ESTE CEVA PREA GREU PENTRU DOMNUL?

Doamne, eu cred, Doamne, eu cred,

Totul e posibil, Doamne eu cred.

Să rămânem în picioare şi să ne
plecăm capetele pentru un moment de rugăciune.

Scumpul şi iubitul nostru
Tată ceresc, ne apropiem de tronul Tău de îndurare în Numele Fiului Tău, Domnul
Isus Hristos, cerând mila Ta.

Te rugăm să priveşti spre noi, Tată, şi să Te
înduri să reverşi harul Tău peste noi.

Iartă-ne scăpările şi încălcările Legii
Tale şi adu-Ţi aminte de fiecare persoană care se află în  seara aceasta în Prezenţa Ta divină.

Fie ca Mesajul care va fi dat să intre adânc  în inima fiecărui om care doreşte să fie
udat, ca să aducă rod pentru Împărăţia Ta.

Îngăduie ca în seara aceasta, când se va încheia serviciul,
să nu mai rămână nici o persoană suferindă printre noi; să nu mai rămână nimeni
cu păcatele neiertate iar când vom pleca de aici, să spunem ca cei doi ucenici  pe drumul Emausului: „Nu ardea inima în noi
în timp ce ne vorbea?”

Te rugăm aceasta în Numele Fiului Tău. Amin.

Vă puteţi aşeza.

Eram pe drum, conducând încoace, când am auzit
ultimul mesaj vorbit în seara aceasta. Îmi pare rău că nu   l-am putut auzi de la început, pentru că în
seara aceasta a fost propovăduită Evanghelia.

Acum, înainte de a striga numerele de rugăciune, aş vrea să
vorbesc puţin din Cuvânt, astfel încât să liniştesc mulţimea şi fiecare să
stea liniştit, pentru ca Domnul să ne binecuvânteze, să
vindece bolnavii şi să-i salveze pe cei pierduţi.

Duminică după-amiază, când am urcat pe platformă, am
făcut o greşeală prin faptul că am vorbit după ce fratele Tommy
Osborn a adus un mesaj, iar când am ieşit afară, fiul meu,
Billy, mi-a zis:

„Tati, de ce ai mai vorbit pentru că Duhul Sfânt
umplea încăperea?”

În seara aceasta este la fel. Eu nu sunt un
predicator prea bun pentru că nu am educaţie, dar Domnul mi-a
dat o altă cale prin care pot să mărturisesc Evanghelia. El mi-a văzut inima; a
văzut că doream să fac ceva şi poate nu eram „calificat” pentru altceva. Astfel,
mă bucur foarte mult pentru că El mă lasă să fac ce pot ca să-I arăt că Îl
iubesc şi că apreciez tot ce face pentru mine.

Din cartea Genezei, capitolul 18, vom citi primele
opt  cuvinte ale versetului 14:

Este oare ceva prea greu pentru Domnul?”

Acum voi încerca să prind sentimentele adunării.

Ei bine, cu câteva ore înainte de a veni după mine,
mă aflam în rugăciune. Am închis uşile, ca să nu fiu
deranjat de nimeni, şi m-am rugat.

Uneori, când simt Prezenţa Lui foarte
aproape, privesc în sus şi văd Lumina pe care o vedeţi şi voi în
fotografie, iar când vin în adunare îmi place să intru încet şi blând ca
să simt adunarea şi să văd unde se mişcă Duhul Sfânt,
pentru că atunci pot chema rândul de rugăciune.

În prima parte a acestui capitol scrie că într-o zi
foarte caldă Avraam stătea la uşa cortului său. Probabil că era o zi caniculară, iar
în ultimele zile veniseră o mulţime de plângeri de la păzitorii turmelor: că nu mai
este iarbă, că pământul este uscat, că nu se prea găseşte apă şi că vitele
au început să slăbească.

Ei găsiseră în ținut gropi cu apă, iar de când apele
începuseră să sece, au săpat tot mai adânc şi mai adânc, până
când au ajuns acolo unde apa se prelingea printre pietre dar cu toate acestea
nu era suficientă pentru vite.

Voi ştiţi cum este când lucrurile merg rău şi totul este
întunecat… Noi ştim din natură că înainte de a se face ziuă este
timpul cel mai întunecat.

Astfel, atunci când vedem că se întâmplă lucruri
dezastruoase, mai ales credincioşilor, trebuie să avem
un singur lucru în gând: că Satana încearcă să blocheze binecuvântările care
sunt pe drum.

Aşa era şi cu Avraam şi Sara:
Satan încerca să-i facă să creadă că au făcut ceva rău, încercând astfel să
oprească apropiata vizită a lui Dumnezeu la ei.

Noi am învăţat din Scriptură
„toate lucrurile lucrează spre binele celor ce Îl iubesc pe Dumnezeu.”
(Romani
8.28). Aşa că, oricât de rău se pare că este uneori, nu uitaţi că trebuie
să lucreze spre binele vostru.
Eu sunt foarte
bucuros pentru aceasta.

Satan a umblat toată ziua după mine de aceea cred că
pe aici pe undeva, prin cetatea aceasta, este o binecuvântare. Ştiţi ce vrea să
facă atunci când vă ispiteşte şi  încearcă să
vă oprească? Vrea să vă facă să vă îndoiţi și lucrul cel
mai rău este că atunci nu-L mai credeţi pe Dumnezeu.
Apoi, de îndată ce deveniţi speriaţi, spuneţi: „Vai,
poate că nu am făcut asta sau cealaltă.” Acela este momentul când Satan v-a
luat binecuvântarea câştigată pentru voi. Oh, voi nu
puteţi ajunge la ea câtă vreme Satan vă face să gândiţi în felul
acesta.

Astfel, dacă ne vom pleca urechea la astfel de
ispite şi le vom da atenţie, s-ar putea să
pierdem binecuvântările. Aş vrea să am mai mult timp pentru aceasta.

