. Nu te îndoi ci crede.

          Acolo în spate, pe al doilea rând…Tu ai probleme cu gâtul… doamna care se uită la mine. Crezi că Isus Hristos te face bine? Da.

          Tu a trebuit să renunţi şi să dai locul tău, altuia. Încă cinci minute şi ai fi fost vindecat domnule. El a pierdut, dar tu ai câştigat. Tu poţi primi acum rezolvarea cererii tale. În ordine.

          Crezi tu că Dumnezeu te poate vindeca? ( sora spune: „Da, domnule”). Crezi că Dumnezeu poate să-mi spună necazul tău? (Da). Ai diabet. (Da). Soţul tău este aici cu tine, nu-i aşa? Da, aşa este. Fiţi sănătoşi amândoi. Du-te şi crede din toată inima ta. Astm şi stare nervoasă. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? Crezi din toată inima? Lasă-mă să-mi pun mâinile peste tine, în Numele lui Isus Hristos, ca să fii vindecată. Îndură-te Doamne…

          Artrită. Crezi că Dumnezeu te face bine? (sora spune: „Da, cred”). Du-te şi spune doar atât: „Îţi mulţumesc Doamne Dumnezeule. Eu cred din toată inima mea”. (Da, domnule).

          O, Doamne! Nervi, artrită şi boală de stomac. Crede  din toată inima ta. Du-te şi spune: „Îţi mulţumesc Doamne, pentru că m-ai vindecat!”

          Ştii că sângele este locul în care este pusă viaţa noastră, nu-i aşa? Dar Dumnezeu poate vindeca orice. Crezi aceasta? Sângele sau orice altceva. Crede din toată inima ta.

          Ce ar fi dacă mi-aş pune doar mâinile peste tine şi aş spune: „Domnul să te binecuvânteze!” Ai crede că eşti vindecat? Vino aici şi vei vedea.

          Dumnezeule, Te rog în Numele lui Isus Hristos să-L vindeci. Crede şi nu te îndoi. Şi această doamnă are artrită cu complicaţii. Da, aşa este. Crezi că Dumnezeu te poate vindeca? În ordine. Du-te şi spune: „ Îţi mulţumesc Doamne Isuse!”

          Câţi dintre cei prezenţi pot să creadă? „Omul nu va trăi numai cu pâine, ci cu orice Cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” Isus Hristos este Dumnezeu venit în trup. Noi ştim aceasta. Nu ne îndoim. El nu a fost numai un Profet, ci era Dumnezeu descoperit în trup. Ultimul lucru pe care L-a pus în concordanţă cu Scriptura, chiar înainte de a părăsi pământul era:

          „Iată semnele care vor însoţi pe cei ce vor crede: …îşi vor pune mâinile peste bolnavi, şi bolnavii se vor însănătoşa.”

           Credeţi voi aceasta din toată inima? (Amin). Aş vrea să vă mai rog ceva. Câţi dintre cei prezenţi au necazuri şi doresc să ne rugăm pentru ei? Ridicaţi mâna. Se pare că toţi. Acum iată ce trebuie să faceţi: vom uni credinţa mea cu a voastră şi vom face o unitate prin Dumnezeu. După aceea, puneţi-vă mâinile peste persoana de lângă voi şi rugaţi-vă pentru ea; apoi persoana de lângă voi, să facă acelaşi lucru cu voi. Deci tu te rogi pentru cel de lângă tine, iar el se roagă pentru tine. Eu mă rog pentru voi, iar voi vă rugaţi pentru mine.

          Spuneţi: „Doamne, eu sunt un credincios. Această doamnă, sau domn, tânără sau tânăr, este bolnav (bolnavă). Te rog, Doamne, vindecă-l (vindec-o) Tu, căci văd cât de mult suferă.

          Fiţi sinceri, cât se poate de sinceri şi rugaţi-vă pentru el sau pentru ea, aşa cum doriţi s-o facă şi ei pentru voi. Cuvântul spune să faci altora ceea ce ai vrea să-ţi facă şi ei ţie. Acum puneţi-vă mâinile  peste cel de lângă voi şi rugaţi-vă aşa cum aţi vrea să se roage Isus pentru voi şi veţi vedea ce se va întâmpla. Vedeţi, Cuvântul lui Dumnezeu nu poate cădea. Este adevărat? (Amin). El este Adevărul. El nu poate cădea.

          Acum, primul lucru care trebuie făcut, este să ne mărturisim necredinţa. Să ne mărturisim toate păcatele, tot ce am făcut rău. Să-I spunem cu sinceritate: „Doamne Isuse, iartă-mă, Te rog!” Aş vrea să avem o adunare în care Isus Hristos să se poată descoperi cu adevărat. Acum, în timp ce vorbesc cu voi, mărturisiţi totul spunând: „Doamne, am o mulţime de îndoieli, dar stând aici, în prezenţa Ta, văd că fiecare lucru este total imposibil pentru noi oamenii. Nimeni nu poate face nimic.”