Îmi vine în minte un caz particular, când se părea
că nu găsesc nici un loc unde să mă pot ruga, dar Dumnezeu este Cel care m-a
călăuzit într-un loc pustiu. Eram jos, în sudul Indianei, iar acolo se afla o
fetiţă bolnavă de tuberculoză, care nu-şi mai ridicase
capul de pe pernă de nouă ani şi opt luni. Ea aparţinea de o biserica
ce nu credea în vindecarea divină, iar eu eram predicator baptist şi făceam un
circuit misionar, biserica lor fiind inclusă în acel circuit. Domnul
făcuse  lucruri mari şi ei au
trimis după mine ca să mă rog pentru acea tânără care avea cam șaptesprezece ani.
Sărmana era într-o stare critică.

Tatăl ei era diacon la o biserică ce nu credea în
vindecarea divină şi a afirmat că dacă vreunul din membrii bisericii
lor se va duce la biserica baptistă unde mă rugam pentru bolnavi, va fi
excomunicat. Fiind diacon era într-o situaţie cât se poate de
neplăcută, şi îmi amintesc că atunci când m-am dus s-o văd pe
fată, mama ei a ieşit din încăpere, iar el a plecat de acasă ca să nu
aibă nici o legătură cu acele lucruri.

Dar sărmana micuţă citise o carte
scrisă de mine intitulată: „Isus Hristos este acelaşi ieri, azi şi în veci.”

Era atât de slabă că nu avea putere nici măcar să-şi ridice
mâinile ca să ţină scuipătoarea. Cântărea cam treizeci și cinci de
pounds, iar eu m-am rugat pentru ea. Tânăra m-a întrebat dacă va mai putea
merge vreodată, după ce a fost imobilizată la pat atâta timp, iar eu i-am
răspuns:
          „Soră, Îngerul Domnului mi-a
vorbit şi mi-a spus să vin în ţinutul acesta ca să
caut o fată.”

După o trezire de două săptămâni, am ţinut un
serviciu de botez în locul numit „Totten’s Ford”. În după-amiaza aceea am
botezat cam o sută cincizeci de oameni, iar după aceea am plecat să iau masa cu
nişte prieteni. Unul dintre ei se numea George Wright.

Ceva mă apăsa tot timpul şi-mi spunea:
„Du-te în pădure şi roagă-te!” aşa că nu aveam linişte.

Când mi se întâmplă aşa ceva merg
imediat, pentru că ştiu că este Duhul Sfânt. Acum aş vrea să
observaţi cum a apărut imediat ceva care voia să mă
oprească.

Doamna Wright mi-a spus: „Frate Bill, când sună
clopoţelul care anunţă masa (cred că aici, în Oklahoma nu aveţi aşa ceva), să ştii că totul
este pregătit, aşa că vino repede să mâncăm, apoi vei putea pleca la
serviciul din seara aceasta.

„În ordine, soră Wright”, am răspuns eu, după care
am urcat pe deal şi am îngenuncheat între nişte mărăcini
care mă înţepau. M-am ridicat şi m-am dus mai
departe ca să caut un loc mai accesibil dar peste tot erau numai stânci. Ştiţi voi cum
este când diavolul încearcă să vă împiedice să primiţi
binecuvântarea.

Atunci am mers mai sus, într-un desiş, dar acolo
erau o mulţime de ţânţari care
zumzăiau pe la urechile mele, aşa că abia puteam să mă rog.

Mă gândeam că cel ce făcea aceasta era diavolul, aşa că am
spus: „O, Doamne Dumnezeule, ai milă!” după care mi-am ridicat mâinile şi am început
să mă rog fără să mai iau în seamă mulţimea de ţânţari din jur.

Pe inima mea era ceva, iar după ce m-am adâncit în
rugăciune…Cred că voi, creştinii, ştiţi ce
înseamnă să te adânceşti în rugăciune: pur şi simplu uiţi unde eşti. Aceasta
este rugăciunea în Duhul.

Mi-am deschis ochii şi deasupra unui
tufiş, chiar deasupra locului unde mă aflam, strălucea acea Lumină, iar Vocea
mi-a spus: „Ridică-te şi du-te la familia Carter.”

Ei bine, pe când m-am uitat în jur, am văzut că era
aproape întuneric. Clopoţelul care anunţa masa sunase, iar
fraţii au trimis câţiva oameni să mă caute.

Am sărit în picioare şi am pornit prin
pădure cât puteam de repede, iar când am sărit peste nişte sârme, am
căzut drept în braţele fratelui Wright.

Când m-a văzut, el mi-a zis: „Frate Branham, mama a sunat
din clopoţel, iar când am văzut că nu apari, am pornit în căutarea
ta.”

„Nu merg la nici o masă, pentru ca micuţa Georgie
Carter se va ridica din pat şi va trăi.”

„De unde ştii?” m-a întrebat
el.

„Domnul a venit la mine, acolo, deasupra unui tufiş şi mi-a spus
să plec imediat acasă la Carter.”

Credeţi că Dumnezeu vorbeşte în ambele
părţi? Micuţa fată a dorit atât de mult să fie botezată în ziua
aceea încât a plâns toată după-amiaza.

Mama ei este o femeie cumsecade, iar dacă vreţi să-i scrieţi am să vă dau
adresa ei. Deci, mama ei, deşi era o femeie tânără, era deja căruntă din cauză că
de nouă ani stătea lângă patul copilei 
ei şi privea neputincioasă cum se stinge.

Sărmana fată nu mai văzuse frunzele copacilor şi iarba de
nouă ani şi opt luni, deoarece în tot acest timp a stat numai pe
spate.

Deci în ziua
aceea a plâns pentru că dorise să fie botezată. În acea după-amiază am
botezat-o pe tânăra Nail care fusese invalidă mulţi ani din cauza
artritei.

Doamna Carter era atât de supărată, încât a plecat în bucătărie ca să nu
mai audă plânsetul fiicei ei, iar acolo şi-a ridicat mâinile
şi a spus: „O, Doamne Isuse, impostorul acesta care a venit în oraş mi-a
tulburat foarte tare fetiţa deoarece l-a auzit vorbind despre acele
lucruri.”               Femeia a povestit mai târziu că în timp ce se
ruga a văzut o umbră ce cobora pe perete şi s-a gândit că era
probabil cealaltă fiică a ei care vine s-o viziteze, deoarece locuia în
vecinătate. Dar când a privit să vadă cine este, a spus că a văzut pe perete
umbra lui ISUS.

Mirată, şi-a zis: „Ce este
aceasta?” iar când a privit în partea cealaltă, a văzut ceva ca o vedenie. Şi în acea
vedenie m-a văzut pe mine venind cu o Biblie pe care o ţineam
deasupra inimii.

A sărit repede în picioare şi a alergat
să-i spună fiicei ei, dar chiar în momentul acela m-a văzut pe mine intrând pe
uşă.

Dacă crezi, Dumnezeu te duce întotdeauna acolo la
timp.

Scumpii mei prieteni, m-am dus lângă patul ei  şi am privit la
căpătâiul lui. Când putea să-şi ridice mâinile fata se apuca de pat aşa că toată
vopseaua era dusă de el de atâta frecat. M-am uitat apoi la ea şi i-am zis:
          „Georgie, ridică-te în picioare
pentru că Isus Hristos te vindecă.”

Nu ştiu de ce am spus-o, căci dacă ar fi fost după mine,
nu aş fi rostit pentru nimic în lume acele cuvinte. Oh, cum se putea ridica în
picioare când nu erau mai groase de atâta? (fratele Branham arată).

Am luat-o de mână şi, prieteni, nu ştiu, dar cu
adevărat nimic nu este prea greu pentru Domnul, deoarece acea fată s-a ridicat
din pat pe acele două „beţe” de picioare, iar eu am ieşit pe uşă plin de
Duhul Sfânt.

Când a văzut aceasta, mama fetei a leşinat, iar
oamenii au început să vină în grabă de peste tot. Georgie  s-a dus în curte şi a început
să binecuvânteze iarba, frunzele şi copacii, deoarece
era pentru prima dată când îi putea atinge după nouă ani şi opt luni.

Când oamenii de pe câmp au auzit ţipetele au
crezut că Georgie a murit. Înainte de a se îmbolnăvi, când era micuţă, ea a luat
lecţii de pian, aşa că s-a dus la pianul din cameră şi a început să
cânte.

Tatăl ei a auzit gălăgia şi a dat
buzna în casă cu găleata cu lapte în mână, iar când a intrat şi-a văzut
fiica cântând la pian:

Este un izvor plin cu sânge,

Tras din venele lui Emanuel,

Unde păcătoşii se cufundă sub şuvoi

Curăţindu-se de petele de păcat.

Dacă vreţi să-i scrieţi lui
Georgie Carter, locuieşte în Milltown, Indiana.

Acest exemplu arată clar că Satan încearcă să vă
oprească atunci când trebuie să primiţi ceva, dar voi să
mergeţi înainte.

Satan a încercat să-i împiedice şi pe Avraam şi pe Sara
deoarece ştia că urmau să primească o vizită cerească.

Când vedem că
se strică ordinea, ştim că ceva nu este în regulă, iar dacă atunci
plecăm urechea la ceea ce spune Satan, s-ar putea să nu  mai vedem lucrurile aşa cum nu
le-a văzut nici Sara.

Haideţi să ne gândim că
în dimineaţa aceea Sara era mai agitată şi poate i-a
spus lui Avraam:

„Avraame, tu ştii că proviziile
ne sunt pe terminate, iar păzitorii turmelor spun că păşunile sunt
uscate şi că nu se prea găseşte apă. Cred că ai
luat o hotărâre greşită atunci când ai spus că alegi locul acesta, iar
pe domnul Lot şi familia lui i-ai lăsat acolo în belşug.

Zilele trecute, când m-am dus în oraş, am văzut-o
pe doamna Lot. Avea cea mai frumoasă rochie pe care am văzut-o vreodată. Era
creată de egipteni. Spunea că a trecut o caravană de cămile şi a adus
modele noi.”

Oh, dacă ar fi ştiut ea că în
curând avea să treacă pe acolo mai mult decât o caravană; că avea să treacă oştirea
Domnului!

Şi poate că
discuţia a continuat în felul acesta: „Trebuia să fi văzut ce coafură
avea!”  Vă închipuiţi o femeie
de șaizeci de ani care încearcă să arate ca una de douăzeci… Oh, toate aceste
lucruri vă atrag doar atenţia de la lucrările lui Dumnezeu, dar pe bietul
Avraam, fratele credincios, nu l-a mişcat deloc. El s-a
dus, şi-a luat un scaun, l-a pus în faţa cortului şi s-a aşezat pe el.
Îmi place aceasta.

Şi aţi observat?
Când au venit îngerii, pe Lot l-au găsit la poartă, dar Avraam  stătea la uşă. Poarta duce în
curte, dar uşa duce chiar înăuntru.

Mie îmi place să stau la uşă, la altar,
cât mai aproape de El. Acolo sunt toate aşteptările mele:
să-L văd pe El.

Pot să-l văd pe bătrânul şi
credinciosul slujitor al lui Dumnezeu stând acolo, pe scaun, cu capul plecat.
Poate Sara se plimba agitată şi tot vorbea, dar el i-a dat pace şi a început
să se gândească: „Ce multe binecuvântări mi-a dat Domnul!”