          Dacă cineva numeşte lucrarea Duhului ca fiind de la un duh rău, face un păcat de neiertat. Vedeţi, aşa spune Scriptura.

          Deci tu spune: „ Eu stau aici conştient de acest lucru. Fratele Branham este credincios Cuvântului Tău şi eu ştiu că el posedă un dar de la Tine. Şi eu am un dar , un dar al iubirii divine; am în mine un dar al Duhului şi aceasta este credinţa în vindecarea divină. Acesta este motivul pentru care cer vindecarea pentru prietenul de lângă mine, care este bolnav. Te rog să-l vindeci şi ştiu că şi el se va ruga pentru vindecarea mea. Te rog să mă ierţi. Descoperă-mi ce este greşit şi voi face totul corect. Dacă îmi vei arăta unde greşesc, mă voi îndrepta.”

          Acum, Te rog Doamne, să Te înduri de acest auditoriu. Acordă-le îndurarea Ta. Ai milă de cei bolnavi şi suferinzi. Ascultă-i pe cei ce se roagă. Ei cred. Ei Te-au văzut prezent. Te-au văzut, Doamne. Toţi au văzut dovada prezenţei Dumnezeului celui viu.

          Noi am mers greu pe partea cealaltă, Doamne, pe partea hibridă, denominaţională, a crezurilor, a bisericilor mari. „Noi penticostalii, Te-am văzut făcând atât de multe, până ne-am încăpăţânat şi ne-am îndepărtat de Tine.” Spuneţi: „Este jalnic, Tată. Iartă-ne pentru toate aceste lucruri. Noi am văzut atât de multe lucruri minunate, dar am uitat binecuvântările Tale. Iartă-ne şi ajută-ne. Vei face aceasta, Doamne?”

          Acum ai milă şi îngăduie ca Duhul Sfânt care este prezent aici, să ia sarcina fiecărui credincios. Ca şi slujitor al Tău, mă rog pentru fiecare persoană bolnavă din locul acesta. Te rog, Tată, să iei în seamă, şi în Mâna Ta, mâinile care sunt puse peste cei bolnavi. Lasă ca puterea Duhului Sfânt să vină peste fiecare dintre ei, deoarece cei bolnavi au venit aici ca să se facă bine. Îngăduie ca mâine seară să vină aici pe deplin vindecaţi. Ascultă-mi rugăciunea, Te rog.

          Mă rog din toată inima, aşa cum ai făcut-o Tu, mărturisind tot ce este rău. Ajută-ne şi lasă ca Duhul Sfânt să ne ia toate poverile. Fă ca şi cei care s-au rugat pentru cei bolnavi să fie bine. Te rugăm aceasta, Tată în Numele lui Isus Hristos.

          Satană, te somez prin sângele lui Isus Hristos, prin acea Viaţă care era în Sângele Lui, şi care acum este în inimile noastre. Noi am fost schimbaţi din ceea ce am fost odată şi suntem creştini. Odată am fost necredincioşi, dar acum credem. Păcatele noastre sunt acum sub Sânge.

          Cuvântul spune că cine îşi mărturiseşte păcatele şi se lasă de ele, primeşte iertarea. Noi ne-am mărturisit păcatele, deci avem iertarea. Păcatele noastre sunt în marea uitării. Nu mai putem fi acuzaţi de păcat. Da, noi le-am mărturisit. Am făcut ceea ce trebuia. Prăpastia care era între noi şi Dumnezeu, a fost îndepărtată. Dumnezeu a aruncat păcatul nostru în marea uitării. El nu-şi mai aminteşte că am fost păcătoşi cândva. Noi nu mai suntem păcătoşi, ci suntem fiii şi fiicele Lui şi aşteptăm înfierea adică răscumpărarea trupului nostru.

          Şi pentru că suntem credincioşi, Cuvântul lăsat de Hristos, spune: „Aceste semne îi vor însoţi pe cei ce cred: …îşi vor pune mâinile peste bolnavi şi bolnavii se vor însănătoşa.” Şi noi facem aceasta, prin credinţă, în Numele lui Isus Hristos.

          Acum, fiecare să-şi pună mâinile peste cel de lângă el.

          Satan, te învinuiesc (adunarea repetă după fratele Branham: Satan, te învinuiesc), în Numele (în Numele) lui Isus Hristos (lui Isus Hristos) şi-ţi poruncesc (şi-ţi poruncesc) să-l dezlegi pe acest prieten ( pe acest prieten). Ieşi afară de aici (Ieşi afară de aici)! Tu eşti demascat (Tu eşti demascat)!

Prietenul meu este vindecat (Prietenul meu este vindecat)! Eu cred (Eu cred) că Isus Hristos mă vindecă şi pe mine (că Isus Hristos mă vindecă şi pe mine), spre lauda şi onoarea Lui (spre lauda şi onoarea Lui).

          Credeţi din toată inima voastră, din tot sufletul vostru şi Dumnezeu v-o dă.

          Dumnezeu să vă binecuvânteze.

– Amin –