Voi ştiţi că fiii lui Dumnezeu sunt călăuziţi de Duhul
lui Dumnezeu. Credeţi aceasta? Şi stând acolo, se
gândea la vremurile când Dumnezeu i s-a arătat în Numele Său cel Atotputernic,
El Shadai, Sânul, Dătătorul de putere.

Dacă observaţi, acesta este un
cuvânt compus şi înseamnă nu un Sân, ci doi: El a fost rănit pentru
păcatele noastre şi prin rănile Lui am fost vindecaţi.

O, sunt atât de bucuros pentru aceasta!

Oricare din făgăduinţele din Sânul lui
Dumnezeu, ne aparţin, iar El este Cel puternic, Cel dătător de putere.

Dacă ai fi Avraam, bătrânul de nouăzeci şi ceva de
ani, El ţi-ar spune: „Eu sunt pieptul lui Dumnezeu. Apucă
făgăduinţa Mea şi hrăneşte-ţi puterea
din Mine.”

Acest lucru este valabil pentru orice credincios
care va lua Cuvântul lui Dumnezeu şi nu se va îndoi de
El.

Este la fel ca şi bebeluşul care suge
de la sânul mamei lui: cât timp se hrăneşte, este mulţumit.

Când un creştin adevărat poate
apuca o făgăduinţă a lui Dumnezeu şi crede că este
pentru el, este mulţumit câtă vreme îşi hrăneşte puterea
din Ea…

Nu se plânge nici un pic, ci este pur şi simplu mulţumit. Oh,
îmi place această satisfacţie de a şti că aşa a spus
Dumnezeu!

Şi în timp ce
sfântul acela vârstnic stătea acolo şi se ruga fără nici
o urmă de îndoială, când şi-a ridicat privirea a văzut venind spre cort trei
bărbaţi.

O, de îndată a fost în picioare, căci Duhul i-a
spus: „Du-te la ei!”

Voi ştiţi că este ceva cu oamenii umpluţi cu Duhul
Sfânt, căci ei recunosc Prezenţa Domnului. Nu ştiu de ce este aşa, dar ei au
Ceva care îi atrage spre Duhul lui Dumnezeu.

Astfel, Avraam a recunoscut că acolo era Ceva.

Până şi decăzutul Lot,
care stătea la poarta cetăţii, cu puţina scânteie care
îi mai rămăsese, i-a recunoscut pe cei doi îngeri, mesageri, evanghelişti, sau cum
vreţi să-i numiţi, când s-au dus acolo. A recunoscut că erau
mesagerii lui Dumnezeu.

Avraam a alergat să-i întâmpine şi le-a spus:
„Intraţi şi luaţi loc sub stejar,
căci eu mă duc să aduc puţină apă să vă spăl picioarele, apoi am să vă dau o
bucată de pâine. Odihniţi-vă numai puţin, iar după aceea
veţi putea pleca mai departe.”

El i-a invitat să stea jos, chiar dacă arătau la fel
ca  alţi bărbaţi; chiar
dacă erau îmbrăcaţi obişnuit şi aveau hainele
şi picioarele pline de praf, deoarece veneau probabil din alt ţinut.

Totuşi, înăuntrul lui, Avraam ştia că este
Ceva real pentru că  Duhul o mărturisea.
El se păstrase tot timpul într-o stare duhovnicească bună, astfel încât să
poată recunoaşte de fiecare dată binele şi răul.

Tot aşa ar trebui să facă
şi creştinii de astăzi: să stea în rugăciune, într-o
atmosferă duhovnicească şi să privească spre
partea bună şi nu spre cea rea,
deoarece ei sunt copiii lui Dumnezeu care aşteaptă binecuvântările Lui.

După ce i-a invitat să ia
loc, îl văd alergând în cort şi apucând-o pe Sara de
mână, îi spune: „Vino să-ţi spun ceva, draga mea.
Cred că ziua vizitei este chiar aceasta…”

S-a dus apoi la turmă, a
luat un viţel, l-a gătit şi  i-a servit pe cei trei bărbaţi, după care doi dintre ei s-au ridicat şi s-au dus să propovăduiască Evanghelia în locul stabilit dinainte, în
Sodoma, unde oamenii au fost orbiţi prin vestirea lor. Ar trebui să ne gândim că şi astăzi propovăduirea Evangheliei îi orbește pe cei necredincioși aşa că, nu-i de mirare că nu pot vedea. De altfel, Dumnezeu spune că „au ochi şi nu
văd, au urechi
şi nu aud…”

O,
Dumnezeule, dacă este ceva ce aş dori să faci pentru mine, este să-mi deschizi
ochii duhovniceşti ca să pot să-L recunosc; să privesc în jur şi
să-L văd, căci El este pretutindeni.


vrea să-L văd şi să fiu obişnuit cu El; să-L
recunosc de la prima vedere, căci atunci voi şti că El este
Dumnezeu.

Da,
aceasta este dorinţa inimii mele să fiu la fel ca Avraam.

Şi
nu uitaţi: dacă suntem morţi
în Hristos, suntem sămânţa lui Avraam, iar el i-a recunoscut pe acei
bărbaţi
ca fiind mesagerii lui Dumnezeu. Felul cum s-a purtat faţă
de ei dovedeşte că a ştiut cine erau.

Ei
erau mesagerii lui Dumnezeu, iar după ce doi dintre ei au plecat să predice
Evanghelia în locul stabilit dinainte, Acela pe care Avraam L-a numit DOMNUL,
ELOHIM, marele şi Atotputernicul IAHVEH, a rămas cu el,  într-un trup de bărbat.

Cineva
mi-a zis odată:

„Stai
puţin,
Billy, tu chiar crezi că Acela era Dumnezeu?”

„Sigur
că da”, am răspuns eu.

„Dar
cum putea fi Dumnezeu într-un trup omenesc?”

„Ei
bine, poate tu crezi că era o teofanie, dar nu este aşa,
deoarece a mâncat carne de viţel, a băut lapte, a mâncat pâine de porumb a
stat acolo şi a vorbit. El era un OM; Dumnezeu arăta ceva,
căci Lui nu-i este greu să se „aplece”, să ia o mână de calciu, potasiu, petrol
şi
să facă un om. Noi suntem alcătuiţi din 16 elemente
diferite, care au fost create tot de El. Astfel, Dumnezeu s-a aplecat, le-a
luat şi
a spus: „Gabriele, intră în ele!” S-a aplecat din nou, a luat o altă mână de
elemente şi a spus: „Mihaile, intră şi
tu în ele!”, după care a luat o altă mână de elemente şi
a păşit
El însuşi în ele.

Păi,
desigur, într-o zi nu voi mai fi decât o mână de elemente, dar când El mă va
chema la înviere, voi veni înapoi în trupul meu.

Prieteni,
Dumnezeul nostru este Cel Atotputernic, de aceea cred că El poate să apară şi
să se facă nevăzut după cum doreşte. Şi
El S-a folosit de acel trup cât timp a avut nevoie, după care l-a trimis înapoi
în ţărână.

Aşa
face şi
cu voi: vă foloseşte câtă vreme are nevoie, apoi vă trimite în ţărână;
iar cu mine va face la fel: mă va folosi cât va dori, apoi mă voi întoarce în ţărână,
dar există un mare Adevăr şi anume, că într-o zi El ne va chema, iar noi
ne vom ridica din nou din ţărâna pământului. Oh, noi privim spre ziua
aceea!

Haideţi
să ne ocupăm puţin de Sara. Iat-o stând în cort şi
zicându-şi: „Mă întreb până când soţul
meu se va ocupa de toţi fanaticii?” Fiind în cortul din spatele lor,
ea trăgea cu urechea la ceea ce discutau ei şi era foarte
indispusă în dimineaţa aceea.

Tu
nu poţi
vedea lucrurile când vii la biserică cu o asemenea stare, de aceea, ai putea
sta foarte bine şi acasă pentru că te alegi cu acelaşi
lucru.

 Înainte de a veni la biserică, roagă-te, iar
când ajungi acolo, intri doar în atmosfera aceea şi stai în aşteptare.

Avraam
ştia
că timpul împlinirii făgăduinţei se apropia, de aceea Îl aştepta
în orice clipă. Avea aproape o sută de ani şi era atent în
fiecare clipă.

Astfel,
în ziua aceea a alergat înăuntru şi i-a spus Sarei:
„Cred că astăzi este ziua vizitei Lui.”

Ea
l-a privit mirată şi s-a gândit: „Ai mai spus şi
altă dată aceasta, Avraame.”

Dar
vine timpul când va fi aşa, dacă aşa a spus Domnul.

Îngerul
a luat scaunul şi s-a aşezat cu spatele
spre cort, după care a spus: „Avraame, văd că ai primit trecere înaintea lui
Dumnezeu şi eşti moştenitorul
lumii, căci vei fi tatăl multor neamuri. Tu ai crezut de când aveai șaptezeci
și cinci de ani (şi au trecut douăzeci și cinci de ani de
atunci) că vei avea un copil cu Sara, de aceea nu-ţi
voi ascunde nimic din ceea ce vreau să fac. La anul pe vremea aceasta te voi vizita
din nou.”

Sara,
care stătea în cort şi trăgea cu urechea la discuţia
lor, fiindcă era indispusă în dimineaţa aceea, s-a gândit
în sinea ei: „Ce nebunie! Eu am aproape nouăzeci de ani, iar Avraam o sută…
Păi, suntem căsătoriţi de când aveam șaptesprezece ani şi
n-am avut copii. Cum s-ar putea întâmpla acum?”

Vedeţi,
ea era în afara stării în care putea primi ceea ce i-a adus Dumnezeu. O, nu
lăsaţi
starea aceea în inima voastră, ci fiţi deschişi;
fiţi
pregătiţi! Ea nu a fost pregătită şi
a scăpat ocazia.

Prieteni,
dacă nu veghem s-ar putea ca biserica să piardă ocazia de a-L vedea. Haideţi
deci, să nu mai privim ce pieptănături şi ce rochii noi
sunt prin biserică, ci să privim după Duhul Sfânt şi
să-L aşteptăm să vină în mod supranatural ca să-Și
facă lucrarea.

Biserica
nu are nevoie de retuşuri, ci are nevoie de naştere;
are nevoie de Duhul Sfânt care să intre în ea şi să-i aducă pe
oameni înapoi: pe cei ce cred supranaturalul şi aşteaptă
venirea Domnului ca şi cum ar putea avea loc în orice clipă. Dar
Sara era în starea aceea rea şi îşi zicea: „cum s-ar
putea întâmpla în timpul nostru modern? Cum mi s-ar putea întâmpla la vârsta
aceasta?” Dar s-a întâmplat, pentru că Avraam stătea acolo afară şi
aştepta plin de nădejde. Vedeţi, nu i-a fost descoperit ei, ci celui care aştepta.

În
felul acesta vine şi astăzi: la cei care aşteaptă.

Deci,
Avraam era în aşteptare, de aceea a spus: „Da, Doamne, este
făgăduinţa Ta şi eu am crezut-o
tot timpul.”

„La
anul pe vremea aceasta te voi vizita din nou şi atunci vei avea
acel copil.” Când a auzit aceste cuvinte, Sara a râs în sinea ei. (Fratele
Branham arată cum).

Acum
priviţi:
Avraam a primit un semn, dar Sara era prea frământată de coafura pe care a
văzut-o sau de alte lucruri…

Uneori
suntem frământaţi că celălalt are o denominațiune
mai mare; că oamenii lui sunt mai bine îmbrăcaţi decât ai noştri
sau că au o biserică mai mare decât a noastră, dar ce importanţă
are? Eu Îl vreau pe Dumnezeu. Mie nu-mi pasă dacă trebuie să mă închin Lui
într-un şopron sau oriunde altundeva, ci doresc un
singur lucru: să am inima în starea în care pot să-L urmăresc pe Dumnezeu, să-L
văd mișcându-Se și să nu trec pe
alături.

El
i-a zis lui Avraam: „Unde este nevastă-ta, Sara?”

De
unde ştia
acel străin pe care nu-l mai văzuse niciodată până atunci că Avraam avea soţie
şi
că se numea Sara?

„Este
în cortul de la spatele Tău”, i-a răspuns el.

Şi
când Sara a râs, El a spus: „De ce a râs Sara?” Oh, Avraam a prins semnul, dar
ea nu a înţeles. Ba mai mult, a încercat să nege că ar fi
râs. Dumnezeu ar fi nimicit-o pe loc dacă n-ar fi fost parte din Avraam.

De
multe ori şi noi am fi putut fi nimiciţi,
din pricina necredinţei noastre, dacă n-ar fi fost Sângele lui Isus
Hristos, dar Dumnezeu nu ne poate face nimic din cauză că suntem ocrotiţi
de Sângele Lui.  Noi suntem parte din
Hristos, aşa cum Sara era o parte din Avraam, deoarece
suntem Mireasa Lui.

Astfel,
noi, cei născuți din Duhul lui Dumnezeu, ar trebui să ne trezim, să ieşim
din încurcăturile noastre şi să aşteptăm Semnul
supranatural al venirii Domnului Isus; să aşteptăm venirea
semnelor pe care ni le-a promis.

Amintiţi-vă
că Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a spus că lucrurile se vor repeta: „Cum
a fost în zilele Sodomei, aidoma va fi
şi la venirea Fiului omului.” (Luca 17). Atunci Dumnezeu va lucra printr-un
trup de carne făcând aceleaşi lucrări pe cale le-a
făcut în acele zile.

O, Dumnezeule, ajută-ne
să ne trezim, pentru că ziua vizitei este aici.

Poate spui: „O, Dumnezeu
nu mai trimite îngeri!”

Duhul Sfânt este acel
Înger; El este acea „Persoană”, pentru că Isus a spus: „Când va veni Duhul Sfânt, va face aceleaşi
lucrări pe care le fac Eu.”
El va fi cu noi şi
în noi, ne va aminti tot ce ne-a învăţat Isus şi
ne va descoperi lucrurile viitoare.

Lucrările
pe care le fac Eu, le ve
ţi face şi voi.” Acum trăim în timpul acela.

Priviţi: „Cum a fost în zilele Sodomei…” Dar ştiţi ceva? Semnul acela a
fost înţeles doar de gruparea
chemată afară; doar ei L-au recunoscut, în timp ce oamenii aflaţi în Sodoma nu au înţeles nimic.

La fel este astăzi. Duhul
Sfânt face lucrările Lui, dar în acelaşi timp s-a ridicat o grupare mare de oameni… şi totul a devenit o Sodoma modernă. Voi ştiţi că aşa este.

În timp ce eram în avion
spre Los Angeles, am citit într-un ziar că numărul homosexualilor a crescut cu
40% faţă de anul trecut. Vedeţi, bărbaţi care duc în camera lor
alţi bărbaţi şi trăiesc cu ei ca şi cu o femeie. Perversiune!

Exact acesta a fost
semnul Sodomei. Oh, chiar şi guvernul nostru este
plin de ei şi întreaga naţiune!

Nu este acesta viermele
care mănâncă mărul? Eu nu mă tem de comunism, nici de răul pe care ni l-ar
putea face o altă ţară, pentru că
putreziciunea este chiar în mijlocul nostru, îndepărtându-ne de Dumnezeu şi omorând întreaga naţiune.

Răceala şi formalismul au intrat în bisericile umplute cu Duhul Sfânt, răcindu-le,
iar aceasta ne va ucide. Şi nu doar aceasta, ci şi privitul după lucrurile din lume, slujbele mari, aspiraţiile înalte şi toate celelalte lucruri
care vă iau ochii de la El. Treziţi-vă şi fiţi conştienţi că Dumnezeu a rămas tot Dumnezeu şi că El este Acela care a făgăduit aceste semne. Aleluia! Eu cred că El
este aici. Voi, credeţi aceasta?

Haideţi să ne plecăm capetele.

Tată ceresc, Tu eşti Dumnezeul cel veşnic, iar eu am citat
cuvintele spuse de preaiubitul Tău Fiu, care a zis că aşa cum a fost în timpul Sodomei, înainte ca focul să cadă din cer şi să nimicească cetatea, tot aşa va fi şi la venirea Fiului omului.

O, Tată, noi vedem peste
tot bombe atomice şi bombe cu hidrogen, care
ar putea provoca explozii de 150 de picioare în adâncime, pe o întindere de sute
de mile, mii de astfel de bombe fiind îndreptate spre fiecare naţiune.

Submarinele mişună prin toate apele, cutremurele zguduie diferite locuri, farfuriile
zburătoare pretutindeni, în cer, semne înfricoşătoare care fac ca inimile oamenilor să cedeze de groază, printre popoare
sunt numai necazuri…

O, Dumnezeule, iată-Te
intrând în scenă prin Duhul Sfânt; intrând în biserică. Oh, dar vedem şi duhul sodomit. Femeile umblă pe străzi şi în biserică îmbrăcate imoral, purtând tot felul de urâciuni ca să-i
ispitească pe bărbaţi. Ele sunt purtate de
tot felul de duhuri rele şi nu ştiu. Multe femei cumsecade trimit suflete în iad şi vor trebui să dea socoteală în ziua judecăţii, fiind acuzate de adulter, chiar dacă au fost curate ca un crin. Da,
ele vor fi judecate pentru că au umblat aproape goale înaintea bărbaţilor…

Şi: „oricine priveşte o femeie şi o pofteşte, a şi săvârşit curvie în inima lui,” iar femeile nu ştiu că felul acela de îmbrăcăminte care îi face pe bărbaţi să se uite după ele, le va face să fie condamnate pentru curvie.

O, Dumnezeule, priveşte la naţiune; priveşte la biserică, cum a înghiţit toate aceste lucruri satanice. Satan i-a hrănit cu aceste putreziciuni
ale iadului şi multe mii de oameni
le-au primit.

O, vino, Doamne Isuse! Tu
ai spus că dacă nu ai scurta timpul, nu ai mai găsi pe nimeni, şi vedem că acesta este adevărul, pentru că şi noi ne-am îndepărtat şi
ne-am răcit.

Fie ca rămăşiţa care a scăpat din acest
Babilon să se ridice şi să strălucească, iar Tu
să-i umpli cu puterea lui Dumnezeu; Duhul Sfânt să vină peste ei, Doamne, să
facă semne mari şi lucrările lui Dumnezeu,
trăgându-i astfel afară pe toţi cei hotărâţi să primească Viaţa veşnică.

Dă-ne aceasta, Doamne.
Îndură-Te şi ascultă rugăciunile
noastre, căci oamenii stau în seara aceasta aici şi aşteaptă, iar noi vom chema
peste câteva minute rândul de rugăciune.

Tată, Te rog, să-i trezeşti pe oameni ca să-şi dea seama că trăim
într-un timp asemănător celui din zilele Sodomei şi Gomorei. Îndură-Te şi ajută-i să vadă Îngerul
care a fost făgăduit că va veni în trup omenesc.

Doamne, noi ştim că acest Înger este un mesager din cer: este Duhul Sfânt; este El şi vrea să lucreze prin noi voia lui Dumnezeu ca să cheme Biserica.

Îndură-Te, Doamne.
Trimite-L pe marele Elohim care a venit jos în țărână și s-a făcut cunoscut,
deoarece a putut vorbi cu omul prin acea țărână. A folosit țărâna care este aici şi care Ți-a fost predată Ţie; această țărână sfinţită de Sângele lui Isus.

Doamne, dacă printre noi
este vreun necredincios, ajută-l să vadă că ceasul este aproape. Oamenii pot
vedea aceasta în ziare şi o aud la radio şi la TV, dar acum ajută-i să vadă semnul lui Dumnezeu; să vadă că El face
ultima chemare şi dă ultimul semn, pe
care ar trebui să-l primească.

Noi am avut vindecări,
vorbiri în limbi, minuni şi altele, dar ceea ce aşteptă acum, este această vizită. Dă-ne-o în Numele lui Isus Hristos.
Amin.

Îmi cer scuze pentru că
v-am ţinut atât de mult.

Fraţi şi surori, eu sunt numai o
mână de ţărână, de aceea, mie să
nu-mi daţi nici o atenţie, dar luaţi aminte la ceea ce vă
spun.

Venirea Domnului este
aproape. Nu ştiu cât este de aproape, şi nimeni nu ştie aceasta, dar privind
lucrurile care se întâmplă, cred că este foarte aproape, de aceea, doresc să fiţi pregătiţi. Vreau să terminaţi cu păcatul care vă cuprinde atât de uşor şi să alergaţi cu răbdare pe calea care a fost pusă înaintea noastră, privind spre
Autorul şi Desăvârşitorul credinţei noastre, Isus Hristos.

Să privim la blândeţea şi umilinţa Lui; la bunătatea şi îndurarea Lui. Priviţi la Duhul Său care se întoarce pe pământ, căci aceasta dovedeşte că El este viu; că nu este mort, ci trăieşte.

Ei I-au omorât trupul,
dar Dumnezeu L-a înviat din nou şi este viu în vecii vecilor, stând la dreapta lui Dumnezeu. Mai mult,
Duhul care a fost în El, este aici în seara aceasta, în biserică, dovedind că
suntem la sfârşitul timpului.

Nu mai ştiu unde am rămas aseară cu numerele de rugăciune, dar ştiu că au mai rămas nestrigate………………… …Amin. Amin. Aşa să fie. Dumnezeu lucrează în chip ciudat făcând minunile Lui. Să nu
uitaţi că Duhul Sfânt care a scris această Biblie;
Duhul Sfânt care a fost în țărână  atunci, în Sodoma, este acelaşi Duh Sfânt care este prezent în seara aceasta în această clădire. Credeţi asta?

Aş vrea să vă rugaţi… El vrea să fac ceva…
Nu ştiu ce este, de aceea rugaţi-vă împreună cu mine, pentru că Domnul va lucra puţin diferit. Nu ştiu cum o va face, dar
voi să fiţi respectuoşi  şi să staţi cu toţii liniştiţi.

Noi nu ştim ce s-ar putea întâmpla, dar staţi în rugăciune şi fie ca Domnul să ne
descopere.

Da, asta este. Eu mă voi
întoarce cu spatele spre audienţă, ca să ştiţi că acelaşi Înger care a fost acolo, în Sodoma, şi a stat cu spatele spre cort, este prezent în seara aceasta aici. Nu
este fratele vostru, ci este Domnul vostru, Duhul Sfânt.

Ceva m-a împins să fac
aceasta, iar dacă Duhul Sfânt va veni aici, în această clădire, şi va face ceea ce a făcut acolo, pentru biserica aleasă, pentru un popor
chemat afară şi despărţit de lume, veţi crede?

El a venit la Avraam.
Îngerii s-au dus şi au predicat în Sodoma,
dar El a stat cu Biserica chemată afară şi i-a dat un semn.

Acum, dacă vă veţi ruga în inima voastră, veţi crede, veţi spune: „O, Dumnezeule,
eu sunt un fiu al lui Avraam şi cred din toată inima”, şi Îl veţi lăsa pe Duhul Sfânt să
vină, iar El va veni şi va face ceea ce a făcut
atunci, veți crede cu toții?

Unde este pianistul să cânte:
„Marele Medic acum este aproape”? aş vrea să cânţi în timp ce noi ne vom
ruga.

Îmi amintesc că la Fort
Wayne, Indiana, s-a întâmplat ceva în timp ce se cânta… O fată care nu avea
Duhul Sfânt, cânta la pian. Şi deodată s-a umplut de
Duhul, a sărit de la pian şi a început să alerge,
iar cei cinci mii de oameni care stăteau acolo, au văzut cum pianul a continuat
să cânte singur „Marele medic este aproape”, în timp ce bolnavii s-au ridicat
peste tot în picioare fiind vindecaţi.

Acum am să mă uit la fraţii mei. Voi rugaţi-vă.

Fraţilor, noi ne vom întâlni pe ţărmul celălalt, iar atunci va trebui să dăm socoteală pentru slujbele
noastre şi pentru ce am făcut cu Isus,
numit Hristosul.

I-am învăţat noi pe oameni că El este acelaşi ieri, azi şi în veci? Voi credeţi aceasta, nu-i aşa?

Un moment…În partea
dreaptă a mea este cineva care se roagă; este un bărbat. El este într-o stare
gravă şi are probleme cu vezica
urinară. Are o tumoare…a suferit o operaţie şi este programat pentru
alta. Este bărbatul de acolo, care stă cu mâna ridicată.

Dacă este adevărat,
ridică-te în picioare.

Dacă suntem străini unul
faţă de celălalt, fă cu mâna. Crezi că acelaşi Înger al lui Dumnezeu este în clădirea aceasta?

Domnul să te binecuvânteze,
frate. De ce te-ai atins? Tu te-ai rugat pentru vindecare.

Ei bine, eu stau aici cu
spatele spre tine, iar Isus a spus că acelaşi Înger care a făcut acel semn în zilele Sodomei, va proceda la fel în
zilele din urmă, chiar înainte de venirea Lui.

Aceasta înseamnă,
prieteni, că El vine; este pe drum. Aşa este. Rugaţi-vă.

Foarte aproape de acest
bărbat este o femeie care are probleme cu capul. Ea are dureri de cap.

Doamnă Arrold, dacă crezi
din toată inima, este în ordine. Nu te cunosc, este adevărat, doamnă? Suntem
străini unul faţă de celălalt, nu-i aşa? Da, dar tu te-ai atins de Ceva.

Omul acela din spate are
tensiune arterială foarte mare. Crezi? Accepţi vindecarea? Da? Priveşte spre mine, domnule.
Cel cu părul cărunt. Da? În ordine. Atunci tensiunea va reveni la normal.

Eu nu-l cunosc pe acest
bărbat, nu l-am văzut niciodată. Este adevărat, domnule? Ridică mâna dacă este
aşa.

De ce s-au atins oamenii
aceştia?

Oh, eu simt îndoiala care
se mişcă printre voi! De ce vă îndoiţi? Dumnezeu să aibă milă. Duhul Sfânt este aici, Aşa vorbeşte Domnul!

Văd înaintea mea o
femeie. Ea are un copilaş cu capul moale. El a
suferit o operaţie şi are apă la creier. Femeia stă chiar aici şi ţine copilaşul în braţe.

Ştii despre cine vorbesc, doamnă Yeager? Ridică-te în picioare şi crede pentru copil. Îl crezi pe Domnul? Oh, dacă ai putea crede!

Voi, cei din partea
aceasta, credeţi?

Aici este o doamnă care
are tensiune mare. Crezi? Doamnă Birley, dacă crezi din toată inima, poţi avea vindecarea. Crezi? Bine.

Dar cum este cu femeia
care stă pe targa de aici? Uită-te încoace, doamnă. Ai număr de rugăciune? Deci
nu ai număr. În ce mă priveşte, eu nu te pot vindeca,
dar Dumnezeu poate să-mi spună care este problema ta. Dacă îmi va spune, vei
crede? Vei accepta vindecarea?

Dacă rămâi în starea
aceasta vei muri, pentru că ai foarte mult lichid în organism. Este adevărat?
Eu nu te-am văzut în viaţa mea, dar dacă crezi din
toată inima şi nu te îndoieşti, acel lichid te va părăsi, te vei face bine şi vei merge acasă.

Crezi aceasta? Crezi că
Îngerul Domnului este aici? Câţi din voi cred aceasta,
să ridice mâna.

Acum, dacă credeţi, puneţi-vă mâinile unii peste
alţii.

O, Dumnezeule, Duhul
Sfânt care este prezent, este Îngerul care a fost făgăduit; este Îngerul despre
care a spus Isus că va fi aici, la fel ca în zilele Sodomei.

Doamne Dumnezeule, fă ca
Satan să-i părăsească pe aceşti oameni, căci îi aduc
înaintea Ta şi spun: Satană, ieşi din aceşti oameni, în Numele lui
Isus Hristos.

Pleacă de la ei şi dispari din această clădire, pentru că Isus are puterea şi slava în veci!

Dacă credeţi din toată inima, Biblia spune că „aceste
semne îi vor urma pe cei ce vor crede…”
Ridică-te, doamnă, părăseşte targa şi
du-te acasă. Aşa trebuie.

Acum
credeţi?
Ridicaţi-vă cu toţii în picioare şi
acceptați-L pe Isus Hristos, căci Îngerul Domnului
este aici. Eu declar că vindecarea şi puterea
Atotputernicului Dumnezeu sunt în mâinile voastre.